Formarea profilului de sol.

Procese pedogenetice.

Orizonturi genetice.
Profilul de sol reprezintă rezultatul proceselor de solificare, care se realizează în
timp, sub influenţa factorilor pedogenetici. Manifestarea diferită a acestor
procese este determinată de larga diversitate a factorilor pedogenetici.
Procesele care contribuie la formarea profilului de sol pot fi împărţite în
următoarele categorii: acumulări; pierderi; amestec; translocări; transformări.
Între aceste procese nu există o limită tranşantă, ci o continuitate determinată de
procesele care se desfăşoară în sol.
1. Acumulările includ:

- apa provenită din precipitaţii;

- substanţe dizolvate în apă;
- materiale solide transportate prin
acţiunea vântului;
- gaze provenite din aer sau
procese fiziologice;
- energie solară;
- materia organică provenită de la
plante şi animale;
- carbonul organic produs de
rădăcinile plantelor şi de bacterii;
- azotul datorat bacteriile fixatoare
etc.
Procesele de bioacumulare reprezintă esenţa solificării şi constau din
acumularea şi transformarea complexă a substanţelor organice,
îndeosebi sub formă de humus. Bioacumularea se produce sub acţiunea
directă a vegetaţiei şi a faunei, având ca rezultat formarea unui orizont
bioacumulativ, situat la partea superioară a profilului. Se deosebesc trei
categorii principale de procese bioacumulative.
 a) Cea mai frecventă este bioacumularea în care, prin procese complexe de
humificare rezultă substanţe organice de sinteză, specifice solului, care alcătuiesc
humusul. Prin humus se înţelege materia organică înaintat transformată sau
aflată în stadii diferite de transformare şi intim amestecată cu partea minerală a
solului. Prin acumularea humusului, în orizonturile de la suprafaţa solului se
formează un orizont A. În funcţie de caracteristicile bioacumulării, proprietăţile şi
calitatea humusului, orizontul A este de trei tipuri: Am (molic), Au (umbric), Ao
(ocric).
Orizontul Am este bogat în humus, bine structurat, are culori în nuanţe
închise şi s-a format sub o vegetaţie ierboasă sau mixtă.
Orizontul Au este asemănător lui Am în ceea ce priveşte majoritatea
proprietăţilor şi însuşirilor, cu excepţia gradului de saturaţie în baze care este mai
mic de 55%.
Orizontul Ao are o culoare deschisă datorită conţinutului scăzut de humus.
b) Al doilea tip de bioacumulare constă din aglomerarea la suprafaţa solului a
unei mari cantităţi de materie organică netransformată sau aflată în faze
incipiente de humificare (humus brut), neamestecată cu partea minerală.
Orizontul care se formează în astfel de cazuri (în lipsa excesului de apă) poartă
denumirea de orizont O (organic). În funcţie de gradul de mărunţire şi de
transformare a materiei organice acumulate la suprafaţa solului, orizontul O poate
fi: Ol (de litieră), Of (de fermentaţie) şi Oh (de humificare).
c) Al treilea tip principal de bioacumulare se realizează în condiţiile unui mediu
saturat în apă cea mai mare parte a anului, fiind caracterizat printr-o acumulare
masivă a resturilor organice turbificate. Orizontul care se formează în acest caz
poartă denumirea de orizont T (turbos) – fimic, hemic, sapric.
T
2. Pierderile constau din: îndepărtarea părţii superioare a profilului de sol ca
urmare a eroziunii produse de ape şi vânt; transportul substanţelor dizolvate
şi suspendate în afara profilului; prelevarea nutrienţilor din sol de către plante;
pierderea bioxidului de carbon produs de rădăcinile plantelor şi prin respiraţia
microorganismelor şi a faunei din sol şi a altor gaze, precum metanul şi
amoniacul produse în condiţii de anaerobioză.
3. Amestecul materialelor în sol se face prin
intermediul faunei din sol; de către rădăcinile
plantelor; ca urmare a forţei gravitaţionale; prin
contracţii şi gonflări; prin alternanţa
îngheţ/dezgheţ. Astfel se separă două tipuri de
procese: vermice, care se produc sub acţiunea
faunei din sol, şi vertice, care contribuie la
apariţia orizontului vertic (verto = a întoarce, a
răsturna).
 Caracter vermic (vm)
Sunt considerate vermice solurile care prezintă în proporţie de peste 50% din volumul
orizontului A şi de peste 25% din volumul orizontului următor, canale de râme,
coprolite sau galerii de animale umplute cu materiale aduse din orizonturile supra sau
subiacente.
Procesele vertice sunt datorate conţinutului ridicat de argilă (peste 33%),
predominant gonflantă, şi alternanţei perioadelor climatice umede cu cele
uscate. În perioadele uscate, argila se contractă puternic contribuind la apariţia
de crăpături în profilul de sol (>1 cm), în reţea poligonală, care fragmentează
solul în micropoliedri. Prin supraumectare are loc o creştere a volumului
materialului de sol (gonflare), ceea ce face ca agregatele structurale să preseze
unele asupra altora, să alunece sau să se răstoarne contribuind la amestecul
materialului de sol. Gonflarea are ca rezultat formarea, în anumite condiţii, a
reliefului de gilgai. Caracterul vertic se notează cu litera y situată după simbolul
orizontului (ex.: Ay, Bvy, Bty etc).
4. Translocarea materialelor în profilul solului este legată de potenţialul
de transport al apei din porii solului şi de compoziţia chimică a acesteia;

-mineralele solubile, coloizii solului, materia organică şi fierul pot fi

deplasate vertical, ascendent sau descendent.

