Borrelioza Lyme

Borelioza Lyme
o boala considerata recenta, ale carei
manifestari clinice au nceput sa fie recunoscute de la nceputul secolului XX

Istoric (1)

1909 Afzelius (Suedia): eritem migrator (EM); 1913 Lipschutz (Austria): ECM, rolul capuselor; 1922 Garin si Boujadoux (Franta): manifestari neurologice dupa EM; 1930 Hellerstrom (Suedia); 1883 Buchwald (Germania), 1902 Herxheimer si Hartman : acrodermatita cronica atrofianta (ACA); 1936 Askani (Germania): EM este cauzat de o toxina/germen continut n glandele salivare ale capusei;

Istoric (2)

1941 Bannwarth: meningopolinevrita post ntepatura de capusa; 1948 Lennhoff (Suedia): spirochete n EM, '51 Hollstrom trateaza EM cu Penicilina G; 1955 Binder transmite EM (transplant piele); 1975 n Lyme (SUA) "epidemie" de artrita la copii;

Istoric (3)

1977 Steere (SUA): descrie boala Lyme (BL); 1982 Burgdorfer (SUA): evidentiaza n capusa I.dammini spirocheta ce va fi ncadrata n genul Borrelia, identica cu cea izolata n 1983 de la pacienti cu BL; 1984 spirocheta este denumita B.burgdorferi ; 1982 Ackermann (Germania): prezenta spirochetelor n capusa I.ricinus;

Borelioza Lyme

cea mai frecventa infectie transmisa de artropode, att n Europa ct si n SUA; zoonoza cu focalitate naturala, produsa de bacterii din genul Borrelia; caracterizata clinic prin manifestari multisistemice (cutanate, cardiace, articulare si neurologice), cu evolutie stadiala.

Agent patogen
Borrelia burgdorferi sensu lato

Subspecii de Borrelia B.burgdorferi sensu stricto B.garinii B.afzelii

Afectarea predominenta EM, articulara EM, neurologica EM, ACA

Localizarea geografica Europa, America Europa, Asia Europa, Asia

Agent patogen
Morfologie
germen Gram negativ, spirocheta difera de treponeme

Caractere culturale
necesita medii lichide complexe, Kelly-BarbourStoenner, eventual mbogatite si cu adaos de antibiotice; crestere lenta 7-21 zile, la 30-37C.

Borrelia burgdorferi

Microscopie electronica

Coloratie flurescenta acridin oranj

Borrelioza Lyme -o infectie cu focalitate naturala

Modalitati de transmitere ale infectiei cu Borrelia burgdorferi gazde accidentale OM, animale domestice, gazde obisnuite animale salbatice, pasari, reptile
TD?

vector capusa Ixodes, alte capuse?

TI

Epidemiologie
Animal rezervor
mamifere salbatice, domestice, pasari, reptile

Vector specific
capuse Ixodes

Agentul patogen
B. burgdorferi

Epidemiologie
Agentul vector
Vectorii Ixodes Regiunea geografica

I.dammini I.scapularis I.pacificus I.persulcatus I.ricinus

nord-est SUA

sud-est SUA

vest SUA, Japonia, China

est Europa, Asia

Europa

Agentul vector

Transmiterea infectiei-in timp ce capusa se hraneste

Boli transmise de capusa n Europa

arboviroze: encefalita (de capusa, scotiana looping-ill, de taiga, Bhanja, Thogoto), boli febrile generalizate (Eyach, Kemerovo), febra hemoragica de Crimeea-Congo;

rickettsioze: febra butonoasa mediteraneeana

si alte tifosuri de capusa, febra Q;

boli bacteriene: borrelioza Lyme,

tularemia, ehrlichioza;

protozoonoze: babesioza;

Epidemiologie
Populatia receptiva

evolutie endemica/cazuri sporadice;

sezonalitate pentru manifestarile precoce (maioctombrie), n timp ce manifestarile tardive pot apare n orice moment.

Diagnostic de laborator
Metode directe: cultura

randament scazut datorita unui numar mic de spirochete n prelevatele folosite pentru diagnostic 40-80% EM, 3040% ACA, 6-20% snge, 7-10% LCR lunga, 2-4 saptamni;

Metode indirecte:
Metode serologice: cu Ag celular total (IFI, ELISA, HAP), cu Ag purificat (ELISA), Western blot;

IF in serul unui pacient cu Ac

Diagnostic de laborator
Diagnostic serologic
Precautii n interpretarea rezultatelor serologice

Rezultate negative:
n stadiul precoce al bolii, tratament antibiotic precoce, sechestrare de Ac n complexe imune;

Rezultate pozitive: boli spirochetozice (sifilis, febra recurenta, pinta, leptospiroza, Treponema denticola), alte boli infectioase: E.coli, Herpesviridae, HIV, Ehrlichia, MNI; artrita reumatoida, LED, sarcoidoza.

