părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi consecinţe

psihologice asupra copiilor

Instabilitatea socio-economică din România şi tranziţia interminabilă au determinat pe mulţi dintre români să plece la
muncă în străinătate pentru a-şi putea întreţine familia. Desigur, cîştigurile obţinute sînt importante atît pentru familie
cît şi pentru economia românească, însă această migraţie spre vest are şi aspecte mai puţin dorite. Acestea ar fi
destrămarea familială şi „abandonul“ copiilor la bunici sau la alte rude, cu consecinţe psihologice grave în timp pentru
aceştia. Trecutul ne arată că şi în perioada comunistă foarte mulţi părinţi au fost nevoiţi să lucreze pe şantiere, în alte
oraşe, şi să lase copilul în grija bunicilor. Aceştia din urmă au avut dintotdeauna un rol foarte important în educaţia şi
creşterea copiilor, dar după revoluţie au un rol şi mai mare, pentru că foarte mulţi români, aproape două milioane
lucrează în prezent în străinătate, dintre care majoritatea au şi unul sau mai mulţi copii.
Situaţia e mai accentuată în Moldova şi în zonele rurale, unde 30-50% din copii trăiesc la bunici sau la rude
apropiate. Sînt şi cazuri în care copilul cel mare de vîrsta adolescenţei este şi tată şi mamă, avînd grijă de fraţii lui
mai mici. În situaţii extreme copilul rămîne total abandonat şi autorităţile trebuie să aibă grijă de el. Există o problemă
destul de delicată care se ridică: ar fi mai bine să se rămînă în România şi părinţii să nu aibă bani, astfel să nu aibă
posibilitatea să-i educe şi să-i îngrijească sau e mai bine să plece, eliminîndu-se problemele financiare, însă să
rămînă copii în grija altor persoane sau doar cu un părinte. Lucrurile nu pot fi privite în alb şi negru, însă trebuie
evidenţiate consecinţele psihologice care apar ca urmare a absenţei numai a unuia din părinţi pe o perioadă mai
lungă. Din momentul naşterii, copilul observă că există două persoane în jurul lui cu roluri diferite. Împreună, părinţii
îndeplinesc toate funcţiile familiale. Funcţia instrumentală este legată mai mult de tată, iar cea afectivă de mamă. În
aceste condiţii apare identificarea băiatului cu tatăl, iar a fetei cu mama, necesară constituirii identităţii de sine a
copilului. Această identitate este afectată cînd nu există ambele figuri parentale în preajma copilului.
Copii învaţă să accepte limitele şi disciplina pe care părinţii o impun. El poate manipula prin dualitatea lui pe părinţii
care nu sînt uniţi. De exemplu, cînd nu reuşeşte să obţină ceva de la unul din părinţi încearcă de la al doilea şi
reuşeşte astfel în cele mai multe cazuri şi invers. La vîrsta de trei ani copilul crede că el este cel mai puternic.
Omnipotenţa este o iluzie, o fantezie a copilului, părinţii fiind cei care îl fac să revină cu capul pe pămînt prin educaţie
şi prin limitele impuse. În momentul cînd acestea nu sînt, copilul se simte puternic, că poate să facă orice, însă în
momentul cînd nu reuşeşte să facă faţă problemelor intervine dezamăgirea şi frustrarea.

Plecarea unuia dintre părinţi sau a ambilor, conduce la un sentiment de abandon sau la anxietatea de separare.

„Se recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate“

Astfel fiecare despărţire pe parcursul vieţii lor va fi traumatică şi accentuată. Eforturile vor fi îndreptate spre evitarea
despărţirii, chiar dacă uneori aceasta este necesară. Astfel vor apărea multe compromisuri şi tulburări afective.
Intervine şi lipsa ataşamentului care nu poate fi compensată în nici un alt fel. Lipsa de afectivitate este de cele mai
multe ori autocompensată prin cheltuieli nejustificate şi prin imaginea afişată, însă banii nu pot compensa lipsa
părinţilor şi rolul lor în dezvoltarea copilului şi în viaţa de zi cu zi. Absenţa părinţilor sau doar a unuia poate conduce şi
la probleme şcolare, copilul nu se mai concentrează, se închide în el sau devine neliniştit, abandonează şcoala
uneori, nu are nimeni puterea să-l controleze. Copilul suferă de disciplină, de lipsa de limitare.
Părinţii plecaţi sînt de mai multe feluri: care sună des, care vin acasă la cîteva luni şi-l vizitează sau care numai trimit
bani. În această privinţă autorităţile trebuie să impună ca plecarea în străinătate să aibă loc după ce s-a lăsat copilul
pe mîini bune şi s-a luat angajamentul de a se ţine un contact permanent cu copiii, cu toate că cele mai moderne
mijloace de comunicare, telefonul sau internetul nu ţin loc de căldură umană şi de un sfat dat de aproape, cu
afecţiune părintescă.
Din păcate, această datorie se uită cînd se ajunge în străinătate şi dacă la început era în plan rămînînerea pentru o
perioadă scurtă, aceasta se prelungeşte pînă se ajunge la instalarea unei rupturi puternice între părinţi şi copii.
În concluzie, se recomandă să se evite plecarea ambilor părinţi în străinătate şi de asemenea, înainte de aceasta,
cîteva întîlniri de consiliere psihologică care să stabilească relaţia dintre părinţi după plecare şi relaţia între părintele
plecat şi copil/copii, pentru a se evita apariţia de probleme în familie şi la copii.
Altfel, se creează la copii sentimentul abandonului şi este posibil ca odată ajunşi la maturitate să abandoneze şi ei pe
copii lor ca un fel de protest şi ca răzbunare împotriva propriilor părinţi.

S-a vorbit mult despre aceasta categorie de copii, considerata ca fiind in situatie de risc, o categorie defavorizata si
vulnerabila.
Trebuie de la inceput facuta o observatie: exista, de fapt, doua grupuri: copii care au avut sansa sa fie lasati in grija
unor persoane responsabile, constiente de sarcinile care le revin si copii aproape abandonati, lasati in grija unor
persoane incapabile sa faca fata situatiei.

Iata cazul copilului A.C. Este lasat in grija bunicii, o persoana responsabila, afectuoasa, care isi dedica tot timpul
ingrijirii nepotului. Acesta beneficiaza de conditii de viata si invatare optime, este bine educat, are o comportare
civilizata si rezultate scolare bune. Cu siguranta, ii lipseste mama. Vorbeste cu ea aproape zilnic, cu toate acestea,
daca este intrebat ce isi doreste cel mai mult, raspunsul lui este intotdeauna acelasi: sa vina mama. Decizia acesteia
de a munci in strainatate a fost o decizie buna, altfel, familia monoparentala nu i-ar fi putut oferi copilului un trai
decent. Chiar daca mama nu este in permanenta langa el, incearca sa vina cat mai des si pastreaza o stransa
legatura cu copilul. Acesta este un caz fericit. Trebuie stiut ca exista si astfel de cazuri , chiar daca nu foarte multe.

Din pacate exista si celalalt grup, al copiilor lasati acasa in grija unor persoane care, fie nu sunt interesate, fie nu au
autoritatea necesara, pentru a suplini lipsa parintilor.

Iata cateva din consecintele care deriva din despartirea temporara a familiei:

– copilul se simte abandonat, parasit, dorul de parinti il face sa se insingureze, sa se izoleze;

– devine irascibil, convins fiind ca i s-a facut o mare nedreptae;
– isi neglijeaza pregatirea pentru scoala;
– poate intra in grupuri periculoase;
– simte nevoia sa le arate colegilor ca nu le este inferior si incearca sa epateze prin diverse gesturi, mai ales daca
parintii ii trimit bani;
– situatia este si mai grava daca traverseaza adolescenta, la problemele varstei adaugandu-se si problemele
departarii de parinti;
– au fost cazuri extreme cand copiii au fugit de la persoanele in grija carora au fost lasati;
– lipsa afectivitatii parentale poate avea consecinte pe termen lung, poate influenta dezvoltarea normala a copilului,
atat in privinta dezvoltarii fizice, cat si celei psihice;
– pot ajunge sa fie supusi unor abuzuri din partea adultilor;
– risc de consum de droguri;
– lipsa posibilitatii de a se consulta cu cineva in luarea unor decizii importante;
– copiii pot ajunge sa aiba comportamente deviante sau neconcordante cu varsta de copil;
– de multe ori s-a intamplat ca familia sa se destrame, de aici decurgand o alta serie de efecte negative asuora
copilului.
– unii parinti se marginesc sa trimita bani din cand in cand, considerand ca in acest fel si-au indeplinut statutul de
parinte;
– se intampla ca familia la care ramane copilul sa fie interesata doar de avantajele materiale pe care le are de pe
urma acestuia, lasand libertate totala copilului;
-exista cazuri si mai grave, cand acesti copii sunt parasiti total.

In ultimul timp problema copiilor cu parintii plecati pentru a munci in strainatate a intrat in atentia forurilor responsabile
si a opiniei publice. Scoala, institutiile pentru protectia drepturilor copilui au inceput sa-si faca simtita prezenta.
Astfel exista parteneriate intre scoli si alte institutii care au ca scop sustinerea din toate punctele de vedere a acestor
copii. In alte unitati de invatamant s-au organizat dupa terminarea cursurilor, programe de pregatire a lectiilor. Li se
ofera asistenta psiho-pedagogica ori de cate ori este nevoie. Acolo unde exista psihologi, acestia ii consilieaza daca
este cazul.
Familiile care au in grija astfel de copii trebuie sa stie ca pot apela oricand la consilierul scolar, pot beneficia de
servicii de consiliere si orientare si centre de zi.

S-au realizat si se realizeaza campanii de constientizare pentru parinti, dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru
persoanele care au grija de copii, extinderea retelei de consilieri scolari si a programelor de tip „scoala dupa scoala”.
Conform ultimelor date de la ANPDC, în România sunt 82.464 de copii ai caror parinti sunt plecati la munca în
strainatate. 24.406 provin din familii în care ambii parinti sunt plecati, 47.154 din familii în care este plecat doar un
membru, iar în 8.904 cazuri, singurul sustinator legal este plecat. 2.500 de copii sunt în sistemul de protectie sociala.

Cu toate acestea trebuie sa recunoastem calipsa parintilor nu poate fi suplinita de nimeni si nimic. Ei sunt cei care pot
face cu adevarat un copil fericit.
 Copiii abandonati in tara de parintii care si-au gasit de lucru
in strainatate sunt mai vulnerabili decat colegii lor, inregistreaza intarzieri in dezvoltarea psihica, iau note slabe si in
general nu sunt interesati de scoala.
Potrivit anchetelor si interviurilor realizate de Fundatia Soros, in cadrul programului „Migratie si dezvoltare”, diferenta
in ceea ce priveste rezultatele scolare ale copiilor supravegheati fata de cei care au parintii plecati la munca in
strainatate „nu este extrem de mare, dar este semnificativa statistic”. Astfel, copiii cu cel putin un parinte plecat in
strainatate au avut in medie note de final de semestru cu aproximativ 10 sutimi mai mici decat ceilalti copii.
Cercetarea mai constata ca „daca se iau in calcul si comunicarea copilului cu parintii sai si importanta pe care copiii o
asociaza cu notele bune la scoala, efectul negativ al emigrarii parintilor dispare in totalitate. Prin urmare, in medie, un
copil dintr-o familie cu parinti emigranti nu are rezultate scolare semnificativ statistic diferite de un copil dintr-o familie
fara parinti emigranti daca ambii copii provin din familii cu acelasi tip de structura si acelasi nivel socioprofesional”.
Cu alte cuvinte, mediul in care creste modeleaza educatia copilului mai mult decat evenimentele de parcurs.
Pe de alta parte, potrivit studiului dat ieri publicitatii de Fundatia Soros, plecarea unuia dintre parinti, in special a
mamei, nu duce doar la ruperea relatiei cu copilul, dar si la o deteriorare a relatiei dintre cei doi parinti, care poate
culmina cu divortul. Cercetarea atrage insa atentia ca „pentru unele mame, plecarea in strainatate nu este doar o
strategie de imbunatatire a veniturilor, ci si una de solutionare a unei vieti de cuplu conflictuale”, situatie in care
copilul ar putea fi expus si la „riscul unor abuzuri din partea tatilor, ale caror comportamente inadecvate au determinat
plecarea mamelor”. Una dintre concluziile studiului scoate in evidenta tocmai acest risc „confirmat in anumite cazuri”:
ca plecarea temporara in strainatate a mamei „se transforma intr-o abandonare definitiva a familiei si copiilor ramasi
in tara”. z S.F.