În general, translocarea se realizează prin intermediul apei care

traversează solul. Concomitent cu alterarea are loc deplasarea anumitor
componenţi, descendent, spre orizonturile din baza profilului de sol, sau
ascendent în zone cu nuanţe climatice aride.
 Procese de decarbonatare-(re)carbonatare (secundară).
Decarbonatarea reprezintă procesul de mobilizare a carbonaţilor, care prin
dizolvare formează bicarbonaţi solubili antrenaţi pe profil odată cu apa. Alterarea
carbonatilor se realizează prin acţiunea CO2 dizolvat în apă.

Carbonatarea secundară (recarbonatare) constă în precipitarea carbonaţilor în

condiţiile unor dezechilibre determinate de creşterea valorii pH-ului, creşterii
temperaturii, diminuarea umidităţii prin evapotranspiraţie sau din cauze fizice
care împiedică circulaţia apei în sol. Decarbonatarea determină acumularea
carbonaţilor în baza profilului de sol (orizont Cca - calcic), iar recarbonatarea
implică acumulare acestora în orizonturile intermediare.
 Procesele de eluviere-iluviere

Eluvierea constă în deplasarea verticală sau laterală a unor componenţi

ai solului, sub influenţa apei. Iluvierea este procesul compensatoriu,
constând din depunerea şi acumularea acestor componenţi în alte orizonturi
inferioare. Datorită acestor procese se formează unele orizonturi sărăcite în
componenţi, denumite orizonturi eluviale şi altele îmbogăţite, iluviale.

Procesele de eluviere au intensităţi diferite, în funcţie de condiţiile de

solificare, între care un rol deosebit revine celor climatice. Intensitatea
eluvierii depinde de gradul de solubilitate a compuşilor supuşi acestui proces.

Cel mai uşor se eluviază sărurile, în ordinea cloruri (NaCl, KCl, MgCl2
CaCl2), unii sulfaţi (Na2SO4, K2SO4), carbonaţii de Na şi K (Na2CO3 şi
K2CO3), după care urmează gipsul (CaSO4*2H2O) şi apoi cele greu solubile
precum CaCO3 şi MgCO3.
Procesul de iluviere a sărurilor este favorizat de un climat umed, această
fază iniţială numindu-se debazificare.

Se eluviază apoi coloizii argilei, humusului şi sescvioxizilor.

Eluvierea-iluvierea argilei este un proces de
migrare a particulelor coloidale ale argilei sub
acţiunea apei, într-o mişcare descendentă în sol.

Mineralele argiloase şi hidroxizii de fier se depun

în orizontul Bt (argic) sub forma unor pelicule
subţiri, în straturi concentrice, pe feţele
elementelor structurale. Prin eluvierea argilei
se formează un orizont supraiacent sărăcit în
argilă, notat cu E. În funcţie de intensitatea
eluvierii, acesta poate fi: El (luvic) - eluviere
puţin intensă şi Ea (albic) - intensă. Un alt
orizont cu eluviere slabă a argilei este
orizontul Ame (molic-eluvial) specific
faeoziomurilor. Sub orizontul eluvial, prin
iluvierea coloizilor argilei se formează un
orizont îmbogăţit în minerale argiloase notat
cu Bt. Orizontul Bt poate fi situat direct sub
orizontul A.
 Translocation

ELUVIAL

ILUVIAL
Leaching
Bt
Podzolirea este un proces complex
caracterizat prin destrucţia silicaţilor din
orizonturile superioare ale solului şi
acumularea acestor produse în orizonturile
inferioare.

Aceste procese sunt specifice mediilor

puternic acide şi constau din translocarea
sescvioxizilor de Fe şi Al sub acţiunea
fracţiunii fulvice a acizilor humici.

Produsele iluviate se acumulează în

orizontul B feriiluvial (Bs), iar când
migrează şi o parte din acizii humici se
formează orizontul B humico-feriiluvial
(Bhs). Orizonturile Bs şi Bhs sunt numite
orizonturi spodice.

