CLASIFICAREA FIZICA A RADIATIILOR

Radiatiile constituie un factor fizic al habitatului uman, in cea mai

mare parte de origine naturala.
Radiatiile reprezinta emisia sau propagarea in spatiu a unor
unde sau particule, insotita de transport de energie si care produc
efecte fizice, chimice si biologice asupra corpurilor iradiate.
TIPUL DE RADIATII LUNGIME DE UNDA FRECVENTA
Unde infralungi
6 100 km
103 Hz
Unde radio
Unde lungi

1 20 km

105 104 Hz

Unde medii

100 1000 m

106 105 Hz

Unde scurte

10 100 m

108 107 Hz

1 10 m
0,1 1 m
800 3000 m
400 800 m
10 400 m
0,1 180 A
0,001 - 0,1 A
Sub 0,001 A

1010 108 Hz
1010 Hz
1015 1012 Hz
1015 Hz
1016 1015 Hz
1019 1016 Hz
1023 1016 Hz
peste 1023 Hz

Unde ultrascurte
Unde decimetru (radar)
Radiatii infrarosii
Lumina vizibila
Radiatii ultaviolete
Radiatii rontgen
Radiatii gamma
Radiatii ultragamma

RADIATIILE INFRAROSII: SURSE,

ACTIUNE ASUPRA ORGANISMULUI
Surse
- soarele ;
- toate corpurile care nu sunt in echilibru termic cu mediul
inconjurator si a caror temperatura este mai mare de zero absolut
(zero absolut = 00 K = -273,150C)
Actiunea radiatiilor infrarosii asupra organismului
Actiunea generala
- asigura energia necesara desfasurarii proceselor vitale;
- favorizeaza functiile metabolice;
- stimuleaza procesele de oxidare;
- intervine in activitatea aparatului circulator, a glandelor
endocrine si a sistemului nervos.
Actiunea locala variaza in raport cu lungimea de unda.
La nivelul tegumentelor
- radiatiile infrarosii cu lungime de unda intre 800 1500
milimicroni patrund in hipoderm,
- radiatiile infrarosii cu lungimea de unda peste 1500
milimicroni sunt retinute in epiderm si derm.
Reactii :
- cresterea debitului sanguin si a temperaturii locale;
- cresterea activitatii glandelor sudoripare;
- stimularea terminatiunilor nervoase cu efect analgezic si
regenerator fizioterapie;

- pot produce si leziuni: eriteme, arsuri, fenomene

degenerative.
In caz de expuneri prelungite sau intense apare eritemul
patologic cu papule, vezicule, infectie, necroze, evolutia fiind spre
vindecare cu pigmentatie sau cu cicatrici (dupa arsuri).
La repetarea expunerii pot apare dermatite cu fenomene
vasculare, neurologice si imunologice, punct de plecare pentru
fenomene degenerative benigne sau maligne.
La nivelul analizatorului vizual
- radiatiile infrarosii cu lungimea de unda intre 800 1500
milicroni pot determina opacifierea cristalinului - cataracta.
- radiatiile infrarosii cu lungimea de unda peste 1500 milicroni
sunt retinute de conjunctiva si cornee. cu aparitie de :
conjunctivite;
leziuni superficiale sau opacifierea corneei;
paralizia sfincterului pupilar;
atrofia irisului etc.
Actiune asupra sistemului nervos
Insolatia apare sub actiunea radiatiilor infrarosii cu lungimea
de unda de < 1500 milimicroni, ce strabat cutia craniana si afecteaza
meningele (exudat si chiar hemoragii meningeene).
Clinic :
- cefalee;
- greata, varsaturi;
- fotofobie;
- hiperestezie cutanata;
- alterarea starii generale;
- tulburari circulatorii si nervoase grave;
- coma, exitus.

