Fiist Milan

Povestea
nevestei mele
In româneşte de G e o r g e  
Sbârcea
Editura Eminesc
uCoperta colecţiei : Vai Munteanu
llustratio copertei .reproduce un desen realizat de
Kass Janos !a ediţia în limba maghiara, din 1970

1976
Bucureşti, Piaţa Scîriteii

2
1Fust Milan A FELESEGEM 
TGRTENETE Storr kapitâny 
feljegyzesei Regeny
Szepirodalmi Konyvkiado 
Budapest, 1970
© Fust Milâ
aM O T T O :
 „Te vocamus, quod 
sic plasmavisti 
hominem et hominem 
itidem vocamus, qui 
tamen debet praestare 
seipsum... percipe banc 
altercationem in corde 
nostro diabolicam, 
Domine ! Et oculos 
sanctos Tuos in inopiam
nostram conjicere non 
gra­ vator, sed conspice 
portentum clam nobis 
abditum, in extis.., 
accedit, quod 
allectationes nutriunt 
ipsum velut alece. Et ne
nos inducas 111 
tentationem, 
supplicamus ad 
vesperum, pec­ catum 
tamen ostium pulsat 
intratque domum et 
intrat pror­ sus ad 
mensam. Amove ergo 
sartaginem igneam, qua
caro siccatur, nam. 
animal in me debile 
crebro."
 „Ţie rugămu­ne, căci 
astfel plăsmuitu­l­ai pe 
om, iar omului 
deopotrivă ne rugăm, 
fiind într­un fel 
răspunzător de el 
însuşi... socoteşte dară 
înfruntarea din inimile 
noastre drept 
diavolească, Doamne ! 
Şi nu împiedeca ochii 
Tăi sfinţi să vadă a 
noastră nemernicie, 
însă şi fiara pitită în 
noi, căreia ispitele îi 
sînt hrană, ca şi cum i s­
ar da spre îndestulare 
saramură de peşte. Şi 
nu ne duce pre noi în 
ispită, rugă­ mu­TE, în 
faptul serii, însă, iată, 
păcatul ne bate la uşă, 
pătrunde şi­n casă, ba 
înaintează chiar pînă la 
masa noastră, 
îndepărtează, dară, de 
la noi tigaia încinsă, în 
care se perpeleşte 
carnea noastră, fiind 
animalul din mine fără 
putere."
(Dintr­o oraţie 
medievală
)Partea întîi
 BĂNUIAM EU DE MULT CA
NEVA.S- tă­mea îmi pune 
coarne. Dar că mi le pune cu 
unul ca ăsta !... Sînt înalt de 
şase picioare şi­un deget, 
cîntă­ resc două sute zece 
livre, o matahală, aşadar, în 
toată puterea cuvîntului. 
Ajunge să scuip pe unul ca 
el, că îndată muşcă ţărîna.
Cam astfel gîndeam eu, 
la început, despre domnul 
Dedin. însă nu de­aici s­ar 
cuveni să­ncep. în zadar 
însă, şi azi mi se mai urcă 
sîngele la cap de cîte ori îmi 
amintesc de dînsul.
De fapt, rău am făcut că 
m­ara însurat, ştiu. Fie şi 
pentru că nu prea avusesem 
de­a face înainte vreme cu 
femeile, sînt rece de felul 
meu. Dacă arunc o privire 
îndărăt, la prima mea 
tinereţe, singura peripeţie 
amoroasă deosebită n­a fost 
decît următoarea : să tot fi 
avut treisprezece ani pe 
vremea cînd hălăduiam într­
un parc din oraşul olandez 
Sneek, aproape de 
Friesland, unde tocmai 
locuiam. în parc şedea o 
guvernantă cu un copil, la 
care se tot răstea :
— Veux­tu obeir, veux­tu 
obeir ? 1
Asta mi­a plăcut din 
cale­afară. îi spunea de ase­
menea :
6
— Vite­vite, dâpeche­toi 
done. 2
Mi-a plăcut şi asta la fel
de mult. Se prea poate
ca; de pe atunci chiar,
să fi luat hotărîrea de a

1 Vrei să asculţi ? (fr.).

mă însura cu o
franţuzoaică. Ce mai
tura-vura, ascultam
bucuro
saceastă dulce melodie, apoi, ca la o şoaptă cerească, am 
luat­o către marginea parcului, am rupt o filă din notesul 
meu şi­am aşternut pe ea în olandeză (odată ce franţuzeşte
nici să vorbesc nu ştiam încă prea bine, abia dacă 
înţelegeam cele spuse) :

Greppel, greppel — aceste două cuvinte le­am aşternut 
pe hîrtie. Adică, să ne­ascundem niţel în şanţ. Fiindcă, în 
apropiere se afla un şanţ adine, năpădit de iarbă moaie. 
Cu această filă în mînă m­am apropiat de guvernantă şi, 
ca în copilărie, cînd eram trimis la băcan să fac cumpă­

2Φ ** Repede, grăbeşte-te odată ! (fr.).

1
rături, m­am oprit blînd în faţa ei şi­am privit­o galeş. I­
am arătat hîrtia.

Guvernanta şi­a închipuit că­mi pierdusem minţile.
înţelegea cuvîntul, dar nu­i afla rostul. Adevărat că 
eram un adolescent bine făcut, mi se puteau da şi 
pptsprezece ani, însă purtam pantaloni scurţi şi şosete, o 
bluză frumoasă de marinar, a cărei cravată mi­o legase, 
dimineaţa, mama. Mai aveam pe vremea aceea bujori în 
obraji, la care, deh ! se adăugau urechile mele stacojii şi 
clăpăuge, în schimb, dinţii îmi erau albi, iar ochii— în­
drăzneţi, eram un flăcău cu ochi arzători. Şi nici n­am fost 
un stricat, zău că nu. De unde avusesem curajul de a 
aşterne pe hîrtie una ca asta, nici azi nu ştiu.
Guvernanta s­a holbat, fireşte, la mine, de parc­ar fi 
voit să mă înghită din ochi.
— Que e'est que tu veux ? 3 -τ- mă întreabă ea.
3 Ce vrei ? (fr.).

2
 Nici atunci încă nu m­am ruşinat. Stăteam acolo cu un 
aer cordial, apoi am luat­o la sănătoasa. La fel am 
procedat şi a doua, şi a treia zi.

3
 — De cum zărea că mă ivesc în depărtare, cu 
carneţelul în mînă, guvernanta se tăvălea de rîs. Se ţinea 
cu mîinile de pyitecele­i suplu. Iar copilul de lîngă ea rîdea 
de asemenea. Eu însă stăteam şi pe mai departe smirnă, 
fără s­o slăbesc din ochi.Mon pauvre garqon 4 — se 
lamentă ea încă tot rîzînd, în acelaşi timp însă aprinsă şi 
îmbujorată. — Eh bien, tu ne sap pas ce qu'il te faut 5 ∙—. 
zise cu compasiune. Pasămite, părea să fie o femeie 
experimentată. — Bietul meu băieţaş, — repetă ea — nu­i 
aşa că nu­ţi dai seama ce­ţi lipseşte ? Şi mă privi în 

4 Bietul meu băieţaş (fr.).
5 Ei bine, nu ştii ee­ţi lipseşte (fr.).

4
adîncul ochilor ca o privire dogoritoare, ca soarele pîrjolitor, ba mă 
ciupi şi de obraji. La care, eu am luat­o iar la sănătoasa.

în cele din urmă, îşi veni totuşi în fire. — De ce nu ? — şi­o fi pus ea,
evident, întrebarea^ — Din asta măcar n­are să s­aleagă nici cu vreo 
bîrfă, nici cu altă năzdrăvănie. Născoci, aşadar, următoarele :
Ideea şanţului îi surîdea şi ei. Se mai afla acolo un podeţ, cu bălării 
sub el, şi cum băgase de seamă că paznicul trecea prin colţul acela al 
parcului doar de două ori pe zi — dimineaţa pe la cinci şi seara după 
şapte — încolo, pe arşiţă, colţul acela era de obicei pustiu, dădea fuga 
în zorii zilei să mă întîmpine aproape de podeţ, cu vreun paneraş sau 
ibric de lapte în mînă, însă atît de ciufulită şi somnoroasă, încît 
aproape mă scotea din minţi. Fiindcă, să nu se uite, eram doar un 
adolescent, în timp ce ea mai răspîndea în jur torpoarea aşternutului.
Acasă trăgeam cîte­o minciună în legătură cu seu­ latul meu cu 
noaptea­n cap — pe maică­mea dealtfel o evitam, ca să hoinăresc cît e 
ziua de lungă, în bătaia soarelui, ca şi cînd aş fi fost toropit de vise. 
Lucrurile au mers aşa vara întreagă. După* care mi se făcu lehamite de
femei.

5
 Cam la un an de la acea dată, unul din unchii mei, dealtfel singurul 
meu unchi simpatic şi degenerat, la care mă aflam în vizită, puse să mi
se confecţioneze o scări­ cică cu cîrlige la capete, spre a mă putea căţăra
din odaia mea la un, etaj mai sus, unde în fiecare seară se îmbăia o 
femeie minunată. Era şi atunci vară, încît, clin pricina zădufului, ţinea 
deschise ferestrele apartamentului. Astfel că, plutind între cer şi 
pămînt, răsării într­o bună zi pe pervazul ferestrei ei şi, ca nu. cumva s­
o speriu, i­am şoptit :
— Se află aici un băieţel.
Nici nu s­a speriat, ci a devenit doar foarte serioasă în vana ei. Mă 
cunoştea doar din vedere. Apoi îmi făcu semn fără să vorbească, eu 
coborîi de pe pervaz, iar ea mă strînse la pieptul său, cu privirile 
înecate în ceaţă.
Numai aceste două aventuri demne de menţionat, deşi, recunosc, destul
de neghioabe, le-am avut în tinereţe. Restul nu merită a fi pomenit.
Neglijam femeile. Rîdeam de cef cărora li se scurgeau ochii după ele... Şi
cugetam tot soiul de năzdrăvănii, ca bunăoară : cu cîtă trufie stau ele
prin restaurante, ţinîndu-şi sus capul, cu toat
ecă eu ştiu despre ele şi altele. Şi multe gînduri asemănătoare. Relaţiile bărbatului cu 
ele mi le imaginam destul de simplu. (Aşa cum, dealtminteri, se petrec lucrurile cu unii 
tineri.) Relaţiile ' noastre cu ele sînt. simple —­ gîndeam în sinea mea.
Prinse să mă intereseze, în schimb, din ce în ce mai mult, mîncarea — îndeosebi 
după ce, cu ocazia voiajuri­ lor mele, mi s­au revelat lumi cu desăvîrşire noi. Una din 
cunoştinţele mele, generalul Piet Mengs, scăpă odată în prezenţa mea afirmaţia că nu 
există porc mai mare *ca omul, deoarece bagă orice în .gură... Ei bine, părerea mea este
tocmai contrară, căci chiar în acest fel a descoperit el rostul tuturor izurilor şi 
roadelor pămîntului — pe de altă parte, sînt convins că oricine vrea să cunoască su­
fletul popoarelor trebuie să le guste înainte de toate mîn­ căr urile.
Eu astfel am procedat. Nu există pastramă de berbec; fie ea oricît de pipărată sau 
iute ca nisipul Saharei, pe care să n­o fi gustat. Fără să mai vorbesc despre toate cîte 
înfulecam de cîte ori treceam printr­un soi de bazar, unde se aflau plitele bucătăriilor 
populare, pe care şiştuiau tot felul de fripturi, sau în Persia, printre aluaturile coapte 
ale specialiştilor în pateuri — prăjiturile „mahomedanilor sînt excelente, în adevăr. Le 
şi prepară minunat; cu gust şi cu o desăvîrşită curăţenie, în şorţuri imaculate şi în 
alămuri încinse, încît miresmele lor se îmbibă în om, ca să nu le mai uite luni de zile. 
Eram în stare să petrec zile în şir printre ei, de cîte ori nu aveam nimic mai bun de 
făcut. Asta era odihna mea. Nu izbuteam să­mi închipui deocamdată nimic mai frumos 
pe lume tiecît colcăiala aceea, pitorescul şi forfoteala exotică, apoi limba lor şi felul 
cum rîdeau, deşi nu pricepeam o iotă. Iar cînd toate acestea mă tulburau totuşi, 
comandam din mîncărurile lor şi îmi continuam reveria.
Tovarăşii mei mă socoteau un soi de monstru, tocmai pentru că mîncam orice, însă 
şi din altă cauză. Din cauza că nu exista treabă la care eu să nu mă înhămez. Mă 
înhămam la orice se nimerea.
Oare ce însemna pentru mine faptul că eram silit să mă spetesc trudind, fie şi trei 
sau patru luni în şir ? Lucrul ăsta îl ştiau şi domnii armatori.
— Bivol ! — rostise despre mine unul din tovarăşii mei, un spîrc pe numele de 
Ebertsma­Leiningen, am şi rîs cu poftă pe socoteala lui, odată ce eu aveam de lucru
întotdeauna, în timp ce el n­avea niciodată.

6
 — Las' să fiu bivol — cugetam — e o rasă cît se poate de folositoare. Şi, pe 
deasupra, mai ştiam totuşi

ceea ce bivolul n­avea de unde să ştie : să nu mănînc şi să nu dorm, la nevoie. într­un 
cuvînt, nimic nu mi se părea prea mult, nici în muncă, nici în lipsuri. Nimic nu mă 
îndestula, în schimb, cînd era vorba ca, în sfîrşit, să mă simt niţel şi eu bine, iar 
limitele ce se puteau depăşi în acest domeniu le şi depăşeam atît la desfrîu, cît şi la 
efort. însă, unde este acea perioadă eroică a vieţii mele ? De parcă nu despre mine ar
fi vorba, în aşa fel ascult povestea aceasta. Chiar dacă o fac cu oarecare tristeţe, de 
ce m­aş ascunde după degete ?
Cît despre sufletul meu, cugetam următoarele :
— Este anexa ta, apendi^ul tău dureros. Asta era tot.
In schimb, ajunsei curînd căpitan de corabie. încă
nu­mi răsăriseră măselele de minte, că mi se şi încredinţau încărcături valorînd o 
avere, de toate. Mai negustoream din cînd în cînd şi eu cîte puţin, şi altele la fel. 
Există căi şi pentru aşa ceva. începusem, aşadar, să mă pricopsesc cum nu se poate 
mai frumos. Nu împlinisem nici treizeci d£ ani, că mă pricopsisem cu o avere care nu
era de dispreţuit.
însă, tocmai atunci mi s­a întîmplat un mărunt accident, de fapt nu prea mărunt, ci 
mare. M­â ajuns şi pe mine ursita corăbierilbr : mă îmbolnăvii de stomac. Simţeam de 
parc­aş avea o platoşă pe burtă — nu mai puteam mînca. Asta s­a întîmplat precum 
urmează :
Ancoraserăm la Napoli, unde am făcut îndată cumpărături din belşug, la o dugheană 
de coloniale şi delicatese pe cinste. Dealtfel, îmi place să fac pe cumpărătorul în Italia, 
unde negustorii sînt bine dispuşi, iar prăvă*∙ liile lor — aprovizionate cu de toate. Erau
şi în dugheana iceea fel de fel de mărfuri acătării: şunci deosebit de cine, tot soiul de 
păsări, de la ciocîrlii, granguri şi prepeliţe^ la raţe durdulii şi, pe deasupra, fie 
minunat ru­ _ menite, fie erude, cînd culoarea lor rnai e galbenă, plăcută la vedere şi, 
cu capetele vîrîte subsuoară, parcă anume ar fi fost făcute să dormiteze, dolofane, pe­o 
placă de marmoră. Eram în stare să privesc ceasuri întregi aceste minunăţii, ca şi 
cozonacii, nucile, ciorchinii de struguri, merele şi castanele clădite în mormane, ba 
chiar buteliil

7
ede vin dulce, care, cine ştie de ce, te duc cu gîndul la nişte 
băbuţe vesele.
Am ales, aşadar, din belşug ba din una, ba din alta, am 
făcut să piriie pachetul de bancnote, pe urmă las! să şuşotească 
pacheţelele. Lucrul ăsta îmi provoacă c plăcere deosebită. Fac 
vreo cîţiva paşi pe stradă, la carc pachetele îşi încep îndată, la 
şoldul meu, conversaţie pestriţă, îmi place asta. Atunci, însă, 
mă gîndeam k altceva. La ce bun să­mi car singur pachetele ? Ε
mai bine ca ele să mi se trimită acasă. Doar mai aveam cevi de 
rezolvat în oraş, iar între timp puteam să invit o mulţime de 
oameni pe vasul meti. Zis şi făcut !
— Ah, ah, Jacopo, carissimo amico mio 6 — cu astfe de 
exclamaţii şi altele asemănătoare mă întîmpinau gălăgios 
italienii, de îndată ce îmi viram nasul în birourile lor, ba îşi 
desfăceau larg pînă şi braţele... Italienii s< complac în 
tămbăiăul pe care îl iscă, lucrul este îndeobşte ştiut — ba se 
mai ştia de asemenea că dacă invit eu pt cineva la cină, lucrul 
asta nu era de lepădat.
Pe drum, însă, mi­a venit şi o idee.
iaca, îmbuc ceva înainte de cină — mi­am spus — ş cum 
treceam tocmai prin Posilippo, m­am abătut dii drum. Se afla, 
chiar pe mal, un fel de ospătărie simpa tică, drept pe dig, în 
care la acea oră nu prea se abăte nimeni, stăruia dealtfel o 
mare tăcere împrejurul ei, toat acestea fiind cit se poate de 
ademenitoare. Şi, în com pania unor flăcăi italieni, am luat 
acolo o gustare p< cinste. Mîncau un soi de scoici ieftine, cu 
oleacă de pline albă, stropindu­le cu vin. îndată le­am ţinut 
isonu şi am stat de vorbă cum nu se poate mai plăcut. Scoicile 
cloncăneau, de îndată ce le clinteam din loc, în găleţii* cu apă, 
şi totul era nemaipomenit de curat în jurul nostru digul de 
piatră pe care ne aflam, marea şi viaţa — şi erai aşa de 
prietenoase inimile ! Pe deasupra, soarele prinse în curînd să 
scapete pârpuriu dincolo de Posilippo.
Aşadar, asta a fost şi bună, şi frumoasă, cugetai în sinea mea. 
Şi mi­am trosnit vîrtos mădularele. Cum însă fusesem toată 
viaţa adeptul unei oarecari prefăcătorii am căutat să­mi 
imaginez că eu nu mai sînt eu, ci ur călător istovit de drum, 
care face ocolul lumii, umblînc să­şi ostoiască inima, şi altele 
asemănătoare. Plătii aşadar şi băutura flăcăilor, la care ei se ­ 
ridicară în picioare în onoarea mea. (Italienilor le place circul.)
Bănuiesc că scoicile acelea au fost pricina pierzaniei mele. 
Mai socotesc şi azi acea gustare preludiul bolii mele. Fiindcă 
atunci, seara, nimic nu mi­a mai priit, încît zadarnică a fost 
6 Scumpul meu prieten (it.).
cina aleasă. îmi stăruia în stomac un fel de răcoare, din cauza grămezii 
aceleia de netrebnicii marine.
Nici cel puţin pregătirile de masă nu mi-au mai căşunat vreo plăcere, cu
toate că, în alte împrejurări, tocmai ele îmi dădeau cea mai mare
bucurie. Am cercetat înainte de toate dacă mi se trimisese acasă totul, cu
precizie, dacă nu schimbaseră ceva. Cumpăr de obicei cel mai fin
untdelemn, aidoma luminii gălbui de lampă. Asta aşa era — l-am înălţat
in zariştea luminii, era clar, pex^fect, or eu chiar la simpla vedere a unui
lucru de acest fel aflam, înainte, o adevărată plăcere. Apoi am zăbovit
cîtva timp la bucătărie, să văd cum se prăjesc melcii, fiindcă îţi trebuie o
anumită bună dispoziţie spre a putea savura bucatele — treaba asta o
învăţasem. Trăiam ca un înţelept. îl privii pe fecioraşul care ştergea pe
culoar farfuriile, cum răsuceşte cîrpa în pahare şi le ridică în raza lămpii,
să se convingă de strălucirea lor. Uneorif rîvna pripei ascunde un
nemărginit calm, iar eu iubesc nespus această rîvnă calmă şi această
domoală strălucire. Astfel mă pregătesc, într-o pace fără margini, de
cină. i\şa a fost şi de data aceea, însă degeaba. Nu avui nici o plăcere de
ea, în aşa hal mi se şubreziseră măruntaiele

9
.Degeaba i­am urmărit, ulterior, pînă şi pe amicii mei. 
Gălăgioşi cum erau, pustiiră împrejurul meu toate cîte se 
puteau mistui, în timp ce eu abia dacă am atins "cite ceva. 
Cîntau din toate puterile, iar eu tăceam. In vremurile acelea 
fericite încă mai cumpăram cu ocaua tutunuri grele din Levant,
uncie, îri unele porturi, negustorii năpădeau nava cu ele, 
sporovăind asurzitor — era un tutun frumos, cu fir lung şi 
auriu ca şuviţele .fecioarelor — am adus dară şi din el un teanc
mărişor, pe care l­am azvîrlit la picioarele lor. Cu toate că am 
încercat mai multe ţigări una după alta, totul a fost în zadar. 
Nimic nu­mi tihnea. Viaţa însăşi mi se părea fără nici un rost. 
Nu mai fusesem bolnav nicicînd, nici stomacul nu mi­l 
deranjasem vreodată, acum însă simţii că dădusem de belea. 
îndată îmi şi presimţii destinul, încît am fost teribil de amărît.
Gramofonul cînta.

1:
%
 — Niente, niente 7 — le­am spus îndată — sono un poco 
ammalato cosi 8 — şi mă prefăcui turtit de \âna­ ţurile de 
culoarea răşinei.

Ceilalţi, însă, se simţeau în apele lor chiar şi fără mine.

7 Nimic, nimic (it.).
8 Sînt puţin cam bolnav (it.).

1:
%
 — Vierii, vierii 9∙ — îl strigau ei pe fecioraş — mă­ nîncă 
asta în locul stăpînului tău. îl îndopau cu felurite bunătăţi, deşi
să mănînci în orele de serviciu fusese întotdeauna strict oprit 
pe navele mele. Numai că, de astă dată, nu mă sinchiseam nici 
de asta, aşa eram de bolnav.

Rămăşiţele lăsate de musafiri le­am aruncat, mînios, în 
mare.
★
Sînt convins că acest necaz avea să ducă apoi la căsătoria 
mea. In parte, fiindcă la ospăţul acela mi s­a făcut întrucîtva 
lehamite de oameni. Din cauză că se în­ dopaseră cu atîta 
lăcomie, fără să le pese cîtuşi de puţin de mine.
Fiindcă se întîmplă ca, în pofida oricărei experienţe, să te 
simţi pe neaşteptate jignit cînd, în toiul necazului ce te bîntuie,
ceilalţi trec pe lingă tine ca nişte trăsuri în galop, fără să­şi 
întoarcă măcar capul după tine. Este cu neputinţă să nu te 
doară aşa ceva. Dar, mai cu seamă jignirile în legătură cu 
9 Vino, vino (it.).

1:
%
mîncarea îi rănesc pe unii profund, şi nu numai pe copii, nici 
vorbă de aşa ceva, ăsta­i un lucru foarte serios, oricît l­ar 
dispreţui cei ce­şi dau aere. Bunăoară, am avut un căpitan de 
vas pe nume Gerard Bist, care, dacă i se strica prînzul cumva, 
făcea îndată un acces de melancolie.
— La ce bun mai trăieşte omul ? — îmi explica el. — După 
ce luni la rînd eşti prizonierul unei corăbii pă~ duchioase, 
închis ca într­o ocnă, să n­ai parte nici cel puţin de plăcerea de 
a mînca nişte feluri ca lumea ?
îi dădeam dreptate. Că eu mă socoteam în mod deosebit jignit, e
lesne de înţeles, căci, odată ce nici ast

1:
%
a
nu­mi mai rămînea, Ia ce mă puteam aştepta de la vi eu, 
care fusesem întotdeauna un necumpătat ? Acu', tim şi 
caută să fii prudent, să trăieşti cu dietă şi să colinzi 
spitalele şi... ! Am încercat pînă şi acupunctura, zău aşa, în
Japonia, apoi tratamentul cu numerele. într­un cuvînt, tot
ce se poate, în zadar însă. Pînă cînd am încăput în cele din
urmă pe mîna unui aşa­zis psihanalist. N­ar fi exclus ca 
tocmai dînsul să fie cauza nefericirii mele şi mai cumplite.
— Femeile — îmi spuse acest psihanalist — femeile. Şi 
clipi cu tîlc, privindu­mă ţintă.
Ei bine, fie, femeile, ia s­arunc o privire în jur. însă, 
nici de asta n­a fost nevoie, odată ce tocmai în acea vreme 
o cunoscusem pe viitoarea mea nevastă.
Era o franţuzoaică cochetă şi cît se poate de nostimă, 
rîdea mult, îndeosebi pe socoteala mea, şi atît de fără frîu,
încît părea c­o gîdilă cineva. în schimb, ea îmi spunea nea 
Douc­Douc, Dodo, Cric­Crac sau Croc­Croc, tocmai din 
cauza rîsului meu care, cum pretindea ea, era de­a dreptul
exploziv, îmi mai spunea şi Ursulache, zieînd că e din cale­
afară de amuzant felul cum, în timpul cinei, cele două 
capete ale şervetului se lăbărţează pe lingă urechile mele. 
Se tăvălea în veselia ei, ca purceii în coteţ. Trebuie să ştiţi
că îmi leg de fapt şervetul pe după gît, nu­ prea ştiu nici 
eu de ce. Poate aşa, dintr­o veche obişnuinţă.
— Aceste două mari urechi ale dumitale — striga ea —
şi nodurile — o adevărată minunăţie. Şi aplauda cu 
palmele ei mititele. Ce şleampăt eşti, ce şleampăt eşti ! — 
scotea ea mici ţipete în continuare, aplecîndu­se peste 
pervazul ferestrei, de îndată ce mă zărea urcînd treptele 
de după biserică (lo,cuia sus, pe colina din spatele bise­
ricii), iar eu aveam senzaţia, fără să ştiu de ce, că numai 
bunul Dumnezeu ar fi în stare să spună în întîmpinarea 
cîtor fanţi de toate categoriile se va fi aplecat ea în acelaşi
fel de la etaj, ca un parfumat trandafir franţuzesc.' Era 
păcătoasă, păcătoasă al naibii, am simţit asta îndată, însă,
pentru atîta lucru nu mă sinchiseam cîtuşi de puţin, odată
ce mă simţeam cum nu se poate mai bine în preajma ei. 
Am rugat­o să repete după mine fraza :
Veux­tu obâir ? Veux­tu obeir ? — Ea prinse s­o repete de 
zor. Din ziua aceea mă întîmpina astfel. într­un cuvînt, era
deşteaptă, al naibii de deşteaptă. Şi mai er

14
aşi dibace, odată ce învăţă uluitor de repede cum să se poarte cu mine. 
Toate le făcea pe placul meu, spunînd că se cuvine să­mi umble în voie. 
Părerea mea este că, din toate acestea, puteam trage concluzia unei 
oarecari' experienţe, atîta doar că eu refuzam s­o fac. Refuzasem orice 
chibzuială.
Odată ce­mi place, de ce să n­o iau de nevastă, la ce bun să­mi sparg 
prea mult capul ? — cugetam. Pentru că oamenii mării nu­s nici pe10 
departe aşa de mof­t turoşi, în d­al de astea, cum sînt cei de pe uscat — 
spun asta, deoarece mi­a fost dat să văd destule, cît de mult se frămîntă
pînă să ia o hotărîre. Pe cînd noi ?
Viaţa mea e mereu în pericol — şi era ameninţată mai cu seamă pe 
vremea aceea, nu numai pe mări şi oceane, fiindcă intrasem în 
legătură'cu nişte aventurieri levantini destul de periculoşi, la ce bun să­
mi bat aşadar capul cu amănunte ca : mă va iubi sau ba nevastă­mea ? 
sau are să­rni fie credincioasă cît timp voi lipsi de acasă ? Femeile nu. 
prea sînt nici altminteri credincioase, mai cu seamă căpitănesele, ceea 
ce rezultă din starea însăşi a lucrurilor.
I­am cumpărat astfel o mulţime de brăţări şi lănţişoare, şi m­am 
căsătorit cu ea. Fiindcă nouă, marinarilor, nu ne convine să curtăm o 
femeie prea mult timp. Aveam un tovarăş care le curta pe femei doar în
acest fel :

10 Să ne culcăm (it.).
15
 — Andiamo a letto * — i se adresa el alesei inimii lui după cea dinţii
plimbare nocturnă. Şi erau destule pe care tocmai prin asta le 
impresiona. Dacă nu îndată, atunci peste două săptămîni. La ce bun să 
te indigneze atîta lucru, odată ce aşa­i viaţa ? Se înţelege că nu e prea 
frumos din parte­mi să pomenesc despre asta tocmai aici, însă la ce bun
m­aş ascunde după degete ? Aşa eram eu pe vremea aceea. Nici 
căsnicia nu mi se părea mai sfintă ca, de pildă, morcovii. Lăsasem de 
mult în. urma mea cele sfinte — sau cel puţin aşa credeam. (Că nu 
stăteau chiar astfel lucrurile, despre asta stă mărturie autobiografia 
aceasta a mea.)

Scurt pe doi, am luat­o de nevastă. Cred că îndată după eveniment a
şi avut o măruntă aventură, nu mult după nuntă — cel puţin această 
concluzie am tras­o din semnele la îndemînă. Nu pretind că mi­ar fi 
făcut plăcere graba ei, însă am închis ochii. Pentru că mi­am spus ;
n­are nici un sens să fii meschin. Odată ce nu eram obişnuit cu femei 
care să­mi aparţină doar mie — iar acum să caut să aflu, să pîndesc, să 
string probe ? La ce bun ? Dacă nu acum, are s­o facă cu alt prilej. 
Adică, de ce să n­o facă ? Lipsesc de acasă luni întregi, chiar şi cîte­o 
16
jumătate de an — îi poţi pretinde lucruri peste fire unei biete făpturi 
omeneşti ? Să se mistuie singurică de dor, ani în şir ? Căci dacă s­ar 
mistui fără încetare, ar mai fi 'ea capabilă să rostească pe un ton atît de
tandru, ca un cîntec : — Veux­tu obeir ? — în acest caz, n­aş mai afla 
într­însa nici o plăcere. Şi cu toate că, după cum spuneam, n­am făcut 
tărăboi din atîta lucru, am ţintit totuşi minte tot ce ştiam despre 
această primă aventură a ei, nu c­ar fi fost prea interesantă, ci fiindcă 
orice primă aventură are o importanţă mai mare, socotesc eu. O fac, 
însă, şi dintr­un alt motiv. Ca să dau o imagine despre împrejurările şi 
condiţiile în care trăise nevastă­mea înainte, mai bine­zis să vă fac să 
înţelegeţi ce nebun de legat aş ­fi fost dacă, după ce aflasem toate 
acestea, mă mai legănam în iluzii despre fidelitatea nevestei mele.
Pe insula Menorca trăiau o mulţime de oameni de pripas : refugiaţi 
italieni, emigranţi slavi şi o ceată de şvezi, *a căror existenţă 
naufragiase în America de Sud, fiind osîndiţi pînă şi de două ori la 
moarte, însă ei izbutiseră să evadeze de fiecare dată, strabătînd, călare 
pe bivoli, continentul de la un ţărm la altul, din Atlantic la Pacific : 
ăştia erau oameni destul de ignoranţi, cu toate acestea se descurcau de 
bine, de rău, nimeni nu ştia precis cum anume, Unul din ei, de 
exemplu, pentru că avea darul de a povesti pe un ton din cale­afară de 
tînguitor... şi aşa mai departe. între ei trăise nevastă­mea. Lucru 
împotriva căruia, dealtminteri, nici n­aş fi avut vreo obiecţiune. Cel 
puţin are să înveţe în compania lor ce este viaţa, şi nu numai cum 
arată ea la suprafaţă, ci şi cum este la fund, în plinul ei î Putea să aibă 
măcar o palidă imagine despre toate cîte văzusem eu prin. porturi şi 
alte lucruri... odată ce oamenii de felul meu par într­adevăr să fi trăit, 
în rezumat, istoria omenirii întregi. ­— Cum arată această istorie ? 
Odată mi­am spus despre ea : dae­ar putea cineva s­o citească după ce 
rotocolul pămîntesc se va fi răcit, n­ar fi în stare să­şi imagineze altceva
decît că el a fost populat numai cu excroci, cu ucigaşi, criminali sexuali 
şi tăinuitori, adică numai cu monştri — că singurul

17
/mod de supravieţuire a fost, aici, omorul... iar 
îndeletnicirea noastră este pe deasupra dintre acelea care, 
de multe ori, te fac să nu întîlneşti cu anii oameni cinstiţi. 
Cum ne­ vastă­mea avusese prilejul de a cunoaşte şi ea cîte 
ceva în acest loc, n­aveam de ce să fiu îngrijorat că, într­o 
bună zi, ar putea să facă mofturi şi nazuri, că vai. Doamne, 
aşa şi pe dincolo, nu m­am exprimat cu destulă delicateţe 
sau altele asemănătoare, care au darul de a mă scoate din 
sărite. Din acest punct de vedere, aşadar, nevastă­mea 
părea destul de potrivită pe seama mea. — Acum, însă, aş 
vrea să reiau firul acolo tinde am întrerupt descrierea 
relaţiilor ce domneau mai ales în sînul populaţiei de soi de 
pe insula Menorca. Gazda mea, de pildă, Don Juan îmi 
descria astfel. componenţa societăţii mai ^estrînse — adică 
tocmai a aceleia din care se ivise şi nevastă­mea. Caut să­1 
evoc :
— Trebuie să încep cu prima nevastă, divorţată, a 
scriitorului berlinez Koch. Femeia asta trăia, în bună în­
ţelegere, cu un italian, proprietar de automobil, ­ pe nume 
Samuele Annibale Ridolfi. Domnul Ridolfi era, în genere, un
om îndeajuns de amabil, şi avea o frumoasă dantură, l­am 
cunoscut. Asta ar fi, deci, prima pereche : doamna Koch cu 
Ridolfi, care locuiau pe malul mării. Ei au primit, în 
noaptea de revelion, vizita unei perechi scandinave 
(norvegieni? suedezi?) care, deşi se cunoşteau încă din 
copilăxie Ş L  se căsătoriseră din dragoste, nu prea se în­
ţelegeau, deşi mariajul lor nu era mai vechi de un an. Iar 
femeia, fiind musafira doamnei Koch şi a amabilului domn 
Ridolfi, avu, în noaptea de revelion chiar, o criză de 
apendicită, încît trebui internată în toiul nopţii la spital, iar
cînd ieşi de acolo, se întoarse la prietena sa, ca să se 
odihnească la malul mării...
— Adică, la cine anume ? La nevasta "numărul unu a 
lui Koch, amanta lui Ridolfi, pricepi una ca asta, domnul 
meu ? — îmi puse întrebarea gazda mea, bătrînul băgăreţ.

η
 — Cum naiba să nu pricep ? Aş dori să ştiu, însă, de ce 
îi spui nevestei lui Koch ,,numărul urîu" ?îndată ai să afli, 
domnul meu. N­ar fi rău să luăm chiar peticul ăsta de 
hîrtie, pe care am să­ţi schiţez pe loc trei persoane prinse în
horă, ca nu cumva să ne încurcăm în privinţa cronologiei — 
priveşte ! Ba chiar şi o a patra persoană, abia acum îmi 
vine­n minte, şi, de astă dată, îmi înmoi niţel creionul intre 
buze, fiindcă asta îl reprezintă pe micul Uriel, care este un 
băieţel foarte isteţ şi sprinten, ,pînă şi eu l­am îndrăgit...
— Ce fel de Uriel ? Şi de ce l­ai înmuia pe bietul de el ?
— Ai să afli îndată, domnul meu, — repeta el, cu 
zimbetu­i nemărginit. — Deoarece, acum urmează în­
curcătura. Fiind această polară Gerda, şi altminteri o 
făptură din cale­afară de trandafirie, care în timpul con­
valescenţei ajunsese ca trufandaua de pătlăgică roşie, este 
cum nu se poate mai firesc să fi cucerit inima lui Annibale, 
cel cu zîmbetul amabil, încît vijeliosul italian se îndrăgosti 
de ea. Prima nevastă, cea divorţată de scriitorul berlinez 
Koch, trebui aşadar să plece din casă — priveşte,, schiţez pe
hfttie cele spuse. Şi din ce casă plecă ea ? Ţi­o mai spun o 
dată : din casa de pe ţărmul mării. Şi n­a plecat singură din
ea — de astă dată te conjur să nu­ţi pierzi prea repede 
răbdarea, fiindcă o mai însoţea cineva... Ei. vezi c­ai ghicit ?
se înţelege că era micul Uriel, domnul meu... Şi iar îmi 
înmoi niţel creionul'— urmă el maliţios, — Fiindcă trebuie 
să te lămuresc. în sfîrşit, cine e acest Uriel, nu­i aşa ? Koch 
ăsta, cu o familie atît de ramificată, s­a însurat şi a doua 
oară —ce i­am putea face ? De aici, apoi, isteţul băieţel. Că 
mal tîrziu s­a despărţit şi de această femeie, nici de asta nu 
este nimeni vinovat,
* c»

Era un om înzestrat cu o asemenea fire. Cine era omul ăsta
? Koch ! Copilul lui nu era nici de astă dată la maică­sa, şi 
nici pentru asta nu poate fi tras cineva la răspundere, odată
ce nu se afla în nici un fel la ea, ci îşi făcea de cap la 
nevasta numărul unu a lui Koch, aşadar fu nevoit să
părăsească si el casa — si care casă. domnul meu ? Tin să » 
» 11 »
mai subliniez o dată : casa de pe ţărmul mării. Povestesc cit
se poate de clar — urmă el, trăgînd plin de satisfacţie un fum
din ţigară —, cit se poate de clar. Fă bine şi-mi mai arată pe
unul în insula asta, en esta maldita isla in stare să-ţi
relateze astfel lucrurile. Mama micuţului Uriel este tare
frumoasă, o ovreicuţă zveltă, pe deasupra cu gîtul alb ca al
iepelor de Andaluzia, domnule, pe nume Hannah, care se
pare că nu prea avusese nevoie de copil, fiind încurcată şi
dînsa într-o relaţie : locuia în insula Poradade împreună cu

11 în această insulă blestemată (sp.).

2
amantul ei, un tînăr aviator neamţ. După cîte se zvonea, şi
ăştia o duceau bine împreună. Băr
­batul avea un hidroplan, cu care decola adeseori de pe mare. Cum, însă, 
domnul Koch îi scrisese tocmai lui Ri~ dolfi, plîngîndu­i­se că­i merg 
proşt afacerile la Berlin, nevasta numărul unu a lui Koch — şi­acum, ia 
bine seama La schiţa mea — seria nevestei numărul doi a lui Koch, te 
uită, am şi desemnat­o ! —, aşadar mamei copilului, adică actualei 
amante a pilotului, superbei Hannah din insula Foradade, propunîndu­i 
să închirieze împreună un apartament oarecare, ca să poată veni aici şi 
domnul scriitor Koch şi să trăiască sub acelaşi acoperiş — oare nu sînt 
simple lucrurile ? — îmi rîse vesel în nas gazda mea. Ba, îşi puse pînă şi 
boneţica roşie în cap, drept semn al satisfacţiei sale. Fiindcă, urmează 
acum sinteza definitivă şi rezolvarea încurcăturilor, parcă le­ar fi ruşine 
şi caută să dispară. Spune, ce părere ai ? — toate s­au petrecut aidoma. 
Exact în felul acesta, toată armonia, tocla armonia, domnul meu. Care
va să zică, în apartamentul ăsta trăiesc acum cinci persoane : cele două 
soţii ale lui Koch, mai departe amantul nevestei numărul doi a lui Koch, 
adică al Hannei, tînărui aviator, băieţelul şi domnul scriitor Koch de la 
Berlin. Şi cu toţii trăiesc fericiţi împreună în acest ghiveci.
Aceasta fusese introducerea. Deoarece abia acum îşi făcu apariţia 
nevastă­mea de mai tîrziu.
Se vorbeau destule şi pe socoteala ei. Puteai să le afli din gura 
bătrînului, ca şi din gura altora din insula asta urzită parcă din bîrfeli — 
ea nu se sinchisea încă, la data aceea, de amabilul domn Ridolfi, 
deoarece se pare că pe un singur om îi socotea cu adevărat demn de 
simpatia ei, acesta fiind pilotul cel tînăr, care se numea Eugen Horn­ 
mann. Cei puţin aşa ­fusesem eu informat asupra stării de atunci a 
lucrurilor şi anume că, de îndată ce perechea s aceea, Hannah şi 
Hornmann sosi în insulă, nevasta mea de mai tîrziu îşi pierdu eu 
desăvîrşire şi puţintică stăpî­ nire de sine cîtă avusese, în aşa măsură i­a 
căzut cu tronc pilotul. Ceea ce nu­i greu de înţeles : o tînără profesoară ' 
de limbi străine şi, pe deasupra, trăind printre străini ! Este de la sine 
înţeles să se bucure constatând la cineva puţină franţuzească autentică. 
Or, acest Eugen Hornmann vorbea excelent tot felul de limbi. Ε drept că 
se zvonea că­şi foloseşte cunoştinţele lingvistice, îndeosebi însă accentul 
franţuzesc fără cusur, ba chiar şi talentele aviatice pentru nişte servicii 
deosebit 4e delicate, deşi n
utocmai pentru serviciul de spionaj, în orice caz, pentru 
nişte servicii utile Germaniei, şi deşi zvonurile acestea n­au
fost pe placul nevestei mele de mai tîrziu — nu 1­a exclus 
cu toate acestea din simpatia ei pe acest bărbat, iar eu i­am 
dat şi în cazul ăsta dreptate Aşa e rezonabil. Ε mai înţelept 
ca omul să nu facă nazuri, fiindcă nu­şi mai găseşte loc pe 
pămînt. îndeosebi, cînd se lasă călăuzit de criterii de mai 
mică importanţă, în dauna altora mult mai importante. Eu, 
de pildă, pe vremea cînd mai eram sănătos mîneam o 
plăcintă în unt chiar dacă ea era scăpată jos sub ochii mei. 
Căci să stăm şi să ne gîndim puţin : te afli pe puntea 
vasului, soarele arde, bucătarul te surprinde cu un fin aluat
matinal, iar eu înghit în sec cînd e scăpat sub privirile 
mele... îl culegeam de pe jos şi îl mîneam. De ce ? Fiindcă 
dac­aş fi trimis să mi se aducă altul, acela nu­mi mai tihnea

3
defel. Pentru că îmi trebuia exact acea plăcintă, care era 
deci de neînlocuit. Că aşa stau lucrurile, o ştiu dintr­o mie 
şi una de întîmplări, orioe­ar spune deştepţii. Nu­ţi rămîne 
decît cel mult să mături cu piciorul plăcinta în mare.

4
Toate acestea le înţelegeam cum nu se poate mai bine pe 
vremea aceea, abia mai tîrziu aveam să mă schimb în 
privinţa'asta, ceea ce voi povesti aci. (Fiindcă tocmai despre 
asta vorbeşte această biografie a mea.) Dar să mergem mai 
departe. Rămăsesem acolo unde viitoarea mea nevastă nu se
prea sinchisea, ci, în ciuda obiecţiunilor pe care le avea, îl 
iubea pe acest Hornmann — şi avea dreptate. Că bărbatul 
ăsta îşi iubea patria, Germania, nevas­ tă­mea de ţnai tîrziu
nu putea avea nimic împotrivă, cu atît mai puţin cu cit şi ea 
îşi iubea propria patrie, Franţa. Iar că Hornmann ăsta 
aparţinea de fapt cuiva, unei alte femei, Doamne sfinte, ei 
nu­i păsa nici măcar de asta. Gazda mea, maliţiosul Don 
Juan, pretindea că obişnuiau să­şi dea întîlnire, din cauza 
geloasei Hannah, prin pieţile„ unor biserici, prin cimitire şi 
pe promenada bastioanelor, în toiul arşiţei din orele mici ale
după­amiezii, cînd oraşul se cufunda în somn... Şi­am mai 
auzit, ulterior, o măruntă întlmplare piperată despre ei doi. 
Cică, Hannah s­ar fi luat într­o zi pe urmele lor, în toiul 
acelei arşiţe. Cu acei prilej văzu într­adevăr sus, pe­o terasă 
înaltă, o pălărie de damă rostogolită de vînt. Fiindcă se 
iscase tocmai atunci un vîrtej sălbatic. La care* ea ridică 
mai întîi pălăria de jos, o recunoscu îndată, şi izbi în ea cu 
umbrela, după care Ii şi dădu drumul. Las' să zboare, s­o 
ducă vîntul. Se mulţumi să strige după ea :
— O, perfidă prefăcută, prefăcută perfidă ! — Acestea le
strigă în spaniolă, către cele patru zări, după care îşi văzu 
de drum.
Nici măcar din asta n­am făcut prea mult caz, oricit ar fi 
fost de ironic bravul Don Juan. Şi nu pentru că aş fi cinic de 
felul meu, ci pentru că îmi convenea să judee lucrurile fără 
părtinire — pe vremea aceea aşa eram încă. Bunăoară, 
nicicînd nu­mi dăduse prin cap că universul s­ar fi ivit de 
dragul meu, în clipa naşterii mele. Nici că o femeie n­ar fi 
putut să trăiască într­un. fel oarecare înainte de a se fi 
întîlnit cu mine. Am discutat cu ea, aşadar, perspectiva 
căsătoriei noastre, după care i­am spus pe şleau :
— De astă dată va trebui s­alegi între mine şi societatea
dumitale de pînă acum, cel puţin pentru un oarecare timp. 
Fiindcă n­am nici un chef să ne mutăm în casa domnului 
scriitor Koch, în calitate de al şaselea şi al şaptelea locatar. 
Şi, cu toate că nu sînt nici la fel de vesel, nici la fel de 
mucalit în ce priveşte moralitatea, ca dînşii, e cu neputinţă 
să duci timp mai îndelungat asemenea trai. De o oarecare 
ordine este, oricum, nevoie în. viaţă, nu­i aşa, sufleţel ∙?
 Iar nevasta­mea îmi dădu în această privinţă dreptate, 
fără să şovăie. Spuse că, într­adevăr, este nevoie de o ordine 
oarecare, ea fiind de fapt cum nu se poate mai necesară pe 
lume. Rosti aceste cuvinte cu propria sa gură.
Ba, mai mult, veni 'Singură cu propunerea de a pleca, de 
a părăsi această insulă­ smintită. Odată ce era încă de pe 
atunci pe cale de a se dezlănţui o∙ mică vijelie, ame­ ninţînd 
să răstoarne toată cîrdăşia lui Koch. Prima nevastă a lui 
Koch, cea care purta ochelari, se părea că abia acum prinde 
să­şi dea seama cît fusese de nesăbuită atunci cînd se lăsase
alungată, sub pretextul unei apendicite, din căminu­i fericit 
de pe ţărmul mării — şi făcu un scandal care fu auzit în 
toată insula.
Le va arăta ea, aşa şi pe dincolo. Oare ce-şi închipuie ei ? —
Ameninţa că se va muta la Londra şi că va întoarce spatele
acestor împrejurări patriarhale de trai. Ceea ce ar fi fost, fără
doar şi poate, o grea pierdere, dacă se ţine seamă de faptul că
ea cel puţin avea niscaiva bani la ciorap, şi ce se alege de o
societate fără bani
?Dar s­o lăsării baltă, odată ce amănuntele nu mai aude astă dată 
nici o importanţă. Esenţialul, în această întâmplare, este că nevastă­mea 
dorea să plecăm amîndoi la Paris — deşi pînă atunci tocmai de aşa ceva 
nu voise s­audă. Nici în ruptul capului! Nutrea antipatie faţă de pămîntul
ei natal, asta fusese impresia mea. Acum însă, dintr­o dată, da !
— De astă dată şi eu sînt de părere să plecăm la Paris — îmi spuse.
— Prea bine — am răspuns. Şi vorbele au fost repede urmate de 
fapte.
Nu trecu o săptămînă că îşi şi împachetase lucrurile, îşi adunase 
puţinul calabalîc şi ne luarăm rămas­bun de la insulă. Ne­am grăbit în aşa
măsură deoarece4, după dorinţa ei, abia la Paris ne­am căsătorit. .
•k
Adică, după cum se vede, asta fusese oricum un fel de înţelegere între 
noi. Şi, chiar dacă n­avea să dureze o viaţă întreagă, trebuia socotită o 
înţelegere izvorîtă din consensul momentan al intenţiilor. Numai că 
nevastă­mea n­a fost nici cu asta de acord, odată ce ea n­avea să respecte 
nici cel puţin această neînsemnată înţelegere dintre noi.
S­a întîmplat ca amabilul Annibale Ridolfi (care o alungase pe prima 
soţie a lui Koch de la ţărmul mării) să se ia cu automobilul său pe urmele 
noastre, la Paris, la puţin timp după plecarea noastră. Că n­avem de a 
face doar cu nişte simple coincidenţe, ci s­a luat frumuşel după noi, asta 
n­o ştiu doar pentru că i­am auzit numele rostit cu urechile mele, şi încă 
în legătură cu nevastă­mea, la. un comisariat de poliţie din Paris (ceea ce 
am să povestesc îndată), ci şi pentru că, aşa cum am aflat dintr­o relatare 
ulterioară, s­ar fi plîns cuiva c­a lăsat acest pitpalac pufos, adică pe 
nevastă­mea, să­şi piardă urmele în holda de secară... (Se pare că holda de
secară sînt, în cazul ăsta, chiar eu.) Cu alte cuvinte, părea să regrete că 
nu gustase şi din această plăcere, cu uşuratica franţuzoaică.

6
Repet, însă, că despre acest regret al lui am aflat doar intîmplător şi 
numai după mulţi ani, cînd nu mă mai interesa. In schimb, am avut parte 
la Paris de următoarea surpriză, într­o dimineaţă 

:Abia ne aflam acolo de cîteva luni — tocmai despachetam nişte 
colete proaspăt sosite, în antreu, cînd aud soneria şi mi se înmînează o 
citaţie, pe seama nevestei mele, de la poliţie. Treaba mi s­a părut de la 
bun început cam ciudată. Fiindcă, ce are ea de­a face cu poliţia ? Exa­
minez hîrtia — urma să se prezinte peste cîteva zile.

— Ia te uită ce­ai primit — îi "duc eu patalamaua. Ţin să arăt că 
nu se specifica în ea în ce anume cauză este căutată — pour Vajjaire 
vous concernant 12 — atîta scria Sn citaţie, nimic altceva.

12 Pentru afacerea care vă priveşte (fr.).
 Ea o cercetează, apoi izbucneşte în rîs.

— Ce­o mai fi şi asta ? — o întreb eu.

— Pe toate vrei să le ştii, Jacopo mio, — răspunse ea rîzînd.

Deşi rîsul ăsta nu avea nimic jignitor, era într­insul un strop de 
obrăznicie. Căci, de ce nu m­aş putea eu interesa de afacerile ei ? Nu i­
am spus însă nimic.

8
 Trebuie să ştiţi că locuiam pe vremea aceea în centrul oraşului, în 
Place Saint­Sulpice, amestecaţi între nişte negustori de obiecte de cult. 
Iar nevastă­mea pretinse, cu întregul ei debit verbal, că în urmă cu 
cîteva zile, pe înserat, în timp ce se întorcea acasă şi traversa piaţa pe 
lîngă biserică, un necunoscut i­a smuls poşeta din mînă, lucru pe care 
pînă atunci nu se încumetase să mi­l mărturisească.

— Aşadar, am rămas fără poşetă — făcu ea rîzînd, şi deschise 
şifonierul — n­o mai am — zise — a zburat —∙ continuă ea cu un alint 
copilăros.

Asta întrecea măsura. Faptul de a­mi spune toate acestea în faţă. 
Am luat îndată hotărîrea de a mă duce eu însumi la poliţie.
 M­am dus încă în aceeaşi dimineaţă.

Atîta doar că pe franţuji trebuie să­i cunoşti. Ei nu sînt numai 
căpăţînoşi şi îndărătnici, dar nici pe sfoară nu se lasă traşi. Ca noroc, 
am fost îndrumat la un slujbaş destul de tîmpit. Pe uşa iui scria : 
„Probleme automobilistice, ∙circulaţie grupa A". Ce fel de circulaţie? — 
m­am întrebat.

— Aripă ruptă, doi răniţi, două confruntări — îmi trage slujbaşul 
perdaful.
Nu mai spune — îi răspund eu domol
— .Fiindcă n­aţi oprit reglementar, ci pe partea fără soţ.
— Eu ? — îi zîmbesc privindu­1 ţintă. Ceea ce a fost din parte­mi o 
neîndemînare. Omul a intrat îndată la bănuială.
— Cine sînteţi ? — mă întreabă el. — Sînteţi cumva avocat ? — Şi îşi 
aruncă privirea în dosar, punînd degetul în acelaşi timp pe un punct al 
textului... Cu care prilej am izbutit şi eu să arunc o privire într­însul. Am 
reuşit să mai pescuiesc din oceanul de semne trei litere. Stătea acolo scris
: Rid. — Cine­i acest Rid ?
Totul n­a durat mai mult de o clipă. N­a mai fost nevoie să­mi bat 
capul.
— Sînteţi cumva domnul Ridolfi ? — mă întrebă idiotul ăsta.
N­are rost să vă spun că era cît pe­aci să cad din picioare. Fiindcă la 
asta nu mă puteam aştepta, nu­i aşa ? să­1 întîlnese aici, în acest birou.
De astă dată, însă, mi­am recăpătat graiul. Şi­am simţit izvorînd din 
inima mea o bizară melodie plină de melancolie. Nu sînt nici avocat, nici 
respectivul domn Ridolfi, iubite domn... nu sînt decît un marinar cu 

10
desăvîrşire neghiob, unul care se interesează... uitînd să­i aduc la cunoş­
tinţă tocmai faptul că, la urma urmei, sînt soţul nevestei mele.
— Aşadar, nu sînteţi avocat ?
— Nu, nu sînt avocat.
— Şi n­aveţi nici împuternicire ? în acest caz, nu vă pot spune nimic 
— se răsti el la mine. —­ Nu dau relaţii decît părţilor interesate, vă salut 
şi bună ziua — continuă el să strige.
Oare de ce­şi va fi ieşit în aşa măsură din pepeni ? Poate fiindcă îşi 
dăduse seama că săvîrşise o nerozie scă­ pînd acel nume ?
în schimb, se pare că şi eu fusesem lipsit de îndemî­ nare... asta însă nu 
mai are acum importanţă. Pot să­mi angajez avocat chiar azi, dacă vreau, 
dar la ce bun ? Nu vorbesc faptele de la sine ? O nevastă abia de cîteva 
luni se plimbă în automobil cu un străin, ba mai are şi­un mic carambol, 
fiindcă n­au oprit automobilul la loc cuvenit. De_ ce­or fi oprit, de ce s­or 
fi plimbat, în ultimă instanţă ce are ea a face cu un străin ? Şi aşa mai 
departe. Cu toate acestea, simţeam că lumea se învîrteşte cu mine
 .Şi de ce era aşa de speriat slujbaşul ? Doar nu din pri­
cina acelei aripi ! Lucrul nu pare probabil. In acest caz... 
dar dacă în dosarul acela mai era ceva, ceva ce­ar merita 
să scot dintr­însul ?
*
Dar, în fine : ce­o fi voind o. tînără nevastă cu astfel de
poveşti, c­a fost atacată pe stradă şi prădată ? Ce le­
gătură are imaginaţia unei femei cu pungaşii ? Lucrul 
acesta mi s­a părut de pe atunci ciudat, mai tîrziu şi mai 
mult încă. Fiindcă ea ţinu morţiş la povestea ei. ba, după 
cîteva zile, procurase pe deasupra şi nişte documente 
oficiale, în care se vorbea despre o poşetă, ori de aşa ceva 
se poate face rost, toată lumea o ştie. însă nu asta voiam 
să spun, ci că şi în altă împrejurare i se întîmplă ceva 
asemănător, o nouă peripeţie cu pungaşi, despre care voi 
vorbi la timpul său.
Oare nu­i asta o mocirlă ireversibilă ? — răsări. în 
mine, încă de pe atunci, întrebarea.
Cu toate acestea, am alungat totul din mine. Cu încă­
păţânare.
lată ceea ce nu prea pricep, întrebarea care, mai 
tîrziu, avea să se ivească de multe ori în nopţile mele de 
insomnie : de ce oare m­o fi dus astfel. de nas ? Să fie o 
ameţeală sau ce naiba ? Să mi şe fi tocit simţurile ? Căci 
este, oricum, ciudat să dau drumul la ceva ce­i în mîna 
mea. Să scap în felul ăsta pasărea, de parc­aş fi lipsit de 
puteri sau mi­ar fi inima de cîlţi.
Atîta doar că am o fire greoaie, nici asta să nu se uite. 
Iar dacă mi­a intrat odată ceva în cap, nimic nu mai fo­' 
loseşte, mă cunosc eu bine. JDar viaţa abia începuse, 
oare să se fi şi isprăvit ?
— Nu-ţi place, totuşi, femeia asta ? — mă întrebam pe
vremea aceea. Şi. nu ţi-e bine alături de ea ?>Oare starea
sănătăţii nu ţi s-a îmbunătăţit şi ea ? — S-ar putea ca
acesta să fi fost argumentul decisiv. Fiindcă nu-i puţin
una ca asta pe seama unui om bolnav. Se cuvine să rumeg
temeinic faptele : bolesc de ani de zile, nu-mi prieşte viaţa,
nu-mi tihneşte mîncarea — puterile îmi pieriseră aproape
de tot —, iar acum, dintr-o dată, da. (In această privinţă
psihanalistul avusese deci dreptate.) îmi revenise atît de
vîrtos pofta de mîncare, încît eram în. star

1
2
esă cînt. Atîta­ doar că­mi ţineam încă pofta în frîu. După scena de la comisariatul de 
poliţie însă, nimic nu mă mai putu împiedica, am intrat la un hotel excelent şi­am aran­
jat acolo un ospăţ că­mi ardeau obrajii. Şi nici măcar nu din pricina băuturii, ci a 
mîncării — ce să fac ? La o anumită vîrstă aşa păţeşte omul.
Şi, pe urmă, am mai intrat şi în altă parte, într­un cuvînt mi­am făcut de cap. Se 
vede treaba, ca un fel de despăgubire. Nu chiar ca odinioară, însă oricum. Seara, apoi, 
îi vorbii nevestei mele astfel :
— Am fost şi la poliţie, mărgeluţa mea.
Nevastă­mea zîmbi. Iar eu aş fi fost în stare să scriu
un.poem eroic despre acest zîmbet al ei. Fiindcă exprima o mulţime de lucruri. 
Bunăoară : felul cum îi tremurau genunchii văzînd că iau citaţia şi plec. Mai ales că i­
arn şi spus unde mă duc. Şi cum a∙ rămas pironită locului, părăsită, solitară şi năruită, 
poate că s­o fi *şi dispreţuit niţel...
Toate acestea erau în zîmbetul ei.
— Ei şi ? — întrebă ea cu blîndeţe.
M­am uitat la ea şi m­a cuprins o mila cumplită. Tî­ nără soţie — odată ce lucrul 
ăsta şi­1 dorise toată viaţa —, să devină şi ea tînără soţie. A devenit, în sfîrşit, şi săvîr­ 
şeşte astfel de lucruri. Fiindcă­i o puştoaică uşuratică, care aleargă după plăceri, aşa 
cum aleargă copiii după fluturi. Iar faţa ei e plină de umbre, de cutele fericirii.
— Copil netrebnic !
Am mîngîiat­o. I­am netezit părul de pe frunte... şi­am­ examinat atent toată 
feţişoara aceea. Semăna cu a unei mici haimanale, cîrnă şi obraznică, şi cu toate 
acestea îţi făcea impresia că liu­i în stare să numere pînă la doi, draga de ea.
Se obişnuise cu de­a v­aţi ascunselea. De îndată ce­o prinzi cu musca pe căciulă, se 
făţărniceşte, haimanaua.
— N­au găsit actele — i­am răspuns încetişor.
Trebuia s­o fi văzut, fiindcă n­a dat pe loc frîu liber
bucuriei sale, ca nu cumva să se dea άέ gol. Şi­a pus frîu, cum pui frîu mînzului 
sălbatic. Cu toate acestea, n­a avut destulă minte. Nici dacă după o jumătate de oră şi­
ar fi compus, din întîmplare, o∙ mină mîhnită, nu i­aş fi dat crezare — darmite aşa ? 
Prinse să cînte şi, la mai piiţin de o jumătate de oră, dansa. îmi spuse şi pe mai departe 
nea Douc­Douc şi Monsieur Houîne, drept cea mai mare dovadă a favoare! sale. Cum n­
aveam de gînd să fiu supărat pe ea, am invîrtit manivela gramofonului meu de argint 
şi­am invitat­o, zîmbind, ia dans.
Am fost cit şe poate de curtenitori şi amabili unul cu altul, este adevărat şi asta. M­
am înclinat în faţa ei, iar ea mă strînse uşor de mînă, de parc­am fi fost nişte logodnici 
secreţi. Poate că, în clipele acelea, mă şi îndrăgise niţel.
★
— Amabilul Annibale are automobil ? — am întrebat­o într­o zi, aşa ca din 
întîmplare şi distrat, de parcă numai ieri ar fi fost vorba de el, şi ca şi cînd n­aş fi ştiut 
că are automobil. ∙
Fiindcă, oricum, mă sîcîia chestia.
Fireşte că îndată s­a pus în gardă, gata de salt, ca o felină. Se simţea asta cît de colo.
Cu toate acestea, se stăpîni.
•— L­am văzut adineauri pe la Etoile, conducea un automobil foarte frumos.
— Care Annibale ? — făcu ea nedumerită. A, Annibale Ridolfi ? — exclamă deodată, 
manifestînd un interes prefăcut şi viu, care, aşa cum se ştie, este cel mai nimerit în 
situaţii de acest fel.
— Aşadar, l­ai văzut pe Ridolfi ?
— Da. ^ .
— L­ai văzut la Paris ?
— Ţi­am' spus doar că da. Ba îi mai spuneam că ne­am salutat. Fireşte, totul nu era 
decît scornire şi n­a avut alt rost decît c­am aflat că este într­adevăr aici, ceea ce era 
adevărat.
— De ce nu l­ai oprit ? — întreabă nevastă­mea. Şi prinde să turuie. Despre omul 
acela simpatic, despre cît este el de amuzant, zău aşa, despre ce bine­ar fi fost să fi 
putut petrece cîtva timp cu dînsul... Într­un cuvînt, se apucă să mi­1 laude.
între timp, îi spionam faţa, deoarece eram curios să văd pînă unde are să meargă ? 
Cum avea îndrăzneala în sînge, obrăznicia îi curgea prin vine. Adică, trebuia să înţeleg

13
din asta : nu se sperie ea nici în cazul cînd eu am aflat cum stau de fapt lucrurile. I­am 
spus :
— Da, l­am văzut pe Ridolfi cel cu mutra strîmbă. — Am rostit acestea probabil ca o
sălbăticiune. La care ea :
— N­ai avea chef să te întîlneşti cu el ?
— Nu, n­am nici un chef să mă întîlnese cu el — am răspuns cu întreaga forţă a 
negaţiei simple. Şi mi­am pironit ochii în pămînt.
— Dac­ar avea un copil, poate că s­ar schimba — mă gîndeam 111 unele nopţi. Dar 
nevastă­mea nu voia s­audă de copii.
Pe mine, în schimb, viaţa mă abătu totuşi de la asta, cit şi de la toate celelalte griji 
personale. Luase început traiul mai greu, stagnarea şi criza economică, pe care 
navigaţia le simte înainte de toate. Eu, însă, tot mai izbuteam să mă menţin la 
suprafaţă, părea aproape o minune», adevărat că doar cu preţul unor mari eforturi. Lu­
cram departe, in Levant, din nou acolo, şi se întîmpla să nu­mi văd nevasta cu lunile. 
îmi aduc aminte, bunăoară, de o întîmplare : am navigat şaizeci de ore prin Constan­ 
tinopol, numai ca să pot petrece cu ea o zi. De o altă întîmplare, de asemenea : de la 
Port Said m­am hotărî! să iau avionul (care pe vremea aceea era încă o∙ raritate), 
fiindcă mă munceau presimţiri rele. Nu­mi găseam locul, şovăiam în munca mea. (în 
avion mi s­a şi făcut rău, nu este el de nasul nostru.) însă mi­era şi dor de ea, ce să fi­
făcut ? Doar n­am să tăgăduiesc una ca asta !
Acasă mi­a fost atunci, cîtva timp, cu adevărat bine. Ba chiar foarte bine. Era mare 
linişte după cărăuşie­ şi flecăreală; jaluzelele erau lăsate, lumea rămăsese departe, 
parcă pacea mi­ar fi cuprins inima. într­un cuvînt, aranjase casa în aşa fel; încît să am
un cămin plăcut, trebuie . s­o recunosc. De ce nu i­aş fi recunoscător, cel puţin în 
memoriile mele prezente, odată ce aşa a fost ?
Perioada aceea a fost aşadar frumoasă, s­o însemnăm aici. Iar ea, drăgălaşă şi 
minunată — şi asta s­o însemnăm. Mă întorceam acasă cu cea mai mare" însufleţire ce 
se poate imagina. Ε de mirare aşadar că nu ia domnul Ridolfi mă gîndeam pe puntea 
vapoarelor, ci la dinsa, nu la lucrurile îndoielnice, ci la ochii ei ? Erau pentru mine 
puncte luminoase dătătoare de certitudine, în nopţile fără stele, împreună cu 
amintirile, cele recente şi anterioare, despre cum anume fusese acasă. Cîteodată 
zîmbeam noaptea. Cînd îmi veneau în minte pămătufurile şi pudrele ei. Şi ce stranie 
este o femeie cînd se găteşte, poartă un corse

14
­tuţ trandafiriu, îl atîrnă o mlnecă de la cămaşa, şi 
altele la fel. Cît e de şleampătă în asemenea situaţii 
şi, cu toate acestea, cît e de fermecătoare ! Îmi stăruia 
în minte ma'i ales o scenă anumită.
într­o noapte mă trezise din somn. Cică aş fi visat 
rău, fiindcă mă văicărisem prin somn. — Ce naiba ? —
Mă sfătuia să plecăm îndată undeva, să petrecem. 
Fiindcă nici ea nu se simte bine acasă, toate sînt acolo
aşa de înăbuşitoare.
— Nici să respir nu mai pot — îmi spuse ea, 
aplecîn­ du­se mai aproape de mine. Şi că va fi foarte 
elegantă, voi vedea îndată.
în clipa următoare s­a şi ridicat din g>at. Era toată
o horbotă.
Zicea să ne ducem să cinăm într­un local foarte 
scump. Mijeau zorile.
— Dealtminteri, nu­ţi cheltui mereu banii numai 
pe alţii...
— Eu ?
— Glumeam doar — răspunse ea distrată. Şi ochii 
îi ardeau mocnit.
Ceva o preocupa în cea mai mare măsură.
Şi ţine­te, fiindcă se iviră de prin şifonierele ei o 
mulţime de nimicuri, abia atunci mi­am dat seama cîte
de toate avea : blănuri şi mătăsuri uşoare, dantele şi 
trandafiri din catifea, şi toate acestea năzuiau parcă să 
se zburătăcească. A fost o noapte ciudată. Căci 
imaginaţi­vă şi dumneavoastră : totul era cufundat 
împrejurul nostru în somn, iar noi tocmai ne sculam, 
mergînd să cinăm înainte de zorii zilei. Iar ea şedea 
acolo şi se sulemenea cu neruşinare. Ca o cocotă. Am şi 
rîs amîndoi de asta. Mă pomenii deodată, după visul 
de coşmar, foarte bine dispus. Ea s­apucă să­şi întoarcă 
genele, apoi îşi vopsi pleoapele aproape în negru, în sur 
şi violet.
— Ca să par cît mai pătimaşă — îmi spuse.
Lingă oglindă, o pereche de pantofiori, pe masă, 
mici pină şi pentru o ciută, apoi un strop de mănuşă 
şi­o batistă mică, nimicuri, toate în dezordine şi, cu 
toate acestea, cît erau de fermecătoare ! Care le­o fi 
taina ? Da, taina femeilor, care e ea ?

