Fitoterapie Aparat Cardiovascilar
Fitoterapie Aparat Cardiovascilar
Fitoterapie Aparat Cardiovascilar
CARDIOPATIA ISCEMICĂ
CE ESTE ATEROSCLEROZA?
- Fumatul
- Hipercolesterolemia
- hipertensiunea arteriala
Alti factori de risc, secundari, sunt: diabetul zaharat, obezitatea, sedentarismul, etc.
Angina stabila: Cel mai important simptom este durerea in piept (angina). Durerea din
cardiopatia ischemica are cateva trasaturi care ajuta la recunoasterea ei:
Angina instabila se caracterizeaza prin modificarea trasaturilor durerii: aceasta apare la efort
mai mic sau chiar in repaus, este mai intensa, mai prelungita, mai frecventa, etc. Deci, angina instabila
reprezinta o agravare a bolii coronariene.
Infarctul miocardic este o urgenta medicala. Este forma cea mai grava de cardiopatie ischemica
si poate provoca decesul pacientului. Infarctul miocardic este produs de ocluzia unei artere coronare.
Miocardul nu mai primeste sange si se necrozeaza. De obicei se caracterizeaza prin durere atroce,
retrosternala, cu durata prelungita, care nu cedeaza la nitroglicerina.
Fitoterapia cardiopatiei ischemice
Plantele utilizate: Digitalis lanata, Digitalis purpurea, Crataegus monogyna, Leonurus cardiaca,
Adonis vernalis
DIGITALIS LANATA
Principalele calitati ale plantei sunt: cardiotonica (datorita heterozidelor cardiotonice produce o
crestere a puterii de contractie a miocardului, urmata de o rarire a batailor inimii) si diuretica. In
fitoterapie se utilizeaza doar frunzele recoltate la maturitate, cand contin cel mai mare numar de
principii active - in lunile iunie si septembrie
Uz intern:
- cardiopatii ischemice - se va folosi numai extractul obtinut in farmacii, deoarece doza necesara
trebuie sa fie foarte atent masurata si respectata, intrucat este toxica. Digitalina extrasa din planta poate
produce infarct si moarte.
DIGITALIS PURPUREA
Frunzele de degeţel roşu conţin glicozide specifice cardiotonice (digitonină, digitaleină, digitalină
etc.), alături de saponozide, tanin, inozită, flavonoide etc
Indicaţii terapeutice
Această plantă este cea mai apreciată în tratamentul insuficienţei cardiace şi a miocardopatiilor,
neputând să fie înlocuită de nici un alt produs natural sau de sinteză.
Administrare: pulbere de plantă titrată biologic în comprimate sau macerat la rece standardizat.
Precauţii şi contraindicaţii
CRATAEGUS MONOGYMA
. În scop medicinal se folosesc florile, frunzele, ramurile şi fructele de păducel. Atât fructele, cât
şi florile sunt folosite la prepararea de infuzii, capsule şi tincturi.
Compoziţie
Florile şi fructele de păducel conţin : tiramina, favonoid, antociani, uleiuri volatile, , acid crategic,
acid ursolic, pectine, fitosteroli, vitamina C, B complex.
Indicaţii terapeutice
Produsele pe bază de păducel sunt indicate în cazurile de angină pectorală, hipertensiune
arterială, nevroze cardiace, insomnii, oboseală, iritabilitate etc..
Administrare:
Sunt recomandate infuziile (1-2 linguriţe de flori uscate la o cană de apă clocotită, se beau 2-3
căni pe zi, timp de maximum 4 săptămâni) şi tincturile de păducel (20 de picături la un pahar mare cu
apă, după mese, de 3 ori pe zi).
Precauţii şi contraindicaţii
Cura cu paducel se face doar pe perioade scurte de timp pana la normalizarea valorilor
tensionale sau a functiei cardiace (cure maxim de 3 luni). Nu se administreaza femeilor însărcinate
deoarece produce relaxarea uterului.
LEONORUS CARDIACA
Planta de talpa-gâştii este bogată în uleiuri volatile, acizi flavonici, flavonoide, alcaloizi
(leunocardina, ), principii amare (lactone), iridoite, heterozide cardiotonice, fitosteroli, saponozide,
taninuri, vitamine A, C, E, .
Acţiune
Administrare:
Infuzia se prepară din 2 linguriţe de plantă uscată la o cană cu apă clocotită, se strecoară şi se
administrează 2-3 căni pe zi.
Precauţii şi contraindicaţii
La administrare îndelungată sau doze excesive poate apărea senzaţia de sete intensă şi
tulburările digestive .
ADONIS VERNALIS
Înflorește din aprilie până în mai și face un fruct de tip poliachenă. În scopuri medicinale se
întrebuințează numai părțile aeriene, recoltate când planta este în plină floare
Compoziţie
Părţile aeriene ale ruscuţei (HERBA ADONIDIS) sunt bogate în glicozide (1% din materialul
proaspăt). Dintre glicozizi, se remarcă cei cu acţiune cardiomiotonică (adonidozida). Planta mai conţine
, saponine, flavone, fitoestrogeni, rezine, derivaţi cumarinici, săruri minerale.
Importanţă, utilizări
Toxicitate
Ruscuţele sunt plante toxice. Faţă de alte vegetale otrăvitoare, aceste specii prezintă avantajul
unei acumulări reduse a principiilor sale în organismul omului. Glicozizii cardiotonici prezintă avantajul
că nu se cumulează ca digitalicele, astfel încât, ruscuţa de primăvară se poate administra în pauzele
tratamentului cu digitalice
RECAPITULARE: