Psihopedagogia Invatamantului Prescolar Definitivat
Psihopedagogia Invatamantului Prescolar Definitivat
Psihopedagogia Invatamantului Prescolar Definitivat
com
JOCUL
http://slidepdf.com/reader/full/jocul-55ab57cea0277 1/6
5/16/2018 JOCUL-slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/jocul-55ab57cea0277 2/6
5/16/2018 JOCUL-slidepdf.com
h)între emoţiile dictate de rolul îndeplinit şi emoţia pozitivă provocată de participarea la joc
.Putem afirma că, la vârsta preşcolarităţii, jocul oferă cadrul pentru efort şi depăşire
a unor obstacole, iar “moralitatea ludică” contribuie la geneza comportamentului socio-
moral, la asimilarea unor elemente de disciplină în ansamblul expresiilor comportamentale
ale copiilor. Important este că jocul le oferă copiilor posibilitatea dezvăluirii naturii
autentice a copilului,
Este suficient a forţelor
să priveşti sale,
copiii în observându-se
timpul o ultimă
jocului pentru cerinţă
a-ţi face spre afirmare.
o impresie referitoare la
conduita acestora şi la particularităţile lor psihologice.
Unii copii se exprimă deschis, clar, dezinvolt, în timp ce alţii sunt mai reţinuţi, mai puţin
activi. Primii sunt mai uşor de cunoscut deoarece manifestările lor sunt spontane, iar
ceilalţi exprimă mai mascat trăsăturile lor interne.
Se poate afirma că, jocurile satisfac o anumită cerinţă implacabilă care îl stimulează pe
copil la o activitate permanentă.
Valorificând disponibilităţile interne, jocul propulsează copilul pe traiectoria progresului în
dezvoltarea sa. Soluţiile adoptate în joc, inventivitatea şi capacitatea de a găsi strategiile
cele mai nimerite pentru reuşita acţiunii odată cu corelarea cu partenerii de joc, denotă arta
interogării
punct în colectivitate
de vedere psihologic,şicu
în atât
viaţasesocială. Cu mult,
joacă mai cât unmai
preşcolar
bine şieste
maimai dezvoltat
frumos, din a
se remarcă
fi un veritabil creator şi iniţiator de acţiuni, cu semnificaţii multiple pentru evoluţia
ulterioară.
Jocul contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor, la formarea percepţiilor de formă,
mărime, spaţiu, timp, la educarea spiritului de observaţie, a imaginaţiei creatoare, a gândirii
şi nu în ultimul rând la dezvoltarea limbajului.
Tot jocul este un mijloc eficient şi suficient pentru realizarea sarcinilor educaţiei morale a
copilului, contribuind la dezvoltarea stăpânirii de sine, autocontrolului, spiritului de
independenţă, disciplinei conştiente, perseverenţei, precum şi a multor altor calităţi de
voinţă şi trăsături de caracter. Valoarea jocului se observă şi în dezvoltarea sociabilităţii, a
spiritului de importanţa
Jocul îşi are colectivitate,
saaînrelaţiilor
formareareciproce întrede
colectivului copii.
copii, în formarea spiritului de
independenţă, în formarea atitudinii pozitive faţă de muncă, în corectarea unor abateri
sesizate în comportamentul unor copii.
Toate aceste efecte educative se sprijină, ca pe un adevărat fundament, pe influenţa pe care
jocul o exercită asupra dezvoltării psihice a copilului, asupra personalităţii lui.
Jocul răspunde trebuinţei de creaţie a personalităţii, dar şi a sinelui în raport cu viaţa şi
ipostazele ei fericite.
Analiza jocului pune în evidenţă (oglindeşte) statutul mintal, cel afectiv, cel de sănătate al
copilului, dar şi structura experienţei şi a mediului de cultură.
Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de mişcare, se creează posibilităţi multiple de
dezvoltare cu
dispoziţie, armonioasă a organismului.
efecte benefice pe planul În plus, joculPrin
dezvoltării. determină
jocurileodestare de veselie,
mişcare de bună
se realizează
numeroase din sarcinile educaţiei fizice.
Prin joc copilul dobândeşte deprinderi de autoservire, în scopul satisfacerii trebuinţelor
proprii şi odată formate acestea permit ca jocul să devină mai complex cu o valoare
formativă sporită.