1
5
Şi să vezi cum s-a umplut lumea cu miresmele acelea bine cunoscute, de
care îţi aduci mereu aminte cînd eşti singur : mireasma părului şi-a
esenţelor ei... S-a ma
iumplut cu tot felul de pudre : de orez şi de aceea care se suflă în mănuşă... Eu stăteam 
£cok>, în piastronul meu de frac, şi urmăream scena.
Toată această scenă.
La ce bun să mă fi apucat să­i fac socoteala cit costă toate acestea, pămătufurile şi 
loţiunile ? Să­i răpesc această măruntă plăcere ? Nu, n­am s­o fac nici în ruptul capului,
întîmplă­se orice. Ε doar nevastă tînără încă, i se cuvine atîta — ba şi mie, această 
bucurie. Ca şi plăcerea că omul acolo, jos, se îndoaie, îşi frămîntă mintea, şi ce s­alege 
din toate acestea, dragă Doamne, cum se prefac aici toate în dantelă şi în tot soiul de 
horbote.
Adevărat este că, pe vremea aceea, aveam o oarecare avere, de care dacă m­aş fi 
atins cît de cît, se isprăvea cu mine. Pentru că aş fi alunecat în prăpastie. Am fi mîncat 
la repezeală bruma aceea de avere, iar în acest caz ce s­ar fi întîmplat ? Aş fi fost la 
cheremul oricui, obligat să accept orice. Dacă aveam ce să mai accept. Odată ce lucru­
rile se înrăutăţeau pe zi ce trece, situaţia navigatorilor începea să fie de­a dreptul 
catastrofală. Mi s­au întîmplat, odată, la Southampton următoarele : Mă pomenesc într­
un restaurant că ospătarul mă fixează stăruitor. Era un restaurant mijlociu. — Cum 
naiba ai ajuns aici ? — exclam eu. — Ce te miri ? Te­ai lovit Cumva la cap ? N­ai aflat de 
necazurile care bîntuie lumea ?
Eu să nu fi aflat de ele ? Aflasem tocmai destule. Că nişte foarte buni căpitani se 
angajează ca simpli mateloţi prin porturile englezeşti, că mecanici excelenţi sînt 
fericiţi dacă dau peste o slujbă de fochist... — toate acestea le aflasem. Dar cum să le 
dai crezare ? Să­mi vadă ochii cum un ofiţer instruit, destoinic chiar, face pe ospătarul
? De astă dată m­am speriat.
Şi, pe­aci ţi­e calea, înapoi în Levant, pentru că nici vorbă nu putea fi ca mie să mi 
se întîmple ceva asemănător.
Numai că, de astă dată, degeaba m­am mai dus. Buzunarele se înfundaseră, inimile 
se zăvoriseră. In zadar aduceam cele mai bune oferte (deoarece cu ăştia aşa se 
procedează) — de sticlărie cehă, articole textile şi mai ştiu eu ce încă, mărfuri de 
Norinberga —, nici n­au voit să audă.
— Saftea la bani şi bagă­ţi­i in buzunar — mă sfătui o armatoare din Sebenik, 9 
bătrînică din cale­afară de deşteaptă...
Alta ca ea nu văzusem încă. Nu se pomenise grindină care s­o fi înspăimîntat.­ .Căci 
era şireată şi stăruitoare, înceată şi perfidă. Cînd n­o lăsai să­ţi intre pe uşă, îţi 
pătrundea pe fereastră. Deveneam sfîrnari cînd nu mergeau lucrurile, făceam cărăuşie 
cu simbrie sau cumpăram o navă slăbuţă, ne foloseam vîrtos de ea şi, cînd o vindeam, 
mai şi cîştigam de pe urmă ei. Stăteam toată noaptea, ea fuma din lulea, eu îmi fumam 
trabucurile, şi ne storceam creierii pînă cînd, într­un tîrziu, născoceam cîte ceva.
De astă dată, însă, nu era nimic de făcut. M­am întors deci acasă. Şi cum nevastă­
mea mă bătea de mult la cap să las baltă hardughiile mele gudronate (astfel le spunea 
ea navelor de acolo) şi să­încerc să aflu ­ cumva un serviciu mai bun (voia, fireşte, ca 
soţul ei să ajungă un căpitan de vas mai elegant), i­arn scris unui vechi prieten al meu, 
un grec cu numele de Alexander Kodor la Londra, care ştia el cum stau lucrurile şi pe 
care îl cunoscusem abia cînd norocul îl săltase foarte sus. Era putred de bogat. 
Întîlnindu­l pentru a doua oară în Italia, m­a îmbrăţişat în nemărginitul său entuziasm,
spu­ nîndu­mi :
— Sînt regele mărilor. Şi mă privi cu tîlc în ochi.
Era o exagerare, bineînţeles, nu era el regele mărilor,,
era doar acţionarul principal al unei societăţi de asigurări maritime, asta era. Ajungea 
însă şi atîta. Fiindcă, pe deasupra, mai era şi un aventurier speculant, încît putea să 
facă ceva în interesul meu, dacă \^oia. De astă dată făcu. într­adevăr, ba se şi întrecu 
pe sine. Fiindcă la scurt timp după asta, încă în aceeaşi toamnă, am ajuns comandant 
al unui foarte frumos vaporaş. Era o navă minunată, o bomboană, delicată ca o 
domnişoară, un adevărat tort de onomastică, nici nu ştiu cu ce s­o asea­ măn. Nici urmă

16
de vreo zgîrietură pe ea, cu toate că naviga de opt ani ; avea cam cinci mii de tone, era 
nemaipomenit de rapidă, destinată mării de mijlocX Se numeâ Daphne. Dar fusese bine
gospodărită, o cumpărase o societate internaţională postbelică, cu capital mic, dar cu 
oameni inteligenţi : fusese amenajată pentru curse ieftine, transformată în vapor 
turistic tocmai cînd asta mai er

17
ao noutate, era şi nevoie de eî, deoarece nici cînd încă nu se 
manifestase atîta nostalgie de Pămîntul sfint ca atunci. Şi­
apoi, oamenii cu banii număraţi aveau şi ei nevoie, după 
război, de cîte­un scurt voiaj. înseamnă că fusese bună 
socoteala. Vaporul a fost reconstruit la repezeală, chiar în 
perioada crizei economice (deoarece înainte negustorise cu 
iructe meridionale şi vin), şi i se făcu o reclamă bună, fără să 
se zgîrcească la cheltuială. Am şi avut parte de tot soiul de 
oameni : cucernici, pelerini pînă şi din America, amatori de 
voiajuri de plăcere, într­un cuvînt societatea era destul de 
pestriţă şi interesantă, încărcătura era şi ea o marfă' mai de 
soi, n­aveam nici o bătaie de cap cu ea (fiindcă transportam şi 
ceva mărfuri, nefiind un vapor exclusiv turistic.) Cît priveşte 
itinerariul, sînt acolo în stare să cîrmuiesc j un vapor fie şi 
prin somn, în aşa înăsură cunosc drumul, condiţiile coastei, ale
mării, aşadar şi asta ar fi fost în ordine, "leafa era bună şi ea 
-τ— ce să mai spun ? Nu aveam nici o obiecţiune, atîta doar că
eram parcă nefericit în această stare a mea. îmi dădeam 
seama că sînt nefericit. De cînd părăsisem navele de mare 
tonaj, simţeam că sânt nefericit. Parcă nimic η u—mi mai. 
izbutea ca înainte. S­au şi ivit, chiar de la primul drum, 
oarecari necazuri, însă nu asta importă. Importă doar că, în cel
de al doilea drum, am păţit­o de­a binelea. A fost un drum 
ur.ît, hain. La abia o sută de leghe de Alexandria, s­a 
declanşat , un incendiu în interiorul vasului. Asta s­a­
întâmplat către miezul nopţii.
Şi­acum, hai să mă ocup mai pe­ndelete de cele întâmplate :
amănunţit şi spre a­mi uşura sufletul. Căci întâmplarea a 
rămas pînă azi nerezolvată în sinea.mea — se vede că aşa va fi
pînă voi trăi. Pe de altă parte, fiindcă din ziua aceea socot eu 
că s­a înrăutăţit soarta mea. Simt dealtfel că accidentul acela 
explică multe alte lucruri. Ca şi cum mi s­ar fi prăbuşit 
pămîntul de sub picioare, astfel ajunsesem. Dar să respectăm 
cronologia evenimentelor.
Sînt obligat să încep cu aceea că obişnuiesc întotdeauna să 
dorim adine şi dus, nu prea visez nimic. Visez foarte rar. 
(Psihanalistului aceluia nici n­am prea ştiut ce să­i spun. 
Visez ? Nu visez ?) Pe vaporul acesta, însă, nu dormeam bine. 
Poate şi din pricina neliniştii' mele : prea aveam grijă de vas. 
în schimb, eram şi distrat... Totuna e. O vorbă ca o mie, 
năduşeam vîrtos şi în noaptea aceea, în timp ce pe inimă mi se
lăsase un fel de greutate. Dor­ meam ce­i drept, dar nu mă 
simţeam bine. M­am bucurat astfel cînd am fost trezit. Aveam 
senzaţia că urmează cvartul meu, ori eu iubeam aceste 

18
cvarturi nocturne, îndeosebi cînd de jur împrejur e întuneric beznă, 
deoarece în asemenea situaţie nu faci altceva decît să munceşti. Ca o 
maşină, ceea ce este bine. Nu te mai gîndeşti la nimic.
Aşadar, ofiţerul ciocăneşte şi raportează de afară :
— Ardem, căpitane !
— Ce spui ?
De fapt, nici nu mai era nev»oie de vorbe, odată ce în asemenea 
situaţii ştiu totul dinainte. Ε de­a dreptul halucinant cum mă pomenesc
îndată în miezul lucrurilor.
— înăbuşiţi focul — am strigat pentru orice eventualitate 
ofiţerului.
Ştiu din experienţă că bumbacul, textilele şi mărfurile de acest fel 
mocnesc cînd se încing, ca mangalul, rezistă adică timp îndelungat la 
propria lor căldură, fără să dea flacără. în acest caz, câştigăm timp. 
Iată ceea ce mi­a fost limpede din prima clipă.
— Nimeni să nu fie trezit la pupă, pînă nu va fi nevoie ! — am mai 
strigat după ofiţer.
Mi­am îmbrăcat şi eu îndată mantaua, căci era o noapte rece,.
Ori cî t aş încerca, n­aş putea să descriu noaptea aceea. Micul aparat
şiştuia afară de zor, ca perşii, adică pompele lucrau din plin. Încolo, era
linişte pe vas, abia nişte tropote în faţă şi o lumină puternică înspre 
nimic, ca şi cînd am fi făcut lumină unor stafii.
Iar prora începu frumuşel, cît se poate de paşnic, să fumege. Fumul 
ieşea blînd prin orificii, pînă cînd nu­1 învolbura la suprafaţă viteza. 
Pentru că înaintam sub presiune maximă.
Mă aflasem înainte în situaţii grele de tot, de două ori chiar. Odată, 
într­un drum scurt între China şi Japonia. ne­am împotmolit cu 
tricatargul Slamat. Eram încărcaţi cu orez. Două zile şi două nopţi am 
deşertat în mare orezul cel mai fin, însă nici aşa n­am putut scăpa, deşi
aproape că ne răsturnam de uşori ce devenisem, pentru că nisipul ne 
apucase din stingă. Am avut şi incendiu, înainte de Triest. Am ancorat 
însă şi cu acel prilej, în ultimele clipe : cînd totul se încinsese în aşa 
hal, încît aproape ni se topea pînă şi măduva din oase. Cum se
3 — Povestea nevestei mel
epoate vedea, am năduşit destul în viaţă. Niciodată însă aşa cum aveam să năduşesc
in noaptea aceea.
Din cauză că eram neputincios, iată necazul. îndeosebi la început. De parcă m­ar fi 
năucit nenorocirea, nu­mi funcţiona creierul. Nu ştiam ce să fac. Urcam pe punte, 
alergam jos la foc, şi dădeam ordinele cele mai contradictorii, bunăoară : sporiţi viteza 
la maximum — asta ar fi i;ost în regulă. îndată apoi : de ce nu se sloboade mai mult 
abur în cală, deci pentru stingerea incendiului... Urlam şi clocoteam de furie. Deşi, oînd
vaporul trebuie să înainteze cu mare viteză, asta este cea mai cumplită nerozie, nici nu 
mai e necesară vreo explicaţie. Cînd cazanele în plină activitate sînt prima condiţie. Cu
toate acestea, parcă turbasem de furie şi era să mă reped la maşinist. Primul ofiţer se 
holbă la mine.
Pe mine şi asta m­a întărîtat. Privirea lui. Dealtmin­ teri, eram teribil de mînios pe 
el, făcîndu­1 răspunzător de cele întîmplate. Stupid şi furat de un singur gînd*
Noroc că n­am avut prea mult de furcă cu pasagerii, propr,iu­zis cu cei dintre punţi 
(erau, cîndva, şi din aceştia, fiind astfel rânduiţi), urcau cu boarfele lor, unul după 
altul, către puntea superioară, livizi ce­i drept, ca ocnaşii, dar într­o ordine desăvîrşită 
19
şi fără să crâcnească. Ei, da. Vreau şă fac aici mărturie că aşa s­a întîmplat şi că 
ordinea celor săraci este cutremurătoare. Fiindcă e sumbră şi neclintită această 
ordine, odată ce s­au obişnuit cu mizeria vieţii lor, cu primejdia şi cu toate cîte sînt pri­
mite de alţii, ca şi cum unsita i­ar neîndreptăţi şi nu li se cuvin. îmi sînt mai dragi 
săracii, dar să lăsăm asta...
Zadarnic am ordonat să fie deschise ici şi colo hublourile astupate, să poată izbucni
prin ele vîlvătaia şi să aflăm cel puţin cuibul focului, însă nu erau peste tot decât 
vălătuci şi vălătuci, fumul se revărsa către oameni ca o mogîldeaţă neagră. Nu se vedea
nimic. Adevărat că şi lămpile se stinseseră acolo jos, felinarele de' mînă nu sînt bune în 
astfel de împrejurări la nimic, cu toate acestea echipajul suporta încercarea amară de 
parc­ar fi fost cu toţii nişte stîlpi. Toţi, pînă la ultimul sţrop ai puterilor. După care se 
prăbuşeau clătmmdu­se şi horcăind sub curenţii de aer. Şiroia nava de apă şi scăpăra 
foc.
Mă preocupa mai curind gînclul ca magazia să fie repede baricadată, şi ceea ce se afla 
în drum porunceam să fie aruncat în mare. Cum ştiu întotdeauna pe di

20
­nafară din ce anume constă încărcătura mea, forma, di­
mensiunile, pînă şi poziţia ei, odată ce asta este grija mea 
de căpetenie din cauza echilibrului şi a tangajului mării, 
nu îngădui niciodată să se facă economie la frînghii şi am­
balaje — astfel încît tot au tras un folos de pe urma mea. 
Dealtfel, mintea începu să mi se limpezească, dar la ce 
bun să mai intru în amănunte ? Din proră ieşea în curînd 
mai mult abur decît fum, ceea ce era oricum un rezultat.
Abia după asta începură să se ivească pasagerii de lux.
— Ce s­a întîmplat, căpitane ? Şi de ce­i aşa de cald ? 
— asemenea întrebări îmi puneau. Ca şi cînd erau năuci. 
Sau refuzau să­şi creadă ochilor.
— Foc ! — strigă cineva în faţă. Ba se mai trase şi 
clopotul de alarmă.
— Grijania lor ! — Abia atunci mi­am revenit în 
întregime.
Am ordonat ca domniile lor să fie strînse la un loc, apoi 
i­am închis în cele două saloane, unde am năpustit asupra 
lor gramofonul, ca să petreacă. La uşă am postat
mateloţi, cu consemnul să nu lase pe nimeni să iasă viu.
★
Avusesem cîndva, la şcoală, un coleg, un băiat din 
Friesland ; îl chema Ebertsma­Leningen, care mă invitase 
odată să petrec la ei vacanţa de iarnă. Lucru despre care 
şi­a anunţat, bineînţeles, părinţii. Se pare, însă, că şi 
aceştia erau oameni suciţi, căci la sosirea noastră nu era 
nimeni acasă, în afara grădinarului. Plecaseră să se 
odihnească pe Riviera.
Din această cauză, băiatul din Friesland s­a indignat 
cumplit.
— Le­am scris doar că vin cu un musafir — privi el m 
gol. Dar aşteaptă numai ! — îi scăpărară ochii.
Şi, pînă să se întunece, spărsese cămara. Se înţelege, i­
am dat şi eu o mină de ajutor. Rîdeam şi­1 ajutam. După 
care am întins o masă ca-η poveşti, am făcut foc în casă, 
scmteia faţa de masă de damasc aidoma cîmpiilor de 
gheaţă, fiindcă făcusem o spargere pe cinste — şi­am scos 
la iveală şuncile şi cîniaţii ; am vrăjit pe masă adevărate 
naturi moarte din cărnuri roşii şi cafenii. Numai că totul s­
a stricat foarte. în parte, fiindcă spărsesem şi dulapul — 
prietenul meu voia şi bani. Asta, însă, nu
a
smai e o amintire plăcută. Iar cealaltă este şi mai rea. 
Am fiert rachiu la foc, apoi se ivi în cameră o fetiţă... 
iar fetiţa asta izbucni mai tîrziu în plîns. Nu mai putea
fi consolată, plîngea amarnic.
Fiindcă sînt teribili adolescenţii de acest fel, asta nu 
mai trebuie s­o spun. întocmai ca animalele, omul nu s­a 
trezit în ei, încă. Nici n­am făcut caz prea mare de 
această întîmplare, atîta doar că dimineaţa ne­a fost 
ruşine să ne uităm unul în ochii celuilalt. Amicul meu 
lăsă Ό carte de vizită pe biroul mamei sale, în care 
mulţumeam de ospitalitate, apoi am plecat.
însă plînsul acela al fetiţei nu mi­a ieşit din minte 
toajă noaptea. Mi se părea că­1 aud mereu, nu era chip 
să scap de el — ca şi cînd trebuia să ispăşesc pe loc păca­
tul, sau aşa ceva. Mi. se părea aproape că simt aceleaşi 
stranii bătăi de inimă.
Pentru că era aici, de astă dată, vaporul ăsta.
Mă simţeam un om inutil, de nimic, o zdreanţă, unul 
în care s­a cuibărit duhul stricăciunii, despre care pu­
teai să bănuieşti că are să ajungă aci.
. Fiindcăxunde ajunsesem eu cu acest vapoî: ? — m­
am torturat, învinovăţindu­mă toată noaptea —, de ce 
oare îmi vor fi încredinţat minunăţia aceasta ? Căci era 
un vaporaş splendid, repet, excelent întreţinut, eram şi 
încurajaţi, în portul matcă venea funcţionarul principal 
şi, orice­ar fi fost, trebuia anunţată pînă şi cea mai neîn­
semnată zgîrietură. — Nici în poleială să nu fie vreun 
defect — ni se spunea. Iar acum poleiala şi vopseaua se 
coceau, împreună cu admirabilele, lustruitele cofraje.
— Ei, Kodor, ai păţit­o şi tu cu mine — îmi spusei (cu 
gîndul la prietenul care mă recomandase, de ce m­o mai 
fi recomandat ?).
Vaporul începea să miroase ca.atunci cînd vase de lemn 
vopsite proaspăt ard pe­un cuptor, sau altele la fel : ju­
cării de copii, cutioare de lemn de Crăciun — sînt 
mirosuri dulci şi greţoase, cît pe­aci să vărs din pricina 
lor, pînă azi mi­e rău, de cîte ori văd vase de lemn de 
acest fel. în zadar, am fost crescuţi ca să ne iubim 
corabia. Iar lucrul teafăr e mult mai de preţ în ochii 
noştri, încît dacă se sparge o ceaşcă, e pierdută o cheie, 

22
 toate acestea ne mîhnesc. Darmite una ca asta ? Ε o 
durere cumplită, îţi ia aproape minţile
.•— Dar viaţa pasagerilor nu contează ? — 
m­a întrebat pe vremea aceea cineva.
Cum să nu, contează chiar şi viaţa noastră.
în zori, către două şi jumătate, am şi emis 
semnalele de alarmă. Numai că şi asta a fost o
greşeală, de ce să nu recunosc ? Căci era 
tîrziu, întîrziasem hotărît cu ele, Dumnezeu 
ştie de ce ? Avusesem un spasm tetanic sau ce 
naiba ? Să tot fi fost pe la unu şi jumătate 
noaptea cînd ofiţerul se apropie de mine şi, 
iuînd poziţie de drepţi, mă întrebă :
— N­ar fi cazul să emitem semnalul de 
alarmă prin radio, căpitane ?
Priveam tocmai barometrul şi cerul.
— S­aşteptăm, fiindcă va ploua — zic eu.
— S­ar putea să întîrziem, căci ce se 
întîmglă dacă ia foc şi puntea...
N­a mai apucat să isprăvească, şi nici nu l­
aş fi sfătuit.
— Nu ia foc ­— am spus. Dealtminteri, 
răspunderea pentru nave o poartă căpitanii 
lor, nu domnii ofiţeri.
îşi văzu de treabă.
. Numai că, după o jumătate de oră, era din 
nou acolo. •— Ordonaţi, în sfîrşit ?
— Nu.
Se înţelege, ar fi cazul să explic şi asta. 
Dar, oare, cum să încep ? Si? nu uităm ambiţia
cîtă a fost sădită în noi la vîrsta tînără. Din 
asta se încheagă apoi un sistem întreg de 
responsabilităţi şi vanitate... curată nebunie, 

23
în regulă, o ştiu şi eu. Dreptatea era de partea 
lui. Cu toate acestea... Să ies din încurcătură 
prin propriile mele puteri. iată ce stăruie în 
om. Tocmai atunci ajunsesem la cuibul focului.
Fusesem personal acolo, îl văzusem. . Departe,
în interior, şi în partea anterioară deveni 
vizibilă o pîlpîire măruntă, domoală şi 
potolită, nu mai mult decît flacăra unei 
luminări — asta să fi. fost tot ?
— Ei, slavă Domnului — mi­am spus, ca 
un smintit stăpînit de o idee fixă.
Fiindcă, pe lingă asta, cerul era acoperit şi el,
bătea un vînt leneş, barometrul căzuse, de
asemenea... Aş fi fost gata să-mi dau capul că
va ploua. îndată, îndată, mai aşteptaţi cîteva
minute, fiindcă va ploua neapărat, în acest gînd
m-am năclăit apoi de-a binelea
.Adevărat că este neîndoios în firea mea ceva în 
această privinţă. Niciodată n­am fost în stare să cred în 
primejdie, să cred că poate fi definitivă, că poţi pieri 
chiar, De astă dată, era aici. Deoarece în zorii zilei, la 
orele două şi jumătate, puntea se prăbuşi într­adevăr şi 
am început să ardem în flăcări. Poftim şi încercaţi să vă 
închipuiţi nava aceea care arde şi arde, iar noi 
continuăm să înaintăm în bezna nopţii, şi răspîndim în 
jur lumină. Motorul tot mai lucra cu fidelitate, ca inima 
unui om în agonie —∙ şi­a făcut datoria pînă la urmă, 
fiindcă era un motor bun, un admirabil vaporaş excelent 
construit, iar eu aveam senzaţia că trebuie să plîng sau 
să mă reped în foc eu amîndouă mîinile, şi să mă 
tăvălesc, înnebunit, în flăcări, pînă cînd voi crăpa.
— Acu' n­are decît să fluiere — zise primul ofiţer, în 
auzul meu, către cineva, cînd, în sfîrşit, am emis sem­
nalele în serie şi­am ordonat să se sune sirena.
Cu toate că nu era un om lipsit de respect, atîta doar 
că se clătina cumplit, de parc­ar fi fost beat, sărmanul. In
ce mă priveşte, abia simţeam vreo oboseală. Oare ce 

24
 fusese, asta ? Ca şi cînd aş fi avut accese de turbare trei 
zile în şir... în schimb, cum spuneam, nimic n­am simţit 
atunci din asta. Doar ochii mă dureau şi gîtlejul mi se 
înecase de fumul amar. Beam apă cu lămîie în cabina 
mea, căci acolo mă izolasem, trudindu­mă cu nişte 
calcule inutile, din care reieşea că dacă n­aş mai avea la 
dispoziţie decît patru ore, de fapt nu patru, ci doar trei, 
ar ajunge şi ele ca să pot acosta la timp, cum se 
întîmplase în faţa Triestului cu Giuditta.
Ne aflăm la şaizeci de mile de Alexandria — mă la­
mentam —, ar trebui să se găsească vapoare prin apro­
piere. Nu ştiu, însă, cum se făcea că nu se zărea nimic; în 
amurg, mai plutea paralel cu noi un vapor ceh, însă îşi 
pierduse şi el urma. Or, tocmai acolo, în faţa acelui ţărm 
pustiu, nu se află nimic, nici insulă, nici vreun post de 
salvare, nimic pe lume care să­ţi dea oarecare speranţă.
M ­am jurat atunci pe Sfînta Fecioară că pe un asemenea
vapor delicat n­am să mă mai angajez niciodată — 
presupunînd, fireşte, că vom scăpa cu viaţă. Odată ce nu 
e de nasul meu. De ce­o fi fiind astfel, de unde să ştiu ? 
Dar nu e de nasul meu. Rămîn la vechea mea înde­
letnicire, Doamne sfinte, orice­ar spune nevastă­mea. îmi
uram şi nevasta
.La orele trei dimineaţa, Don Pope, un 
spaniol cu înfăţişare de om bolnav, se împuşcă
în cabina sa. Noroc că, în afara mea, nimeni n­
a aflat. Fratele lui, Don Julio, un parazit tipic, 
veni la mine şi­mi ceru să confirm că, în 
calitate de rudă, este îndreptăţit să preia tot 
bagajul fratelui său. Am confirmat. 85
Abia atunci veniră primele răbufniri 
periculoase de vînt. Să opresc maşinile sau ce 
să fac ? Cînd singura noastră şansă de salvare 
era viteza. Am coborît într­unui din saloane, 
ca să­i pregătesc pe pasageri în vederea unei 
debarcări forţate. N­a fost însă chip, căci era 
cît pe­aci să fiu sfîşiat.

25
 — Ce fel de navă este asta ? Şi ce fel de 
căpitan este ăsta ? — urlau şi de ici, şi de colo. 
— De ce n­ai emis din timp semnalele de 
alarmă? — răsări în faţa mea un vlăjgan tînăr,
cu priviri besmetice. Strîngea o palidă 
nevastă­copil sub braţ, ca pe­un fel de boccea. 
— Ţi­e tot una dacă crăpăm ? — urlă el, şi 
buzele îi tremurau.
Am fost nevoit să scot din buzunar 
revolverul.
Or asta, în astfel de împrejurări, nu e 
cuminte. Se liniştiră într­adevăr pe loc, gata 
să se năpustească, ca lupii. Atîta doar că m­
am folosit chiar de asta, de această clipă 
unică. Am aruncat revolverul şi le­am ţinut o 
scurtă cuvîntare, spunîndu­le :
— Oameni buni ! Braţul mi­a fost sfîşiat 
de­o trapă, sînt leoarcă de sînge. Tunica mi­e 
arsă, în aşa hal, încît mi­a fost pîrjoliţă şi 
carnea odată cu ea. Vă puteţi da seama, 
aşadar, că­mi fac datoria. Trebuie să vi­o faceţi
şi dumneavoastră — am răcnit la ei. Se lăsă o 
tăcere adîncă. — Dacă vă pierdeţi acum capul 
— am conti­ • nuat —, îmi tăiaţi şi mie cheful,
ceea ce n­are să fie bine, judecaţi singuri, 
odată ce fără mine nu există scăpare. Dacă 
însă rezistaţi, atunci vă promit, de­ar fi să mă 
prăpădesc, că vom scăpa cu toţii, aşa cum ne 
'aflăm acum aici... Uit aţi­vă la mine î Nu sînt 
dintre oamenii care să nu­şi ţină cuvîntul... — 
Şi aşa mai departe.
Mi-e ruşine s-o mărturisesc, pentru că totul nu
era decît o momeală, însă avu un efect
miraculos. Atmosfera se schimbă radical,

26
 trecînd de la o extremă la alta. începură să se
roage, să implore, cineva îmi întinse revolverul
aruncat, ca şi cum şi-ar fi oferit inima. Nu se
mai putea suporta nici asta
.Nişte armeni, de pildă, prinseră să mă 
canonească cu dragostea lor, îmi mingîiau 
tunica, şi turuiau cu atîta umilinţă, încît nu 
izbuteam să­i înţeleg. Cum nu ştiau 
franţuzeşte, încercau toţi cinci "să ticluiască 
împreună o limbă stîlcită, era teribil. Preotul 
lor îşi ridică tocmai atunci asupra mea crucea, 
tînguindu­se asurzitor, improviza, în clipa 
aceea, o slujbă într­un colţ. începu din nou o 
aiureală şi mai cumplită.
Am luat deci hotărîrea de a­i părăsi, de ce 
le­aş mai fi aruncat şi eu praf în ochi, cînd o 
fată se crampona de mine, o tînără şi măruntă
miss nu mă mai lăsa să plec.
— Te ador, nu­ţi dai seama că te~ador ? 
— întrebă ea printre zîmbete stranii, 
ispititoare, în timp ce mă îmbrăţişa, încercînd 
să­mi ajungă la grumaz.
Era o fată superbă.
— Oare n­ai văzut că tot timpul la 
dumneata mă uitam ? — ţipă ea. Nu pleca, nu 
pleca — încerca ea să mă reţină din răsputeri. 
— De­acum totuna e, totuna e — explica ea 
tuturor. — O, prea dulcele meu idol !
îşi pierduse, pesemne, minţile. Părinţii, doi 
bătrînei pirpirii, stăteau acolo cu un surîs 
stupid pe faţă, ca unii care încuviinţează orice.
Şi era în privirile lor un fel de implorare 

27
îngrozitoare", care spunea că, întîmple­se 
orice, numai să le salvez copila.
în cele din urmă, însă, izbutii să scap. Am 
mîngîiat părul fetei... Şi mai mârturisec ceva. 
Se află în om ceva, 'ceva ce niciodată nu va 
putea fi pe deplin deseîlcit. în toiul acelei 
groaznice harababuri îmi spuneam întruna ce 
bine­ar fi să ne sărutăm. Şi îndată prinseră să­
mi mişune prin artere f^bre buiece.
Din toate acestea trag concluzia că în orice 
om sălăşluieşte nebunia. în fiecare din noi. 
Cuibul ei se află în străfundurile sufletului.
Am pus să se taie cu fierăstrăul catargul 
din fa tă. ca nu cumva să se prăbuşească, şi 
am luat ultimele măsuri dictate de 
împrejurări. Motorul începuse să gîfîie sleit, 
ba se auzeau şi scrîşnete prevestitoare de rău 
din direcţia turbinei. Am ordonat arestarea 
unuia dintre mateloţi, care voia să se arunce 
în mare. Iar cînd am isprăvit şi cu asta, am 
lăsat totul baltă.
,
Daţi drumul Ia aburi, ca nu cumva să se
producă vreo explozie — am dat ultima mea
dispoziţie

28
 .După care m­am întors în cabina mea şi m­am încuiat cu 
cheia. Luasem decizia ca, aşa cum făcuse Don Pope, să mă 
transfer şi eu într­o altă lume, de îndată ce luminile de afară se 
vor stinge. Responsabilitate încoace, responsabilitate încolo, să se
descurce cum îi taie capul. Primul ofiţer e un om destul de 
inteligent.
Nu eram nici cel puţin prost dispus. îmi spuneam doar : 
ajunge ! Om netrebnic şi de nimic, ajunge ! La ce bun să­ţi baţi 
capul cu propria ta persoană ?
Ε frumos, n­am ce zice, nu­i aşa, să laşi totul baltă ­— e 
insuportabil şi demn de dispreţ. Ε groaznic chiar azi să mă 
gîndesc la asta. Atîta doar că eram zdrobit cu desă­ vîrşire, să nu 
se uite. Şi doream moartea la iuţeală, de parcă mi­ar fi fost o sete
cumplită.
Ceea ce e ciudat şi demn de reţinut : nevastă­mea nu mi­a 
venit defel in mintd. Sau, în orice caz : nu mă putea reţine de la 
nimic.
— Oricum, ea nu mă iubeşte — alungam viaţa din preajma 
mea. Ceea ce avea o explicaţie simplă : din nou făcuse viaţa 
aceasta a mea o cotitură la stînga. Iar se petreceau lucruri 
ciudate acasă, şi eu nu mai aveam nici un chef de ele. Mi se 
făcuse lehamite de toate.
Apoi mi­am astupat bine urechile cu vată, odată ce zarva de 
afară devenise asurzitoare : tropotele, şi prăbuşirile, şi ţipetele 
sirenei, ca şi cum o lume s­ar fi pregătit să se năruiască în jurul 
meu. Or, eu doream un strop de pace pentru gîndurile mele.
Cu neputinţă de descris ce stupid mi se părea totul. Viaţa şi 
toată truda ei. Parcă­mi căzuse de pe ochi un văl. Fiindcă ce rost 
avusese toată această trudă ? în loc să fi rămas pe o margine de 
drum, fluierind, ceea ce n­ar fi fost mai puţin lipsit de sens. N­
aveam nimic ce să regret în urma mea.
Pe deasupra, m­am spălat bine cu apă rece pe gît şi pe cap... 
De ce­am făcut­o ? Nimeni să nu se minuneze, căci n­am făcut­o 
de dragul lumii de dincolo. Văzusem odată un bătrîn solitar, un 
suferind sălbatic, cu ochi mistuitori, care se hotărîse să­şi încheie
socotelile cu această lume, aştepta doar ca, în încăperea de 
alături, copilu­i bolnav să­şi dea duhul — şi el mîncase în 
ultimele clipe două ouă moi. De ce­o făcuse ? Fiindcă­i era foame. 
Şi fiindcă viaţa ţine pînă ţine, adică pînă în ultima clipă.
în acest fel trebuie considerat şi acest spălat.Intre timp, se auziră de afară mai
multe detunături, urmate de strigăte, eu însă n­am scos capul pe uşa ca­ bin'ei 
mele.
★
în ce priveşte întâmplarea, oamenii mării ştiu multe despre ea. Se apropia 
furtuna — de fapt de asta mă re­ trăsesem în cabina mea, ceea ce era un fel de 
pecete pe sentinţa mea. Eram pierduţi.

29
 Vîntul era destul de puternic, iar agitaţia tot mai cumplită, se întâmplă 
cîteodată ca marea să fie agitată din străfunduri, de mari forţe. Undeva, în 
direcţia nordest­est, fulgera, ba chiar ploua, aici însă nu dădea Dumnezeu. 
Vîntul mîna norii chiar spre noi, dar îi şi ducea îndată mai departe, încît 
alunecau la iuţeală peste capetele noastre. Şi, cu toate că barometrul căzuse şi 
mai mult, nu era nici o speranţă de ploaie, tocmai din pricina vitezei vîntului. 
Intre timp se luminase afară, atâta doar că pe mine nici asta nu mă mai 
interesa. Am tras aşadar perdeaua la fereastra cabinei mele.
Şi, cum stăteam astfel, aprinzînd încă o ţigară, dus pe gînduri, mă surprinse
deodată o pace binecuvîntată, ceva cum nu­mi mai amintesc să fi cunoscut 
vreodată. Ei:a un fel de înseninare, o înseninare celestă, fiindcă dispăruse din 
mine orice amărăciune. Devenisem uşor aproape : gîndurile mele pluteau, 
simţămintele mele nu mai aveau nici un lest...
— Aşa să fie moartea ? — reflectam. în acelaşi timp, însâ, parcă şi afară se 
petrecea o schimbare, ca şi cînd s­ar fi întîmplat ceva în jurul meu. — Ce e 
liniştea asta ? — începui eu să trag cu urechea. A încetat vîntul să mai bată ? — 
Am sărit în picioare. în clipa aceea răsunară bătăi în uşă.
— Picură — spuse cineva pe­un ton şăgalnic şi fericit, apoi îşi văzu de 
drum. Şi din nou : — Vine ploaia peste noi !
Eu tot mai stăteam locului, fără să mă clintesc de acolo unde mă aflam.
în aşa măsură mă zguduise cuvîntul. Căci, iată, eu îi părăsisem pe ei, ei însă nu 
mă părăsiseră pe mine, aceşti băieţi de treabă. Nu mă dăduseră uitării, cu toate
că pest

30
enoapte fusesem tare sălbatic. Crud şi turbat. Insă aşa 
sînt ei. Niţică mană cerească, şi necazul a şi fost dat 
uitării
Vîntul se înturnase. Iar furtuna se prefăcu cleodatâ 
aproape într­un uragan. Se năspusti într­o clipită asupra 
noastră tunetul şi ruperea de nori : ajunsesem într­c 
vijelie încărcată de electricitate, salvatoare. Fulgerele 
cădeau împrejurul nostru în mare. Vaporul, la rînduî său, 
prinse să aburească.
Fireşte, umblam atunci deja undeva pe­afară. Ca ur 
convalescent, însă cîtuşi de puţin fericit. Mă înfăşuraserr 
bine în manta, deoarece dîrdîiam, şi asta era bine. Nu însă
să trăiesc.
Şi, ca să nu uit, o clipă am zărit­o şi pe missa cer 
mititică. Pot spune că era teafără, cu desăvîrşire lucidă 
nici măcar nu părea să se jeneze.
— Ah, căpitane, — ciripi ea — ah, căpitane. — Ade­
vărat că se roşise niţel, în timp ce­şi ridica spre mine ochii
strălucind în lacrimi.
I­am dezmierdat obrajii.
Fiindcă eră superbă, am mai privit­o o dată, ere 
superbă.
Astfel am ajuns, într­o zi şi jumătate, la Alexandria
— Fire and water bad masters * — îmi spune a dou? zi 
ofiţerul. Aproape cu umilinţă, ca unul care vrea si dreagă 
ceva...
— Şi nici măcar premiu n­avem de plătit nimănui — 
am rîs eu, în timp ce contemplam împreună nava Fumega 
încă, dar o şi stropeam din belşug, căci mai era fierbinte 
ca iadul.
★
In ăst timp se îndrăgosti nevaistă­mea de un tînăr. 
nobil de origine, Paul de Grevy, care cică ar fi avut rud 
nişte conţi, o oarecare familie istorică, cu numele de 
Latour du Pin, şi care era poreclit în lume, simplu, Dedin 
Aşâ­i spunea şi nevastă­mea. Am băgat de seamă îndată 
că­1 adoră.
După ce anume .? După felul cum întreaga ei făpturi 
părea ca şi opărită. Era moale şi. fierbinte. Şi, cu toate că 
nu se prea uita la el, simţeam trecînd un curent de la
'* Focul şi apa, stăpîni re?
1 4:
:ea Ia tînăr, un fel de permanentă încuviinţare 
fericită sau o solidaritate transfigurată. Mi 1­a 
prezentat cu aceste cuvinte :

u
 — Iată­1 pe cel mai simpatic prieten al 
meu... fireşte, după dumneata — a adăugat.
De ce­o fi adăugat, asta ? Ba mai mult : de 
ce­o fi fost aşa de sinceră ?
Atenţie ! Sinceritatea ei avea rostul de a mă 
linişti, fiindcă odată ce rosteşte tot ce are pe 
inimă, n­o să mă mai gîndesc Ia nimic rău, nu­i 
aşa ? Cu toate acestea, la rău m­am gîndit. 
Poate să­mi îndruge ea toate cite pofteşte, 
dragostea străluceşte pe fruntea femeilor ca o 
glorie.
Asta nu mai era o măruntă aventură gen 
Ridolfi, era ceva mult mai serios, o simţeam 
limpede.
De astă dală mai e şi. îndrăgostită — mi­am 
spus. Prea bine, şi­am început să­i ţin pe 
amîndoi sub observaţie. Din coada ochiului. Să 
nu mă pripesc ­— îmi ziceam. Căci tinărul nu. 
părea, deocamdată, chiar atît de îndrăgostit.
Părea mai curînd un tînăr orgolios. Avea 
mustăţi în­ cîlcite şi gura dulce, iar pe faţă îi 
stăruia o expresie atît de plictisită, încît părea 
ferm holărit să nu ne amuze. Să mai adăugăm 
îmbrăcămintea lui : o jachetă largă, dar 
scumpă, din cale­afară de largă, moale şi 
lăbărţată, o pălărioară bizară şi nişte ghete de 
alpinist — omul făcea impresia unuia care se 
pregăteşte de vînătoare. Avea braţele fleşcăite, 
ca ale unuia pe care lehamitea 1­a stors de 
orice vlagă.
Mi­am spus : ehei, asta este. Originea nobilă
obligă !
în schimb, în privirile lui mocneau focuri 
perfide, da, un fel de luciri euforice, îndeosebi 
cînd se uita la mine. Ca şi cum voia să­mi 
aducă la cunoştinţă :
—■ Degeaba faci mutra asta deşteaptă, 
odată ce tot bou rămîi ! (Adică, eu rămîn bou.)
îmi spuse îndată urs­de­mare, şi încă de la 
prima în­ tîlnire. S­a exprimat astfel : „Bătrîne 
urs­de­mare". Am răspuns potolit :
—­ Nu sînt urs­de­mare, după cum nici 
dumneata nu eşti sobolan­de­uscat. — Ceva 
cam de genul ăsta. Şi i­am zîmbit blajin.
Nu făceam decît să zîmbesc mereu. 
Dealtminteri, eram curios ce are să­mi 
răspundă. îşi va da seama că mi­e scîrbă de el, 
dacă nu pentru altceva, din cauză că se 
străduia să se exprime ca marinarii. Avea 
dealtfel oare­ cari legături cu noi, vreau să spun
cu navigaţia. Se tot învîrti în jurul ei, de aici 
apoi expresiile sale teribile. Dar să nu uit, de 
îndată ce l­am zărit, mi­am adus aminte de Don
Julio şi calabalîcul său pe puntea înnoptată.. 
Căci ii semăna neîndoios, şi nu doar din pricina
prestanţei sale degajate, ci şi din pricină că 
amîndoi aveau mustăţile date parcă cu miere 
de albine. Erau moi şi strălucitoare ; bune de 
sărutat şi cu un luciu noptatic pe ele. Iar buzele
frumos desenate, roşii. Am şi întrebat­o, acasă, 
pe ne­ vastă­mea :
— Din ce trăieşte acest tînăr ?
— Ah, e scriitor — răspunde ea.
— Scriitor ?
— Mai are şi­un unchi bogat — face ea cu 
modestie.
— Aşadar, e parazit — mi­am spus eu 
părerea fără să ezit, odată ce nu sînt∙ obişnuit 
cu fasoanele.

u
 Trebuie s­o fi văzut cît era de speriată.
■—■ Nu ţi­e simpatic, vai, zăuiiiu ţi­e 
simpatic? — prinse ea să cotcodăcească. A fost 
una din acele clipe rare cînd am simţit că mi­e 
silă de ea. Din cauză că era atît de tare de 
urechi.­ Fiindcă, de ce să­mi fi fost simpatic ? 
Pe deasupra, mă mai şi imploră. Ce sînt eu, un 
fel de unchi mai în vîrstă, de la care speră 
protecţie pentru iubiţii ei ? Vreun apanaj, 
sfaturi sau ce naiba ?
— Te implor — se tîngui dînsa — iubeşte­
1, Jacques, te implor, iubeşte­1, e atît de bun cu
mine... — aşa o ţinu cîtva timp. Ciudată era, pe
cinstea mea. Nu prea discutasem încă 
împreună despre fidelitate conjugală şi altele, 
nu­mi prea erau pe plac temele de acest fel. De 
astă dată, însă, am întrebat­o :
— Să­ţi iubesc curtezanul, Lizzy ? — Şi­am
rîs cu poftă.
în schimb, nevastă­mea se roşi toată.
— Nu te credeam aşa de mojic∙— făcu ea 
dispreţuitor. Disperată. îmbujorată. — Nu mi­e 
curtezan, cum să te fac să înţelegi că nu mi­e 
curtezan ? — Şi se apucă să protesteze. Ba 
trînti chiar cu pumnul ei mărunt în masă. — 
Nu mi­e curtezan. Mi­e doar un foarte drag 
amic vechi, pe care îl cunosc de mult. Şi pe care
l­am reîntîlnit întâmplător. Eşti nebun de 
legat, Jacques.
Adică, eu sînt nebun de legat
 — !Nu­mi poţi înşela ochii — am răspuns. Şi­am 
pregătit la iuţeală o comparaţie. — Ai şi început să fii 
asemenea găinilor la vremea clocitului... — Şi­am rîs, 
am rîs cu poftă.
— Ai făcut şi febră. Oare ştii ce­am văzut odată la 
ţară ? Cînd o gospodină nu doreşte ca găina ei să clo­
cească, o vîră la repezeală într­o găleată cu apă rece, 
sufleţelule... Ei bine, acelaşi lucru aş dori să­1 fac şi eu 
cu tine.
M~a privit uluită.
— Mata mă.asemeni cu o găină ?
•— Da, da. Bucură­te că, deocamdată, te asemăn 
doar cu o găină.
— Deocamdată ? — vrea să ştie nevastă­mea.
•— Da, deocamdată. /

— Mă ameninţi ?
— Da, te ameninţ.
Şi cu asta am trecut în camera de alături. Gîfîiam 
cumplit. %
Ea însă veni după mine şi, atingîndu­mă de braţ cu 
un deget, spuse :
— Cît te­ai schimbat î Şi ce mojic ai devenit, zău 
aşa !
Atît spuse, după care ieşi din încăpere.
Oare, devenisem într­adevăr mojic ? Se prea poate. 
Iritat ? Nu e cîtuşi de puţin exclus. După cum n­ar fi 
exclus ca nevastă­mea să fi fost într­adevăr nevinovată, 
eram gata s­o cred şi pe asta, atît de candidă şi de 
jignită se uitase la mine. Dar dacă totul nu este decît o 
închipuire de­a mea ? Femeile sînt copilăroase, tînărul 
e un fel de cavaler, iar eu ce­oi fi oare ?
Habar n­avea ce se petrece cu mine. Nu citise în 
ziare despre nenorocirea mea, îi scăpase din vedere. Iar
cînd i s­a arătat, era totul aranjat, scăpaseră cu toţii 
teferi, nu era aşadar nimic grav.
— Vai, zău, ai avut un incendiu la bord ? — începu 
ea să se lamenteze niţel. — A fost periculos ? — Şi altele 
la fel.
Ce puteam să­i răspund ? Să fi început şi eu aidoma
? Să gîfîi, să scot limba şi să­i arăt cum voiau maţele să­
mi iasă din gură ?
Nimic. Mă irita pînă şi glasul ei

35 ^
 .•— Da, am avut un incendiu — am răspuns. Şi cu asta am şi 
isprăvit.
Dealtminteri, nu doresc să fiu compătimit, nici ca alţii să­mi 
împărtăşească necazurile, odată ce ştiu că aşa ceva nu e cu putinţă. Nu 
mă aştept nici la laude sau milă, căci ele nu au pentru mine nici un 
preţ. Ceea ce s­a întîmplat e bun întîmplat, şi cu asta — basta.
într­un cuvînt, eram iritat, recunosc. întotdeauna mă călcase pe 
nervi. Lumea mi­era şi mai străină, petrecerile oamenilor, de neînţeles,
liniştea lor, iritantă. Pe un chelner, care nu se purtase cu destulă 
politeţe faţă de nevas­ tă­mea, era cît pe­aci să­1 snopesc în bătăi, — 
pe­o bătrînică, de asemenea, dar să lăsăm asta. Ajunge dacă spun că 
marinarul este de felul lui nervos cînd se află pe uscat, odată ce se 
socoteşte jignit. Pe mare sînt, oricum, cineva, pînă şi ca simplu matelot 
faptele mele au valoare, de comportarea mea ţine cineva seamă. Aici, 
însă, nu mai sînt nimic. Mă transform într­un nimic. La asta să adău­
găm şi gunoiul orăşenesc. Poate fi şi pe vapor murdărie, dar de îndată 
ce ea nu mi­e pe plac, dau ordin să se frece jegul. Pînă şi sufletele le 
frec cu peria, dacă aşa mi se năzare.' Atunci toate strălucesc, iar soarele
arde. Aici, însă, ce să spăl ? Văzduhul ? Fiindcă pînă şi văzduhul e 
murdar. Cît despre oameni, parc­ar fi prins mucegai pe ei, prin podurile
caselor, ca boarfele vechi, iată impresia pe care mi­o lăsau, îndeosebi 
iarna, cînd mişunau urduroşi şi cîrîiau, dimineaţa, prin tramvaie.
Toate acestea, doar aşa, ca să se ştie că nu ne prea încîntă uscatul. 
Odată ce trîndăvim si ne pierdem. îndeosebi, după asemenea întîmplări
! Eram îngropat parcă într­o îngrozitoare noapte fără sfîrşit, nu 
izbuteam să mă smulg în nici un fel din ea. Mă aflam încă pe nava 
zveltă şi elegantă, care înainta, înainta fără oprire, şi ardea duduind cu
flăcări în bezna nopţii, refuzînd să se predea. întocmai ca o fiinţă 
omenească. Noaptea aceea avusese asupra mea efectul unui narcotic, 
iar nava, ca propriul meu suflet în hău — nu sînt în stare să expfică în 
alt chip. Noaptea mă trezeam văicărindu­mă şi ud leoarcă. Mă aflam 
încă pe navă.
Nevastă­mea mă întreba, se~ înţelege,, şi în asemenea ocazii :
— Ce­i cu mata ?
Se ridica în pat, eu nici nu­i răspundeam. Preferam să vorbesc cu 
mine însumi. Prin tramvaie şi pe stradă mă pierdeam în conversaţii 
fără capăt. De exemplu :
— Ea are complicaţii sentimentale, eu însă n­am. — Nu voi mai 
atinge nici cu vîrful piciorului uscatul — îmi spuneam. — Dacă ţii cu 
tot dinadisul, hai cu mine pe mare, odată ce locul meu acolo este...
în alte ocazii, tocmai pe dos. Anume, că nu vreau să mai văd marea, 
odată ce nu ţin la viaţa de marinar chiar aşa de mult.
într­un cuvînt, începuse acea stare sufletească în care ∙< nu mai ştii 
ce să crezi. Iar dacă crede cumva tocmai pe dos, şi aşa­i bine. Regretam 
aproape că nu­mi trăsesem un glonte în cap, în noaptea aceea.

36
 Eram teafăr doar, nu sufeream deocamdată de nimic... numai că 
întocmai ca ceasul de buzunar, care mai umblă precis şi normal, însă în
tic­tacul lui s­a şi strecurat nu ştiu ce gol — adică în roţile lui ceva a şi 
prins să se strice...
Intîmplător, însă, tocmai atunci acest fante Dedin îmi dădu niţică 
putere, prin simpla sa existenţă. Pînă şi datorită faptului că începusem 
să­1 iau în serios, dar şi altor fapte, cum se va vedea îndată.
Ne aflam într­o zi împreună la Cafe de Saint LUc, localul unui bun 
şi vechi amic, al unui fost căpitan de corabie normand. Fireşte, Dedin 
era şi el cu noi, căci în ultima vreme era mereu împreună cu noi. Cum 
am suportat o asemenea calamitate, nici azi nu înţeleg. Şi nici cum o 
făcea el.
— Cînd mai are timp să scrie scriitorul dumitale ? — îl judecam 
uneori în sinea mea. Eram înclinat să cred nu numai că nu scrie, dar şi 
că nu face nimic. Sau, poate, cară ţucalul unchiului său grof, după care 
îşi pune frumoasa pălărioară vînătorească şi porneşte la cucerirea 
Parisului. Eram, aşadar, permanent iritat.
I­am spus cu toate acestea nevestei mele într­o zi :
— Se pare că Dedin ăsta e un băiat de treabă.
S­o fi văzut cum s­a înviorat,toată.
— Nu­i aşa, nu­i aşa ? — întrebă ea fericită. — Ţi­am spus doar. 
— Şi aşa mai departe. Strălucea toată.
Intr-un cuvînt, astfel mergeau lucrurile, fără perdea, fir-ar să fie

37
 !De ce fusesem atît de mărinimos ? Din două motive. Intîi,
fiindcă mă înduioşase. Nu fura, deşi ar fi avut ocazia s­o facă.
Dimpotrivă, mi­a adus portofelul, chiar el, domnul Dedin — îl
uitasem într­un bufet, pe masă, iar el nu­1 vîrîse în buzunar, 
ci mi­1 adusese. Oare nu­i şi acesta un lucru ieşit din comun
?
Că nu fura !
Pe urmă, nu mai era chip să suporte privirile pline de 
reproş ale neveste­mi. Odată ce se uita la mine, de cînd cu 
mojiciile mele de deunăzi, de parcă eu i­aş fi omor it tatăl. 
Acum, însă. dă­i înainte î Nu mai era chip de scăpare. 
Trebuia să fiu mereu cu el. Dacă­1 socotesc şi băiat de 
treabă.­ Ce­i cu asta ? înainte de toate, făcu încercarea de a 
ne apropia pe unul de altul. Aveau loc diverse discuţii.
Ea mergea la mijloc, noi, domnul acela şi cu mine, în 
dreapta şi în stingă ei. Iar nevastă­mea vorbea dintr­o parte 
în alta :
— Dedin zice că există şi ţigări mai bune. — Soţul meu 
spune că ar fi mai bine să mergem de astă dată ia un alt 
cinematograf. — Şi aşa mai departe.
Uneori, Dedin îmi trimitea şi el.cîte­o vorbă. Eu lui, însă, 
niciodată.
Cum m­aş putea debarasa de tipul acesta ? îmi fră­ 
mîntam mereu mintea cu întrebarea asta.
Pentru că, oricum aş privi lucrurile, situaţia nu era defel 
roză. In cel mai bun caz, el era amicul ideal, care îi aducea 
cărţi şi altele. îi spunea neîntrerupt ce bună artistă de 
cinema ar fi putut , să fie (cu zăhărelul­ăsta văd că poţi ameţi
orice femeie, pînă şi pe cea mai deosebită) — într­un cuvînt, 
el era sprijinul ei sufletesc, în timp ce eu eram soţul incult. 
Cel care cîştiga bani şi trăgea la jug.
Eram dealtfel destul de întunecat, potrivit cu o astfel de 
situaţie.
în schimb, la normandul meu mă simţeam destul de bine. 
Era un om pe placul meu, nu trebuia să­i explici ce înseamnă
cînd ţi se strigă în faţă ; — Ce fel de căpitan eşti ? Dumneata 
răspunzi de viata noastră — si altele la fel.
—­ Spune­mi drept, ţi­e dragă afurisita aceea ele mare ? —∙ mă întreabă 
normandul ăsta. (Trebuie să adaug că niciodată la un moment mai 
potrivit.) — Mie mi­a fost dragă întotdeauna, dar numai de pe uscat. — 
Şi ne­chează de rîs. — Nu mai fă fasoane, ci mărturiseşte cu mina pe 
inimă că te bucui'i cînd scapi din ocna aceea păduchioasă şi simţi sub 
tălpi pămîntul ! îndeosebi după
peripeţia prin care ai trecut.
—­ Dumnezeu ştie —∙ răspund eu.
—∙ Mănînci oare, acolo, astfel de bunătăţi ? — mă asediază mereu. 
Trebuie să ştiţi că adusese, în onoarea mea, cu propriile sale mîini, o 

38
carne gustoasă, fiartă laolaltă cu un fel de păsat, un preparat din patria 
lui, şi mă sîcîia cumplit să afle dacă­mi place mîncarea lui.
— Hai să stăm de vorbă despre ceva plăcut — îmi spune. — Iacă, 
mi­am adus tocmai aminte. N­ai fi dispus să deschidem împreună un 
mic hotel de lux ? Ce spui de ∙ ideea mea ? Oare ce foloase ai de pe urma 
acelei afurisite de mări ?
—­ Spui ceva — i­am răspuns. — Numai să fie într­adevăr un hotel 
de lux, căci nevestei mele nu­i plac decît lucrurile de lux... — Şi­i arunc 
nevestei mele o privire.
Ea, însă, continuă să coasă netulburată, prefăcîndu­se că n­a auzit 
nimic. Trebăluia tocmai la un lucru de mînă, porumbiţa, broda cu fire 
colorate nişte papuci de casă.
—■ Ei. ce­aţi zice voi doi dac­aş rămîne acasă ? — le dau eu ghies 
din colţul meu.
Numai că nici domnişorul Dedin nu se clinteşte, fumează vîrtos şi 
răsfoieşte revistele ilustrate, cufundat în sine.
— Bună carne — fac eu. Era bună cu adevărat. Nu atît gustul ei, cît
substanţa : era tare ca o talpă. Or mie întotdeauna mi­a plăcut să 
mestec temeinic bucatele, odată ce am o dantură zdravănă.
— Dar boabele ? — vrea să ştie normandul.
— Bune şi ele.
— în acest caz, vom prepara aşa ceva la hotei — răspunde el.
— Prea bine ­— zic eu.
La naiba, mă gîndeam, ce­o fi' brodind atîta, cînd nu obişnuieşte ? Şi 
ce tăcere s­a lăsat între ei doi, ce tăcere ! Iar eu n­am decît să conversez 
tot ce­mi trece prin cap cu normandul meu.
Nu ştiu dacă şi altora li-e cunoscută această senzaţie : cită
intimitate ascund asemenea tăceri între amanţi ! Fiindcă
închipuiţi-vă că femeia brodează fără vreun zor, celălalt
răsfoieşte pe îndelete gazetele, dar cu cîtă sigu
­ranţă, de parc­ar spune : eu ştiu că tu mă iubeşti, iar tu ştii că eu te iubesc.
Ceea ce ne ajunge ia amîndoi. Despre efectul pe care 1­a avut asupra mea 
tăcerea aceasta, voi spune că, după mulţi, mulţi ani, cînd mi­am adus odată
aminte de ea, în America de Sud, mi s­a urcat deodată sîngele în cap, chiar 
şi atunci, ulterior. Lumea devenio sîngerie în faţa mea. Fiindcă o revăzui 
cu precizie pe ne­ vastă­mea, şi tocmai în clipa cînd înălţa frumosu­i 
căpşor de pe broderie, ca una care se ridică la suprafaţă din străfundurile 
împărăţiei visurilor, numai ca s­arunce o privire prietenului său, nu chiar 
la faţa lui, ci doar la costumu­i cadrilat sau la rnînă — odată ce şi asta 
ajunge. Şi, ca una care dobîndeşte puteri noi din asta, îşi muşcă frumuşel 
firul, apoi îşi văzu de lucru.
Repet, sceha asta mai făcea asupra mea, şi după mulţi ani, o impresie 
atît de puternică, încît eram gata­gata să explodez. Pentru că oamenii cu 
fire ca a mea sînt atît de greu de isatisfăcut, încît nu există fluviu de sînge, 
ori­ cît de îmbelşugat, care sa­i poată domoli. Dar să mergem mai departe. 
Cartea aceasta poate că­mi va demonstra dreptatea.
— Cui pregăteşti papuceii aceia minunaţi ? — am întrebat într­un 
tîrziu, după ce aproape mă lovise damblaua. Atîta doar că âştia nu lăsau să
pătrundă nici un străin în împărăţia lor.
— O surpriză pentru domnul Lagrange — răspunde nevastă­mea. Eram
lămuriţi şi cu asta. Mi­a închis gura. (Doamna Lagrange era o prietenă a 
nevestei mele.)
— Ştii ce ? Vom face hotelul acela şi vom găzdui într­insul femeiuşti 
nostime — fac eu către amicul meu, deoarece trebuia să spun ceva.
Adevărat că, în loc de femeiuşti, intenţionam să folosesc alt cuvînt, însă
normandul m­a înţeles chiar şi aşa, nevastă­mea aşijderea. îşi luă îndată 
papuceii. Era ofensată.

39 4
 ■— Ei bine, să mergem acasă — zise ea cu răceală. — Nu mă simt bine. 
­r­ Să mergem.
Era, într­adevăr, palidă. Am pornit­o către casă. însă Dedin venea după 
noi, se înţelege, ba se instală împreună cu noi în trăsură, ca să ne petreacă 
pînă la poarta casei. Ce ţi~e şi cu prietenii credincioşi ! începusem de pe 
atunci să tremur. în poartă, apoi, ca şi cum nici n­aş fi existat, îşi ia 
îndelung rămas­bun de la nevastă­mea, de parc­a

40
rfi voit să­i facă un jurămînt : o strînge de mină şi ochii şi­i 
împlîntă aproape în obrazul ei — toate acestea' de faţă cu 
niine. în clipa aceea mi­a venit o idee diabolică.
— Ai să te culci într­adevăr ? — o întreabă el îngrijorat pe
nevastă­mea — făgăduieşte­mi c­ai să te culci •fără întârziere 
— şi altele.
Asta întrecea orice măsură, nu­i aşa, atîta grijă, cînd eram 
doar şi eu acolo. M­am gîndit să­1 speriu oleacă pe tânăr.
— Hai, vino şi dumneata sus, tinere — i­am spus —, n­ai 
vrea să ciocnim un păhărel de rachiu ?
Mi­a trecut prin cap pînă şr gîndul că, odată ajunşi sus, am 
să­i fac vînt de la etaj. Fiindcă locuiam la al.şaselea etaj, de 
unde aveam o frumoasă vedere asupra unei pieţi într­un 
apartament spaţios, care fusese pe­ vremea aceea gol.
De ce­or mai fi încă aşa de lunateci, odafă ce­au gustat din 
toate, făcînd în acest apartament spaţios tot ce­au poftit ? —∙ 
m­am întrebat. Căci eram definitiv convins că nu este vorba de 
o prietenie nevinovată. Tocmai datorită celor întâmplate la 
cafenea, însă şi judecind după alte serii ne, neîndoios. De 
exemplu : nevastă­mea îi spusese : — Dă­mi chibritul î
Aşa i­a spus, am auzit doar cu urechile mele că­1 tutui este. 
Cum să­ţi fixezi aşa ceva în memorie ? Cum să­ţi demonstrezi 
ţie însuţi, ulterior, că nu e vreo eroare la, mijloc şi că s­a 
întâmplat întocmai ? Fiindcă, mai tîrziu, nu­ţi mai vine să 
crezi, noaptea nu­ţi vine să crezi, odată
ce cuvin tul şi­a luat, oricum, zborul.
★
Ajunşi acasă, am culcat­o pe nevastă­mea în pătucul ei. Căci
dîrdîia şi­i clănţăneau dinţii, draga de ea, deşi eu. bănuiam ce 
anume are, ce­i apasă inimioara — ce altceva decît că tot mă 
mai aflam în acel apartament... dar mi­am spus : nu face nimic.
Şi de ciudă, sînt prezent. Pînă atunci, pînă cînd... Ba, am avut 
un chef nestăvilit de a o îmbrăţişa fără întârziere. Căci aşa este
omul.
Odată ce, pe lîngă toate, mai şi plîngea, izbucnise în plîns. îar
cînd mi se întâmplă să văd o femeie plîngînd, nu mai dau
chezăşie de mine. Mă impresionează cumplit
— .Ce ai, porumbiţa mea ? — am întrebat­o. Ea, însă, continuă să 
plîngă. Cu deznădejde, ca un copil. îi scoteam tocmai ciorapii.
— Nu plînge, porumbiţa mea dragă, — i­am spus cu glasul răguşit.
Oricum, ciudată făptură e şi omul. Mă gîndeam : voi avea cel puţin o 
clipă frumoasă, în timp ce domnişorul aşteaptă afară. Drept să spun, eram
năuc de­a binelea.

41
 Ea însă se împotrivi, fireşte, ceea ce se putea înţelege, împurpurîndu­se toată. 
Lasă­mă — şopti ea, fierbînd de ură. Ceea ce m­a aprins şi mai crîncen. Cu cît ea se 
zbătea mai tare, cu atît eu mă aprindeam mai vîrtos. Fiecare atingere era ca focul, 
faţa mi se umezise toată, de lacrimile ei.
Încerca să mă respingă, încordîndu­şi toate puterile, ceea ce, fireşte, nu se putea.
— Ei, ei — am spus —, nu cedez dacă nu vreau.
. Am ridicat­o în braţe, cu plapomă cu tot. Atunci, însă, mă izbi cu pumnul drept 
în faţă. Am amuţit.
Fireşte, aş fi putut s­o zdrobesc într­o clipită. Întîi pe ea, apoi, înşfăcînd un şan 
sau un cuier, să dau cu el in scăfîrlia domnişorului pînă la ultima suflare. Numai că 
asupra mea asemenea gesturi acţionează tocmai invers, în toate privinţele. Dacă o 
femeie e capabilă de una ca asta, n­are decît să­şi ia catrafusele, fiindcă nu mă mai 
interesează. Am lăsat­o din braţe şi­am pornit către ieşire.
Numai că plîngea cu şi mai multă furie, nu puteam să ies, căci s­ar fi auzit afară.
M­am plimbat aşadar în sus şi­n jos prin încăpere.
— De ce­o fi plîngînd atîta ? Ce­o fi avînd ? Ah, deci asta era î
Privirile îmi căzuseră pe oglindă. Unul din ochi îmi era însîngerat, plin de sînge. 
îmi vîrîse, bestia, degetele în el.
însă zăcea acolo şi cămaşa ei, minunata cămaşă de mătase chinezească, pe care i­
o adusesem din călătoria mea — se rupsese de pe ea în fîşii, făcută ferfeniţă.
Plînge mai curînd pentru cămaşă — mi­am spus. Şi­am zîmbit. — Sau o fi 
speriat­o aşa de rău hotelul ? — Pînă şi acest gînd mi­a trecut prin minte. — Că aş 
putea să rămîn pe capul lor ? în locuinţa asta mută ?
Cît eşti de nesuferit, de grosolan ! — plîngea ea fiurioasă. — Mă duci
între nişte bădărani respingători. B
amă mai şi jigniţi împreună. Voi deveni de­acuni hangiţă ? — exclamă 
ea deodată,
La care am izbucnit în rîs.
— Asta te necăjea ?
­— O. nu, nu asta. .
­— Atunci, ce anume ?
Nu răspunse.
Este bine, poate, că n~a răspuns. Căci ce altceva o necăjea decît ceea
ce spusesem. Anume, că este nevoită să trăiască împreună cu mine, Or,
asta o ştiam şi eu, nu era de dorit s­o şi mărturisească,.
Mi­am continuat deci plimbarea prin încăpere, cu o cîrpă udă pe 
ochi, rumegînd în sinea mea decizii pare­se definitive.
— Spune­i lui Dedin că mă simt mai bine şi trimite­l acasă —∙ se 
auzi după cît va timp.
— Am înţeles — am răspuns, ba am făcut şi o uşoară plecăciune. 
Apoi am ieşit.
Asta nu­i a bună — mi­am spus. — Căci se abuzează de răbdarea 
mea. Am săvîrşit şi pîn­acum o greşeală, lăsînd ca lucrurile să ajungă 
aci. Fantele trebuia azvîrlit ­ în stradă mai curînd. Am intrat la el, cu 
batista pe ochi : Asta însă n­a binevoit să remarce. Iar citea.
— Ce om citit eşti — îi spun. — Cîţl ani ai ?
— Treizeci.

42
 — Iar eu am patruzeci şi doi — îi spun —, cu toate acestea fac 
pariu că te dobor cu un deget, ce zici ?
Rîse. Şi avea dreptate. Odată ce aşa nu ise vorbeşte. Ca un mucos la 
şcoală,
— Se prea poate — îmi răspunde, şi zîmbeşte stăruitor.
— Te dobor însă în aşa fel, încît nu te mai aduni de pe jos — zic eu. 
— Ce profesie ai ?
— Am fost asistent de "farmacist — răspunde, îhdrep­ tîndu­se 
totuşi întrucîtva din şale.
—∙ Nu caut să aflu ce ai fost, ci ce anume eşti, din ce trăieşti ? Pot şi 
eu pretinde c­aş fi meşter violonist, numai pentru că am încercat să 
cînt la vioară. Te întreb, ce eşti acum ?
Domnişorul Dedin prinde să­şi rotească ciudat privirile.
Nu sîpt nimic — răspunde într-un tîrziu, schiţînd zîmbete bizare

43
 — ,Iaca, vezi, în sfîrşit, o vorbă la locul ei. 
Dumneata nu eşti nimic, înţeleg asta. Dar din ce trăieşti
?
— Asta este într­adevăr un mister — răspunde el, şi 
vîră în gură o bucăţică de zahăr.
Odată ce era invulnerabil berbantul ăsta, astăzi ştiu 
că era. Pe masă rămăseseră bucăţi de zahăr de la ceai, pe
acestea le sugea cu cel mai desăvîrşit calm. Nici nu prea 
era dispus să­mi mai răspundă, mi­ar fi întors cu dragă 
inimă spatele, dar nu îndrăznea.
— Aşadar, ăsta este un mister — zic eu. — Ai, poate, 
un unchi bogat care te întreţine ?
— Unchi ? — întreabă el. — Ce fel de unchi ?
— Păi, un unchi cu avere ; ei, hai, nu te mai codi, 
tinere, unul care te ajută din caritate. — Se făcu stacojiu.
Eram gata­gata să cred că, în fine, se întîmplă ceva. Căci 
o doream din toată inima, era dorinţa sîngelui meu. — 
Da, nu. Tînărul continuă să zîmbească.
— Ce fel de unchi ? —­ întreabă el ∙ senin, cu inima 
imaculată. — N­am nici un unchi.
* Era cît pe­aci să cad din picioare. Fiindcă, de astă dată, 
o crezusem. Nu­i credeam de obicei nici un cuvînt, de 
astă dată însă, da. Căci coincidea cu părerea mea, anume
că băiatul este un parazit.
A fost cea dintîi surpriză. A doua avea să urmeze în­
dată, cînd tînărul se ridică şi adresă sufletului meu 
următorul apel : Mă roagă să nu mă pripesc. Sînt acum 
într­o stare sufletească proastă, tocmai de asta să nu mă 
pripesc.
Era ceva cu totul neaşteptat. Ce voia oare cu starea 
mea ? — Să nu mă lansez în nici un fel de afacere, în­
deosebi nu în cele la care nu mă pricep. Şi, mai cu seamă,
nu cu normandul acela.
— Aha — cuget eu —, hotelul ! Şi de ce să nu mă 
lansez ?
— Fiindcă normandul acela este o lichea. Da, da, o 
lichea, care caută să te tragă pe sfoară. Te va jupui, deoa­
rece eşti de bună credinţă...
Adică, eu. Şi dîn nou stăruie cit poate asupra stării 
mele sufleteşti. Spunînd că "sînt acum prost dispus, că 
sînt agitat...
— De ce sînt agitat ?

44
Ε lesne de înţeles — răspunde zîmbind lar<* Un om care a suferit atîta şi a trecut prin 
cîte ai t'^ut dumneata în ultimul timp.,^ ..∙;
,. — Prin ce­am trecut eu ? — am pus o nouă întrebare. — Ce ştii 
dumneata despre asta, dar ceea ce e mai important : ce te priveşte ? 
Tînărul rîse. (Căci era invulnerabil, cum spuneam, asta îi era esenţa şi 
secretul.)
— N­are rost să glumim între noi, căpitane, — răspunde el, şi iar 
se îmbujorează niţel. — Să nu glumim — repetă el cu o nobilă 
aprindere.
Odată ce ştie el prea bine ce­am păţit eu cu nava aceea, cu cît eroism
am condus­o — era cît se poate de bine informat —, în aşa fel ca să nu 
se plătească nici cel puţin primă vreunui salvamar...
Asta mă interesa pe drept cuvînt, deoarece avea într­adevăr 
dreptate în privinţa primei. Eram destul de mîndru că nu plătisem nici 
o primă. De unde o fi ştiind el toate acestea ? Odată ce nu discutasem 
cu nimeni despre întîm­ plare, cu absolut nimeni, nu­mi ardea de aşa 
ceva.
Căci aşa este . omul. Simţeam, pe cinstei mea, că mă ia cu călduri. 
Pentru că, la cele spuse, adăugă şi un nume, numele persoanei care îi 
explicase totul... un bărbat vestit, minunat, adevărat specialist în 
afacerile maritime, pe carey îl preţuiesc şi eu în mod deosebit. Cică, aş fi
un erou.
Căci aşa e omul. Se apucă cineva să­1 laude, la care îi . poţi prinde 
verigă în nas. Aşa a fost, este şi va fi chiar în ceea ce mă priveşte. 
îndeosebi în acest caz, întrucît e un punct din cale­afară de sensibil 
pentru mine accidentul acela, şi va rămîne cît voi trăi.
— Stai jos — i­am spus tînărului, atît eram de curios să aflu dacă 
sînt cu adevărat un erou, şi nu doar o lepădătură acoperită de ruşine. 
Căci asta n­o ştii niciodată cu siguranţă..
— Poftim — mi­am spus —, trebuie să laşi lucrurile în voia lor, să 
nu intervii, şi poţi fi pînă şi glorificat. Dar dacă au în adevăr dreptate, 
iar eu am condus de fapt cit se poate de bine nava aceea ?
— Stai jos, amice, — i­am spus ticălosului aceluia. Ba mi­a venit în
minte şi că­i făgăduisem rachiu cînd îl luasem sus. — N­ai vrea să bem 
ceva ? ∙— l­am întrebat în nemaipomenita mea încurcătură.
— Cu plăcere — răspunde el.
Atît de larg zîmbea, încît era cît pe­aci să­i zboare ochii clin orbite. 
îşi bătea joc de mine. Astăzi ştiu că de ­ mine îşi bătea joc, şi mai ştiu şi
de ce anume. Fiindcă mă păcălise* fusese mai isteţ decît mine. Ce 
anume.voia ? Ε cît
/
se poate de simplu : voia să scape din încurcătură, să mă dezarmeze —∙ 
văzuse că nu mă port ca o fiară, aşa că m­a tratat în consecinţă. Nu era 
prost tînărul.
Nu mi­e ruşine decît că am fost atît de credul — de fapt, nici azi nu 
sînt altfel, dar să lăsăm asta.
 Într­un cuvînt,v a fost mai isteţ decît mine. Dacă mă gîndesc bine, 
nici nu e de mirare. Odată ce se întîmplă ca, uneori, prin mintea 
noastră să treacă sisteme întregi. Bunăoară : — din nou întrebarea 
dacă nu cumva mă înşel şi am de­a face cu un tînăr cum nu se poate 
mai de treabă ? Un amic onest al cinstitei şi minunatei mele neveste ? 
Cum, aşa ceva să nu fie cu putinţă ? Să nu existe una ca asta ? Căci, 
gîndiţi­vă la felul cum îmi curtează nevasta, apoi sinceritatea — 
această sinceritate admirativă reciprocă, la naiba ! Pînă şi ăsta e un 
argument în favoarea lor, apoi portofelul pe care mi­1 adusese fără să 
ezite. Un cuvînt ca o sută : am văzut cîndva o statuie în Italia, care 
reprezenta pe un tînăr erou ; pe pieptul lui se află un leu, cu toate 
acestea priveşte plin de seninătate — pe cinstea mea, această statuie 
am revăzut­o în gînd, atît de. cinstit părea băiatul. Mînca zahăr şi mă 
privea ţintă în ochi. Pe deasupra, zgîndărea tocmai situaţia mea. Ba 
îmi mai şi arăta nişte prilejuri de cîştig, la care pe mine mintea nu mă 
dusese niciodată. Prilejuri de cîştig extraordinare. Şi
nu pe seama lui, ci pe seama mea.
*
­— Este de­a dreptul colosal — am spus. — Cum ţi­a venit aşa ceva 
în minte ?
Pot spune că ne împrietenisem, binişor.
— Cum mi­a venit în minte ? Păi, mai aflu şf eu cîte ceva. Iar că 
acest lucru îţi vine întocmai ca o mânuşă, îmi dau capul. Parc­ar fi fost 
anume croit pentru dumneata. Nu hotelul, ci asta.
Fiecare vorbă a lui era înţelepciunea însăşi. Eram uluit. Odată ce nu
mai pomenisem niciodată ca un outsider să dea sfaturi unui 
profesionist în chestiuni maritime.
Era vorba de societăţile de salvare, şi se­nţelege din nou în legătură 
cu accidentul meu, cu care prilej îmi salvasem singur nava, fără vreun 
ajutor, şi altele. Pe neaşteptate, îmi puse întrebarea : De ce nu încerc să
pătrund şi eu într­o astfel de societate ? într­un salvamar ?
Era o idee admirabilă, odată ce nu există un loc
mai bun pentru mine. Avea dreptate.
*
Se cuvine, fireşte, să lămuresc, |n fine, ce fel de societăţi sînt 
acestea.
Lucrurile sînt destul de simple. îşi plimbă navele de patrulare în 
zonele primejdioase, iar cînd un vapor se găseşte la ananghie, îl 
salvează — se înţelege, în schimbul unui tarif adecvat, odată ce 
asemenea lucruri nu sînt ieftine.
In schimb, angajaţii au lefuri grase, slujba fiind grea. Şi, oare, ce mi 
se potriveşte mai bine ca slujbele grele ? Repet, m­am minunat să aflu 
acest adevăr simplu. Oricum, era în regulă.
— Cum s­ar putea intra ?
— N­ai fi dispus să pleci la Londra ? — mă întrebă cu blîndeţe.
— De ce tocmai la Londra ?
46
 Mi­a explicat îndată. Acolo am nişte relaţii, nu­i aşa ?... (Pomenisem 
chiar eu ele ele, în cursul convorbirii noastre.) Pe urmă, acolo este o, 
oarecare mişcare, de fapt acum începe adevărata mişcare. Se vorbeşte 
pretutindeni, că, dincolo, s­au aşternut serios pe treabă... Era şi asta 
adevărat.
— Să mă duc definitiv acolo ?
— De ce să nu te poţi duce ? — întreabă flăcăul ăsta binecuvîntat.
— Pentru că n­ar avea nici un sens să mă duc pentru o perioadă 
scurtă... — Ştii ce ? Ai perfectă dreptate —­ am exclamat eu bucuros. —
De ce nu m­aş putea duce ? Ε o idee excelentă, căci ce mă leagă pe mine
de acest loc ?
M­am şi îndreptat îndată către biroul meu, după un creion.
— Aşteaptă, să­mi notez totul, ca nu cumva să uit ceva. Căci mîine
îi scriu cuiva la Londra...
Acesta a fost momentul cînd sTa întîmplat, în sfîrşit ceva în camera 
aceea.
N-aş · vrea să fiu de nimeni socotit nebun, odată ce nu sînt. Dimpotrivă,
instinctele mele sînjţ cît se poate d
elucide, nicicînd nu mă înşeală. Dacă afirm că s­a urnit 
acolo ceva în aer, puteţi fi siguri că aşa stau lucrurile. îi 
spun, în timp ce caut agenda :
— Ε frumos din partea dumitale că te interesezi de 
afacerile mele, îţi mulţumesc. Nu ştiam că te preocupă 
în aşa măsură afacerile.
— Doar afacerile altora — răspunde domnul Dedin. 
—­ Fiindcă eu nu mă prea descurc, după cum ai binevoit
şi dumneata să remarci.
Mi­a plătit aşadar cu aceeaşi monedă mojiciile. 
înainte de orice. Şi cu ce fineţe i îi scăpărau ochii. Apoi, 
îndată :
— Acum o să­mi notez şi eu ceva, dacă îmi dai voiea 
căpitane. — Şi se hlizi la mine.
Aceasta a fost clipa cînd mi­am regăsit mintea. N­am 
s­o uit niciodată. Pentru că sînt tot atît de sigur, pe cît 
de sigur sînt că trăiesc, că îşi nota ceva în legătură cu 
mine,.
De cîte ori nu m­am gîndit la asta, cîte nopţi mi­am 
frămîntat eu mintea î Ba, aş mai da şi azi ceva să pot 
pune mîna pe carnetul acela.
Căci tare­i mai străluceau ochii, repet, parcă de o 
lumină stranie. De cine anume îmi amintea, de care 
dintre ticăloşii întîlniţi în viaţa mea, n­o ştiu nici azi.
— O, Doamne, păi ăsta s­a şi plictisit de sărăcuţa de 
ea —■ mi­a fulgerat prin minte. — O expediază la 
Londra* fiindcă vrea să se descotorosească de ea. — Şi 
era aproape să scap o exclamaţie de uimire.
S­ar putea ca şi despre asta să­şi fi notat ceva. Cum 
izbutise să mă ducă !... — Căci omul îşi notează cînd îi 
face deosebită plăcere neghiobia altora... — Ce­mi mai 
păsa mie de ochiul rănit sau de orice altceva...
— Ei, vezi ? — doream să­i spun nevestei mele. 
Inima îmi era săgetată de o durere ciudată. — Ei, vezi ? 
Ticălosul ăsta î
Căci nu se face ca această fiinţă graţioasă, 
minunăţia asta de femeie, să ajungă otreapa unui 
golan...
Mărturisesc că habar n­aveam ce să mă fac cu el.
★
Pentru că în viaţă totul e legat de convenienţe.