STATISTICa
Rezultatele anchetei indica faptul ca din doi copii care provin din medii socioeconomice identice, cel care are ambii
parinti plecati in strainatate va avea rezultate scolare mai slabe.
Totodata, s-a constatat ca efectul dotarii materiale mai bune a copiilor cu parintii plecati nu este la fel de mare ca cel
din grupul de copii fara parinti emigranti.

STUDIU
Potrivit studiului Fundatiei Soros, aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu aveau cel putin un parinte plecat la
munca in strainatate, in iunie 2007. Din acestia, 80.000 aveau doar tatal plecat, 55.000 aveau doar mama plecata, iar
in cazul altor 35.000 atat mama, cat si tatal erau plecati la munca in strainatate, copiii ramanand in ingrijirea familiei
restranse sau a altor persoane. Studiul mai arata ca aproximativ trei sferturi din elevii participanti la studiu au cel
putin un frate sau o sora.

SPECIALIZAREA ASISTENTA SOCIALA

IMPACTUL PLECARII PARINTILOR IN STRAINATATE

ASUPRA COPIILOR RAMASI ACASA

Introducere………………………………………………………………….

Cap. I – Problematica migratiei

1.1 – Definitia migratiei

1.2 – Amploarea fenomenului in Romania

1.3 – De ce pleaca romanii?

1.4 – Consecinte positive si negative ale migratiei

Cap. II – Familia, celula de baza a societatii

2.1 – Rolul familiei in protectia si educarea copiilor

2.2 – Cum este perturbat acest rol de plecarea parintilor

2.3 – Principiile protectiei copilului

2.4 – Institutii care pot interveni in situatii de abuzz si neglijare

Cap. III – Abuzul si neglijarea ca efecte ale migratiei

3.1 – Definirea abuzului, forme de abuz

3.2 – Definirea neglijarii

3.3 – Abandonul

3.4 – Teorii privind abuzul si neglijarea copilului

Cap. IV – Impactul plecarii parintilor asupra copiilor

4.1 – Consecintele abuzului si a neglijarii

4.2 – Efectul “abandonului emotional” asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului

4.3 – Reactiile de aparare ale copilului la abuzz si neglijare.

Cap. V – Statistici privind numarul de personae plecate in strainatate

5.1 – Date privind numarul de copiii care au parintii plecati in strainatate

 5.2 – Date privind abuzul in familie asupra copiilor ai caror parinti sunt plecati in
strainatate.

Cap. VI – Evolutia fenomenului in presa

6.1 – Cazuri mediatizate in presa

6.2 – Cum au intervenit institutiile in aceste cazuri.

Cap. VII – Cercetare

Cap. I – Problematica migratiei

1.1 – Definitia migratiei.

Fiecare dintre noi stim ca principala functie a familiei este aceea de a creste tinerele
generatii, de a le face capabile sa duca o viata autonoma si de a-si asuma la randul lor
responsabilitatea de a creste noi generatii. Insa acest rol al fmiliei, este puternic perturbat de
plecarea unuia sau a ambilor parinti in strainatate pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp
si care, din dorinta de a le oferi un trai mai bun, lasa cresterea si educatia copiilor lor in grija
altor personae. Departarea copiilor de parinti, lipsa de atentie si de dragoste pe care o simt
acestia, precum si neglijenta din partea persoanelor care ar trebui sa suplineasca lipsa parintilor,
duc la comportamente deviante pentru copiii lasati singuri. Din pacate, acesti parinti ajung sa
constientizeze riscurile actiunilor lor abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc
sentimente de culpabilitate si responsabilitate parentala.