Participând la joc, preşcolarul este iniţiat în tainele frumosului şi învaţă să-l creeze,
realizându-se astfel şi sarcini de educaţie estetice.
http://slidepdf.com/reader/full/jocul-55ab57cea0277 3/6
5/16/2018 JOCUL-slidepdf.com
În concluzie, se poate spune că prin joc are loc o largă expansiune a personalităţii
copilului, realizându-se o absorbţie uriaşă de experienţă şi trăire de viaţă, de interiorizare şi
de creaţie, conturarea de aspiraţii, dorinţe care se manifestă direct în conduită şi reprezintă
latura proiectivă a personalităţii. Jocul îi permite individului să-şi realizeze „eu-l”, să-şi
manifeste personalitatea, să urmeze, pentru un moment, linia interesului său major, atunci
când
Este nu o face
bine prin alte
cunoscut activităţi.
că acel copil care nu se joacă rămâne sărac din punct de vedere
cognitiv, afectiv, al întregii dezvoltări a personalităţii.
Ca şcoală a vieţii sociale, jocul face apel la optimismul specific vârstei, la dorinţa copilului
de a avea un rol, de a îndeplini o funcţie, de a avea o poziţie în grup, de a se afirma şi de a-
şi face datoria.
Diferite studii şi observaţii efectuate asupra jocului au evidenţiat faptul că acesta
îndeplineşte multiple funcţii.
J. Piaget stabileşte următoarele funcţii ale jocului:
1.funcţia de adoptare realizată pe cele două coordonate: asimilarea realului la „eu” şi
acomodarea, transformarea „eu-lui” în funcţie de modelele exterioare;
2.funcţia de
3.funcţia catarctică,de descărcareîn
socializare,constând energetică şi rezolvare
acomodarea copiluluialaconflictelor;
ceilalţi, asimilarea relaţiilor cu
cei din jur la propriul „eu”;
4.funcţia de extindere a „eu-lui”, de satisfacere a multiplelor trebuinţe ale copilului, de la
trebuinţele cognitive de explorare a mediului la cele de valorificare a potenţialului de care
dispune, de la trebuinţele perceptive şi motorii la cele de autoexprimare în plan
comportamental.
Psihologul Ursula Şchiopu în lucrarea „Probleme psihologice ale jocului şi distracţiilor”
stabileşte funcţiile jocului precizând că acestea se pot grupa în funcţii esenţiale, secundare
şi marginale.
Funcţiile esenţialeale jocului sunt următoarele:
-funcţia de cunoaşterecare se exprimă în asimilarea practică şi mentală a caracteristicilor
lumii şi vieţii;
-funcţia formativ-educativă exprimată în faptul că jocul constituie o şcoală a energiei, a
educaţiei, a conduitei, a gesturilor, a imaginaţiei. Jocul educă atenţia, abilităţile şi
capacităţile fizice, trăsăturile de caracter (perseverenţa, promptitudinea, spiritul de ordine),
trăsături legate de atitudinea faţă de colectiv (corectitudinea, spiritul de competiţie, de
dreptate, sociabilitatea, ş.a), modelează dimensiunile etice ale conduitei.
-funcţia de exercitare complexă, stimulativă a mişcărilor (pusă în evidenţă mai ales de
Gross şi Carr) concretizată în contribuţia activă pe care jocul o are la creşterea şi
dezvoltarea complexă. Aceasta apare ca funcţie principală în jocurile de mişcare, jocurile
sportive, de competiţie şi ca funcţie secundară în jocurile simple de mânuire, proprii
copiilor mici. În perioada copilăriei şi tinereţii este o funcţie principală, devenind ulterior
marginală.
Printre funcţiile secundare ale jocului se înscriu următoarele:
-funcţia de echilibru şi tonificare prin caracterul activ şi compensator pe
care-l întreţine jocul faţă de activităţile cu caracter tensional;
-funcţia catarctică şi proiectivă;
-funcţia distractivă.
http://slidepdf.com/reader/full/jocul-55ab57cea0277 4/6
5/16/2018 JOCUL-slidepdf.com
BIBLIOGRAFIE:
http://slidepdf.com/reader/full/jocul-55ab57cea0277 5/6
5/16/2018 JOCUL-slidepdf.com
http://slidepdf.com/reader/full/jocul-55ab57cea0277 6/6