Deasupra se formează un orizont eluvial-

spodic, notat cu simbolul Es.
 Procesele de salinizare şi alcalizare
Prin salinizare se înţelege procesul de acumulare în sol a sărurilor uşor solubile
(cloruri şi sulfaţi) peste limita de toleranţă a plantelor. Procesul se desfăşoară în
regiuni aride şi semiaride, unde prin evaporaţie are loc o mişcare ascendentă a
soluţiei solului şi acumularea sărurilor la suprafaţă, sub formă de cruste sau
eflorescenţe. Salinizarea antropică este cunoscută sub denumirea de salinizare
secundară. Când acumularea de săruri solubile la suprafaţă sau aproape de
suprafaţă este în cantităţi mai mari de 1-1,5% se formează orizontul salic (sa),
iar în concentraţii de 0,1-0,15% se individualizează orizontul salinizat (sc).
Alcalizarea are loc în condiţii asemănătoare
salinizării şi constă în pătrunderea în complexul
adsorbant al solului a ionului de Na, cu
formarea orizontului alcalic sau natric (na),
când saturaţia în Na+ schimbabil depăşeşte
15% şi a orizontului alcalizat (ac) când
saturaţia în Na+ schimbabil este de 5-15%.

- Orizont Btna

Btna
 5. Transformarea este un proces prin care constituenţii solului
sunt supuşi modificărilor de natură fizică, chimică şi biologică.

Aceste transformări se concretizează în formarea structurii solului

şi schimbarea culorii unor orizonturi faţă de cea a materialului parental.

Alterarea cuprinde totalitatea proceselor fizice, chimice şi

biologice care determină transformări variate în compoziţia rocilor, la
suprafaţa scoarţei terestre, sub acţiunea agenţilor de alterare. În cadrul
termenului generic de alterare se includ mai multe procese pedogenetice
cu particularităţi distincte.
Argilizarea in situ (cambizare) este un proces complex de alterare a silicaţilor
primari şi formarea în loc a silicaţilor secundari ai argilei. În urma acestor procese
se individualizează un orizont intermediar între A şi C, caracterizat prin nuanţe
mai roşcate faţă de ale materialului parental şi dobândirea unor forme specifice
de structură. Acest orizont este denumit B cambic, notat cu Bv (cambiare = a
schimba; Verwitterung = alterare).

2 Al2Si2O8Ca + 4 CO2 + 6 H2O → 2 Ca2+ + 4 HCO3 - + Si4O10Al4(OH)8

Bv
Bv
Bv
Alterarea materialelor vitroase (andosolizare) are unele particularităţi distincte. Pe
acest tip de substrat produsele alterării sunt formate predominant dintr-un complex
coloidal de minerale (allofane), în a cărui constituţie intră silice, hidroxizi de Fe şi Al
etc. Aceste materiale sunt amorfe şi formează cu acizii humici complecşi coloidali
greu solubili sau insolubili, care se acumulează în locul formării.
 Procesele de gleizare şi stagnogleizare

Se instalează în condiţii de exces periodic sau permanent de apă în sol,

provenit din acumularea deasupra unui strat impermeabil ca urmare a excesului
pluvial sau din apa freatică situată la suprafaţă sau aproape de suprafaţa solului.
Esenţa acestor procese constă din instalarea fenomenelor de reducere
sau alternativ, de oxidare şi reducere.
Fenomenele care au loc în cazul excesului de apă de origine freatică
poartă numele de procese de gleizare (orizont G), în situaţia excesului de apă
pluvială se instalează procese de stagnogleizare (orizont W). Prezenţa
concomitentă a ambelor fenomene se concretizează prin aspectul "marmorat" al
orizonturilor cu exces de umiditate.
 Orizont G (gleic)

Este un orizont mineral format în condiţiile unui mediu saturat în apă,

determinat de apa freatică situată la adâncime mică. Se disting:
Gr - orizont gleic de reducere.
Go - orizont gleic de oxido - reducere.

Proprietăţi stagnice

Proprietăţile stagnice sunt legate de saturaţia determinată de apa stagnantă

temporar la suprafaţă sau în partea superioară a profilului de sol dacă nu este
drenat, deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil.

Se notează cu simbolul w (proprietăţi stagnice moderate) şi cu W (stagnice

intense).

Simbolurile privind proprietăţile stagnice se adaugă ca sufixe simbolului

orizonturilor majore pe care acestea se grefează, de ex: Aw, Ew, Btw, BtW etc
 Orizont C (materialul subiacent)
Este un orizont sau strat mineral
situat în partea inferioară a profilului,
constituit din materiale neconsolidate sau
slab consolidate. Poate reprezenta sau
nu materialul parental.
Următoarele notaţii de detaliu se
folosesc pentru orizontul C:
Cn - orizont C necarbonatic;
Ck - orizont (strat) C cu carbonaţi;
Cca – carbonato-acumulativ, calcic.

Stratul R (roca subiacentă

consolidată - compactă)
Este un strat mineral situat la baza
profilului constituit din roci consolidate -
compacte în loc. Fragmentele uscate la
aer dintr-un strat R, dacă sunt puse în
apă, nu se fărâmiţează în 24 de ore.
Roca în loc poate prezenta fisuri, dar
acestea sunt puţin numeroase şi atât de
mici, încât numai câteva rădăcini le pot
penetra.
 Orizonturi de asociere

Ao sa, Am sc, Am na, Amy, Amz, Btw, etc

Orizonturi de tranziţie

Sunt orizonturi care prezintă o parte din caracterele orizontului supraiacent

şi o parte din ale celui subiacent către care se face tranziţia.
AB, BC, EB, CR, EB; BR; CR