48
într­o asemenea împrejurare nu mai poţi face accese de furie, nici să­ţi reiei indignarea
de adineauri, după ce te­ai bătut pe burtă cu cineva
.Totuşi, n­am stat mult pe gînduri. M­arn apropiat de el şi i­am 
ridicat capul apucîndu4 de bărbie ca pe­o fetişcană, ca să mă privească 
drept în ochi. Păli îndată.
— Amuză­te copios cu notiţele dumitale — i­am spus. Şi i­am spus­
o cu o blîndeţe nemărginită. — Sînt, probabil, instructive — am 
adăugat cu aceeaşi blîndeţe. Iar acum, pleacă ! —­ am spus brusc.
— Ah, aşadar, mă dai afară, căpitane ? — începu el să rîdă puţin.
Nu prea izbutea să spună ceva, odată ce mina mea era pe mutra lui.
— Da — am rostit. — Mi­ai dat sfaturi bune, le voi şi urma, dar s­a
făcut tîrziu. — în timp ce ochii mei exprimau evident : — îţi mai dau 
drumul de astă dată, însă dacă pun încă o dată mina pe tine, n­are să 
fie bine.
La care ne­am strîns mîna. A fost şi asta tare ciudat. Am şi rîs 
amîndoi de asta. Şi de asta. în sfîrşit, plecă.
M­am oprit în mijlocul încăperii şi m­am gîndit :
•— Care va să zică astfel stau lucrurile ? — Şi­am mai stat acolo o 
bucată de vreme. Apoi m­am mai gîndit :
­— Nu face nimic. îi scriu lui Kodor la Londra. De ce nu i­aş scrie ? 
Şi de ce nu m­aş duce acolo ? Numai pentru că m­a sfătuit el ? Pe mine 
asta nu mă împiedică cîtuşi de puţin.
Din clipa aceea m­am gîndit mult la acest lucru, fiindcă­mi spuneam
: dacă mai rămîn patru sau cinci ani în această slujbă, e în regulă. 
Fiindcă tot nu voi avea decît patruzeci şi şapte de ani, nu tocmai tînăr, 
însă nici prea bătrîn. Aş mai putea trăi niţel. înjghebez o mică 
întreprindere proprie, sau îmi investesc inteligent banii... Vorba vine, 
dacă ai din ce, este şi cu putinţă. Atunci am să revin, voi trăi cu ea aici. 
Pentru că ajunge cu pribegia. La asta visam.
Căci treizeci şi unu cu cinci fac treizeci şi şase — nici ea n­are să mai
fie chiar tînără, ori pînă atunci poate să se potolească. în orice caz, mă 
voi strădui să pătrund într­o astfel de societate. Odată ce acolo se 
cîştigă frumuşel.
Efectul pe care 1-a avut asupra mea acea notiţă din carnet o
demonstrează faptul că mi-am cumpărat şi eu pe vremea aceea o agendă,
în care am notat de atunci totul : gîndurile şi proiectele — bunăoară şi pe
acesta. Cu toate că despre asta nu figurează decît

49
 :„Cinci ani de muncă silnică. Socoteşfce­i astfel." — 
Nimic altceva.
Despre Dedin, nici atît. Ceea ce e uşor de înţeles, 
căci a şi dispărut atunci definitiv.
— Ei vezi ? — aş fi dorit să­i spun nevestei mele. ­— 
Cum te­a părăsit şi cum s­a speriat. — Odată ce un strop
de bucurie răutăcioasă nu poate fi tăgăduită în 
asemenea situaţii. — Cel puţin îţi poţi da seama, în 
sfîrşit, cine era tînărul acela.
Adevărat, însă, că s­a îmbolnăvit aproape datorită 
celor întîmplate. Era şi asta vizibil, odată ce se ofilea 
văzînd cu ochii, evident din această cauză. Aşadar, şi 
asta deschis, fără perdea. Fiindcă de cînd s­a culcat 
atunci în pat, nu se mai sculase. Glasul îi era slăbuţ, 
firav, subţire, ca al copiilor după tUsea convulsivă. Faţa
ei părea congestionată ca de­un guturai, era tumefiată 
de lacrimile tăinuite. Şi, pe deasupra, nu scoate o vorbă.
— Poftim — mi­am spus — acum mă urăşte. Poate că
şi pune ceva la cale în sinea ei. Pentru că, drept să spun,
nu se întîmpla pentru prima oară că alungam din 
preajma ei nişte domni dubioşi. De pildă, chiar înaintea 
incendiului meu, alungasem un isteţ fercheş, profesor 
de desen, care tocmai se pregătea să se facă regizor de 
cinema. Asta nu fusese însă o treabă prea serioasă. 
Odată ce i­a fost de ajuns să­i arăt cum rup în două cu 
mîna goală un pachet de cărţi de joc,, apoi îndată, cu 
.prilejul unei excursii, o potcoavă de cal, în aşa fel încît 
nici nu îmi sprijineam cotul... a doua zi dimineaţă 
flăcăuaşul se şi evaporase. Unui medic primar, 
specialist al căilor respiratorii, i­a fost de ajuns să­i 
arăt, spre a­1 distra, muşchii antebraţului, invitîndu­1 
să­şi scape fără teamă scalpelul sau cuţitul de buzunar 
pe ei, de unde îndată alunecă, nu­i aşa ? (A şi alunecat, 
zău aşa.) — Adevărat că i­am povestit, de bun­rămas, 
cum i­a fost ruptă falca unui matelot metis cînd, odată, 
mîna mea s­a rătăcit prin apropiere... neghiobii ! Ca şi 
cum slăbiciunea n­ar fi, în asemenea cazuri; la fel de 
periculoasă ca şi puterea ! Atîta doar că pe ăştia îi trec 
sudorile pînă şi la cea mai palidă ameninţare.
Sînt totuşi obligat să constat că, în legătură cu aceşti 
doi domni, nevastă­mea n­a manifestat nici un regret. 
De astă dată însă, da, era acurn tare distrusă. In ce mă 

50
priveşte, îi simţeam de asemenea ura. deoarece ea radia din ochii şi din feţişoara ei 
Încinsă, Din fiecare gest. î
liubise, aşadar, pe filfizonul ăsta, fără doar şi poate — lucrul acesta ieşi
astfel la iveală.
De ce oare. o fi iubind o femeiuşcă minunată ca ea o asemenea lichea
? — mă frămîntam eu în cîte o noapte, ideea­i caraghioasă, recunosc, ca
ambiţiile cuiva să se extindă pînă şi asupra iubitului neveste­si. Ce să 
faci însă dacă aşa e inima omenească ? ! Inima omului este tristă. Şi eu 
nu mai pridideam să mă întristez din pricina vieţii, după cum nu 
pridideam s­o admir. Nebunia şi frumuseţea ei.
Fiindcă, de pildă, aici nu ajută nici tînguirea, nici înţelepciunea. 
Anume, că bărbaţi eminenţi devin saltimbancii unor femeiuşti 
capricioase, ai unor chelneriţe şi balerine, după cum e îndeobşte 
cunoscut. Cu toate acestea, omul îşi spune : — dacă femeia asta ar iubi 
un profesor de o oarecare valoare sau un bărbat cu un sublim intelect, 
şi asta ar fi amar, însă am putea cel puţin înţelege. Dar ce­o fi iubind la
un crupier de nimica ? (Deoarece descoperisem că domnul Dedin fusese 
nu demult şi crupier, ba pe deasupra într­un club destul de deocheat.)
Cu toate acestea, o compătimeam, trebuie să constat, odată ce este 
adevărat. Dealtfel : de ce n­ai putea compătimi o femeie bolnavă de 
dragoste ? Şi, pe urmă, era atît de fragilă, abia se ţinea pe picioare. 
Parcă întinerise : devenise copilăroasă, fricoasă, iar pe mine mă durea 
inima şi din această pricină, că nu mai e impertinentă ca înainte. Am 
pomenit, pare­se, că locuiam în apropierea unei pieţi spaţioase, 
nevestei mele i­a fost întotdeauna drag cerul larg şi o panoramă în faţă.
Citea, blîndă şi cufundată în sine, pînă seara, iar în asfinţit se ridica şi 
contempla îndelung peisajul. în asemenea clipe era ca un fel de tran­
dafir care mai îmboboceşte, dar peste care s­a şi abătut suflul 
nimicniciei. Oare eu să fi fost această pacoste ? mă întrebam mîhnit. 
Ce­aş putea să fac ?
în asemenea împrejurări sosea ceasul meu, „clipele mele de vraci", 
cum le­am spus ulterior, cînd eram silit să recurg la puterile 
imaginaţiei. Mă apropiam de ea şi o ajutam să se ridice din pat. O 
ajutam să­şi pună capotul, 0 luam de braţ şi o călăuzeam prin cameră, de 
parcă ne­am fi plimbat într­o grădină desprimăvărată. (Era bine, cald la 
noi în casă, iar afară se desprimăvăra într­adevăr.)
— Priveşte păsările acestea minunate, pe pajişte, lacul scînteind 
albastru, priveşte norii,... — într­un cuvint, începusem să­i răsfăţ 
sufletul, întotdeauna cu ceea ce nu există. Deoarece ştiam, vai, ştiam 
bine că asta ne place mai mult decît realitatea. — Priveşte luna, luna 
pribegeşte împreună cu tine —­ îi spuneam, şi altele asemănătoare. 
Fraze de basm. (Aveam pe vremea aceea, în salon, un ceasornic vechi şi
mare, cu cadranul bombat, care sclipea deasupra noastră în 
penumbră.) Abia atunci, în sfîrşit, surîse îndurerată. Mă întreabă : — 
Asta este luna ? — La care eu : — Oare nu ştiai ? ­— Şi am îmbrăţişat­o
uşor.
Ea mă privi cu mirare şi izbucni în plîns.
51
 Se pare că o iubeam.
Patru ani de muncă — mă gîndeam — patru sau cinci, pe urmă ne 
liniştim. Are să urmeze liniştea. Căci trebuie să urmeze şi ea odată...
I­am scris lui Alexander Kodor o scrisoare amănunţită. Din nou lui. 
Nici măcar n­am încercat să mă scot basma curată din accidentul meu 
— ştiam acum cum să le vorbesc altora despre el. Chiar dacă nu mă 
înfăţişam ca un erou, încercam oricum să mimez demnitatea. î­am scris
că salvarea navei a fost o faptă ieşită din comun, că sînt mîndru de ea, 
şi alte asemenea fraze — şi, cu toate acestea^ care este rezultatul ? Am
rămas iar fără slujbă.
Kodor nu iubea omenirea, nici legăturile de familie, ura sporul de 
populaţie, ba chiar şi­ căsătoria. Obişnuia să spună :
— Decît să fiu închis cu cineva într­o casă, mai bine îmi scot toţi 
dinţii din gură.
I-am scris aşadar : „Alexander, la timpul său eu nu ţi-am ascultat sfatul
şi m-am însurat. Acum, însă, îţi dau dreptate. Odată ce o asemenea
încercare înseamnă pericol de moarte." — Mi-am îngăduit atîta
sinceritate, fiindcă îi simţisem nevoia. Apoi am continuat : „Şi din
această cauză mi-e grea viaţa, pentru că un om singur trăieşte chiar din
nimic, acceptă orice, eu însă sînt legat". — Adică să facă tot ce poate şi
să m-ajute să fiu angajat de una din societăţile mai sus-pomenite, iar
dacă socoteşte că e nevoie, mă duc şi la Londra, în vederea soluţionării
efective a chestiunii. Am mai scris o scrisoare 1a Marsilia, unui anume
domn Saviro, care îmi arăta de asemenea bunăvoinţă, fiind şi el un om
bine înţolit

52
 .Lucrurile s­au.'petrecut în salon, într­o duminică după­ 
amiazăj devreme. Şedeam la birouaşul nevestei mele şi, după 
ce mi­am adunat gândurile, după ce­mi isprăvisem şi 
corespondenţa, am pus mina pe o carte oarecare, aflată la 
îndemînă, şi­am prins s­o răsfoiesc. Mărturisesc că nu prea 
mai ştiu citi. Meditînd fără astîmpăr, preocupat de mine 
însumi, citesc la mijloc o frază­două, apoi clin nou alta. 
undeva, la nimereală, iar dacă ele mi­au plăcut, o iau iarăşi, 
eventual, de la capăt.

§1
 Aşa am făcut şi de astă dată. îmi aduc şi azi încă aminte 
de titlul cărţii : „Romanul unui om paşnic" — un titlu cît se 
poate de promiţător. Era vorba pe deasupra în ea de un 
bătrîn şi simpatic păsărar, un bătrânel şiret şi migălos... 
Fusesem şi eu păsărar cînd va, ca şcolar, astfel că mă 
interesa în cel mai înalt grad. Mi s­a părut a fi o carte cu 
efecte comice şi totodată crudă, m­a şi furat în întregime. 
Deodată aud nişte gemete în spatele meu.

în uşă se află nevastă­mea gîfîie, tuşeşte, obrajii îi ard. 
Halatul de baie i­e deschis în faţă, de parcă doar adineauri 
ar fi ieşit din vană.

2
— Doamne, ce s­a întîmplat ?

li curg lacrimile, e ciufulită şi se clatină.
 — Mor, mor ­— bîlbîie ea şi se prăbuşeşte pe pieptul 
meu. Era fierbinte, cum nu eşti decît în somn. N­am mai 
iscodit­o ce anume are, nici nu i­am pus întrebări, fiindcă 
ştiu bine de ce e capabilă imaginaţia omului.

Un singur lucru m­am întrebat, pentru a nu ştiu cită oară
: oare să însemne numai suferinţă faptul că e nevoită să 
trăiască acolo, împreună cu mine ?

4
*

Ţin să arăt că nevastă­mea era o făptură mică de statură,
pirpirie chiar, iar eu iubeam şi asta la ea, încît mă 
pomeneam uneori, chiar în timpul serviciului, că la ea mă 
gîndesc, la cît este de mititică. Şi m­apuca rîsul la acest 
gînd. Dacă mi s­ar năzări, aş face­o să danseze pe palma 
mea.
 îmi amintesc adeseori, în legătură cu aceasta, şi de o 
scenă neînsemnată. Nici cel puţin scenă propriu­zisă, fiindcă
totul n­a fost decît o remarcă, făcută despre noi doi de un 
andaluz.

S­a întîmplat în Spania, mergeam undeva cu trăsura 
(asta era încă la începutul căsniciei noastre, venise să mă 
întîmpine, odată cînd drumul meu trecea pe acolo), fusesem 
reţinuţi din cauza unei procesiuni pe străzile oraşului, o 
procesiune cu prapuri, flori şi tămîie —, iar flăcăul stătea 
acolo, în faţa trăsurii noastre, cu pălăria lui neagră şi în 
vesta­i înflorată, uitîndu­se la noi, gata să ne înghită din 
ochi.

6
 — Ce­o fi făcînd matahala asta de om cu o femeie atît de 
mărunţică ? — îşi întrebă el însoţitorul. — O rupe în 
bucăţele ?

Iată ce întrebase afurisitul de el în sfînta procesiune şi, 
pe deasupra, mai şi rîse.
Trebuia s­o fi văzut pe nevastă­mea cum s­a amuzat.

— Ah, obraznicii, auzi ce spune puştiul ăsta ?

8
 Se făcuse toată o vîlvătaie aproape, iar în ochi i se ivise 
ceva... Poate expresia a ceea ce ştia doar ea.

­— Ah, obraznicii ­— făcu ea şi mai tîrziu, lipindu­şi faţa 
fierbinte de mina mea. Apoi, îmbujorîndu­se : — Nimeni nu 
ştie cum eşti tu. In afara mea.
 Iată despre ce voiam să vorbesc. Că nu era atunci 
indiferentă faţă de mine, de asta sînt sigur. Lucrul acesta se 
simte. Ba, tocmai scena aceasta : obişnuiam să evoc lucirea 
ochilor şi dogoarea feţei ei, de cîte ori eram năpădit de 
întrebarea clacă o fi existînd cumva, în imaginaţia ei, vreun 
interes faţă ele persoana mea. ţ Mă gîndeam acum şi la asta.
Din această pricină n­am spus nimic, oricît de nefericită 
părea, cînd a intrat la mine în halatul ei. N­am întrebat­o 
nimic, n­am privit­o în ochi şi nu i­am iscodit tainele. Dintr­o
altă pricină, de asemenea. Niciodată nu mi­au plăcut marile 
răfuieli şi nici mărturisirile definitive.

— Dacă ţii, am să fiu şi mai sincer cu tine — îmi spusese
cîndva, la cursuri, un coleg cu sîngele iute.

10
Dar eu îi răspunsesem, încă de pe atunci :

— Inutil. Să nu fim chiar atît de sinceri unul cu altuL
 Şi azi mai sînt de aceeaşi părere. Căci, ce rost are ?

Odată ce nici unul nu are ce facş eu adevărul altuia, fiecare 
îl susţine şi pe mai departe pe­al său, în acest fel înaintînd 
apoi paralel înspre nimic.

12
 Or, nu ăsta ar fi cel mai mare necaz. Pentru că, între 
timp, cuvîntul acela e repede scăpat... Şi sînt cuvinte fatale, 
ştim, fără să fie cel puţin adevărate. Sau nu în

5 ~ Povestea nevestei meleîntregime adevărate. Pentru că, de îndată ce­i 
scapă din gură că nu mă iubeşte sau că nu poate trăi alături de mine, 
totul e pecetluit, căci mai poate ea să revoce a doua zi ceva ? Adică, 
depinde de forme. — 11 urăsc — poate ca şi asta să conţină un adevăr. în 
schimb, dacă iau mărturie nopţile din Granada, atunci nu ne rezumam 
doar la asta. Şi, în acest caz, merită să fii totuşi prudent.
Dealtminteri, unde sînt doi oameni care să se potrivească perfect, cine
e în stare să­mi arate astfel de fericiţi ? Omul trebuie să îndure multe, 
întotdeauna şi pretutindeni pe lume, iată adevărul.
Am preferat deci să tac. M­am purtat în aşa fel, încît să nu fie nevoită 
să vorbească. M­am străduit mai degrabă s­o potolesc, decît s­o stîrnesc. —
Nefericirea omului sălăşluieşte în gît — spun bătrînii mateloţi şi, de 
îndată ce unul se tulbură la cap, se năpustesc asupra vinelor de la gîtul 
lui. Aşa şi eu. Căci asupra sufletului bolnav poţi exercita un efect minunat
cu practici mărunte, cu esenţe, cu împrospătarea muşchilor şi, îndeosebi, 
muşchii de la gît au în această privinţă un rol însemnat, le dau dreptate 
mateloţilor.
Fireşte, s­a apucat să se smiorcăie niţel. Dar totodată şi surîse. Or, noi 
ştim că e foarte frumos cînd o femeie tîfiără surîde printre lacrimi. Ε ca' şi
cum razele soarelui ar străbate o perdea de ploaie. Eram fericit chiar, 
tocmai atunci. Astfel de întorsături ia, uneori, viaţa.
— Socoteşte că s­a refugiat la pieptul tău în necazul ei — m­am gîndit.
Întîmplător era şi duminecă, fata nu era nici ea acasă, ceea ce de 
asemenea mi­a fost pe plac : un fel de plutire în afara vieţii. Odată ce asta 
aşa era. Am umplut bine soba, apoi am intrat în cămară după ceva de­ale 
gurii. Fiindcă dorea să mănînce. Apoi am mîncat tolăniţi, de parc­am fi 
fost în excursie. Nici lumina n­am aprins­o, las' să ne cuprindă 
întunericul. Şi­atunci, m­am apucat iar să­i povestesc.
Despre ce anume ? Gespre toate cîte îmi treceau prin minte. Despre ce ţi­e
dat să întîlneşti în drumurile tale. Şi despre setea care îl mînă pe tînăr să 
se convingă dacă există cu adevărat fericire pe acest pămînt. Căci pe 
tineri asta îi interesează, în primul rînd. Şi ce anume s­ascunde pe fundul 
colibelor în care arde opaiţul, după ce s­a potolit colcăiala de vis a luminii
solare, cînd rever

14
 ­beraţiile zilei se sting pe pereţi, iar el se află în noaptea rece a
tropicelor şi ar vrea să ştie cine sînt zurbagiii care voiau parcă să
înfulece peste zi soarele de pe cer. Şi, oare, ce gînduri le mişună prin
cap cînd se lasă noaptea asupra lor, iar luna meridională îşi aruncă
razele în oalele lor.
— Asta s­a întîmplat pe vremea cînd ajunsesem în 
Selangor — îi povesteam neveste­mi — şi prin alte 
regiuni locuite de malaiezi. Greu aş izbuti să descriu ce 
minunat mi­a fost traiul acolo. Mai văzusem eu destui 
leneşi, dar unii în stare să savureze în acest fel trîndăvia, 
niciodată încă. Ăştia se pricepeau într­adevăr. Aşa cum 
ştiu ei să se tolănească, să­şi dezmorţească încheieturile şi
să piardă vremea sau să mestece tabac la umbră — ce să 
zic ? cu un zîmbet perpetuu în ochi, ca şi cînd ar fi 
mereu năuci* într­o necurmată euforie... De fapt, îşi sorb 
viaţa, aşa cum se soarbe un vin uşor. In ce mă priveşte, 
eram şi pe vremea aceea muncit din greu, ca în toate 
celelalte perioade ale vieţii mele. Aveam aşadar 
impresia că ajunsesem în insula fericiţilor.
Pînă cînd apoi afli despre ei şi altele. — Fericirea nu 
poate fi porţionată — mi­a spus odată una din odraslele 
lor princiare. Făcuse studii la Paris şi Londra, ştia 
fireşte şi olandeza — dealtminteri, observă­i şi cînd 
turbează de mînie, cum îi cuprinde atunci această furie 
la repezeală, şi cu ce iuţeală scot cuţitul de la brîu... — a 
declarat această lividă progenitură a sultanilor, 
dealtminteri medic şi profesor universitar la Facultatea 
de medicină din Soerebaia

15
5*
 — .Viaţa este luptă — îmi spunea acel senior 
oriental: Şi rîdea cu răceală. Mi­a povestit apoi mărunte 
întîmplări despre ei ca, în sfîrşit, să văd mai limpede 
ceea ce, din depărtare, ţi se înfăţişează aşa de minunat, 
încît pare să fie o grădină a paradisului. Cîte se mai 
întîmplă şi acolo sub aparenţe — îmi vorbea de 
dispariţii şi de pelerini —∙,∙ nici nu mai ştiu bine. Ceea 
ce importă este că îmi explica puterea de­a dreptul 
diabolică a bunicelor şi mă îndemna să­ncerc să judec 
după acest amănunt ce poate însemna viaţa cînd este 
lăsată pe mî­na femeilor. Dealtfel, femeile lor sînt 
scunde, iar bunicele de­a dreptul pirpirii şi stafi­ dit'e, 
însă cu atît mai viguroase şi mai neclintit, ca nişte 
munţi. Să încerc, aşadar, să­mi imaginez cîte se distrug 
în felul acesta, cum li se ofileşte din cauza asta 
tinereţea, cei mai frumoşi ani, Fiindcă sînt distraţi, nu 
poţi discuta cu ei despre nimic, odată ce nu­i interesează
altceva decît fiorinii olandezi... Cînd, apoi, zarva din 
jurul lor e prea mare din pricina acestor fiorini, îşi pun 
foarte solemn şaddarul de sărbătoare —∙ lasă totul baltă, 
familia vraişte, şi pornesc la Mecca să sărute piatra.
— Eu îţi spun acum matale acelaşi lucru 1—i am 
schimbat verba. — îţi poţi da seama şi din asta : viaţa 
este luptă, pretutindeni e la fel, zadarnic ai căuta 
oameni fericiţi pe acest pămînt.
Intenţionat îi îndrumam atenţia spre aceste lucruri. 
Odată ce mă gîndeam că sînt unii care îşi închipuie că 
.numai ei sînt nefericiţi. Toată lumea se tăvăleşte în plă­
ceri, numai bolta de deasupra lor e întunecată de nori,
— Sau gîndeşte­te la viaţa mea — am continuat eu 
zîmbind. —­ La urma urmei, nu sînt nici eu decît un om 
şi nu mi­am închipuit decît ceea ce îşi închipuie toţi, 
anume că am şi eu dreptul la ceva.
Ba i­am vorbit pînă şi de mine atunci, ceea ce de­ 
altminteri nu mi­e în fire. j
Despre eforturile şi munca mea, în cele din urmă, despre
lumea ciudată şi de neînţeles din care mă trag. Aşadar 
despre familia mea, căreia îi plăcea de asemenea să îm­
brace şaddarul, adică să se facă nevăzuţi cîte unul, de 
îndată ce aerul se învîrtoşa sau careva se sătura pînă 
peste cap de anturajul său. Şi ai cărei membri erau la fel

W
de distraţi, însă nu toţi — nici măcar nu ascultau ce li se spunea. Mamei, bunăoară, nu­i
plăcea decît să gătească şi să cînte la pian, nu avea decît aceste două pasiuni, în 
schimb, tata nu prea suferea dulcegăriile, a turnat, aşadar, în pian, într­o seară, o 
jumătate cană de apă. Pentru că el voia să gîndească — oare cu ce şi­o fi spart atîta 
capul ziua întreagă ? Bănuiesc că nu şi­1 spărgea cu nimic, cel mult cu vreun aparat 
fotografic, sau cu o vînătoare de demult, sau dacă avuseseră dreptate ţarii Rusiei. Dacă
adăugăm la asta şi un frate ieşit din comun, care nu se sinchisea de nimic din toate 
acestea, ci îşi savura plăcerile alese, buzunarele îi zornăiau mereu de bani, bani de 
origine dubioasă, după cum şi capul îi era plin neîntrerupt ele afaceri misterioase — 
dacă eşti capabil să­ţi imaginezi toate acestea, atunci poate că ai să mă crezi c­am 
părăsit lumea aceea în aşa fel că nu mai vreau să mă întorc niciodată

.Aşa i­am povestit toate acestea. îmi spuneam : De ce să nu afle şi 
despre asta ceva ? Pentru că s­ar putea să­i dea astfel prin minte că ar 

ω
avea ceva de făcut sau vreo menire alături de mine, dacă ar voi eu tot 
dinadinsul.

Deodată, am încetat brusc povestirea mea şi i­am spus :

ω
— Să­mi povesteşti acum şi dumneata ceva !

•— Oh, eu nu am nimic de povestit — răspunse ea.

ω
— Nu ai ? In ordine. în acest caz, însă, ce să facem ?

— Spune­mi, ce te­a apucat ? — am zis pe neaşteptate.

ω
 Fiindcă mi se urcase puţin sîngele la cap. Al naibii să

fie ! Păi degeaba­mi bat gura, îmi desferec sufletul, ea nu­mi răspunde 
defel ?

ω
 La care se hotăreşte, totuşi, şi, într­o mare mijire de lumină, îmi 
arată ceva.

— Am vrut să înghit asta — spune ea cu degajare, şi rîde.

ω
— Asta ce mai e ? — o întreb.

­— Un amestec — răspunde ea uşuratic. Şi iar se culcă.

ω
 L­am gustat, era un lichid amar, rău, l­am şi vărsat îndată. Aşadar, 
am aflat că, în timp ce făcea baie, a vrut să se otrăvească. N­a avut însă
curajul s­o facă.

— Şi de ce­ai vrut să te otrăveşti ?

ω
 Tăcere profundă.

— Cît eşti de ciudată, taci mereu. Ei bine, fie — am continuat mai 
apoi — să nu spui nimic dacă nu vrei. Nici în acest caz eu n­am să te 
constrîng. Vreau să răspund însă şi la tăcerea asta nesfîrşită. De ce n­
ai putea să trăieşti alături de mine ? — am întrebat­o.

ω
 Adevărat că mi­a răbufnit puternic inima, odată ce acesta­i tărîmul 
de care am vorbit. Tărîmul ultimelor hotare. Numai că aici nu­ti mai dă
mina să faci pe deşteptul Pentru că, în caz că nu am asupra ei nici o 
influenţă...

— N­am să încerc să te abat de la nimic — astfel am început. — în 
schimb, chiar orice nu este cu putinţă, fiindcă lucrurile au o limită. Să 
trăieşti aici şi să fii cu gîndurile la un altul, nu se poate.

ω
 Toate acestea deschis, fără nici un ocol. Mă plictisisem de metafore 
şi aluzii — ajunge ! Să vorbim, în sfîrşit, aşa cum o vrea şi Dumnezeu.

Dacă doreşti cumva absurdităţi, şi eu sînt în stare de ele. Te întreţin, 
împreună cu cavalerul dumitale. Nici măcar nu eşti silită să locuieşti 
aici, cu mine. Ei, cum îţi place ? Aici voiai să ajungi, iubito 

ω
 ?Tăcere profundă.

— Căci mişună împrejurul acestei chestiuni gînduri 
minunate, o ştiu şi eu. De ce n­ar putea să simtă sau să 
gîndească o femeie tot ce doreşte ? N­am dreptate ? O femeie 
minunată ? Ce~are a face cu asta un alt bărbat, fie chiar soţul 
ei ? Numai pentru că o întreţine ? Ce concepţie meschină, nu­i 
aşa ? Putem merge însă şi mai departe, dacă doreşti. Dragoste 
cu sila nu se face, asta se ştie. îmi pot şi eu da seama de atîta 
lucru. Sau este, sau nu este în inima cuiva, aşa ne învaţă şi 
filozofia. Iar dacă în inima dumitale nu este nici o înclinaţie 
pentru mine, să mi­o spui. Pentru că atunci îţi las calea liberă.

28
 Pînă şi asta am spus­o. Fie ce­o fi. Căci trebuie să rezolv 
odată şi­odată această problemă.

τ— Sau plec eu, odată ce şi eu pot pleca, întocmai ca 
odinioară, de acasă.

Nici măcar n­a tresărit prin întuneric.

29
 — Cit priveşte tînărul acela, e un derbedeu, draga mea, 
aşa să ştii — am trecut calm la subiect.

I­am relatat totul, că mi­a sugerat să plecăm la Londra. C­
ar vrea să scape de ea, şi restul, în întregime.

— Aşa stau lucrurile — am urmat. — Ţi le spun ca să fii 
lămurită. Dumneata nu eşti iubită acolo'. Să nu­mi răspunzi 
nimic. M­am convins eu însumi că nu eşti iubită. Oare, nu ţi­e 
mai bine acolo unde eşti iubită ? La asta să te gindeşti. La 
urma urmei, n­ai de ce să mori, doar pentru că trăieşti cu 
cineva care te iubeşte. Să fie ăsta un necaz aşa de mare ? De ce
n­ai putea să trăieşti, aşadar, cu mine ? — am pus din nou 
întrebarea.

30
 După care n­am mai spus nimic.

— Să n­aprind lumina ? — am întrebat­o mai tîrziu.

— Vai, nu — răspunse ea speriată.
*

Este foarte bine aşa, mi­am spus, încercînd să mă conving 
că mai sînt încă liniştit.

31
 — Nu­i nici un necaz, deocamdată. — Şi fluieram de zor.
Dealtfel, atenţia mea se îndreptase în altă parte. Mă întrebam 
dacă nu are cumva femeia asta o problemă secretă, despre care
n­am aflat, vreo taină ? N­o fi jucînd oare cărţi ? De unde2 apoi,
stările ei de melancolie

32
,poate fiindcă e înglodată eventual în datorii pînă peste 
cap şi nu are curajul de a­mi spune, iar eu răstălmăcesc 
lucrurile ?
Pentru că obişnuia să remarce uneori : — N­am bani. Şi 
că ar mai fi dorit să adauge ceva, se vedea cît de colo.
Pe lîngă asta, s­a întîmplat în acea vreme ca ea să mă 
anunţe că iar i se furaseră trei mii de franci din buzunar. 
Din nou o istorioară cu pungaşi. Ii pierduse sau i se 
furaseră, ea credea mai degrabă că i se furaseră. (Varia­ ţi 
uni.) Îşi scosese undeva mănuşile şi bănuia că, în timp ce şi
le scotea, şi aşa mai departe. Totul nu era decît născocire. 
Ia să cercetăm şi de astă dată care este adevărul.
Nu atît din cauza sumei, însă pe ce­o fi cheltuind eâ 
banii ? Căci cheltuia cu nemiluita. Cel puţin faţă de 
posibilităţile mele. Cheltuia cu neobrăzare.
Adevărat că începuse să­mi spună ceva despre nişte 
rate, o ascultam doar cu jumătate de ureche cum o pot­
covesc voiajorii comerciali cu de toate, în timp ce gătea şi 
păzea cratiţele, aceştia îi stăteau pe cap şi nu era chip să 
scape de ei. îmi aduc aminte că pomenise ceva de contul pe 
care îl avea de pe urma cărţilor cumpărate, cică ar fi avut 
cu el de furcă.
Ia să­i vedem cărţile ! Adică, mai întîi să vorbim despre 
cărţile ei, ar fi şi timpul. Nevastă­mea era o femeie cultă, o 
persoană distinsă, iubea nemărginit literatura şi filozofia, 
ba chiar şi chestiile metafizice, cu puţină cochetărie, fi­
reşte, odată ce nu credea în ele, dar le gustase totuşi. 
Cumpărase pe vremea aceea de toate, opere vechi şi rare, 
reviste, naiba ştie la ce bun. Odată ce sînt pe lume şi bi­
blioteci de împrumut. Ei, însă, nu­i plăceau cărţile trecute 
prin alte mîini, era năzuroasă. Am lăsat­o în pace şi nu m­
am amestecat.
Căci nu luam parte la lecturile ei, şi nici nu se putea. Ca
să citeşti este nevoie de tot sufletul, or eu nu aveam nici 
calmul şi nici timpul necesare pentru această îndeletnicire.
Cel mult dacă mă uitam la titlul cîte unei cărţi.
— Ce fel de cărţi sînt astea ? — o luam uneori peste . picior,
în maniera celor inculţi, care vor să­şi demonstreze 
superioritatea tocmai pe tărîmul unde nu se pricep defel. 
Fiindcă erau între ele de astea : „Despre sentimente": sau : 

η
„Istoria gîndirii" şi altele asemănătoare. Căci o pasiona 
nemaipomenit psihologia

η
 — .Ce fel de cărţi sînt astea ? — făceam eu în cîte o zi, 
prefăcîndu­mă şi mai ignorant. — Spune­mi sincer, te 
interesează ele cu adevărat ?
— Cum să nu mă intereseze — răspundea ea. — Mă 
interesează nespus. M~au interesat întotdeauna graniţele 
limită ale naturii. ­— Mai zi ceva dacă poţi î
Ce să fi făcut ? I­am aşezat deci cărţile în raft. Din ziua 
aceea nici n­am mai vorbit altfel unul cu altul. Dacă o 
întrebam ce citeşte, răspundea :
— Lucruri superioare.
— De ce citeşti întotdeauna lucruri superioare ?
:— Pentru că am înclinaţie pentru ele.
— Pentru cîte altele nu ai înclinaţii, făptură stranie ?
— Asta n­ai s­o afli. Doar n­am să­ţi leg toate de nas ! 
Ştii, dealtfel, destule despre mine.
Şi tot aşa. Adică nici măcar în asemenea lucruri nu­mi 
era permis să mă orientez. Aşadar, cea mai bună parte a 
vieţii ei se pierdea în ceaţă.
Toate acestea sînt dealtfel fără prea mare importanţă. 
Le pomenesc doar spre a putea pune şi eu întrebarea : în ce
fel se potriveşte minciuna cu aceste lucruri superioare ? 
Incertitudinea şi manevrele suspecte că i s­ar fi furat trei 
mii de franci, în timp ce­şi scotea mănuşile, cu „Educaţia 
sufletului" şi „Teoria conştiinţei" ? Dealtfel, minţea de­n­ 
gheţau apele, fără nici o sfială, şi permanent.
Dacă spunea că merge undeva, nu acolo se ducea, cînd 
spunea că nu are ţigări, cu siguranţă că avea. De neînţeles. 
Fiindcă ce rost au in acest caz tertipurile ? Ba chiar că ea 
ar fi, probabil, fiica unui maior turc — pînă şi asta a fost în 
stare s­o pretindă într­o zi, în faţa mea.
—­ Ce­ai spus ? Cine eşti dumneata ? — am întrebat­o.
O văd tolănită pe sofa, cu ochii pierduţi în gol. Probabil
că visa cu ochii deschişi, or asta îmi era cu totul străin şi­
mi mai este şi azi încă. Odată ce avea în sînge romantismul 
sau cum să­1 numesc ? Să fie asta copilărie ?

1
Abia acum îmi dau seama că s­ar fi cuvenit să vorbesc şi despre asta, încă 
din capitolul precedent. Odată ce era, oricum, ciudat că nu răspundea 
nimic la cele mai arzătoare întrebări ale vieţii — nici o iotă. Iar eu o 
lăsam. De ce o lăsam ? Fiindcă tot nu i­am dat niciodată crezare sau, cel 
puţin, nu în întregime. Căci niciodată nu izbutisem să mă debarasez de 
senzaţia unei oarecari prefăcătorii teatrale, tocmai de asta, din pricina 
fanteziilor ei. Refuzamsă cred pînă şi ceea ce vedeam cu ochii 
mei, căci dacă şi asta nu este decît joacă şi simplă închipuire,
anume că ea a avut de gînd să înghită ceva atunci cînd se 

η
cufunda în tăcere : dacă vrea doar să mă tortureze, purtîndu­
se ca şi cum nu m­ar iubi sau ar iubi pe un altul, încît nu 
răspunde la nici o întrebare ?

De fapt, ce fel de îndrăzneală să fie asta ? Şi ce obrăznicie
! Să serveşti din nou acelaşi lucru, o nouă peripeţie cu 
pungaşi, şi ce pricepere denotă, Fiindcă, dacă acelaşi lucru i 
se mai întîmplă o dată, atunci şi primul caz a fost adevărat.

η
 Atîta doar că n­a fost adevărat nici primul, nici al doilea. 
Şi mi­am pus în gînd să­i dau de capăt, cel puţin "celor trei 
mii de franci. Oare ce se ascunde îndărătul lor ? Cărţi de joc
? Alergări de cai ? Pînă şi cocaina mi­a venit în minte. î­am 
cercetat, aşadar, înainte de toate, cărţile, cele mai nou sosite,
şi toaletele, dacă nu are cumva vreo blană sau rochie de 
seară, care să depăşească limitele —∙ dar nimic n­a ieşit la 
iveală. Cit priveşte jocul de cărţi, habar n­ayea de el, despre 
acest lucru m­am convins în mai multe rînduri. Tocmai 
atunci m­am apucat din nou s­o Învăţ jocul Trente­et­
quarante, ca şi jocul marinăresc denumit meîne­deine.

η
 — Ia asta, este al dumitale — îi spuneam, fiindcă era cu
gîndurile aiurea.

— Da, da — făcea, şi căsca.

η
 Aici, aşadar, nu aveam ce să mai caut, ia să vedem în altă
parte. Am intrat într­una din zile în bucătărie, unde gătea o 
făptură grasă şi binecuvîntată, camerista noastră căreia îi 
spuneam Marie Âubchen. (Aşa îi spuneam, deoarece îndată 
ce zărea un copil, exclama : „Âubchen, Âubchen", adică 
boneţică — cuvîntul acesta german îl adusese cu ea de pe 
undeva.) îndată i­am pus întrebarea de rigoare, dar cu 
metoda inversă celei ce se obişnuieşte în asemenea ocazii.

η
 — Nu­i aşa, Marie, — am spus — că iarna trecută am 
cheltuit prea mult cu lumina electrică, adineauri am făcut 
socoteala, cum este cu putinţă ?

— Madame citeşte toată noaptea, este firesc să se. 
consume curent.

η
 — Aşadar, citeşte mereu ?

Mereu

η
 — .Şi, oare, stă mereu acasă ? — am exclamat. — De ce 
o laşi, cînd ţi­a fost dată în grijă ? De ce n­o trimiţi să se 
distreze, i se ofileşte ca mîine viaţa, i se isprăveşte 
tinereţea... — ara ocărît­o în orice caz.

1
 Surîsul Măriei era curat şi sincer.

— Iese rar din casă — făcu ea posomorită. — Odată ce 
nu are chef.
 — Rar, rar, nici asta n­ar fi prea mare necaz, însă şi 
atunci, unde se duce ? Cel puţin între nişte oameni simpatici,
nu cumva ştii, Marie ?

Marie îşi umezi degetul la huze, apoi pipăi fierul de 
călcat.

3
 — Unde se duce ? — făcu ea. — Unde ? între nişte 
nătărăi. — Şi prinse să­i enumere : îi spune uneori că se 
duce ba aici, ba dincolo, ba la familia Lagrange sau la 
doamna Pigal... — oare nu­s cu toţii nişte nătărăi ?

— Cel puţin în comparaţie cu doamna noastră, odată ce 
nici unul nu­i de dînsa — remarcă această binecuvîn­ tată 
mulgătoare. Şi continuă să calce vîrtos, recăzînd în 
blagoslovita ei blîndeţe.
 — Se înţelege că nu sînt de ea — am confirmat şi eu. — 
Tocmai ăsta este necazul. Dar la noi ? La noi nu vine 
niciodată nimenea ? Femei, societate, petreceri nu se fac 
niciodată la noi ?

— Nu prea, mon colonel, — răspunse fata, care îmi 
atribuia în mod curent titlul de colonel, în zadar o lămurisem
că nu sînt. — La noi vin următorii : Madame * Casa, dar 
foarte rar. (Asta era o olandeză, care se măritase cu un om 
bogat, dar scăpătas'e.) Madame Lagrange (o femeie foarte 

5
evlavioasă, pe vremea aceea nu aveam încă nici o obiecţiune 
împotriva ei.) Şi, uneori, domnişoara Sanchi — încheie 
Marie.

Eram nevoit să recunosc : toate erau, într­adevăr, nişte 
muieri toante.
— Aşa, aşa, dar bărbaţi ?

Luă îndată o poziţie de apărare.

7
 — Cum adică bărbaţi ? — şi astea rostite fără vreun 
strop de blîndeţe. Pînă şi faţa i se îmbujorase, ca un măr 
pîrguit, iar privirile 4 se întunecaseră.

Nu puteam să nu mă mir şi de asta. Oare nu e minunat
felul cum îi vrăjeşte nevastă­mea pe toţi ? Pînă şi pe 
fata asta. O fată bătrînă, abotnică de dragoste şi 
invidioasă din fire, gata cu toate acestea să se arunce 
înfoc de dragul ei. Era indignată de­a binelea, fiindcă mă încumetasem să
rostesc noţiunea de bărbaţi. Şi încă în legătură cu nevastă­mea !
" In acest caz sînt, totuşi, nebun de legat ?
Şi, pe lingă toate acestea, nu are nici o prietenă adevărată, nu este 
ciudat ? Dar ia să vedem pe îndelete, ce face cînd, timp de luni întregi, 
rămîne singură în aceste încăperi şi citeşte despre conştiinţă ? Nu e firesc,
aşadar, ca, într­o bună zi, să se pomenească îndrăgostită mortal de primul 
venit ?
Odată ce nimeni şi nimic nu se află în preajma ei, decît acest Dedin.
De ce, oare,, evit cuvîntul ? Nu­mi rămînea altceva decît să cred că 
pînă şi partea cea mai mare a banilor mei luase calea către buzunarul lui, 
şi nu doar cele trei mii de franci. Neavînd ăsta nici un unchi —∙ fusese şi 
asta o născocire a ne veste­mi, strînsă cu uşa, odată ce era silită să 
inventeze de toate, sărăcuţa : colea un unchi, aici nişte pungaşi. Nerozii 
copilăreşti î Căci nu era ea nici vicleană, nici prefăcută, dimpotrivă, era 
cît se poate de credulă şi uşor de păcălit, pe toţi zeii, în ciuda tuturor 
uneltirilor ei. Acum, încercaţi să vă închipuiţi : o asemenea făptură 
fragilă, şi turmentată, întîlneşte la familia Pigal sau la alta (unde, cică, un 
fel de misticism spiritual păstra legătura dintre ei) — dacă într­o 
asemenea ambianţă şi 111 astfel de împrejurări îl întîlneşte pe vină tor ui 
acela cu pleoapele obosite, care prinde să­i turuie ceasuri în şir, vorbeşte, 
explică, îi umple capul de cărţi, ba poate că o mai amăgeşte pînă şi cu 
cariera de actriţă — nu e firesc, aşadar, ca sacourile în carouri, pelerinele 
largi şi pălărioarele fudule să fie cumpărate din banii acestei nefericite ?
In curînd, însă, totul dispăru, toată această mîhnire se evaporă din 
inima mea. Pentru că nevastă­mea se însănătoşi. într­o dimineaţă se trezi 
bine dispusă, de parcă cineva i­ar fi luat cu mina toată supărarea, ca şi 
cum din nou ar fi învăţat să rîdă. Să se fi vindecat de dragostea ei cu 
adevărat ? Sau să fi avut efect asupra ei faptul că fusese abandonată, 
pentru că avusesem dreptate, , tînărul fante îşi pierduse urma...
Ei, vezi — aş fi avut cheful să­i spun iar —, tot eu sînt cel ce rămîn 
neclintit lîngă tine, nu ? Orice s­ar întîmpla. — Ba, m­am amăgit pînă şi cu 
aceea că are să­şi dea singură seama, fiindcă unde mai e un altul car
esă se ocupe de ea cît mă opup eu ? Care să­i consacre viaţa toată, odată ce
aproape nimic nu mă mai interesează pe pămînt.
Au urmat, într­adevăr, zile frumoase după asta. Zile' semănînd cu 
lumina sleită a soarelui, însă frumoase. De fapt, ele au fost săptămînile 
noastre de miere, odată ce au fost mai frumoase chiar decît cele petrecute 
în Granada. Umblam în oraş după cumpărături. Asta a fost înainte de 
toate.
Deoarece ştiam ce mult îi place să facă cumpărături, am lăsat­o să 
risipească banii. Şi ce emoţionată era. Aproape să înnebunească de 
dorinţă.
Voia să ştie dacă îi dau voie încă şi asta sau ba ? îşi dă ea seama că, de 
fapt, nu puteam cheltui prea mult, dar totuşi... — Era vorbă, de exemplu, 
de o mapă de birou din piele de şarpe. I se scurgeau ochii după ea.
— Este, oricum, frumoasă o astfel de mapă — am spus eu.
— De ce ? îţi place chiar atît de mult ?
•— Mie ? îmi place nespus. Pe asta dealtfel o vreau eu — am adăugat 
şiret.
— Atunci, asta acum pentru tine, bine ? — îi veni în minte noua 
formulă.
•— Prea bine — am zis eu.
Şi nu neg că pînă şi inima îmi rîdea. Căci fusese cindva o copilă 
săracă, nici azi nu prea ştiu cum izbutise să se ridice de la starea de 
ţărancă la rangul de învăţătoare. N­avusese niciodată nimic. Fusese atît 
de săracă, încît şi azi îi mai scăpărau ochii de îndată ce zărea bomboane 
verzi.
îi cumpăram de cîte ori puteam, întotdeauna din cele in culori cît mai 
vii, roşu şi verde­aprins.
— Priveşte, ochii drăcuşorilor ! îi spuneam.
în zadar se maturizase, odată ce tot se mai uita în sac. Şi păstra, de 
asemenea, ceva în zîmbet clin vrăjîle de odinioară. Cum să nu fi păstrat, 
ştiam doar bine. Odată ce nu uitaşe visele copilăriei.

9
 De ce nu &­ar fi topit după lucrurile fine ? — Nu­i aşa eă­i frumoasă ? 
— mă întreba însufleţită încă şi acasă. — Nu­i aşa că­i frumoasă ? (Era 
vorba de mapa de scris.)
— Fireşte că­i frumoasă — făceam eu. Apoi adăugam ; •— Nu e ciudat
? Spui la început : eşti frumoasă, apoi spui : te iubesc... — îşi dădu îndată 
seama de unde bate vîntuî.
 — mUn bărbat nu trebuie să fie frumos — răspunse ea
mînioasă.
Ba trebuie — am contrazis­o. Şi am mîngîiat­o pe

faţă.

12
 Pe urmă am învăţat­o să mănînce, fiindcă nu prea avea poftă. Prin 
magazine — gogoşi fierbinţi, prin bufete — raci minusculi, peştişori, 
pînă şi în brutării o duceam,. de dragul mirosului pîinii calde, ba chiar 
şi­n bucătăriile populare uneori, întotdeauna îmi plăcuseră, — Fiindcă 
e păcat să faci prea multe mofturi — i­am explicat — căci cine poate să 
ştie unde se va simţi bine ?

— Uită­te puţin colea — am strigat într­o ocazie — ce găluşcă duce
ăsta la gură... — Şi am arătat cu mina înspre uriaşul om albastru de pe
firma unei taverne periferice, care se holba cu gura căscată către 
găluşca ce plutea în faţa lui, încremenită în.,aer, unde avea să tot 
plutească în vecii vecilor. — Oare nu4 nefericit unul ca el ? — am 
strigat din nou, — Găluşca i se află în faţă, dar n­o poate ajunge 
niciodată !

13
 — Oh — clătină şi ea clin cap. — Ce rău e să fii firmă î — zise cu 
melancolie. — Vai, vino să intrăm repede — mă lua ea deodată de braţ. 
— Sînt lihnită de foame.

Am intrat. Părea să fie circiuma unor muncitori străini.

14
Am mîncat burtă cu sos de lămîie şif se înţelege, găluşte,

de asemenea din belşug, împreună cu altele multe, toate

15
specialităţi. A fost minunat. Şi un vin acrişor pe deasupra,

încît ieşeau flăcări din ochii ei.

16
/

— Vezi ? —­ i­am spus eu. — Oare nu e şi asta din cale­afară de 
minunat ? Nu ne costă nici zece franci» însă inima aproape că ţi se 
încălzeşte şi ea.

17
 într­adevăr, datorită mulţimii aceleia de mîncăruri sănătoase, parcă
ar fi coborît asupra ei un duh. Era ameţită, era dulce, în asemenea 
ocazii e nespus de fermecătoare. îşi culca obrăjorul în palma mea, şi îl 
lăsa acolo timp îndelungat. Se odihnea buimăcită pe mina mea, cu ochii
strălucitori, şi de acolo clipea în sus, către mine. îmi şi săruta uşor 
palma.

Adevărat în schimb că, mai tîrziu, în timp ce băutura îşi făcea tot 
mai mult efectul, nu se putu stăpîni să nu schimbe totuşi o privire abia 
perceptibilă cu un muncitor zvelt, înalt şi tînăr, cînd acesta prinse să­şi
dezmorţească membrele şi aruncă o ocheadă în direcţia noastră. în

18
maceastă privinţă, aşadar, n­avea nimic de învăţat, era suficient de dezinvoltă în 
privinţa plăcerilor vieţii. Da. însă ce puteam eu să fac ? Nu puteaîn să fac nimic.
După care, ochii ce începuseră să i se întunece străluciră şi mai viu.
*
Şi aşa mai departe. Umblam prin împrejurimi, hoinăream în neştire. Coboram în 
locuri necunoscute. începuse să se desprimăvăreze de­a binelea, repede şi minunat, iar 
Franţa şi nevastă­mea au fost întotdeauna minunate primăvara.
Parcă nişte raze de soare i s­ar fi lăsat pe ochii ei de cîte ori poposea în vreo 
grădină, cu pălăria ei provocătoare, cu umbreluţa ei uşoară, iar rochia­i înspumată era 
acoperită toată de ducaţii soarelui, ba mai şi rîdea de mine. întotdeauna de mine.
— Cît eşti de neîndemînatic, cît eşti de neîndemînatie ! ~ rîdea cînd i­am oferit un 
buchet de trandafiri. — Cum este cu putinţă să ţii cu atîta neîndemînare nişte flori ? — 
Le strînse la piept cu atîta gingăşie, ca şi cum ar fi fost propriii săi copii.
— Se înţelege — am zis eu —, matale ţi­e uşor, însă ce sînt eu de vină că sînt o 
matahală atît de slută, încît ­ nu mi se potrivesc în mînă nici trandafirii, nici vreun alt 
lucru mai delicat, cel mult ceapa roşie sau copita vacii...
încercam să născocesc ceva care s­o amuze, dar nu se amuza. Mă privi cu teamă. Ca 
una care mi­ar vrea binele şi poate cunoaşte^ chiar calea, însă nu îndrăzneşte să 
vorbească deschis. în cele din. urmă spuse :
— Şi ce pot eu să fac că sînt atît de rea ? ∙— făcu ea încetişor, iar în ochi i se iviră 
lacrimi.
în ce mă priveşte, nu plîng niciodată, n­am fost crescut astfel (nu prea ştiu ce diavol
împieliţat le­a interzis bărbaţilor să plîngă) —, însă cînd am auzit astei, Dumnezeu ştie 
ce m­a apucat ? ! A fost un acces de neînţeles, nici azi nu­mi pot da seama. M­a copleşit 
cu o putere sălbatică, de parcă ar fi voit să­mi smulgă inima din piept. Mă şi sfiesc s­o 
povestesc. M­au podidit lacrimile.
Se afla acolo un gard de seînduri, dincolo de ea se vedeau nişte coteţe şi, mi­aduc 
precis aminte, grohăiau în ele porcii. Cu cît ei grohăiau mai tare, cu atît plîngea

meu mai amar. Acest accident mi s­a întîmplat pe o potecă îngustă, denivelată, 
năpădită de iarbă.

19
 Nevastă­mea stătea pe potecă şi nu scotea o vorbă. Cred că plîngea înfundat şi 
ea, cred asta fiindcă, atunci cînd m­am sculat de jos, trandafirii zăceau în iarbă, iar 
batista ei era udă leoarcă. O mai frămînta în mîna si o strîngea de buzele­i mute.

— Nu ρ linge, Jacques, — sp use ea într­u n tîrziu .

. suspina. De astă dată, aşadar, nu mai rîsese de mine. Ceea ce a fost de 
asemenea o diferenţă nemărginită pentru inima mea.
★

în aceeaşi perioadă de moliciune a mea a venit surpriza : am întî'lnit­o, într­o 
seară, pe Miss Borton. (S­o numim aşa, odată ce adevăratul ei nume nu­I pot destăi­
nui : este domnişoara aceea de pe vapor, care, în noaptea incendiului, m­a îmbrăţişat
în cele mai smintite clipe, declarînd că mă adoră.) Coboram dinspre Operă, fusesem 
să vedem programul, mă gândeam să ne ducem o dată şi la un spectacol — iar ea 
venea din direcţia opusă, urca treptele Operei, în plină lumină, şi trebuie să spun că 
era de­a dreptul superbă. Am recunoscut­o îndată. Ba mai mult, văzusem undeva un
vechi tablou, pe mărunta Fecioară Maria, Fecioara­copilă, urcînd treptele unei 
20
biserici, dar cu cită trufie şi graţie — drept să spun, de tabloul acela îmi amintea 
domnişoara. Căci era toată numai tinereţe şi abur. Purta o rochie de voal verzuie, cu
o stea mare pe piept şi o pălărie cu boruri largi pe cap, pan­ glicată şi unduitoare, 
care se clătina în cadenţa paşilor ei, de parc­ar fi voit să­i exprime singurătatea 
vagabondă şi melodioasă. Cînd mă zări, abia izbuti să vorbească de uimită ce era.

— Căpitane, — făcu ea, cu privirile rătăcite, furată parcă de­un vis încărcat de 
lumină electrică — căpitane, dumneata la Paris ?

Nu ştiam ce să­i răspund fiindcă, după cele întîmplate, nu mă aşteptam ca ea să 
mai dorească să stea de vorbă cu mine...

— Ce mai faci ? — am întrebat­o în încurcătura mea.

21
 M­am interesat dacă s­a recreat după cele petrecute
şi altele tot atît de stupide

22
 .Ea şi­a înfrînt însă tulburarea. S­a regăsit îndată. 
Cum să nu se simtă cum nu se poate4 mai bine odată ce 
ne întâlneşte, nu se duce acum la Operă, voia doar un 
bilet pentru mîine­seară, dar mai poate întârzia — într­
un cuvînt, i se dezlegase de­a binelea limba. Uitasem 
aproape s~o prezint nevestei mele.
 Ea s­a apropiat însă de noi şi, aţintindu­şi cu o desă­
vârşită siguranţă jăratecul privirilor asupra măruntei 
fiinţe de lingă mine, o agrăi astfel :

— Sînteţi soţia căpitanului, nu­i aşa, madame ? — şi 
încă pe franţuzeşte.
 Era atât de fermecătoare, încît Lizzy, care fusese în­
totdeauna o mare admiratoare a tot ce e frumos, se 
pierdu aproape în admiraţia ei. Avea şi de astă dată flori 
în mînă, tot un buchet cîe trandafiri, pe care i 1­a dăruit 
întreg.

— Sînt ale dumitale, fiinţă adorabilă, — i­a spus.
 S­au împrietenit îndată. S­au sărutat (ceea ce de la

missa englezoaică un gest atât de spontan, nici azi nu 
înţeleg cum a fost cu putinţă), apoi s­au luat de braţ şi, 
făiil să le mai pese de mine, au pornit­o în direcţia 
Avenue de lOpera. M­am luat mulţumit pe urmele lor.
 — Ah, Jacques. Jacques ! — exclamă după un 
oarecare timp nevastă­mea..— Unde eşti, Jacques ? Ştii, 
oare, că miss Borton te adoră ? — strigă ea în auzul 
trecătorilor, rîzînd fericită.

— Vai, ce vorbeşti ? — s­a întunecat domnişoara.
 —­ Sînt de­a dreptul mîndră de tine — a adăugat 
nevastă­mea.

Am încercat, bineînţeles, să zîmbesc.
 — Dealtminteri, de ce să n­o spun, odată ce este 
adevărat — se hotărî, ulterior, miss Borton, rîzînd şi ea, 
ba luînd­o din nou de braţ.

— Nu e în­cîntătoare ? — vru să ştie nevastă­mea.
 — Ε încîntătoare, în adevăr — i­am răspuns.

Mă încurcasem, pasămite, într­o situaţie destul de stu­
pidă. Fiindcă ce să mă fac eu cu această glorie ? Nevastă­ 
mea trepida toată de plăceri viclene.
 — Miss Borton mă invidiază — mi­a şoptit, de pildă; 
de îndată ce­am luat o trăsură de piaţă, spre a petrece 
seara împreună.

Să i se fi părut chiar aşa de ciudat faptul că pot avea 
astfel de succese ? Sau o încînta chiar situaţia aceasta ?
 s<e>— Nu face nimic — mi­am spus. — Cel puţin aude şi tie astea.
Las' să audă cît sînt de adulat, şi încă de o astfel de delicată floare 
irlandeză.
Căci, trebuie ştiut că despre aventura mea cu miss Borton nu 
pomenisem nimic în faţa ei. Cu atît mai desăvîrşită trebuie să fi fost 
surpriza. Odată ce domnişoara se pare că i­a povestit îndată totul, nu 
numai incendiul, ci şi celelalte incendii, după obiceiul firilor autoiro­ 
nice de a destăinui totul, căci au mai şuşotit mult timp împreună, 
chiar şi după cină, în timp ce eu discutam cu doi înalţi funcţionari, la^
o masă vecină, despre unele chestiuni ce mă priveau. (îi întîlnisem 
întîmplător într­un local cu numele de Croissant, unde cinam.)
Că nevastă­mea fusese impresionată de cele aflate; mi­am putut da
seama încă de acolo, din diferite detalii. Acasă, apoi, efectul acesta a 
luat forme cu totul neobişnuite.
Rămase pînă tîrziu lîngă mine, în noaptea aceea, ascul­ tînd cu 
răbdare pronosticurile mele în afaceri. începusem să­i explic situaţia 
mea : discuţiile purtate cu cei doi înalţi funcţionari şi altele, amintind 
fireşte şi posibilitatea serviciului la salvamar. Iar ea, culcîndu­şi capul
în­ cîrlionţat pe pumnii mărunţi, şi­a încreţit pînă şi fruntea, atîta 
silinţă îşi dădea ca să mă urmărească atentă... într­adevăr, rostea de 
zor : da, da, o interesează nespus chestiunea, dar sufletul ei rătăcea cu
toate acestea aiurea, asta se simţea cît de colo. Deodată apoi s­a 
înălţat din adîncuri, şi pînă şi faţa i s­a înseninat, de parcă abia atunci
şi­ar fi dat seama de ceva.
— Iartă­mă, Jacques, mă gîndesc la ceva şi trebuie să­ţi spun pe 
loc gîndul meu.
Am surîs. Doar nu şi­o fi frămîntînd mintea cu afacerile ?
— Voi fi însă sinceră — a continuat ea — aşa. cum se cuvine. Şi 
aşa cum eşti şi matale. Pentru că oricît ţi­ar îi de sucită mintea, ai 
inima deschisă...
Am surîs iar.
— Dacă o ţinem în acest fel, cu vremea ai să. izbuteşti să mă şi 
cunoşti. Dar, ia s­auzim, ce voiai să­mi spui...
—­ Păi — începe ea.
•— Curaj — fac eu.
— Ce bucurie afli în mine ? — mă priveşte cu un aer de tristeţe în 
ochi.
Bl
— O grămadă de bucurii — i­am răspuns pe loc. — Nu mă crezi ? O
mulţime de bucurii, zău aşa.
în sinea mea îmi spuneam : Ei, vezi, iată efectul ! Efectul ivirii 
englezoaicei.
— încep, treptat, să şi îmbătrînesc — spunea ea, în timp ce ochii i 
se umpleau de lacrimi. Apoi cuvintele izbucniră dintr­însa. — Ce folos 
ai de pe urma mea? — începe ea să se răzvrătească. — Fata aceea e atît
de fermecătoare ! De ce nu te căsătoreşti cu ea, Jacques ?
încă tot mai surîdeam. Am întors spre glumă conversaţia.
— Şi dumneata ? Oare nu­mi eşti soţie ?
— Naiba să mă ia — răspunde ea cu mînie.
Pînă aici,'" mai treacă­meargă. Odată ce mă puteam aştepta la ceva
după cele întîmpiate. Mă bucuram chiar că acesta era rezultatul. Cînd 
o femeie e aşa de amărîtă din pricina apariţiei uneia mai tinerele, aşa 
ceva nu poate decît să­ţi facă plăcere.
 Nici n­am făcut aşadar eforturi prea mari, şi poate că asta a fost 
greşeala. Eram degajat, nu îndestul de convingător. Am lăsat­o să se 
perpelească în îndoielile ei.
— Ei, ei — i­am spus cu un uşor aer de superioritate— ce vrei de la
copila aceea ? — Şi altele de acelaşi fel. Că­i curată prostie, odată ce 
fetişcanele necoapte, de felul ei, nicicînd nu m­au interesat. Ceea: ce 
nu era chiar adevărat.
în acest timp, am încercat s­o îmbrăţişez. La care, însă, ea s­a făcut
foc şi pară.
Să nu m­ating ele ea, ce­mi trece prin minte ?
— Nu, nu, nicidecum — face ea cu amărăciune şi, totodată, obrajii 
i se aprind. — Nu vreau, pricepi? Nu vreau să mă săruţi. Ai înţeles 
oare,? De­acum înainte, niciodată !
— Ce vorbeşti ? — m­am minunat eu. — Ascultă, Lizzy, fii 
rezonabilă, eu n­am nimic de­a face cu fata aceea.
— Face, face, oh, Doamne — răspunde. — Nu sînt geloasă.
De astă dată ţipa aproape. Iar ochii i se urîţiseră şi ei într­o clipă, 
încă nu­i văzusem astfel. Ca ai fiinţelor în a căror inimă s­a adunat 
mult venin de­a lungul anilor.
— Ce te­a apucat ? — o mai întreb.
— Ce să mă fi apucat, Doamne ­sfinte ! Nimic. Găsesc doar cam 
ciudată viaţa asta — remarcă ea aproape cîntînd.
B
2După care urmară clipe de care mai tremur şi azi, 
în timp

ce le aştern pe hîrtie.

34
 — Păi, asta­i rebeliune în toată puterea 
cuvîntului — m­am gindit. Am încercat cu toate 
acestea să zîmbesc. Să mai zîmbesc.

— Matale eşti convins că eu nu te iubesc, dar cu 
toate acestea ţii la mine, cum vine asta ? — mă 
întreabă ea pe un ton amar. — Oh, nu pot pricepe, 
ajută­mă, te implor : eşti atît de modest sau eşti atît 
de crud ? Încît să nu­ţi pese defel de mine ? Asta e 
de­a dreptul revoltător — strigă ea către mine. — Ce 
fel de sînge ai ? Sau nici n­ai. sînge în vine ?

— Tii, drăcie ! — la asta am ridicat, în sfîrşit, 
capul.

36
 — Poftim — mi­am spus —, adică tăcerea mea 
este răstălmăcită. Să­i arăt cum mi­e sîngele ?

Am prins deci iar să vorbesc, şi numai Dumnezeu 
ştie cîte n­au ţîşnit din mine. Căci asemenea clipe nu 
prea pot fi evocate cu precizie.
 — De ce trăiesc cu dumneata ? pentru asta nu 
găsesc nici o explicaţie — cu fraza asta am început. A
fost rostită şi ea încă domol. — Acest lucru nu poate 
fi nici înţeles, nici explicat, nu ştiu nici eu de ce­oi 
mai fi aici, nici chiar dacă îmi sparg capul ăsta 
îndărătnic şi nerod...

— Nu­mi strînge aşa de tare mîna — scoase 
nevastă­mea un ţipăt.

38
 Abia atunci mi­am dat seama că­i apucasem 
mîna..Γ deh, gîfîiam puternic de pe atunci încă, gata 
să mă lovească damblaua.

— Nu există explicaţie nici pentru suferinţă, nici 
pentru umilinţă, socoteşte­te aşadar onorată, iat­o pe
fata asta care mă iubeşte...
 — Păi asta spuneam şi eu — încearcă ea din nou.

• — Nu spune nimic, un cuvînt să nu răspunzi — 
gîfîiam izbind, deocamdată, cu pumnul în speteaza 
unui fotoliu. — Iţi închipui cumva că nu m­am gîndit,
încă acolo pe vapor, că ar fi timpul ca, în sfîrşit, să te 
părăsesc ?

40
 — Ei vezi — răspunde ea ca înainte. Mult mai 
potolit însă, căci se pare că se speriase, totuşi, puţin.

— Fiindcă şi în acest cap nerod al meu mai 
mijeşte din cînd în cînd cîte ceva... Doar presupui 
măcar atît despre mine, dragă ?
 Era deja foarte palidă, iar mîna îi tremura. Ridică 
o ceaşcă, dar o şi lăsă îndată din mînă. Pare­se că 
ochii mei

42
3aveau asupra ei un efect malefic. Nu face nimic — mi­am spus
—, căci de astă dată am s~o perpelesc, nu­i dau drumul ~ a 
sosit timpul să privim niţel lucrurile în
faţă.
! — Ştii ce ? Dacă vrei să divorţezi, n­am nimic de obiectat, nici 
împotriva acestei hotărîri... — De astă dată am încetat să mai 
gonesc prin cameră, deoarece îmi bătea tare inima — odată ce n­
am de gînd nici să te ţin în robie, nici să­ţi pun cătuşe pe suflet.., 
— M­am aşezat de astă dată aproape de ea, — Gîndeşte­te însă 
bine, iată sfatul meu, fiindcă nici eu nu sînt capabil să calculez 
totul cu precizie. Şi chiar dacă am divorţa... Ei, să faci bine să m­
asculţi. — Am avut odată un cantaragiu, om iscusit şi de ispravă, 
care se ocupa şi de tocmirea hamalilor, la englezi el se numeşte 
stevedore, urca destul de des pe vasul meu, şi, ca om de încredere,
îl luam cu mine de la un port la altul — pe omul ăsta 1­a înşelat 
într­o bună zi nevasta, destul de urît, mai bine zis a aflat că­1 
înşală — am încheiat prima parte, după care am făcut o pauză, 
deoarece mi­am răsucit o ţigară.
— Cum o fi răbdat asta cantaragiul, despre acest lucru nu 
ştiu nimic, ajunge doar că, într­o bună zi, a părăsit­o, rupînd 
orice relaţii cu dînsa. însă nici asta n­a folosit la ceva. Era 
dealtminteri. o fire agitată, celor ce fac parte din categoria 
nefericiţilor nimic nu le foloseşte — aşa că deveni şi mai agitat. 
Pînă cînd şi­a luat într­o zi inima în dinţi şi s­a întors acasă. 
Acolo a acceptat să mai primească din mina nevestei sale o 
ceaşcă de ceai, dar îndată apoi a şi sugrumat­o.
Aici am făcut din nou pauză.
— De ce­mi spui mie asta ? — făcu ea pe un ton mult mai 
potolit. — Să fie oare o parabolă ?
— Să presupunem că­i o parabolă sau orice altceva — i­am 
răspuns.
O, mă aflam atunci într­o stare că mi se rupea inima aproape. De 
nimic nu­mi mai păsa. Mintea mi se întunecase, tîmplele îmi 
zvîcneau — în timp ce simţeam că o clipă nu mă slăbeşte din 
ochi, privindu­mă ţintă —, îşi supraveghea atentă fiecare gest, şi 
bine făcea. Fiindcă sînt în stare să­mi închipui că scapă o vorbă 
necugetată, la care eu mă apuc să distrug apartamentul cu ea cu 
tot, însă şi pe mine. iată de ce nu mi­e permis să ajung pîn
ăIa limită, pînă la ultimele cuvinte. Deoarece îmi 
cunosc firea.

— Poate că e o parabolă — am repetat răguşit —, 
ia­o cum doreşti. Un lucru este sigur : că aşa ceva n­
are mei un sens, căci de ce ai strînge de gît o femeie ?
Doar şi ea este o făptură omenească, are şi ea nevoie 
de aer — îşi spune omul. Cu toate acestea, o face. Or,
aşa ceva înseamnă să te amesteci prea de tot în 

44
marea ordine a universului, ştim toate acestea, şi el o
ştia — iar dacă a făcut­o, ce folos a avut, nu­i aşa ? A 
suferit şi pe mai departe, la fel 1­a mistuit dorul de 
nevastă­sa... I­am şi spus ulterior : — Ai fost un 
măgar fără pereche, Peter Kilian, fiindcă aşa îl 
chema... Pe vremea aceea totul se isprăvise, nu mai 
era nici cantaragiu, muncea în doc, unde nimeni nu 
te întreabă dac­ai omorît pe cineva. La care Peter 
Kilian mi­a răspuns : — Zilele pe care le­am petrecut
în închisoare au fost zile binecuvmtate, căpitane... — 
Adăugă apoi : — Şi azi aş proceda la fel, aşa zău — şi
rîse. — Căci se întîmplă ca nimic să nu mai ajute, 
încît degeaba ai dumneata minte, odată ce lucrul 
acesta nu­1 poate înţelege decît cel care a încercat el 
însuşi. — într­un tîrziu, s­a apropiat de mine şi mi­a 
şoptit Ia ureche : — Am fost un nătărău cînd m­am 
despărţit de ea, aşa să ştii, aici începe totul. — Ei 
vezi — i­am răspuns atunci acelui afurisit de 
ticălos...'Atît a fost povestea mea. Pe toţi zeii, era cît 
pe­aci să mi se rupă inima, gata să mă prăbuşesc de 
congestionat ce eram. Fiindcă îmi iubeam nevasta, 
lucrul acesta îmi era atunci cît se poate de clar. Iar 
această nevastă a mea şedea acolo, abia la cîţiva paşi
de mine, şi tremura. Eu eram în stare să plîng, atît 
de milă îmi era de dînsa.
 După care am mai străbătut de cîteva ori camera 
în lung şi­n lat.

46
 în agenda mea de asemenea stă scris că am. 
procedat bine, foarte bine chiar, odată ce venise 
vremea s­o. scutur puţin — şi aşa mai departe. 
Tîmpenii ! De parcă s­ar fi putut proceda cum se 
cuvine.

în agendă se găsesc şi nişte ameninţări. Că m­am 
săturat de slujba de cavaler onorific, odată ce s­a 
umplut paharul. Pînă fusese bolnavă, mai treacă­
meargă. Adică nici bolnavă să nu mai fie — îmi 
notasem —i în casa mea.

ι S5.

48
)să binevoiască să nu bolească din pricina unei alte 
iubiri, în caz contrar, o gonesc din casă.
Căci nu eu port vina pentru asta. Fiiindcă aşa sînt 
eu. Ea e îndrăgostită, iar eu o gonesc din casă.
îmi mai aduc şi azi aminte cum fierbeam de mânie, 
chiar după asta. Se pare că­mi era ruşine. Am făcut 
toată noaptea însemnări.
Despre cît este de uşor să nu fii gelos, cît este de 
uşor să­i faci vînt lui Ridolfi cît timp nu iubeşti. Acum, 
însă, lucrurile se schimbaseră, deoarece de astă dată 
îmi iubeam nevasta.
Să hotărască de astă dată ea asupra intenţiilor pe 
care le are sau ce are de gînd să facă. Căci, cu acea 
convorbire dintre noi, aşezasem soarta noastră în 
mîmile ei.
Acum ea are cuvîntul.
Fusese pînă atunci într­o situaţie mult prea 
confortabilă. Nu făcea decît să critice, de cîte ori ceva 
nu­i era pe plac, să strîmbe din nas. Ei bine, dacă nu­i 
mulţumită, să treacă la fapte, aceasta era sentinţa ce­o 
rostisem asupra ei.
Şi pe asta, o notasem.
Iar dimineaţa am plecat de­acasă şi nu m­am mai 
întors toată ziua. Ceea ce mi s­a părut surprinzător a
fost că, deşi m­am înapoiat doar seara tîrziu, ea mă aş­
tepta cît se poate de smerită, cu cina pregătită, Mai 
mult chiar : mi­a prăjit singură pîinea, ceea ce era cu 
totul extraordinar, aşa ceva nu mai pomenisem. Bupă 
cină s­a apropiat de mine.
— Nea Croc­Croc, — făcu ea — mai depart monsieur
Houîne, ascultă. (Mi se adresa cu numele a două 
persoane, ceea ce era de asemenea deosebit de bizar.) —
Să­ţi spun ceva ? — întreabă ea cu smerenie.
— Spune­mi ceva.
— Atunci să­ţi spun. Anume, că eşti un mare măgar 
— ei, e bine aşa ? Şi­ţi mai spun să nu fii supărat.
Ajunsă aici, mi­a atins cu un deget jiletca, aşa cum 
obişnuia. La care eu mi­am spus, şi de astă dată, că 
toate
sînt cum nu se poate mai la locul lor.
*
Despre noi, olandezii, se spune că am fi constructori
iscusiţi, dar că nici vorbă să fim în stare a face ordine
s

49
eîn propria noastră viaţă. Căci sîntem năclăiţi
în nişte sisteme, nu înţeleg nici azi care o fi 
cauza. De exemplu : curn se cuvine să şaclă 
un băiat de treabă la masă, de ce şi cum nu 
are voie să scoată neîntrebat vreun cuvînt, pe 
de altă parte* cum se cuvine să încline capul, 
de îndată ce ştăpînul casei îşi exprimă 
dorinţa de a bea, ri­ dicîndu­şi berea spre cer. 
Aşa sîntem noi.
 Doamne, ce popor de trăsniţi mai sîntem ! 
Se înţelege că avem de furcă şi cu sacra viaţă 
de familie, ca şi cu fecioria fetelor noastre 
durdulii. în schimb, nu ştim să rî­ dem. Şi 
asta e esenţialul. în timp ce francezii ştiu. Ca 
un pîrîu rece, cînd îl străluminează soarele, 
aşa de crud şi de fericit se pricep să rîdă.

51
Despre asta aş vrea acum să vorbesc.
 Despre' faptul că sîntem lipsiţi de bucurie. 
Fără culoare şi posomoriţi. Popor bine 
intenţionat, însă aspru. Aşadar, şi nefericit.

53
 Căci poate să aibă sare şi piper sau orice 
urmă de bună dispoziţie cel care caută 
pretutindeni doar logica şi împlinirea 
datoriei, într­un cuvînt cel care se străduieşte
să înţeleagă lumea cu mintea ? Urzeala 
aceasta haotică şi ameţitoare ?
 Cel care, în consecinţă, este în fiecare 
moment al său consecvent ?

55
 — De ce să mă lipsesc eu de sf în tul duh
? — mă întrebase ea nu prea demult, cînd nu­
mi intrase defel în cap că vrea să se ducă la 
biserică.
 Adevărat că era zi de sărbătoare, dar ea să
se ducă la biserică ? Ea, care nu credea în 
nimic şi îi trata pe cucernici cu un dispreţ 
perfid. (Avea o prietenă cu numele de 
Lagrange, de exemplu pe ea.)

57
 — De ce eşti aşa de surprins ? — îmi 
răspunde. — Căci prost trebuie să fii să­ţi pui
în gînd să nu te mai smereşti niciodată.
 Iată despre ce intenţionez să vorbesc. 
Odată ce sînt gata să­mi pun capul că era şi 
fidelă, uneori părea că are sufletul plin de 
fidelitate. în afară de asta, mă şi înşela. Se 
întîmplă ca tocmai oamenii care caută în 
zadar să scape de firea îndărătnică a 
neamului lor să fie mai covârşiţi de aşa ceva. 
De această viclenie. De această duplicitate. 
încît îţi vine să ameţeşti, nu alta.

59
 De la una ca ea mă aşteptam eu la 
statornicie sau la ceva asemănător ? Cînd, de 
fapt, admiram la ea îndeosebi.
cu ură şi invidie totodată, cu jind şi totuşi plin
de deznădejde, uşurinţa, da, acest Joc echivoc,
jocul de­a v­aţi ascunselea, pe care îl juca cu 
oricine pe lumea aceasta. De asemenea şi 
rîsul.

61
 Cum mai ştia să rîdă ! De o nimica toată, 
de orice. Se bălăcea în rîs, ca pruncii în 
scăldătoarea lor.
 Eu, însă, nici să rid nu mai sînt în stare — 
îmi notasem pe vremea aceea. Este aşadar de 
mirare că, în ciuda amărăciunii şi propriului 
meu suflet, îmi spuneam uneori : — Dar dacă 
are dreptate ? Poate că în acest fel se cuvine 
să trăieşti, odată ce pînă şi viaţa astfel ne­o 
pretinde ? Aici voiam să ajung, fiindcă şi asta 
se află însemnat în carnetul meu de atunci. 
Deşi cu un singur cuvînt doar. Nimeni n­ar 
înţelege nimic, dacă ί­ar cădea în mînă, ce 
anume însemna acest cuvînt simplu şi solitar,
că are dreptate.

63
 Eu, însă, înţeleg cît se poate de bine. M­a 
costat mult.
Dar abia acum îi înţeleg cu adevărat.

65
 Şi cu asta să punem punct la sfârşitul 
acestui capitol al vieţii mele, căci urmează 
după el o perioadă nouă. O perioadă suspectă.
Şi nu doar pentru că a fost atît de dulce...
O perioadă buimăcitoare.