RADIATIILE LUMINOASE:
SURSE, ACTIUNE ASUPRA ORGANISMULUI
Surse
- soare, sursa naturala - 7 culori;
- surse artificiale incandescente si fluorescente.
Actiunea radiatiilor luminoase asupra organismului
Actiunea generala
- cresterea tonusului general a organismului;
- stimularea : - sistemului nervos central;
- a metabolismelor intermediare;
- a glandelor endocrine;
- favorizeaza evolutia psihointelectuala.
Helioterapia, in care efectele radiatiilor solare se combina, se
recomanda la copii in profilaxia si terapia rahitismului, in terapia
plagilor atone, a ulcerului varicos, a tuberculozei osoase.
Actiunea locala a radiatiilor luminoase
La nivelul analizatorului vizual
- ochiul are o mare capacitate de adaptare si de acomodare,
incepand cu 0,01 lx pana la 100000 lx.
- radiatiile luminoase influenteaza :- acuitatea vizuala;
- sensibilitatea de contrast;
- viteza perceptiei vizuale;
- stabilitatea vederii clare.

Iluminatul insuficient:
afecteaza structurile si functionalitatea analizatorului vizual :
miopie, hipermetropie,
sistemul nervos:
- tulburari de comportament cu stari depresive (in zonele
polare) ;
- cefalee ;
- scaderea capacitatii de munca fizica si intelectuala
Iluminatul excesiv :
- poate detemina fototraumatismul:
- scotoame;
- reflex de inchidere a pleoapelor;
- nistagmus;
- ingustarea campului vizual;
- scaderea acuitatii vizuale (retinita cronica);
- cecitate.
In stomatologie

- cabinet - 500-800 lx;

- lampa unitului dentar de cca
1000 lx15000 lx;
- sursele de lumina - 5500-6000 lx.

La nivelul tegumentelor
- Fotodermite prin fenomene de fotosensibilizare datorita
prezentei unor substante fotodinamice :
exogene (extracte de plante, produse cosmetice, medicamente);
endogene (porfirine, derivati indolici).
Pot apare:

- eritem ;
- edem ;
- cicatrici ;
- vezicule ce se pot ulcera ;
- pigmentatie neuniforma ;
- atrofii ;
- hiperkeratoza.
RADIATIILE ULTRAVIOLETE:
SURSE, ACTIUNE ASUPRA ORGANISMULUI
Clasificarea radiatiilor ultraviolete
Radiatiile ultraviolete se clasifica astfel:
Radiatie ultravioleta A - 320 400 milimicroni - pigmentare ;
Radiatie ultravioleta B - 280 320 milimicroni
- eritem
- favorizarea sintezei vitaminei D.
Radiatie ultravioleta C - sub 280 milimicroni efect
bactericid.
Actiunea radiatiei ultraviolete asupra organismului
Efecte directe
Asupra organismului in ansamblu:
Stimularea reactiilor biochimice;
- producerea de histamina, de oxitriptamina (precursor al
serotoninei), de alte substante vasodilatatoare;
- formarea de radicali liberi;
- alterarea acizilor nucleici, a lizozomilor.
In sange au loc modificari in dinamica:

- elementele figurate stimularea numarului de hematii, de

neutrofile, monocite, eozinofile, limfocite si de trombocite;
- scaderea colesterolului total;
- neutralizarea substantelor toxice.
Glandele endocrine:
- intensificarea activitatii hipofizei cu cresterea secretiei de
ACTH;
- a tiroidei, cu cresterea metabolismului bazal cu 30 50%;
- a corticosuprarenalei, cu cresterea eliminarii de 17 cetosteroizi;
- a pancreasului, cu cresterea glicemiei cu 10%.
Aparatul cardiovascular:
- intensificarea pulsului;
- cresterea tensiunii arteriale;
- posibil stare de soc (contraindicatie pentru cardiaci).
Aparatul digestiv:
- cresterea secretiilor si a motilitatii digestive.
1. Actiunea locala a radiatiilor ultraviolete la nivelul
tegumentelor
a) Eritemul este generat de substante histaminice eliberate de
mastocite:
- eritemul imediat, cu aparitie la aproximativ o ora de la
expunere, maxim la 3 ore, de culoare roz;
- eritemul tardiv, cu aparitie dupa 6 ore de la expunere, maxim
la 24 48 ore, cu durata de 3 5 zile, de culoare purpurica, urmat de
pigmentare.
b) Pigmentatia este rezultatul formarii de melanina in
melanocitele stratului bazal dermic.

