plebeu

română

Etimologie

Din latină plebeius.

Pronunție

• AFI: /ple'bew/

Substantiv

Declinarea substantivului plebeu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plebeu	plebei
Articulat	plebeul	plebeii
Genitiv-Dativ	plebeului	plebeilor
Vocativ	plebeule	plebeilor

1. (în antichitatea romană) persoană care făcea parte din plebe, care aparținea plebei; plebeian.
2. persoană care este asuprită, exploatată, plebeian; om sărac, umil; (p.ext.) om de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan.

Cuvinte derivate

• plebee

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului plebeu
	Singular	Plural
Masculin	plebeu	plebei
Feminin	plebee	plebee
Neutru	plebeu	plebee

1. (în antichitatea romană) care făcea parte din plebe, care aparținea plebei; plebeian.
2. care este asuprită, exploatată, plebeian; sărac, umil; (p.ext.) de rând, lipsit de distincție, vulgar, grosolan.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online