Diagnosticul de laborator
Diagnostic serologic
Semnificatia detectarii Ac antiB.burgdorferi pentru clinician mari variatii inter si intralaboratoare si reproductibilitate redusa a tehnicilor serologice; valoare predictiva pozitiva (VPP) mica datorita utilizarii excesive, lipsita de critica. recomandarile actuale privind diagnosticul serologic: folosirea succesiva a 2 teste, ELISA/IFI, urmata de confirmarea n Westernblot;

Diagnostic
date CLINICE date EPIDEMIOLOGICE

LABORATOR (serologie)

Diagnostic de laborator
Diagnostic serologic
Dinamica raspunsului imun

jumatate din pacientii cu EM au serologie negativa (raspunsul umoral: S1-3, maxim S3-6); anticorpii persista uneori ani de zile, deci serologia nu poate fi folosita n supravegherea eficacitatii tratamentului antibiotic (25% din cei tratati corespunzator
au anticorpi dupa 1 an);

la 20% din pacientii tratati precoce raspunsul imun este inhibat.

Manifestari cutanate ale BL

eritemul migrator solitar/multiplu; limfocitom boreliozic; acrodermatita cronica atrofica;

Eritem migrator

EM: leziune cutanata ce ncepe ca o macula/papula eritematoasa ce se extinde timp de zile/saptamni, cu diametru>5cm;

A B Eritem migrator multiplu

A La nivelul feei; B. La nivelul feei posterioare a coapsei stngi; C. La nivelul feei laterale a coapsei stngi; D. La nivelul trunchiului

Limfocitom borreliozic

limfocitom boreliozic

Acrodermatita cronica atrofica

Manifestari neurologice ale BL

precoce:
SNC:
meningita (meningita+nevrita craniana VII+radiculonevrita=sindrom Bannwarth); encefalita; mielita.

SNP:
nevrita craniana (faciala, optica); radiculonevrita (senzitiva>motorie).

tardiva
SNC: encefalomielita boreliozica progresiva; SNP: polineuropatie tardiva si neuropatie asociata leziunilor sclerotice.

Manifestari articulare
Manifestari osteoarticulare: atacuri scurte recurentiale durnd saptamni sau luni interesnd una/mai multe articulatii, posibil urmate de artrita cronica (PR like);

Manifestari cardiace n BL
Tulburari de conducere: bloc AV (grad I, II, sau III); blocuri majore sau minore de ramura; bloc SA. Tahiaritmii: ventriculare: rare, datorate miocarditei; atriale: datorate pericarditei. Miopericardita; Insuficienta cardiaca usoara de obicei; Cardiomiopatie congestiva cronica (uneori).

Tratamentul BL: premise teoretice

Studiul sensibilitatii B.b la AB in vitro este dificil si nu este bine codificat

Rezultatele testelor in vitro nu sunt n mod necesar predictive pentru rezultatele in vivo. Modele animale imperfecte ce nu permit aprecierea
eficacitatii pe termen lung, n special la nivelul SNC.

Studiile clinice riguroase sunt greu de realizat

Activitatea antimicrobiana in vitro si pe modele animale

(modificat dup.a Wormser GP Lab Med 21:316, 1990)

Antibiotic

Activitate in vitro

Activitate pe modele animale

Penicilina Amoxicilina Cefuroxim Ceftriaxon Cefotaxim

+ ++ ++ +++ +++

+ ++ ++ ++ ++

Eritromicina (azitro, claritro) Tetraciclina (doxi, mino)

++ ++

+ ++

Evolutia post-terapeutica a BL BL persistenta

Boala este tratabila n majoritatea cazurilor Sigal, 1993: BL persistenta - 1/3 din pacienti Adevarata BL persistenta: reluarea tratamentului; Alterari tisulare ireversibile (atrofia din ACA, neuropatii
perif. cr. paral.VII, encefalomielita cr.);

BL lent remisiva (luni, ani) Fenomene post Lyme disease (fibromialgia, artrita
reactiva/reumatica, astenia cronica);

Diagnostic incorect

Profilaxia borreliozei Lyme

Antibioticoterapia sistematica dupa ntepatura de capusa nu este recomandata (ar putea fi considerata administrarea de doxiciclina in zonele de endemie) Masuri nespecifice de evitare a ntepaturii de capusa, sau ndepartarea ct mai rapida a acesteia din plaga Vaccin-retras