Pigmentatia are efect de protectie a pielii fata de radiatia

ultravioleta: direct, prin pigmentare, si indirect, prin ingrosarea
stratului cornos cu retinere partiala de radiatie ultravioleta.
c) Actiunea antirahitica
- lungimea de unda de 280 320 milimicroni care transforma
provitamina D din piele in vitamina D activa (D 2, D3) cu rol
in osteogeneza;
- carenta vitaminei D determina rahitismul la copii, iar la adult
osteoporoza, osteomalacie;
- necesara o expunere medie zilnica la radiatii U.V. de 1/8 1/10
dintr-o doza eritem.
d) Actiunea nociva
arsurile denumite si eriteme actinice sau solare, depind de
doza de iradiere si sensibilitatea individuala:
- eritemul roz;
- eritemul rosu viu si cresterea temperaturii locale;
- eritemul rosu aprins si edem;
- flictene, fenomene generale.
fotodermatozele au la baza:
- mecanisme fototoxice cu alterari celulare si necroze ;
- mecanisme fotoalergice.
neoplasmul cutanat este o fotodermatoza traumatica
cronica. Progresiv apar keratoza, elastoza solara,
epiteliomul spino- si bazocelular.
Expunerea excesiva la radiatii U.V. poate contribui si la aparitia
melanomului malign. Presupune existenta unor factori genetici si a
unor leziuni (nevi pigmentari).
2) Actiunea locala a radiatiilor ultraviolete la nivelul ochiului

Fotooftalmia cu aparitie la 2 6 ore de la expunere

dureri intense in globii oculari;
fotofobie;
cefalee;
edemul pleoapelor;
hiperemia conjunctivala;
secretia lacrimala abundenta;
blefarospasm.
Fotocheratita - la lungimi de unda mici 270-280 nm

Pterygion (hiperplazie a cojunctivei)

Cataracta
3) Efecte asupra cavitatii bucale
Expunerea insuficienta la U.V. determina si afectare dentara
(tulburari de mineralizare, intarzierea aparitiei primei dentitii,
displazii).
Efecte indirecte
Actiune bactericida a radiatiei ultraviolete pentru
microorganismele din mediile naturale, aer, apa, sol.
Ionizarea si ozonizarea aerului, in special in zonele montane. .
Neutralizarea unor poluanti prin reactii fotochimice.

RADIATIILE IONIZANTE
Clasificare
1.Radiatii ondulatorii

- radiatiile X sau Rontgen

- radiatiile gamma
2. Radiatii corpusculare - radiatii alfa, beta, electronii, protoni,
neutroni
Activitatea unui radionuclid reprezinta viteza de dezintegrare a
atomilor componenti si se exprima in bequereli.
1 bequerel (Bq) = sec-1 (1 dezintegrare/sec.)
1 Bq = 2,7 x 10-11 Ci
Expunerea la radiatiile din aer (X si gamma) se exprima prin
suma ionilor de un semn al sarcinii electrice dintr-un volum de aer la
00C si presiune atmosferica de 760 mm Hg, in Coulomb/kg (C/kg).
1 C/kg = 3876 R
Doza absorbita este energia medie transferata unei unitati de
masa din materialul iradiat si calculata prin formula:
D = W/m
D = doza absorbita, W = energia absorbita, m = masa
materialului iradiat
Se exprima in Gray.
1 Gray (Gy) = 1 joule/kg
1 Gy = 100 rad.
Doza biologica (echivalentul dozei absorbite, H) este produsul
dintre doza absorbita (D), de catre materialul iradiat, un factor de
calitate (Q) variabil in functie de tipul de radiatie (de exemplu 1
pentru radiatiile X, beta, gamma; 5 pentru neutroni; 10 pentru
protoni, neutroni rapizi; 20 pentru radiatiile alfa) si factori
modificatori (N):

H = D x Q x N. Se masoara in Sivert (Sv), 1 Sv = 100 rem.