67
 Era o taină ce anume dorea de la mine 
nevastă­mea. Deoarece a fost la noi o mare 
pace, începînd din ziua aceea, timp 
îndelungat. Nu mai iscodeam nici eu urzeala 
şi cauza lucrurilor, căci se pare că obosisem... 
Bunăoară, de. ce mi se suflă pînă şi­n ciorbă ?
Fiindcă mi se sufla. De ce­mi sînt pregătiţi 
papucii de casă ia locul potrivit ? Odată ce, 
înainte, nu fuseseră. într­un cuvînt : de ce 
atâta politeţe faţă de mine, în propria mea 
casă ? Şi de ce­or fi aşa de ironici ? Dar să dau
un exemplu, e dis­ de­dimineaţă.
 — Vai, cît eşti de şleampăt, cît eşti de 
şleampăt! — ciripeşte ea de undeva.

69
 Şi numai ce mă pomenesc, în timp ce mă 
rad, că mă trage de halatul de casă, ba se mai
şi caţără pe­un taburet şi prinde să mă 
pieptăne.
 — Să nu faci paiaţă din mine — îi spun cu 
!

blîndeţe, ι — Ba da, ba da, ce­mi închipui, 
odată ce asta fac

71
eparte din gloria unui bărbat căsătorit. Mai departe, că 
aşa se întîmplă lucrurile cînd eroul se întoarce^la că­
minul familial — se amuză nevastă­mea pe socoteala 
mea.
— Primăvara la cămin ?
— La căminul rece ? — răspunde ea.
— Complet răcit ?
— Dragostea nu­i de nasul tău, de ce gîfîi în halul 
ăsta ? — se apucă ea să­mi lovească nasul. O lăsam să 
facă tot ce doreşte.
— De ce n­ar fi de nasul meu dragostea ? —∙ am în­
trebat­o, totuşi. .
Nu mi­a răspuns însă. S­a apucat să­mi lege cravata, 
pe îndelete, ca unui puşti. înainte, eram gata să 
înnebunesc pînă şi la gîndul c­ar putea să­mi umble 
cineva cu mîinile în jurul grumazului. De astă dată, însă,
nici măcar n­am crîcnit. Aveam senzaţia de parcă aş fi 
fost gras. Aşa zău. Ca atunci cînd începi să pui osînză pe
tine.
•—∙ Ei, acum eşti în ordine, acum eşti frumos — face 
ea într­un tîrziu, şi îmi suceşte încoace şi încolo capul, 
ca să mă examineze de­a fir­a­păr,
— Eşti frumos — spunea ea din nou.
— Frumos, eu ? — o întreb cu reproş în glas.
— Eşti destul de frumos, priveşte­te în oglindă.
— Nu mă privesc în oglindă. Şi de ce n­ar fi 
dragostea de nasul me u?
— Fiindcă, fiindcă... — începe ea.
— Curaj, dă­i drumul — fac eu,
— Păi, aşa arată un porumbel îndrăgostit ? — mă în­
treabă ea. Aşa cum întreabă învăţătoarele pe copii, abe­
cedarul, sau aşa cum fetele de pension îşi povestesc una 
alteia obscenităţile în dormitor, după ce s­a stins lumina
La care se şi dezlănţuie o chicoteală generală. Sînt capa­
bil să­mi imaginez scena.
— Cît eşti de misterioasă — am spus. — Oare cum 
arată un; porumbel îndrăgostit ?
— Ε obraznic — răspunde ea fără să stea pe gînduri,
— Şi eu cum sînt ?
— Matale eşti onest.
Nu mai spune. (Parc­ar fi citit ceea ce îmi notasem 
deunăzi în carnet.) — Aşadar, să nu mai fiu onest ? Să 

72
fac pe golanul ? — Apoi, inspiraf subit : — Oare ştii că nici nu sînt chiar aşa de onest ? 
Dar, ia s­auzim, cum arată un porumbel îndrăgostit 

?r­ Păi, păi — Începe ea din nou.

73
 — Curaj — fac eu.

— Ε şiret porumbelul, lumea nu­1 prea cunoaşte bine, porumbelul 
muşcă la nevoie, nu­i chiar atît de blind precum crezi.

74
 — Nu e nevoie să faci prea multă paradă de bărbăţie — spune ea 
deodată. — Dumnezeii ei de ancoră ! — adaugă. (Ii plăcuse întotdeauna
să­i ia peste picior pe marinari.)

— Aşadar, nici prea multă paradă de bărbăţie, înţeleg, însă, în 
acest caz, cum ai dori să fiu, ce mă sfătuieşti ?

75
 — O, de unde să ştiu ? — răspunde ea pătimaş. — Fii mojic sau fii 
oricum, da, da, aşa cum spuneai, golan chiar, numai să fie frumos ceea 
ce născoceşti... — Căci femeile sînt credule, aşa zău — continuă ea 
îmbujorată deja — sînt asemenea viţeilor însetaţi, poţi să le îndrugi tot 
ce pofteşti, cu condiţia să­ţi strălucească dinţii, iar rîsul să­ţi fie parşiv 
— de parcă tu ai fi necinstit toate fecioarele de pe faţa pământului. — 
M­ai înţeles, oare m­ai înţeles ? — întreabă ea însufleţită, aprinsă...

De ce, însă, o fi fost atît de întoarsă pe dos ? Fiindcă a rnai adăugat, 
ca nu cumva să uit :

76
 — Zadarnic nădăjduieşti ca viaţa să se muleze după tine, o, aşa 
ceva să nu nădăjduieşti. Altminteri, va rîde de tine...

în acest fel mă dăscălea nevastă­mea. Că viaţa are să* rîdă de mine, 
oare nu este ciudat ? Adică, se pare că voia să­mi aducă la cunoştinţă 
care este idealul ei de bărbat. Se prea poate.

77
 — Ei, vezi — zise ea în cele din urmă — te­am învăţat de astă dată 
destule. Poţi să te duci să faci şi niţică curte.

■— Să fac doar niţică curte ?

78
 — Da — răspunde ea prompt. — Da, numai niţică — adaugă cu 
severitate.

Aşa trăiam noi pe vremea aceea. A fost o epocă ameţitoare, repet, ceva 
ca un vis. Pe nevastă­mea o întrezăresc atît de misterioasă în visul 
acesta, iar pe mine atît de îngrijorat..

79
 .Căci este o mare deosebire între a renunţa la joc şi a­ţi mai 
struni puterile, chiar dacă fără vreo speranţă, în ce mă 
priveşte, am abandonat atunci vîslele... Că mă iubeşte sau 
nu mă iubeşte ? — nu mi­am mai pus între­ barea. Dedin 
nici cel puţin în minte nu­mi venea, Nu ναι am nici să mă 
mai gîndesc la el vreodată.

80
 Acesta era unul din aspectele lucrurilor. Celălalt, că începuse să­mi 
placă nemaipomenit fetişcana aceea irlandeză. Fiindcă se mai afla tot 
aici. Venise într­o excursie de la Londra, dar nu voia să se ducă acasă. 
Zicea că­i îndrăgostită de mine. O spunea, ce­i drept, pe un ton glumeţ, 
însă credea cele spuse, aşa ceva se simte îndată.

Acesta a fost lucrul cel mai ciudat dintre toate.
*

81
 Cît priveşte domnişoara asta, ea mi­a dat de ştire următoarele : 
Semăn leit cu Mickievic Micislav.

Ne aflam pe terasa unui hotel, nevastă­mea se dusese să încexxe 
nişte pălării, deoarece voia să aibă una, ca missa cea plutitoare, cu 
panglică, şi unduitoare niţel la tot pasul.
 — Cine mai e şi Mickievic Micislav ăsta ? — am întrebat­o pe 
fetiţă.

Cică era un personaj pe care­1 văzuse în vis. Odată, în somn, cineva 
i­ar fi spus : — Stimată dpmnişoară, acest domn este Mickievic 
Micislav. — Ei i­a plăcut nespus acea arătare...

83
 Năsucul îi tremura, ochişorii îi luceau, într­un cuvînt, toată 
puştoaica era un rîs batjocoritor. Ba, a mai adăugat:

— Nu­ţi vine să crezi ?
 întocmai ca odinioară nevastă­mea, pe vremea cînd era şi ea încă la 
fel de tînără şi voia să mă facă să­i înghit vreo gogeamite şopîrlă.

Iar de­atunci, ea caută mereu acest ideal — îmi dădu să înţeleg —, 
pe care, în fine, 1­a găsit chiar în persoana mea. — Am rîs cu poftă.

85
 — Oare, înainte nu l­ai înţîlnit niciodată ? Vreau să spun, pe acest 
personaj micislavian ?

— L­am găsit acum — făcu ea din nou.
 — La naiba, nu e defel frumos din partea dumitale, scumpa mea, 
— am încercat s­o tachinez.

Atît cît eram eu în stare. Căci glasul îmi tremura cu toate acestea. 
într­un cuvînt, eram amestecat pînă peste cap în această situaţie, 
aşadar, cu întreaga făptură şi încă urgent. De ce oare ? Poate fiindcă 
răspîndea în jurul ei o mireasmă atît de îmbătătoare.

87
 Asemănătoare cu a fecioarelor, sau cu ce altceva oare ?

Cu mireasma păpuşilor aflate în cutii — înainte de a fi fost 
despachetate.
 — Nu e frumos din partea dumitaie ∙— am repetat. ■— S­ar părea
că nu ai inimă, domnişoară. Să­ţi baţi joc in acest hal de un biet 
olandez ? Eu cîntăresc, între fraţi, două sute de livre, cum mă poţi 
asemăna cu o arătare de vis, fără corporalitate...

Pe urmă, mi­a venit o idee, pe care i­am împărtăşit­o fără ocol :

89
 — Te iubesc. — Şi am prins­o de mînă.

Ba, după asta, am şi sughiţat. Odată ce asemenea declaraţii nu prea
mai făcusem niciodată înainte. Sau, în orice caz, nu cu atîta 
spontaneitate. De parcă aş fi fost cuprins de nişte vîlvătăi.
 Ea, de asemenea, părea că­i ţîşnese flăcări din priviri.

— Şi eu te iubesc — răspunde ea stacojie, fără ca măcar să se 
clintească.

91
 .— Te ador — am sporit eu tensiunea clipei, în timp ce îmi auzeam 
aproape vîjîitul sîngelui. Căci începusem s­o tutuiesc. Apucasem să 
vorbesc franţuzeşte, numai ca s­o pot tutui.

«— Ce­ar fi să vin după tine la Londra ? Ceea ce ar fi un păcat mare,
nu­i aşa ?, însă ar fi, totodată, minunat.
 Adică, se ivise împrejurarea cînd ambele' părţi princl să răguşească, 
gîtlejul li se usucă, iar ochii se pregătesc să le sară aproape din orbite. 
Ar vrea să zîmbească, dar e cu neputinţă.

Odată ce asta este puterea pe care o au asupra noastră cuvintele 
rostite, de mult o tot spun, şi a situaţiilor limită, adică pînă unde omul 
se încumetă să înainteze. Ε îngrozitor ! Cînd ea mi­a spus că mă iubeşte
de asemenea, am văzut aproape cum tot sîngele i se năpusteşte înspre 
inimă. Am devenit teribil de agitaţi. Ca nişte copii.

93
 După asta era firesc să ne prăbuşim, pentru că nu mai aveam unde 
să urcăm.

•— Priveşte, un echipaj ! i­am spus, sau ceva de acest fel. Ca să­i 
distrag atenţia.
 — O, da, da — răspunde ea, şi ochii i se aburesc. Ca şi cum ar fi 
picat din paradis.

Aşa au început lucrurile. Era o puştoaică ciudată, aventuroasă
.în schimb, ceea ee este important e că eu mă gîn­ deam cît se poate de serios să­mi 
părăsesc nevasta şi s­o urmez. Iată ceea ce mi se pare ciudat. Şi alte neghiobii similare.
Odată ce această fată era şi mai tînără, Dumnezeule ! Şi, Doamne, ce bine­ar fi să 
scap, în sfîrşit... de ce anume ? De complicaţiile şi de îndoielile mele, într­un cuvînt, de 
nevastă­mea. O recunosc fără înconjur, fiindcă ăsta este adevărul. Şi să­mi duc, de azi 
înainte, traiul cam aşa : te iubesc, şi eu pe tine, te ador.., *
Ca şi cînd ai ieşi în largul nemărginit al mării, stăpînit de lumină şi pace, iată cum 
mă simţeam.
Ochii şi inima mi­erau inundate de lumină.
Asta zic şi eu că e altitudine ! — simţeam eu pe terasa" hotelului.
Ca şi cum destinul însuşi ar fi fost de acord, primii a doua zi o scrisoare şi o depeşă 
de la Londra, amîndouă în aceeaşi chestiune. Scrisoarea venea de la o agenţie 
principală, anunţîndu­mă că, la începutul iernii, este posibil să fie un loc vacant, cum 
doream, la un salva­ mar — oare nu era şi acesta un semn al ursitei ? Că eram chemat 
tocmai acum chiar la Londra ? Odată ce mi se scria că ar fi cazul să mă prezint, în 
sfîrşit, şi personal. O treabă minunată, căci de ce nu le­aş face acest neînsemnat 
serviciu sau ce­o fi poftind ? Sînt gata să­mi scot pînă şi haina în faţa lor. Iar depeşa de 
la Alexander Kodor, în aceeaşi chestiune. Adică să mă prezint urgent. „Fiindcă, acolo 
unde s­aud lătrături, sînt şi cîini" — îmi scria nebunaticul şi veşnic bine dispusul meu 
95
amic, odată ce acesta îi era obiceiul. Scrisori nu∙ scria niciodată, întotdeauna doar 
depeşe de­un stînjen, pline de proverbe ticluite de el însuşi, de toate cîte îi treceau 
tocmai prin minte. Dar ceea ce avea mai mare importanţă era că nu părea supărat 
defel, uitase totul, vreau să zic de accidentul meu,.. Oare nu izbutesc uneori lucrurile în
modul ideal ?

Şi, pe deasupx^a, se mai cînta şi Pergolesi într­o fereastră, aceeaşi melodie pe 
care o auzisem în copilărie, cînd îmi ieşise lozul.
Crezusem atunci că voi fi un răsfăţat al soartei şi că eram ales pentru o viaţă plină 
de noroc. Iar acum, din nou, se iveşte Pergolesi. Dar dacă va fi într­adevăr aşa 
 ?Doamne Dumnezeule ! Am simţit furnicături pînă şi pe şira 
spinării.

97
 — Oare ce­ar fi, Doamne, — vorbeam eu de unul 
singur — dac­ai face, în sfîrşit, o excepţie cu mine, o 
dată doar, măcar o singură dată în viaţă ?

— De exemplu, dacă de­acum înainte toţi m­ar 
iubi. Mă gîndesc 1a Londra. Atît nevastă­mea, cît şi 

98
domnişoara asta. De ce n­ar fi cu putinţă ? — Astfel 
mă însufleţeam eu la un colţ de stradă. Odată ce nu 
eram în stare să­mi urmez calea, trebuia să mai văd 
o dată scrisoarea aceea. Depeşa, de asemenea.

Eram aproape zgîlţîit de un chiot smintit.
 Am şi luat îndată hotărîrea, fără să mă gîndesc 
mai departe, să mă mut de aici, stabilindu­mă 
definitiv la Londra. De ce nu m­aş putea duce ? Da, 
definitiv şi cu tot ce am, fiindcă o iau cu mine şi pe 
nevastă­mea. Odată ce aşa se cuvine. Cu atît mai 
vîrtos, cu cît acest lucru nu mai putea fi făcut fără 
ea. Era informată despre toate, reţinuse totul, ba 
scoase şi ea o exclamaţie fericită cînd văzu, 
dimineaţa, depeşa.

100
 — Bravo, Jacob ! — strigă ea —∙ iată, în sfîrşit, 
ceva serios, vezi ? Asta mă bucură din cale­afară...

De ce oare s­o fi bucurînd din cale­afară ? Nu 
eram în stare să ghicesc.
 Sau voia să scape ?

Dar dacă aşa este ? Poate că doreşte să scape 
definitiv de Declin ? — mi­a fulgerat prin minte. La 
care, să te ţii de rîs. De parc­aş fi sucit gîtul celui 

102
mai cumplit duşman al meu, atît de dulce începu să 
mi se pară viaţa.

La ce bun să mă pierd, însă, în amănunte ? Se 
întîmplă să te cuprindă, în anumite momente de 
schimbări în destin, nişte vîrtejuri de mare 
 anvergură. (Le spuneam, înainte, inspiraţii 
mincinoase.) Acest lucru pare să se fi petrecut atunci 
şi cu mine. Altfel n­aş prea şti cum să explic faptul 
că, în ciuda seriozităţii şi a prudenţei mele, am luat 
îndată hotărîrea de a da totul peste cap : de a­mi 
lichida apartamentul, ba chiar de a­mi vinde 
mobila... şi toate acestea întemeiat doar pe depeşa 
amicului meu ?

104
 Unora le place, probabil, să răstoarne tot ceea ce 
au; acesta e adevărul.

într­un cuvînt : plecăm la Londra, asta era 
lozinca. Iată ce plutea în faţa ochilor mei, ca şi 
cum plecarea meaar fi ascuns într­insa toate soluţiile 
vieţii şi fericirea mea viitoare, încît am început să mă clatin şi să
rîd în neştire, ca o făptură fără suflet.
— Plecăm la Londra — am fluturat depeşa mea şi sub nasul 
fetiţei.
La care, ea a tresărit uşor.
 — Vai, veţi veni într­adevăr ? — Şi părea zdrobită cu 
desăvîrşire, sărăcuţa.
Dar numai pentru o clipă.
Ε în ordine, se bucură şi ea, fireşte, în mod deosebit In 
schimb, să­mi respect promisiunea. Căci să nu uit că îi 
promisesem s­o iau cu mine şi să­i arăt unul din minunatele 
cimitire ale Parisului.
— Oare îţi vei respecta cuvîntul ?
— Cum să nu­1 respect ? — am exclamat. Eram de­a dreptul 
transfigurat, ca un adevărat cavaler.
— Ah, vii şi tu, Lizzy ? — o întreabă pe nevastă­mea. Dar cu 
cită duioşie ! Pironindu­şi privirile în pămînt, ca una care ar 
vrea să întrebe că, nu­i aşa ?, n­ai să vii.
Numai că nevastă­mea era o femeie deşteaptă.
— Vai, n­am să pot să vin —∙ făcu ea rîzînd. — Nu­mi plac 
cimitirele. Mergeţi voi doi. Şi să vă simţiţi bine, chiar fără mine.
Domnişoara rămase cu ochii, care exprimau şovăială, 
pierduţi în gol.
— De ce n­aţi merge ? — urmă Lizzy veselă. — Ce pierdeţi 
dacă vă duceţi ? — Iar ochii ei, ca doi aştri luminoşi, mă priviră 
inteligenţi şi adorabili.
In zadar ! încă nu­mi înţelegeam pe vremea aceea viaţa. Adică, 
de ce pe vremea aceea ? Cînd nici azi încă n­o prea înţeleg, 
trebuie să recunosc fără înconjur
.Partea a doua

106
 AM AJUNS CU TOATE ACESTEA LA Londra abia la 
începutul toamnei, de fapt, din cauza unor fleacuri. 
Aveam nişte investiţii făcute la Paris, care trebuiau 
lichidate, trebuia plasată undeva şi mobila, odată ce 
nevastă­mea nu voia să se despartă de ea, ba mai 
voia să­şi facă şi nişte rochii, şi altele. Trecu astfel 
un oarecare timp.
 In cele din urmă, însă, am sosit. Deocamdată, şi 
din cauza că n­aveam mobilă, n­am închiriat o 
locuinţă pe termen lung. Am poposit, aşadar, într­o 
boarding­house cu confort mediu, comodă, în 
apropiere de Charing­ Cross. De fapt, nu era o casă 
prea bună, ci mai curînd proastă, iar gazda noastră 
era şi el un bătrîn pungaş cucernic, dar despre el va 
mai fi vorba în cele ce urmează.

108
 Să luăm, deocamdată, esenţa şi să începem cu 
aceea că cele înnodate la Paris au înflorit din plin la 
Londra. Adică, mă încălzea soarele din două părţi, 
sau cum s­o fi spunînd ? Cînd Alexander Kodor m­a 
zărit, s­a uitat ţintă Ia mine şi mi­a spus :

­— Te­ai prostit, bătrîne Jacob, cu toate că erai cînd 
va băiat deştept. Ia să te văd ! Stăruie pe chipul tău 
ceva timp, by Jove p­onoarea mea — începu el să mă 
 căineze. — Stai jos — adăugă apoi, şi­mi oferi un 
trabuc „excepţional". Stai jos — făcu el din nou, cu 
toate că mă aşezasem deja — astfel de trabucuri n­ai
fumat de cînd cu Mauro­ korclatos

110
 .Nu prea ştiam cine­i acest' Maurokordatos,' dar 
nici nu eram curios să aflu. Ştiu de mult că­i place să
îndruge verzi şi uscate. Am aprins deci ţigara şi m­
am apucat să arunc ochii împrejur, prin biroul lor.
 Ce eleganţă — mi­am spus — totul e mătase şi 
albastru13 tîi drăcie ! Ăstuia ştiu că­i merge din plin.

13 Pe Zcus (engL).
 Iată (it ).

112
 în schimb, cu mine ce este? — mi­am pus îndată 
întrebarea.

Este că stau aici şi sînt al naibii de greu de cap. 
Adică., bărbatul acesta eminent are dreptate,' m­am 
 prostit de­a binelea. Oare, aşa se poartă cel care are 
de gînd să ajungă ceva în lumea de azi ? în acest fel 
trebuie ei să şadă ? — în privinţa asta avea, aşadar, 
dreptate.

114
 îmi slăbiseră balamalele sau ce naiba ? 
Devenisem cumva greoi, visător ?

Doar fusesem înainte unul din oamenii care : sau,
sau ! Şi loveam, spintecam, dărîmam. Iar acum 
 devenisem omul care : dar dacă ? Şi mă clătinam în 
gol. Kodor numai prididea să se minuneze.

— Te bîntuie un necaz, Jacob, — repetă el 
îngrijorat, şi îşi netezi de vreo două ori ţeasta 

116
pleşuvă. — Ce necaz  ai ? Ai ajuns iluzionist sau ce­i 
cu tine ?

Să fi înţeles prin asta că ajunsesem idealist ? Şi 
aveam dreptate, pentru că ajunsesem într­adevăr 
 idealist,. Odată ce­i dispreţuiam pe ăştia, de'la cel 
dintîi la cel din urmă. — Samsari ! — mă gîndeam 
eu­ dispreţuitor.

118
 — De ce­ţi mai baţi gura ? — îmi venea să­î 
întreb. Dar n­am scos o vorbă. Căci Kodor gesticula 
din pricina următoarelor :
 De ce­am venit atît de tîrziu, după trei luni abia, 
şi la ce bun mi­am adus calabalîcul cu mine, odată ce
el mă chemase telegrafic ? Cînd, acum, lumea aici se 
schimbă dintr­o clipă în alta ?

120
 — Ei, vezi — mi­a spus el — mănîncă ce­aî copt;
acum, aşa deodată, nu­i mai doresc pe străini. — 
Chiar dacă­i aşa, de ce te porţi tu cu ei de parc­ai fi 
un marchiz al mărilor ?
 Căci eu mă^ purtam cu ei, într­adevăr, ca un 
marchiz al mărilor.

122
 — Mulţumesc — i­am spus, şi m­am ridicat de 
la locul meu. Adică în biroul unui salvamar. — Poate
cu un alt prilej — am adăugat eu plin de demnitate.

7 — Povestea nevestei mel

 eNu credeam, de fapt, un singur cuvînt din cele spuse 
de el, aşadar, c~aş fi întârziat, şi aşa mai departe.
M­au momit aici, lucrurile sînt simple. Îmi cunosc eu 
oamenii. Căci ce­i costă pe ei să citeze de urgenţă pe 
cineva aici ? I şe cuvine doar asta unuia cum este Kodor, 
dacă ţine cu orice preţ. Iar cînd omul soseşte, sînt distraţi.
— Deocamdată, chestiunea nu este actuală — spun ei 
cu politeţe.
Adică, treaba nu avea nici un dram de seriozitate. Asta
se simţea. Iată de ce mă purtam cu ea ca un marchiz al 
mărilor.
Cu toate acestea, nu mă nelinişteam prea mult, dar 
asta este o altă poveste. După cum nici cea mai bună 
slujbă sau afacere nu putea să mă intereseze. Mă in­
teresau mai degrabă sentimentele.
Oare cum să­1 fac pe acest dobitoc să priceapă ? Odată
ce avea despre femei aproximativ aceleaşi concepţii, pe 
care le avusesem şi eu înainte. Încît, nici nu merită a fi 
pomenite. Bărbatul să le satisfacă dorinţele legate de' 
teatru şi ciocolată, apoi să se bucure c­a scăpat de ele. Or, 
cum în această privinţă eu mă schimbasem totuşi, de­a 
lungul anilor, această neînsemnată diferenţă de concepţie
ajungea ca să mă uit la el ca la un străin.
— Dealtminteri, de ce te duci tu acolo sus, singur, 
cînd te­am chemat eu ?   —  pune din nou aceeaşi placă. λ — 
Şi, îndeosebi : de ce eşti aşa de satisfăcut de propria­ţi 
persoană ? ­— Ascultă, Jacob, dacă tu ai să fii asemenea 
domnişoarelor de birouri, să ştii c­ai intrat la apă, pe 
cuvîntul meu. Asta nu este Italia, aici trăiesc numai 
oameni răi — mi­a explicat el cu o extraordinară efuziune,
de parc­ar fi voit să­mi dea de ştire că el nu îi agreează 
decît pe oamenii răi. — Fii sincer, ce naiba ai păţit ? N­ai 
bani sau ce te frămîntă ?
Femeile, bătrîne, femeile — i­am răspuns de astă dată pe 
un ton glumeţ şi, probabil, cu cel mai nătîng zîmbet al 
meu. Pentru că pînă şi propriul meu glas mă surprinsese, 
atît de proastă impresie îmi făcuse. — Femeile constituie o
problemă destul de grea, n­am dreptate ? — m­am 
corectat. Şi mă pomenii pornit pe destăinuiri, dintre cele 
mai neobişnuite

124
 .Doream să­mi facă rost de­o slujbă bună alei, căci ce sens ar mai 
avea să ies din nou in largul mării ? — Iată ce voiam să­i explic. Adică 
voiam să­i spun tot.

Noroc că m­a oprit ceva s­o fac.

125
2
 Este bine de ştiut că îl tratasem întotdeauna pe acest omuleţ cu faţa
smolită cu o nemaipomenită superioritate. Căci mi se făcuse curînd 
lehamite de neroziile lui.

— Rămîi cu bine, mi s­a făcut lehamite de tine — îi spuneam în 
asemenea ocazii, îndeosebi cînd se obrăznicea peste măsură.
 De astă dată, însă, nu, fiindcăel era cel căruia i se făcuse lehamite 
de mine, iată senzaţia pe care o aveam. Or, eu mă mai aflam tot acolo. 
Nu izbuteam să mă urnesc. — Parcă m­ar fi absorbit neantul. Stăteam 
în faţa lui, cu cravata mea frumos legată, perfect odihnit, fleaşcă... La 
naiba, ce­are să s­aleagă din asta ?

De îndată ce­a auzit că am de furcă cu femeile, se dovedi destul de 
mărinimos.

127
2
 — Care va să zică femeile ! — făcu el sumbru. — Tic­ tacul acela 
mărunt. ? da ! — în cazul acesta, nu face nimic — aprobă ei situaţia 
mea. — Există asemenea complicaţii, există multe feluri de complicaţii 
— bîigui el dus pe gînduri.

Vorbeam italieneşte.
 — Ecco. * Găsim noi ceva. Nu face nimic. Deocamdată, vezi­ţi de 
treabă, am o mulţime de chestiuni de rezolvat...

Se întâmpla pentru prima oară ca să mă concedieze el pe mine, iar 
eu am înghiţit şi asta. Am coborît, aşadar, scara împleticindu­mă. cu 
senzaţia că s­a zis cu mine, fusesem zdrobit. Pînă şi respiraţia mi se 
oprise parcă. Niciodată n­aş fi creaut că voi avea de suferit vreodată de 
lungoarea dragostei şi că mă vor mistui dulcegăriile. Mai cu seamă, nu 
la vîrsta aceasta.

129
2
 Afară era o glorioasă zi de toamnă frumoasă, plutea peste toate o 
nemărginită strălucire, ca după ploaie, şi clocotea pe străzi bine ştiuta 
circulaţie turbată. Mă opream din cînd în cînd să privesc, căscam ochii 
ba la una, ba la alta, apoi mă tîram mai departe. Mergeam agale, iar 
cînd din cauză asta am fost înghiontit, mi­a sărit muştarul, încît îmi 
trecu prin minte să înşfac pe cineva şi să­1 azvîrl, tîrîndu­1 de guler, în 
mijlocul străzii.

— Hei, he, ho —∙ m­a strigat chiar atunci sergentul de stradă de la 
o răspîntie. — Eşti surd ? Ai înnebunit ? — După care făcu furios semn 
maşinilor să~şi vadă de drum.
 Era cît pe­aci să fiu călcat de o maşină, adevărat» De fapt, asta nu se
datora atît stării mele sufleteşti de atunci, cit mai degrabă faptului că 
sînt incapabil să cred în vreo primejdie. Că aş putea fi călcat de ceva. 
Eu ?

Dealtfel, să lăsăm şi asta. Prea sînt complicate lucrurile.

131
2
 — Sînt; un provincial —∙ i­am strigat în treacăt sergentului de 
stradă, ca să­1 împac. însă n­am produs nici un efect asupra lui, se pare
că era un om supărăcios de felul său.

*
 Am intrat apoi la un frizer, pe urmă am făcut nişte cumpărături, mi­
am luat un frumos ceas­brăţară şi o duzină de batiste englezeşti, 
minunate... şi alte mărunţişuri. — Din ce anume faci toate aceste 
cumpărături pe seama ta, cît or să te mai ţină banii, odată ce risipeşti 
fără normă, tu şi nevastă­ta ? — m­a întrebat sufletul. (Căci, la acea 
dată, nevastă­mea făcuse cumpărături şi ea cu nemiluita, cheltuind 
sume importante, nu aici, ci la Paris încă.)

— Eh, nu face nimic — mi­am alungat eu îngrijorarea — nu­i nici 
un necaz, nimic n­are importanţă. — Şi ra­am apucat de fluierat în 
oraşul aglomerat

133
2
 —* Ei, vezi — mi­am spus — aşa trăieşte ea zi de zi, iii fel iii acesta 
pluteşte cu capul în nori, ei, vezi, cel puţin simţi şi tu acum ce 
înseamnă să nu­ţi pese de nimic... Iar viaţa ei pare un cîntec duios, fără
capăt.

Priveam tot ce era colorat, întorceam capul după tot ce strălucea. Iar
cînd zăream o femeie frumoasă, mă uitam după ea. Căci, odată cu 
apropierea foătrîneţii, începuseră să­mi placă la nebunie femeile.
 Mi­am dat seama că nevastă­mea s­ar putea să nu fie chiar aşa de 
frumoasă cum mi se păruse pînă atunci.,. Năsucul ei este, bunăoară, 
prea cîrn... ceea ce zăgă2uieşte uneori imaginaţia, zău aşa. Căci aşa e 
omul. Dac­ar fi cu un milimetru mai lung, m­aş declara cu desăvârşire 
fericit. îmi spărgeam capul cu alte asemenea nerozii.

IO

135
2
 DÎmi mai aduc şi azi aminte de o tînără femeie în 
uniformă, fiindcă rnă oprise. (Era o procesiune a Armatei. 
Salvării,: sau aşa ceva.) Ana simţit eă aş fi în stare s­o 
urmez∙ pînă. la capătul lumii. Ochii ei rîdeau către mine de 
după voaluri albastre, şi erau plini de aur ochii aceia.. Ai 
putea să pescuieşti aur din ei, mi­am spus cu melancolie.
 : ■ —  La revedere, făptură dulce, — am fîlfîit eu mîna după ea. 
într­un cuvint, eram nebun de­a binelea —.Am nevoie de variaţie .— 
am gemut,' ca o păsări că bolnava de nervi.

Apropo, boala de nervi. Se vorbesc destule în zilele noastre despre 
ea, despre cum se propagă, cu toate că pînă azi nu­mi prea bătusem 
capul cu aflarea cauzelor ei, de ce­o fi existînd ? De astă dată, însă, mi­a
venit o idee pe această temă. Totul se întîmplă doar din cauză că 
bărbaţii sîrit siliţi să se învîrtească aţîta împrejurul femeilor. Din 
această pricină oricine îşi poate pierde mintea. Eu, bunăoară, doream 
să văd la ele. totul din'tr­o dată, după care mai rîvneam încă o dată ia 
tot. în schimb,' femeile, apariţiile acestea misterioase, "erau 
încîrHonţat'e şi dantelate, ca păpuşile din vis, încît cădeai în ispită şi te
întrebai dacă trebuie să­ţi crezi ochilor. Să fie oare făpturi' vii, or fi 
137
avînd cămăşuţe sub rochiţe ? Vorbesc şi ele sau se leagănă doar în vise, 
dau din cap şi clipesc Uşor din pleoape ?

— ­Untul nu există — am exclamat, fericit de parcă eu aş fi făurit 
lumea. — Odată ce toate sînt frumoase, Căci nu­i frumoasă oare 
bătrînica, sergentul de stradă e caraghios, iar vîntul te scoate de­a 
dreptul din minţi, fiindcă răstoarnă totul ? Şi nu este minunată, oare, 
pînă şi stropirea străzilor ? Dunga sclipitoare ! Lumea e minunată î 
Lumea vrea să strălucească, dar îndeosebi femeile'. Din nou ele. Şi cum
se mai ofereau în mii .de variante ! Erau unele care umblau mărunt, 
pripit, cu pacheţelele lor curăţele, de parcă ar fi fost îngeraşi de 
Crăciun, pe care îi aşteaptă undeva nişte băieţaşi... şi, oh, ele erau mai 
vaporoase decît se poate presupune despre făpturile omeneşti. Erau, în 
schimb, femei oacheşe şi voinice, care se îndreptau către City, 
138
legănîridu­se visătoare şi sernă­ nînd cu nişte corăbii iluminate ­— 
Londra este, oricum, Babilonul universului ! Mijlocele zvelte de leopard
şerpuiau încoace şi încolo, prin mulţime, şi se întîmplă să fie

HH

139
între ele mai mult decît doar o singură privire stranie, în adîncul căreia
pîlpîiau întunecimi asiatice, amestecate însă cu flăcări roşietice — şi 
erau măicuţe blajine, care duceau în braţele lor omuleţi de­o şchioapă, 
omuleţi de zăpadă, înveşmmtaţi în alb, înfăşuraţi într­o albeaţă pu­
foasă, şi se opreau din cînd în cînd ca să le şoptească îndelung la 
urechile minuscule...

La naiba, mă prăpădesc dacă mai rămîn mult timp pe uscat — mi­
am spus. — Să ne duceam repede acasă... — în autobuz am închis ochii 
în faţa întunecimilor. Căci începusem deja să simt... era în străfundul 
sufletului meu un soi de sleială, însă atît de cumplită, încît nu există 
muncă datorită căreia aş putea s­ajung in asemenea hal. Se ştie că 
dulcegăriile mistuie de fapt sufletul. — Oare unde mă duc eu acum ? 
Acasă, acasă — am tresărit. — Şi ce mă aştepta acasă ? Acelaşi lucru. 
Adică misterul. Pe care nu­1 dezlegi niciodată, chiar dacă ti­ai pierde 
minţile.
140
 Dar să vă povestesc ce mă aştepta acasă. O cameră încălzită, plină 
de flori, care era goală, de obicei. Am bătut, aşadar, la uşa celeilalte 
camere. — Intră — mi se răspundea de acolo la orice oră. Şi aveam, de 
fapt, oricînd intrare. înăuntru stăruia de asemenea o atmosferă mereu 
plăcută şi blîndă, ca în băile din Africa de Nord, unde nu se aude decît 
clipocitul apei, dar este m acelaşi timp linişte desăvîrşită. Clipocitul era
de astă dată, bineînţeles, rîsul cu care mă întîmpină nevastă­mea. 
Liniştea, în schimb, este ceva elementar, ca şi cum pe ea s­ar zidi 
lumea Un poet olandez astfel grăieşte :

Florile să le­ndrăgeştit De oameni să nu­ţi aminteşti, 5S te­mbraci în alb veşmînt Şi­ntr­o 
insula uitată Să citeşti cărţile toate...

141
şi aşa mai departe.

Astfel trăia nevastă­mea. Pe vremea aceea citea şi mai mult, de obicei 
culcată. Aşadar, de parc­ar fi fost într­adevăr pe­o insulă, departe de 
oameni, într­o per
­manentă, egală vacanţă. Avea multe flori, încît aerul din camera ei era veşnic umed şi 
mirosea discret a ţă­ rînă. Dacă închid ochii, mai simt şi azi mirosul acela. Totul se 
amesteca cu nişte parfumuri delicate şi feminine, apoi cu fum uşor de ţigară, care 
împreună îţi ridicau sîngele la cap. încăperea era pe deasupra veşnic cufundată în 
umbră, căci numai înainte de masă bătea acolo soarele.
— Ce mi­ai adus ? — eram întrebat de obicei, de cîte ori mă înapoiam din oraş. — 
Nea Ursulache, ce mi­ai adus ? Vreau un mic cadou, ceva ! — La care eu mă prefăceam 
că nu i­am adus nimic.
— N­am bani, nu pot să­ţi cumpăr nimic, sîntem săraci — făceam eu dezolat.
— Ei, ei — mi se răspundea — ce păcat, ce mare păcat, sînt neconsolată.
Iar lamentoul ei era atît de vaporos, unui străin i­ar fi bătut la ochi cu siguranţă. 
Odată ce nu avea nici un conţinut. Semăna cu vaietele nebunilor, aşa era.
Continuam în acelaşi fel. Eu spuneam :
— într­adevăr, este păcat, zău aşa... — şi clătinam mîhnit din cap. La care, nevastă­
mea continua şi ea, eventual astfel :
— Ah, viaţa nu mai face două parale. — Iar casa se cufunda parcă în jale.

142
 Ne întristam, aşadar, din cale­afară. Eu mă instalam, adînc întristat, pe o ladă, iar 
nevastă­mea, de parc­ar vrea să­şi ascundă pînă şi de ea însăşi lacrimile, se întorcea cu 
faţa la perete sau îşi acoperea ochii, însă numai unul, căci cu celălalt rîdea către mine...
Pentru că buzunarele îmi erau pline de cadouri. Iar ea ştia asta şi, bineînţeles, tare­
ar mai fi dorit să afle ce anume îi adusesem din lumea largă, deoarece pe vremea aceea 
doar de dragul∙ darurilor trăia, de dragul bucuriilor mărunte şi al surprizelor, dar se 
stăpînea. Şi nici mie nu mi se îngăduia să­mi părăsesc rolul.
— Ţi­e rupt buzunarul, arată­mi­1 — spunea ea în­ tr­un tîrziu, după ce prindea să 
tremure de dorinţă.
—Ai să­1 coşi altă dată, nu te osteni, dragă, — îi răspundeam.
în felul acesta ne torturam unul pe altul, cu gingăşie; încît muream aproape. Trebuie 
ştiut, de asemenea, că noi nu vorbeam pe o limbă clară, cum este de presupus că fa

coamenii în toata firea, cuvîntul­ în sine poale că nu avea nici un 
înţeles... Nevastă­mea spunea :

143
 —∙ Oh, dă­mi moşmoană !

Eram obligat să ştiu de astă dată că doreşte o sărutare, papucilor le 
spunea, în schimb, nătăfleţii, iar pe mine, din cauze misterioase, mă 
numea căpitanul din Liverpool. Ceea ce a iscat între noi o controversă.

144
 —∙ Ah, ştiu prea bine la ce faci aluzie — am rostit eu pe tonul celei 
mai desăvîrşite stăpîniri de sine, cu toate­ că nu făcea aluzie la nimic. 
Asta a durat 111 acest fel cîtva timp, ea am fost cît se poate de 
echitabil, ea, în schimb, ironică şi arogantă, pînă cînd mi­am pierdut şi 
eu răbdarea.

— Protestez împotriva unor asemenea aluzii — am strigat, scos din 
fire. Şi am dat cu pumnul în masă, încît masa ă crăpat" îndată.

145
 Ah, dacă Alexander Kodor m­ar fi văzut în clipele acelea, pe mine, 
om în toată firea, călit în vijelii î —­ Astea sînt afacerile tale ? —■ ar fi 
întrebat cu siguranţă. — Un căpitan de vapor, care sfarmă mese ?

Într­o zi am făcut cafea, în jurul meu stăruia adîneul după­amiezii, 
străbătut de plăcute unde magnetice. Pe deasupra, aburul" acesta 
cafeniu; aroma îmbătătoare a cafelei ! Eşti copleşit în asemenea ocazii 
de o dispoziţie poetică aproape. Pe neaşteptate, nevastă­mea îşi face 
apariţia în pardesiul său de oraş.\

146
—. Ε o furtună cumplită afară — spune ea, şi are faţa răvăşită.

— Ce spui. Dumnezeule !

147
— Şi mă doare rău de tot inima.

— Dacă te doare, o vindecăm noi îndată — îi răspund*

148
 — O vindeci cu adevărat ? Numai că şi părul mă doare — spune ea 
blind.

— Nu mai spune, mărgeluţa mea, sufleţelul meu trist... — Şi o 
string la pieptul meu. — Hai, spune­mi, ce ie supără ?

149
t — Med bine ai face să mormăi niţel — îmi şopteşte ea la ureche.

— Iar să mormăi ?

150
 — Da, da, să mormăi mereu — îmi spune.

Spre a­i face pe plac, am început. Şi, cum sînt vechi specialist în asta, 
­am mormăit din ce în ce mai vijelios» ca fiarele cînd îşi clătesc gîtlejul. 
La care ea mi­a spus 

151
 — :Buna­seara, nea Leule. — Şi s­a înclinat dulce

152
în faţa mea.

Era palidă însă, probabil că se speriase puţin,

153
 —∙ Vai — face ea — cit e de teribil oraşul acesta ! * — De 
ce­ar fi chiar atît de teribil ?

— Mi­e aşa de teamă — spune — că o să­mi sfîrşeSC 
aici zilele.

154
 De ce s­o fi temînd, oare, că are să­şi sfîrşească zilele aici
? Ciudat ! Nu s­ar cuveni să­i dau de capăt ?...

într­una din zile, la sosirea mea, dormea. S­a deşteptat cu
cuvintele : — Mă găseam undeva la umbră, dormeam. —∙ 
Din asta eu am aflat ce trebuia. Că o copleşeşte uneori 
tristeţea. Care să fie cauza acestei tristeţi ? N­aiîi iscodit­o.

155
 Căci n­o întrebam nimic. La ce bun ? Ce rost are veşnica 
îngrijorare şi preocupare ? Odată ce ne jucam atît de dulce. 
Şi din ce în ce mai interesant.

De pildă, îmi legam un şal pe cap, ca pe­un fel de turban, 
odată ce fusesem trimis să stau la colţ, ca ostaş persan. 
Trebuia să aştept acolo, şezînd turceşte, fără să mi se 
permită să mă clintesc măcar, odată ce eram santinelă. 
Încercaţi să vă închipuiţi tăcerea din jur. — Unde mi­e 
oglinda ? — întreba ea —, unde mi­e şorţule­ tul ?­—Nimeni 
nu. răspundea. Apoi, în chiloţei ele mătase neagră, prindea 

156
să se sulemenească şi să se legene Ia flacăra unei luminări, 
ca o Sobeidă. Şi fără nici o jenă. Văzusem odată două fete 
tinere, care nu se ştiau observate şi care îşi arătau una 
alteia cum anume erau ele. Aproape la fel şi ea. îşi lua 
capişonul, şi cînd se acoperea cu voaluri, cînd se dezgolea m 
faţa oglinzii, de parcă ar fi fost cu desăvîrşire singură. Apoi 
exclama deodată :

— Mazud, Mazud. — Şi bătea din palmele ei mici.

157
 Mazud acesta eram eu. Fireşte, pînă în acea clipă

nu­mi fusese îngăduit nici să mă clintesc în colţul meu, 
acum însă trebuia să pun întrebarea :

158
 — Ţi­e acasă bărbatul ? — La care eram obligat să­mi 
holbez ochii.

— Nu­î acasă, nu­i acasă — ciripea ea — sîntem singuri
în toată casa, iubitule.

159
 Apoi, îndată :

— Rămîi, cu toate acestea, acolo unde te afli. Oare ce­ţi
închipui ? Nu­mi înşel eu bărbatul, tîrîtoare neagră ' şi 
şcîrboasă. Bărbatul meu este un nobil. Mă tărtăneaţă!—∙ 
ţipa ea scoasă din pepeni. Cînd, de fapt, nici nu sînt 
tărtăneţ.

160
 Insă şi eu săream de la locul meu.

— Acum vine rebeliunea ! — strigam, încît scrâşneam 
pînă şi din dinţi. — Ajunge cu această comedie ! — spuneam 
întunecat.

161
 Unde duceau toate acestea, la ce plăceri şi la ce trans­
figurări ? Duceau chiar la extaz, şi de cîte ori ! Încît, pe 
înserat, nici nu mai îndrăzneam să ne uităm unul la altul, ci
fiecare se ghemuia la locul său şi se înfăşură în propria­i 
pătură, astfel adormeam departe unul de altul şi într­o 
desăvîrşită înstrăinare, ca două grămăjoare negre, pe­o 
banchiză de gheaţă.

Alteori, însă, zorile ne găseau pe amîndoi la picioarele 
patului, unde nevastă­mea îşi sălta pîntecelul de rîs.

162
 — Vai, nu mă mai face să rîd — prindea ea să mă roage.
îi povesteam istorioare picante despre neîndemî­ narea unor 
bărbaţi în relaţiile lor cu femeile.

Şi că s­ar cuveni să se scrie despre asta, în sfîrşit, un 
Casanova invers.

163
 Ca şi despre felul în care nu dădeam crezare propriilor 
mei ochi. Căci despre mine ii istoriseam, nici nu mai e 
nevoie să spun. Diformam într­o oarecare măsură lucrurile, 
zugrăvindu­mă în culori şi mai caraghioase, las' să s­amuze 
mititica !

Despre ce nătîng fusese cîndva bărbatul ei. Demult mi se 
tot făceau semne cu piciorul pe sub masă, dar eu încă tot 
mai credeam că este la mijloc o neînţelegere. I­am povestit, 
bunăoară, peripeţia mea cu femeia aceea de la ţară, care îmi 
ceruse pe cîmp un iepure.

164
 — Ce­ţl ceruse ?

— îmi ceruse un iepure — am răspuns. —∙ Fireşte, nu 
ştiam ce înseamnă asta. Căci, de unde să­i fi dat'eu un 
iepure ?

165
 — Vai, încetează, încetează odată ! — turuia nevastă­
mea.

Eu, însă, continuam poveştile mele. I­am mai spus una. 
Despre lecţiile de vioară pe care le dădeam odinioară. Vreau 
să zic în tinereţe, fiindcă şi asta mi se în­ tîmplase. Nu prea 
cîntam eu bine la vioară, dar asta nu era o piedică la noi, la 
ţară.

166
Aşadar, mama elevului meu era o femeie 
minunată : suflet nobil, dimensiuni 
gigantice, cam de vreo două măjişi 
jumătate, în timp ce eu eram tînăr şi slab ca un ţîr; 
Astfel că nici să mă uit la ea nu mă încumetam, deşi îmi 
căzuse cu tronc, e uşor de imaginat. Cînd apoi, într­o 
bună zi, trimite după mime, cică spre a avea împreună o
discuţie despre fiul ei.
Ei, hai să discutăm. Era o primăvară timpurie, mi­
aduc şi azi aminte de ea, încăperile scăpărau în lumină, 
iar eu îmi aranjasem chiar de două ori cravata înainte 
de a intra. înăuntru apoi, aproape să­mi piară 
răsuflarea de spaimă. Căci măicuţa elevului meu mă 
primi tolănită în aşternut, cufundată în fel de fel de 
horbote înspumate.
— Vai, vai, îndură­te de mine ! — scîncea iar, înecîn­
du­se de rîs, nevastă­mea.
în zadar însă.
^— Se înţelege, nici să mă aşed ca lumea n­am în­
drăznit — i­am povestit —, în asemenea cazuri păstrezi 
îndărătul tău un locşor respectuos.
Am făcut apel la toate cîte ştiam şi nu ştiam în legă­
tură cu educaţia copiilor, şi tocmai cînd mă­ntrebam 
dacă n­ar fi cazul să amestec în spusele mele şi 
metempsihoză, băgai de seamă că minunata femeie 
începe frumuşel să­şi scoată de sub plapumă un picior.
— Asta ce­o mai fi însemnînd ? — am căzut eu pe 
gînduri. Pînă şi de Revoluţia franceză, îmi adusesem 
aminte. Putea foarte bine să fi fost liber­cugetătoare sau
aşa ceva. Fiindcă îşi întinse nu doar jumătate, ci 
întregul picior către mine. Şi era atît de alb !...
— Dumnezeule, uită­te şi matale, afară a început să 
mijească de ziuă — prinse atunci nevastă­mea să mă 
implore uguind şi arătînd înspre ferestrele tăcute. Căci 
tocmai răsărea soarele, înălţîndu­se din neguri,, într­o 
strălucire aurie.
Era minunat, într­adevăr.
Ε cazul să facem aici o pauză. Eram atît de ameţit de 
toate acestea — putea să vină şi moartea, îmi spuneam. 
Odată ce clocotisem din nou frenetic toată noaptea, ca 
nişte tigri, cît pe­aci să ne sfîşiem cu dinţii, după care 

167
urmase rîsul acela buimac. Şi această auroră. Oare poţi să­ţi doreşti mai mult ? Mi­am 
spus : ia te uită ce frumoasă iubită ai ! Nu­ţi ajunge ? Şi n­a fost oare o noapte minunată
? Aş fi voit să­i şoptesc la ureche : ascultă, mai am şi­o altă iubită. De data asta eu, da, 
aşa să ştii. Un

a­mai frumoasă decît tine. Ai aflat cine este această iubită

168
a m ea ?

Ar fi fost de­a dreptul ameţitor să i­o pot mărturisi.

169
 Cu toate că n­aveam nici o iubită.

Adevărat, ne mai sărutam noi cînd şi cînd, ba prin cimitire, ba pe 
şosele... Aşa cum ne sărutaserăm îndată la Paris, în vestitul cimitir din 
Montmartre.

170
 — Nu şi nu, Micislav, te implor — se apărase­ea, şi de cîte ori, 
privindu­mă rugător. Eu, însă, în ciudă. Fiindcă aveam poftă s­o sărut 
mereu. într­o altă împrejurare, îmi spusese :

Zi, Micislav, ce­i cu mine? Să fi înnebunit oare de~a binelea ?

171
 La care i­am răspuns :

— Pornire irezistibilă. — Odată ce chiar ea îmi ­explicase'înainte : 
— Dragostea, Micislav; este o pornire irezistibilă/

172
 — Spune­mi,∙ şi pentru tine este la fel ? — întreabă ea. ∙— Uită­te 
în ochii mei ! Mă iubeşti tu cu adevărat ?

'­Oh,∙∙tu nu mă iubeşti. — Şi mă lăsă baltă.

173
 Am dat fuga după ea, minţindu­i cîte de toate şi . spimîndu­i c~o 
ador.

Cu toate că n­o adoram nici măcar pe "ea. Pe nimeni. '—∙■ Pe 
nimeni nu iubesc — am constatat eu cu inima uşoară. Şi eram aproape 
mîndru de asta.

174
 Descoperisem o metodă excelentă, care se cheamă: senzualitate. 
Căci, de ce le­am lua în serios ? Oare fata asta mă iubeşte ? Ah, draga 
de ea. Atunci de ce îmi spunea Micislav ? Rîdeam în hohote de cîte ori 
îmi aminteam de asta. Totul nu­i decît un joc. Se amuză pe. socoteala 
mea, domnişoara. între timp, fireşte, sărutările nu sînt nici ele de 
lepădat.

Apoi, într­o bună zi, am luat hotărîrea de a mă despărţi rde nevastă­
mea, ca să mă pot însura cu ea. A fost o surpriză aproape şi pentru 
mine. Lucrurile s­au petrecut

175
astfel:

Întîrziai într­o zi de la întîlnire, fiindcă s­a întîmplat şi asta. Cînd 
sosesc, în sfîrşit, ea aleargă înspre mine.

176
 — Aşadar trăieşti, trăieşti ? — strigă ea printre hohote 'de piîns. Şi
se aruncă la pieptul meu, în văzul tuturor.

Adevărat că nimeni nu prea se uita la noi, deşi se afla acolo o 
mulţime de lume'. Eram într­o măruntă staţie de cale ferată, aproape 
de Londra, dar oamenii, ca şi cum capetele le­ar fi fost pline de griji, 
erau întunecaţi. O doamnă bătrînă, însă, aproba de zor întîmplarea. Se 
uită adine la noi şi, cu toate că era întunecată, dădu de două ori din 
cap. îşi închipuia, se înţelege, că sîntem soţ şi soţie şi că ne iubim 
nemărginit... eram puţin cam încurcat, nici vorbă, căci nu ştiam cum să
interpretez lucrurile.

177
 în schimb, în loc de a mă ruşina, eram mîndru de .această nevestică,
mi­am dat seama îndată. Cine şi­ar fi închipuit vreodată că subţirica 
aceasta plutitoare, cu paşi zburători, că una ca dînsa îmi va dărui 
dragostea, şi încă la o vîrstă cînd partea cea mai bună a vieţii mele se 
isprăvise ? Se pare că, pînă în acea zi, nu fusesem în stare s­o cred că 
este cu putinţă una ca asta.

Atunci, însă, ceva s­a urnit în inima mea. De la cuvin tul că mai 
trăiesc şi de la bătăile acelea tropotîtoare de inimă.

178
 Iată c­am şi uitat să povestesc ce anume se întîmplase cu ea în ziua 
aceea.

începu să­mi spună că avusese în acea zi presimţiri rele. Visase că 
stătea aplecată peste un pervaz şi plîngea — atît visase, însă fusese un 
vis plin de spaime, căci din pricina mea plîngea aplecată peste pervaz. 
Avusese după asta presimţiri sumbre... Dimineaţa se grăbise, fiindcă 
avusese sentimentul că n­are să mă mai vadă niciodată­ Ajunsă la 
gară, văzuse o mare aglomeraţie, era tocmai dus un om. Căzuse ceva în 
capul lui de pe o schelă, şi murise. Cu toate că îl făcuseră atent, prin 
strigăte, să nu se ducă în direcţia aceea, dar fie că n­auzise, fie că 
fusese furat de gînduri...

179
 — Şi tu eşti la fel — spuse ea mîlinitâ,

Sînt şi eu la fel, niciodată nu­i dau crezare, niciodată nu vreau să­mi
port de grijă. Cu toate că pot să­mi dau seama ce brusc vine 
nenorocirea.

180
 — Şi ce uşor se moare.

Fireşte, s­a interesat îndată de identitatea respectivului, Era un 
bărbat din Copenhaga — i s­a spus —, un danez. Aşadar, visul i *se 
adeverise. Fiindcă îşi pierduse în aşa. măsură minţile, încîţ i şe păruse 
că sînt şi eu de fel din

181
Copenhaga, ea abia acum să~şi dea seama ce neghiobie născocise.

— Doamne, cîte necazuri am din pricina ta — spuse ea mînioasă. 
— Vai, bine că eşti într­adevăr aici şi trăieşti — îmi reproşă ea.

182
 Oare nu e firesc să se fi speriat ? Căci se interesase pînă şi de faptul 
dacă respectivul era înalt de statură. Iar cînd i se răspunsese că era 
înalt, nu mai fusese în stare nici măcar să se mişte. Rămăsese singură 
pe­o margine de trotuar, unde plîngea. Cel mult am să mor şi eu — îşi 
spunea.

— Vezi ce mult te iubesc ? iar tu eşti aşa de ingrat —∙ îmi spuse ea 
mîhnită∙. Şi mai plînse puţin.

183
 Nu pot descrie lumina şi pacea ce mi­au invadat inima la auzul 
cuvintelor ei.

— Este oricum o fetişcană cumsecade — mi­am spus —, în ciuda 
tuturor ciudăţeniilor ei. Mi­am adus aminte de alte multe amănunte, 
cărora nu le dai nici o importanţă. Bunăoară, îmi adusese odată un hap
contra durerilor de cap, să­1. încerc, sau mă certase că nu îmbrac încă 
paltonul de iarnă în frigul ce se lăsase, şi altele la fel. Ia să vedem, cine 
oare, de cînd mă ştiu, îmi mai purtase astfel de grijă ? Şi, pe deasupra, 
o fată tînără, care nu ajunsese încă acolo, încît să bage de seamă 
asemenea lucruri.

184
 I­am spus deci :

— Am fost într­adevăr ingrat cu tine pînă acum, o ştiu şi­mi pare 
rău, dar ce să fac ? Odată ce astfel stau lucrurile şi asta mi­e ursita, 
încît am ajuns un om fără suflet. Fiindcă acesta este sfîrşitul unei vieţi 
cum a fost a mea. Vreau să fiu sincer cu tine.

185
 Mă gîndeam să­i destăinuiesc totul.

Că­mi urăsc nevasta — iată ce voiam să-ϊ spun înainte de toate. — 
Că abia acum, de îndată ce sînt cu ea, îmi dau seama cît o urăsc. încît 
aproape nici nu­mi mai vino să mă duc acasă.

186
Şi" s­o fac să înţeleagă că este păcat încă de viaţa mea. Eventual s­o 
implor să mă scape de viaţa asta a mea, odată ce ea singură ar fi în 
stare s­o facă. Numai ea m­ar mai putea salva de propria­mi viaţă

187
 — .N­am fost eu înainte aşa — i­am spus, şi mi s­a şi 
urcat niţel sîngele la cap. — Ştii, oare, ce înseamnă cînd 
cineva e torturat pînă cînd i se mistuie creierul şi inima, 
aşadar pînă cind se înrăieşte ?
 Aici apa amuţit brusc.

Căci, oare, cum anume i­aş fi putut spune restul ? 
Esenţialul. Felul în care trăiam no.i acasă şi în prezent. 
Ajungea să mă gîndesc la petrecerile noastre — vai, nici prin 
gînd nu­mi trecea să mi­aduc aminte de ele cît timp eram 
împreună cu ea. Mi­era ruşine de viaţa mea. Abia acum mi­am
dat seama că duc o viaţă ruşinoasă. Ca atunci cînd, după nişte
taverne, omul iese în plin soare şi se pomeneşte faţă în faţă cu
un peisaj fericit şi curat. Ε o dimineaţă superbă. Această 
senzaţie o aveam acum, alături de ea.
 Este cu totul altfel fata aceasta — mi­am spus cu 
(amărăciune, aruncind către ea o privire. — Cît e de pură şi de
nestricată ! Şi cît e de minunată !

De ce, însă, şi­o fi plecînd astfel capul ?
 Fiindcă nu­mi răspundea. Sau i. se părea atît de firesc tot 
ce auzea — toată această amărăciune a mea, încît nici nu se 
mira de ea sau, poate, aflase de ea ? Căci asta exprima 
purtarea ei.

Şi nu doar­ în această împrejurare. Simţeam eu de mult 
ceva în această privinţă.
 Iar dacă o fi ştiind ceva, de unde anume aflase ? întrebarea 
mă sfredelea cumplit.

— Nimic mai cuminte decît s­o întreb chiar pe ea — mi­am 
spus.
 Se întîmplase, de fapt, tocmai atunci ceva la noi, să nu uit 
cumva.

Nu mare lucru, însă efectul fusese hotărîtor. Dădusem 
acasă, pe un şifonier, peste cîteva violete fanate, între muşchi, 
se vedea că fuseseră aşezate acolo cu multă grijă. Adevărat că 
nu este în asta nimic deosebit, atîta doar că descoperirea avea 
şi un antecedent. Cu cîteva săptămîni înainte aflasem în coşul
de hîrtii şi o cutioară eleganta, în care se afla de asemenea 
muşchi. Se pare că îi trimisese cineva fiori în ea nevestei mele.
Cunosc eu asta : cînd se trimit în cutie, florile sînt ambalate 
între bucăţi de gheaţă, printre muşchi. Asta este cît se poate 
de şic, iar pe ea n­o lăsase inima să arunce totul
la coş... Dar dacă nu astfel stau lucrurile, dacă iar mă înşel 
cumva ?

S­o iau din nou, ca nebunul, de 1a. capăt ? Mi­am adus 
aminte de întreaga mea viaţă. Adică să încep de acolo unde o 
lăsasem baltă, dacă nu cumva Ridolfi se luase după dînsa ? 
Sau un altul ?
 Nu voi reîncepe, odată ce­mi ajunge.

Drept care mi­am pus în gînd să vorbesc pe şleau cu 
această fată, înainte de toate am întrebat­o :
 — De c­e­ai amuţit deunăzi, cînd a venit vorba de ne­
vastă­mea ? Oare ştii ceva despre ea ? Sau te­ai supărat pe ea 
din vreo pricină întemeiată ?

Căci părea de astă clată evident, îndeosebi după în­ 
tîmplarea de deunăzi, că simţurile nu mă înşeală şi. că cele 
două femei s­au supărat una pe alta. Poate că încă la Paris. Se
vedea cit de colo că se certaseră, dar oare chiar în acest hal ? 
Odată ce lucrurile ajunseseră atît ele departe, încît la Londra 
nici nu mai voiau s­audă una de alta.
 Cînd îi vorbeam nevestei mele de missa : — Oh, gîsea aceea
! — făcea ea cu un. aer de neînchipuită superioritate. Aşadar, 
nici nu prea făcea o taină din cearta lor.

— De ce­ar fi gîscă ? — o iscodeam eu. în timp ce­mi 
spuneam : La Paris erai gata­gata s­o mănînci de dragă ce­ţi 
era, iar acum o faci gîscă. — Ieri am trecut pe ia irlandezii 
ăştia — făceam alteori, deşi nu mă abăteam niciodată pe la ei, 
mă gîndeam însă : las' să­şi închipuie că obişnuiesc să urc pînă
la dînşii. Atîta doar că nu­mi răspundea, era imposibil să­i 
stîrneşti mînia.
 în schimb, ce joc în ochii ei ! Ca una care spune : — Le ştiu 
eu pe­ale mele, las' că ştiu unde­ai umblat, nu căuta să mă 
duci. Aşa că nu mai căutam s­o duc. Odată ce amîndoi eram 
şireţi. în zilele cînd aveam vreun randevu cu fata, începeam 
încă de dimineaţă să oftez şi să mă perpelesc. — N­ar strica, 
zău, din cînd în cînd şi puţină miş­, care ­— ziceam. Sau 
remarcam, într­o dispoziţie mahmură : — Ar fi timpul să­i fac 
o vizită iui Kodor, dracu' să­1 ia. —­ Sau nu spuneam decît: — 
Din nou afacerile !

Nevastă­mea, care era inteligentă, încuviinţa totul cu 
blîndeţe.
N­ar strica, într­adevăr, puţină mişcare — spunea ea. Sau 
zicea : — Să nu­ţi neglijezi afacerile. — între timp, ochii ei 
rîdeau. Adică, mă îndemna totuşi să plec de acasă, chiar dacă 
nu cu atîta hotărîre cum o făcea odinioară
jîa Paiis.,. Mă complăceam, fără vreo obiecţiune, în acest joc. 
Atîta doar că nu luam cunoştinţă de jocul din ochii ei.

8
1
 — Iacă, nu mă duc, azi încă nu mă duc — spuneam 
înainte de masă. După masă, însă, plecam cu toate acestea.

Dar să completez cearta ei cu tînăra viiss. Pe scurt : cum se
giugiuleau ele, la început, la Paris, se ştie. Numai că asta luă 
brusc sfîrşit, în ajunul plecării irlandezei. Ceea ce mai treacă­
meargă, odată ce aşa ceva n~are cum să dureze. Dar de la o zi 
la alta era, oricum, bătător 1a ochi. Căci ieri relaţiile dintre 
ele erau încă perfecte, ca îndată apoi, de parcă ar fi înghiţit 
oţet, fusesem şi eu prezent. Nevastă­mea se străduise să pară 
clin cale­afară de distinsă, ceea ce este suspect şi nici n­o 
prinde, odată ce nu­i în firea ei. Fata îi şi făcuse observaţie : —
Ia nu mai afecta, Lizzy. — Acesta fusese cuvmtul decisiv. 

2
Nevastă­mea zîmbi, nu prea mult, ci abia perceptibil. Numai 
că eu cunosc acest zîmbet al ei. —­ Ei, măruntă miss, am 
încheiat socotelile dintre noi;— cam asta exprima el.

Ce s­o fi petrecut între ele ? Căci întîmplarea părea ciudată
şi din alte puncte de vedere.

3
 Odată ce irlandeza era, oricum, o domnişoară de familie 
bună∙. Atunci, cum se face că această domnişoară de familie 
bună era atît de statornică, încît rămăsese ataşată de mine3 de
astă dată în modul cel mai serios ? Căci cele petrecute la Paris
puteau fi socotite o simplă glumă. Englezoaicele au ideile lor 
despre' excursii, se ştie. Acum însă ? N­o mai pomenea pe 
nevastă­mea, de parcă n­ar fi fost, nici n­o mai lua în seamă, 
pentru ea încetase să mai existe. Aşadar, domnişoara era de 
astă dată necruţătoare. De ce, însă, atît de necruţătoare ?

Să fi aflat ceva despre ea ? Sau Lizzy însăşi îi povestise 
ceva de acest fel ? Oare despre curtezanii ei ? Căci este în 

4
stare, fiindcă îi cam umblă gura, se ştie, îi scapă cu uşurinţă 
astfel de indiscreţii.

La toate acestea doream eu răspuns cînd am întrebat­o de 
ce­i supărată pe nevastă­mea. Să ştiu şi eu, căci ar fi timpul. 
După care am continuat :

5
 —­ S­a întîmplat ceva între voi ? Fii sinceră — şi am silit­o 
să­şi întoarcă faţa către mine.

La care, îetişcana :

6
 Nu vreau să vorbesc despre ea. — Apoi, brusc, cu patimă : 
— Nici nu vreau s­aud de dînsa Fiindcă eu n­o mai iubesc pe 
Lizzy.<Era, oricum, din altă plămadă. Era o puştoaică sinceră.

— Nu mai spune. Şi de ce n­o iubeşti ? Nu prea pricep, de ce n­ai 
putea să vorbeşti şi despre asta ? Pentru mine poate să fie important 
chiar şi un singur cuvînt. V­aţi făcut, oare, confidenţe ?

— Da.

— Ei vezi, îmi închipuiam eu. Am să­ţi destăinuiesc îndată ce 
impresie am eu despre asta. Că ţi­a spus ceva intenţionat şi cu răutate, 
ceva ce nici nu­i adevărat —∙ am întors eu vorba. De ce­i luam apărarea 7 
Poate fiindcă voiam în acest fel să aflu secretul fetişcanei. Sau mi­o dictau
şi sentimentele ? — Căci aşa­i ea — am continuat —, sînt sigur că a 

7
încercat să te tachineze, odată ce încă eşti indignată, zău aşa, o recunosc 
întreagă. Dealtminteri, nu e chiar atît de răutăcioasă pe cît ar vrea să 
pară...

— Oh, crezi într­adevăr asta ? — răspunse ea sumbru. — In acest 
caz, nu te­am înţeles bine deunăzi... — şi se îmbujoră niţel. — S­ar putea 
ca eu să nu ştiu, să n­o cunosc prea bine — se corectă ea. — Dealtfel, nu 
am nimic deosebit de spus despre asta, şi n­ar fi nici frumos din parte­mi, 
căci ea a fost şi drăguţă cu mine. Ba, mi­a şi dat ceva, ia te uită ce mi­a 
dat !

Scoase îndată obiectul din deget. Era un inel subţire, într­adevăr 
frumos, împodobit delicat, de jur­împrejur, cu granate mărunte.

8
 — Numai că eu arunc acum acest inel — zise ea deodată, şi se apucă 
să­1 sfărîme, s­auzea cum sar pietricelele din el. Apoi azvîrli inelul într­
un colţ. (Ne aflam într­un mărunt restaurant, nu departe de Haymarket.)

— Oh — face ea —, n­ai decît să­ţi iubeşti buna ta nevastă, eu n­am 
să­ţi schimb vederile.7

Părea că­şi ieşise cu totul din fire.

Într­un cuvînt, avusesem dreptate r ceva o apăsa pe suflet. Atîta doar 
că eu mi­am spus : nu face nimic, odată ce timp este destul. Am să scot eu
asta din tine, nici n­ai să bagi de seamă cînd.
Oh, Lizzy, — continuă ea cu patimă — care mi­a spus odată că eu te­aş 
iubi numai fiindcă tu erai căpitanul acelui vapor. Oare nu e caraghioasă, 
chiar atît de stupidă mă crede ea 

9
— ?De asta eşti supărată pe ea ?

— Oh. nu de asta — răspunse ceva mai potolit. — Nu

10
tocmai de asta. Oricum, n­am să­ţi spun de ce anume.

11
 — Vai, Mrs. Murry — i­a reproşat ea modistei sale, ilupă 
ce bătuserăm îndelung la uşă —, nu e bine să dormi prea 
mult, căci ce­ai să te faci la noapte ?

Apoi, pe un alt ton, aproape cu severitate :

12
 — Am. dori să ne aşezăm niţel în salonaşul dumitale; 
unde am stat şi data trecută.

Fiindcă mai fusesem o dată acolo. Asta era o nouă născocire
a ei. Odată ce nu­i prea plăcea să umble prin restaurante, 
prefera să se plimbe. în schimb, să recunoaştem că nici aşa 
ceva nu era mereu şi neîntrerupt cu putinţă, pe de­o parte 
fiindcă plimbările mă scoteau din sărite (pe mine, cel puţin), 
pe de altă parte fiindcă era tocmai o vreme urgisită, ploua 
necontenit. Şi, de îndată ce începea ploaia, ea se ducea acasă. 
Numai că asta pur şi simplu n­o mai îngăduicgn. N­o lăsam să
se ducă acasă. La care, ea răci, contractă un guturai. Se şi 
supără foc din această cauză.

13
 — în cele djn urmă voi muri din pricina ta — făcu ea 
mînioasă. în sfîrşit, născoci de dragul meu salonaşul ăsta. 
Spunîndu­i modistei că acolo ar dori uneori să aibă cîte­o 
scurtă conversaţie.

Se înţelege că am fost şi de data aceea cît se poate de 
cuminţi, modista cosea la maşină în camera vecină. De astă 
dată, însă, trebuia să plece, ceea ce am socotit a fi o greşeală. 
îşi mai vîrî o dată capul pe uşă, apoi se duse.

14
 — Mă duc pînă la piaţa de zarzavat — spuse ea cu 
amabilitate.

Noi am fost lăsaţi singuri, într­un apartament care mirosea
a mere.

15
 La care a şi fost puţin cam dezorientată. Căci atît de 
singuri nu mai fusesem niciodată.

Atîta doar că am mîngîiat­o pe păr.

16
 — Nu­ţi fie teamă de mine — i­am spus, şi m­am uitat în 
ochii ei. La care a izbucnit îndată în plîns.

O, aşadar, tu mă iubeşti cu adevărat ? — întreabă ea cuprinsă 
de vîlvătăi

17
 .I­am spus atunci planul meu în legătură cu ea, adică n­
am. întrebat­o decît atît :

18
 — Ai să fii bună ? — iar ea, în mod miraculos, înţelese 
îndată ce anume voiam.

— Ah, doar n­ai de gînd să te căsătoreşti cu mine ? — 
întrebă ea fără să stea pe gînduri. — Cum'are să se poată 
una ca asta ? O — face ea —, n­are să fie cu putinţă. 
Fiindcă tu nu eşti dintre aceia. Odată ce şi tu eşti întocmai 
ca mine. Nu eşti în stare s­o alungi din inima ta.

19
 Am privit­o uimit.

Avea fata asta o stranie proprietate, de care nici azi încă 
nu mă pot dumiri. Era lipsită de orice experienţă şi nespus 
de copilăroasă — cu toate acestea, impulsivă, spre cea mai 
mare surpriză : vorbea parcă într­un somn adînc, încît 
tresăreai fără voie. Ca şi cum ar fi desluşit sau intuit cele 
mai tainice simţăminte ale omului. Dar dacă ea mă 
cunoaşte mai bine decît o bănuiam, mai bine chiar decît 
izbutim noi înşine să ne cunoaştem ?

20
 — Asta n­ar fi bine — i­am spus mai întîi. Căci, oricum, 
nu­mi făcea plăcere s­aud aşa ceva din gura altuia. — Vai, 
nu mă speria — am încercat eu să glumesc. — La naiba, în 
acest fel mă cunoşti, dintr­un asemenea aluat mă crezi tu 
plămădit ? Ca .pe unul care nu e în stare nici să mişte, nici 
să se urnească din loc, incapabil să pună mîna pe ceva, 
oricît s­ar strădui ?

Am şi simţit că mă iau căldurile.

21
Căci, dacă lucrurile ar sta într­adevăr astfel..,"

­­­­De fapt, ce­aş putea să­ţi spun ? — am împrumutat

22
eu un ton nou. — Oare cu ce­aş putea începe ? Cum să­ţi 
explic eu ţie viaţa mea ? Ei, vezi că înţelegi ? Trebuie să fii 
aşadar deşteaptă şi să pricepi totul. Dacă ţi­aş spune acum 
că n­aş mai vrea să trăiesc dacă lucrurile ar rămîne şi pe 
mai departe cum au fost pînă acum, ai putea pricepe ce 
multe lucruri cuprinde asta ?

Aproape că şi eu fusesem zguduit. Fiindcă la acest cuvînt
parcă m­ar fi apucat cineva de braţ, spunîndu­mi : opreşte­
te î Căci abia acum mi­am dat seama de ce ameţisem 
deunăzi, adică de ce luasem cu atîta înverşunare apărarea 
neveste­mi, în faţa ei. Fiindcă se pare că nu ţ ştiusem pînă 

23
atunci ce. înseamnă să­ţi fie ruşine. Nici prin f gînd nu­mi 
trecuse să fac cuiva destăinuiri despre ce şi

cum fusese viaţa mea de pînă atunci. Abia acum am înţeles că una ca 
asta este cu neputinţă. Şi chiar dacă eşti înclinat uneori s­o faci — nu 
se poate, nimănui pe lumea aceasta, darmite acestei fete.

24
 Am început aşadar s­o cert, deoarece asta e oricum altceva. în acest
fel se pot exprima mai limpede lucrurile serioase.

Oare ce­şi închipuie ea, că aş fi cumva excroc ? Am mîncărime de x 
limbă sau vreau să abuzez de încrederea ei că nu­mi da niciodată 
crezare;? Că mă întreabă mereu dacă o iubesc ?

— De ce­aş mai fi aici dacă nu te­aş iubi ? — i­am şpus. — Sau 
aveţi nevoie de cuvinte, în privinţa aceasta nici una din voi nu face 
excepţie ? Nu­ţi ajunge, oare, un om al tău ? Nu­ţi sîiît eu destulă 
dovadă ?

La care, ochii începură să­î lucească, totuşi.

25
 Este nevoie să­mi demonstrez acum sentimentele în faţa ei ? Ceea 
ce am spus şi am săvîrşit pînă acum nu înseamnă nimic pentru ea ? — 
Şi altele la fel.

Nu simte şi ea din ce aluat sînt plămădit ? Că a fi cu ea este pentru
mine cea mai mare fericire ?

între timp, aş fi fost în stare să rîd, căci îmi simţeam arterele 
furnicate de o senzaţie de fericire. Odată ce fata asta. cu buzele aburite
şi întredeschise, întunecată totodată de sforţarea făcută, stătea 
înaintea mea ca un copil îmbufnat. Se pare că voia să se gîndească cu 
toate neînsemnatele sale gutex'i.