Astfel, in acest capitol, vom prezenta amploarea fenomenului de migrare in

strainatate in Romania, cauzele care determina plecarea parintilor de acasa, precum si
consecintele positive si negative pe care le determina acest fenomen atat asupra societatii,
familiei, individului si in special asupra copilului.

Multe din definitiile fenomenului de migrare sunt foarte starns legate de factorii
care determina acest fenomen. Astfel, fenomenul de migratie este definit ca fiind “evenimentele
de plasare a unor personae sau grupuri sociale in afar comunitatii lor de rezidenta in vederea
schimbarii domiciliului stabil si/ sau locului de munca principal”[1]. “Migratia fortei de munca
apare ca raspuns la diferentele dintre nivelurile medii de castig din diferite arii; prin intermediul
acesteia – in conditii de competitie perfecta se asigura un echilibru intre cererea si oferta de forta
de munca”[2].

“Migratia mai este definite ca fiind “ miscarea oamenilor dintr-o tara in alta
tara, cu intenti de a se intoarce in tara sa de origine. Emigrarea se refera la miscarea persoanelor
in afara tarii. Persoana imigranta este aceea persoana care a trait in afara tarii sale de origine cel
putin un an.”[3]
 “Migratia pentru munca reprezinta un tip particular de migratie. Migrantii
pentru munca sunt straini admisi de catre statul de destinatie in scopul specific de a exercita o
activitate economica remunerate pe teritoriul statului de destinatie. Durata de sedere este in mod
obisnuit restrictionata la durata angajarii pe care strainii o detin.Definitia are in vedere numai
migratia realizata pe cale legala, darn e ajuta la intelegerea migratiei pentru munca ca deplasare
al carei scop este prestarea unei activitati remunerate pe teritoriul unui stat diferit de cel de
origine.”[4]

1.2 – Amploarea fenomenului in Romania

Acest fenomen de migrare al romnilor in strainatate a existat si inainte de ’89,

dar s-a remarcat o crestere accentuate dupa ’90 si mai ales odata cu intrarea Romaniei in Uniunea
Europeana. In aceasta perioada, s-au intetit acordurile intre guvernele altor state si guvernul
roman cu privire la contingentele de lucratori care pot munci in tarile respective. Recunoasterea
unor drepturi cu privire la plati si asigurarile sociale si de sanatate au incurajat migrarea fortei de
munca.

“Numarul celor care muncesc legal sau illegal peste granite este estimate la 2 –
2,5 milioane de oamnei. Migratia fortei de munca se concentreaza in zona Moldovei.”[5]

Potrivit studiului “Efectele migratiei: copiii ramasi acasa”, realizat de Fundatia

Soros, “aproximativ 170.000 de elevi de gimnaziu au cel putin un parinte plecat la munca in
strainatate, copiii ramanand in grija familiei restranse sau a altor personae. In cazul copiilor care
au ambii parinti plecati din tara, peste o treime (34%) traiesc fara acestia de cel putin doi ani, iar
peste jumatate (54%) de mai putin de un an.”[6]

Asta arata ca, odata cu integrrea tarii noastre in Uniunea Europeana, a crescut
numarul familiilor care merg impreuna la munca afara, lasandu-si copiii acasa. Cele mai afectate
regiuni de migratie sunt vestul tarii (Banat, Crisana, Maramures), urmat de Moldova.

1.3 – De ce pleaca romanii?

Acest fenomen este favorizat de cateva cauze. Tinand cont de perioada de

plecare a romanilor din tara, putem sa-i impartim in doua categorii: cei ce pleaca temporar (la
studii, la munca – cu contract sau fara) si cei care pleaca definitive. Categoria celor care pleaca
definitiv din tara trebuie sa ridice numeroase semne de intrebare autoritatilor competente pentru
gasirea cauzelor si a factorilor care-i indeamna la aceasta decizie si pentru luarea masurilor
necesare pentru eliminarea acestor factori.