RADIOACTIVITATEA NATURALA SI ARTIFICIALA
Radioactivitatea naturala
- radiatii cosmice;
- continutul factorilor de mediu in substante radioactive numite
si izotopi radioactivi naturali.
Cele mai importante elemente radioactive naturale apartin
familiilor: Uraniu 238, Radiu 226, Thoriu 232, Potasiu 40.
Radioactivitatea artificiala
Radioexpunerea medicala
- scop diagnostic si terapeutic in doua specialitati: radiologia si
medicina nucleara.
Radiodiagnostic cu radiatii X (radioscopia si radiografia
medicala).
Radioterapia:
- Roentgenterapie cu radiatii X (fotoni) cu tensiune scazuta
(superficiala, cutanata), cu tensiune medie (profunda);
- Terapia cu particule, altele decat fotoni si electroni (protoni,
neutroni, produsi in acceleratori de particule);
- Telecobaltoterapia.
Radiologie de interventie care permite montare de sonde
vasculare sub control radiologic.

Reducerea radioexpunerii medicale

In radiodiagnostic:
- limitarea numarului examenelor;
- parametrii optimi de lucru (tensiune inalta, timp scurt de
expunere, diafragma, localizator);
- optarea pentru radiografie, mai putin iradianta comparativ cu
radioscopia: limitarea numarului de filme/examen; filme
radiologice de mare sensibilitate;
- pentru femei : examen in absenta sarcinii.
In radioterapie: intarzierea radioterapiei la copii si tineri.
In medicina nucleara:
- limitarea activitatilor;
- folosirea radioelementelor cu perioada efectiva scurta;
- emitatoare de radiatii gamma pure.
In radiologia stomatologica, principalele masuri de protectie
vizeaza centrarea fasciculelor, izolarea si ecranarea lor,
teledeclansarea si protectia individuala cu mijloace de evitare a
iradierii anumitor organe si de reducere a expunerii generale.

EFECTELE RADIATIILOR IONIZANTE

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN
Teoria tintei sau teoria actiunii directe, explica moartea
celulara prin actiunea radiatiilor ionizante asupra unor portiuni
radiosensibile din celula (acizii nucleici), un rol important revenind
dozei si naturii radiatiei.
Teoria radicalilor liberi sau teoria actiunii indirecte, indica,
cu cea mai mare probabilitate, reactii primare cu apa din organism,
ionizand-o. Rezulta radicali liberi de tip hidroxil (HO) si peroxid de
hidrogen (H2O2) foarte activi care declanseaza reactii secundare.
Efectele biologice ale radiatiilor ionizante
- efecte precoce, obligatorii, expresia unui prag, cel mai adesea
reversibile, cu gravitate dependenta de doza;
- efecte cronice, cu probabilitatea aparitiei proportionala cu
doza si a relatiei liniare doza efect, cu evolutie lenta, grave,
cel mai frecvent ireversibile.
A. Efectele precoce sunt efecte somatice.
1. Radioexpunerea externa globala la doze crescute, peste
1 Gy, in timp de cateva minute pana la cateva ore, duce la boala
acuta de iradiere:
a. Faza prodromala cu durata de cateva ore:
- greturi, varsaturi;
- diaree;
- adinamie, obnubilare.

b. Faza de latenta
- durata este dependenta de doza si de natura;
- pentru doze sub 10 Gy, durata este intre 5 14 zile.
Tabloul clinic
Sindromul hematopoetic - doze mai mici : 1-10 Gy
- consecinta atingerii functiei medulare cu pancitopenie.
- tendinta la hemoragie ;
- scaderea rezistentei la infectii;
- anemie;
- apare in 6 8 saptamani de la expunere.
Sindromul gastro-intestinal - la doze de 6 7 Gy
- debut la cateva zile o saptamana;
- consecinta distrugerii mucoasei intestinale si a leziunilor
vaselor mici din submucoasa;
- ulceratii la nivelul mucoaselor;
- pierderi importante de lichide, consecinta varsaturilor,
diareei, hemoragiilor;
- prognosticul este grav: aproape intotdeauna este insotit de
atingere medulara ireversibila. Decesul are loc intre 10 14
zile.
Sindromul pulmonar - prin expunere la 10 Gy
- pneumonie interstitiala;
- hemoptizii;
- insuficienta respiratorie acuta.
Sindromul nervos - la radioexpunere la doze foarte mari, 20 30 Gy ;
- latenta este foarte scurta, de la cateva ore la 1 3 zile;