26
 Am prins-ό aşadar de mînă şi am încercat s­o privesc în ochi. Nu s­
a putut însă, deoarece s­a ferit de mine.

— Oh, să fie adevărat ? — atît a întrebat, tulburată in aşa 
măsură, încît părea că nu se încumetă să pătrundă sensul celor ce­i 
spuneam.

Asta mi­a stîrnit şi mai mult buna dispoziţie, de parcă mi­ar fi 
gîdilat cineva inima. Căci, iată, exista totuşi cineva pe acest pămînt 
care să­mi aparţină astfel. De acum pot să­i spun acestei făpturi orice, 
fiindcă nimic n­are s­o mai clintească de lîngă mine. Am încercat deci 
s­o sfătuiesc să nu se ataşeze de mine. întocmai ca un unchi sever, 
într­un consiliu de familie.
— Acum, singura problemă este dacă şi tu mă iubeşti —
am început eu să glumesc cu ea. — Ei, ei — am zis ■—j ia 
să analizăm situaţia noastră. — Aşa cey.a nici­ cînd nu 
poate să dăuneze. Ar fi bine să te mai gîndeşti o dată la tot 
şi să­ţi cercetezi mai temeinic inima, domnişoară ! Dacă nu 
cumva totul nu este decît o amăgire. Căci să vedem cum 
stăm : o tînără fată se hotărăşte să se căsătorească cu un 
marinar. Cine sînt însă aceşti marinari ? Şi ce şi­a dorit în 
visele ei, fata aceasta tînără ? Viaţa nu este nici altminteri 
uşoară — am ridicat eu tonul — , dar­ mite cu de­al de ei ?

27
 Şi i­am caracterizat pe cei din această tagmă, cît sîntem 
noi de neciopliţi, ce fire nesuferită au cei mai mulţi din noi, 
şi că alături de astfel de oameni trebuie să suporţi multe de 
toate...

— Cu dragă inimă — răspunse ea cu flăcări in obraji.

28
— Pe urmă, nici prea tînăr nu mai sînt

Fetişcana scutură capul.

29
 — Şi nici bogat nu sînt, nici asta să n­o uităm. Căci este
mare deosebire între felul cum ai trăit pînă azi şi cum ar fi 
să trăieşti de acum înainte — am zis. — Ştii oare ce 
înseamnă să cumperi de doi bani un caiet, pe care să­1 
liniezi singur şi să notezi în el toate cheltuielile casei ? Eşti 
dispusă să trăieşti în acest fel ?

— Oh — făcu ea respirînd sacadat —, care sînt ve­
niturile tale ?

30
 Mie pînă şi inima mi se umplu de zîmbet, atît de dulce 
sunase pe buzele ei cuvîntul de „venituri". Şi unde mai pui 
că i se aburiră ochii, iar fruntea i se broboni de mărgele 
fine.

I­am netezit aşadar părul de pe frunte şi i­am explicat 
situaţia mea. Că nu am nici un venit sigur. Uneori se în­ 
tîmplă să cîştig mai mult, alteori mai puţin. Iar acolo unde 
lucrurile stau în acest fel, este nevoie de spirit gospodăresc, 
oare îşi dă ea seama ce înseamnă asta ?

31
 — Vai — face ea —, ce rău mă cunoşti. Eu am o mie şi 
una de experienţe. Trebuie să împărţi totul eu grijă. Căci să
presupunem că venitul tău n­ar fi decît de şase sute de lire 
sterline pe an. Asta nu e mult, nu­i aşa ? Insă şi atît ar 
ajunge.

Fiindcă ea calculase deja în sinea ei că atît ajunge» De 
asta se apucase să înveţe în taină să gătească.

32
La care m­am oprit. Oare de ce­oi fi fost tocmai de acest 
amănunt atît de fermecat ? De faptul că are ea să­mi 
gătească ? Odată ce nu­i chiar lipsit de orice pericol 
acestlucru pentru unul ca mine. silit să­şi oblojească 
stomacul. Oricum, îngerul acesta, cu mîinile strălucitoare î 
Eram

33
fermecat.

Şi m­am apucat * să­i istorisesc despre *fnama, cum se 
pricepea ea să gătească — poate că şi ca o încurajare, ca să 
înveţe cît mai bine, porumbiţa. Şi ce prăjituri erau acelea ! 
Căci mama gătea într­un cuptor mare, pe mangal şi cu 
furculiţe lungi. Şi ce mai focuri puteau fi zărite, uneori, prin
perdeaua ce acoperea uşa cu ochiuri de geam, cînd se 
"deschidea uşiţa cuptorului, fiindcă avea obiceiul de a găti 
noaptea. Şi cum torcea şi susura cozonacul în cuptor, de 
parc­ar fi început să se simtă bine. Iar noi, copiii, cum 
ne'mai agitam, pînă şi iarna ne furişam din culcuşurile 

34
noastre, ca nu cumva să scăpăm ceva din susurul 
cozonacului. De wafels — am surîs eu amintirii —, da, de 
wafels, azima şi celelalte. — Şi eram cît se poate de 
emoţionat.

— Oare nu e şi asta ciudat ? — gîndeam eu. Au trecut 
decenii, fără să­mi fi adus aminte de toate acestea. Şi, pe 
iîngă asta, ce putere aveau asupra mea propriile mele 
cuvinte !

35
 — Oare ce se întîmplă cu mine ? — am început eu să " 
mă mir şi de asta. Oi fi oare un orator sau un filozof

aşa de mare ? Fiindcă tot ce spuneam era minunat. Cel 
puţin aşa mi se părea. Încît aproape vedeam cu ochii co­
zonacul frumos, auriu, ivindu­se sub ochii mei prin uşiţa 
încinsă — aproape să­1 apuc cu degetele.

36
 într­un cuvînt... gustasem odată în America de Sud o 
boabă sau un fruct bizar, de care se folosesc acolo indienii la
serbările lor. Asta a fost beţie, infinit mai aleasă decît cea a 
vinului. îmi mai aduc aminte şi azi de ea : vîrfuî tufişurilor 
din jurul meu prinse bunăoară să strălucească, iar lumea 
parcă se înălţase de­o palmă în văzduh parcă într­un 
crescendo. Aşa şi acum. Ceea ce a urmat a fost curată vrajă,
halucinaţie de vis.

l­am spus că de acum voi munci din nou mult, căci de 
astă dată are un rost. Fiindcă, pînă acum, îmi închipuiam 

37
că pretind vieţii ceea ce ea nu are. Văd, însă, că are totuşi 
dreptate. Căci, poftim, mi­a dat mai mult chiar decît nă­
dăjduiam. Şi alte fraze, la fel de elevate. Cînd, de fapt, ele 
nu sînt în bună parte decît fum, iar eu nu eram în starea 
mea superioară, mai mult decît un oarecare tinerel

jigărit, care îi face iubitei sale declaraţii pentru prima oară, 
atingîndu­i pe sub masă genunchiul delicat cu genunchiul 
meu, ba mai apropiindu­mă foarte de obrăjorul ei încins, ca 
ea să­mi spună totuşi : — Oh, a fost o după­amiază 
minunată.

38
 — Oh — îmi spunea ea —, tu prinzi focul cu mîna ? — 
Şi văd că ochii îi scapără.

Adevărat că­mi căzuse jăratecul din pipă, iar eu îl 
măturasem la loc. Ce­o fi surprinzător în asta ?

39
 în zadar însă, odată ce aşa sînt stările de graţie.

Adevărat că, la toate acestea, şiroia şi ploaia afară, fără 
oprire.

40
 La care, îi mai şi prindeam mîna delicată. Căci asta a 
fost adevăratul şi inexprimabilul sens al întregii după­ 
amiezi. Mîna ei era încinsă de febră. Iar mie îmi clănţăneau
dinţii din această pricină.

Aceste variaţi uni aveau însă,, de fapt, o semnificaţie 
mult mai adîncă. Atît de adîncă, încît nu era chip s­o pă­
trunzi. Iar această semnificaţie era dragostea.

41
 Care, oricum, este un lucru straniu, pe care făptura 
omenească îl însetează, aşa cum pămintui uscat însetează 
ploaia. Ce să­i faci dacă aşa stau lucrurile ?

Şi^ totuşi, n­am sărutat­o, tocmai atunci n­am sărutat­o.
Căci mă gîndeam în sinea mea : Nu, pentru nimic în. lume. 
Ea are acum încredere în tine, fii cinstit, aşadar.

42
 Poate că tocmai asta să fi fost greşeala. Deşi, de unde ai 
putea şti cînd şi ce anume doreşte celălalt ? Cînd anume 
socoteşte o laşitate că n­o sărut şi cînd i se pare acelaşi 
lucru o virtute nepămînteană ?

Cine ştie, s­ar putea ca tocmai asta să fi aşteptat căci era
ca o somnambulă. Ca în cele ce au urmat : i­am cerut un 
pahar cu apă, ea dădu fuga să mi­1 aducă, eu însă n­am fost
în stare să rămîn fără dinsa, aşa ca am alergat după ea.

43
 O văd stînd în bucătărie, la robinet, apa şiroia clin 
belşug, iar ea nu ştia ce să facă. Nici cu robinetul, nici cu 
paharul, fiindcă mîna îi tremură. Deodată, apoi, mă pri­
veşte cu ochii dilataţi.

44
 Ia­mă, dar ia­mă cu adevărat — zise ea încetişor, ca una 
care visează. — Ai să vezi cît de bună voi fi — începu ea 
aproape să mă implore. Şi îşi înclină capul către mine, iar 
gura ei era ca ­ florile ­ cînd se dăruiesc primăverii.,. Numai
că vraja a şi luat cu asta sfîrşit. Pentru că, de îndată ce rosti
aceste cuvinte, parcă ar fi fost cuprinsă de vîlvătaie, fugi în 
cameră.

. 45
*

Şedea în mijlocul camerei şi era supărată.

46
 — De ce eşti acum supărată ? — am întrebat­o. Dar nu. 
Nu e nicidecum supărată.

—* De ce spui că nu, cînd eşti ? — am încercat eu să­i 
sărut mîna. Numai că tocmai asta este ceea ce nu e cu 
putinţă, în astfel de clipe, în nici un fel, odată ce ai scăpat 
momentul potrivit. Am aprins aşadar lumina, ceea ce este şi
mai imposibil în asemenea împrejurări. Odată ce, uneori, e 
mai prielnic întunericul.

47
 — Ei hai, nu mai fi supărată — m­am înclinat asupra 
ei.

— Eh, la naiba, nebunuie ! — strigă ea furioasă. Cică să
n­o mai chinuiesc, dealtfel nu obişnuieşte să se supere pe 
nimeni.

48
 La care s­a încurcat aşa de cumplit, încît pînă şi ochîi i 
se împăienjeniră de lacrimi.

• — Mata nu ne cunoşti, noi sîntem irlandezi — spuse ea cu
obrajii în flăcări. —­ Nu uita cu cine ai de­a face, eu nti sînt 
o franţuzoaică oarecare.

49
 Asta oare ce­o mai fi însemnînd ? Că irlandezii sînt 
oameni care nu obişnuiesc nicicînd să fie supăraţi ? Am 
încercat să iau totul în glumă.

— Eşti chiar aşa de tare supărată pe franţuzoaice ?

50
 Nu mi­a răspuns nimic.

— Ia te uită — am zis — tu eşti supărată acum pe mine 
din cauza nevesti­mi, ceea ce nu mi se pare a fi un procedeu
cinstit. Dealtminteri, ce ai tu cu ea ? Odată ce ţi­am spus că 
am de gînd să mă despart în curînd de ea.

51
 — Nici vorbă — m­a întrerupt ea. —Tu n­ai să mă iei 
niciodată de nevastă.

Rosti asta cu atîta convingere şi deznădejde, încît abia 
am fost în stare să­i răspund.

52
 — Oare niciodată n­ai să mă crezi ?

— Şi­a întors furioasă faţa de la mine. Adevărat că 
vorbeîe mele nu mai fuseseră destul de 
convingătoare, am simţit şi eu asta. Şi că nu mai 
aveau nici pe departe atîta putere ca atunci cînd 
fusese întuneric în cameră.Nu s­ar cuveni să fii chiar atît de 
nerăbdătoare — ani început eu din nou. — Odată ce trebuie să înţelegi că
divorţul nu este nicicînd uşor. Darmite în această situaţie ?
Habar nu aveam ce ar fi trebuit să­i spun.
—∙ Căci mai este şi cealaltă parte — mi­a venit deodată ideea 
salvatoare. — Nici nu ştiu dacă şi ea este de acord. In concluzie, nu e 
tocmai simplu. Nutresc speranţa însă că lucrul este cu putinţă, dar ce mă
voi face dacă n­am să mă pot descurca cu ea, dacă bunăoară are să 
declare că refuză să divorţeze ?
■— Atunci omoar­o ! — îmi răspunse ea înfuriată.
La care am izbucnit în rîs. Odată ce asta cel puţin era o idee practică.
De ce anume ar fi trebuit s­o omor, n­am mai întrebat­o. Căci în 
mintea mea prinseră să se rostească o mulţime de gînduri interesante.
★

53
 De pildă, că nevastă­mea se gîndeşte în clipa asta tocmai la acelaşi 
lucru. Că ar fi nespus de bine să poată să scape. De mine, se înţelege. Iată
ce gînduri mi­au venit. Din următoarele uşoare, simp tome :
începuseră s­o intereseze din cale­afară întâmplările de acest fel. 
Cronica penală din ziare, şi altele la fel. Pot spune ca se interesa de ele 
destul de bătător la ochi, ba de­a dreptul provocător, abia acum îmi vine 
asta în minte. Căci citea cîte o ştire cu glasul tare, ba, ultima dată, una 
destul de interesantă. Asta se întîmplase nu mai departe decît ieri.
*
Trăiau, undeva, în aceeaşi casă două verişoare, una încă destul de 
tînără, cealaltă bătrînă, iar cea tînără se plictisise de bătrînă, odată ce 
nu avea din cauza ei pace. Era îndrăgostită. N­a stat, aşadar, prea mult 
pe gînduri, ci a ucis­o pe bătrînică, pe vară­sa, şi încă foarte iscusit, căci 
folosise nicotină. Niciodată nu s­ar fi aflat, dacă autoarea faptei nu s­ar fi
dat singură de gol. Fiindcă, în­ cepînd din acel moment, ea n­a mai fost Ia
fel de iscusită ca înainte. Nevastă­mea voia să ştie ce părere am despre 
această întîmplare.
Ce­aş fi putut să­i spun ?
Să fie oare? atît de uşor să ucizi pe cineva cu nicotină 

54
 — ?De unde vrei să ştiu ? încearcă.

La început n­am fost atent. Abia după asta începură să 
ia contururi tot mai interesante.

55
 — Sărăcuţa ! — făcu nevastă­mea.

Credeam că făcea aluzie la victimă, odată ce ea îşi 
pierduse viaţa. Nici vorbă însă de aşa ceva. Ea o compă­
timea pe cea tînără, pentru că se dăduse de gol, ba i­a luat 
chiar apărarea. Mi­a ţinut pînă şi o scurtă prelegere despre 
cei care, de fapt, au devenit inutili. Adică despre acele forţe 
obraznice şi silnice care, cum s­a exprimat ea. nu mai sînt 
bune de nimic, dar cu toate acestea mai sînt prezente. 
Probabil, doar ca să­şi chinuiască anturajul.

56
 — Ştii ce ? Nu numai că o înţeleg pe cea mai tînără, dar
îi dau şi întru totul dreptate — a declarat nevastă­ mea. — 
Cei ce nu mai sînt decît o povară pentru alţii ar fi bine să 
înveţe ce este modestia şi să caute să dispară, îmi voi spune
eu însămi acelaşi lucru, de îndată ce mă voi afla într­o 
situaţie de acest fel. Să­i lăsăm măcar pe alţii să trăiască, 
odată ce cu propria noastră viaţă nu mai ştim ce să facem, 
lucrul acesta mi­1 voi impune.

Oare să fi fost de astă dată chiar eu forţa aceasta inutilă
? — nu puteam să mă gînclesc la una ca asta. Odată ce nu 

57
eram încă atît de bătrîn. Am zîmbit aşadar de cele auzite. 
Căci nu mă săturam să­i admir modul strălucit de gîndire. 
Nu degeaba îi plăcea filozofia. Nu era numai obiectivă, ci 
era şi pătimaşă, de parcă tot ^eea ce gîndea ar fi privit­o 
personal. Se identifica cu totul. Ciudată făptură !

— Ε cum nu se poate mai în ordine — am spus eu. — 
Cu propria ta persoană poţi să faci, într­adevăr, tot ce 
pofteşti. Cu alţii însă ? Căci n­ai să mă poţi face să cred că 
ştii întotdeauna cine anume este inutil ?

58
 — Să lăsăm asta —■ răspunde ea cu un gest sleit al 
mîinii şi plictisită. — Acest lucru se poate oricum şti.

M­am împăcat cu acest gînd, odată ce mi­am spus că ar 
putea avea dreptate. Fiind destul de şovăitor în tot ce mă 
pnveşte, mi­am spus din nou, ca de atîtea ori înainte : iată 
marele avantaj faţă de mine. Intuiţia. De aici apoi şi 
siguranţa ei. De asta e aşa de originală şi de proaspătă 
mereu, spiritual. Căci nu este împovărată de tradiţiile unei 
lumi învechite şi cufundate în sine, aşa cum fusesem eu 
dintotdeauna

59
 .. Oare ce­a fost mai stupid ; faptul că nici prin gînd nu mi­a
. dat să raportez la propria mea persoană această discuţie, sau 
că a doua zi am raportat­o, nici azi nu ştiu. Şi nici n­am cum să
ştiu. Cu cît conştiinţa cuiva e mai. încărcată, cu atît imaginaţia
lui e mai întunecată. Gr, pe mine mă mustra îndeajuns 
conştiinţa pe vremea aceea, a doua zi, aşadar, mi­au venit în 
minte multe de toate în legătură cu asta, la modistă, ca şi mai 
tîrziu, în timp ce mă duceam către casă.

60
 — Forţă inutilă? —­ vorbeam eu de unul singur. Aproape că
s­a iluminat pînă şi strada de cuvintele mele, — Aşadar, pe 
viitor să fiu mai modest, iată ce anume pretinde de la mine 
această doamnă. Căci sînt inutil aici.; Stau în calea cuiva, care 
ar vrea să trăiască. Oare lucrurile n­au fost spuse destul de 
răspicat? Şi n­a explicat ea cit se poate de clar ceea ce pînă 
atunci nu izbutisem să înţeleg, anume de ce trăim noi doi 
asemenea unor. oameni, care s­au pomenit, întîmplător, 
laolaltă undeva, pe o fermă ?, Năclăiţi în dulcegării. — M­au 
trecut aproape năduşeiiie, atît de lehamite­îmi era de toată 
această poveste. ­— Dar ce ar vrea, însă, să scape de mine ? — 
am încercat să discut cu mine însumi. — Şi tocmai acum ? 
Cînd. leneveşte toată ziua, ce rost ar avea ? Cum să nu aibă. 
Desigur, pentru că iubeşte sau ar vx^ea să iubească pe cineva. 
Pe cine anume ? Pe oricine. Aşa de curînd, oare, după 
decepţiile­i pariziene ? De ce nu ? Graba tuturor este mare în 
acest domeniu. Să mai iubeşti puţin, cît mai e timp. Oare nu 
mă. comport şi eu la fel ? Şi n­am ameninţat­o eu însumi, cu 
cantaragiul, în cazul cînd ar avea de gînd să mă, părăsească ? 
Iar acum mă ameninţă şi ea, în cazul cînd: n­aş fi dispus să­i 
dau drumul. Iată răspunsul ei.

61
 Încît era să scap un strigăt de uimire.

N­aş vrea să fiu cumva greşit înţeles. Nimeni să. nu­şi' 
închipuie că aş fi un fricos, care tremură pentru propria­i 
viaţă, un om care are mereu halucinaţii de groază. Nici vorbă 
de aşa ceva, este cu totul altă poveste, dealtfel sîngele nostru 
este altul. Odată ce­am ajuns aci, să vorbesc, în sfîrşit, şi 
despre asta, despre viaţă şi moarte. Anume despre cum stau 
oamenii din neamul meu cu ele.

62
 — Nu sîntem sperioşi, nu ne sinchisim prea mult de 
moarte. Odată ce nu preţuim prea mult viaţa. Iubitul 
meu tată a rostit următoarele, cu o jumătate de oră 
înainte de a­şi da duhul :M­am plictisit, mi­e lehamite de tot. — Şi 
lăsă din mină ziarul. Ba, şi­a completat cuvintele. — Mi­e lehamite de voi toţi
— spuse el pragmatic. După care, la puţin timp, îşi dădu cuvios duhul.
Odată ce aşa sîntem noi toţi. Nu ne place să trăim, căci sîntem pesimişti, 
e timpul s­o spun pe şleau, şi că sînt pesimist, chiar dacă nu în sensul pe care
i­1 dau filozofii. Ci mult mai simplu.
— Văzut­ai vreodată un purcel ? — m­a întrebat odată tot tata. — Ei ? 
Este o vietate măruntă şi moale, iar cînd e apucat de miinile unor străini, 
care vor să­1 mănînce, fireşte că prinde să guiţe. Asta este şi treaba ta pe pă­ 
mînt — m­a încurajat, cît se poate de amical, bătrinul domn.
Da, asta este treaba mea şi este treaba sufletului meu. Odată ce nicicînd nu 
m­am îndoit că omului nu­i merge bine pe pămînt. Nu numai că asta mi­e 
părerea, dar această părere este adine înrădăcinată în mine. Anume, că 
lumea asta este o farsă sinistră, iar că a fi om este o ruşine. Odată ce se 
abuzează aci de sufletul omenesc, care i­a fost dat fiindcă a fost tras pe 
sfoară, a fost amăgit şi i s­a promis marea cu sarea. Cum să exprim asta ? 
Omul poartă într­insul importanţa existenţei sale şi pretenţia veşniciei şi, 
totuşi, care îi este soarta ? Frica şi fuga, teroarea morţii din cea dintîi clipă a
existenţei — poate cineva să priceapă asta ? Ca flacăra ce i­a fost 
împrumutată să fie ameninţată mereu de a se stinge ? Şi despre rest ce 
părere aş putea avea ? Strîi}g amintirile în mine, ca un acumulator, cu toate 
acestea o parte din ele le pierd, cealaltă parte se transformă, o preface 
depărtarea şi timpul, şi despre toate nimeni nu ştie nimic. Aşadar, aceasta 
este istoria mea, pe care nimeni n­o cunoaşte, ba nici eu n­o cred în cele din 
urmă. Şi nici asta n­ajunge. Căci, la urmă, ai mai vrea încă puţin, încă şi 
încă, dorinţa mi­e nestinsă — oare nu este şi asta ca atunci cînd cineva bea 
prea multă apă ? Ε în stare să se împuşte, atîta apă a băut, cu toate aceasta îl
mai torturează setea. Aşadar, pentru suflet această lume este de neconceput,
aici voiam s­ajung, că nu asta este patria lui, odată ce aici se află altceva 
decît se aştepta şi îşi dorea... Iar dacă omului îi e străină, oare pe a cui
.seamă o fi lumea ? Ce mă priveşte pe mine faptul că pentru o inteligenţă 
superioară asta ar putea să fie o distracţi

63
esau că ar afla plăcere în străduinţele zadarnice ale vieţii mele
?

Nu sînt eu filozof, ba mă mai exprim, desigur, cu stîn­ găcie.
Trebuie, însă, oricum să exprim ceea ce simt în această 
privinţă.

64
 Şi acum, să mergem mai departe. De astă dată esenţialul 
este că niciodată n­am prea tremurat pentru propria mea 
viaţă. Dacă trebuie să mă duc, sînt gata de drum. Ba, sînt gata
cKîar să­i fac plăcerea asta cuiva, dacă o doreşte cu tot 
dinadinsul.

Nici de asta nu mă speriasem eu aşa ele tare. Ci din altă 
pricină.

65
 De gîndul că va trebui să trăiesc mai departe împreună cu 
ea. Vreau să zic cu nevastă­mea. Adică aş putea să mă despart 
de ea...

Deci ameţisem aproape, totul era atît de groaznic, acesta 
fusese efectul făcut asupra mea de cuvintele acelei fete tinere, 
ale domnişoarei Borton, cînd mi­a dat să înţeleg că nu voi 
divorţa niciodată.

66
 De asta mă speriasem atît de tare. Fiindcă am crezut­o. De 
parcă mi­ar fi arătat o oglindă, aşa fusese. Şi pentru că în 
oglinda aceea se zărea o faţă teribilă. Răvăşită şi teribilă.

67
 Cu toate acestea, m­am liniştit în cele din urmă, odată ce 
fusese aşa de dulce. S­a împăcat cu4 mine.'Mi­a spus :

— Micislav, eu nu sînt supărată pe tine, eu voi avea 
răbdare.

68
 Ba, m­a învrednicit pînă şi de încrederea ei. Mă dăscălea, 
mă certa. Mi­a dat, bunăoară, un măr mărunt şi m­a întrebat 
dacă nu mi­e cumva foame. Dacă nu mă dor dinţii. Dacă nu­mi 
place berea. Şi de ce nu­mi place, odată ce ei îi place nespus ? 
M­a iniţiat de astă dată şi în tainele ei.

— O, eu ador berea dublă, neagră — spuse ea cu candoare, 
ca îngeraşii, pironindu­şi în pămînt ochii de o puritate celestă.

69
Trebuie să vi­o imaginaţi luîndu­şi aproape zborul în 
horbotele­i de un verde marin, cu un trandafir frumos şi pal pe
piept, şi cu o halbă uriaşă de bere în mînă, cum . îşi linge pînă 
şi spuma de pe buze cu vîrful limbii. C

70
apisicuţele. Adică, nu numai asta adora ea, ci şi toate 
cele­ late, care erau păminteşti, de pildă, banii. Şi nu 
numai în teorie, ca oamenii de treabă, în genere, ci 
monedele în mod special, dacă erau sclipitoare şi nou­
nouţe. I­am şi dăruit cîteva, se înţelege, la început 
modeste : cîte­o monedă scînteietoare, de­o jumătate de 
coroană, sau taleri levantini Maria Terezia, fabricaţi 
azi, în cele din urmă, însă, şi un angelus de aur. Trebuia 
s­o fi văzut cum şi­a frămîntat din pricina lui inima, 
întrebîndu­se ce să se facă cu el, odată ce era oricum de 
aur.
— Oh, asta este o bucăţică de aur — şuieră ea îm­
bujorată, şi din nou se înroură, din cauza frămîntării ce­
o cuprinsese. Să fi văzut cu cîtă viteză a dispărut acel 
galben mărunt, cînd în cele din urmă s­a decis să­1 
primească.
— Oh, Doamne, îţi mulţumesc, aşadar — spuse ea 
mîhnită —, acum pot să­1 primesc, nu­i aşa ? — Şi ţăcăni
îndată închizătoarea poşetei, nemaizărindu­se unde 
anume se făcuse nevăzut angelusul.
— Prea bine, asta nu înseamnă încă avariţie — ar 
putea cineva să riposteze—, ăsta mai e încă acelaşi vis al
copilăriei, una din stările­i de graţie de odinioară.
Numai că pe ea o interesa nespus şi dacă va primi de
fiecare data ceea ce i se cuvine. Ba nu se sfia nici să se 
tîrguiască, însoţindu­şi argumentele cu astfel de 
izbucniri :
— îţi închipui cumva că fur banii ? — Iar către mine
odată cînd m­a certat, făcu : — Eşti atît de uşuratic, 
Micislav ! Tu nu cîştigi banii aşa de uşor, încît să­i 
arunci astfel pe fereastră.
— în schimbul banilor mei mi se serveşte ceva mult 
mai de soi, în altă parte — i­a spus tot atunci patronului,
ridicîndu­se de la masă. — Tii, ce treabă­i asta ?
A trebuit să plecăm de acolo.
La care, ea dădu următoarea măruntă explicaţie a
purtării sale :
Sînt oameni — începu ea să peroreze —, care toată viaţa
lor n­au primit un singur penny nemuncit. Să încerc 
acum să­mi imaginez că vinde cu mare greutate nişte 

71
coşuri împletite, trudeşte anevoie pentru fiecare leţcaie,
şi cu toate acestea o parte se pierde. I se dă greşit restul 
sau cumpără zece ouă, din care două sînt clocite — two o
ften are rotten, — m­a învăţat ea şi expresia 
corectă —∙, oare asta să nu fie pricină de 
amărăciune ?

73
 Căci, între timp, cum spuneam, mă mai şi 
învăţa cum &e trăieşte, mă învăţa cîte şi mai 
cîte. Ne plimbam. Era şi de asta nevoie, 
trebuia să mă plimb cu ea pînă­mi ieşea 
sufletul, din ce cauză pare ? Se pare că 
sufletul ei asocia o mulţime de lucruri cu 
plimbarea.
*
 într­o bună zi, însă, a îngheţat cle­a 
binelea. Făcuserăm/ iar o excursie undeva, 
departe de Londra, iar frigul ne surprinsese 
fără veste. Adevărat că şi înainte pierdusem 
multă vreme în apropierea unor cariere de 
piatră, făcusem popasuri, ne oprisem pe 
poduri, ca să privim carele ce treceau.

75
 — Vai, mi­au îngheţat picioarele — a 
exclamat ea deodată —, chiar în clipa aceasta 
mi­au îngheţat, am simţit cînd mi­au îngheţat
— strigă ea vesel.
 Am sfătuit­o, aşadar, să facem cîţiva paşi 
alergători, ceea ce foloseşte în asemenea 
cazuri, ba poate fi chiar vreo circiumă în 
apropiere.

77
 Am alergat deci pieptiş cu vîntul, prin 
întuneric, tra­ versînd o mică livadă, către 
sat.
 ■— Te simţi mai bine ? — am întrebat­o, 
pe cînd gîfiia cu disperare.

79
 — Mor — mi­a răspuns scurt. La care, 
am luat­o în braţe şi am continuat să alerg 
astfel cu ea.
 Dar la ce bun aş mai lungi vorba ? în cele 
din urmă, simt într­adevăr miros de bere.

81
 ­— Poftim, este aici o circiumă — îi spun 
—, coboară, draga mea, ca să putem intra.
 — Nu se poate — a răspuns ea cu 
blîndeţe —picioarele îmi sînt parcă două beţe.

83
 La care, am sărutat­o. Iar ea mi­a întors 
sărutul. Şi stăteam astfel cu ea acolo, 
sărutîndu­ne în neştire, încît era gata­gata să 
cădem.
 într­un tîrziu, apoi, o rază de lurţiină căzu 
la picioarele mele, cineva ieşea din han. 
Fiindcă era un han mărunt. Am intrat cu ea 
în braţe, dinspre poartă. Cei ce se aflau 
înăuntru şi­au închipuit că port în braţele 
mele un cadavru, astfel că şi­au ridicat 
mîinile. Cînd au dat însă cu ochii de făptura 
asta minunată, au zîmbit.

85
 — Daţi­mi urgent o cameră — am spus 
—, i s­a făcut rău nevestei mele.

JL2
 8Tocmai se găsea una. Una bine încălzită. Camera me­
dicului veterinar, 111 care se făcea în fiecare vineri foc

87
din timp. Am intrat cu ea de­a dreptul acolo.

88
 Să­mi fie de astă dată îngăduit să evoc o întîmplare, al cărei martor 
fusesem eu însumi cîndva, la Hamburg. Un om beat şedea m mijlocul 
străzii, într­o băltoacă, căci tocmai ploua, şi se tînguia amar, deoarece 
nu izbutea să scape din ea. Cu atît mai puţin cu cît, de îndată ce 
încerca să facă o mişcare, tovarăşul său îl împingea înapoi. — Ich bin 
cier Herrgott * — îi spunea şi nu­1 lăsa să se ridice pentru nimic în 
lume. — Was machst du mit mir ? ** — se tînguia celălalt, însă nu afla 
îndurare. — Ich bin der Herrgott — i se spunea de sus. ^

Aşa şi cu mine, acolo, de ce anume, veţi afla îndată.

89
9*
 — Trebuie s­o băgaţi repede sub plapomă — m­a sfătuit hangiţa. 
Adică pe lady, cum se exprima ea. — îi aduc îndată nişte încălzitoare, 
la picioruşe.

Porni, fără să mai stea pe gînduri, în timp ce eu procedam întocmai 
cum mă sfătuise, am vîrît­o repede în pat. Adică, înainte am dezbrăcat­
o. Ce­o fi fost asta ?

90
 I­am scos bluziţa şi rochiţa, fără ca ea să se împotrivească. în 
jartierele ei, în schimb, era să mă încurc rău de tot, în puzderia aceea 
de dîrloage albastre şi roze. Încît, de trudă, năduşisem aproape. — Dac­
aş fi ştiut, nu m­aş mai fi apucat — am murmurat turburat.

Câci mă simţeam cît se poate de straniu, vă puteţi imagina. Şi, în 
zadar avea un mic medalion la gît, care se afla acolo ca s­o ocrotească 
de toate năprasnele acestei lumi, în zadar îi erau atît de fragili umerii 
şi de subţiri braţele... cum desfaci un mugure din învelişurile lui, sau 
un pacheţel fermecător, în care se află căpşuni şi care conţine în el 
toate miresmele vii ale acestui pămînt, iată ce senzaţie aveam. Se 
înţelege deci că eram turburat. Fiindcă, după ce am culcat­o şi am 
învelit­o, i­am aranjat pînă şi hainele, ca şi cum aş fi înnebunit. Rochiţa

91
9*
frumos împăturită, bluziţa, separat, pe speteaza scaunului, ca nu 
cumva să se şifoneze, pantofiorii sub scaun, în timp ce

* Eu sînt Domnul Dumnezeu (germ.).
** Ce faci cu mine ? (germ.).

9 — Povestea nevestei mele pînă şi ochii erau cît pe­aci să­mi sară clin orbite. în 

cele

92
din urmă am zis :

— Ai putea, în sfîrşit, să­mi clai o sărutare. Fiindcă o merit — am 
încercat eu să obiectivez situaţia. în timp ce gîndeam în sinea mea : 
dacă nici acum nu cer, oricine mă poate socoti nebun, pe bună dreptate.

93
9*
 Oare data trecută nu se supărase tot din cauză că nu­i cerusem ?

— Un pupic — i­am spus, aşadar. Şi m­am străduit s­o privesc 
galeş, atît cît sînt eu în stare.

94
 La care ea nu mi­a răspuns, adică nu mi­a răspuns îndată.

— Mi­e somn — zise ea tărăgănat. Şi clipi alene din pleoape, ca 
pisicuţele.

95
9*
 — Cu toate acestea, nu s­ar putea măcar unul, înainte de­a adormi
?

La care, ea întinse către mine mîna. Mîna i­am sărutat­o mai întîi, 
apoi, după cîte îmi amintesc, îndată şi gura. Adică, de fapt, braţul şi 
părul şi buzele, cine ştie dacă nu i­am înfulecat şi perna, cum aş mai 
putea să ştiu ? Ceea ce este de asemenea uşor de înţeles, odată ce era 
cît pe­aci să­mi rupă dinţii. Dealtfel, în felul acesta nu mă sărutase încă
niciodată nimeni. Nici nu bănuiam că ar putea să existe aşa ceva. Că 
într­o pisicuţă sfrijită ca ea ar putea să mocnească atîta pîrjoL

96
Ε locul să relatez o obsesie a mea, de care nu e chip să scap. Cît este 
omul de vulgar, dacă stai să te gîndeşti. Căci, ce­am făcut eu de­a 
lungul unei întregi vieţi ? întotdeauna, ceea ce ar fi făcut şi alţii în locul
meu. Să fim sinceri. Cînd am avut prilejul, am sărutat, adică ne­
condiţionat şi inevitabil, asemenea unei maşini. (Mată ce asta­i goana 
vieţii noastre. Căci, ce s­ar fi întimpfat dacă fata aceea ar fi adormit cu 
adevărat şi, împreună cu ea, şi eu ? Să luăm extrema aceasta. Doi 
îndrăgostiţi care, excepţional şi o singură dată, nu se înfulecă unul pe 
altul, ci se lasă furaţi de somn unul lîngă altul, frumuşel, ca mierlele, 
învăluiţi într­o bizară încredere, aproape nepământeană. Oricît de 
ciudată li s­ar părea unora ideea aceasta, iată ce mi­aş dori eu acum. Şi
nu numai pentru că sînt trecut acum peste pîrjolurile pămîntene, ci şi 
fiindcă, nici atunci chiar, nu asta era ceea ce doream. în nici un caz 
ceea ce s­a întîmplat pînă acum. Memoria mi­e încă teafără. Eu căutam
în viaţă încredere, dar să mă opresc aci. Nu vreau să fiu sentimental. 
Dealtfel, întotdeauna s­a întîmplat altceva decit ceea ce îmi dorisem.

97
9*
 Mai bine să reiau firul acolo unde l­am părăsit. Mărturisesc că 
socotesc azi mai curînd un noroc ceea ce s­a întîmplat mai apoi, oricît să
fi fost atunci de amărît. Căci, la un moment dat, pam simţit mîna pe 
faţa mea.

încă în aceeaşi clipă am şi făcut un salt în direcţia uşii

98
 Afară răsufla din greu hangiţa. Nu izbutea să deschidă uşa, avînd 
braţele încărcate de cărămizile înfăşurate în cîrpe. Abia am fost în 
stare să înţeleg situaţia.

Căci, de ce îmi trebuie mie cărămizile acelea ? Doamne ! Doar n­am 
de gînd să­mi construiesc casă cu ele !

99
9*
 într­un cuvînt, erau cărămizi încălzite, le­am luat din mîna ei, 
fireşte, dar le­am şi lăsat la repezeală. Şi aici începe partea mai dificilă 
a lucrurilor. Odată ce eu am şi încuiat îndată uşa după hangiţă.

Rezultatul a fost un ţipăt cumplit. Atît de cumplit, de parcă 
domnişoara ar fi fost tocmai gîtuită de cineva. Mă şi întreb cum se face 
că n­a dat buzna peste noi personalul hanului.

100
 — Ce faci acolo ? Ai încuiat uşa ? Vrei, aşadar, să mă seduci ? — 
întreabă ea îngrozită.

Încît era să izbucnesc în rîs, de emoţionat ce eram.

101
9*
 Fiindcă asemenea groază nu văzusem încă pînă atunci. Şedea 
ghemuită, sărăcuţa, într­un colţ al patului, ca un înger ciufulit, cu 
privirile pline de oroare. De parcă abia atunci şi­ar fi dat seama unde 
se află şi ce i s­ar putea întîmplă. Părul şi­1 răvăşise cu mîna, ca un 
copil deznădăjduit. cămaşa îi alunecase de pe un umăr, iar sînul mă­
runt era gol pe jumătate. Ei, da. Odată ce noi nu sîntem în stare nici 
măcar să ne imaginăm ce înseamnă pentru ele fecioria şi ce înseamnă 
seducătorul ? Ε mai teribil chiar decît ucigaşul !

— Pleacă ! — începu ea brusc să mă implore.

102
 Adică, asta nici n­o mai descriu. Mă ruga să nu­i distrug viaţa. Mă 
imploră în genunchi, dacă o iubesc cît de cît, să plec pentru totdeauna 
din viaţa ei. Fiindcă ea se distruge în acest fel, nici să trăiască nu mai 
poate..,

Spunînd toate acestea, plîngea încetişor. Plîngea abia auzit şi foarte 
trist*

103
9*
Cică, îşi iubise înainte pătimaş părintele. Acum, nici să­1 privească în 
ochi nu se mai simte în stare

104
 .'— Pentru câ mă aflu pe o pantă alunecoasă — se tîngui 
ea. — Odată ce sînt şi eu, desigur, ca făpturile acelea 
nelegiuite. — Şi prinse să lovească agitată plapuma. Ba o şi 
îndepărtă de pe ea cu picioarele.

" 105
 Am ridicat, aşadar, plapuma şi am încercat din răsputeri
s­o domolesc — ce­ai putea face altceva într­o astfel de 
împrejurare ? Îndeosebi, cînd eşti copleşit de ruşine ?

Oricum aş întoarce lucrurile, este în orice caz carac­
teristic, în ce mă priveşte, ceea ce mi s­a întîmplat acolo. Nu
pretind cîtuşi de puţin că ar fi putut să se petreacă ceva — 
deşi nici asta n­o ştiu. Căci omul e în stare de multe — am 
văzut eu şi d­al de­astea —, nimeni n­are de unde să ştie de 
ce anume e în stare. Am şi despre asta aceeaşi senzaţie. 
Anume, că nu fusesem nici­ cînd atît de aproape de a­mi 
schimba viaţa, ca tocmai atunci şi acolo, în bezna din faţa 
hanului. Căci fusese una din acele clipe rare, cînd dispăruse

106
din mine orice îndoială. Odată ce îmi pusesem o singură 
întrebare : — ce anume îţi umple viaţa ? Oare sensul zilelor 
tale nu constă din visele urzite în jurul acestei copile ? însă 
nici asta nu se putea. Nici cel puţin să visez. Pentru că, 
dacă o singură clipă∙ mă încumetam să nădăjduiesc în ceva, 
o putere mai mare decît mine mă împingea îndărăt. în 
mijlocul aceleiaşi băltoace, fără îndurare.

Merită să meditez niţel asupra stării de atunci a lu­
crurilor. Doar nu eram eu un om slab din fire. Cînd îmi 
adunam puterile, nu exista nici un Herrgptt în stare să mă 
oprească. Să nu uităm însă că era beat şi cel ce se tînguia la
Hamburg, după cum beat eram şi eu. Abia acum încep să­

107
mi dau seama cît eram de beat. în ce măsură îmi era 
infectată fiecare picătură de sînge cu otrava aceea, al cărei 
nume era atunci „nevastă­mea".

De asta am şi pomenit mai sus de beţivii din Hamburg.

108
Adică, de asta nu izbuteam eu să mă ridic din băltoacă.

I­am spus fetiţei :

109
 — De ce­mi ceri să plec, odată ce îmi eşti aşa de dragă ?
N­ar fi o nerozie ? ∙

•— N­am nevoie de dragostea ta.

110
 — Doar şi tu mă iubeşti pe mine, cel puţin aşa îmi

— spuneai,Nu mai vreau să te iubesc de­acum 
niciodată — răspunse ea printre sughiţuri. — Şi nici să te 
văd nu mai vreau. — Şi mai plînse cîtva timp.

111
 Am îmbrătiş a L—O cu gingăşie.

— Nu, nu — ţipă ea ieşindu­şi din minţi de groază. — 
Te urăsc, nicicînd nu te­am iubit, fiindcă n­ai căutat altceva
decît să mă seduci...

112
 Eram, se înţelege, cît se poate de jignit. De ce tocmai din 
această pricină ? Nu în zadar am apelat la păţania celor doi 
hamburghezi.

Mi­am luat deci paltonul şi am pornit către uşă. Fără a 
rosti un singur cuvînt. Ca unul a cărui demnitate îl
{

113
opreşte să răspundă la o asemenea jignire.

La care, ea a mai vorbit o dată, în tăcerea camerei. Nu 
există puritate îngerească asemănătoare cu vocea ei. Ca 
nişte clopote de cristal, aşa suna.

114
 — Adio — spuse ea întristată.

Iar eu a trebuit să mă mai opresc o dată, atît de milă îmi 
era de ea.

115
— Să nu te­aştept, totuşi, afară ?

Şi­a acoperit ochii spre a se feri de mine.

116
 Am plecat. Afară, însă, m­am mai oprit o dată în 
întuneric. Fiindcă nu se putea să nu mă opresc. Nu eram 
capabil să­mi văd de drum, paralizasem parcă.

Şi cîte nu colcăiau în mine ! In inimă, tăcere surdă, în 
urechi, în schimb, tot felul de trăncăneli, pînă şi muzică.

117
 ' De fapt, parcă băteau în mine nişte clopote, aşa era. Iar 
eu le­aş fi ascultat.

— Va să zică, domnul pleacă ? — ar putea să mă în­
trebe de astă dată cineva. — Şi de ce pleacă acest domn ? O 
fi ucis­o acolo, sus, pe domnişoara cea mărunţică ? —■ 
Asemenea trăncăneli îmi răsunau în urechi.

118
 — Şi ce­a făcut cu dînsa ? — întreabă parcă cineva. — 
A dezbrăcat­o ? Bravo ! Ne­am lăcomi şi noi niţel î

îmi venea s­o iau la goană sau ceva de acest fel, spre a­
mi pune sîngele în mişcare şi a­mi repara ruşinea, însă nu 
era cu putinţă.

119
 — Oare să fiu prins în ţinte de locul acesta ? Dracu* s­o
ia de lume î — am început să înjur în sinea mea.

Fiindcă îmi venise ideea de a mă întoarce la ea şi de a 
sparge uşa încuiată

120
 .Căci. cum îndrăzneşte ea să mă dea afară, după ce m­a 
lăsat s­o dezbrac ? Ce neobrăzare, sînt eu oare un animal ? 
Poate să facă cu mine tot ce­i trece prin cap ?

Ameţeam de călduri. Căci abia atunci mă cuprinse­ seră 
cu adevărat.

121
 Mi se părea că desluşesc aceleaşi luminiţe împrejurul 
gurii ei şi că simt aceleaşi arome care umpluseră încăperea 
toată, emanînd dintr­însa, de parcă s­ar fi răsturnat o oală 
cu miere.

Ba, s­ar putea ca, de fapt, să nici nu fi dorit cu adevărat 
să plec — mi­a' răsărit în minte îndoiala. — Căci, de unde ai
putea să ştii ce anume vor ele ? — Şi îmi venea să mă întorc 
în pas alergător. Odată ce şi rîsul nevestei mele s­a 
amestecat în aceste halucinaţii, aşa zău. Rîsul acela 
blestemat, de cîte ori îşi bătea joc de neghiobiile săvîrşite, 
chipurile, de mine în relaţiile cu femeile. Peripeţii inventate
de mine, care, iată, deveniseră realitate.

122
 — Iar eşti neghiob ? Ajunge să te roage să pleci, şi tu te 
şi supui ? — mă întreba parcă rîsul acesta. — Acolo, sus, se 
află o preafrumoasă domnişoară, în aşternut.

Deodată, apoi, m­am simţit copleşit de oboseală. La care 
m­am şi pomenit mergînd. — Tropa, tropa — îmi ascultam 
propriii paşi.

123
 Ei, vezi ? Trebuia doar să pornesc odată şi­odată.

Nu mai aveam de astă dată alt gînd decît acela de a 
ajunge cît mai repede la Londra. Mi­am accelerat deci paşii, 
de parcă aş fi avut o treabă urgentă de rezolvat.

124
 Ce să fac, însă,, la Londra ? Căci acasă nu­mi venea să 
mă duc, pentru nimic în lume.

Am urcat deci pînă la Kodor. Întîmplător m­a întîm­ 
pinat cu mare tărăboi. Din două motive :

125
 Pe de o parte, fiindcă dorea să plec fără întîrziere la 
Bruges, se oferea acolo ceva, un prilej cu adevărat bun, 
chiar dacă nu în legătură cu sălvamarul — în schimb, aveau
nişte contracte de arendă dintre cele mai avantajoase... şi 
aşa mai departe. Esenţialul era că plăteau bine. Să plec, 
deci, cît mai repede la Bruges. Adică, de fapt, să nu plec 
încă, să mai aştept cît va timp, are să­mi spună el cînd 
anume. In concluzie': să nu plec, ăsta era unul din motivele 
urgente.

Pe de altă parte: să­1 însoţesc fără întîrziere la ,,o întrunire 
nostimă", ca nu cumva să se plictisească ele moarte, odată 
ce vor fi prezenţi acolo doar nişte mame­ luci bărboşi şi 
înăcriţi, cu care nu ştie ce să se facă. ■

126
 — Hai' cu mine, mă Jacob, şi amuză­mi veveriţele 
bărboase — îmi dădu el de ştire. Să­1 însoţesc neapărat, 
odată ce nişte relaţii n­au să­mi dăuneze defel — Cine ştie, 
s­ar putea să te îndrăgească vreunul — zise Kodor, Vorbea 
italieneşte, ca întotdeauna cînd era însufleţit de ceva.

Pe mine aproape mă lovea damblaua, şi nu doar din 
cauza sforţării ce­o făceam de a­1 urmări atent, ci şi ca să 
mă prefac că sînt entuziasmat de toate aceste perspective, 
dar îndeosebi de persoana lui. Eram însă nevoit, fiindcă mă 
gîndeam : fie ce­o fi, am să întind şi eu coarda, ca să obţin 
ceva de la el. Odată ce nu mai eram dispus să mă plimb prin
oraşul acesta.

127
 —Aşteaptă — făcu el —, vom gusta pe loc lăp ticul 
acesta. — (Lăptic — vinişor.) Şi, cît ai bate din palme, mi­a 
şi turnat ceva întunecat în pahar.

— Ei, ce­i asta ? — întreabă el fericit, vîrînd butelia 
subsuoară. — Ce­i asta, ai putea să­mi spui ? In zadar îl 
adulmeci, odată ce nu te pricepi la nimic — prinde el să mă 
terfelească şi, între timp, rîde cu poftă. — Ei, ce­i asta ?

128
 Nici nu l­am mai gustat. Avea aromă de răşină, ames­
tecată cu niţel miros de fum. Ajungea şi asta.

— Vin de Samos — i­am spus, ca un judecător.

129
 — Din patria mea — a şoptit el fericit. — Am o afacere 
uriaşă, bătrîne, — a schimbat el subiectul,. şi plnă şi 
sufletul era să­i sară aproape din piept de fericire.

S­a apucat să­mi povestească despre afacerea aceea a lui.
Două întreprinderi greceşti dăduseră faliment, şi aşa mai 
departe. Iar el cumpărase tot ce se putea cumpăra. — Şi 
mai este, pe lingă toate, şi interes britanic — strigă el 
fericit. Chiuia aproape de dragul intereselor britanice.

130
 — Căci sînt un om genial, o minte strălucită — urlă el 
la mine. — Ştii cum sînt eu ? — Şi s­a apucat să­mi 
povestească cît este el de deştept.

Ăştia îşi închipuie (nu ştiu cine erau „ăştia") că el este cel ce
le face hatîrul, în timp ce un grec, pe numele Nikander, îşi 
pierde tot avutul din această pricină, ceea ce este lucrul cel 
mâi plăcut din toată afacerea, odată ce el îl urăşte pe acest 
Nikander

131
 — .Scad, adun, înmulţesc şi aflu beneficiul — mi­a 
explicat el triumfător. Ca să adauge : — Pe Jupiter, by 
Jove, p­onoarea mea. — Pentru că, între timp, vorbise şi 
englezeşte. Un cuvînt n­am priceput. Asta este ceea ce 
nu puteam înţelege, de ce lucrurile se întîmplă astfel ? 
Cînd un tînăr, bunăoară, se angajează. undeva ucenic, 
de ce nu încep să­i explice meseria de la începutul ei. 
Oamenii n­ar face aşa ceva pentru nimic în lume. Uce­
nicului i se face vînt în horă, fără multa vorbă, să­şi afle 
singur începutul. La fel se petrec lucrurile şi cu aceste 
genii. Pentru nimic în lume n­ar începe în aşa fel, încît 
să fie înţeleşi de toţi.
Am desluşit din trăncăneala lui că era pînă la urmă 
vorba de untdelemn, de o uriaşă cantitate de 
untdelemn, atît de uriaşă, încît ai fi putut unge cu ea 
spinarea întregului Regat Unit. Ce fel de untdelemn 
însă ? Dacă te uiţi prin el, este ca lacrima de curat, încît 
îţi scaldă sufletul în aur solar, aşa de galben este.
— Să văd şi eu untdelemnul acela — îi spun.
Numai că nu avea nici măcar o oca de untdelemn. 
Fiindcă aşa sînt ei. Afacerile lor se fac cu ridicata, în 
schimb, marfa în discuţie nici nu există. Odată ce afa­
cerile ei le încheie nu cu mărfuri, ci cu afacerile înseşi, 
pare­se. Eu n­am fost niciodată de o asemenea anver­
gură.
Am aflat, aşadar, că înjghetisse un ring al untdelem­
nului, totul se afla jn mîinile sale, pe un preţ „de nimic", 
cum s­a exprimat. în mai puţin de două luni, 
untdelemnul are să curgă gîrlă la Londra. — Oare la ce 
bun ? — îmi venea­ să­i întreb, însă am tăcut. Las' să 
curgă — mi­am spus. Untdelemnul era depozitat într­un 
port „minunat" din patria lui, unde anume, nu putea să 
mi­o destăinu­ iască. Nu ştiu nici azi mai mult despre 
afacerea aceasta. Mai precis, despre acest aspect al ei.
— De dragul acestei afaceri ne întrunim în seara 
asta — a declarat Kodor. — Aşadar, cu noii acţionari 
principali. — Te voi coopta şi pe tine, nu­ţi face griji — 
mi s­a adresat el mie. — Pe un grăsun ca tine nu­1 las eu 
pe din afară.
încercaţi şi vă imaginaţi ceea ce a urmat. Nu prea ştiu 
ce s­a întîmplat atunci cu mine. Să fi fost furat de somn 

132
sau amorţeala simţurilor să fi fost cauza ? Toate au avut
asupra mea efectul unei bălmăjeli cafenii. Şedea
madică pironit locului şi încuviinţam cu clătinări din 
cap, aşadar mă comportam ca şi cînd toată această 
minunăţie m­ar fi interesat nespus, ca să­mi dau 
deodată seama că nu­i dau nici o atenţie.
Căci Kodor deschisese unul din dulapuri, în care in­
trase ca într­o altă încăpere. în interiorul acestui dulap 
am rămas eu, un timp, cu ochii pironiţi, să văd cite se 
află într­insul, lavabou şi garderobă în miniatură, cît de 
ciudate erau şi ele, ca tot ceea ce îl împrejmuia. Prinse 
să se dezbrace într­insul, îmbrăcă un alt costum, 
lenjerie curată, în timp ce, bineînţeles, nu înceta să 
sporovăiască. La care, i­am spus pe neaşteptate :
— Ascultă, Kodor, n­ai putea să­mi faci rost, din 
banca ta, de cîteva mici monede strălucitoare ? Bineîn­
ţeles, noi­nouţe.
Era cît pe­aci să cadă afară din dulapul său.
— Ce anume m­ai întrebat ? — s­a interesat el în­
seninat.
Abia atunci mi­am revenit. Mă gîndisem că n­ar 
strica să fac rost de cîţiva galbeni noi, spre a­i trimite 
fetişcanei. Fără nici o explicaţie însă. Doar cu indicaţia 
că vin clin partea căpitanului I. St.
— Trebuie să ştii că mă frămîntă un nou model de 
control al galbenilor — i­am spus la iuţeală acestui 
Kodor —, un mărunt aparat, cu ajutorul căruia să se 
poată elimina din automate monedele false. De asta aş 
avea nevoie de cîţiva galbeni noi.
Toate acestea le­am născocit la repezeală, pe seama 
lui,
— Nu mai spune ? — m­a privit el bănuitor. — Eşti 
oare aşa de deştept ? — m­a întrebat ironic. — Pe­onoa­ 
rea mea, n­am ştiut. — Şi m­a privit ca unul care ar dori 
să spună : — Vicleanule ! Vrei, oare, să mă tragi pe 
sfoară cu vreun nou tertip ?
★
în separeul roşu, tapisat cu mătase, al hotelului 
Brighton, am scos din buzunar stiloul şi i­am adresat 
nevestn mele următorul răvaş :

133
Făptură minusculă ! Mă aflu cu Kodor, va trebui sa 
petrec noaptea cu el. Business. 14 După asta plec în patri

14 Afaceri (engL).

134
acolombelor sălbatice, in Brazilia, poale pentru şase luni, aşa 
zău... (Acestea le­am subliniat.) înainte, la Bruges, săptămîna 
viitoare. înainte de toate, însă, s­ar cuveni să mă şi îmbăt niţel 
— astfel o cere morala. Ca şi, de­ altminteri, viata. Spre a­i 
împrumuta avînt acestui netrebnic, fiindcă, din păcate, totul 
depinde acum de el. Căci, lucrurile ar putea lua o întorsătură 
bună chiar, dacă el ar voi­o cu adevărat. Mai departe : poate că
n­ar fi rău să nu citeşti toată noaptea, ca nu cumva să fii prost 
dispusă cînd mă voi întoarce, aducînd razele sclipitoare ale 
soarelui în zori. Ca un Apollo."

135
 Cam acestea le­am scris, după care m­am adresat lui Kodor
:

— N­ai vrea să­i trimiţi nevestei mele un salut ?

136
 — Cum să nu, cu plăcere. — Şi aşternu pe spatele foii de 
hîrtie : ,,Pe stimabilul dumitale soţ îl stîrnesc împotriva 
femeilor. Un bătrîn diavol : Sir Alexander Kodor."

— Ai şi ajuns Sir ? — l­am întrebat îngrozit.

137
— Nu ştiai ? De­o săptămînă.

Al naibii, ce sus se ridică cei de teapa lui !

138
 Aşadar, am expediat scrisoarea însoţită de un buchet de 
trandafiri, care se putea cumpăra în holul hotelului. După 
care, m­am instalat şi m­am abandonat plăcerii.

— Carne, pîine, vin, mă limitez la aceste trei — le­am zis. 
Sînt dator s­arăt că nu­i prea greu să­i cîştigi pe oameni de 
partea ta, îndeosebi dacă ai o oarecare înzestrare pentru asta. 
Fiindcă nu ţi se cer prea multe. Cînd eşti gras, ajunge şi asta. 
Sau dacă ştii cumva să nechezi — să spunem —, să imiţi niţel 
animalele. Kodor, bunăoară, are un anumit zîmbet şiret, la 
care se adaugă oleacă de dulcegărie bătrînească in colţul 

139
ochilor — ca stafida însă, încît făgăduieşte beneficii 
ameţitoare, şi asta să n­aibă efect ?

— Ei — mi­am spus —, azi voi fermeca şi eu lumea. De ce 
n­aş face­o ? Odată ce se află aici două zîne răpitoare ?

140
 Le­am demonstrat deci cît sînt în stare să mănînc şi să 
beau. Mai cu seamă după ce Kodor mă prezentase cu aceste 
cuvinte :

— Am plăcerea să vă prezint un mare mîncător de stridii.

141
 Iară către cealaltă aripă ;

— Arn onoarea să vi­1 prezint pe curajosul căpitan 
Morbidani. — Toată lumea rise.

142
 Se mai afla acolo un corb posomorit, pînă şi el s­a înseninat.
(Era un doctor oarecare, un doctor în pensie din cîte­am aflat.)

Mai important este, însă, că erau acolo şi două femei 
încîntătoare, care, nu se ştie cum, m­au avansat îndată 
favoritul lor. Şi s­au apucat să mă îndoape — ce să vă spun ? 
Au aşezat în faţa mea, cu mînuşiţele lor ferine­ Gate, oţetul şi 
mus tarul, împreună cu tot ce mai trebuia, şi rîdeau cumplit pe
socoteala mea. Se vede treaba că tare îe lipsea sufleţelului lor 
ştrengăria. Trebuie că erau cît se poate de înfometate. 
Prinseră, aşadar, să se minuneze de pofta mea de mîncare şi, 
îndeosebi, să se ia la întrecere care din ele mă alintă şi mă 

143
batjocoreşte cu mai mare iscusinţă. în concluzie, s­a urzit în 
cîteva clipe o dispoziţie excelentă, care îl făcu pe Kodor să 
strălucească şi mai tare.

— Asta e un flăcău minunat — a declarat el despre mine. 
— Poftim. Acum ştiu măcar în ce fel izbuteşte să le sucească 
femeilor capul !

144
 — Aşadar, le suceşte ? — întreabă una din pipiţe.

— Aţ sta ? Ajunge să­1 zărească de la distanţă, că sar din 
tren în timpul mersului. Ε un vraci, nu alta — constată amicul 
meu.

145
Cele două femei hohotiră şi mai şi.

— Şi cît e de uriaş ! — observă terifiată una din ele.

146
 Terifiată, însă, nu fără interes. (De asta îţi dai seama

îndată.) La care, nici măcar nu mi­am ridicat capul, ci am 
aruncat doar priviri înfricoşătoare către ea, din coada ochiului, 
continuîndu­mi ospăţul.

147
 — Asta e un vrăjitor, pe cinstea mea — repetă Kodor. — 
Cite nu ştii tu ? — mă întreabă el. înainte de toate, cîntăreşte 
net patru sute de pfunzi. Zău aşa, pe­onoarea mea. Pe urmă~ 
dă pe gît, dintr­o răsuflare, patru gîşte şi, după ele, douăzeci de
perechi de cremvurşti în oţet. Nu­i aşa ? — se întoarse el către 
mine.

Am încuviinţat, distant, din cap.

148
 — într­un cuvînt, un adevărat monstru — zise una din 
femei. Or, mie şi aceste remarci îmi sînt pe plac. Căci ştiu din 
proprie experienţă că ele sînt însoţite întotdeauna de nişte 
uşoare înfiorări.

în acest fel se amuzau ei pe socoteala mea, iar eu îi lăsam s­
o facă. De ce nu ? De ce­aş face pe grozavul ? Las' să se amuze. 
Lumea aceasta este o urzeală slabă. Da, o urzeală slabă rău, la
ce bun ai fi sensibil ? Cine poate să­mi spună la ce anume 
foloseşte asta ?

149
 Mi­am plimbat privirile peste cei din jur.

Neîndoios că se întrunise acolo un grup de afacerişti cît se 
poate de simpatici : şase bărbaţi, inclusiv noi doi, şi două 
femei. Este inutil s­o spun că barbă n­avea nici unul. Mai 
departe : nu exista între ei nici o legătură, ceea ce am remarcat
de asemenea dintr­o singură privire. Atîta doar că nădăjduiau 
un folos oarecare unul de la altul, asta era singura trăsătură 
ce­i unea, precum şi faptul că nu se prea pricepeau la afaceri. 
(Adică, în afara noastră, ceilalţi patru.) îndeosebi, unul din 
bărbaţi, doctorul, bărbatul pomenit deja, cel cu privirile 
Revere.

150
 Ce­aş putea spune despre negustorul de ciorapi şi desuuri 
— acestuia i se jucase pînă şi o piesă la Viena —, nici asta nu 
prea mirosea a afacere. Şi încă doi : armatorul şi acţionarul 
principal al unei fabrici de sticlă, inutil s­arăt că toţi erau nişte
iepuraşi blajini în mîinile lui Kodor. Niciodată n­aş fi crezut, 
în­ tinereţea mea, c~ar putea să existe atîta naivitate în plin 
centru al Londrei. Or, ăştia trăiau acolo, şi trăiau bine, din 
încrederea lor copilărească. Ciudat ! Am remarcat însă între 
timp că, într­adevăr, tocmai în Anglia există aşa ceva.

151
 Kodor îi trata aşa cum li se cuvenea, de fapt cu gingăşia 
unei mame. Dar că îşi pusese în gînd să­i tragă pe sfoară, nu 
aveam nici o îndoială.

Dimpotrivă î Că eu şi cele două zîne ne găseam acolo anume
în acest scop. Odată ce noi serveam muzica la banchet. 
înseamnă că nu erau în joc sume neînsemnate — căci n­ar fi 
invitat panglicarul ăsta atîta lume degeaba, în separeul cu 
tapete roşii al unui hotel... mi­am dat seama de toate acestea 
într­o clipită.

152
 Ce­mi păsa însă ?

Am mîncat pulpă de viţel fierbinte, friptă într­o bucată, o 
bucată considerabilă.

153
— Să tot cîntărească doi pfunzi — i­am comandat eu 
chelnerului, odată ce ştiam de mult că nu­i nimic mai delicios, 
însă numai dacă este fierbinte şi friptă într­o singură bucată, 
atunci e o mîncare cu adevărat uşoară. Seamănă în acest caz 
cu un nor trandafiriu

154
 .Exultam de mulţumire. Nimeni nu poate să­şi dea 
seama ce se petrecea în mine.
— Stomacul mi­e perfect sănătos — am constatat eu 
în linişte. — Stimate doamne şi stimaţi domni, nimic nu 
mă supără. De ce mi­aş bate capul cu complicaţiile ? — 
Adică, în zadar aş încerca să le explic unora care n­au 
fost bolnavi de stomac, habar n­au ce bucurie frenetică 
te cuprinde în această privinţă.
Pe bătrîn am să­1 fac să crape — mi­am spus eu şu­
gubăţ. Bineînţeles, îmi turnam pe gît tot felul de băuturi 
alese,^ Kodor nu scăpă prilejul de a face din această pri­
cină un mic tărăboi.
— Priviţi — strigă el — nici măcar nu înghite, afu­
risitul, ia te uită ! Toarnă totul pe gît, ca pe­un gîrlici.
— Să vedem, să vedem — strigară aceste zîne 
curioase.
Le­am arătat, aşadar, cum se face. Cum poţi turna
în tine o jumate oca fără să înghiţi.
— Oare n­are omuşor ? — ar vrea să ştie una din po­
rumbiţe.
— Sau n­o fi avînd suflet ? — întreabă a doua.
Ia te uită, cît este de deşteaptă această doamnă ! — 
N­are — aş fi avut poftă să­i răspund.
— în ce priveşte puterile dinlăuntru — am zis — 
poate c­ar fi mai bine să amînăm discutarea lor, cel 
puţin cinci minute încă, deoarece ce va spune la toate 
acestea sufletul viţelului înfulecat ? Că­1 mîncăm mai 
întîi, după care devenim pe loc milostivi ?
A fost de astă dară rîndul doamnei să rămînă per­
plexă. Ca şi cum şi ea ar fi voit să spună : ei, vezi !
Cred, însă, că este cazul să le descriu pe cele două 
puicuţe. Fiindcă erau puicuţe şi erau adorabile, iar pe 
lîngă toate acestea, negre amîndouă. De jos pînă sus, ca 
două pantere lustruite şi smolite — de fapt, două femei­
demon. Aveau înainte de toate ochii negri, şi cît de negri
! şi de cîte feluri poate fi această negreală : al uneia din 
ele, de­o moliciune de vis, al celeilalte, învolburată, ca 
vîlvătăile focului... întunecate le erau şi toaletele, părul 
de asemenea, iar dinţişorii ascuţiţi... Încît, aproape c­aş 
fi avut chef să le rog să mă muşte de­o ureche.

155
îi înţeleg pe cei ce se codesc să dea crezare spuselor mele, cu privire la constatările 
mele de atunci, în problema farmecelor femeieşti. Căci mie, atunci, toate femeile tiner

eîmi plăceau, de ce­aş nega ? Cu toate acestea, ţin să asigur toată 
lumea că erau femei cuceritoare. Oare cum aş putea să dovedesc asta ? 
Căci, dacă îl iau ca martor pe doctorul cel sever — odată ce pînă şi 
dînsul începuse să dea ochii peste cap, să clipească melancolic —, cu 
asta n­am spus nimic încă. Nici negustorul de desuuri nu contează. 
Sînt mai convingător, poate, dacă mai accentuez o dată că nici Kodor 
nu le­adusese aici de florile mărului. Ci, fără îndoială, ca să vrăjească 
cu ele inimile. Fără a mai vorbi de faptul că una dintre ele (aceea care 
avea pe pieptul ei un fluturaş de dantelă neagră) era chiar prietena iui 
Kodor — ceea ce avea să iasă destul de curînd la iveală. Dintr­o 
măruntă observaţie.

156
 — De ce mă priveşti cu atîta stăruinţă, Sir Alexander ? întreabă 
cucoana.

— îţi admir diadema — răspunde amicul meu. — Dealtfel, pe 
dumneata te admir îndoit — adăugă el impertinent.

157
 Din asta, fireşte, se putea ghici că îi cumpărase chiar el diadema, de 
aici apoi admiraţia sa.

Aşadar, în vecini cînta muzica, într­un ritm deosebit de interesant, 
de gamelan, însoţită din belşug de mici ţipete perfide, în timp ce astea 
aici ciuguleau cîte­o boabă de strugure şi­o fărîmitură de cozonac, cît se 
poate de cumpătat şi de fin... Sorbeau de asemenea şampanie, cu 
deosebită delicateţe şi graţie, ba mai şi ciocneau, ca marinarii prin 
taverne, adăugind de fiecare dată : a thousand a year, ching­ching 15, şi 
altele... rîzînd, rîzînd fără încetare. Se îmbătaseră puicuţele de pe urma
măruntelor înghiţituri. Către miezul nopţii, cea cu fluturele, a lui 
Kodor, a cărei mătase neagră era atît de lucioasă, încît lumina îi juca 
pe formele mlădioase — aşadar, această minunăţie mi­a spus 
următoarele :
15 O mie de ani, cu noroc (engl.).
158
 — Eu pe dumneata vreau să te cuceresc.

Foarte bine. Oare acum ce să mă fac ? Ei, lacob, acu' să dovedeşti că 
mi­eşti cu adevărat prieten — mă încurajam pe mine însumi. Odată ce 
situaţia devenea din ce în ce mai încurcată, şi nu doar din cauza 
băuturilor. Se iscaseră mari îndoieli în inima mea,

159
Căci, această minunăţie mă plăcea, fără doar şi poate, o spun fără a mă
lăuda, aşa ceva se simte. Numai că ş

160
iceleilalte îi plăcea de mine, cle­aici complicaţia, adică mă 
plăceau două în acelaşi timp.

161
 In acest caz, ce să se­ntîmple ? Odată ce două iubiri nu se 
pot urzi concomitent. Sau se pot ? — încearcă şi­ai să vezi. mă 
Iacobe, — m­am îndemnat de unui singur. Nu era însă cu 
putinţă. Fiindcă aceea a lui Kodor era vijelioasă din fire, de­o 
zvelteţe unduitoare şi nemaipomenit de stăruitoare. A şi 
încercat îndată să mă expro­ prieze numai pentru ea, asta se 
vedea. A doua era, însă, delicată de felul ei, dulce şi sperioasă. 
A şi dezarmat­o vederea acestui asalt direct, încît imediat a 
bătut în retragere, iar privirile i s­au înecat în melancolie, ca 
frunzişurile în umbră. Am prins­o pe sub masă de mină.

162
 Oare pe care din ele s­o iubesc ? Căci, sincer să fiu, îmi 
plăcea mai mult a doua, aceea cu sufletul mai blajin. Sau să­
mi fi fost cumva teamă de cea a lui Kodor ? Nu zău, n­ar fi 
exclus. La urma urmei, ai anumite obligaţii pînă şi faţă de 
amicii tăi — am încercat eu să mă conving.

Eh, are să se rezolve totul, îi trimit mîine un buchet 
frumos, şi­am să­i scriu c­am fost nevoit să plec pe 
neaşteptate.

163
 Căci, de fapt, ar fi timpul să plec cu adevărat — mi­a venit 
îndată în minte. — Vorbisem doar chiar în cursul acelei zile 
despre asta, tocmai azi mi­o spusese Kodor. Mă duc la Bruges. 
Complicaţia va fi astfel amînată.

în acest timp, Kodor le­a spus celor de faţă :

164
 — Deoarece ne aflăm împreună cu toţii, şi­am căzut de 
acord asupra punctelor esenţiale, să ne ducem într­o" tavernă 
afurisită, să „ciupim" nişte peşte.

Asta se dovedi însă a fi o greşeală, fără doar şi poate, odată 
ce severul doctoraş, care avea faţa toată ciupită de vărsat, a. şi
tresărit îndată. A spus ceva despre faptul că, totuşi, nu se 
căzuse de acord asupra tuturor detaliilor — lucru care merită 
a fi reţinut, căci are să mai fie vorba despre el.

165
 In schimb, să­1 fi văzut pe Kodor cum s­a luminat deodată. 
Odată ce şi el îşi dăduse îndată seama de greşeala săvîrşită. 
El să nu­şi fi dat seama, cu mintea lui rafinată ?

Păi, cum să nu fi căzut de acord, stimate doctore ? — făcu el cu
cel mai răpitor surîs din lume — cum să nu fi căzut de acord 
?Vorba îi era dulce, ca şi cînd ar fi voit să­i alinte sufletul. — Cum oare ? 
— Din nou ca glasul mamelor cînd dezmiardă poponeaţa odraslelor lor. Şi, 
între timp, la mine se uita, ticălosul !
*
Este firesc ca, după toate acestea, să mă fi îndreptat către casă cîntînd. 
Mereu înainte şi pe jos, în minunata auroră. în timp ce în inima mea se 
înfiripa următorul vers despre iubire : — Ajunge să vreau, şi sînt în stare să 
cuceresc lumea întreagă. Odată ce, împotriva voinţei mele chiar, devenisem 
un cuceritor. Ehei, cît eram de triumfător ! Eram atît de ameţit, încît îmi 
mîngîiam propriul palton.
— Iacă, vezi, pis^­pis — îi povesteam eu acestui palton al meu —, cum 
mă iubesc femeile ? (îi vorbeam de parc­ar fi fost miss Borton sau nevastă­

166
mea.) — Cum m­au răsfăţat ele şi cum m­au iubit — clătinam eu din cap. — 
M­au iubit, încît aproape m­au halit. — Şi hohoteam de unul singur.
Căci încercam să simt o oarecare mîhnire pentru amicul meu, spunîndu­
mi că aşa ceva nu se cuvine... Ba, am mers atît de departe, încît m­am aşezat 
pe frep­ tele unui debit ca să mă posomorăsc. Debitul era închis încă. — Ia te
uită — mi­am zis — ce om fără suflet ai ajuns ! Ai oare suflet ? Căci ce­ai 
făcut tu cu aproapele tău ? Mai bine zis, cu amanta aproapelui tău ? N­ai 
acoperit o de sărutări pe coridorul tavernei „La mielul verde ?" Nu asta ai 
făcut ?
— Phii, ce treabă murdară ! — am încercat să­mi fac singur inimă rea. 
Degeaba însă. Odată ce nici o părticică din mine η­avea chef de întristare — 
dimpotrivă ! Aproape mă­necam de rîs.
Odată ce­mi umbla neîncetat prin minte cît de ciudat fusese cînd îmi 
zărisem pe neaşteptate mutra într­o oglindă de pe acel coridor. Căci se 
găsea acolo şi­o oglindă. Abia atunci mi­am dat seama cît de saşiu sînt în 
asemenea ocazii. Cînd sînt copleşit de patimă. Să nu te omoare rîsul din 
această pricină ?
Cealaltă puicuţă îmi şoptise : — Du und Du 16 — căci cu asta se putea vorbi şi
în nemţeşte, limbă pe car

16 Tu şi tu (germ.).

167
enimeni n­o înţelegea, astfel că se încumetase să rostească 
chiar de două ori, în prezenţa prietenei sale, vorbuliţele acelea
fermecate : Du und Du, Ah, porumbiţa !

— Eh, nu s­a întîmplat nimic — mi­am poruncit eu, 
ridicîndu­mă de pe treptele de piatră. — Nu s­a întîmplat 
nimic, mă călătoresc. Pe scurt : o şterg din acest loc eroic.

168
 — Fiindcă dacă nu pleci, îţi rărnme familia pe drumuri ! 
— m­a umflat iar rîsul, de îndată ce­am rostit aceste sfinte 
cuvinte.

— Fireşte c­am să plec — am spus. — Doar n­am să gîfîi 
de­acum înainte mereu ? Căci, ce mă fac dacă şi mîine se 
întîmplă ca una din ele să­mi spună : — Pretind să­mi 
dăruieşti dragostea dumitale ! Ce­am să mă fac în acest caz ? 
Să iau din nou de la capăt gîfîitul ? Sau să­i şoptesc la ureche :
— Te iubesc, te ador ?

169
 în concluzie, eram într­o dispoziţie euforică.

Şi să vă mai imaginaţi, pe lingă toate acestea : după ce­am 
ajuns cu chiu cu vai acasă, cu ajutorul unui automobil, gazda 
mă acostă la sosire. Era un om căruia, în sinea mea, îi 
dădusem de mult tot felul de porecle: clapon bătrîn, şi altele la
fel. Fiindcă era un profet cu capul umplut de tărîţe, un fante 
cu mintea îngustă. Un mîncător de zarzavat, un mistic, care se
scula clis­de­ dimineaţă, odată cu păsările. Imaginaţi­vă cum 
stăteam eu cu el pe scări !