Silvia Lomaca si Constantin Lomaca in Emigrarea foaie de parcurs, ne prezinta

cativa factori care ar putea determina plecarea oamenilor definitive din tara. Astfel, ei considera
ca “oamenii pleaca definitiv pentru ca s-au saturat de viata pe care au dus-o si vor sa-si incerce
norocul in alta parte, pentru ca si-au pierdut speranta intr-un viitor mai bun sau macar mai drept,
pentru ca se revolta impotriva vremilor sub care sunt, pentru ca si-au pierdut privilegii, pentru ca
au facut potlogarii si vor sa-si ascunda urma, pentru ca vor sa inceapa totul de la zero, pentru ca
i-au chemat copiii sau pentru a-si salva copiii, pentru ca au ramas singuri sau pentru ca vor sa
ramana singuri, pentru ca sunt tineri sau pentru ca sunt mature sau pentru cate si mai cate.”[7]

Acesti factori prezentati mai sus pot fi sintetizati astfel:

- Lipsa unui loc de munca sau dorinta de a gasi unul mai bun: Statul are obligatia sa
asigure cetatenilor sai locuri de munca, posibilitatea ca acestia sa-si castige existenta prin
prestarea unor servicii liber alese. De asemenea, oamenii trebuie platiti cu un salariu
echitabil cu munca pe care o depun. Dorinta romanilor de a pleca in strainatate apare in
momentul in care aceeasi munca, prestata intr-o alta tara, este mai bine platita decat
in tara de origine sau atunci cand statul nu este capabil sa le asigure un loc de munca.

- Lipsa banilor: Acest factor este strans legat de stadiul in care se afla economia Romaniei
de azi, a salariilor si pensiilor foarte mici. Intr-o tara in care preturile cresc de la o luna la
alta, cigar si oamenii care au slujbe stabile nu reusesc din remuneratia primita sa-si
acopere necesitatile de baza.[8]

- Lipsa locuintei: Multe din personae locuiesc cu chirie la orase pentru ca salariul nu le
permite sa puna deoparte sau sa plateasca un credit pentru locuinta. Plecarea in strainatate
le dau macar posibilitatea de a strange bani pentru un posibil avans la banca.

- Dorinta de a oferi familiei o viata mai buna: Studiile au aratat ca majoritatea persoanelor
care pleaca in strainatate au cel putin doi copiii in intretinere. In conditiile in care
cheltuielile nu le ajung nici pentru strictul necesar, acesti parinti din dorinta de a le oferi
un trai mai bun copiilor lor pleaca in strainatate.[9]

- Convingerea ca munca este recompensata la adevarata valoare: Diferentele de salariu

primit pentru prestarea acelorlasi servicii intareste increderea persoanelor in acest lucru.

- Imitatia sociala: Unii din romanii care parasesc tara pleaca la alte rude sau prieteni care
au reusit prin munca prestata in afara granitelor tarii sa-si imbunatateasca conditia sociala
in tara de origine.

La acesti factori se pot adauga multi altii. Statul ar trebui sa ia masuri

pentru mentinerea fortei de munca in tara.

1.4 – Consecinte pozitive si negative ale migratiei

Migratia populatiei contribuie la redistribuirea sociala a populatiei prin

intermediul mobilitatii sociale. “Ca orice alt fenomen social bazat pe comportamentul individual
– familial, migratia isi desfasoara influenta asupra diferitelor sfere ale vietii sociale prin
intermediul caracteristicilor ei de volum, intensitate, ritm, selectivitate si tip (modul calitativ de
realizare a fenomenului respectiv).”[10] Fiecare dintre aceste fatete ale migratiei pot avea efecte
specifice.