- deteriorarea continua a cunostintei, se produc convulsii,

coma si moarte intr-un interval de la cateva ore pana la o
saptamana de la expunere.
Afectarea cutanata, sub forma de eritem, rezulta la expuneri la
doze de 5 8 Gy, dupa cateva zile, la cateva saptamani de la
expunere.
2. Radioexpunerea externa localizata
Leziunile cutanate
leziuni la nivelul mainilor si degetelor sub forma de eritem
precoce, la cateva ore dupa expunere
manifestarile cutanate depind de doza:
- caderea parului temporara la doza de 4 Gy;
- radiodermita eritematoasa la doze de 6-12 Gy cu aparitie la 8
zile dupa expunere, cu vindecare rapida urmata de
pigmentare;
- radiodermita exudativa cu eritem, flictene si evolutie lenta
spre cicatrizare in 5-6 saptamani;
- radiodermita necrozanta, la doze peste 25 Gy cu aparitie
precoce de eritem, durere, prurit, ulceratii in cateva zile si
progresiva, fara vindecare si posibila malignizare.
Leziunile oculare - la doze de 2 Gy
- cristalinul: opacifiere rapid progresiva;
- conjunctivita acuta.
Leziunile gonadelor se datoresc radiosensibilitatii celulelor
germinale, sterilitate tranzitorie incepand cu doza de 0,3 Gy si
definitiva la 6-8 Gy.

Efecte asupra dezvoltarii embrionului uman

- primele 6 7 saptamani de gestatie;
- radioexpunere chiar redusa, sub 0,1 Gy
malfomatii congenitale la nivelul:
sistemului nervos
- anencefalie
- hidrocefalie
- atrofie cerebrala
ochiului
- anoftalmie
- microoftalmie
- retinoblastom
scheletului
- nanism
- spina bifida
- malformatii extremitati.
B. Efecte tardive sunt efecte stocastice si genetice.
1. Efectele stocastice somatice
- doze foarte diferite
- intervale variabile
- cu interesarea tuturor tesuturilor si organelor.
Scaderea duratei de viata
Carcinogeneza
Cancerele cutanate - la raze X sau gamma, cu doze de zeci de
Gy, dupa o perioada de latenta de 12 50 ani.

 Tumorile osoase (datorate Radiului cu o latenta medie de 15

ani).
Leucemiile
Neoplasmele tiroidiene si pulmonare.

Cataracta, cu debut la polul posterior al cristalinului, apare

dupa radioexpunerea ochilor mai ales la neutroni, dupa o latenta de 6
luni cativa ani.
Radiodermitele cronice, apar dupa radioexpunere importanta
a pielii, mai ales la betaemitatori, in cadrul radioterapiei.
2. Efectele
stocastice
genetice,
rezultatul
atingerii
cromozomilor celulelor sexuale, intereseaza descendentii
indivizilor radioexpusi.
Dozele maxime admise in iradierea profesionala
- intregul corp
5 rem/an sau 0,1 rem/sapt ;
- organe izolate 15 rem/an sau 0,3 rem/sapt;
- oase, piele
30 rem/an sau 0,6 rem/sapt ;
- maini, picioare 75 rem/an sau 1,5 rem/sapt.
Pentru persoanele din populatie, DMA pentru o iradiere interna
sau externa pentru intregul organism este de 0,5 rem/an sau 0,01
rem/sapt.
Pentru celelalte zone izolate DMA este de 1/10 din doza
maxima admisa in iradiere profesionala.

OSCILATIILE
- zgomotul ;
- vibratiile ;
- ultrasunetele.
Zgomotele reprezinta o suprapunere dezordonata de sunete cu
frecvente si intensitati diferite. Sunt caracterizate prin:
- frecventa sub aspect fiziologic determina tonalitatea;
- intensitatea sub aspect fiziologic determina sonoritatea .
Se masoara in decibeli, de la 0 la 130 150 db.
Pragul de audibilitate este la 4 db.
- fosnet de frunze 4 10 db;
- vorbirea in soapta 20 30 db;
- vorbirea 50 60 db;
- tipetele copiilor 60 70 db.
Peste 70 db apare nivelul nociv al zgomotului (tramvaie 70
80 db).
La 120 db zgomotul devine dureros (avion cu reactie la
decolare 100 160 db).
Actiunea zgomotului asupra organismului
Depinde de o serie de factori :
- intensitatea, frecventa, timpul de actiune, caracterul
zgomotului ;
- varsta, activitatea fizica, sensibilitatea individuala ;
- dimensiunea, configuratia, arhitectura spatiului.
Actiunea zgomotului asupra organismului :
- zona linistita
0 30 db
- zona efectelor psihice
30 60 db
- zona efectelor fiziologice 60 90 db
- zona efectelor otologice
90 120 db.