170
 Căci, deşi tot ce­am vorbit împreună n­are o legătură prea 
strînsă cu subiectul, redau cu toate acestea convorbirea 
noastră, în parte ca s­arăt ce rol jucau pe vremea aceea 
misterele în unele cercuri ale societăţii, lucru despre care voi 
mai avea de spus cîte ceva. îmi zice gazda mea pe scară : — îşi 
dă el cît se poate de bine seama, odată ce nu­i orb — avînd doi 
ochi foarte ageri —, că sintem nişte oameni care duc un trai 
cuviincios, adică nevastă­mea şi cu mine, cît de cinstit ne 
trăim traiul împreună — (iertat să fie pentru asta !) —, 
aşadar, îşi îngăduie întrebarea : — Cred, oare, în concordia 
patriarhilor ? (A se înţelege prin patriarhi Avraam şi ceilalţi.)

Dac­aş fi încercat să­mi compun o mină evlavioasă, vinul din 
mine ar fi izbucnit îndată într­un nesfîrşit hohot de rîs. Dracu'

171
să­1 ia. acum i s­a năzărit să­mi umble cu de­astea ? Ia stai, 
am să­i răspund eu bătrînei paiaţe 
!Mai trebuie ştiut că, pe vremea aceea, multă lume citea iar faimoasa 
carte despre necredinţă a părintelui Lambert, scrisă împotriva avocatului 
Ingersoll. Cartea se bucura de o adevărată renaştere, şi tocmai în rîndurile 
cucernicilor de acest fel. Pînă şl eu fusesem odată nevoit s­o citesc din 
doască­n doască, spre a­i putea da cu ceva la cap unui ins infatuat. Asta se 
întîmplase mai demult, in apropiere de Melbourne, însă n­are importanţă. 
Ajunge că spun că mă pregăteam aproape ca, dacă această sperietoare 
bătrînă are să mă mai asalteze cu filozofiile sale, să­1 zdrobesc şi pe el. Şi cu 
aceeaşi armă, chiar cu cuvintele părintelui Lambert, acesta fiind pentru ei 
suprema autoritate pămînteană. Cum, în rîvna­i cucernică, mă mai şi 
apucase de braţ, repetînd din nou întrebarea :
— Oare crezi într­o inteligenţă supremă ?
I­am răspuns :
•— In ce naiba ?
— în inteligenţele de felul arhitectului Vitruvius şi Zoroastru, care 
oricum ne judecă faptele — răspunse bătrînul cu amabilitate.
— La ce­mi serveşte ? Odată ce eu vreau. să judec singur dacă mi­e bună
o anumită varză...
— Ce fel de varză ?
— Aceea pe care mi­o trimiţi dumneata la prînz, dacă mi­e pe plac. Şi 
soba, într­un cuvînt, toate celelalte cîte se găsesc la etajul doi. — Despre 
nevastă­mea n­am pomenit. — Viaţa — am explicat eu spre mutra lui. — 
Căci, chiar dacă lor le place, mă refeream la viaţă, eu nu mă prea pierd cu 
firea de dragul ei. Nu cred în inteligenţele supreme — i­am răcnit la ureche.
— Nu ? — întreabă pe scări bătrînul meşter. — Cum e cu putinţă aşa 
ceva ? Nu crezi în drumul stelelor sau intr­o planificare universală ?
Ăsta se referă neîncetat la stele, cînd mai bine ar căuta să explice logica 
lucrurilor. Ca şi cum morcovii n­ar fi o dovadă pro sau contra, depinde cum 
suceşti lucrurile.
— Drumul stelelor să fie, oare, zadarnic ? Sau armo­ mistica celestă ? — 
Astfel s­a exprimat, desfăcînclu­şi braţele sfrijite în direcţia apartamentului 
portarului nostru.
Şi dacă­i zadarnic ? — întreb eu. — Ce necaz ar ii dacă drumul stelelor e 
zadarnic ? Ascultă, clapon cu

172
­cernic, — i­am spus la repezeală — se prea poate ca eu să fiu un tîmpit, în
schimb, nu sînt singurul, te asigur, odată ce creaţiunea se complace cu 
nătărăi, ceea ce pare foarte probabil, căci altminteri n­ar fi năpădit lumea 
cu ei... aşadar, fă bine şi­ascultă ! Cînd în oala dumitale ceva clocoteşte, ce 
spui ? Spfti : ce frumoasă armonistică este aici, nu ? Cînd. de fapt, ce fel de 
armonistică o fi asta, stimate domn, Your luorship 17 ? Că o fiinţă se 
hrăneşte din alta ? Aşadar, ne stăpîneşte principiul parazitar, iubite 
domn... Să fie acesta paradisul leoparzilor ? — m­am răstit la bătrîn. — Ei 
vezi, drăguţule, planificarea universală se bazează pe cruzime, lucrurile 
sînt simple, or asta pe mine nu mă atrage şi nici nu mă interesează — nu, 
iubite domn, — căci nu mă interesează armonistica în care domină marile 
principii şi în care individul nu este luat în seamă. Nu zău, acest lucru e la
fel de sigur, după cum mă vezi şi te văd. Cu asta apoi, am şi isprăvit unul 
cu altul. Am onoarea să te salut. — Şi mi­am scos adînc pălăria în faţa lui. 
— Iar dacă părinţii din Sweden­ borg nu mă iartă, nici eu n­am să­i iert pe 
ei, aşa să le spui. Dealtminteri, este vorba aici de adevăruri aplicate, să nu
uiţi, şi nicidecum de marile adevăruri, niciodată de ele. în această privinţă,
am onoarea să mă refer la părintele Lambert, domnul meu, — am 
schimbat brusc vorba, într­un elan proaspăt ivit. — „Man's life is a 
tragedy, it is an awful subject" — prima teză. — „Life is practical" 
—■ a doua teză. — „It is neither poetry, nor efeminate philosophy.
The passions of human nature civilized or barbarous make 
stern alternities necessary and∙ lugubrious can't will not 
change man's nature or the necessities that arise from it".  — Şi, 
cu asta, te şi salut — i­am strigat eu bătrînului. — Good bye. 
18

17 înălţimea voastră (engl.).
18★ * "Viaţa omului e o tragedie, e un subiect îngrozitor. — Viaţa e practică 
— nu e nici poezie, nici o efeminată filozofie. Pasiunile de natură umană 
civilizată sau barbară fac grave alternanţe, deviaţii necesare şi lugubre nu 
vor schimba natura omului sau necesităţile ce se nasc din ea — La revedere, 
(engl.)

173
 Citatul nu se referea direct la. subiect, cum îl ştiam, însă, pe dinafară, l­am spus.
Căci asta era fraza pe care i­o aruncasem odată în obraz unui ins infatuat, în apro­
piere ele Melbourne.

Deci astfel declamam eu în beţia mea, pe scară, încît m­aş fi putut 
duce fără teamă să fac pe predicatorul în careva parc. — Bravissimo — 
a exclamat un italian la parter.

174
*

— Ce nostim eşti cînd te îmbeţi — s­a amuzat nevastă­mea de 
mine, şi nu prididea să mă îndemne să­i mai povestesc unde­am fost, în
ce fel am petrecut, ce­am făcut toată noaptea. însă şi încă, cu toate că şi
fără asta vorbele curgeau din mine...

175
 Am constatat însă, totodată, şi o ciudată şiretenie la mine. Ceea ce 
are însemnătate, fiindcă mi­a plăcut această şiretenie, aproape mai 
mult decît onestitatea.

— Aşa ar trebui să trăiesc — mi­am spus eu ∙—, căci în, felul 
acesta pare­se că se poate.

176
 Fiindcă, m­am prefăcut mai beat decît eram de fapt. Cum în astfel 
de împrejurări poţi îndruga verzi şi uscate fără vreo răspundere, am 
făcut­o şi eu, urmărind între timp, treaz, efectul cuvintelor mele asupra
măruntei şi durduliei mele neveste.

Era ca un cocoloş.

177
 Se ghemuise pe divanul roz, în∙ pijamaua ei albastră, între cărţi şi 
ckiştocurî de ţigări, de parcă ar fi chefuit şi ea toată noaptea. Repet, ca 
un cocoloş, ca un ghemotoc de culoare albastră, ciufulit de pisici.

— Oare asta să fi fost tot ? — m­am întrebat. — Pe asta o iubesc eu
? — Mărturisesc că 1111 mă puteam minima îndeajuns de mine însumi 
după marile miracole ale acelei nopţi. Că pe asta o iubesc. Totodată, 
simţeam şi un fel de apăsare pe inimă, care îmi spunea că zadarnic mă 
aventurez, are dreptate rniss Borton, de moftul ăsta n­am să pot scăpa.

178
 Iar constatarea aceasta îmi răsări în minte atît de clar şi de solemn 
în acea tăcere : — în tăcerea solemnă a beţiei şi ∙ în acea stranie lumină
din zorii zilei —, căci ridicasem storurile, iar odaia­se umpluse toată de 
strălucire... încît îmi auzeam aproape glasul, care îndruga verzi şi 
uscate. De parcă nici n­aş fi fost eu.

I­am povestit aventura mea cu cele două femei, în următoarea 
variantă :

179
 Câ ar fi două milionărese, pe care le întîlnisem în cursul nopţii, în 
legătură cu nişte afaceri ale lui Kodor — numele lor nu­1 reţinusem, nu
ştiu nici acum cine sînt, probabil că două vuitance cu capă, care circulă 
în libertate — am zis —, însă frumoase, ca păsările din vis, sînt gata să 
jur — şi am ridicat mina în semn de jurămînt. —, una­este o pasăre 
durdulie, a doua are mijlocul la fel de sculptat ca al violinelor... {La 
aceste cuvinte, nevastă­ mea a rîs cu poftă — matale eşti poet, matale 
eşti poet !

— a ţipat ea. — Pasăre şi vioară — ţipă ea —, eşti scump !

180
— Căci franţujii aceştia sînt cît se poate de precişi.) — Iar aceste două 
păsări bizare, jur... (şi din nou am ridicat un deget, în semn ele 
jurămînt) — amîndouă mi­au cerut mîna astă­noapte — i­am povestit 
mîhnit,

— Adică, eu cuceresc acum pe cine vreau, odată ce­sgn devenit un 
adevărat cuceritor, aşa să ştii — am adăugat printre nişte zîmbete 
pline de tîlc.

181
 Nevastă­mea, fireşte, era cît pe­aci să se rostogolească de pe divan 
de rîs.

— Scumpule, dragule, — se văicărea ea, ţinîndu­se iar de pîntecu­i
mărunt.

182
 — Vai, mijlocul meu ! — a strigat ea pe neaşteptate, cu faţa 
schimonosită. Căci avea, într­adevăr, un mic necaz permanent cu 
mijlocul, nimic grav, un lumbago sau aşa ceva — şi de îndată ce avea 
vreun necaz, cauza eram de fiecare dată eu.

— Mă doare — mi­a reproşat ea şi de astă dată, în­ toreîndu­se cu 
faţa la perete. Pînă şi obrazul şi 1­a acoperit, ca să­1 ferească de mine.

183
 Am tăcut dar, şi­am început să mă dezbrac, clătinîn­ du­mă, în 
tăcerea din casă.

O aud deodată că spune :

184
 — Cum ziceai c­a fost ? — Şi­o aud chiţăind sub plapumă.

La care, am început iar. I­am relatat îndoielile mele,* cînd unul din 
picioruşe mi­a făcut semn pe sub masă (fireşte, am înfrumuseţat 
lucrurile), ca, în acelaşi timp aproape, o mînă măruntă să mă tragă şi 
ea de pulpana hainei — îi povesteam —, ca nişte iele răutăcioase.

185
 — Iar matale ? — întrebă ea clipind mărunt.

— Mi­am ferit niţel pantoful, ceea ce e şi firesc... Ε firesc, zău aşa. 
(Căci dragostea o interesa în mod deosebit, mai mult decît orice altceva 
şi, bineînţeles, tot ce răsare în jurul ei.) La care. am continuat. I­am 
povestit că erau îmbrăcate amîndouă în negru. (Pe Kodor l­am scos din 
cauză, fireşte — aşadar că una din ele ar fi amanta lui —, toate cîte 
aveau vreo legătură cu asta), apoi mi­am împletit şi urzit după cum 
urmează firul povestirii, stîrnindu­mă la o tot mai crîncenă beţie :

186
 — însă, ce să mă fi făcut cu două deodată, nu­i aşa ?

— Chemam parcă mărturie cerul. — Cum să mă­nsor cu două deodată
?

187
 — Dumnezeule ! De ce trebuia să te şi­nsori pe loc ?

— se lamentă nevastă­mea.

188
— Ele chiar asta voiau.

— Cum anume voiau ? Să le iei de nevastă ?

189
 •— întocmai. îţi dau cuvîntul meu. Nu mă crezi ? Cu­ vfcitul meu 
mai contează ceva...

Aici am amuţit.

190
­— Nu le­ai spus că eşti însurat, că ai o nevastă ?

— Cum să nu le fi spus ?

191
 — Şi ele ?

— Nici că s­au sinchisit. în America, lucrurile acestea se rezolvă cu 
uşurinţă. (Am sucit lucrurile în aşa fel, încît să le scot americance.) Se 
gîndeau cu siguranţă că, deşi am o nevastă, aş putea s­o părăsesc de 
dragul lor...

192
 Am rostit asta întocmai. Iar acum, să ne oprim, fiindcă de astă dată 
viaţa făcu o mare cotitură. S­a şi lăsat o tăcere destul de mare peste 
încăpere după aceste cuvinte.

Căci nevastă­mea s­a ridicat de jumătate pe divan, sprijinindu­se 
într­un cot. Mai întîi îşi aprinse o ţigară, trase adînc fumul în piept, 
apoi zise :

193
 — Aşadar, ai avut din nou succes, te felicit. — Şi rise uşurel, abia 
perceptibil. Pe urmă, făcu visătoare şi meditativă : — Ce ciudat, chiar 
ieri mi­a fost cerută şi mie mina.

Repet, rosti asta doar ca din întîmplare, în treacăt, ca una care se 
gîndeşte cu voce tare. în schimb, a adăugat şi aceste cuvinte ciudate :

194
 — îmi dai drumul ?

195
 A doua zi, aşadar, am avut de gînd să percheziţionez casa, aceasta 
mi­a fost prima intenţie.

Dar să rămînem la clipele acelea. Deoarece mai fusese cîte ceva, să 
nu uit, am şi vorbit despre asta. La început, am încercat să rîd.

196
 — Te rog să nu glumeşti — i­am spus. — Cînd ţi­au cerut mîna ? —
(în timp ce picioarele îmi tremurau.)

— Ţi­am spus doar că ieri — răspunde ea senină.

197
 — Ieri, într­adevăr ? Cum anume ieri, şi unde anume ? Ce vorbă­i 
asta ? Odată ce eşti mereu tolănită în pat?

Nevastă­mea rîse.

198
 — Nu sînt eu mereu tolănită în pat — începu ea. (Asta aşa şi este 
— mi­am spus —, deunăzi chiar a dispărut de acasă, şi asta­i 
adevărat.) — în al doilea rînd : pentru aşa ceva nu trebuie neapărat să 
ieşi din

casă.

199
— Nu ? Vrei să spui că aici, în acest apartament ?

Rîse cu şi mai multă seninătate.

200
 — Cîte nu­ţi trec prin minte ! — Cu toate acestea, nu m­a privit în 
ochi. — De ce tocmai aici sau de ce în altă parte ? Nu poţi primi o 
corespondenţă ?

Aşadar, i se scrie aici, poftim. La asta încă nici nu mă gmdisem.

201
 — Ce fel de corespondenţă ?

— O scrisoare cum nu se poate mai simplă — răspunde nevastă­
mea.

202
 Cu toate acestea, n­am crezut­o. Adică, nu îndată. Acest singur lucru
nu l­am crezut îndată. în schimb, pe toate celelalte, da. Din ce anume 
consta ceea ce credeam ?

Şi cum stăteau lucrurile în ce mă priveşte ?

203
 — Odată ce unei femei măritate i se pot face propuneri de 
căsătorie... — am încercat eu să cuget, însă nu izbuteam, mintea mea 
măcina î:n gol. Eram paralizat şi răvăşit, ca în urma unei cumplite 
lovituri.

Abia după asta s­a dezlănţuit în mine furtuna cea mare, însă cu 
atîta putere, încît m­a zgîlţîit ca o boală. Săptămîni întregi m­a zgîlţîit. 
Aşa ceva nu mi se în­ tîrnplase niciodată încă.

204
Asta cere o explicaţie.

Dar să păstrăm cronologia. Din nou am luat­o razna.

205
 Primul meu gînd a fost italianul. Odată ce nu putea fi adevărată 
povestea cu scrisoarea. Dealtfel, el locuia în aceeaşi clădire ca şi noi, 
era un bărbat frumos şi trăia sub acelaşi acoperiş. Pe deasupra, mai era
şi sculptor, ba era chiar italian... — Oare el i~o fi trimis violetele ?

— Aşadar, din nou un italian — mi­am spus. Odată ce pe el îl 
pescuisem la iuţeală din vîrtejul creierului şi­al inimii mele, aceiaşi 
care exclamase în acea zi : — bravo !

206
 Numai că acest italian căzu chiar a doua zi de pe nu ştiu ce schelă şi
fu internat la spital. Am aşteptat trei zile. In acest timp, nevastă­mea 
n~a părăsit casa, sînt sigur. Căci m­am convins eu însumi de asta. 
Italianul a cerut să­1 vadă doar pe­un prieten al său, care părăsi oraşul
încă în aceeaşi zi, iar sculptorul îşi dădu duhul a patra zi. Iar nevastă­
mea rămase în tot acest interval în pat, fără să iasă din casă.

Trebuia căutat, aşadar, în altă parte. Unde oare ?

207
★

Aşadar, dacă­i dau drumul ? De fapt, toate se petreceau întocmai 
cum îmi închipuisem. Se speriase de păţania cantaragiului. Ar fi voit să
plece, însă nu mai îndrăznea.

208
 Oare ce­ar fi trebuit să fac cu ea ? Am încercat să­mi imaginez cum 
ar fi dacă mi­aş scoate­o din minte.

Căci. mi­am spus : — imaginează­ţi c­a murit sau că n­ai cunoscut­o 
niciodată. încearcă să te depriiizi cu nimicul.

209
 Sau încearcă să te deprinzi cu spinii, se 121 tîmplă şi asta. în India, 
unii îşi împlîntă spini în pulpă şi astfel continuă să trăiască.

Adică, să continui şi eu ca şi pînă acum, iar dacă apare domnul 
amant, ies în stradă să­mi fumez pipa — are să fie bine în acest fel ? 
Sau să nu mă mai gîndesc la nimic, nu ? Se poate însă să nu te gîndeşti 
la ceea ce trebuie ? Odată ce pînă şi ursita mă sileşte parcă ? Că e 
complice şi ticăloasă viaţa —­ oriunde umblam, despre asta era vorba. 
Şi tocmai atunci. înşelare sau ba, în tramvaie şi prin ziare, drame 
familiale şi drame ale geloziei, sinucideri din dragoste. Dealtfel, tocmai 
atunci se petrecuse faimosul caz Bittery, care zguduise toată Anglia. O 
triplă sinucidere : soţul, soţia şi amantul. Încît, pînă şi vrăbiile despre 
asta ciripeau pe acoperişuri.
210
 Mai mull chiar, eu însumi am trecut prin ceva asemănător tocmai 
atunci. A fost o treabă urită. Se afla tocmai ia Londra un vechi prieten 
ai meu, Gregory Sanders, un bătrinel deosebit de inteligent şi serios, 
mi­am pus în gînd să stau cu el de vorbă, la el era oricum linişte şi 
pace, tăcerea aceea binefăcătoare de care are nevoie un asemenea om. 
la să. mă simt şi eu niţel bine. însă nici acest lucru n­a fost cu putinţă. 
Locuia într­un hotel vechi, şi abia ajuns la etajul patru, că se şi auzi o 
detunătură de revolver. în imediata mea apropiere, la cel mult zece 
paşi de mine. Şi cît de simplu ! Ca şi cum ar fi fost trîntită undeva o 
uşă. Se vede că fusese un revolver de calibru mic.

în apropierea scării zăcea o sărmană femeie mititică, abia cît un 
copil, o grămăjoară de cîrpe colorate, ce­aş putea spune ? o păpuşe de 
cîlţi, pe care cineva o scăpase din mîini. Şi nu se zărea nici urmă de 
211
sînge, după cum nici glasul nu i se mai auzea. Era supusă, şi amuţi în­
dată.

După cum am aflat ulterior, se împiedecase în covorul de pe culoar 
în timp ce încerca să scape prin fugă de urmăritorul ei, la care acesta 
răsărise lingă ea cu revolverul în mînă.

212
 întocmai ca măscăricii, ca un cabotin aiurit... din nou nu eram în 
stare să scap de o anumită senzaţie de teatra­ litate. Fiindcă era 
răvăşit şi avea ochii holbaţi, gîfîind cumplit. Pe cinstea mea, întocmai 
ca la cinematograf, totul era fals. *

— M­a înşelat — a mai horcăit animalul ăsta, apoi şi­â pierdut şi el
cunoştinţa.

213
 — Gogomanule, — am cugetat. — Sîntem înşelaţi toţi, ticălos fără 
minte. Şi mi­am văzut de drum. Nespus de distant şi de impasibil. Atît 
de caraghioasă mi se părea acum imputarea lui şi atît de respingătoare 
fapta în sine. De nesuferit.

Căci, oare, ce înseamnă a înşela 

214
?Ce înseamnă acest cuvînt nerod, în comparaţie cu faptul că o 
femeie tînără zace acolo nemişcată şi tăcută, o femeie care, cu o
zi în urmă, mai ştia o mulţime de alte lucruri, nu numai să 
înşele. Ştia să rîdă sau să­şi aducă aminte — şi toate acestea 
nu mai au pentru voi nici o valoare, iar ea nu mai înseamnă 
nimic ? Doar acel singur cuvînt? Dar bine, el nu este mai mult 
decît şase. litere neghioabe, cu toate acestea ne legăm de ele pe 
noi înşine şi viaţa noastră, lăsind să ne umilească pînă în 
ţărînă, pînă­n mormînt, cum se face şi ce s­ascunde aici ? De ce,
oare, nu sînt în stare să înţeleg asta, oricît mi­aş frămînta 
acest cap nerod.

215
 Ca şi cînd aş fi fost beat, aşa efect avu asupra mea în­ tîmplarea la 
care asistasem, de parcă mi s­ar fi umplut capul de vise. Şi multe zile 
încă după aceea.

Acum, du­te şi şopteşte­i la ureche : — M­ai înşelat ! Te­am ucis, 
fiindcă m­ai înşelat. Ce stupizenie smintită ! Căci, cum poate fi o 
pedeapsă pentru ea ceea ce nu mai ştie, că adică a murit — cum poate 
fi, aşadar, asta o satisfacţie pentru celălalt ? în concluzie, sîntem 
caraghioşi pînă la temelia făpturii noastre, împreună cu întregul nostru
utilaj moral.

216
 Astfel discutam eu cu mine însumi, pînă şi noaptea, în schimb, dacă 
se întîmpla să citesc undeva, pe vreun afiş cinematografic sau prin 
ziare : soţul înşelat, parcă îmi răpea cineva bărbăţia, asta simţeam. Să­
mi explice cine­o putea, cum vine asta ? Că într­o zi vedem lucrurile 
mai clar, într­alta ni se tulbură parcă vederea ? Sau niciodată nu 
vedem clar, totul nefiind decît o eroare, oricum aş încerca să­mi întorc 
viaţa ?

Şi rătăcesc între ele, fără să ştiu nimic — care­o fi taina ? Că nu 
observ nimic. Deşi, poate că şi în casa noastră umblă cineva, este chiar 
cunoscut de toţi : cameristele, oricine,*ele rid pe înfundate, ba mi se 
rîde pînă şi­n faţă. Iar eu le răspund zîmbind, odată ce­mi închipui că 
încearcă să fie amabile cu mine.

# 217
 Ba, discută situaţia între ele. o relatează băcanului. Singur mie nu 
mi se spune nimic, cu nici un preţ, nimeni, niciodată. Căci asta este ca 
un fel de alianţă. Toţi tac. Şi sînt neclintiţi, ca un zid.

Oare ce s­ascunde după asta ? Să fie apatie faptul că nu­mi pasă de 
nimic ? Cîtva timp. Ca apoi, deodată, să se despice iadul şi să observ 
totul. Ulterior.

218
 Am suferit cumplit.

Treburile altora, legăturile lor nu m­au interesat nici­ cînd, de astă 
dată însă au prins să mă intereseze în mod cu totul deosebit. Numai 
asta urmăream. Şi, uneori, rosteam calm la vederea vreunei figuri 
solitare : — Ăstuia i se pun coarne. — Sau un alt caz :

# 219
/

— Pălmuieşte­o — şi­a sfătuit un tînăr muncitor tovarăşul, în 
autobuz. Şi ochii îi scăpărau. — Trage­i una î — i­a spus el întunecat.

220
 Oare să fie bine în felul acesta, băieţi ? — îmi venea să­i întreb, ­cu 
toată căldura inimii. — S­o pălmuieşti fiindcă nu te iubeşte sau nu te 
iubeşte îndeajuns ? Sau fiindcă mai iubeşte şi pe alţii ? Căci, ce caută 
omul ? Violenţă sau ce oare ? în general, aveam în faţă următoarea 
problemă :

Este vreun rău în faptul că ne depravăm propria noastră viaţă ? 
Dacă ne depravăm din cauza a ceea ce iubim ? Ε locul aici să pomenesc 
de un prieten al meu.

# 221
 Prietenul acesta iubea din cale­afară localurile de noapte, aş putea 
spune că trăia doar de dragul lor. Adevărat că avea o modestă rentă 
anuală — dar, oare, din asta ar consta viaţa ? Ceea ce, în nerozia mea, 
i­am şi spus­o. Că, anume, e păcat de dînsul. Viitorul, toată viaţa şi­o 
joacă pe această singură carte ?

Trebuia să­1 fi văzut pe prietenul meu cum s­a înviorat, auzind 
acestea.

222
 — Aşadar, nu are nici un rost să duci o asemenea viaţă ? — mă 
întreabă el vesel.

Şi, între timp, ardea şi scăpăra, încît era cît pe­aci să se năpustească
asupra mea.

# 223
 — Oare ce este mai frumos şi mai bun, ceva împotriva căruia să
nu mai ai nici o obiecţiune ele făcut ? Faptul că te războieşti cu sfîrnarii
tăi şi îi fraiereşti ? Sau că, la rîndul lor, îi fraieresc ei pe ţărani, iar 
ţăranul pe maică­sa ? Hai, zi şi tu ceva, te rog, ceva care să fie numai 
plăcere şi să nu­ţi jignească gustul delicat ! Odată ce, pentru mine, asta
este viaţa — s­a năpustit el asupra mea. — Aceste perdele şi 
reflectoare, înţelegi ? Şi, în gura femeilor, dintele de aur şi muşcătura 
lor, care e tot atît de primejdioasă ca şi a şerpilor... Odată ce, pentru 
mine, aceasta este viaţa.

Gîfîia aproape şi aproape cînta.

224
Ce anume era în această cîntare a sa ? Aşa ceva se cunoaşte doar, 
momentul cînd omul naufragiat prinde să aprobe ceea ce­1 distruge, 
adică să se prefacă de parcă şi el asta ar vrea. Prea bine, în orice 
prăbuşire s­ascunde şi o oarecare voluptate, se ştie. Toate acestea le­
nţeleg, le înţelegeam şi pe vremea aceea, să încerc însă a le transpune 
la situaţia de­acum. La momentele cînd stă în faţa oglinzii şi o văd cum
surîde. Sau la gura sobei : cîte­b scurtă privire aruncată în direcţia uşii,
apoi îngîndurări în ochii ei, iar eu. eu n­am să aflu niciodată la ce s­a 
gîndit, pe cine aştepta în imaginaţia ei, de ce complimente sau amintiri 
îşi aducea aminte... Am intrat odată neanunţat la ea, după­amiaza 
devreme, cînd nici nu bănuia că sînt acasă — iar faţa ei era aprinsă ca 
focul, ochii îi scîn­ teiau de o lumină stranie, năclăioasă, ca ai fetelor 
tinere cînd scapă prea mult rom în ceai... Aşadar, îţi dai seama mereu 
că nevastă­ta umblă cu gîndul aiurea. Să vorbim însă şi mai pe şleau : 
se gîndeşte la voluptăţi străine — să fie cu putinţă ? Te poţi împăca cu 
asemenea gînd sau îl poţi cumva încuviinţa ?

# 225
 Adică, pînă şi asta este cu putinţă, ştim, asta are un sistem întreg, 
amanţii soţiei au fost acceptaţi, treaba a fost chiar instituţionalizată 
cîndva de către unele civilizaţii orientale. Acum, să transpunem toate 
acestea la situaţia noastră. De ce nu ne luăm şi noi pe urmele lor ? 
Fiindcă ar fi curată nebunie pînă să şi faci o astfel de propunere.

Deci are din nou pe cineva, cum avusese şi înainte, mereu, pe cîte 
unul. în acest caz, de ce n­ar putea avea şi de astă dată ? Pe unul care 
intră pe uşa aceasta ?

226
 Am avut din nou senzaţia c­ar ajunge să string pumnul şi l­aş putea 
apuca de guler pe cel pe care îl caut —, aşadar. că se află undeva prin 
apropiere. Adică, începeam să­i simt pînă şi apropierea, ca a unei fiare.

Toate acestea erau absurdităţi, ulterior o recunosc. Numai că asta este 
ca o bulboană, mintea n­are nimic de­a face cu ea. Mi s­ar putea 
răspunde : — Cum e cu putinţă ? Cum îşi poate imagina aşa ceva un 
om cu mintea întreagă ? Odată ce nevastă­sa stă toată ziua lungită în 
pat, nu iese niciodată din casă, ba mai stau şi eu destul pe­acasă, sau 
mă pot întoarce oricînd ? Numai că eu inversasem ordinea lucrurilor. 
îmi spuneam că tocmai de asta. De ce stă atîta în pat ? O femeie tînără,
care nu suferă de nimic ? Iar eu nu sînt acasă întotdeauna, nici asta nu 
e adevărat

# 227
.Ba, chiar ea mă trimitea. Şi, oare, de ce mă trimitea mereu să 
stau cît mai mult la aer, şi încă cu miss Bor­ ton — odată ce 
ştia că sînt cu ea ? Oare ce­o ii f ăcînd în
acest timp toată după­amiaza ?

*
 S­o întreb chiar pe ea ? Am întrebat­o.

— Totuşi — am zis —, cine ţi­a cerut mîna ? Iţi dai seama 
că, oricum, mă interesează. Şi ceea ce este esenţial : cum i se 
poate întîmpla una ca asta unei femei măritate ? Dar ceea ce 
mă interesează îndeosebi — am urmat — este răspunsul pe 
care l­ai dat. Căci s­ar cuveni, oricum, să ştiu ce părere ai ? 
Odată ce va trebui să mă port în consecinţă.
 La care, ea mi­a rîs în nas.

Or, tocmai asta avu asupra mea un efect, de parcă şi­ar fi 
lăsat mîna pe inima mea.
 — Vai — face ea —, ce măgar mare eşti matale în­
totdeauna. Oare nu chiar matale îmi reproşezi că îndrug vrute 
şi ne vrute, că visez cu ochii deschişi, asemenea copiilor ?

Să fi fost totul doar o halucinaţie ?
 Căci, repet, a rîs către mine ca o rază de soare, atît de 
tămăduitor şi inteligent, pe lîngă asta şi cu o oarecare 
şiretenie, ceea ce, după părerea mea, se află de asemenea în 
raza de soare. Fiindcă, în pofida tuturor binefacerilor sale, 
soarele şi rîde pe socoteala noastră, de ce nu ?

M­am apucat, aşadar, oftînd să lucrez ceva. Fiindcă nu 
plecasem la Bruges, nu mă putusem nicicum decide. Aveam de 
fapt unele sarcini, evaluarea unor pagube, verificarea unor 
deconturi şi altele, munceam şi eu, în sfîrşit. Şi era tăcere în 
mine, o tăcere de demult parcă, care nici nu ştiu de unde vine 
şi de ce anume îţi aduce aminte. Fapt este că devenisem foarte 
serios. De parc­ar fi atins­o un suflu binecuvîntat, atîta pace 
îmi stăruia în inimă. închideam uneori ochii şi ascultam 
tăcerea din mine. Cînd apoi, într­o noapte, mi­am spus cu totul 
pe neaşteptate :

— Ce­o fi în asta, halucinaţie ? Doar m­a întrebat dacă­i 
dau drumul ! Nu m­a întrebat oare ? Mi­a mai spus ea vreodată
în viaţă aşa ceva ?
A doua zi, aşadar, am întrebat­o iar 
 — :Ia spune, mai eşti îndrăgostită de Dedin ăsta ? Sau cum
stau lucrurile ? Fii însă sinceră. Căci ce rost ar avea metaforele
şi parabolele, Dumnezeu ne­a dăruit gură spre a putea discuta,
în sfîrşit, mai pe larg, una ca asta.

236
 — Presupunînd că o doreşte cineva — răspunde ea. De astă
dată iritată şi bosumflată.

Avea dreptate. Am oare de gînd să aflu ceva cu ajutorul 
unor întrebări directe ? Avea eu desăvîrşire dreptate.
 Cum stăteam eu cu acest Dedin ? îmi revenise în minte cu 
multă putere, în noaptea aceea. Şi nu era cu putinţă să scap de 
senzaţia că, de aştă dată, el venise după dînsa, ca odinioară 
Ridolfi. Că locuieşte undeva prin apropiere, ba poate chiar în 
această pensiune. Căci, repet, aveam în această privinţă o 
senzaţie ciudată.

— Bagă de seamă — i­o fi spus încă la Paris —, ţine­1 niţel
în frîu (adică să mă ţină pe mine), nu cumva să se înfurie iar, 
ca deunăzi. Voi veni, apoi, şi eu.

238
 De aici amabilităţile şi jocurile vesele, de asta îmi era aşa de
dulce acest cuib. Aşa de dulce şi de înfrigurat. Poate o fi şi 
sosit, are chiar slujbă, eventual, aşadar cuibul nici nu mai este 
aşa de dulce. Ε doar înfrigurat.

Aflu eu — gîndeam —, te prind eu, iubita mea. — Fiind în 
asta o plăcere afurisită, o patimă maliţioasă şi curioasă, ca a 
vânătorilor.
 începusem, aşadar, să mă întorc acasă pe neaşteptate, aşa 
cum procedează din toate timpurile soţii bănuitori. Cu primul 
prilej, nici n­am voit să intru la ea. Mă gîndeam să intru în 
salon, iar clacă n­am să văd nimic suspect, am să plec aşa cum 
am venit. Şi n­am să mă furişez tiptil, cu toate acestea tiptil m­
am furişat. Şi totuşi, m­a auzit.

— Este cineva acolo ? — strigă ea prin uşa închisă.

240
 — Eu sînt, draga mea, am uitat ceva. — Am şi luat îndată 
ceea ce pregătisem la îndemînă în acest scop. Ba, i­am deschis 
şi uşa,

— Micuţă Doudoc — am făcut din prag.
­— Vai, cum m­ai speriat — răspunde ea supărată.

— De ce fumezi atîta ?

242
— De aia. Abia m­am deşteptat, şi mă şi enervezi.

— Te deştepţi şi te­apuci de fumat !
 — Bineînţeles. Sînt nevoită să­mi fac îndată viaţa 
suportabilă...

— Nu mai spune — am zis.

244
 însă n­am mai adăugat nimic. Am închis încetişor uşa după 
mine.

M­am înapoiat de mai multe ori. fireşte. Mă opream în casa 
scării : în salon eînta gramofonul, ajungea şi asta, ­ plecam. S­a
întîmplat, însă, să n­o găsesc acasă. — Ai fost undeva ? — Da, 
la coafor. — Haidem la coafor. — N­a uitat nevastă­mea la 
dumneavoastră o∙ batistă ? — Oh, madam aceea mititică ? — 
zîmbea coaforul. Căci toţi zîm­ beau de îndată ce îşi aminteau 
de ea. Odată ce ajungea o privire de­a ei ca să­i scoată pe toţi 
din minţi. Pe oricine vroia. Iar ea pe toţi vroia să­i 
înnebunească, pînă şi pe­un coafor. Căci îl privea în aşa fel, de 
jos în sus, încît îi scăpărau în ochi flăcări dulci şi de o perfidă 
atenţie.
 Aşadar, şi coaforul era adevărat, întocmai ca toate celelalte 
— nici eu şi nici alţii nu izbutisem încă s­o prindem asupra 
faptului. Fiindcă, mărturisesc, timp de­o∙ săp­ tamină întreagă 
am ţinut­o sub observaţie, prin angajaţii unei astfel de agenţii, 
ca să aflu unde se duce, dacă iese din casă. N­o mărturisesc cu 
plăcere, deoarece mi­e ruşine de ceea ce am făcut.

— Fără îndoială se fereşte — am cugetat —, fără îndoială 
bănuieşte ceva.

246
 Astea mi le­am spus într­una din zile. Alteori, în schimb, 
uitam parcă de toate. Ceea ce e demn de mirare. Poate ca asta 
să fie cea mai mare enigmă a vieţii mele de atunci. Că mai 
eram capabil să­i dau crezare. Fie şi­o singură clipă.

— O, draga mea, — i­am spus bunăoară, într­o după­ 
amiază ploioasă, îmi amintesc bine, mă aflam în salon şi 
citeam ceva. Furat de lectură şi meditaţie, mă pomenesc cu ea 
lingă mine* făcînd şi dregînd ceva prin încăpere. — Doreşti 
ceva, dragă ? am întrebat­o, ca un somnambul.
 Fiindcă atunci era bună pentru mine. De parc­aş fi uitat cu 
desăvîrşire că nu mi­e îngăduit să­i dau crezare. Oare aşa să fie
omul ? De ce ne mai mirăm că­i înşelat ? Odată ce s­ar putea să
fie destinat pentru asta. Azi sînt înclinat să cred că astfel stau 
lucrurile.

Intorcîndu­mă odată din oraş, din. nou lipsea de acasă. Am 
intrat aşadar şi în cea de­a doua cameră, într­un cuvînt m­am 
foit dintr­un loc în altul, am cercetat niţel locuinţa.

248
 Oare de ce­om fi locuind în pensiunea aceasta ? Odată ce era
o pensiune proastă. Locuinţa şi mîncarea erau deo­

15<f
potrivă de proaste. Cu toate acestea, ea părea mulţumită de 
ele, oare n­o fi avînd şi asta un secret ? Căci ea dorise să ne 
stabilim aici, adresa o primise la Paris, de la cineva.

N­o fi existînd vreo uşă pe­aci, o trecere spre un alt 
apartament, spre o încăpere secretă sau aşa ceva ?

250
 Am dat aşadar la o parte mobila, apoi am deschis o fereastră
şi­am aruncat o privire în stradă.

Vizavi cu noi, acoperişul unei clădiri mai scunde, pe el 
porumbei, la dreapta o piaţă destul de spaţioasă — mă 
aplecasem binişor peste pervaz, spre a vedea totul.
 De ce ne­om fi stabilind oare, de fiecare dată, în apropierea 
unor pieţe ?

Şi din nou, ca de­un vîrtej, am fost tîrît de tot soiul de 
gînduri.

252
 Căci îmi adusesem aminte de ceva : de fosta noastră 
cameristă, Marie Aubchen, în timp ce trăgea perdelele la Paris.

— Ce faci ? — o întrebasem.
 — îi fac semn iubitului că poate să vină. — Apoi rîse. 
Credeam că glumeşte, cu toate că de ce n­ar fi spus adevărul? 
Dar dacă stătea cineva vizavi, în piaţă?

­ Poate că şi aceste pieţi aveau \θ destinaţie de acest fel.

254
 Absurdităţi. Cu toate acestea, era cît pe­aci să scot o 
exclamaţie de uimire.

— Dar dacă are şi complici ? — mi­a fulgerat prin minte.
 Fiindcă îmi venise în minte şi proprietarul pensiunii, 
această hahaleră bătrînă. Cel care îmi lăudase viaţa cu atîta 
însufleţire, pe scări. Mie, propria­mi viaţă ! Oare nu­mi rîsese 
şi el în nas ?

iVIi­am spart capul zile în şir cu un procedeu, cum anume 
se procedează în asemenea împrejurări ? Pentru că mi se 
vorbise odată, pe­o corabie, despre un procedeu oarecare : cum 
se presară pe pragul casei un amestec de scrum şi făină, cam 
aşa ceva. După care pleci într­un voiaj sau, în orice caz, îţi 
anunţi plecarea. Apoi, dimineaţa, soseşti pe neaşteptate.

256
Dar dacă cineva stă într­adevăr la pîndă ? îşi dau semne şi 
pîndesc, dacă nu cumva sosesc. Cînd însă intru în∙ casă, totul e 
în ordine, nevastă­mea citeşte. în schimb, e oricum mai greu să
tăgăduieşti urmele de scrum şi făină pe duşumea sau pe covor
.Ia să facem o încercare.
Acum, închipuiţi­vă ce înfăţişare aveam cînd, a doua zi, am ieşit dintr­un 
magazin cu o pungă de făină în mînă. Te opreşti în stradă şi nu pricepi nimic.
Cum de­ai ajuns în halul ăsta, ce anume ai în mînă şi ce­ai de gînd să faci cu 
asta ? — Pe nevastă­mea am anunţat­o, se înţelege, că plec —, urma să mă duc
seara acasă să­mi iau valiza şi să­mi pun în aplicare planul. Atîta doar că nu 
mai aveam nici un chef, mi se făcuse lehamite de tot.
Dealtfel, începusem să mă încurc de­a binelea. Odată ce vă puteţi imagina
de cîte mai trebuia să iau seama. Căci, ce se întîmplă dacă se duce chiar ea, 
în timpul nopţii, după vreo carte sau să­şi facă un ceai ? Aşadar, nu pe pragul
dormitorului, ci pe pragul antreului trebuie să presar făina. Ce se întîmplă, 
însă, dacă se duce şi­acolo, odată ce şi­acolo are un dulap plin de cărţi ? 
Trebuie, deci în faţa antreului, eventual pe preş... Dar dacă dimineaţa vine 
băiatul să ia hainele ? Am să mă întorc aşadar acasă devreme, înainte de ora 
şase.
Nimic deosebit, nu­i aşa ? atîta doar că­ţi poţi pierde minţile.
Am hoinărit prin oraş începînd de după­amiază devreme, fără să fiu în 
stare să iau o decizie. Acasă nu m­am dus la timp, întîrziasem astfel cu cele ce
aveam de îndeplinit, se făcuse ora unsprezece. Am urcat deci la un prieten 
vechi al meu, deja pomenitul Gregory Sanders, care locuia pe vremea aceea 
la Londra. L­am trezit din somn, ceea ce nu era prea plăcut. Pe lîngă asta, 
mai era şi bolnăvicios şi bătrîn — l­am rugat să nu se supere pe mine, 
aflîndu­mă la mare ananghie.
Căci era cazul, în sfîrşit, să­mi iau inima în dinţi, trebuia odată şi­odată 
să stau cu cineva de vorbă.
Ca să mă ajute, fiindcă nu mai puteam îndura de unul singur. Căci îmi 
puteam pierde minţile, de asta mă temeam, iată unde ajunsesem... I­am 
povestit, aşadar, despre făină, despre rostul ei, totul.
Nu s­a supărat. Atîta doar că nu prea ştia ce să se facă cu mine.
— Ce­aş putea să­ţi spun ? — făcu el trist.
Mă sfătui să plec cu adevărat, să mă duc în Scoţia şi să mă odihnesc.
— Adică, să­mi las nevasta singură ?
— De ce să n­o laşi ?
toi
U — Povestea nevestei mel
 — eTocmai acum ? Ca să­şi facă de cap ?

— îşi face ea oricum, dacă vrea. Stai jos. amice — continuă
el cît se poate de prietenos. — Odihneşte­te, cel puţin la mine.

258
 Eu, însă, nu doream să mă odihnesc. Am şi regretat îndată 
că venisem la el. Odată ce nu era în stare să m­ajute.

Căci ce aştepţi de la alţii în asemenea situaţii, ce oare ? 
Imposibilul. Am făcut totuşi o încercare, povestin­ du­i cel 
puţin întîmplarea cu violetele. N­a avut însă nici un efect.
 Pe urmă şi chestia cu ţigările. Mărunta remarcă a nevestei 
mele, anume că trebuie să­şi facă viaţa suportabilă într­un fel, 
şi asta îndată după ce se trezeşte.

— Ei, la asta ce mai zici ? — l­am întrebat răguşit. — 
Spune, în sfîrşit, ceva, rogu­te, fiindcă în felul ăsta batem 
hăţurile pe loc. Cu ce anume aş putea face mai suportabilă 
viaţa unei femei decît cu ceea ce sînt şi cu ceea ce nu sînt în 
stare ?

260
 Numai că ăsta era un om deştept, nu se lăsa zorit. în 
schimb, nu căuta nici să mă consoleze sau să mă liniştească, se 
poate şi din asta ghici cît de deştept era. Clătină din cap şi zise
:

— Da. Ce­i de făcut ? — Sauzise^: — Ai dreptate, viaţa nu­
i uşoară. — Şi altele la fel. înţelepciuni generale, care mă 
făceau să .turbez.
 — Să nu mă mai frămînt atîta. — N­am să mă mai frămînt
atîta. — Fiindcă frămîntarea şi gîndirea — să nu le 
confundăm. Odată ce nu este unul şi acelaşi lucru, dimpotrivă, 
sînt lucruri opuse. — Se cunoaşte. — Căci cu una te mai 
descurci într­un fel, cu cealaltă însă nu prea. Odată ce ea 
falsifică esenţa lucrurilor. — De asemenea se cunoaşte. Oare ce
fac cei ce se frămîntă ? Cercetează temeinic' totul — chiar prea 
de tot. Pot să dobîndească lucrurile în acest fel perspectivă, o 
perspectivă firească ? De parcă am încerca să examinăm cu 
lupa măruntele celule şi particule ale universului.

— Dealtfel, viaţa nici nu merită a fi examinată cu atîta 
amănunţime — zise Gregory Sanders.

262
 în sinea mea cugetam :

Ce au de­a face toate acestea cu mine, Dumnezeule 7 •— Şi m­
am pregătit de plecare
 .Dealtfel, era culcat pe divan, înconjurat de lămîi şi

doctorii. Terapeutică naturală — mi­am spus eu cu dis­
preţ. A fost şi ăsta un moment uimitor. Căci, pînă atunci îl 
iubisem şi preţuisem pe acest bătrînel. Iar acum, dintr­o 
dată, nu. De parcă mi­ar fi căzut de pe ochi o perdea. 
Odată ce avusese un efect teribil asupră­mi înţelepciunea 
lui amestecată cu lămîi.

%
264
 Cînd apoi, pe neaşteptate, m­am pomenit că prinde să 
dea tîrcoale geloziei. Şi cu atîta iscusinţă, încît nu ştiu nici 
azi cum ajunsese la ea.

A numit­o crampă, o crampă a sufletului, a cărei obîrşie
trebuia căutată tot în frămîntare. Apoi, deodată şi fără 
înconjur :

265
— Există, oare, fidelitate ?...

La care, în sfîrşit, am ridicat privirea.

266
 — Ce vrei să spui, prieten bătrîn ?

Parcă în aceeaşi clipă ar fi fost cuprins şi el de nişte 
vîlvătăi.

267
— Iar dacă o fiinţă nu este fidelă, ce se întîmplă ?

— Cum anume ce se întîmplă ?

268
 — încetează oare de a mai fi frumoasă şi bună, n­o 
mai putem iubi ?

— Cum anume frumoasă şi bună ? Nu înţeleg ce vrei 
să spui, .sînt două noţiuni diferite, nu înţeleg întrebarea. 
Cum poate fi cineva bun, odată ce e rău ?

269
 — Eşti un caraghios — zise Gregory Sanders.

— Iar tu, din ce în ce mai interesant — am zis eu. — 
O, fiinţă poate să fie în acelaşi timp de două feluri ?

270
 — Chiar de asta vorbeam — răspunse el dispreţuitor. 
— Oare, n­ai văzut niciodată încă o astfel de femeie ? N­ai 
iubit niciodată una ca ea ? Căci, de îndată ce avea un soţ, 
nu mai era simpatică, ci era nesuferită, demnă de dispreţ, 
nici s­o priveşti nu mai erai în stare ?

— Cu mine se purta frumos.

271
 — Poate că şi cu soţul ei. Se înţelege de la sine. Atîta 
doar că, pe vremea aceea, nu erai încă atît de mofturos, de 
ce să fi fost ? Odată ce amanţii, se ştie, nu sînt niciodată 
prea mofturoşi, ei nu presară făină pe praguri. — Deve­
neam din cale­afară de nervos.

— Nu erai — a continuat el.

272
— Nu erai — repetă iar, cu încăpăţînarea bătrîneţii. 
Asemenea unui vraci ştirb, unul tunător, ridicîndu­se

în coate şi clocotind de amărăciune. Încît n­am înţeles,

273
ti* 3Ia început, ce se întîmplă cu dînsul. Căci, pînă şi sufletul "era cît 
pe­aci să­i iasă prin orbite — unde mai erau lămîile­i năclăite şi chiar 
încăperea ? Ca şi cum ne­am fi rotit în spaţiu, ambii doar spirite fără 
zgură şi trup... cuvintele lui aveau o putere copleşitoare. Ştiam din nou 
de astă dată de ce­1 iubesc pe acest bătrîn.
— Sau aşa ceva nu există ? — continuă el, cu o indignare atît de 
agitată, încît părea că vrea să se convingă pe sine însuşi —, aşa ceva nu 
se­ntîmplă, să­şi înşele amantul cu soţul, odată ce şi pe soţ îl iubeşte ? 
Dar, la ce bun îţi mai explic ? Atîta doar că ar trebui, în sfîrşit, să luaţi 
şi voi cunoştinţă de asta, odată ce ăsta­i adevărul. Anume, că putem 
iubi mai multe persoane în acelaşi timp, odată ce aşa e făcută făptura 
omului.
— Să zicem, chiar şi cinci ? — am încercat eu din nou. La care, 
însă, Gregory Sanders n­a răspuns.
— Căci sînteţi lipsiţi de modestie — zise el gîfîind. — Există 
perfecţiune ? la asta să­mi răspunzi ! Făină, făină — făcu el din nou. — 
Vă dispreţuiesc. De ce nu eşti gelos oare şi pe ţigările pe care le 
fumează, pe trecutul ei, sau pe lumina soarelui, cînd îi învăluie carnea, 
iar ea se înfioară de plăcere ? Da, de plăcere, trebuie să ştii şi asta, 
amice. Său ai vrea ca o femeie să fie lipsită de imaginaţie ?
— Ei, vezi — îşi răspunse tot el. Şi atît de posomorit, atît de 
copleşit, de parcă prin faţa ochilor lui îmbătrîniţi s­ar fi perindat nişte 
stafii de altă dată.
La care, am înţeles îndată cum stau lucrurile. Fiindcă privirile i se 
stinseseră aproape şi era zdrobit cu desăvîr­ şire de propriile sale 
cuvinte. Ca şi cum abia acum ar fi încercat să­i facă dreptate cuiva — 
asta se ştie. în felul acesta obişnuim să cerem iertare de la morţii noştri.
Deci aşa stăm ? Eşti şi tu la fel ? — am cugetat eu întristat.
— Este cu putinţă, oare, să trăieşti o viaţă întreagă fără păcat ? în 
hlamidă albă sau cum îţi închipul∙? Citeşte vieţile sfinţilor — mai spuse 
Gregory Sanders.
în sfîrşit, se făcu tăcere în jurul nostru.
— în fine — am zis eu. — Ai isprăvit cu parabolele ? — Căci tocmai 
îmi revenisem într­o măsură oarecare.
Toate acestea sînt foarte instructive, însă de ce mume vrei tu să mă 
convingi ? — l­am întrebat rîzînd. Fiindcă se ivise în faţa mea, ca un 
acces de epilepsie, mutra lui Ridolfi

274
 — .S­o iubesc cu amantul ei cu tot, şi mai ce? Să 
închid ochii — ce­mi ceri tu, Doamne sfinte ? Ce vrei, 
bătrine ? Spune­mi­o pe şleau, ce vrei ?

27
5
— Da, ăsta este sfatul meu. Dacă­1 primeşti, acesta md­e sfatul.

— Să închid ochii ?

276
— Da.

— Am şi făcut­o pînă acum, adevărat.

277
 — Ai s­o faci şi pe viitor.

— Poate — am zis. Şi era cît pe­aci să mă lovească damblaua de 
furie. — Numai că, înţelege odată, acum nu mai vreau.

278
— Mai vrei şi­acum. — La care am izbucnit în rîs.

— Sau dacă nu mai vrei, să vrei.

279
— Să închid ochii ?

— Da.

280
 — Dealtminteri, nu trebuie să ştim toate cîte se în­ tîmplă — zise 
de astă dată cu deplină linişte, — Omul nu este făcut pentru aşa ceva.

— Dar pentru ce anume este făcut ? — am întrebat. — Oare din 
asta sîntem plămădiţi, acest lucru vrei să mă faci să­i cred ? —am 
zbierat. — Sau dacă da, eşti în stare să­1 aprobi, să­1 accepţi., aici ai 
ajuns ? Încît, nici protestul nu­1 mai permiţi ? — De astă dată 
tremuram, atît eram de scos din fire.

281
 — Sau nu­ţi dai seama cît e de respingătoare şi umilitoare această 
îngăduinţă, acest grad de înţelegere ? Cîte ascunde, cîtă mizerie, oare 
închizi ochii ca să n­o mai vezi ?

Era către miezul nopţii. Vecinii bătuseră de două ori în perete, atît 
de gălăgioşi eram. Iar acum, din nou.

282
 — Oare nu ea m­ar dispreţui cea dintîi dacă m­aş preface că nu văd
? — l­am întrebat răguşit. Şi din nou am prins să străbat încăperea în 
lung şi lat.

— Prea bine, fă cum vrei — zise el cu blîndeţe. — Aş vrea doar să­ţi
atrag atenţia că, deunăzi, ai văzut aici un om cu revolver...

283
— Da, da, mă gîndesc destul de mult la dînsul.

— Cu toate că era nespus de respingător.

284
Da, aşa era. Azi, însă, este altceva. Spune­mi, poţi să­mi explici, de ce 
mi­e azi simpatic ? Şi de ce­mi spun de atîtea ori că aş vrea să fi ajuns, 
în sfîrşit, şi eu acolo unde~a ajuns el..

— .Eşti nebun ? — întrebă Gregory Sanders.

285
 — Da — i­am răspuns. — Fiindcă mi­am dat seama de o mulţime 
de lucruri, şi tocmai acum şi aici, în timp ce mă învăţai o mulţime de 
lucruri. Că pot să fac ce vreau, odată ce nu­mi rămîne altă soluţie...

— Decît să ucizi ? — exclamă Gregory Sanders.

286
 Am tăcut. Continuam doar să măsor încăperea în lung şi lat, copleşit
de­un gînd.

— Sau cel puţin să plec — am răspuns într­un tîrziu. — Căci mie 
mi­ajunge din povestea asta. Odată ce pacea

287
~ aici nu mai este cu putinţă, nici odihna. înainte de­a putea rosti : s­a 
consumat ! Da, asta. Că nu mai este nici o continuare. Că viaţa s­a 
sfîrşit.

Atunci ceva, ca lacrimile, mi­au ţîşnit din ochi. Lucru pe care 
bătrînul se pare că 1­a observat.

288
 — într­un cuvînt, cu nici un preţ nu mai doreşti ceea ce ţi­e atît de
drag ? — întrebă el cu blîndeţe.

Şi făcu următoarea comparaţie :

289
 — Ai un castel, care rămîne castel chiar dacă are vreun cusur, sau
îţi închipui cumva că atunci nu mai e ? Şi că nu mai este al tău ? Să 
zicem că are acoperişul şubred, mai ştiu eu ce, sau e plin de cusururi ? 
O, îi cunosc eu pe aceşti proprietari afurisiţi — strigă el —, şi nu regret 
decît că şi tu eşti la fel ca ei. Fiindcă aşa eşti, arţăgos şi smintit — 
meriţi oare ceea ce e bun ? Odată ce nu eşti capabil să te porţi cum se 
cuvine cu el ? O, vă cunosc eu. Ştiu de mult cine sînteţi şi cît preţuiţi. 
Ajunge cel mai mic cusur, că sînteţi gata să daţi foc...

Şi mă privi cu atîta tristeţe, cu atîta nespusă tristeţe. Ca unul care 
ar vrea să spună :

290
— în zadar şi asta. Odată ce nu ştiu cum să te­ajut.

Cînd am ajuns acasă, nevastă­mea dormea atît de

291
adînc, încît nici nu se trezi la sosirea mea. Cel puţin nu îndată.

— Mata n­ai plecat ? — m­a întrebat ea cînd, înspre zorii zilei, am
aprins lampa.

292
 Căci nu­mi venea somnul pe ochi. îmi trecea prin faţă unul şi aceiaşi
lucru : fericitele pustiuri ale Scoţiei. Şi ce bine mi­ar fi mie acolo — 
evocam încîntătorul nimic, colinele şi şesurile goale, necălcate de picior 
de om. Şi restaurantele închise, unde dacă îţi vîri nasul, dai de scaune 
întoarse pe mese. Toate acestea cu o precizie

desăvîrşită, iară şi iară, pînă la exasperare, după obiceiul nefericiţilor.

293
 Aşadar, de ce sînt acasă ? — Deci, se pare că fusese între noi o 
neînţelegere, ea îşi închipuia că plecasem.

— N­am plecat, fiindcă m­am răzgîndit. Iar bătrînul domn m­a 
sfătuit şi ei să renunţ la plecare. Vreau să spun Gregory Sanders.

294
 Atît i­am spus, după care am stins din nou lampa. Era pe la trei şi 
jumătate. Să fi fost către cinci şi jumătate cînd cineva bătu uşor la uşă. 
Pe urmă încă o dată.

— Cine­i ? — întreabă nevastă­mea, ridicîndu­se în capul oâselor în
pat. Pasămite, nici ea nu dormea.

295
— La naiba, cine să fie ? — am întrebat şi eu.

îndată mi­am şi îmbrăcat halatul.

296
— Să nu ieşi, pentru nimic în lume ! — începu ea să mă implore.

— De ce să nu ies ?

297
 Nu înţelegeam ele ce e aşa de speriată. Fiindcă şi ea sărise îndată 
din pat. Să nu mă duc, fiindcă se teme cumplit. Pe urmă, e încă 
întuneric în casa scării, Dumnezeu ştie cine o fi afară.

— Cine să fie ?

298
 — Ce ştiu eu, oricine. în cel mai rău caz, îi reped un pumn.

Dar nu şi nu... — adică se agăţase de mine cu toată puterea. Nu 
bănuisem că are atîta forţă.

299
 în cele din urmă, însă, m­am smuls de lîngă ea şi, cu halatul în 
mînă, m­am năpustit afară. în cealaltă mină ţineam vătraiul.

Pe culoar nu era nimeni.

300
 Dau fuga la etajul întîi (aparţinea şi acesta de pensiune) —­ deschid 
uşa şi dau într­unui din culoarele de acolo, uşă care nu era măcar 
încuiată, ceea ce părea de asemenea destul de bizar. Pe culoar, nimeni. 
Trag faţa de masă, nimeni sub ea. De sub uşa din dreapta 'se strecoară 
lumină şi, ca prin minune, nici asta nu era încuiată. Un bărbat stătea 
în mijlocul camerei, într­o cămaşă scurtă.

— Ce obrăznicie ! — strigă în urma mea un glas de femeie.

301
Altădată să încuiaţi uşa — am răspuns. Şi mi­am continuat cursa, 
coborînd de la etaj

302
 .La parter dau peste bătrîna hahaleră, gazda mea, domnul 
Horabin Pitt, care fumează paşnic în întunericul din casa 
scării. Am aşezat o mină pe umărul lui.

303
— Dumneata ai ciocănit la uşa noastră ?

— Da.

304
 — Şi de ce­ai bătut în zori de zi ?

— Păi cum să nu bat — răspunde scîncit—­ odată ce mi­ai 
luat cheia de poartă şi nu mi­ai înapoiat­o ? — Căci, zadarnic 
a bătut la uşa portarului, deoarece ăsta­i un pierde­vară, care 
cu siguranţă că hoinăreşte pe undeva, dacă cumva n­o fi 
murit, fiindcă nu răspunde la bătăile în uşă. Or, el trebuie să 
se ducă în piaţa Kaledonian ca să facă cumpărături, e vineri, 
ce­mi închipui, de pe­acum. a întîrziat, are să le plătească 
toate la preţ dublu acestor tîlhari.

305
 Avea într­adevăr dreptate, îi cerusem cheia de la poartă.

— Sînt coincidenţe bizare acestea — am mormăit în sinea 
mea —, că tocmai azi se întîmplă una ca asta, cînd nevastă­
mea credea că sînt plecat din oraş. Oare nu este şi asta ciudat
?

306
 Dar faptul că alergam după o nălucă a nimicului ?

Cu toate acestea, n­am dat crezare poveştii cu cheia de la 
poartă, nici vorbă.

307
 Dumnezeu ştie ce urzeală de fapte există în toate acestea 
— cu acest sentiment am urcat scara. — Fiindcă,

altminteri, de ce­ar fi fost atît de speriată ?

308
*

Pînă şi urmele de făină le­a descoperit a doua zi, deoarece 
mi se vărsase în buzunar.

309
 — Ce­i cu asta ? — exclamă ea —, la naiba, îţi distrugi cu 
desăvîrşire hainele. Ce­i murdăria asta ? Un praf oarecare ?

— Cum' un praf oarecare ? — întreb eu. Hai, ghiceşte — i­
am spus oricum, odată ce habar n­aveam ce­ar fi trebuit să­i 
răspund.

310
— Puţină făină — i­am spus, în încurcătura mea.

— Ce să faci tu cu făina ?

311
 — Ghici ! — i­am răspuns din nou. Acum, ce să mă fac
? —1 am cugetat. — Să­i destăinuiesc totul ?Asta este cocaină
— i­am spus pe neaşteptate, odata ce îmi adusesem aminte că şi ea cam aşa 
arată. Văzusem destulă în Levant.
— Şi de ce­ţi trebuie ţie cocaină ?
— Cum de ce­mi trebuie, Dumnezeule ? O încerc şi eu. Am nevoie şi eu 
de ceva. Vreau să­mi fac viaţa suportabilă.
— Aşa ?
— Aşa zău.
— Hai, nu te speria — i­am spus mai tîrziu —, n­am de gînd să devin 
cocaiinoman, vreau doar să mă omor. —­ Apoi am continuat : —Asta este 
puţină făină, zău aşa. Vroiam să ţi­o presar pe prag, ca să aflu cine se 
furişează la tine cînd sînt plecat de­acasă.
— Ţi­ai pierdut minţile ?
Se vedea cît de colo că nu mă crede. Căci adevărului i se dă cea mai 
puţină crezare, ceea ce este şi firesc. El fiind, uneori, de­a dreptul fantastic 
— cel mai neverosimil. Incîtnici o imaginaţie nu­i în stare să­i născocească.
Cu toate acestea, efectul n­a întîrziat să se arate.
— Ce­i cu matale ? — întreabă ea palidă.
— Ce să fie ? Nimic. Nu prea mă simt bine — am adăugat. — îmi scad 
puterile. Oare cum voi putea să mai muncesc ?
între timp, mă priveam în oglindă, odată ce tocmai măr rădeam, iar faţa 
mi­era plină de clăbuci de săpun.
Eram, pe Dumnezeul meu, ca unul care n­a dormit o sută de nopţi în şir. 
Ochii încercănaţi, trăsăturile feţei şifonate şi o mizerie aproape animalică 
pe mutra mea respingătoare şi lividă.
De mi­aş frîngea odată gîtul pe undeva !
— Ce te frămîntă ? — întreabă ea din nou.
— Ce să mă frămînte ? Nimic. Ţi­am spus doar, nimic. Mă simt minunat, 
pe dumneata te mai ador, iar viaţa mi­e dulce ca mierea.
Tăcu.
Se poate vedea că nu mă pricepeam să­i vorbesc. Deşi ar fi fost bine, cît 
se poate de bine încă. Şi doar ei, nu alteia. Să­i spun totul, ceasuri întregi, 
fără nici o rezervă. Să ne­aşezăm undeva şi să­i vorbesc îndelung.
Căci stătea acolo atît de neputincioasă. Ca o biată femeie sărmană, care 
nu ştie unde i se află copiii. Iar cînd mă uit mai bine, îmi dau seama că ochii 
i s­au
împăienjenit de lacrimi. Iar peria din mînă s­a mînjit de
făină,
Degeaba însă. Oricît îmi simţeam gîtlejul chinuit de ceva. Nu se mai 
putea.
— Sînt de nesuferit pentru ea. Lucrul acesta mi 1­a şi spus fără înconjur,
cu aceste cuvinte. Că viaţa alături de mine este nesuferită pe seama ei. — 
îmi stăruia neîncetat acest gînd în minte.
Pe divan se mai afla lepădat vătraiul.
★
Şi­acum, mai departe. Nu mai exista oprire în vreun
fel.
Am cercetat, înainte de toate, cine erau locatarii casei.
Abia dacă merită să­i înşir. Două etaje cu apartamente de închiriat, 
mereu cu alţi locatari (numai noi eram stabili), la parter, un magazin de 
sticlărie, la etajul trei, două familii cu fete şi băieţi de liceu, mai departe un 
avocat stagiar bolnăvicios. Iar în curte, un fel de atelier, care rămăsese gol.
N­aveam, aşadar, nimic de căutat aici. Nu mai puţin în magazinul de 
sticlărie : patronul iui era un om ocupat şi nervos, cu o calfă îr19 vîrstă, iar 
afacerile nu­i prea mergeau.

19 Paj într-un hotel sau club (engl.),

312
S­arunc deci o privire şi împrejur. Unde te poate tîrî imaginaţia, o 
demonstrează următoarele variaţiuni : avea pensiunea un fecioraş fercheş! 
un „buttons" *, pînă şi pe el l­am inclus pe lista suspecţilor. De ce ? Pe de­o 
parte, întemeiat pe experienţele mele din copilărie, odată ce ştiam pe 
propria­mi piele ce putere are un astfel de puşti în jur de paisprezece ani. 
Odată ce patima lui e oarbă şi primitivă, ca a bivolilor. Mă gîndeam la scară
.■— căci nu mă căţărasem oare şi eu, pe vremea mea, la fereastra unei case 
străine ? Era şi aceea o cucoană fără cusur, care rămînea şi ea tolănită toată
ziua în pat. Aşadar, pe de­o parte, din această cauză. Pe de altă parte, 
fiindcă tot din experienţă ştiam că femeilor fără copii le plac băieţii tineri. 
Nevastă­mea obişnuia chiar să spună : — Nu­i aşa că­i drăguţ ? Răspundeam
: — Da. Odată ce avea ochi strălucitori, priviri deschise şi zîmbetul 
îndrăzneţ. Obişnuia să spună : — Sînt la ordinele dumneavoastră, Sir, şi 
altele la fel. La care, el şi cu nevastă­mea îşi zîmbeau. Foarte bine.
Dealtminteri, era un băiat curios din fire, şi asta este ceea ce mă 
preocupa. Lucru pe care îl deduc nu numai din faptul că îl syrprinsesem 
odată sub bolta porţii fluierînd şi rîzînd de unul singur, ci şi de­acolo că 
dimineaţa, de cîte ori ne aducea hainele, rămînea cu gura căscată, de îndată
ce zărea ceva ce i se părea straniu sau doar deosebit. Bunăoară : dacă 
rămînea ceva pe masă, un obiect cum nu mai văzuse, un binoclu prismatic 
sau ceva asemănător. In asemenea cazuri, căsca ochii cu evlavie. Ca 
sălbaticii în margine de codru.
Această proprietate am încercat eu să i­o exploatez pe seama mea. Am 
început să scot de prin lăzi tot felul de obiecte.
•— Ce ai de gînd ? — întreabă nevastă­mea.
— Am de gînd să scap de tot ceea ce nu­mi mai trebuie. Odată ce 
constituie doar un balast şi, după cîte îmi dau seama, aici se pot vinde. — I­
am adus aminte că miss Borton are să le afle cumpărător. — S­ar putea — 
am adăugat. Cu toate că unde mai era atunci mărunta miss Borton ?
În schimb, de îndată ce i­a auzit numele, nevastă­mea a amuţit. Nici nu 
doream altceva decît să nu­mi iscodească intenţiile.
Am scos o mică pictură chinezească pe mătase, împreună cu alte 
mărunţişuri similare : lampioane, o cutie de ochelari fină, una din acelea pe 
care chinezii le vîră în faldurile veşmintelor, un pumnal daiac, denumit 
parang, şi alte obiecte asemănătoare, boarfele pe care ţi le doreşti în timp ce
călătoreşti prin lume. Socoteala mea era aceasta :
Ce are să spună băiatul cînd va intra dimineaţa ca să ne­aducă hainele ?
Fiindcă acum e după­amiază şi, la această oră, el n­are ce să caute aici. 
în schimb, dacă nevastă­mea ar dori totuşi să­1 vadă, aşa cum spune că­i 
place să­1 vadă, căci „îţi face plăcere să­1 priveşti" — prea bine —, aşadar, 
dacă băiatul ar urca, totuşi, în cursul după­amiezii, atunci mîine îmi voi 
putea da seama îndată, deoarece n­are să mai fie surprins de minunile de pe
masă. Astfel raţionam. Iar acum, îmi iau tălpăşiţa. Mă duc la plimbare.
— Pa, pa — îi strig eu nevestei mele. — Mă duc în
oraş. scumpo. Mă întorc abia diseară, am multe de aranjat.
*
Şi, de îndată ce­am fost în stradă...
Adevărat, afară era o lume stranie, ca de vis. Rar ţi­e dat să trăieşti 
ceva .asemănător.
Căci a fost, la început, o mare tăcere şi înnourare. De parcă lumea ar fi 
fost cufundată sub apă, toată într­o mij ire, fără glas.
în asemenea cazuri, culorile sînt minunate. Londra deveni dintr­o dată 
cafenie, ca un oraş african.
In următoarea clipă, apoi — alb ca zăpada. Fiindcă furtuna se năpusti cu
toată puterea, încît mă zgîlţîi şi mă purtă ca pe­o oală hîrbuită.
Iar oamenii căutau să se adăpostească, fireşte, în timp ce automobilele 
prinseră să lipăie, ca raţele.

313
 Ehei, ehei — am cugetat eu.
în acest fel murise Harry Barbon, profesorul nostru de chimie. Şi la fel, 
în plin centru al Londrei, căci numai aici se dezlănţuie asemenea viforniţe 
neaşteptate.
Era o furtună cu gheaţă, cu apă din belşug, abundentă. Faţa şi gîtul mi 
se umpluseră de şiroaie reci. însă nici nu m­am sinchisit să le şterg. Las' să­
mi curgă sub cămaşă.
Să facă cu mine ce doreşte.
Dar dac­aş avea şi barbă — jubilam în sinea mea, îne­ cîndu­mă de rîs. — 
Ce rece mi­ar fi acum barba !
Astfel a început. O spun şi pe asta doar pentru că, aşa de bine, rar îmi 
fusese dat să mă simt. Am intrat pe urmă undeva, într­un minuscul cabinet 
de culoare roşu­închis, care era căptuşit pînă la tavan cu postav bordo, din 
care pricină părea un mic ascunziş dintr­un bordel — spuneam, în acest hău
definitiv am golit de unul singur o sticlă de Porto.
Nu era acolo ţipenie de om, în afara mea. La ce anume mă gîndeam, n­aş 
putea spune. Se lăsase în mine o tăcere surdă, ca de biserică, şi n­aş fi ştiut 
ce să spun dacă m­ar fi întrebat cineva ce mă frămîntă. După mari eforturi 
mă mai simţeam aşa, pe vremuri.
în faţa mea, pe perete, se afla un tablou, la el mă uitam. înfăţişa un 
măgăruş sacagiu, condus de cineva... iar acel cineva avea pe cap o pălărie 
largă.
O pălărie de paie cît o roată de moară.
Aveam senzaţia că aud pînă şi clipocitul apei în găleţi, şi simţeam aroma
de miere a strugurilor de pe coline. Mai departe : aveam în faţa ochilor 
sineli îndepărtate, şi parc­aş fi cîntat.
Şi încă pe spanioleşte, ceea ce mi se pare ciudat. îmi mişuna adică prin 
cap o minunată melodie cu chitară, cine ştie de pe unde o culesesem. Ceea 
ce este straniu, doar pentru . că spanioleşte nu vorbisem niciodată ca lumea,
pe vremea aceea aproape deloc.
★
Dimineaţa, fecioraşul era să­şi piardă minţile din pricina cuţitului din 
Borneo, mi­am dat seama. Căci eram de faţă cînd intră cu hainele.
Ia s­arunc o privire şi asupra celorlalte posibilităţi, să­i cercetez 
corespondenţa. Oricum, corespondenţa s­ar putea să mă pună pe vreo urmă 
oarecare. De astă dată menţionez următoarele :
Ii cumpărasem încă la Paris o frumoasă mapă de scris, care rămăsese 
mult timp nou­nouţă. Acum, deodată, sugativa ei începu să se umple, 
întîmplător chiar atunci. Aşadar, coresponda totuşi. Ia să vedem cum stau 
lucrurile. Să­i fi scris aşa de mult maică­si ? Nu părea verosimil, odată ce nu­
şi iubea mama. Rudele ei erau ţărani de lingă Clermont, nici cu ele n­avea 
nimic de­a face. Vechile ei prietene ? Voi vedea — mi­am spus, şi m­am 
aşternut pe treabă.
Am lăsat deci sugativa aşa cum era, apoi,_ într­un magazin de vopsele 
mai de calitate, am cumpărat un preparat denumit Corbusta, care probabil 
că nu­i altceva decît nitrat de amoniu, şi l­am vărsat în cerneală. Cum acest 
preparat arde mai repede decît celelalte substanţe, de îndată ce este 
plimbat pe deasupra unei flăcări, cele scrise cu el se carbonizează pe hîrtie. 
Pînă şi sugativa, de îndată ce s­a îmbibat, lucru pe care în prealabil îl 
experimentasem eu însumi. In acest fel, apoi, pot pune mina pe­un text 
complet.
Ideea nu era rea, cu toate acestea n­am prea ajuns la vreun rezultat cu ea. 
Fiindcă am izbutit să carbonizez doar cu mare greutate un singur cuvînt pe 
sugativă, unul care nu spunea nici el nimic, anume caractere. — I

314
nschimb, cerneala a fost aruncată a doua zi, iar nevastă­
mea ceru să i se aducă alta.

Aşadar, încă de pe atunci ştia că o ţin sub observaţie 
sau bănuia, cel puţin. Cu toate acestea, am continuat s­o 
iscodesc. Căci i­am spus în sinea mea : — Dacă joc vrei, 
apoi joc să fie ! In cele din urmă, tot am să te prind. Şi 
continuam să lucrez.

315
 De fapt, începură să se desluşească felurite contururi. Era în 
nouăsprezece noiembrie, mai ţin şi azi minte, o dată ce atunci mi­a fost 
dat să trăiesc una din cele mai halucinante nopţi ale vieţii mele. 
Vroiam cu orice preţ să mă arunc de la etaj, atracţia prăpastiei era atît 
de puternică, încît am voit să mă leg de masă. Fusese şi asta o înmuiere
nesuferită, respingătoare. — Toate acestea s­au petrecut în sufragerie, 
nevastă­mea dormea adînc alături. Eu rămăsesem singur, în toiul a tot 
felul de vîrte­ juri şi magnetisme. Fiindcă aşa ceva există, sînt convins, 
dar să lăsăm asta.