Efectele migratiei sunt strans legate de :

- “spatiu: locul de plecare (origine) la locul de sosire (destinatie)

- timp: efecte sincronice sau intarziate ale migratiei

- domeniul reproductiei siciale (tipul de activitate): efecte la nivelul reproducerii

volumelor si structurilor demografice, activitatilor economice, de refacere a capacitatilor
de munca si de organizare socio-culturala.”[11]

Acest fenomen prezinta atat consecinte positive, cat si negative. In primul

rand, plecarea persoanelor in strainatate atrage dupa sine, in majoritatea cazurilor, cresterea
nivelului de trai al familiei si rezolvarea problemelor, cel putin pe termen scurt. Pot face rost de
suma de bani sau o parte din aceasta pentru cumpararea unei locuinte. Persoana poate face
economii pentru viitorul copiilor lor cu privire la studiul intr-un centru universitar. Este multumit
ca munca pe care o depune este platita corespunzator.

Pe langa aceste consecinte positive, apar si anumite efecte negative, particulare

pentru fiecare caz. Individul poate avea dificultati de adaptare la mediul social nou sau probleme
de adaptare profesionala. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu intotdeauna ce care pleaca la
munca in strainatate profeseaza meseria lor, ci ajung sa munceasca in alte domenii decat cel
pentru care au specializare. Persoana poate avea dificultati de relationare cu colegii de munca sau
cu alte personae si poate ramane izolat.

Cele mai grave probleme se intalnesc in mediul familial, apar probleme in

relatia cu partenerul, de cele mai multe ori ramas acasa cu copii, care sunt scapati de sub control.
De multe ori societatea se confrunta cu cazuri de abandon familial, abandon scolar, indisciplina,
performante scolare scazute, copii atrasi spre fapte penale. In unele cazuri, contractile de munca
sunt o cale de lansare pentru prostitutie, trafic de persoane, de droguri. Dintre toate aceste efecte
cele mai importante sunt asupra copilului pentru ca acestea influenteaza buna lui dezvoltare
fizica, mentala, sociala si morala.

Bibliografie:

1. http://www.osf.ro/ro/index.php
2. Jary David si Jary Julia, Dictionary of Sociology, Second edition, 1995
3. Lomaca Silvia, Lomaca Constantin, Emigrarea foaie de parcurs, Ed. Enciclopedica, Bucuresti,
2004
4. Rostas Zoltan, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate, Ed.
Curtea Veche, Bucuresti, 2006
 5. Sander Dumitru, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii
Socialiste Romania, Bucuresti, 1984
6. Sandu Dumitru, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala, Publicat in
Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed. Stiintifica, Bucuresti,
1989
7. Serban Monica, Stoica Melinda, Politici si institutii in migratia internationala: migratia pentru
munca din Romania. 1996 – 2006, Martie 2007, Bucuresti

[1] Dumitru Sander, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania,
Bucuresti, 1984, pag. 15.

[2] Dumitru Sander, Fluxurile de migratie in Romania, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania,
Bucuresti, 1984, pag. 13.

[3] David Jary si Julia Jary, Dictionary of Sociology, Second edition, 1995, pag. 414.

[4] Monica Serban, Melinda Stoica, Politici si institutii in migratia internationala: migratia pentru munca
din Romania. 1996 – 2006, Martie 2007, Bucuresti, pag. 8.

[5] http://www.osf.ro/ro/index.php

[6] http://www.osf.ro/ro/index.php

[7] Silvia Lomaca, Constantin Lomaca, Emigrarea foaie de parcurs, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2004,
pag. 7.

[8] Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate, Ed. Curtea
Veche, Bucuresti, 2006, pag. 185-191.

[9] Zoltan Rostas, Sorin Stoica, Tur-retur. Vol. I Convorbiri despre munca in strainatate, Ed. Curtea
Veche, Bucuresti, 2006, pag. 195- 200.

[10] Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala, Publicat in
Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1989, pag.
9.

[11] Dumitru Sandu, Migratia si dinamica structurii sociale. Migratie si mobilitate sociala, Publicat in
Ion Dragan, C. Anastasiu, Structura sociala a Romaniei Socialiste, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1989,pag.
10.