Efectele nocive ale expunerii excesive la zgomot a omului sunt

in primul rand la nivelul analizatorului auditiv si apoi la nivelul
sistemului nervos.
Efectele nocive asupra analizatorului auditiv
acute - determinate de zgomote puternice si de scurta durata
- traumatisme ale timpanului, urechii medii sau interne
- perforarea timpanului, hemoragii otice, surditate.
cronice - oboseala auditiva (deplasarea pragului auditiv cu 10-15 db)
- hipoacuzie
- surditate (leziuni degenerative atrofice la nivelul
urechii interne sau de proiectie pe scoarta a nervului
auditiv).
EFECTELE ZGOMOTULUI ASUPRA
DIFERITELOR APARATE SI SISTEME
Zgomotele afecteaza sistemul nervos:
- fenomene de excitatie si inhibitie alternativa,
- scadere rapida a functiilor cerebrale
- scaderea capacitatii de concentrare (scaderea atentiei)
- scaderea reactivitatii generale cerebrale la diferiti stimuli
externi.
Tulburari psihice :
- anxietate
- stari depresive
- stari de irascibilitate nejustificate (tulburari de comportament).
Alte manifestari:
- cefalee,
- vertij,
- insomnie,
- scaderea randamentului intelectual.

Efectele generale
Aparat circulator :
- tahicardie;
- aritmii;
- tromboze;
- hemoragii;
- cresterea TA sistolice .
Aparat respirator :
- cresterea frecventei si amplitudinii respiratiei;
- cresterea consumului de oxigen.
Aparat digestiv :
- modificari inhibitorii ale secretiei si motilitatii gastrice si
intestinale.
Glandele endocrine :
- este afectata hipofiza, aparand astfel modificari la nivelul
intregului sistem endocrin;
- tulburari ale glandelor tiroida si suprarenale;
- creste glicemia.
Influenta indelungata a zgomotului determina:
- nevroze;
- psihastenie;
- HTA;
- gastrita si ulcer gastric;
- hipertiroidie;
- diabet zaharat.
Zgomotul se poate ameliora prin:
- metode urbanistice;
- tehnologii adecvate (izolarea fonica a constructiilor);

In stomatologie, protectia impotriva zgomotului trebuie sa

utilizeze metode :
- adresate aparatului stomatologic (conceptie, confectionare,
intretinere tehnica);
- vizand amplasarea si izolarea cabinetului fata de sala de
asteptare;
- educatie sanitara.
Mijloacele de protectie generala impotriva zgomotului sunt
cuprinse in legislatie sub forma unor criterii de protectie.
Limita superioara a zgomotului extern este de 45-50 db, iar a
zgomotelor interioare de 30 35 dB.
In spitale nivelul maxim admisibil este de 20-30 db.
VIBRATIILE
Sunt oscilatii mecanice de frecventa joasa (intre cativa Hz si 600 Hz)
generate de diferite aparate si transmise organismului uman, determina
vasculita de vibratie localizata la nivelul bratelor si mainilor.
Clinic:
- parestezii ;
- reducerea sensibilitatii tactile fine, vibratorii si termice;
- tulburari trofice;
- paloare.
Mai pot apare afectari ale oaselor, tendoanelor, articulatiilor,
muschilor.
ULTRASUNETELE
Oscilatii mecanice de frecventa mare, peste 16000 Hz, ce pot
genera o serie de tulburari patologice ca edem, hiperemie,
hemoragii, degenerescente si necroze.