Iar pricina acestei aiureli nu era tocmai mapa de scris, cu toate că 
era şi ea. Aceste două cuvinte puteau fi descifrate cu o claritate 
indubitabilă pe sugativa ei — de astă dată pe sugativa cea nouă, şi nu 
cu ajutorul carbonizării : mort cher. Aşadar, îi scrisese unui bărbat, nu 

316
mai încăpea îndoială. Acesta a fost unul din rezultatele pe care le 
obţinusem.

Celălalt a fost că, vîrînd mîna într­un sertar, în cala­ balîcul ei — la 
noi în casă toate şi întotdeauna erau pline de calabalîcuri —, peste ce 
am dat dintr­un singur foc ? Peste o legitimaţie cu fotografie, în 
virtutea căreia nevastă­mea era autorizată să ridice corespondenţă 
poste­ restante sosită pe numele ei la cutare oficiu postai parizian. Nu 
sînt în stare să explic de ce aşa ceva are un efect atît de copleşitor 
asupra noastră : mica publicitate şi corespondenţa poste­restante ? 
Fiindcă eu am fost ceasuri întregi scuturat de fiorii scîrbei.

317
 Aşadar, am deschis atunci fereastra ca să nu mă înăbuş cumva. Şi, 
în acea clipă, am fost cuprins de ameţeala amintită, încît mi­a fost 
aproape cu neputinţă să­i opun rezistenţă.

Din acea zi am avut încă mult timp ameţeli, de cîte ori traversam vreun
pod sau dacă priveam de la etaj î

318
nstradă. De fapt. începuse să mă paralizeze în existenţa mea, în 
cîştigul meu, iată unde ajunsesem. Odată ce unui marinar i se interzice
să ameţească vreodată.

Dealtfel, în noaptea aceea am scris şi scrisori, şi încă adresate mie 
însumi, în nişte chestiuni de afaceri inexistente. Căci nu mai vroiam să 
pierd nici o clipă. Adevărat că lucrurile fuseseră din timp pregătite, se 
aflau toate Ia îndemîna mea : de la o tipografie cerusem hîrtii de probă,
cu en­tete (fireşte, sub pretextul unei comenzi), şi primisem într­adevăr 
astfel de hîrtii, cu adresa mai multor firme. De una din ele îmi mai 
aduc aminte : Litterton and Co. Banking — pe asta îmi scrisesem cea 
dintîi scrisoare de acest fel, în care eram solicitat ca, într­o chestiune 
iniţiată de Gregory Sanders, să mă prezint de urgenţă la birourile lor. 
Am scris apoi şi altele, de toate— \ îmi era chiar teamă că zgomotul 
319
maşinii de scris are s­o trezească pe nevastă­mea, care dormea în 
camera vecină. De asta, trăgeam din cînd în cînd cu urechea.

La ce va fi fost bună această corespondenţă, e cu neputinţă de 
explicat cu precizie. N­a fost nici asta mai mult decît ca atunci cînd 
omul bîjbîie prin întuneric. Gindul meu trebuie să fi fost că ea scrie 
scrisori şi deci . primeşte răspunsuri la ele. Eu, însă. nu ştiu nimic 
despre ele. Cînd le primeşte, aşadar, şi în ce fel le primeşte ? Trebuie că
există, fără doar şi poate, o înţelegere. Cu cine însă ? Din nou cu nimeni
altul decît cu gazda noastră, domnul Horabin, haimanaua. Ideea 
aceasta m­a dus apoi la ceva, care rămîne turbure. Mie, anume nu­mi 
sosea nimic aici, luasem măsuri ca totul să mi se expedieze Ia hotelul 
Brighton — este un vechi obicei al meu ca, acolo unde nu sînt chiriaş 

320
principal, spre a evita încurcăturile schimbărilor de adresă, să­mi 
dirijez corespondenţa la o singură adresă.

De astă dată speranţa mea era ca, odată ce şi mie mi se va aduce 
corespondenţa aici, o voi vedea şi pe­a ei — s­ar putea ca într­o bună zi 
să se încurce curierul, sau aşa ceva.

321
 Asta, apoi, dădu rezultat, tocmai asta. Căci este uluitoare viaţa 
omului. Felul în care, de multe ori, tocmai neroziile pot duce unde nici 
nu te­ai aştepta.

Să nu uit, fireşte, că şi legitimaţia am trimis­o îndată unui prieten, un 
funcţionar superior la Paris, cu numel

322
ede Toffy­Ederle, rugîndu­1 ca, în cazul că mai există 
ceva la oficiul poştal, să­mi trimită fără întîrziere. 
Aşadar, am activat toată noaptea, dimineaţa am 
expediat scrisoarea expres lui Toffy, iar seara către 
mine însumi pe cea dintîi. Ca s­o primesc dimineaţa, de 
fiecare dată dimineaţa.
Cînd ştiam că voi fi acasă şi după­amiaza, îmi expe­
diam şi dimineaţa cîte­o scrisoare. Ne­arn distrat în 
acest fel cîtva timp. Eram de obicei trezit din somn 
dimineaţa, devreme, odată ce, cum spuneam, expediam 
majoritatea corespondenţei recomandat.
Ba chiar şi bani. îmi spuneam : — S­o încercăm, în 
orice caz, şi pe asta.
— Ce de scrisori primeşti în ultima vreme ! — 
remarcă nevastă­mea. Din nou eram ispitit să­i răspund
: — Aşa zău. — Fiindcă înnebunisem. Se întîmplase cu 
mine ceva, aşa şe pare. Eu, care iubisem întotdeauna 
încrederea — să­mi spună ea cum se face că ajunsesem 
în acest hal ?
— Asta este o femeiuşcă dulce, blîndă şi minunată 
— ar spune Gregory Sanders dacă ar cunoaşte­o. — Ce­i 
cu tine ? Asta e un înger.
— Oare ce­ai face dacă ţi­aş dovedi că este într­
adevăr un înger, în timp ce tu cauţi s­o tîrăşti lîngă tine,
în noroi, cu fantezia ta murdară ? In acest caz, ce­ai să 
mai spui ? Ai să­ţi tragi un glonte în cap ?
— Sluga — mi­ar răcni el în ureche — factorul ? — 
lovindu­şi palmele. — Nu ţi­e ruşine, omule ?
Să încerc, aşadar, şi să­i spun totul. Odată un mai 
mare necaz decît cel de acum nu poate să mă pască. 
Numai să spun totul, chiar de­ar fi să crăp. Sluga, 
desigur, şi factorii poştali —, iar după ce va fi ascultat 
toate acestea, le­a înţeles şi le­a luat la cunoştinţă, să 
binevoiască să­mi spună ce să mă fac ? în ce fel aş putea 
fi vindecat ? Cum ar fi cu putinţă să­mi redobîndesc 
încrederea ? Odată ce îi scrie cuiva : mon cher ? — cu aşa
ceva nu este posibil, nu­i aşa ? Nici cu corespondenţa ei 
poste­restante.
Toate acestea vroiam să i le scriu, am pierdut o 
noapte întreagă cu asta. Dimineaţa însă, cînd am recitit 
cele scrise, am rupt hîrtia. Căci mi­am spus : nu este cu 

323
putinţă. Adică, de astă dată, nimic nu mai este cu 
putinţă.
Aşa au şi rămas lucrurile
.Adică, nu şi nu. în felul acesta, nu se deschid două 
pietre una în faţa alteia. în felul acesta, nu se pot 
apropia doi stîlpi sau orice altceva ce nu se poate 
apropia unul de altul.
Toffy­Ederle mi­a răspuns telegrafic, doar acest 
cuvînt, rien, aşadar că nimic nu se găseşte la oficiul 
postai respectiv.
—. Trebuie să continui — mi­am spus. Şi­am 
continuat
într­una din zile am fost trezit devreme cu scrisorile
mele. La care, nevastă­mea deveni nervoasă şi ea, din 
pricină că nu era lăsată să doarmă.
De ce nu dau procură pentru preluarea 
corespondenţei, sau de ce nu­mi dirijez corespondenţa 
de afaceri şi pe mai departe la Brighton ?
— M­am certat cu.cei.de la Brighton — i^am 
răspuns posomorit.
— Mata te cerţi cu toată lumea — făcu nevastă­mea.
Ca să spun drept, mă plictisisem şi eu de toată această 
combinaţie.
Şi, pe deasupra, scrisorile nu­mi erau aduse sus, era 
şi asta ceva nou, trebuia să cobor eu un etaj, ia birou. 
Naiba ei de treabă !
— Căci aveţi două scrisori, una recomandată şi­un 
mandat cu bani — mă lămuri gazda, domnul Horabin 
Pitt. Ceea ce era, de fapt, adevărat.
Uitasem cu desăvîrşire de bani. Căci îmi 
.expediasem alaltăieri şi douăzeci şi cinci de guinee. Aşa
zău, aşa se întîmplase.
însă şi demenţa trebuie să aibă un sfîrşit.
— Oare asta nu se poate trimite sus ? — l­am 
întrebat încruntat.
—Nu, fiindcă este un factor nou — îmi şopteşte la 
ureche —, şi trebuie certificată identitatea dumitale.
Era şi asta adevărat, totul era adevărat. Iar noul factor 
era un individ suspect, năclăios şi cu barbeţi. Phii, cum 
îmi mai ningea şi ploua, în ce fel mi se făcuse lehamite 
de viaţă ! Odată ce, închipuiţi­vă, din nou mi se 

324
înmînaseră nişte scrisori fără nici o valoare, pe care 
singur mi le expediasem, încît nu eram curios de conţi­
nutul lor. Nu mă prea interesau, zău aşa. Cît despre bani,
erau şi ei proprietatea mea. Iar pentru asta mai sînt şi 
trezit din fericita beatitudine a nefiinţei... Doamne, era

325
matît de amărît, încît dacă mi se azvîrlea inihia clinilor, 
cu siguranţă că bieţii de ei s­ar fi îmbolnăvit.. Şi, pe lingă
toate acestea, bătrînul mă opri, barîndu­mi din nou 
trecerea.

326
 — Cine te­a plăsmuit ? — întreabă infantil, mîngîin­ du­mi blajin 
halatul. Să­i răspund acum şi cine m­a plăsmuit ?

Stăteam în biroul acela răpciugos, clănţănind de frig, şi aveam 
senzaţia că, oricum, am să mă îmbolnăvesc, căci voi răci. Am şi început 
să strănut. îmi era tare frig, n­aveam altceva pe mine decît halatul şi 
ciorapii. întreaga mea fiinţă clocotea de indignare şi de frig.

327
 — Cine te­a plăsmuit ? — întreabă iar. cu o anumită expresie 
triumfătoare, ca unul care îşi clă seama că mi­a venit de hac. De astă 
dată, într­adevăr. Dealtfel, glasul lui era ca al unui şcolar. Iar aşa ceva 
nu pot să sufăr.

— Sau te­ai plăsmuit singur ? — întreabă el batjocoritor. 
(Raţionamentul batjocoritor era : dacă nu cred în existenţa unei 
inteligenţe supreme, atunci nu cred, evident, nici în facerea lumii — or,
în acest caz, cum se face că sînt aşa de deştept — aud ? Aşa numai, de 
la sine ? He­he­he.)

328
 — Să nu existe facerea lumii ? — mă priveşte el candid. Iar ceea ce 
e mai straniu este că am simţit pofta de a discuta cu el, în frigul acela. 
Căci asta este îndrăgirea răului în fiinţa noastră.

— Nu există nici un fel de facerea lumii — i­am răspuns fără 
întîrziere. — Nu există aşa ceva. De ce nu există ? Fii atent, am să­ţi 
explic.

329
 — Oh, oh — strigă el surescitat.

— Te uită la părul acesta de pe urechea dumitale — i­am spus pe 
neaşteptate, căci aveam o poftă nebună să­1 insult pe bătrîn. — Sau de 
pe urechea mea — m­am corectat, totuşi. — Părul acesta se dezvoltă, 
nu­i aşa, devine tot mai des, odată cu vîrsta. în timp ce însă părul 
evoluează, mintea involuează. Căci aşa arată aici evoluţia — i­am spus 
pe un ton cît se poate de amical.

330
 — Dealtfel, cunoşti cumva funia de cînepă ? Nu te întreb cu aluzia 
de a se spînzura cu ea cineva...

— Of course * — răspunse el cu zîmbetu­i ferice. — Cum să n­o 
cunosc, dragă căpitane.

331
 «r

* Desigur (engl.)
— .Ei, vezi — i­am spus —, nu e bine s­o laşi prea mult la soare, fiindcă se macină. 
Adică soarele îşi haleşte propriile creaturi, toate cîte au fost făurite de el. Iată cum 
arată facerea lumii, dacă vrei să ştii, stimate domn ; ceea ce creează, totodată şi 
distruge. Anume, creatorul, obîrşia îmi haleşte tot el viaţa şi fericirea — i­am răcnit la 
ureche. Dealtfel, îl tratam de parc­ar fi fost surd, ţinea şi asta de situaţie. — Căci, să 
luăm de pildă chimia — aş fi avut chef să­mi continui parabola. — De o parte, invenţiile
utile şi uluitoare înseamnă evoluţie, iar pe de altă parte, se află dinamita... — cînd am 
amuţit deodată. Deoarece un mic flux fericit prinse să­mi furnice prin artere. De fapt, 
era o jubilare atît de ameţitoare, încît era cît pe­aci să mă prăbuşesc în braţele 
interlocutorului meu. Deoarece, aruncînd o privire asupra scrisorilor mele...
Spusese două, nu­i aşa ? — ori eu ţineam in mîna mea patru. Iar una dintre ele era 
adresată nevestei mele, şi încă de­o mînă de bărbat, lucru pe care l­am putut îndată 
stabili.
★
Dacă, de astă dată, interpretăm după cum urmează cuvintele lui Gregory Sanders : 
Da, poţi iubi şi ceea ce este rău, atunci are dreptate. Ba mad mult ; nu există plăceri 
mai mari decît cele pricinuite de răutate.
— Ai o cameră liberă ? — ham întrebat pe bătrîn. Şi nu tăgăduiesc defel, era gata­
gata să mă prăbuşesc, atît de tare îmi bătea inima. Sau de vină să fi fost şi teama ?
— Abia acum îmi dau seama că am aici şi­o scrisoare importantă, vreau mai întîi. s­
o citesc. Continuăm pe urmă discuţia swedenborgiană.

332
 M­a invitat într­o încăpere neîncălzită, in care se îngrămădiseră o mulţime de 
fotolii. Am încuiat uşa în urma mea şi m­am aşezat, să răsuflu puţin. Pe Dumnezeul 
meu, întocmai ea tigrii, odată ce nici ei nu se năpustesc îndată asupra prăzii lor, ci mai 
întîi îi dau tîrcoale, horcăind şi lingînd~o.
La fel şi eu. Am mai examinat o dată temeinic scrisorile. Apoi încă o dată. Două din 
patru le expediasem eu însumi, astea erau în regulă. Era şi o ilustrată străină, ajunsese
acolo din greşeală şi, în sfîrşit, aceea despre care este vorba : scrisoarea destinată 
nevestei mele, adresată pe numele ei. Ce ciudat !
Cum poate să fie atît de uşuratică o fiinţă care înşeală ? Atît de neatentă şi de 
îndrăzneaţă ? îmbibă în sugativa cea nouă : mon cker. Şi îşi dirijează aici scrisorile. Cu 
toate acestea, să n­o poţi prinde asupra faptului. — Cum să nu poţi ? — am spus. — De 
astă dată le­am prins, porumbiţe !
— Ei, vezi, nu sînt eu chiar aşa de fără minte. Care va să zică aţi căzut totuşi la 
înţelegere cu această bătrînă şi cuvioasă haimana ?
Scrisoarea venea de la Paris. Stătea în ea, cu un scris caligrafic : Sus se putea citi : 
„Nr. 19". — Iar apoi : „Iubită Madame (ba chiar mai mult decît iubită, oricît de mititică 
ai fi) —, în completarea scrisorii mele de săptă­ mîna trecută : în legătură cu Epictet şi 
cu Tractatul lui Spinoza : aşadar, cu relaţia dintre drept şi putere, am terminat 
definitiv, examenul, în schimb, a fost amînat cu o zi. (La Paris sînt atît de mulţi filozofi,
încît barează Sena.) De îndată ce voi avea vreo noutate pentru dumneata, îţi voi scrie. 
Pînă atunci, al dumitale, de fapt întotdeauna, atîta timp cît va bate această mimă 
neglijată : Maurice Tannenbaum." Iar ca post­scriptum : „Să nu uit, ceea ce de mult 
doream : papucii slujesc cu glorie. Nu sînt doar blînzi şi credincioşi, dar cele două 
păsări brodate pe ei mai şi ciripesc în fiecare dimineaţă. (Aşadar, dimineţile mele sînt 
minunate.)"
•— Un filozof ? — am rămas eu nedumerit.
Să fie asta o scrisoare de dragoste ? Odată ce conţine examene, filozofie ? Ce­i asta ?
Adică eram puţin cam dezumflat, nu tăgăduiesc. Fiindcă degeaba era acolo chestia 
cu inima neglijată şi altele. Stilul bizar, care era în acelaşi timp precis şi ironic — 
elegant — literele desenate şi altele m­au pus în cele din urmă în încurcătură. îşi mai şi
numerotează răvaşele — oare tînărul să fie casier ? Nu e casier, ci­i filozof. Am privit 
şovăitor scrisoarea.
Să se fi încurcat într­adevăr cu asemenea tineri ? S­o fi cerut oare chiar ăsta în 
căsătorie ? Sau el să fie cel care i­a trimis violetele de la Paris ? — nu­mi intra defel în 
cap. în schimb, mai sînt şi papucii, nici asta nu prea se putea înţelege. Brodîndu­i∙ sub 
ochii lui Dedin, în cafeneaua
St. Luc — să­i fi pregătit pentru altul ? Sau făcuse papuci
în acelaşi timp pentru ambii fanţi ?
*
Aşadar, mă şi domolisem pe­o clipă. După care, mi­am pus iar ochelarii, m­am 
înfăşurat în nişte zdrenţe şi am luat­o de la capăt.
Afurisenia ei de lume, cum rămîne însă cu păsările ? — mi­a venit deodată în minte.
— Ce­i cu păsările care ciripesc cu atîta zburdălnicie ? Asta face cît o declaraţie de 
dragoste, că­i cîntă aşa de frumos în fiecare dimineaţă. Adică începeam să simt că 
făcusem totuşi un pas înainte, prin beznă.
Ddr relaţia dintre drept şi putere.
Al naibii să fie ! N­o să mă faceţi să cred că un afurisit de student nu­i scrie unei 
femeiuşti aşa de minunate decît despre examenele sale ? Adică, e un limbaj cu cheie 
aici, trebuie neîndoios că­i un cifru la mijloc. Ar trebui să ştiu ce exprimă cuvîntul ? Că,
anurne, ce poate să însemne, în relaţia dintre două inimi îndrăgostite, acest cuvinţel 
misterios şi straniu : Spinoza ?
I­am dat deci ceva bani şi am trimis­o de­acasă. Să se ducă să facă cumpărături. 
Odată ce fusese din nou apucată, şi încă rău de tot. Lozinca era : s­apropie Crăciunul, 
deşi mai era pînă la el. Şi că la Londra pînă şi moda este alta, însă sosiseră nişte 
prietene de­ale ei de la Paris şi erau aşa de elegante !... Fie. N­are decît să­şi cumpere 
tot ce are nevoie şi tot ce­şi doreşte. Un şal, ba şi o bluză, ca plimbarea ei să ţină cît mai
mult.
S­a şi dus să se pregătească. La repezeală, ca o aiurită.
— Ia stai, odată ce­am ajuns aci, cumpără­ţi şi o manta de ploaie — i­am spus. — Iţi 
doreşti de mult una.
333
 Efectul a fost extraordinar. A pălit deodată. Deveni atît de serioasă, încît nici ţigara
nu şi­a mai fumat­o pînă la capăt.
— Eşti cît se poate de mărinimos — zise, şi ieşi în grabă.
Eu, însă, nu eram mărinimos, dimpotrivă. Am mai aşteptat un timp, să văd dacă nu 
cumva se întoarce din drum pentru ceva, apoi m­am apucat de ceea ce îmi repugnase 
întotdeauna : să cotrobăiesc prin calabalîcul altuia

334
 .Nu se putea însă altfel. Căci se putea să aflu totuşi ceva 
care să mă poată lămuri. O scrisoare sau măcar un Cuvînt, de 
la care să pot apoi pleca. Mă pregăteam să fac o mică 
percheziţie domiciliară.

335
 Cu toate că aşa ceva nu mi se potriveşte, Dumnezeule, dar defel — 
un marinar nu poate să fie prea delicat, şi dealtfel nici nu sînt. am 
săvîrşit o mulţime de lucruri, totuşi astăzi mă surprinde că m­am putut
decide să fac una ca asta. Şi nu doar din cauza naturii respingătoare a 
faptei în sine, treaba avea, în cazul de faţă, şi o altă pricină.

Nevastă­mea era dezordonată din fire — trebuia să vorbesc mai 
demult şi despre asta, însă n­am avut prilejul. Măsura în care era 
dezordonată este cu neputinţă de descris. Cum să pătrunzi în acest 
haos ?...

336
 într­unui din dulapuri, bunăoară, am dat peste nişte mere băgate 
între lenjeria ei, cîte unul fusese chiar muşcat, iar pe locul muşcăturii 
se făcuse roşu ca vinul. Apoi rămăşiţe de tot felul de cozonac, cu urmele
dinţişori­ lor ei şi ele... funduliţe, încurcate în voaluri şi dantele, mai 
departe cu mătăsuri de broderie în cocoloaşe compacte, menţinînd însă 
relaţii şi cu nişte bomboane, care se lipiseră de cocoloaşe...

N­am să neg că aş fi fost în stare să dau foc acoperişului de deasupra
mea. In aşa măsură tremurau toţi nervii din mine.

337
 Cît este omul de caraghios ! Odată ce, deşi aveam un mare necaz, nu
eram amărît din pricina lui, ci din pricina necazului mai mărunt. Din 
pricina cocoloaşelor şi a staniolului, ca să nu uit nici de el, odată ce 
acesta era aici lucrul principal : staniolul. El se găsea peste tot, prin 
cutii şi în sertare, fie înghesuit la întîmplare, fie făcut ghem, încît nu 
pridideam să mă minunez, întrebîndu­mă : la ce i­o fi trebuind ? 
Argintul fals. Sau să fi fost şi ăsta vreun vis al ei din copilărie ? Odată 
ce vorbesc despre hîrtii de staniol, hîrtii obişnuite de staniol, scoase de 
pe bomboane !

Ba, pînă şi în locurile cele mai neverosimile : în vazele de flori şi 
printre valizele din antreu... Ar putea să­mi spună cineva de ce­oi fi 
luat­o eu pe asta de nevastă ?
338
Dar cînd conţinutul dulapului ei s­a năruit aproape în întregime la 
picioarele mele ? De îndată ce l­am deschis. Atît era de înţesat. 
Sertarele nu se puteau deschide nic
iele, fiindcă se împiedecaseră, nu se mai puteau nici închide, căci acţiona în ele, ca un 
arc, mulţimea nimicurilor fine îndesate în ele. Deoarece se aflau acolo, amestecate ­şi 
neglijate, poşete de catifea şi de mătase, de satin şi de antilopă, iar în ele, obiecte 
şchioape din aur : broşe şi brăţări rupte... Se învolburau acolo tot felul de culori : 
albastru adine şi verde minunat... iar în poşetele ei, pîine, în cutiile cu ustensile de 
cusut, ciorapi, peste tot însă şi bani mărunţi, monede spaniole şi franceze, mai departe 
mărci poştale şi bilete de tramvai din toate ţările, de asemenea biete ciocolăţi 
decolorate...
Din toate acestea să fi răsărit ea trufaşă ? din acest labirint, şi încă cum ! Cît de 
strălucitoare ! Alb îmblănită sau scăpărînd în nuanţe violete, cu umerii alunecoşi şi cu 
obrajii aprinşi, spunînd degajat : — Mă duc la o serată, mi­e rochia destul de lungă ? 
Nu­i de ajuns de lungă ? — Şi, după ce se rotea încoace şi încolo, dispărea cu paşi 
plutitori.
Asta se petrecuse deunăzi. O invitaseră nişte franţuji, abia sosiţi, în două rînduri 
chiar, unul după altul. Eu însă n­o însoţisem, fiindcă nu aveam chef. M­am uitat după 
ea, la plecare.
Actul nostru de căsătorie l­am descoperit în bufet, se năclăise tot în lichior, aşa să­
mi ajute Dumnezeu. Dar ce rost mai au toate aceste amănunte ?
— Cît e de blestemat un astfel de om — am cugetat. — Odată ce cotrobăiesc aici în 
căutarea unui cuvînt, a unui semn, o singură frază mi­ar ajunge, aveam doar în faţă 
cazul Ridolfi, avusesem cu acel prilej totul în mînă, însă nu făcusem nimic. Acest lucru 
nu­mi ieşea nicicum din cap. Cum se poate să fi fost atît de indiferent ? Sau să nu mă fi 
interesat atunci, încă, într­un asemenea hal această femeie ?
Aşa se pare. Căci indiferenţa te ajută să te menţii teafăr, iar pasiunea te umileşte. 
Da, asta aşa este. Lucrul acesta mi­1 spusese odată miss Borton, ca abia acum să­mi dau
seama cită dreptate avusese.
Scrisoare, vreo însemnare sau orice altceva, care să mă poată lămuri — n­am aflat 
nimic. Se pare că nimicise orice urmă. începusem să reaşez lucrurile la locul lor, cînd 
două fotografii îmi atraseră luarea aminte. Se aflau într­o cutie cu mosor ele, vîrîte 
într­un plic. Le­am exa
­minat surprins. Una reprezenta o fetiţă, o copilă deosebit de simpatică.
Pe dosul fotografiei, o inscripţie în spaniolă : recuerdo  , eventual : collection d'oro 21 
20

— sau aşa ceva, iar copila, repet, era cît se poate de simpatică. Feţişoara­i tristă era 
încadrată de bucle, iar ochii ei radiau un fel de încredere visătoare.
— Este copilul ei — mi­am spus îndată. Şi m­am. apropiat de fereastră.
— Da, este copilul ei — mi­am spus cu glas tare.
Deşi, n­aş putea nici pretinde măcar că ar fi semănat
prea mult cu nevastă­mea. Şi totuşi. Intuiţia mea nu greşise, fusese fulgerătoare şi 
covîrşitoare.
Atît de covîrşitoare, încît m­am tulburat de­a binelea. Căci, mărturisesc, 
întotdeauna mi­au fost din cale­afară de dragi copiii de sex feminin.
După care am lăsat din mînă fotografia, ca s­o examinez pe cealaltă.
Aceasta o înfăţişa pe nevastă­mea, într­o companie necunoscută, Jntre femei şi 
bărbaţi bine dispuşi. Bărbaţii aveau pe cap chivăre de hîrtie, de parc­ar fi fost cofetari, 
iar una din femei strîngea în braţe un cocoş ­viu — petreceau, afurisenia ei de lume. 
Rîdeau din plin şi cu orice preţ, aşa cum omul ţine morţiş să rîdă după' o noapte de 
chef.
Nevastă­mea, aşijderea, se înţelege. Dealtminteri, ea şedea călare pe­o lebădă din 
vată parcă, şi nu numai că rîdea, ci de­a dreptul clocotea. Avea în mînă o ţigară, iar în 
ochi, văpăi ciudate. Cunoşteam eu şi văpăile acestea.

20 Amintire (sp.).
21 Colecţia de aur (sp.).
339
 Am aşezat fotografiile la locul lor, în cutie. Căci atît . de multe nu mai vroiam să 
ştiu despre ea, nici despre relaţia dintre cele două poze. Dealtfel, pe spatele acesteia 
din urmă se găsea de asemenea o inscripţie, acest cuvînt : La nuit 22. De parcă şl∙ asta ar
fi încercat să­i explice originea.
Ştirn. In zori de zi şampanizate se fac asemenea poze, în Bois de Boulogne. La 
sfîrşitul unei escapade, drept amintire.
Am alungat, aşadar, din conştiinţa mea acest amănunt.
*
— Doamne, ee faci acolo ? — exclamă ea la înapoiere. — Ce cauţi printre cărţile 
mele ?
— Actele noastre, sufleţelule. Ştii, oare, unde­am dat peste extrasul nostru de 
căsătorie ? într­o oală — i­am spus cu complezenţă.
La care, rîse uşor.
— De ce ai nevoie de acte ?
— Ε vorba de­o slujbă, la care mi se pretind dovezi privind existenţa dumitale. Eşti,
însă, cît se poate de dezordonată — o privesc în ochi.
— Ştiu — răspunde ea smerit.
— Nu se cuvine să fii astfel. încît să încurci pînă şi ceea ce eu orînduiesc. 
Dealtminteri, ar trebui să faci ceva, n­are importanţă ce, nu să stai toată ziulica 
tolănită si să pufăi din ţigară... Ai auzit ce­am spus ?
— Da.
' — N­ajunge să spui da, ci priveşte aici... — Şi i­am întors faţa către mine. Pentru că 
privirile îi alunecau mereu încoace şi încolo.
— Priveşte în ochii mei ! Aşa, aşa. Cînd o femeie nu face decît să se frămînte, asta 
nu are un sfîrşit bun.
—: Eu nu sînt frământată, de ce aş fi ?
— Ei, ei — zic eu —, în acest caz visezi.
— Ei, ei — răspunde ea —, azi nici cel puţin nu mai visez.
— Dintr­un vis într­altul — zic eu. — Întîi dormi una bună, încît capul ţi­e tot un 
abur, pe urmă, repede, într­un alt vis, dintr­unul într­altul. Scoţi la iuţeală o carte, şi 
numai Dumnezeu ştie ce­i în cartea aceea. Iar afară s­ar putea să fie înnorat, aici în 
casă e fum de ţigară şi lampa luminează pe masă — ce iese în cele din urmă din asta ? 
— Încă tot mă mai uitam în ochii ei.
Doream s­o iert, aţi auzit una ca asta ? Doream s­o îmbrăţişez, doream s­o iubesc. 
După toate cele întîmplate.
Adevărat că eram peste măsură de chinuit. Se pare că vroiam să fiu fericit. Eram 
fericit că se află acolo, că mă scăpase de această îndeletnicire afurisită. Ivirea ei fusese 
pentru mine ceea ce e lumina dimineţii după coşmarele nopţii, ceea ce e viaţa reală 
după nişte umbre.
Ei, cum e mantaua ? — am întrebat­o

22 Noaptea (fr.).
340
 — .Adică, hm, mantaua... — şi prinse să strălucească 
toată. — Adică, hm, mantaua ! Ε foarte frumoasă mantaua 
— îmi şopteşte la ureche. — Nea Douc­Douc> e foarte 
frumoasă mantaua. Iţi mulţumesc.
Cărţile i le­am cercetat cu toate acestea, cu un alt 
prilej, una cîte una, cu asta n­am isprăvit încă. De data 
aceea, însă, am dat totuşi peste ceva.
Era cartea de metodologie a unui psiholog cu numele 
de Condillac ; la pagina şaptezeci şi doi se putea citi 
următoarea însemnare :
„Cînd ai s­ajungi ia această filă, să ştii că eşti cea mai 
dulce făptură de pe ρămint. Aşa ceva n­am văzut încă. 
M.T." — Iar după asta : „Dumitale mă adresez, micuţă 
Madame" (Pare­se, ca să n­aibă îndoieli asupra destinaţiei 
mesajului.)
Răsfoiesc la începutul cărţii, unde stă scris de ase­
menea : „Proprietatea lui Maurice Tannenbaum". — Ε în 
regulă.
Am dat, însă, şi peste un breviar Spinoza. Era nou­ 
nouţ, un mic exemplar frumos, l­am vîrît în orice caz în 
buzunar. Nevastă­mea era în baie, pînă să iasă, şedeam la 
masă. I­am spus, arătîndu­i Condiliacul :
— Vreau să­1 iau cu mine, spre a­1 studia. — Mă gîn­ 
deam că poate mai aflu ceva în el.
Nevastă­mea m­a privit uimită.
— Voi avea cel puţin ce să citesc în tramvai.
Nu prea îi intra în cap ce anume vroiam eu de la 
psihologie. — A fost cu toate acestea de acord. Pot spune 
că nici măcar n­a tresărit. Nu ştia, pare­se, de 
mărturisirile aflate în carte, poate că nici n­o răsfoise. 
Despre Spinoza apoi, chiar nimic, era doar o cărţulie atît 
de mică, încît nu merita nici cel puţin să fie pomenită. Am 
pornit în
goană spre oraş. Era pe la orele două.
★

1«6
 — îndată după asta, mi­am înşelat nevasta. Chiar mie mi se pare 
ciudat că maii îndrăznesc să folosesc acest cuvînt — eu —, că mă mai 
exprim cu atîta delicateţe. Odată ce îmi compromisesem de mult dreptul 
de a fi socotit de către compatrioţii mei un olandez cu sufletul 
curat.Aşadar, omul este un produs caraghios de ckid se naşte, 
şi este fără voia lui astfel. Dar cînd îl mai şi ajută 
evenimentele ? Lucrurile s­au întîmplat astfel :

2
 Gregory Sanders părăsise Londra, miss Borton nu­mi 
răspundea la scrisori... despre cele ce se întîmplaseră cu ea 
va mai fi vorba, ce anume i­am scris şi sub înrîurirea căror 
stări sufleteşti. Esenţialul este că nu aveam în preajma mea 
nici o fiinţă cu care să pot schimba o vorbă. Este cu neputinţă
să trăieşti în acest fel, într­o permanentă frămîntare şi 
covîrşit de haos. Ε ca o ceaţă, în care cu cît pătrunzi mai 
adînc, cu atît ţi se pare mai nemărginită.

Mă şi plictisisem de­a binelea. — Să te ia dracu' — am 
cugetat despre femeia aceasta.

3
 — Eşti o cîrpă, o zdreanţă — îi spuneam în sinea mea, şi 
o priveam în ochi. în speranţa că, poate, va citi într­ai mei în 
ce măsură mă plictisisem de dînsa.

Spuneam că ne aflam la masă, iar lîngă farfuria mea se 
găsea Condillacul.

4
 Căci aş fi fost în stare să îndur orice, decît această nerozie
: să stau acolo cu ea, bătînd apa-η piuă. — Despre ce fel de 
femeie este doamna Lagrange. Despre ce părere am eu, ce fel 
de femeie o fi fiind. — Şi altele la fel. (Aceasta îi era, 
dealtminteri, prietena care se mutase recent de la Paris. O 
întîlnisem înainte de cîteva ori, aşadar o cunoşteam.)

Ce să­i fi răspuns la întrebarea : Ce fel de femeie este 
doamna Lagrange ? Cînd eu eram aşteptat de o femeie 
extraordinară. Şi ce apariţie scînteietoare ! De o sută de ori 
mai deosebită decît voi toate la un loc. — I­am spus pe 
neaşteptate :

5
 — Vai de mine, este ora două. Iar eu sînt aşteptat 
undeva. — Am sărit de la masă şi am dat buzna afară, în 
lume.

— încotro acum ? — m­am oprit în poartă.

6
Mai aveam răgaz timp de vreo oră.

Am să mă duc mai întîi la Brighton.

7
 Atîta doar că nici acolo nu mi­am aflat locul.

— Tu stai aici ? — mi­am spus. — Cînd eşti aşteptat de o
asemenea femeie ? Şi cine ştie cu cîtă nerăbdare. Iar tu îţi 
pierzi aici vremea ?

8
Dar este timpul ca, în sfîrşit, să dau un nume acestei 
minunăţii, ai cărei ochii frumoşi mă entuziasmaseră. S­

9
onumim mrs. Cobbet, odată ce adevăratul ei nume n­am
să­1 pot destăinui, ea nefiind alta decît cea care mă tra­
tase cu atîta gingăşie pe culoarele de la Castle Nach şi 
ale altor localuri la fel de faimoase. Adică, e vorba de 
amanta lui Kodor, de ce m­aş mai ascunde după degete ?
Aşadar, mi­am înşelat atît prietenul, cît şi nevasta, ca 
urmare a unuia şi aceluiaşi pas greşit, iată adevărul. 
Peripeţia mea cu această cucoană a evoluat după cum 
urmează :
Nu prea aveam eu chef să mă las tîrît în această 
istorioară, am mai spus­o la vremea sa. Şi nu din vreun 
principiu «oarecare, căci odată ce­ai ajuns aci, încît să 
distrezi într­un local o asemenea femeie... Adevărat că 
situaţia unui bărbat este, oricum, alta în această pri­
vinţă, decît bunăoară a fecioarelor, nici asta să nu se 
uite. Mie — de pildă — mi­a fost întotdeauna scîrbă de 
losif din Biblie, pentru faptul că era gîdilos ca o iapă. — 
Oare cum trebuie să te porţi cînd două astfel de porum­
biţe încep să­ţi alinte inima ? Să ripostezi : — Nu, 
pentru nimic în lume ! — Să începi să te stropşeşti, 
precum că nu vrei ? Aşa ceva nu este demn de un 
bărbat.
Şi totuşi.
Tu la dreapta, eu la stînga, oare şi la noi se vor 
petrece de acum definitiv astfel lucrurile ? 
Dealtminteri, eram pînă­n gît vîrît în complicaţii, să­mi 
mai împestriţez acum existenţa şi cu ele ? De una, aceea
a lui Kodor, mă şi temeam, mărturisesc, din cauza că 
era pătimaşă, în timp ce cealaltă era prea visătoare, 
lucru care de asemenea nu­mi prieşte. Căci, încă o 
visătoare ? Nu, pentru nimic în lume. Sînt sătul şi de 
asta.
Pe de altă parte, aveam, şi oarecari obligaţii, după tot 
ce se întîmplase. Chiar' atunci, în acel minunat răsărit 
de soare, în plină beţie, am intrat la florăria unui hotel 
(unde se lucrează şi noaptea), şi le­am trimis ambelor 
cîte­un splendid buchet. într­adevăr splendid (ca, pînă 
vor ajunge acasă, să le şi găsească aşteptîndu­le), şi 
firele, la fel : uriaşi trandafiri minunaţi de Riviera, 
sîngerii, dintr­o specie neagră aproape. Mă gîndeam că 
le mai datorez asta, după care : adio ! Iar prietenei lui 
Kodor, cu aceste cuvinte : frumoasei, frumosul — în 
aburii alcoolului. i\bia a doua zi mi­am dat seama ce 
nebunie săvîrşisem, fiind acestea cuvintele pe care 
Shake
­speare le pune în gura cuiva la o înmormîntare. Nu 
face însă nimic. Celeilalte i­am scris cel puţin ceva mai 
bun. Că aceşti trandafiri, îmi dau seama, nu sînt 
îndeajuns de frumoşi pentru tine. (Pe asta o tutuiam, în 
stil biblic.) Şi alte fraze de acelaşi fel. Toate acestea pe 
cartea mea de vizită, pe care, sub numele meu, nu 
figura decît : Hotel Brighton, Londra — fără nici o altă 
adresă. Raţionamentul meu era c­ar fi mai bine să nu­
mi mai răspundă. Sau dacă, totuşi... Nu mai locuiesc 
acolo, am plecat, sau orice altceva — într­un hotel ţi se 
poate orice întîmpla.
Un timp, apoi,, nici n­am primit vreun răspuns. — Ε
bine aşa — mi­am spus —, poate să se înstăpînească 
uitarea. Şi fiindcă tot mă aflu aci, ia să­mi iau rămas 
bun de la una din ele, de la cea cu zîmbetele ca mierea, 
cea fricoasă de felul ei, în ochii căreia mocneau atîtea 
vise cît într­un oraş aglomerat. N­am mai văzut­o 
niciodată. Adevărat că nu m­am prea interesat de ea, 
ceea ce nu­i frumos din partea mea. Deşi, îmi venea 
adesea în minte. Avea şi un nume cît se poate de 
sugestiv : Winny. încît mă pomeneam uneori, chiar după
mulţi ani, pînă şi în America, că­i rostesc numele. De ce 
oare ? Nici azi nu ştiu. Poate fiindcă le­am fost 
întotdeauna recunoscător femeilor care se purtau 
frumos cu mine, iar asta aşa se purtase. Nu petrecusem 
"împreună timp prea mult, totuşi asta se putea simţi. Că
este o femeie de treabă. Cînd îmi aduc aminte azi de ea, 
amintirea ei stăruie în mine ca a vinului : spumoasă, 
efemeră şi, cu toate acestea, fericită. Dar să lăsăm 
ditirambii. în ultimă instanţă, te gîndeşti întotdeauna 
cu plăcere la făpturile pe care abia le­ai cunoscut şi la 
treburile în care ursita ţi­a rămas datoare cu împlinirea
speranţelor.
în schimb, cealaltă damă neagră, a lui Kodor, deşi 
eu întîrziere, mi­a răspuns totuşi. Se pare că 11­0 supă­
rase citatul meu de beţivan. Cam la o săptămînă, 
intrînd la Brighton, recepţionerul îmi întinde pe o tavă 
strălucitoare un plic mare, violet, în care nu se găseau 
decît aceste rînauri, se vedea cît de colo că scrisul 
fusese înadins schimonosit :

12
— Now I am alone. 23 (Evident, tot din Hamlet) Şi, cu toate că nu purta nici o semnătură, 
puteam să ghicesc
,tocmai din aceste cuvinte hamletiene, că ea era. Şi la asta, în post­
scriptum, următoarea aserţiune simplă : di­ seară, la orele şapte. Ptii, 
drace ! Mă uit la dată : asta fusese ieri.
Oare ce mai puteam spune de această prudenţă şi, în acelaşi timp, 
îndrăzneală ? Despre scrisul schimonosit şi ceea ce exprima el : diseară,
la şapte, casa ei este goală, n­are "să fie nimeni în ea, în afara stăpînei. 
Adică, de fapt, în afara ei şi a mea, noi doi împreună şi absolut singuri. 
Aşa ceva nu te face oare să ameţeşti ?
Am dus scrisoarea la nas.
Avea un parfum greu. — Este mosc — am mormăit eu. — Cum să 
nu fie mosc — am început să discut parcă cu cineva. — Ştiu şi cum se 
prepară, mi­a explicat odată cineva.
Că asta are efect asupra nervilor, nu mai e nevoie s­o spun. Fiindcă, 
pe lîngă toate, mai era şi de culoare închisă, corespunzătoare 
parfumului, iar formatul hîriiei, extraordinar de mare, ca a capetelor 
încoronate... Aşadar, eram impresionat din cale­afară. Aproape să mă 
scuture frigurile. *
Cu toate acestea, am rezistat. Iată de cît eroism sînt capabili unii. 
îmi spuneam de asemenea : — La ce­mi trebuie asta ? Dealtminteri, mă
socoteam un om posomorit. I­am scris aşadar :
(N­am renunţat nici de astă dată la citatele shakespeariene, nu ştiu 
din pricina cărei neghiobii, oare nu ca să dreg citatul precedent ? — 
Aşadar, i­am scris căutînd în Shakespearean Quotations :)
Sîntem urziţi
Din pînza viselor,
Iar viaţa noastră nu­i decît un vis.
....spunîndu­i că scrisoarea ei făcuse asupra mea o impresie 
asemănătoare cu a celor mai stranii vise ale mele, după care rătăcesc 
cu inima aprinsă şi înclinat, cum e globul pămîntesc... Şi alte asemenea
gogeamite fraze. Căci., să­mi spună cineva dacă se pot descîlci cumva 
asemenea stări ? Şi se poate rezista unei invitaţii atît de ispititoare, ca 
aceea trimisă de ea ? Nici dac­aş trăi o sută de ani n­aş putea să­i 
pricep pe deplin sensul. Acesta era aspectul încîntător al întîmplării. 
După care,
cît se poate de simplu :' sînt nefericit că scrisoarea ei mi­a fost prea tîrziu predată, şi 
altele, însă nu mai locuiesc la Brighton (îmi spuneam : chiar aşa să fie ?) — doar 
corespondenţa îmi mai soseşte acolo. (Am brodat lucrurile cum s­au nimerit.) Iată de 
ce, ca nu cumva să mai fiu victima unui accident asemănător, o rog să mă onoreze cu 
mesajul ei cu una sau două zile înainte, ca să ştiu cînd mă poate primi şi să mă 
fericească 'cît mai cu­ rînd. — Asta conţine destulă tînjire — am cugetat eu, în timp ce 
mai reciteam o dată rîndurile. Ia să mai adăugăm la ele şi un scurt post­scriptum, 
anume că plec, deocamdată, în treburi de afaceri, însă pînă la urmă voi reveni... Iar 
dacă, la toate acestea, mai adaugi încă un buchet (mai mic !) — treaba este probabil 
animată. Căci, pînă să mă întorc din voiajul meu imaginar, chestiunea şi­a pierdut 

23 Sînt acum singură (engl.).

Cu toate că (germ.),
 Şi fără vigoare, şi fără pudoare (£r.).
actualitatea, iar dacă o mai şi amin puţin, se stinge cu desăvîrşire. în acest fel raţionam
eu.
Atîta doar că post­scriptumul nu l­am mai adăugat, nici buchet nu i­am trimis, din 
motive cîte se poate de simple. Fiindcă, se ştie, sufletul omenesc este un mecanism cu 
dublă faţă. Nu trebuie să­i dăm aşadar crezare nici lui, nici tînguirilor lui. Deoarece 
caută mereu doar plăcerea.
Dealtminteri, de ce m­aş teme de această femeie ?
— Nu şi nu — îmi spuneam cu eroism. — Nu vreau. Pe lîngă asta, îmi spuneam şi că 
vreau, lucrul acesta nu mai cere nici o lămurire. Mă gîndeam : de ce să­i mai scriu de 
voiajul meu, la ce bun ? Mîine pun să i se trimită nişte salutări ele la Paris, ajunge şi 
asta. Mă aflu la Paris, pur şi simplu. O scriu aici, i­o trimit lui Toffy­ Ederle prin avion, 
iar de acolo, el o expediază pe adresa ei. Treaba este astfel rezolvată.
însă, fireşte, am amînat şi asta, am neglijat lucrurile. Încît, după cîteva zile, am 
primit de fapt o nouă invitaţie, de astă dată cu adevărat teribilă — ca şi cum ar fi avut 
de gînd să­mi îndreptăţească temerile. îmi scria : „Te aşteptăm, nobile Macbeth". — 
Oare de ce mi­o fi spus tocmai Macbeth, ce­o fi vrînd să înţeleagă prin asta ? îmi 
sugerează să­1 omor pe Kodor ? — pînă şi asta mi­a trecut prin minte, atît eram de 
emoţionat. Fiind acest \
Macbeth într­adevăr din speţa ucigaşilor, cunoscusem eîndva această piesă.

14
 mS­au petrecut toate acestea chiar în zilele cînd, 
printre atîtea întîmplări de mare interes ale lumii, atenţia
mea a fost nevoită să se concentreze tocmai asupra lui 
Spinoza. Adică, spre a fi mai precis : cu o zi înainte sosise 
Shakespeare, şi abia după asta nevestii mele, Spinoza.
O, înţelepţi pîngăriţi ! — am cugetat, şi­mi venea 
aproape să rîd, odată ce de unde să fi bănuit că afacerile 
mele strîmbe vor arunca lumină asupra trebşoarelor ne­
vestei mele ? Căci, dacă Shakespeare înseamnă aici ceva, 
atunci şi Spinoza trebuie să însemne ceva dincolo.
Acum, însă, să revenim acolo că stau la Brighton şi nu 
ştiu deocamdată ce hotărîre să iau. Această a doua 
invitaţie suna pentru trei şi un sfert, s­ar mai fi putut 
telegrafia sau ceva asemănător...
— Ei, la dracu, ce­mi frămînt atîta mintea ? — mi­am 
spus pe neaşteptate. Şi am pornit îndată, fără să mă uit 
îndărăt. însă atît de vijelios, încît Condillacul l­am uitat în
autobuz.
— în buzunarul tău se găseşte o legitimaţie de poste­ 
restante, scrisoarea cu papucii, iar tu te mai frămînţi ? — 
vorbeam eu de unul singur pînă şi­n autobuz —, ce mai 
vrei, ce altceva doreşti ? Dealtminteri, cît timp mai ai de 
gînd să faci pe măgarul olandez al unei poame de 
franţuzoaice ?
Tot ce am de spus despre asta este că, cu cît tulbu­
rarea sufletească îţi este mai cumplită, cu atît mai uşorx 
eşti ispitit de voluptate. Doamne, cum mai alergam ! Cu 
gulerul mantalei ridicat, ca unul care îşi ia picioarele pe 
după grumaz. Băusem şi la Brighton cîteva păhărele de 
chimion, iar acum, coborînd din autobuz, am turnat în 
mine, într­o măruntă tavernă, nouă păhărele de gin, unul 
după altul. îndată m­a luat în stăpînire băutura.
— De astă dată, fie ce­o fi — mi­am spus. Se pare că 
eram gata de vijelie, cînd colo, chiar dimpotrivă, s­a lăsat 
o linişte deplină în auzul meu după aceste alcooluri. 
Inima şi capul îmi erau ca două băşici goale, picioarele 
grele şi ele ; astfel am sunat apoi la uşa doamnei Cobbet. 
Întîmplător, am fost întîmpinat şi în casa ei de o mare 
linişte.

1
5
Pereţii sînt subţiri — mi­a şoptit ea îndată. Căci îmi deschisese chiar dînsa uşa, odată 
ce eram cu desă­ vîrşire singuri, Şi, pe deasupra, mai şi şuşotea, ca iady
;Macbeth la teatru... — Să nu vorbesc aşa de tare, mă imploră. . *
Ei, de ce n­aş vorbi ?
Adică, de fapt, abia puteam să­mi deschid gura, atît eram de 
emoţionat. Inima îmi bătea în gîtlej, în ceafă aveam o gheară ca de 
gheaţă. Fiindcă Mrs. Cobbet n­avea altceva pe ea decît o fustiţă neagră,
o fustă simplă, însă atît de scurtă, încît nu­i ajungea nici pînă la 
genunchi. Ca şi cum abia acum ajunsese la vîrsta şcolii. Fireşte, nici 
asta nu este o bagatelă pentru cei pe care îi interesează aşa ceva. Căci, 
se mai adăuga la asta părul dat sfielnic şi angelic pe spate, în schimb, 
buzele îi erau sulemenite, acestea însă fără vreo sfială şi nici angelic, 
dar numai buzele. Deoarece ea însăşi era nespus de palidă...
Dar Ia ce bun atîtea amănunte ? Sînt un sangvinic,' încît nu mă simt
întotdeauna în stare să mă stăpînesc. Se poate ca şi ea să fi fost la fel, 
de unde pot eu să ştiu ? Căci ne~am contopit furios, ca două vîlvătăi 
duşmane. Încît clănţăneam aproape din dinţi.
Aşadar, am început să ne sărutăm. îndată chiar, acolo în mijlocul 
antreului. însă cît de nesăbuit şi de nemăsurat, într­adevăr ! Cei puţin 
eu. Căci şi pe asta eu o făceam astfel. Atît de serios, de parcă aş fi vroit 
să muşc' din ea.
Ce să fac, odată ce aşa s­a întîmplat ?
*
Îmi povestea odată un prieten că, după înflăcărări asemănătoare, se 
aşezase cu femeia respectivă să cureţe cartofi la bucătărie. Foarte just, 
numai că aşa ceva nu este cu putinţa într­un salon. Aşadar, am fost 
stîngaci. Un timp am căscat ochii la pereţi, îmi aduc perfect aminte de 
acele momente, în timp ce zvelteţea plutitoare îşi aranja părul undeva 
în apropierea mea, Ia oglindă, cu degetele ei delicate, de zînă... iar eu 
vroiam să­i spun cît e de frumoasă tapeta de pe perete.
Căci era, de fapt, cît se poate de frumoasă, aurită şi de mătase, însă 
şi celelalte toate erau foarte elegante, dar cu atît mai mizerabil mă 
simţeam eu. Deoarece îmi era nespus de ruşine de sălbatăcia mea, aşa 
zău. Naiba ştie ce să însemne, că mai mult ne ruşinăm de vîlvă­ tăile 
naturii omeneşti cînd ele ţîşnesc într­un antreu,
Ϊ.3'— Povestea nevestei mel

16
eCăci asta mă frămînta acum diri cale­afară, deşi era 
de vina şi dînsa. Păi, cum să nu fi fost ? La restaurant îi
şoptisem lâ ureche, înainte de despărţire :
— Vreau o duzină de sărutări, să nu uiţi.
La căre, ea f
— 6 duzină ? — Şi rîse. — In acest caz, ai să primeşti
in fiecare lună cîte una.
Asta mai treacă. Atîta doar că îşi notase şi ea amă­
nuntul, ori tocmai asta era atît de onorabil şi totodată 
atît de teribil în toată treaba. Nici nu mai ştiu cum să 
mă exprim. Odată ce, întîi prinse să numere :
— O duzină. — La care închise ochii. Şi, prinzîndu­
mi capul între mîini, ca şi cînd ar fi fost beată, îmi 
decontă toate cele douăsprezece sărutări. Pe urmă, încă
cincizeci de mii. Încît, îmi rămăseseră buzele pîrjolite, 
aprinse de pe urma sărutărilor ei.
înseamnă că nu mai era de astă dată, în penumbrele 
acestea, aşa cum fusese în luminile localului. Nu 
majesta­ tea aceea echivocă şi nocturnă, cu f 1 usturat 
ică diademă femenină, ci una care ia plăcerea în serios, 
odată ce­a ajuns la ea, la fel ca şi mine. Poate că şi de 
asta va fi avut acest efect asupra mea. Iar daîă mai 
adăugăm la asta şi ciudata şuşoteală menţionată...
Nu degeaba mă temusem eu de aceşti ochi de mură.
Pe urmă, am fost martor cum îl minte pe Kodor. 
Fiindcă tocmai sună telefonul.
— Alio — i­a spus ea, însă cu glas cîntător şi senin 
—, totul e cît se poate de bine, căpitanul n­are să vină. 
(Adică eu, care şedeam acolo, n­am să vin.)
Zicea că mi­aş fi cerut scuze în scris — îi explica ea 
lui Kodor, cu faţa întoarsă către mine —, aşadar Kodor, 
dacă nu se simte bine, poate să se culce împăcat. Să se 
culce liniştit, la teatru ea nu are de gînd să se ducă in 
astă­seară...
— N­am chef în astă­seară —∙ i­a spus ea —, "mă 
doare capul, la dumneata voi veni însă diseară. Da, da, 
diseară, — Şi reaşeză în grabă receptorul în furcă.
Asta oare ce­o mai fi fost ? Zîmbeam în tăcere, de 
ţunul singur. Căci, oricît aş fi fost de surprins, 
înţelesesem îndată totul. N­am întrebat­o decît atît :
— Aşadar, Kodor ştia că m­ai invitat la dumneata ?

IM
Cum să nu ştie ? — făcu ea rîzînd. Fiindcă rîdea şi ea, 
rîdeam şi eu. — Dealtfel, el le ştie pe toate

IM
 — .Hai, nu mai spune.
—­ Aproape pe toate —­ s­a corectat ea. iar ochii îi 
scăpărară.
Căci Kodor spunea demult că ar dori să mă reînUimească, 
avînd o treabă de discutat cu mine...
— Ce treabă ?

Mrs. Cobbet însă nu ştia despre' ce era vorba. Oricum, * 
aranjase în aşa fel lucrurile, încît să ne întîlnim în casa ei. — 
I­am mulţumit călduros.

13* 9
19
 — Atîta doar că ai sosit dumneata primul — mai zise 
ea. Numai că, de astă dată, se înroşi totuşi de propriile ei 
cuvine. Pînă şi gîtul i se îmbujoră.
Toate acestea corespundeau întocmai cu ceea ce simţeam —
iar ceea ce simţeam nu e uşor de lămurit. Pe scurt : aveam 
impresia că s­ascund aici şi unele mistere, ca îndeobşte în 
orice inimă omenească. Fiindcă ce să însemne această 
şuşoteală, apoi că zidurile sînt subţiri şi că apartamentul are 
ecou ? Pe urmă, să n­o sun la telefon, odată ce mi­a dat să 
înţeleg şi asta, şi nu acolo, ci încă la local. Căci ei nu­i face 
plăcere să fie sunată.
De ce ? Niciodată nu întreb aşa ceva. Căci nu e bine să ştii 
totul, am mai spus­o undeva. Nu e bine să afli ce se ascunde în
inimi.
Dar să ne oprim la asta. Avea de gînd să­mi dea cele 
douăsprezece sărutări, chemîndu­1 martor şi pe Kodor. Oare 
nu este ciudat ? Am cugetat în sinea mea : ce viaţă o fi şi asta
? — poate că­i ţine telefonul şi locuinţa sub observaţie, aşadar 
degeaba îşi dă aere amicul meu, lău­ dîndu­se că femeile nu au
pentru el nici o importanţă... ce importanţă aveau se putea 
vedea şi din aceste puţine semne. In schimb... — asta este, 
oricum, mai interesant. Odată ce el era tipul cel mai viclean 
din cîţi întîlnisem vreodată — cu toate acestea, să fie oare aşa 
de uşor să­1 tragi pe sfoară ? — acest lucru îmi stăruia 
neîncetat în minte. — în acest caz, eu ce pretenţii aş mai 
putea avea ?
Deoarece, în acest caz, atenţia şi grija sînt aici cu totul 
inutile. în asemenea chestiuni, se pare că orice grijă este 
inutilă.
Că lucrurile stăteau după cum mi le închipuisem o 
dovedesc şi cele ce­au urmat. Fiindcă s­a aprins ţoală, ca o 
torţă, şi chiar în clipa cînd a scăpat de Kodor.
— Vai — zice ea —, să plecăm de­aici, însă îndată. —>
Şi se apucă să stingă luminile.
Pălise toată de graba cea mare,
— Să plecăm de­aici, fără întârziere — repetă ea distrată.
— Mergem la cinematograf — făcu ea pe neaşteptate. — 
Da, da, neapărat la cinematograf. Scăpăm cu iscusinţă de 
acest bîrlog.
Ştie ea un film ^excelent, departe de­aici, într­un mic 
cinematograf, vrea neapărat să­1 vadă miorii mă cu mine.
— Da, cu dumneata — îi scăpărară ochii. — Căci dorea să 
meargă cu mine la cinematograf. — în maşină apoi zise : — 
Odată ce nu mi­e permis să pierd acest puţin timp liber. — Şi 
închise ochii.
 In fundul lojii apoi, ar fi vrut să se şi sărute. Se proiecta ele
fapt un film din cele afară de sentimental, nu prea mă puteam
concentra, fiindcă nu suport genul. Ei, însă,' se vedea că­i 
place. (Nu sînt în stare să înţeleg, femeia asta deşteaptă ?) — 
Vai, cît sînt de drăguţi — şoptea ea înfiorată. — Oare nu sînt 
drăguţi ? — Şi se lipi de mine. Ba, pot spune că m­a şi muşcat
— Iubeşte­mă, în sfîrşit — mă imploră ea în fierberea­! de
neînţeles, adică de pe atunci încă şi ostilă... — Sau spune­mi 
măcar că mă iubeşti. Oare, nu eşti în stare cel puţin s­o spui ?
— Eşti dulce — i­am spus.
—­ Spune­mi că mă iubeşti;
­— Eşti superbă — am spus iar.
Dracu ştie cum se face că tocmai atunci n­am fost capabil 
să rostesc acest singur cuvînt, anume c­o iubesc. Să fi simţit 
oare, şi ea, acest lucru ? Se prea poate. (Nu­mi face plăcere să 
mă gîndesc acum la asta.) Numai că, apoi, 1­a uitat sau 1­a 
neglijat. Se prea poate. Fapt este că, nu peste mult, şări în 
picioare şi declară că ajunge şi clin asta, adică să părăsim 
îndată cinematograful. L­am şi părăsit, în timpul proiecţiei, 
fără zăbavă.
în stradă, apoi, avu pretenţia s­o las singură, odată ce ea 
mai avea de lucru în City. (Mi­au venit în minte, pe onoarea 
mea, păsările mele neastâmpărate din tinereţe, micuţele 
femele de cuc, care se mistuiau aproape în propriile lor 
călduri, alergînd dintr­o zare în alta !)
— N­ai fi dispus să urci pînă la Kodor ? — întreabă ea
deodată. 19

13* 9
21
 8Încît n­am mai ştiut ce să­i răspund la iuţeală.
Adică, în locul ei, să mă duc eu. Fiindcă, în acest caz, nici 
Kodor n­are să mai fie atît de singur — n­aş fi dispus să­i fac 
ei acest serviciu ? Căci, sincer vorbind, nu prea are chef să se 
ducă azi la el.
— în acest caz, eu aş fi scutită — adăugă ea, cu zîmbetu­i 
echivoc.
Adică, pe şleau, să fiu amabil să mă ocup eu de Kodor, ca ea
să mai poată zburda niţel în voie. încoace şi încolo.
— Bine, fie — i­am spus, oricît de bizară i­ar fi fost 
dorinţa.
Dimpotrivă, nu numai că i­am promis, dar am şi încercat să
exercit un efect liniştitor asupra ei, odată ce părea atît de 
hărţuită în acele momente.
— înainte, însă, ar trebui dat un telefon, ce zici ? — mi­a 
venit în minte. — îl sun chiar acum. Căci i s­ar putea părea 
ciudat dacă aş da deodată buzna peste el. După­âmiazâ nu, iar
acum, deodată, da. — Mă ascultă distrată.
— Oh, crezi ? ­— întreabă ea şovăind.
Se vedea însă cît de colo că nu mai era atentă, " — Bine, 
bine, sună­1, ai dreptate. Oh, zise ea cu gin­ durile aiurea. — 
Rămîi cu bine — zise ea brusc.
Şi îmi mai rîse o dată. De parcă şi­ar fi adus aminte, pe 
neaşteptate, de cuvintele de la Brighton, adică de acele clipe 
cînd îmi spunea : — ching­ching — şi înălţa paharul către 
mine... de acele momente plăcute. Deci* mai scapără o dată 
din ochi către mine, apoi porni pe jos înspre ţelurile sale 
secrete, spre centrul iluminat al Londrei. Se vedea că se 
grăbeşte foarte.
Iar eu m­am uitat uluit în urma ei cîtva timp
*
— Căci aşa sînt eu, un om rău şi fără inimă — răcni 
Kodor, aplecîndu­se din patul cu baldachin. (Fiindcă exa de 
fapt culcat.) — Ţi­am falsificat iscălitura pe­o coală, la o 
lansare de acţiuni, odată ce mi­am spus : — iată­I pe Iacob 
ăsta, n­are bietul o leţcaie, nici slujbă, nici vreun venit... — 
Chiar aşa, de îndată ce­am pus piciorul în casă. \
lift

22
 Insinua, aşadar, oaş fi cerşetor, un om sfîrşit, un coate­
goale... — mă şi făcu de două parale, cum se obişnuieşte în 
astfel de împrejurări, de cîte ori cineva este cuprins de excesul 
de bunăvoinţă...
— Nu ştii nici măcar cu ce­ai să cumperi cîrnatul pentru 
ciorba de mîine — zise Kodor. — Mi­am spus aşadar : — are 
să­i prindă bine lui lacob să participe şi el, într­o oarecare 
măsură, la această afacere cu uleiul,
Pînă şi respiraţia mi s­a tăiat. înlemnisem aproape.
— Ce­o fi vrînd ăsta de la mine ? — iată care mi­a fost cel 
dintîi gînd. Căci viaţa mă învăţase, între timp că, atunci cînd 
ai de a face cu oameni de felul lui, să nu iei seama niciodată la 
ceea ce spun, la ceea ce ar vrea să spună, ci la ceea ce doresc ei
de la tine. Odată ce întotdeauna doresc ceva.
Este adevărat, dealtminteri, că eram ameţit de­a bine­ lea 
de perspective,
Odată ce acesta era visul meu cel mai îndrăzneţ, de ce aş 
căuta să înfrumuseţez faptele ? De cîte ori nu mă gindisem cu 
amărăciune : de ce oare nu mă face şi pe mine părtaş la 
afacerile sale ? Odată ce o poate face cu un singur deget. Ba, 
încercasem chiar să­1 înduplec prin aluzii. Degeaba însă, de 
fiecare dată degeaba. Nici nu băga de seamă, nu era atent. Mă
lăsa pradă necazurilor mele.
Nimeni nu are dreptul să mă socotească lacom, odată ce nu 
sînt. însă cît mă mai spetisem, în vreme ce aceşti misiţi ajunge
să­ntindă doar mîna. Iar acum am să ajung, în sfîrşit, şi eu 
acolo, bătut de o măruntă ploaie de galbeni — ar fi bănuit 
cineva una ca asta ? Şi tocmai acum ? Cînd vin de­a dreptul 
din braţele amantei lui ?
— Ce are a face ? — mi­am spus. — Aşa­i viaţa.
Adică, de asta vroia el să stea cu mine chiar azi de
vorbă. Porunci să se aducă îndată un dosar negru, lucios şi 
frumos, din care reieşea cu şi mai mare claritate acelaşi lucru :
anume că eu, căpitanul I. St., sînt părtaş la afacerea aceea cu 
uleiul, care îl entuziasmase în aşa măsură deunăzi, la aceeaşi 
speculaţie ameţitoare, acţionar al unei societăţi holding, de 
fapt nici nu mai ştiu al cîtor minuni. Despre asta aveam la 
mină şi un document. Cu toate acestea, încă nu­mi venea să­
mi cred ochilor.
Fiindcă, oare ce drept am eu la asta ? De ce o face, ce motive o fi avînd ? Sau 
să se fi schimbat lumea ?Cînd, apoi, s­a făcut deodată lumină. încît s­a răs­ 
pîndit aproape soarele în încăpere. Fiindcă prinse s.ă­mi vorbească 
întocmai ca un tată. Cît se poate de confident, despre secretele sale cele mai 
intime.
Ce nevoie avea el de mine în această afacere ? Aşadar, ceea ce mă 
interesa, aflai chiar de la dînsul. Oare să­i trebuiască unui căpitan mai mult 
decît atît ?
 Odată ce acesta este un alt cîntec, se înţelege. Ε ceva ce poţi crede. 
Deoarece sînt obişnuit cu asta, din asta eonstase şi înainte viaţa mea. 
Niciodată din sentimentalisme. Adă şi na, iată din ce constă totul.
— Aşadar, el nu este omul care să facă ceva pe gratis, îl cunosc.
— Sînt un misit puturos — mi­a explicat el — am de gînd să te exploatez 
şi pe tine, pînă la sînge, nu sînt milos din fire.
— Vreau beneficii — răcni Kodor. — întotdeauna şi din orice, pînă şi din
sîngele tău. Căci nu trebuie să contezi cîtuşi de puţin pe prietenia noastră.
Am dat fericit din cap.
Fiindcă acolo unde nu există beneficii, el nu se bagă. Nu se bagă în nici 
un fel, asta să mi­o vîr bine în cap.
Ba, îmi va mărturisi chiar pe loc ceva. Are de gînd să­i tragă puţin pe 
sfoară pe ăştia, mi­a destăinuit şi acest lucru. Or, tocmai în acest scop avea 
acum nevoie de cineva...
Acesta a fost apoi punctul decisiv. Infrîngerea mea totală.
Fiindcă, dacă el avea de gînd să înşele, atunci treaba este într­adevăr 
cum nu se poate mai serioasă. Încît începusem aproape să­mi pipăi în 
buzunar cele patru mii de lire sterline.
Căci asta era suma, nu mai puţin. Această nimica toată, urma să­mi 
zboare în braţe din înaltul cerului.
î
*
Nu avea intenţia să înşele prea de tot, ci doar aşa, puţin.
Cu toate că intenţiona să înşele grosolan, atîta doar că nu destăinuia 
decît puţinul.
Dar să scurtăm povestea. Ceea ce mi­a mărturisit suna astfel :
I
— MAici sînt ele fapt două afaceri „în aceeaşi oală" — s­a 
exprimat el —, atîta doar că ăştia habar n­au de nimic, adică 
delicaţii domni de la Brighton. Prima afacere se află la vedere,
din cea de a doua are de gînd să tragă el foloasele — mi­a 
explicat fără ocol —, după ce. aceştia vor fi dat faliment, are să
urmeze adevăratul meu beneficiu...
— Foarte bine.
— Se­nţelege că­i foarte bine — zise Kodor. — De ce să nu 
fie bine ? Pe­onoarea mea ! Sau trebuie să cîş­ tige şi alţii cît 
cîştigă oamenii deştepţi ?
Vorbea în joacă. : — Aşadar, afacerea a doua este cea 
importantă, adică vînzarea. Iar asta se găseşte de acum în 
mîinile sale. Fiindcă a şi vîndut uleiul, dacă vreau să ştiu. Aici
este miezul problemei.
— L­am vîndut unui bun prieten al meu, lucrurile sînt 
simple. De ce să n­ajut un biet prieten aflat la ananghie, mai 
ales că m­aleg şi eu cu cîştig din asta ? Să­mi dea, în schimb, o 
poliţă, nu­i aşa ? Ε chiar mai avantajos pentru el să aibă un 
pasiv mare, odată ce tot şi­a pus în gînd să ceară faliment, 
sărmanul.
— Ce spui ? — am întrebat, şi pînă şi gura am uitat s­o 
mai închid. Dar cînd a adăugat :
— Numai că eu am cumpărat îndată uleiul de la^el. De la 
prietenul meu. Uleiul societăţii, pentru mine —de ce nu l­aş 
cumpăra odată ce­i ieftin, e clar ! Prietenul meu bun se 
găseşte 1a strîmtoare, are nevoie de bani peşin. L­am 

24
cumpărat scump, contra poliţă, îl vînd ieftin, contra numerar. 
Asta este tot. Căci, la ce i­ar foiosi atîta ulei în masa de 
faliment ? Nu are ce să caute acolo. O marfă atît de fină.
— Or asta este măduva afacerii — a declarat Kodor. —; 
Atîta doar că nu leagă de nasul oricărui nătărău acest lucru —
a continuat el cu o forţă covîrşitoare. N­au decît să­şi închipuie
c­am vîndut uleiul, mă refer la eminenţele cle la Brighton. 
Odată ce sînt cu toţii nişte nătărăi. — Oare pricepi cum stau 
lucrurile ?
— Cum să nu pricep.
— Eşti un băiat deştept — făcu Kodor. — Aşadar s în 
buzunarele lor se va afla poliţa aceea bună, iar χα buzunarul 
meu are să se afle uleiul acela excelent —∙ mi­a explicat eL
Insă, cum se face asta ? Fiindcă n­ar fi frumos ca el să mai 
figureze încă o data în această afacere, fiind el cel ce 
răscumpără bunătatea de ulei, nu­i aşa ? Ar fi cineva în ştare 
să spună eventual : înşelăciune î Aici începe rolul meu. Căci 
are nevoie în acest scop de un domn distins, de o persoană de 
încredere — cum s­a exprimat el ironic. Vroia să ştie clacă 
înţeleg cum stau lucrurile î
—­ Cum să nu înţeleg ?
— Fiindcă eşti deştept — zise Kodor. — Este dr*ept că în 
ultima vreme are oarecari „divergenţe de vederi" cu ei, adică 
cu cei din cîrdăşie, dar va rezolvă el şi asta. — Pun eu şaua pe 
ei — făcu el batjocoritor. —Căci se află printre ei unul 
obraznic, care şi­a pus în gînd să compromită această modestă 
afacere a mea.
­— Cum să ţi­o compromită ?
— Total.
— Cum total ?
—' Ε un tip scîrbos — zise Kodor.
— Cum ar putea să ţi­o compromită ? — am întrebat iar. 
Probabil că am şi pălit la aceste cuvinte. Oclată ce, este inutil 
s­o mai spun, de astă dată multe depindeau de faptul că 
dovada pe care o aveam în mînă valora sau nu ceva.
—­ Care este ticălosul ? — am izbucnit îndată.
Din acea clipă, Kodor i­a spus la fel. Odată ce se găsea acolo
un „ticălos", aşa zău, „un obraznic sadea", care mirosise ceva, 
de asta apoi avea de gînd să pună totul sub semnul întrebării, 
aşadar convenţia însăşi.
— Cum adică convenţia însăşi ?
— M­a şi dat în judecată — zise Kodor. — Dar l­am dat şi 
eu pe el.
— în cazul ăsta, nu poate fi altul decît afurisitul acela de 
doctoraş bătrîn, chiorul ăla — am strigat plin de amărăciune.
— De unde ştii ? — mă­ntreabă Kodor.
 După asta s­a lăsat între noi o scurtă tăcere.
— Ce ochi buni are ! — vorbi el în gol, de parcă s­ar fi 
adresat cuiva!
— Spune­mi, zău, cum ţi­ai dat seama îndată ?
— Ehei — am rîs eu, beat aproape de porniri amestecate. 
Fiindcă nici ăsta nu e lucru chiar de nimic, ca vicleanul acesta 
să catadicsească să laude, în sfîrşit, pe cineva şi, pe deasupra, 
în chestiuni de afaceri... — ehei, aşa zău. păi mai observ şi eu 
cîte cev­a, odată ce şi­ eu am ochi... — şi cîntam aproape de 
fericire. — Ce vrea ticălosul acesta ? — am repetat eu, cu o 
nemărginită ironie. Vorbeam despre el ca despre o javră. —­ 
Am fost doar de faţă la înţelegerea voastră, or acolo n­a fost 
vorba de vreo poliţă de acoperire.
Căci din asta consta procesul : anume că ticălosul îi 
pretindea lui Kodor o poliţă de acoperire. Odată ce mirosise că 
firma, căreia Kodor îi vînduse uleiul contra unor cambii, nu 
era o firmă solidă. Recunoştea că fusese solidă înainte vreme, 
acum însă nu mai era. Tocmai de asta, Kodor le promisese şi 
el cambii la vînzare, adică tocmai cu prilejul cinei de la 
Brighton, şi că ei de asta îşi legaseră, de fapt, întreaga 
participare.
Mai pretindea apoi pentru sine şi provizie din vînzare, şi nu
pretindea puţin. Mai mult decît ar fi fost să fie partea mea. 
Ceea ce era, de fapt, o obrăznicie.
Am susţinut aşadar că nimic nu i se cuvine şi că fiecare 
cuvînt al lui e ticăloşie. De ce ara susţinut aşa ceva ? Iertat să 
fiu de judecătorii severi. Odată ce beţia este o stare ciudată. 
Iar banul te orbeşte, da, aşa este. îndeosebi cînd nu­1 ai.
Am susţinut că, deşi eu nu prea fusesem atent cu acel 
prilej, fiindcă de ce să fi fost ? nu prea mă interesa treaba, eu 
„distram∙4 doar femeile, cucoanele nespus de drăgălaşe şi 
distinse aflate acolo, însă pînă şi un orb ar fi putut să­şi dea 
seama că fusese totul perfectat, treaba era rezolvată. Dealtfel, 
întrunirea avusese caracterul sărbătoririi unui eveniment. — 
Insă, făcînd abstracţie de orice altceva, domnii rostiseră pînă 
şi all right, adică totul e în ordine, şi încă toţi. — Acestea le­
am accentuat în mod deosebit.
— Ştiu că aşa s­au petrecut lucrurile, şi sînt gata să 
depun mărturie în faţa instanţei, dacă doreşti — am zis.
Adică m­am oferit de bunăvoie, fără ca el să mi­o ceară. 
Ceea ce era straniu, într­adevăr. Mă şi întreb cum de nu mi­a 
rîs în nas.
— Ce ştii tu ? Nu ştii nimic — a răspuns Kodor. îndată 
însă renunţă la atitudinea sa. — N­ai decît să depui mărturie 
— zise el la iuţeală.

