pudoare
Aspect
Etimologie
Din franceză pudeur < latină pudor, pudoris.
Pronunție
- AFI: /puˈdo̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului pudoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | pudoare | pudori |
Articulat | pudoarea | pudorile |
Genitiv-Dativ | pudorii | pudorilor |
Vocativ | pudoare | pudorilor |
- sentiment de sfială, de jenă, de decență manifestat în comportarea cuiva; pudicitate; (p.ext.) curățenie morală.
- (jur.) castitate, virginitate.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online