Leziunile apar la nivelul analizatorului auditiv, glandelor

endocrine, tesut cutanat, muscular.
AMBIANTA TERMICA
Ambianta termica sau microclimatul inseamna totalitatea
factorilor fizici ai aerului (temperatura, umiditatea, curentii de aer,
radiatia calorica) care influenteaza schimburile de caldura dintre
organism si mediul inconjurator.
Se considera ca cel mai favorabil microclimat de locuinta este
cel care solicita la minimum aparatul de termoreglare, atat al omului
sanatos, cat mai ales al omului bolnav. Oscilatiile mici, in limite
fiziologice, ale factorilor de microclimat au un rol pozitiv, de
stimulare a capacitatii de termoreglare.
Temperatura aerului este influentata, in principal, de
temperatura externa a aerului, dar si de orientarea incaperii, numarul
peretilor externi, natura materialelor de constructie.
Valoarea medie optima va fi de 18 220C, iar vara nu se vor
depasi 260C.
Umiditatea aerului este dependenta de umiditatea externa,
gradul de aglomerare.
Umiditatea relativa optima se va situa intre 35 65%, cu o
medie de 50%.
Curentii de aer
Viteza curentilor de aer recomandata va fi de 0,1 0,3 m/sec.,
fara a depasi 0,5 m/sec.

VICIEREA AERULUI
Vicierea aerului se defineste prin modificarea proprietatilor
fizice ale aerului in incaperi inchise, aglomerate si neventilate,
datorita activitatilor fiziologice umane.
Vicierea si sanatatea
Alterarea proprietatilor fizice (temperatura crescuta, umiditate
crescuta, lipsa curentilor de aer si chiar radiatie pozitiva intr-o etapa
de viciere importanta) produce tulburari ale organismelor expuse:
de tip acut, de la disconfort termic (stare de rau, cefalee,
ameteli, cresterea temperaturii corpului, transpiratii, dispnee,
senzatie de sufocare, sete, uscaciunea mucoaselor, scaderea atentiei)
pana la deces, precedat de adinamie, somnolenta, sincopa;
de tip cronic: scaderea rezistentei organismului si cresterea
predispozitiei la infectii, inertia termoreglarii, alterarea
metabolismelor, retardare in dezvoltarea fizica si neuropsihica a
copiilor, conservarea si cresterea virulentei germenilor din incapare,
favorizarea bolilor a frigore locale si generale.
In paralel cu modificarea caracteristicilor fizice ale aerului se
modifica si compozitia chimica (scaderea concentratiei oxigenului si
cresterea concentratiei dioxidului de carbon), fara ca aceasta din
urma sa fie determinata in aparitia acuzelor la persoanele expuse la
aer viciat.
Indicatori ai gradului de viciere al aerului
Ca indicator principal al gradului de viciere al aerului in
incaperi, este utilizata concentratia dioxidului de carbon, normata la
maximum 0,07 0,1 mg CO2%. Determinarea factorilor fizici ai

aerului si aprecierea temperaturii efective sunt urmate de stabilirea

abaterilor de la confortul termic.
Ventilatia cabinetelor stomatologice:
Cerinte igienice ale ventilatiei:
- eliminarea la exterior, in totalitate, a aerului necesar a fi
schimbat;
- evitarea modificarilor bruste ale proprietatilor fizice ale
aerului;
- evitarea introducerii unor elemente poluante;
- evitarea crearii unei stari de disconfort;
- functionare in orice anotimp;
- utilizarea unor indicatori cantitativi de ventilatie: volumul de
aer corespunzator calitativ, necesar pentru o persoana in
decurs de o ora; cubajul de aer/persoana.
Ventilatia artificiala
Ventilatia artificiala se indica atunci cand ventilatia naturala
este ineficienta. Metoda ideala este conditionarea aerului.
Instalatiile de conditionarea aerului actioneaza asupra
proprietatilor fizice ale aerului (incalzire sau racire, umezire sau
uscare, realizarea unei anumite viteze a curentilor de aer), dar si
asupra compozitiei chimice (retinerea poluantilor prin intermediul
filtrelor), dezinfecteaza aerul (prin metode fizice si chimice),
dezodorizarea sau agremeteaza aerul, prin arome, parfumuri.
O ventilatie igienica inseamna asigurarea unui volum de aer de
30 35 m3/persoana si ora.