26
La care, în sfîrşit, mi-am revenit şi eu. Era cît pe-aci să pufnesc
în rîs
 .Căci mă şi vedeam aproape îndreptîndu­mă orbeşte ca 
dobitocul către un. zid,
— Va să zică asta era ceea ce vroise el de la mine ? Deci
nu cumpărarea, nici vînzările...
Şi mă mai apuc să­i explic eu afacerile lui ? Acestui 
nemernic, ce anume să facă — sînt eu cel care îl învaţă ?
A fost oricum o nălucire bizară asta, mai bizar încă 
vîrtejul pe care 1­a iscat în mine. O harababură amară, 
clocotitoare. Căci se aflau de toate în ea : trupul minunat ai 
doamnei Cobbet, dar ceea ce era principalul : cum anume 
ajunsesem pînă acolo ? Pînă în anticamera ei ?
Omul este, în concluzie, o făptură ingrată.
Căci apartamentul şi scrisorile ei, faptul că­1 chemase şi 
pe Kodor la dînsa. ca şi numeroasele şi ciudatele împrejurări
şi amănunte în acel apartament — toate acestea au prins să
se rotească în capul meu, pînă cînd apoi s­au oprit la un 
singur punct.
— Aşadar, astfel de femeie e aceasta ? — am cugetat 
sincer mîhnit,
Aveam impresia c­o văd cum se grăbeşte cu picioruşele ei 
graţioase, ieşind de la cinematograf, odată ce are mereu cîte 
ceva de aranjat. De fiecare dată mai are ceva de rezolvat pe 
undeva.
*
Nici dacă­mi sărea cineva în spinare de la un etaj, n­aş fi 
fost mai uluit. Fiindcă asta era cheia tainei, a tuturor 
celorlalte : a misterelor şi a dăruirii pătimaşe, anume că 
prietenul meu Kodor tocmise o zînă pentru afacerile sale... O
zînă atît de fermecătoare !
Căci mai e în stare oare cineva să spună, în această 
stare, nu ? Odată ce intră la el venind din braţele ei ?
Nu ea mă trimisese la el ? Nu ea îmi spusese să vin fără 
Intîrziere şi să­i ţin de urît amicului ei ?... Nu avusese oare 
şi la Brighton acelaşi roi ? Nu fusese prezentă acolo în 
scopul de a crea atmosferă, cîştigînd inimile şovăitoare 
pentru cauza lui Kodor ?
Am rîs mai apoi copios pe socoteala celor întîmplate»
— Ε mai bine aşa — am cugetat —, o oarecare împăcare
cu gîndul că n­am fost un cuceritor chiar atît de teribiL ­ Cu 
toate acestea, te simţi plouat in asemenea ocazii. Ca şi cînd 
aş fi fost vîrît într­o oală cu apă, nici să mai fac vreo mişcare
nu vroiam. Căci nu­mi pria nici faptul că Mrs. Cobbet era o 
şireată. O codoaşă în toată legea. Cele de felul ei sînt 
poreclite, prin unele porturi, bunici molcuţe, pînă şi de asta 
mi­am adus aminte.
Cum puteam să ies din ciorba asta ?
Trebuia, în orice caz, să arborez un aer de superioritate.
­— Oare n­au să piardă totul din această cauză ? — am 
întrebat mai întîi.
Atîta doar că ăsta avea o ureche foarte fină. înălţă îndată
capul.
— De ce să nu poată pierde totul ? — făcu el cu veselie.
Şi fabrică îndată o mică parafrază pe această ternă. Aşa 
cum avea obiceiul. Vroia, evident, să se orienteze.
— De ce n­ar putea pierde totul ? Năstruşnică întrebare
! N­aş putea pierde oare eu însumi ? Pe mine m­ar cruţa 
cineva ? Cel ce muşcă în ceva tare, îşi poate rupe dinţii, cine 
iubeşte cîştigul, trebuie să suporte şi paguba. Ce ţi se pare 
ciudat în asta ? — întreabă el cu neobrăzare.
Mai luam încă în glumă lucrurile.
— Ascultă, dragă bătrîne, să nu­ţi imaginezi că sînt 
chiar aşa de prost. N­are să se aleagă din asta, în ultimă 
instanţă, şi niţică mărturie mincinoasă ? Dacă ar dori­o 
cineva cu.tot dinadinsul ?
— Mărturie mincinoasă ? — întreabă el îngîndurat.
Da, da, odată ce lucrurile nu stau tocmai aşa, încît
eu să pot depune mărturie în vreun fel. Nu eram atent 3a 
discuţiile voastre, o ştii şi tu. Eu mă distram cu cucoanele, şi
mîncam. Or, în acest caz, n­am de unde să fiu sigur că s­a 
perfectat sau ba ceva acolo. Ce zici ? — l­am privit drept în 
ochi.
— N­ai de unde să fii sigur, ai dreptate — zise Kodor. ­
— Depinde de felul cum judecăm lucrurile. Nimic nu este 
sigur — repetă el distrat. Apoi îşi strîmbă uimitor gura, 
nemaipomenit de subtil.
— Să fie chiar un necaz prea mare faptul că un lucru nu
este tocmai sigur ? — întreabă el pe neaşteptate.
Ca hoţii, misterios şi la iuţeală.
—­ Ε păcat să despici firul în patru — adaugă el printre 
zîmbete inimitabile.

29
'
 zuRepet, totuJ era de o nemaipomenită subtilitate. De 
parc­ar fi  ridicat Încetişor vălul de pe nişte învăţături 
secrete, nu el, ci vîntul. însă numai pentru o clipă.
Deoarece, îndată după asta, prinse să gesticuleze, să 
urle, făcînd un mic tărăboi.
— Asta îţi vine abia acum în minte ? — întreabă el 
vesel.
îşi recăpătase deodată graiul,
— Dealtfel, mi­a cerut el mie ceva ? Interesant. Oare nu
m­am oferit de bunăvoie să depun mărturie ?
— Dealtfel, ai vreo slujbă ? — întreabă el deodată.
Era cît pe­aci să­i arunc în cap ceva.
— Auzi, ;asta­i curată obrăznicie — i­am zis. Şi m­am 
ridicat de la locul meu.
— Te întrebam doar fiindcă rupi hîrtia aceea mică —∙ 
făcu Kodor. — N­are nevoie de acţiuni — vorbi el de unul 
singur.
— Ascultă — m­am întors către el şi, nu tăgăduiesc; l­
am înşfăcat de braţ. — Nu am slujbă, într­adevăr n­am. Şi 
tu încerci să târăşti în murdăriile tale un om fără slujbă ?
Şi­a abandonat braţul în mîna mea, fără să icnească 
măcar.

30
 — Shut up, tacă­ţi fleanca î — zise el. — Oare ce eşti tu
? — întreabă la repezeală. —■ Eşti cumva fecioară sau 
vreun misterios cavaler ? — Vorbea de astă dată foarte 
repede, aproape turuia. — Dealtfel : de ce faci atîta tărăboi ?
Spune că nu vrei. Ε cum nu se poate mai simplu. — Spune : 
nu vreau !

Cu mîna liberă căută telefonul, care tocmai suna.
— Alio, Lotty, — face el —, este ia mine Iacob. Da, e în 
camera vecină. — De ce­o fi spus asta, nici azi nu ştiu. A 
mai adăugat, însă, şi că el nu se afla în pat —n­am priceput 
nici sensul acestei precizări. Apoi, din nou, despre mine. A 
relatat următoarele : — Nu ştiuse pînă azi cît sînt de nerod.
Mărturisesc că pînă şi de asta am început să mă simt 
parcă ceva mai bine. ~

31
 — N­o scot la capăt cu dobitocul ăsta — mai zise el. — 
De asta vroiam să fii şi dumneata prezentă cînd voi încerca 
să­1 înmoi...
Chiar aşa, cu această expresie, că­mi va înmuia că­ 
păţîna.
•— Vroiam ca şi farmecele dumitale să­i înmoaie inima, 
prezenţa dumitale fermecătoare, zîna mea. (Iar asta, bine­
înţeles, cît se poate de ironic.) — Odată ce i­ai căzut eu 
tronc, draga mea, dacă n­ai aflat încă, îngeraşule. — Da, da, 
am băgat de seamă şi eu, nu mai spune, la un prostănac ca 
ăsta să nu bag eu de seamă ? — Despre ce anume discutăm, 
asta nu te priveşte — zise deodată, nemaipomenit de 
grosolan. Apoi continuă astfel : — Odată ce eşti o lady şi eşti
şi un înger, bagă­ţi în cap asta. Iar eu ce sînt ? Sînt un' 
fachir — făcu el, parcă fără vreo tranziţie —, da, asta sînt, 
dacă vrei să ştii, un fachir, poţi tăia lemne pe spinarea mea, 
însă nu întotdeauna, îngeraşule. Căci, uneori, îmi sare şi 
mie ţandăra, pe onoarea mea.
Cu asta pufni în hohote de rîs şi reaşeză receptorul în 
furcă.
— Poţi tăia lemne pe spinarea lui ! — şi m­am oprit în 
poartă.
Ciudată vorbă.
— în cazul ăsta, din nou am dreptate. Degeaba se 
păuneşte atîta, e cufundat şi dînsul pînă peste cap în dulcele
amor.
Pe urmă, însă, mi­am văzut de drum. Şi tot atît ele 
vijelios precum plecasem de acasă.
Căci, ce mă privesc pe mine necazurile altora ? Princi­
palul este că această femeie nu este totuşi aşa cum mi­o 
închipuisem. Asta e tot. Odată ce nu ştia nici cel puţin 
despre ce anume discutăm, interesîndu­se abia cînd credea 
că nu mă aflu în cameră...
De fapt, de ce­mi mai bat capul şi cu asta ? li poate lua 
dracul pe toţi, ce­mi pasă ? N­au decît să trăiască 
fericiţi,.sau cum ii­e voia.
Căci îmi mişunau prin minte cu totul alte gînduri Tre­
buia să­mi închei, în sfîrşit, urgent socotelile. Odată ce nu 
aveam chef să mai plutesc şi pe mai departe în gol.
Am intrat, aşadar, într­o circiumă din apropiere.
Am cerut o oca de bere şi, cum rămăsese o bucăţică de 
cretă pe masă, probabil de Ia nişte căruţaşi, am şi notat 
îndată ceea ce vroiam.

32
Am, înainte de toate, şapte sute de lire sterline bani lichizi 
în bancă, şi odată ce~i am, să­i notez pe masă".Câci, 
capitalurile mele plasate nu mai sînt atît de sigure, seea ce 
mai am va fi înghiţit, probabil, de datoriile mele. Asta se 
poate neglija, aşadar. în schimb, moştenirea de la tata, 
acţiunile Cincinnati Railway valorează şi azi vreo patru 
sute, oricît să fi scăzut preţurile din cauza crizei economice. 
Se notează deci şi ele aci, la necaz şi asta poate să însemne 
ceva. De fapt, asta este toţ» mai mult nu există. Am o mie şi 
o sută de lire sterline în bancă, nimic mai mult sub soare, şi 
pe pămînt. Oare ee pot să fac cu ele ?
Mi­am golit chiar şi punga, avînd şi într­însa vreo 
cincizeci de lire. Fiindcă obişnuisem să port asupra mea cam
această sumă, de cîte ori ieşeam în oraş, altfel nu mă simt 
bine. La care se mai adaugă vreo optzeci, să zicem, bani 
aflaţi acasă...
Cît timp îmi vor mai ajunge oare, dacă rămîn şi pe mai 
departe cu această femeie ?
— Ei, o dau pur şi simplu afară din casă — m­am ridicat 
de la masă. — N­am nici un chef s­ajung de dragul ei la 
puşcărie. Şi nici să mă decavez n­am intenţia. Apoi, nu 
vreau să cuceresc nici femeile prietenilor mei. M­am săturat 
de toate acestea. îmi trebuie iar viaţa de odinioară, sîpiplă, 
aspră, animalică. Adică, vreau să trăiesc ca Înainte. Asta 
este tot.
Se înţelege, nici n­am atins berea: Ca semn că, din
chiar clipa aceea, luase început existenţa mea aspră.
*
Cînd, apoi. într­o bună zi am prins­o într­adevăr de 
urechi. Odată ce împinsese lucrurile prea departe.
Căci începuse din nou să­ înflorească al naibii. Pleca iar 
de acasă — de fapt, asta am mai spus­o. Numai că din ce în 
ce mai des. zilnic aproape.. Lozinca era : — au venit 
Lagrangii. Cine erau aceşti Lagrangi ? Nişte nătărăi m 
toată legea, atît femeia, cît şi bărbatul şi, pe deasupra, nişte 
zgîr Ie­brânză, auvergnaţi veritabili. Din ce anume trăiau 
aci pe picior aşa de mare, nici azi nu ştiu şi nici nu mă 
priveşte. Pe mine mă priveşte doar că se aflau aci. Nişte 
brute. Şi de cînd se aflau aici, abia o mai puteam ţine în frîu 
pe nevastă­mea. Una ca asta nu se mai întîmplase înainte. 
Se pare că începuse să­i fie foarte pe plac viaţa din acest 
sumbru oraş. — îmi place nespus această micuţă Londră 
bizară — începu ea să­mi explice, în felul ei. Despre acest 
Babilon !

33
'
 Fie, nimic n­am zis. Tocmai aveam ceva de lucru acasă, 
pe de­o parte de la un club, pe de alta de ia o societate de 
asigurări maritime, şi ambele lucrări erau urgente, aşa că 
stăteam în casă toată ziua, iar ea — niciodată. O astfel de 
întorsătură luase viaţa noastră. Fiindcă, uneori se 
zburătăcea de dimineaţă devreme, cît se poate de plăcut.
Se împopoţona ca piloţii, apoi cînd îşi punea şi pălă­
rioara, iar umbrela o strîngea subsuoară, foarte sus, adică 
gătită anume pentru ochii bărbaţilor, atunci se oprea 
înaintea mea. întindea către mine palmele­i trandafirii şi 
îmi dădea să înţeleg că trebuie să pun acolo nişte bănişori.
Puneam, de fapt, cîţiva.
­— încă — spunea ea uşurel şi plăcut. — Asta n­ajunge 
— făcea ea cu impertinenţă.
Oare ce­mi închipui eu ? Are de făcut cumpărături, are 
nevoie de cutare şi cutare. Odată ce au început sindrofiile şi 
spectacolele.
— Foarte bine. — N­am întrebat­o ce fel de spectacole 
începuseră.
Dealtminteri, apucasem să întorc spatele definitiv «vieţii.
Căci mi se făcuse lehamite de ea. Odată ce singură munca 
mă mai putea ţine în viaţă, dac­o fi fost adevărat. Munca îmi
pria. De cîte ori nu­mi vedeam capul de lucru.
Nevastă­mea cumpăra pahare colorate şi linguriţe aurite,
naiba ştie la ce bun. Poate cu intenţia de a­şi invita şi ea 
odată prietenele la noi — tocmai cînd mă bătea gîndul de a 
dispare. Să plec, să plec zău, iată care era hotărîrea mea 
definitivă. Odată ce eram mai convins decît că­s viu, că este 
o stricată pînă­n măduva oaselor.
Căci se întorcea acasă uneori cu altă coafură decît aceea 
cu care plecase. Şi nu mă refer la coafurile făcute de coafor 
— aşa ceva se observă îndată. N­avea cum să presupună că 
voi remarca pînă şi asta.
Atîta doar că la Londra* perechile au obiceiul de a se 
săruta în pauzele dirltre dansuri, asta se ştie. Oamenii trec 
cu vederea în lumea noastră ipocrită, ciudată. Adică, 
nevastă­mea este mai întîi învîrtită temeinic, după care e 
dusă după o perdea oarecare...
Cărţile ei zăceau risipite pmri toată casa. Numai romane 
de dragoste, de astă dată nici o filozofie. Iar paginile lor erau
mînjite cu ruj, de la degetele pe care le vîra intre buze 
înainte de a întoarce filele. Ba, existau în ele şi pasaje 
subliniate (unele tot cu ruj, Dumnezeu mi­e martor), atîta 
doar că de asta nu m­am mai sinchisit. Pînă nici de domnul 

34
Tannenbaum nu mă prea sinchiseam, abia acum îmi aduc 
aminte ele el. Cu toate că şi despre el primisem chiar atunci 
o înştiinţare. Anume, că domnul Tannenbaum este un tînăr 
sîrguincios, student în filozofie şi mai sîrguincios, care s­ar 
putea să ajungă departe, şi altele la fel — iată ce­mi scria 
despre el amicul meu Toffy­Ederle de la Paris —, şi că 
întîmplător e chiar fiul acelui antreprenor de transporturi în
a cărui grijă ne lăsasem mobila cînd ne mutaserăm. Oare să 
fi făcut cunoştinţă cu fiul antreprenorului în răstimpul scurt
cît tratasem problema păstrării mobilei noastre, sau îl 
cunoştea de mai înainte ? — n­am întrebat. In cărţile ei, 
bunăoară, cuvmtul .,zvelt" era subliniat în şase locuri, şi 
întotdeauna Find vorba c'e bărbaţi. Iar în altă parte, 
constatarea: „ochii îi scăpărau", fiind vorba de un chipeş 
văcar, autorul fiind Jensen. I­am dat cărţile de­o parte. Mai 
ales că descoperisem nuvela în manuscris a unei foste prie­
tene de­a ei, Mrne De­Cuv (respectiva fusese, dealtfel, o 
actriţă de mina a şasea), în care erau însemnate cu semne 
de exclamare următoarele fragmente şi mai demne de luat 
în seamă : „Nu­ţi datorez nimic. Odată ce ţi­afti răsplătit 
sacrificiile. Prin sacrificii." — Asta însă nu era nimic, fiindcă
abia acum urma : „Nu vrea să fiu infirmă din pricina 
voastră, nu am de gînd să ucid de dragul vostru în sinea 
mea tot ceea ce sînt. Nu vreau şi nici nu pot să tolerez ea să 
violaţi natura în mine cu violenţele voastre. Adică, te rog să 
iei cunoştinţă de faptul că sînt aşa cum sînt. De­ar fi să 
crăpaţi cu toţii, chiar şi­a­ tunci."

35
 Aşadar, ea este aşa cum este ? Ăsta era un adevărat 
mesaj. Preabine, voi fi şi eu aidoma de azi înainte. Şi am s­o 
părăsesc, cu natura ei cu tot, cum şi­a părăsit Ionică 
morcovii, cum se spune pe la noi.— Cine îţi este amantul de 
astă dată ? — doar asta aş mai fi dorit s­o întreb, şi nu 
supărat sau amărît, ci cît se poate de simplu şi de obiectiv. 
Fiindcă exista în stricăciunea ei şi o uluitoare simplitate, 
oare s­a gîndit cineva la asta ? La cît este de firesc păcatul 
şi, chiar de asta, ce forţă copleşitoare are ? La fel ca visele 
noastre. Şi, oare, nu conţine în acest caz şi o doză de ne­
vinovăţie ? Odată ce este atît de firesc înrădăcinat în inima 
omenească ?
Fiindcă felul cum s­a întors acasă pe înserat...
De parc­ar fi coborît lingă mine din sfere mai înalte, unde
fusese străbătută de aerul pur şi de cîntec, aşa arăta cînd s­
a înapoiat din universul ei franţuzesc. Fiecare părticică a ei 
era pătrunsă de rîs.
— Mata mai lucrezi ? — făcu ea aşa, ca din întâmplare» 
Şi îşi aprinse o ţigară. Iar chibritul îl azvîrli. In timp ce ­faţa
îi ardea, iar în ochi ii stăruia o visare cotropitoare... Adică, 
mijea într­însa păcatul, în dosul pleoapelor ei pe jumătate 
lăsate pîlpîia, ca la pisicuţe. Încît îi simţeam aproape 
magnetismul,
Cînd apoi, într­una din zile. s­a speriat totuşi. A şi 
mărturisit­o, după oarecari încercări :
— Vai, ce priviri ai !
•— Ce priviri am ?
— Aşa, neclintite. — Şi rise uşor. — Oare eşti supărat 
pe mine ?
îmi aduc precis aminte de momentele acelea. Tocmai se 
întorsese acasă, îngheţată toată, cu urechile trandafirii, încă
nici nu se dezbrăcase, stătea în salon şi se uita ce fac. Era 
noapte. îmi aduc aminte pînă şi de mita ei blană lucioasă, 
apoi de liniştea din jur, clar îndeosebi de imaginaţia mea : 
că, anume, în măruntele ei urechi, lingă cercei, mai răsună 
desigur şi acum muzica, «împreună cu şoapte... iar, în 
comparaţie cu ele, eu făceam o impresie prea prozaică, cu 
barba mea de cinci zile, cufundat în tot soiul de borderouri...
Poate, însă. să­i fi fost şi ruşine.
Aşadar, dacă sînt supărat pe ea ?
Am asigurat­o că nu sînt supărat defel. Ceea ce era 
dealtfel adevărat. Nu mai rămăsese în mine nici urmă de 
supărare. Atîta doar că mă plictisiseră cheltuielile ei 
nesăbuite. Lucru pe care i l­am adus la cunoştinţă, îndată după asta, 
chiar a doua zi dimineaţa. Fiindcă hotă­ rîsem că, de astă dată, ajunge, 
nimic nu­i mai dau, Nu e în stare să se schimbe ? Eu, şi mai puţin. Nu­i
mai dau. în orice caz, nimic pentru circiumă. Odată ce îşi luase
2i@ obiceiul de a nu se întoarce acasă nici cel puţin ca să mănînce. Ceea
ce era o nerozie.
— De ce nu prînzeşti acasă ? Odată ce masa e plătită ? — am 
întrebat­o calm. — Nu sînt nebun să plătesc de două ori unul şi acelaşi 
lucru.
A zîmbit. Şi cu ce aer de superioritate, vă puteţi imagina, aşa cum 
numai, o franţuzoaică e în stare. Iar cînd, apoi, zîmbe.tul acesta ţinu 
prea mult, împreună cu mimica de dispreţ a buzelor şi cu ridicările ei 
din umăr, am apucat­o frumuşel de ureche, la propriu însă şi nu la 
figurat. Am şi zgîlţîit­o niţel, nu neg.
Calm şi cu tact, ca pe­un puşti. Fiindcă mă săturasem 4e treaba 
asta. Odată ce nici vorbă nu putea fi ca să­i destăinuiesc situaţia mea. 
Ei, nu !
— Dacă o ţii în felul ăsta, mă ruinezi. Or eu nu am chef de aşa ceva
— atît i­am spus. Mai departe : — că banii nu­mi fac pui prin buzunare.
Sînt pe deasupra şi fără slujbă. — Şi toate acestea, după cele 
întâmplate, destul de limpede şi de scurt.
Insă, se înţelege, degeaba. Dealtminteri, ochii îi scîn­ teiau ca 
stelele, din pricina că o trăsesem de urechi. Părea o pisică furioasă, care
îşi burzuluieşte blana. Insă, s­a răzgîndit între timp.
— Am înţeles, e bine şi­aşa — a răspuns ea la iuţeală şi aiurit. — 
Dealtminteri^ nu mă interesează afacerile dumitale.
— Ε bine că o ştiu şi pe asta — am zis. — Cînd nu te vor mai 
interesa nici banii, am să­ţi dau din nou.
Era pentru prima oară că i se întîmpla ei una ca asta, în legătură cu 
mine, fiindcă niciodată nu ridicasem încă mîna asupra ei. Şi nici nu­i 
refuzasem vreodată ceva, de cînd mă ţineam minte. Nici nu prea ştiu la
repezeală vreun caz.
— Am înţeles — a repetat ea. A sunat şi asta ca o ameninţare. Cu 
înţelesul că poate avea bani eîţi doreşte, din altă parte.
După care a dat să iasă, şi­a lăsat mîna pe clanţa uşii, cînd s­a oprit 
totuşi şi s­a întors către mine. Probabil că mai vroia să spună ceva, 
pentru că era foarte palidă, iar buzele îi tremurau. Numai că, apoi, 
începu deodată să facă scandal.
S­a aruncat pe jos şi a prins să se sfîşie. Iar cînd am încercat s­o 
ridic, mi­a căutat din nou ochii cu unghiile.
Ceea ce n­a fost însă cu putinţă, deoarece i­am imobilizat mîinile.
— Ei, ei — i­am spus —, ar fi bine să iei seama,' fiindcă s­ar putea 
să te omor.
—∙ Piei din faţa mea ! — s­a zbătut ea între mîinile mele. —∙ Piei din
faţa ∙ mea, obraznicule, nu ţi­e ruşine ?
— Ce spui ? — am întrebat­o mai întîi. Şi am reaşezat­o calm pe 
duşumea. — Eu să pier din faţa dumitale ? — şi am aruncat cu atîta 
forţă una din glastre în oglindă; încît s­a făcut ţăndări.
37
 Glastra şi oglinda deopotrivă. Camera se umplu de pămînt.
— Mie să­mi fie ruşine ? — şi am răsturnat peste ea raftul de cărţi, 
cu tot calabalîcul de pe el, încît colţul i s­a înfipt în ibricul de lapte, abia
la un pas de creştetul ei.
Pot spune că simţeam o plăcere diabolică. Parcă mi­ar fi curs miere 
de stup prin artere, aşa era. Că nu mai eram silit să tac, nici să mă mai
înclin adînc în faţa filozofiei...
— Eşti aşa cum eşti ? — am urlat —, ei bine, voi fi şi eu aşa cum 
sînt, ai să vezi, scumpa mea.
Oare mie să­mi fie ruşine de acest viermuşor vicios ? Mereu mie ? 
Iar ei să nu­i fie niciodată ?
Apoi, ca un fulger, s­a prăbuşit policandrul. Deoarece şi pe acesta îl 
smulsesem peste ea. Întîi îl smulsesem, apoi îl trîntisem de pămînt.
Cînd, deodată, avîntul meu s­a curmat. Or, şi despre asta s­ar 
cuveni spuse cîteva cuvinte. Fiindcă, în cele din urmă, nevastă­mea 
deschise totuşi gura.
Nu părea speriată defel, dimpotrivă. Era de un calm şi de o 
seninătate exemplare.
Odată ce distrugerea plantaţiilor sale o mai suportase oarecum. 
Tăcea cuminte între cioburile ei, ca una care n­are decît grija de a 
rămîne tolănită cît mal confortabil pe­o ureche. Ca un dulce copilaş care
urmăreşte liniştit cum lumea se năruieşte împrejurul său. Cînd le­a 
venit însă rîndul şi nesuferitelor sale de pahare noi, de culoare roşie, s­
a clintit totuşi. Ba, s­a ridicat chiar în capul oaselor.
­— Ai înnebunit ? — întreabă ea mai întîi. — Ce faci atîta teatru ? 
Sau te amuză ?
Acesta a fost cuvîntul datorită căruia am lăsat din mînă lingura, cum
spun pe la noi ţăranii. Iar ceea c

38
epovestesc de astă dată, o fac în scopul caracterizării aşa­ 
ziselor stări de transă. Fiindcă vreau să fiu compromis. Ce 
spuneam adineauri ? Că simţeam o plăcere diabolică parcă. 
într­adevăr, aşa era. Nici vorbă, avusesem o plăcere prea 
mare, mă simţeam suspect de bine.
Nevastă­mea avea aşadar dreptate. Căci, ce mai vroiam eu
de ia femeia aceasta ? Nimic pe lumea asta. De ce făceam 
atunci toate acestea ?
Iată ce­am simţit, exact acest lucru. Că sînt gol ca o cutie 
de sardele, că nu mai sînt atît de periculos pe cit aş vrea să 
par. Că, aşadar, nu mai am nimic de spus, deci totul este fals.
într­un cuvînt, că­mi bat gura degeaba, al naibii să fie, iată
ce senzaţie aveam. Insă nu asta este esenţialul. Odată ce 
observasem concomitent şi anumită prudenţă la mine, ceea ce
era şi mai interesant, şi mai ruşinos. Tot ce spărgeam din 
lucrurile ei îmi făcea o deosebită plăcere, în timp ce eram 
atent, cu deplină luciditate ca; bunăoară, ceasul meu de voiaj, 
extrem de fin, să nu cumva să­mi cadă în mină ? Într­un 
cuvînt, luam seama la toate cîte îmi aparţineau, trebuie s­o 
recunosc şi pe asta; căci acesta este adevărul. Fiindcă aşa e 
omul.
Adică se sclifoseşte, amarul ei de lume, de asta n­am avut 
niciodată încredere in natura omenească, după cum n­am 
avut nici în a maimuţelor, căci prind să se bucure de ele 
înseşi. Nu mai puţin în toiul celor mai cumplite pasiuni. Ba, 
îndeosebi atunci. De îndată ce îşi observă mîna sau piciorul, şi
ceea ce face cu ele. Şi, de obicei, le observă.
în schimb, starea aceasta are un aspect asupra căruia aş 
dori să atrag atenţia. Este clipa cînd omul e prins asupra 
faptului, cînd i se demască amuzamentul. Pentru că atunci 
devine serios. Şi atunci, devine cu adevărat periculos.
Şi mie mi s­a întîmplat aidoma. — Comediant — îmi 
aruncase în faţă nevastă­mea. Avusesem atunci senzaţia că 
înlăuntrul meu se porneşte ceva greu, ca o namilă de brută. 
Tocmai fiindcă avusese dreptate. Nu îndrăznesc nici măcar 
să­mi imaginez ce s­ar fi întîmplat cu noi; căci am mai simţit 
că prind să­mi tremure şoldurile. Ceea ce la mine e o senzaţie 
caracteristică.
Atîta doar că, în clipa aceea, se auziră două bătăi la
uşă. Pasămite se stricase soneria.
★
In faţa mea se afla proprietarul nostru.
încercaţi şi vă imaginaţi scena : în casă zace pe­o ureche, 
între cioburi, nevastă­mea, iar aici, afară, bă~ trînul şi­a pus 
în gînd să se aleagă din partea mea cu cîte va cravate.
— Nu­i aşa că i­am promis deunăzi nişte cravate ? I­ar 
prinde bine acum, fie şi una singură, fiindcă are azi zi liberă, 
diseară şi­a pus în gînd să facă o vizită.
Oare ce să mă fac ? Odată ce îi promisesem într­adevăr 
cravate, două cravate noi.

3
9
'
 Şi zîmbeşte îndată, ar dori să se amuze. Îmi comunică următoarele :
— A, a — face—, scumpe căpitane. Am rezolvat între timp şi 
problema scării lui Iacob. — Şi prinde să­mi explice misterele, poate nu 
lipsite de interes în alte împrejurări, ale visului lui Iacob.
Fireşte, s­ar cuveni s­arăt cum ajunsesem la norocul ăsta.
Ε foarte simplu. într­o zi, pe cînd mai eram cufundat pînă peste cap 
în complicaţii, îmi venise ideea de a coborî la acest bătrîn. îmi spuneam
: ia să am cu el o mică discuţie. îl cîştig de partea mea, ne împrietenim, 
cine ştie, s­ar putea să scot ceva din el. îi scapă o vorbă, şi mie atît mi­
ajunge. Căci, ca el să nu­mi spună ceva care să mă intereseze... ei bine, 
eram convins că treaba va merge.
Atîta doar că în acel birou afurisit de rece nici să stai măcar de 
vorbă nu era cu putinţă. Iar cum problema scării lui Iacob nu fusese în 
stare să mă încălzească suficient, îi spusesem, uşuratic,­ să mă caute o 
dată cînd nevastă­mea nu este acasă, cu care ocazie vom dezbate 
subiecte mistice. Ca să­1 ispitesc şi mai mult, îi făgăduisem două 
cravate.
Iar acum, venise să şi le ia.
— N­a venit el doar de dragul cravatelor, numai că deunăzi nu s­a 
exprimat prea corect. în nici o privinţă. Căci cu scara lui Iacob nu este, 
după a sa părere, nici o greşeală, odată ce el a crezut întotdeauna în 
viziunile „culcate", cum s­a exprimat. Refuză să creadă însă că ar fi 
coborît cineva pe muntele Horeb sau unde ? ca să le spună iudeilor ce 
să mănînce, bunăoară, sîmbăta — fasole. — Eu dispreţuiesc asta — a 
declarat el ritos —, adică mă îndoiesc de autenticitatea întîmplării. Pe 
de altă parte, oare nu este o blasfemie să te îndoieşti de orice stă scris 
în aceste cărţi revelate — prinse el să se agite în faţa mea. Chiar acolo, 
în uşa deschisă, fără întîrziere.
în acest timp, eu mă gîncleam.
— Aşteaptă, îţi aduc cravatele — i­am spus deocamdată. Apoi, 
brusc : — Nu pot să­ţi aduc cravatele. Cum să ţi le­aduc, odată ce 
nevastă­mea e bolnavă ?
— Vai, vai — exclamă el —, doar nu aşteaptă cumva un copil ?
— Nu aşteaptă nici un copil, are o indispoziţie tredatoare — i­am 
dat să înţeleagă. — Nu aşteaptă nici un copil.
— N­ar fi bine să chemi totuşi un doctor ?
— Nu este nevoie, te asigur — am început eu să­1 vrăjesc.
In zadar însă. Căci se mai opri o dată în pragul uşii. Odată ce mai 
vroia să­mi aducă la cunoştinţă ce surpriză ar fi însemnat pentru el 
dacă ar fi aşteptat într­adevăr un bebeluş.
— Şi ce surpriză, "zău aşa ! Odată ce „chestiunea" nu avusese nici 
un semn prevestitor. Nu­i aşa ?
— In schimb, oare ştiu, dacă ar fi să fie totuşi vreodată, un bebeluş,
care nume i s­ar potrivi mai bine ? Presupunînd, bineînţeles, că ar fi să 
fie. Dac­ar fi băiat, atunci i s­ar potrivi Ebimel, dacă ar fi să fie fată, i s­
ar potrivi Nelly. Căci se potrivesc de minune cu numele meu, acest 
lucru el 1­a adulmecat pe seama mea. îi dau crezare oape ?
40
 In cele. din urmă, însă, s­a dus. Iar eu nu prea sînt în stare să arăt 
ce efect minunat au avut asupra mea aceste variaţiuni. Ca şi, dealtfel, 
aerul rece din casa scărilor.
— Ce­ţi mai lipseşte ? — se întreabă omul. — Oclată ce eşti viu.
Adică, pe neaşteptate îţi dai seama că mai există şi alte lucruri pe 
lumea asta.
Dealtminteri, se şi înviorează aproape după momentele de 
congestionare. Ε o senzaţie divină, de parcă te­ai naşte încă o dată.
Nu la fel însă nevastă­mea.
— Eşti acolo ? — am întrebat­o, fiindcă baia era încuiată.
— Sînt aici — răspunse ea într­un tîrziu. Căci nu mi­a răspuns 
îndată. Iar eu eram cît pe­aci să cred că i se întîmplase cu adevărat 
ceva.
Dar nu, nu i se întîmplase nimic.
Dimpotrivă, se aranjase cum nu se poate mai frumos. Camera nu, 
însă cu atît mai copios propria­i, faţă, jurul ochilor şi rochia. Desăvîrşit.
Nu se mai vedea nici o urmă.
Şi, bineînţeles, nu avea habar de mine. Scoase la iuţeală din şifonier
o batistă şi o stropi cu parfum. Cu asta, apoi, se mai învîrti cîtva timp 
prin casă, după care se făcu nevăzută.
— Unde te duci ? — am strigat eu după ea.
— Am treabă — zise şi se mistui.
Ca o măruntă arătare blestemată, aşa zău.
Abia atunci am observat că lăsase o scrisorică pe pervazul ferestrei, 
pe borcanul cu compot, care scăpase de prăpăd. Conţinea următoarele 
rînduri aşternute în grabă :
,,în noaptea asta am să mai dorm în salon. Mîine îmi iau lucrurile".
Ε cum nu se poate mai bine — mi­am spus.
Acum să mătur acest talmeş­balmeş... nesuferită îndeletnicire. Ca 
atunci cînd vîri un căţel în propria lui murdărie. Treaba mergea 
anevoie, însă trebuia, numai de ochii gazdei. Cafeaua ele dimineaţă se 
vărsase pe covor, amestecată cu niţică pudră, iar apartamentul era plin
de cioburi şi pămînt din glastre, toate scrîşneau sub paşii mei. Or aşa 
ceva nu pot să sufăr.
însă, pînă şi policandrul a trebuit pus la locul lui cu chiu, cu vai, 
căutate alte becuri, după care am putut să­mi văd şi eu de drum. Am şi 
plecat îndată. Deşi nu eram prea vesel, însă nici trist nu eram. Nu mai 
eram, odată ce de astă dată mă împăcasem cu situaţi^.
Oare ce faci într­o astfel de împrejurare, de îndată ce te simţi liber ?
Am luat o trăsură de piaţă, pe urmă însă m­am răz­ gîndit şi am 
sunat­o la telefon pe Mrs. Cobbet. împotriva opreliştei sale, ia să încerc 
totuşi de astă dată.
/
— Este singură doamna ? — am întrebat­o pe cameristă. Cum era 
singură, mi­am spus numele. Adică, de fapt, doar atît că domnul 

41
căpitan o caută, vreau să ştiu dacă mă poate primi în cursul după­
amiezii.
Nimic nu s­a ales din asta. Căci camerista s­a înapoiat cu mesajul că
stăpîna sa nu primeşte azi pe nimeni. Asta a fost tot. Motivul nu mi 1­a
spus, nici dacă are să mă primească într­o altă zi. Nimic mai mult. A 
închis de îndată telefonul.
La una ca asta, oricum, nu mă aşteptam, am şi refuzat să dau 
crezare celor întâmplate. Să nu mă primească ? — trebuie să fie la 
mijloc o neînţelegere. Fiindcă de ce mi­ar spunea ea mie una ca asta ?
Adevărat că o neglijasem, de fapt chiar ea nu mai dorise o 
continuare. Nu astfel ne despărţiserăm deunăzi. Dar c­ar fi chiar atît 
de rău supărată...
— Ia să vedem ce ascunde această atitudine ? — Şi mi­am 
continuat drumul în trăsură.
Odată ce .aşa mi­e firea, ce­aş putea să fac ? Alţii ocolesc cît pot 
jignirile, eu însă le provoc. Poate pentru că nu­mi sînt pe plac situaţiile 
echivoce. Sau pentru că refuz să­mi cred urechilor.
Adevărul este că am primit întotdeauna jignirile cu oarecare 
îndoială. Căci, oare de ce ar căuta cineva să mă jignească într­adins ?
Am urcat aşadar la ea. şi i­am trimis cartea mea de vizită. La care, 
am primit ceea ce căutam cu luminarea.
Fiindcă pînă şi cartea de vizită mi­a înapoiat­o. Re­ gretă, dar nu 
prea se simte bine. De astă dată, asta a fost tot.
Pînă şi stomacul a prins să tremure în mine.
Am coborît scara, bîntuit de gînduri destul de bizare. Oare ce­ar 
trebui să fac acum ? Să sfărîm şi acest apartament ? Toate 
apartamentele din lume ?
Membrele mi­au fost furnicate de un uşor dezgust. Odată ce ţi se 
întîmplă să ţi se facă lehamite de tine însuţi. Şi în ce măsură, 
afurisenia ei ! Nu există greaţă de trei zile, care să semene cît de cît cu 
halul în care mă săturasem de propria mea persoană.
Oare ce era cu mine ? — Pînă şi Miss Borton mi-a venit în minte. Odată
ce, iată, cum sînt lichidat de ele, una după alta — nu-i ciudat ? Oare, nu
sînt totuşi eu de vină

42
 ?într­un cuvînt, se întîmplă să­ţi vină pofta să te nă­
pusteşti asupra lumii întregi, să fii supărat pe toţi, iar pe tine 
însuţi să vrei să te sugrumi, nu alta. Adică ţî­ai ieşi bucuros 
din propria piele.
Oare ce este mai indicat în astfel de cazuri ? Să te culci 
fără întîrziere şi să dormi. M­am gîndit şi eu la asta. Să­mi 
iau o cameră la vreun hotel, să înghit un somnifer şi să mă 
culc.
în loc de asta, am intrat la un psihanalist, a doua oară în 
viaţa mea. Pe ăsta, dealtminteri, îl ochisem mai demult, era 
cel puţin simpatic. N­am regretat aşadar că l­am vizitat. Cu 
atît mai puţin cu cît mi­a fost dat să văd la el şi altceva decît 
tezele sterpe ale lui Gregory Sanders. I­am pus următoarele 
întrebări caraghioase :
— Cum se face că umblu împleticit prin lume, de parc­aş 
fi beat ? Că nu izbutesc nicicum să­mi orînduiesc modesta 
mea existenţă ? Orice­aş face, iese rău. Nu pot aproba nimic 
din toate cîte săvîrşesc fau rostesc. Să îi se întîmple şi altora 
la fel ?
Psihanalistul rîse.
— Pînă şi mie — răspunse el cu seninătate. — Oare cum 
ar putea să fie altfel ? Odată ce lumea asta nu e făcută în aşa 
fel, încît să poată fi orînduită.

1
 — Obzwar * — adăugă apoi şi rămase dus pe gînduri. ­— 
Obzzoar — zise din nou. Era neamţ insul şi spărgea nuci, căci 
zicea că vrea să se lase de fumat. Pînă şi de fumat, msă ce­am
putea face ? Odată ce asta este regula. Că, în cele din urmă, 
trebuie să renunţăm la toate cu cîte ne­am deprins anevoie.

­— De ce n­o ştergi ? — m­a întrebat deodată. ­— Odată ce 
eşti în stare s­o faci, pe­aci ţi­e calea — începu el să­şi frîngă 
mîinile din pricina mea. Oare, gîndesc eu, nu e norocos un 
asemenea om ? în ce situaţie privilegiată mă aflu ? Să fii 
căpitan de vas şi să poţi întoarce spatele acestei întregi 
mizerii ? Trebuie să faci oare o viaţă întreagă mereu unul şi 
acelaşi lucru ? Să te tîiiguieşti pentru una şi aceeaşi femeie ? 
— Dacă nu merge, nu merge, şi gata — făcu el energic.

2
 Ducă­se pe pustii !De furios ce era, şi­a aprins o ţigară. Dar
important este că era furios din pricina mea. Ceea ce era, 
oricum, frumos din partea lui.
— De cîte ori mai ai de gînd să experimentezi unul şi 
acelaşi lucru ? Că nu merge. Cînd ai de gînd să te convingi, în 
sfîrşit ?
Cu asta, apoi, m­a convins. Fiindcă de asta era vorba în 
sinea mea, de cînd mă ştiu. Anume, că refuzam să­mi 
mărturisesc mie însumi. De exemplu, ca acum, cu această 
Mrs. Cobbet, dacă mă jignise sau nu cu adevărat. Nu e, oare, 
caraghios ? Sau să luăm cazul nevestei mele. Căci, oare, în 
cîte feluri ar mai fi nevoiQ să­mi aducă la cunoştinţă că nu 
mă iubeşte ? Nu­mi ajunge ceea ce mi­a demonstrat pînă 
acum ? In timp ce eu îmi mai frămînt mintea dacă mă iubeşte.
De parcă mi­ar fi hărăzit să gust pînă­n fund toate amarele 
îndoieli, pe care le port in mine, din copilărie : anume că nu 
înţeleg şi nici nu sînt în stare să cunosc pe deplin această 
viaţă.
La care, apoi, i­am mărturisit doctorului că şi intenţia mea
asta era. De săptămîni întregi îmi frămînt mintea cu gîndul 
plecării. Fără a spune cuiva nici cel puţin ,,Rămîi cu bine". Şi, 
ca unul care nici n­a existat vreodată, să­mi schimb pînă şi 
numele, nici pe ăsta să nu­1 afle vreodată cineva, dacă mai 
sînt pe lumea asta.
I­am mai mărturisit că de asta venisem la el. Căci am ele 
gînd să iau pe cineva de martor al vieţii mele, înainte de a 
părăsi aceste locuri. Nu am pe nimeni. Şi nici nu voi mai 
avea, odată ce aşa vreau.
Crede că voi izbuti oare ?
— «Depinde de fermitatea hptărîrii — a răspuns el calm.. 
— Eu, bunăoară, în «locul dumitale aş face­o, chiar dac­ar fi 
să pier, şi tot aş face­o.
Am murit, iată adevărata fermitate — declară domnul 
psihanalist. — însă, înainte de a muri, am mai prins o dată 
puteri şi­am evadat. Mi s­a mai acordat o scurtă păsuire, mai 
pot trăi undeva cîtva timp, ca un străin rătăcit pe acolo. Oare 
nu asta este adevărata viaţă ?
— Şi nu din asta constă totul ? — zise el cu un aer 
triumfător. — Că primim mereu cîte­o păsuire ?

1
'
 Ajuns acasă, am aprins lumina cu violenţa celui prevenit 
din vreme că locuinţa este goală. Că ea n­a mai aşteptat nici 
cel puţin pînă a doua zi, ci şi­a făcut bagajul... Dar nu.Toate 
erau aşa cum rămăseseră la plecare, in plus, ieşeau la iveală, 
asemenea unor flori proaspete, pacheţelele cu daruri de 
Crăciun. Căci începuse deja să facă tîrgu­ ielile de sărbători, 
spunînd întruna că bate Crăciunul la uşă.
Aşadar, nici o schimbare. Atîta doar că plutea peste 
locuinţă o tăcere adîncă, mai adîncă decît cele de pînă atunci 
şi, întîmplător, afară de asemenea. O tăcere adîncă, de amurg.
Am stins pentru cîteva clipe lumina, spre a mai sta cîtva 
timp în mijlocul odăii ce se întuneca, cu atenţia îndreptată 
asupra ferestrei. Afară se lăsau porumbei albi pe acoperişul 
clădirilor scunde, luîndu­şi zborul cu luciri glaciale, înainte de
a poposi în apropierea sfîrle­ zelor de vînt şi­a hornurilor, iar 
zborul lor alb, prin marea înserare, avu din nou asupra mea 
efectul viselor mele de odinioară, de care abia îmi mai aduc 
aminte. Sau de parc­aş mai fi văzut acoperişurile acestea, pe 
vremea cînd încă nu trăiam.
Am început s­o compătimesc pe nevastă­mea, pentru că 
fusese nevoită să trăiască pînă astăzi cu mine, pe onoarea 
mea ! Cu o asemenea brută, căci asta eram. Ce spunea 
adineauri psihanalistul acela, acel om cu sîngele şi cu privirile
negre ? Făcuse o remarcă, căreia nu­i acordasem atenţia 
cuvenită.
— Căci eşti dumneata, sau sînt eu de nasul lor ? Uită­te 
la mine ! Nu­i păcat de moarte, ca asemenea om să­şi lege 
viaţa de a altcuiva ? — declarase ei, şi avea dreptate.
îmi spusesem şi eu acelaşi lucru, şi nu o singur^ dată.
Mai rămăsese pe jos un ciob de oglindă, l­am ridicat şi m­
am privit în el. Am avut din nou acelaşi gînd : are dreptate. 
Au dreptate. De n­ar mai trebui să dau ochii cu ea — cu cine ?
Cu mutra asta respingătoare Am aruncat oglinda.
— Eu am alungat­o la moarte — stăteam lîngă uşă şi 
ascultam. Deoarece aveam sentimentul că nevastă­mea nu 
mai trăieşte.
La care m­a pătruns un frig atît de cumplit, încît m­am 
acoperit cu nişte ţoale, şi anume pe cap, ştiut fiind că el se 
acoperă înainte de orice cînd ţi­e frig. De ce însă cu rochii ? 
Nici aşa ceva nu mai făcusem înainte.
— Ei şi ? Orice s­a fi întîmplat — am încercat eu să­mi 
cîntăresc cu obiectivitate situaţia —, cine­i de vină ? Nu mi­ar
fi fost totuna dacă ar fi aici, dacă trăieşte sau moare ?
— Da, da, cu toate acestea eu n­am voit asta. Fiindcă, 
oricum, n­am voit ca ea să moară.
Pe lingă toate acestea, lumina electrică ardea şi ea în aşa 
fel, încît puteai aţipi la raza ei. Iar dincolo de lumină, pustiul, 
ca o forţă prevestitoare de năprasne, pe care o cunosc toţi cei 
ce ştiu ce înseamnă îngrijorarea. Iar îndărătul ei, clătinările, 
de parcă flori negre s­ar fi legănat în adînc.
Am aprins aşadar toate luminile, pe urmă le­am stins din 
nou pe toate.

2
 — Sărăcuţa de ea, trebuie să se întoarcă acasă — am 
vorbit eu de unul singur.
Şi umblam de colo pînă colo, prin întuneric. Căci 
întunericul îmi pria, oricum, mult mai bine. Cu toate acestea, 
deveneam din ce în ce mai teribil.
— Dacă vine acum, este în ordine — spuneam la un 
moment.
Iar în clipa următoare :
— Mai aştept cinci minute, iar dacă tot nu vine, mă 
sugrum cu şorţul ăsta,
Şi nu venea. Cu toate că. dacă ar fi venit... Dumnezeule, ce 
ciudat ar fi fost să vină. Poate c­aş fi fost în stare să­i cad ia 
picioare.
îmi umblau prin minte mereu chinezii, nu ştiu ele ce, 
Probabil din constringere. Muncesc pînă la ultima suflare, în 
America sau în insulele Filipine, ca să sugă asemenea 
lipitorilor, din pămînt şi din oamenii pămîntului tot ce se 
poate suge... Cînd apoi au adunat tot ce le trebuia: cufăraşe 
pentru cămăşi, alte cufăraşe pentru şepci şi ghete, şi, fireşte, 
o cantitate corespunzătoare de dolari­ aur sub cămaşă, 
pornesc, cu un zîmbet liniştit, către ţărmurile dulci ale patriei
lor. Iar pe vapor, se apucă să joace cărţi.
Nici nu mai opream vapoarele cînd se aruncau, unul după 
altul, în mare.
Cu cîtă eleganţă însă ! Pînă şi zborul lor era plin de 
dispreţ. Cînd ciripiturile şi ţipetele lor luau sfîrşiţ se putea şti
că acel ce rămăsese fără o leţcaie din tot ce dobîndise cu trudă
ani în şir se mai plimba cîtva timp pe vapor, ba mai şi sucea 
în mînă cărţile­i de joc lunguieţe, pe urmă : zdup, se arunca în
mare. Iar noi ne vedeam de drum, sub presiunea cea mai 
înaltă, nici măcar un felinar nu mai aprindeam după ei. 
Odată ce se ştie că oamenii de felul lor muşcă la fel ca fiarele 
înfuriate, se apără cu dinţii şi unghiile împotriva vieţii, după 
ce şi­au jucat­o la cărţi. Oare, noi de ce nu ? Cei de felul meu ?
Cînd îmi jucasem nu una, ci cincizeci de vieţi.
Am deschis fereastra. Afară, noroi şi ploaie căldicică. O 
trăsură încearcă să pornească, însă nu izbuteşte. — Numai 
chin. Am închis fereastra.
Lucrurile au continuat la fel. I­am mai recitit o dată 
scrisoarea, pe urmă încă o dată. Scria că va veni acasă. Mai 
ştiu eu ce n­am făcut ? evident, n­am ce să spun despre asta. 
Ajunge dacă spun că am colindat prin camere de după­amiază
de la cinci sau cinci şi jumătate pînă la orele trei după miezul 
nopţii. Mi­a fost adusă între timp cina, însă nici nu m­am 
uitat la ea.
Ajunsesem la concluzia că trebuie să mă adresez poliţiei. 
Căci, la gândul că ne aflăm la Londra, oraş pe care ea abia 
dacă­1 cunoştea, unde străzile au şi cîte cinci nume şi unde 
poliţiştii singuri atrag atenţia trecătorului pe unde să nu 
meargă, fiindcă trecerea pe­acolo este primejdioasă pînă şi 
ziua­n amiaza mare, darmite la o astfel de oră î Era o noapte 
ploioasă.
Iar ploaia rîcîia la geamuri, ca şoarecii.
De ce oare dau mereu tîrcoale adevărului ? Nu puteam 
scăpa de gîndul că încăpuse pe mâinile unor chinezi, 

3
altminteri de ce mi­aş fi adus aminte de ei tocmai acum ? In 
momentele acestea de chin ?
Şi din nou am tras cîtva timp cu urechea.
De astă dată mi s­a nărăzit chiar că aud voci şi ţipete de 
ajutor prin zid... Mi se păru că văd o încăpere, unde arde pe 
masă o lampă cu petrol, a cărei flacără tocmai este 
micşorată...
Odată ce nevastă­mea era de o nechibzuinţă fără margini., 
dincolo de orice închipuire, asta o ştiam de mult. — Pot avea 
bani cîţi doresc — îmi spusese ea la despărţire. Cine ştie ce­o 
fi făcut iar, ca să­mi dovedească mie sau să­şi dovedească sieşi
de ce este în stare.

4
 Tocmai mă hotărîsem să­1 trezesc din somn pe bătrânul de
la parter, odată ce starea aceasta nu mai putea fi 
suportată...Ca apoi, la orele trei după miezul nopţii, să­şi facă 
apariţia.
Nu ştiu dacă şi alţii cunosc senzaţia aceasta. Aştepţi 
aştepţi îndelung pe cineva, ţi—1 imaginezi de o mie de ori 
înaintea ta, apoi, cînd se iveşte, nu­l∙ mai vrei. în aşa măsură, 
încît eşti gata să mori numai să nu­l mai vezi, Încît te întrebi :
— Pe fiinţa asta am aşteptat­o, din cauza ei m­am perpelit, 
oare ea să­mi fi lipsit în aşa măsură ?
— De dragul ei era aproape să­mi pun capăt zilelor ?
Căci nu era doar un flecuşteţ, neînsemnat şi inutil,
nu numai că nu mai purta nici o urmă a mizeriei din ajun, dar
era şi beată — o femeie ! Aşadar, în această privinţă bănuiala 
mea se adeverise.
Fiindcă îşi făcuse niţel de cap... — Şi prinde să rîdă cu 
gura plină, ba mai şi cîntă.
Et sans vigueur, Et sans pudeur *,
face ea. — Da, da, ce este de făcut ? Am chefuit puţin; ei 
drăcie. Sans phrase 24, am băut.
Nu i­am răspuns.
Adică, s­a simţit cum nu se poate mai bine... Odată ce 
întîlnise o societate pe cinste, în City — turişti parizieni, nişte
rude de­ale prietenilor ei, de unde să ştiu ? Ei sînt cei ce i­au 
plătit şampania. Nevestei mele !
— Ba, chiar şi portugaffo, dacă vrei să ştii. Fiindcă, şi asta
am băut. Pentru prima dată, însă, a fost minunat. Care va să 
zică, eu acum sînt niţel ameţită, nu e ciudat ? — mă întreabă. 
Cuiji, însă, nici de astă dată nu i­am răspuns, şi­a scos micul 
portţigaret, ­şi­a aprins o ţigară, apoi scotoci din buzunar o 
bomboană.
— Don, don — îmi fredonează ea — de ce eşti matale atît 
de tăcut ? Căci abia în această seară am aflat cît este de bun 
fumul de tutun amestecat cu ciocolată. — Am învăţat­o de la 
un tînăr — se uită ea la mine cu coada ochiului.
Şi cu o atenţie îndrăzneaţă.
Numai că, bineînţeles, toată această maşinaţiune a ei nu 
folosea la nimic, deoarece nu prea ştia ce să se facă.
Căci şi asta o remarcasem. Odată ce stătea încă tot în acelaşi 
loc, în plină lumină, în mijlocul camerei, într­un singur picior,
iar cu mica ei manta uşoară pe umeri, arăta, de fapt, ca o 
măruntă haimana depravată.
— Eşti murdară, eşti depravată — cugetam eu. — N­am 
să mă mai ating de sfînta natură din tine, ai dreptate, odată 
ce mi­e scîrbă de ea.
Cum spuneam, ronţăia bomboane, iar ambalajul de staniol 
se şi apucase să­1 vîre undeva. îl îndesase în sertarul mesei.
— Aşadar, nu are de gînd să plece, nici vorbă de aşa ceva, 
căci s­a răzgîndit. S­a înapoiat între boarfele ei.
— Toate acestea le ştiam chiar din clipa cînd intrase. Că nu 
are să­şi mai facă bagajul.
Nu vă puteţi imagina ce ruşine îmi era de toate acestea. 
îndeosebi de sentimentele mele, de cele chinezeşti. De felul 
cum mă lăsasem prins, iară şi iară. Oare cum fusesem în 
stare să mă mîhnesc din pricina ei ? Chiar dacă pentru ultima
dată în viaţă, cum de fusesem capabil de tiisteţe din cauza ei ?
24 Fără multă vorbă (fr.).

5
 — Vai — zice ea deodată —, nici nu observi pălăria mea 
cea nouă ?
îşi cumpărase, aşadar, şi o pălărie. Nu înţelegeam cum de 
o cumpărase tocmai azi, după cele întîmplate. Dar, mai cu 
seamă, de ce mi­o fi atrăgînd atenţia asupra ei ? De încurcată 
ce era, sau să fi fost atît de ameţită sau atît de provocătoare ? 
Pe cap avea o zdreanţă de şepcuţă.
— Şi cît zici c­a costat şapca asta ? — am întrebat­o. 
(Primele cuvinte pe care dealtfel∙ le­a auzit din gura mea, de 
cînd se înapoiase.) — De unde ai ^vut banii ? Ceruse.
— Nu mai spune. Cine fi­a dat dumitale bani ?
— Ei, cineva — răspunse ea înciudată. Şi sughiţă după 
cele spuse. — Nu ştiu însă cum am să­i înapoiez — adăugă ea,
pentru orice eventualitate.
Treaba era din ce în ce mai uluitoare. Aşadar, să se fi 
înapoiat acasă, de dragul unei pălării ? Sau ca să mai facă 
unele mici cumpărături ?
— Şi cît a costat pălăria asta ?
— Vai — zice ea —, mi­e tare ruşine. Abia îndrăznesc să 
deschid gura. — Şi îşi ţuguie buzele. — Două — rosti
ea, în sfîrşit.

6
 Două lire sterline ? — am întrebat­o calm.In acea clipă 
luasem hotărîrea de a o ucide. Acolo, pe loc, în aceeaşi clipă, 
fiindcă nu­i mai acord nici o păsuire. Aştept doar pînă are să 
se întoarcă cu spatele îa mine.
— De astă dată ai să mori. — am rostit în sinea mea încă
o dată şi cu desăvîrşită răceală. De parcă şi mintea mea ar fi 
voit să­mi confirme pornirile.
îi urmăream din priviri mişcările.
Apoi, în clipa următoare, totul s­a destrămat în cioburi în 
faţa ochilor mei. Încît mîinile, picioarele şi inima mea trăiau 
fiecare independent, şi totul îşi pierdu înţelesul. însă cel mai 
straniu efect 1­a avut asupra mea respiraţia nevestii mele, 
îmi mai aduc şi azi aminte lămurit. Sînii ei mititei, felul cum 
se ridicau şi coborau în bluză. Ca şi cum pînă atunci n­aş mai 
fi observat cît sînt de durdulii.
în schimb, inima mea era ca de gheaţă — nu rămăsese în 
ea nici măcar un strop de dragoste faţă de ea. Nimic nu 
rămăsese. în afară de amintirea suferinţelor mele şi de 
sentinţă.
— Ai să mori ! — asta era în mine, nimic altceva.
Ea mai stătea tot acolo, sub lustră, unde începu să­şi
numere banii cu o blîndă remuşcare. îi număra doar cu o 
mînă, da. ca golanii, ca femeile de stradă rezemate de colţul 
mesei vreunei taverne, înainte de zorii zilei.
— Cheltuiesc cu nemiluita, şi asta e adevărat — spuse 
mai întîi. Pe urmă : — Abia mai am bani. ­— Şi rise iar.
Asta ce­o mai fi fost ? Fiindcă sunase a scuză.
— De azi înainte, însă, zău că n­am să mai cumpăr nimic,
pălăria asta a fost ultima.
Apoi, îşi ridică deodată către mine ochii albaştri, ca stelele.
Iar în acest zîmbet al ei era ceva ca o rugăminte sau ca o 
implorare.
— Ce­i de făcut cu femeia asta netrebnică ? — mă 
întrebau aceşti ochi.
Aşadar, îmi ghicise intenţiile. Sînt aşa de sigur de asta, 
după cum sînt sigur că trăiesc. Şi, de parcă ea însăşi ar fi vrut
să ceară un sfat, dacă s­o osîndim la moarte.
— Nu, nu mai aştept — mi­am spus atunci. Se prea poate
să fi schiţat chiar vreun gest prin întuneric. La care, ea zise 
brusc :
— Unde mi­e scrisoarea ? — Şi îşi lăsă bărbia în piept. — 
îmi lipseşte o scrisoare — zise ea distrată.

m
 — 15 —­ Povestea nevestei meleCe fel de scrisoare ?
­— Scrisoarea numărul nouăsprezece.
— Ce fel de nouăsprezece ? Ce rost are asta ? Obişnuieşti 
să­ţi numerotezi scrisorile ?
— Da.
— Cum, da ? De ce ? — Nu ea le numerotează, ci alt­
cineva.
— Cine e acel altcineva ? — Nu răspunse.
— Cine este acel altcineva ? — am întrebat­o din nou. 
Atunci. încă o dată, am mai văzut negru înaintea ochilor. ­— 
Corespondezi aşadar şi cu bărbaţi ?
— Ce fel de bărbaţi ? — îmi rîde ea în faţă.' Ascultă* 
dragă Jacques, iubirea mea, toate nu ţi le pot spune,. Nici n­
ar fi cu putinţă, nu­i aşa ? Nici mata nu­mi spui totul.
Se făcu tăcere.
Dealtminteri, s­ar cuveni să ştiu, dacă m­aş interesa de 
treburile ei, că are de gînd să mai dea acasă un examen, 
pentru care trebuie să şe prepare din psihologie. Şi că acela 
care îi scrie este un tînăr cît se poate de cumsecade şi bun. El 
i­a făgăduit, încă la Paris, că are s­o ajute să treacă hop ui.
Aşadar, limba i se dezlegase de­a binelea. — Căci, ce­mi 
închipui eu ? Învăţătura nu­i mai intră la fel de uşor în cap.
— Ei> vezi. nu totul se poate explica — stăruie ea.
Se făcu tăcere din nou. N­am răspuns. Fiindcă simţeam
că sînt sleit, şi senzaţia asta mă copleşise dintr­o dată, ca 
toate celelalte, în vremea aceea. Simţeam că­mi sleise inima, 
chiar inima, o simţeam. Pasămite, eram din cale­ afară de 
chinuit.
Deodată apoi, deveni ea cea mai tăre, în chiar acea clipă, 
într­un moment.
— Nea Douc­Douc — zice ea, de parcă nu s­ar fi întîmplat 
nimic între noi —, ia seama. înapoiază­mi scrisoarea, şi totul 
este în ordine, în cazul ăsta fac pace.
— Dumneata faci pace ?
— Da. Şi te mai şi iert, vrei ?
Apoi, cu uluitoarea şiretenie şi siguranţă a beţivilor, veni 
chiar lîngă mine, aproape că­şi abandonă gîtul între mîinile 
mele. Iar cu sînii, după obiceiul ei, se rezemă de braţul meu.
­— Aşadar, eşti de acord ? — mă mai întreabă. — Şi să nu 
te mai porţi aşa de urit eu mine — adăugă —, fiindcă nu­i 
frumos din partea matale. Zău aşa că nu­i frumos. M­am 
întors acasă, şi de astă dată, doar pentru că mi­era
milă de matale, aşa să ştii. Sau nu mă crezi ?
★  25

— Ehei, tîrfă, tîrfă, — trebuia eu să­i fi spus —, ce­î cu 
scrisoarea numărul nouăsprezece ? Cu cine corespondezi ? Cu 
cine ai chefuit azi ? N­ai vrea să­mi spui, în sfîrşit, cu cine ai 
chefuit ? Şi cine îţi plăteşte şampania ? Cine ţi­a cumpărat azi
pălăria ? Sau îţi închipui cumva că, spunîndu­mi cît a costat, 
sînt gata să cred orice ? Crezi, oare, că sînt chiar aşa de 
,tîmpit, un idiot fără pereche ? asta trebuia să i­o fi spus.
Nu i­am spus­o însă.
25 Mica mea brută (fr.),

1
 Poate că însemnările acestea au tocmai acest rost. Ca să 
repar prin ele ceva, odată ce­am scăpat atîtea ocazii în viaţă. 
Căci n­am făcut nimic şi n­am zis nimic, atunci şi acolo, cînd 
ar fi fost să fie locul şi momentul. Ce să fac?
Două lucruri au ieşit cu toate acestea la iveală, din cele 
întîmplate. în primul rînd : că niciodată n­am să fiu în stare 
nici s­o omor, să­i stîleesc sau să­i strivesc nasul cîrn, aşa cum
avusesem intenţia în atîtea rînduri. Căci, dacă atunci nu, 
niciodată de acum înainte. Şi degeaba dădusem exemple cu 
cantaragiul. Se pare de multe ori că am de gînd să săvîrşesc 
ceva teribil, atîta doar că mă dovedesc a fi neputincios pentru 
una ca asta... căci nu izbutesc să­mijoierd cu desăvîrşire capul
∙— sau accesele mele de furie să nu fie chiar totale ? Dacă­i 
aşa, atunci s­o iau la cunoştinţă, fiindcă va trebui să acţionez 
în consecinţă.
în al doilea rînd : se petrecuse totuşi între noi doi, în timp, 
o oarecare schimbare. Căci, înainte, cu cît cearta ­dintre noi 
era mai­violentă, cu atît o doream mai cumplit. Fiindcă, pe 
vremuri, turbam aproape, mă mistuiam de dorinţă.
Acum, însă, nu. Nu i­am spus decît atît :
— Du­te şi te culcă. O s­o rezolvăm şi pe asta, n­ai grijă, 
toate treburile noastre.

2
 Asta a fost tot. Din clipa aceea am dormit afară, în cealaltă
cameră, pe divan.încolo, eram prietenos, ba chiar plăcut. Un 
adevărat făcător de glume — asta este dovada cea mai bună 
că mă vindecam. Încît eram în stare să glumesc cu ea. De 
obicei, pe vremea aceea îi spuneam : ma petite brute ceea ce 
nu era tocmai spiritual, cu toate acestea eram încîntat de cum
i se potrivea. Sau această expresie : ma petite bibi şi Bibiche, 
ceea ce o făcea pînă şi pe ea să rîdă, fiindcă îi exprima şi 
pălăria, pălăria aceea de antilopă, valorînd două lire sterline.
Ba, am petrecut împreună chiar şi­o seară intimă de 
Crăciun, ultima. Eram bine dispus. Primiră cadouri frumoase,
vreau să zic şi doamna Lagrange, fiindcă şi pe ea o invitasem. 
Era îngrijorată din pricina copilului ei, care se îmbolnăvise, 
iar ea rămăsese singură, căci bărbatul plecase să­i vadă 
copilul, undeva într­o staţie climaterică, iar ea rămăsese de 
una singură tocmai în seara de Crăciun. Se simţi, cu toate 
acestea, destul de bine la noi.
— Vă mulţumesc pentru că m­aţi ajutat să­mi uit durerea,
sînteţi un om simpatic şi inimos — mi­a spus ea către 
dimineaţă, cînd s­a dus acasă.
Ba, pînă şi nevastă­mea părea să fie încîntată de mine.
— Ai fost cu adevărat delicios in astă­seară — mi­a spus 
ea întristată, cînd am rămas singuri.
S­ar putea să fi fost într­adevăr delicios, de unde să ştiu eu
? Fapt este că mă aflam într­o formă bună, simţeam că nimic 
nu mă supără. Ba, îmi spuneam chiar : — iacă două femeiuşti 
netrebnice. Şi ce n­aş fi dat, în tinereţea mea, să pot petrece 
cu ele o seară sfîntă, împrejmuit de căldură şi de mirosuri 
delicate, cu un cozonac cu nuci pe masă, în timp ce ele să 
turuie, să turuie fără oprire. Cine ştie cînd voi mai avea parte 
de aşa ceva ?
Căci, de cîte de toate nu sînt ele în stare, de ce nuanţe — 
pe nevastă­mea o cunoşteam. Despre doamna Lagrange nu­ţi 
puteai face o imagine prea clară. Doamna Lagrange se 
înflăcărase. Vorbea despre Esenţă, şi cu acea familiaritate, de 
parcă doar ieri ar fi întîlnit­o. Bolborosea înfiorată prin 
întuneric.
Deoarece, între timp, stinsesem lumina, iar pe masă ardea 
romul. A
Or, aceste flăcărui albastre au un efect nemaipomenit 
asupra celor mistici, fiindcă era şi ea o mistică, să nu care 
currivîi să uit. Un soi de filozoafă, pe vremea aceea lumea 
gemea de ele.
— Să fie oare cu putinţă ca, odată ce în noi sălăşluiesc 
mila şi iubirea, ba chiar inteligenţa, spre a putea judeca 
universul, să nu sălăşluiască totodată şi în aceî ceva care ne­a
zămislit ? — întreba doamna Lagrange, această fiinţă mută 
de felul ei. Căci, încolo, era tăcută din fire; însă în seara aceea
i se dezlegase limba, se prea poale ca tot clin cauza copilului 
ei. — Să nu existe oare, în Esenţă, tot ceea ce există şi în noi ?
— începu să se frămînie sărăcuţa de ea... şi, cu toate că pe 
mine nimic nu mă interesa mai puţin pe vremea aceea ca 
Esenţiali­ zarea şi altele asemănătoare, sau că Spiritul se 
revarsă ! aş fi întrebat­o, cu toate acestea, cu dragă inimă :

3
 — Oare prefăcătoria şi înşelătoria sălăşluiesc şi ele în 
Esenţă, odată ce ele sălăşluiesc în anumiţi oameni, nu­i aşa ?
N­am spus însă nimic. Las­o să creadă, sărmana, că 
sălăşluieşte în Creaţiune şi mila, astfel încît şi copilul ei are 
să se tămăcluiască.
Aşadar, era Ό făptură goală ca o tidvă şi, pe lingă asta, 
plină de înflăcărare, încît nu­ţi prea puteai da seama ce rost 
are. Ambele laolaltă : ochii aceia uriaşi, în care nu exista 
nimic, şi flăcările care ţîşneau dintr­însa, ca un incendiu. La 
ce anume s­o fi referind incendiul acela ?
N­am căutat să aflu. In schimb, am răsucit manivela 
micului meu gramofon de argint, am pregătit pentru ele un 
grog, şi încă unul excelent, ca să se simtă cît mai bine cu 
putinţă. Apoi, din nou am aprins în ceaşcă rachiul, şi din nou 
am stins lumina. După care am zis :
— Doamnelor, iată întunericul. Iar inima mea e tocmai 
liberă... Cine e dispusă, aşadar, să­mi dea o sărutare...
Am şi cîntat niţel, un cuplet frivol.
La care, fireşte, se auzi puţin scîrţîit.
— Vai — face doamna Lagrange — pot să­i dau un pupic, 
Lizzy ?
Se pare că, drept răspuns, fu ciupită pe sub masă.

Vai — zice ea ­—, nu cu unghiile. Ce vrei, odată ce e atît de delicios —
începu ea să se roage. (Adică, eu eram atît de delicios — ironice mai pot fi
franţuzoaicele astea !)­— Bine, fie — răspunse nevastă­mea. — Mai întîi, 
am să închid ochii.

— Oh — face de astă dată cea cu ochii învăpăiaţi — eşti oricum o 
femeie de treabă. — (Adică, nevastă­mea.) ­— Şi îşi arătă tîmpla, ca s­o 
sărut acolo.

4
 I­am sărutat deci urechea.

în felul acesta trecu frumoasa seară de Crăciun.

Agentul Gregory Sanders îmi spusese odată : (stărui asupra calităţii 
sale de agent, fiindcă, deşi nu izbutise să se ridice mai sus în această 
trîntă universală, era totuşi mai deştept decît John Stuart Mill. Chiar 
dacă nu puteam fi întotdeauna de acord cu el) —, aşadar, mă dăscălise în 
acest fel odinioară :

Mîhnirea sapă galerii în inima noastră, iar galeriile acestea îşi 
pretind dreptul şi vor să fie umplute din nou. Pretind mîhnire. De asta, 
unii oameni nu­şi mai găsesc nicicînd şi cu nici un preţ liniştea pe 
pămînt.
 Iată la ce mă gîndeam de astă dată. Că la fel nu­mi mai găsisem nici 
eu liniştea, niciodată şi cu nici un preţ, pe acest pămînt. Acum însă, în 
sfîrşit, o găsisem : de parc­aş fi învăţat o nouă mişcare, nişte noi melodii. 
— Mai zăbovesc aici cîtva timp — aceasta era melodia.. Drept care omul 
e mult mai modest. Încît mă şi simţeam mai bine, excelent chiar.

— Cît de mici vă sînt urechile, madame, în schimb, însă, cît de mari 
vă sînt ochii. Dac­ar fi invers, n­ar mai fi la fel de bine, nu­i aşa ? — am 
întrebat­o.

— Hi­hi­hi — răspunseră amîndouă. Căci orice­aş fi spus, pînă şi cea
mai sfruntată neghiobie, ele răspundeau cu hi­hi­hi.

Odată ce aşa este, probabil că aşa şi trebuie să fie. Omul să fie uşor şi 
absent, lipsit de greutate, pînă şi cu fiinţa la care ţine cel mai mult. — Ei,
vezi. Asta aş putea s­o mai învăţ, chiar acum, dac­aş mai avea de gînd să 
trăiesc vreodată cu cineva împreună.
Adică, mîhnirea să­i fie şi taina, şi tot ceea ce mai e într­adevăr fiinţa ei 
iubită. Căci, de îndată ce nu le mai eşti o povară, femeile îşi şi deschid 
inima. De îndată ce nu­ţi mai aparţii decît ţie însuţi, ele sînt gata să 
declare că eşti un om plăcut. Şi asta este tot. Sînt mulţumite de tine

6
 — .Să fie, aşadar — mi­am spus. Şi am pornit îndată 
după darurile mele. Şedeau amîndouă cufundate în 
bătaia lămpii cu abajur, furate de un cloncănit fericit, 
ca găinile. Erau pierdute de­a binelea. Privirile le erau 
aburite, probabil din pricina romului, şi se pare că din 
inimile lor dispăruse tot ce era meschin. Apoi, cum au 
tresărit deodată ! Doamna Lagrange primi trei mărunte 
batiste frumoase, toate de dantelă. Nevastă­mea primi şi
ea dantele, şi ce dantele ? Un şal de purtat pe umeri, din 
fir gălbui. Acum, încercaţi să vă imaginaţi ce strălucire 
te cuprinde cînd te opreşti în faţa lor şi clatini cutia cu 
daruri, în timp ce şalul alunecă din cutie şi prinse să se
desfăşoare, ca o şuviţă gălbuie de apă.
★
•— Nu mă mai iubeşti ? mă întreabă ea a doua zi.
încă o dovadă că era deşteaptă. Dacă, după ceasuri 
de asemenea tihnă amicală, asta îi venise în minte.
— Cum să nu — i­am răspuns, şi la fel de amabil —> 
cum să nu te iubesc !
însă nimic mai mult, nimic care să pară mai convin­
gător. Asta însă n­a rnulţumit­o, fireşte, cum s­o fi mul­
ţumit ? Eu, care o iubisem ca un descreierat, nu mai suit
capabil să­i spun mai mult ?
— Căci dumneata erai parcă făcută pe seama mea —
am remarcat cu alt prilej —, însă eu nu eram făcut pe 
seama dumitale. — Am rîs. Şi îndată după asta am şi 
părăsit­o, ca să trec în cealaltă cameră. — Aşadar, ispră­
visem totul, nu mai aveam nimic de spus, nici n­am s­o 
mai doresc vreodată — iată ce simţeam şi ce vroiam. 
Puterea aspră a opreliştei şi a protestului, în sfîrşit, 
ceea ce nu­mi putusem nicicînd imagina că ar fi cu 
putinţă — atîta timp cît sînt împreună cu ea.
Dealtfel, nu mai avea nici o putere asupra mea. Nici 
dacă dimineaţa avea ochii încercănaţi, nici dacă o 
vedeam către seară cum se lasă dusă de gînduri. 
Deoarece vechiul pîrjol se scrumise în mine — vechea şi 
frumoasa pasiune, căci asta fusese, ştiam bine. Şi mai 
ştiam că fusese mai preţioasă decît tot ce­aş mai fi putut
dobîndi vreodată.
Cu toate acestea, aşa vroiam să fie. Căci mi­ar fi spre 
ocară dacă n­aş învăţa nimic din cele întîmplate. Nu poţi
trăi după cum ţi­o dictează inima, odată ce nu est

7
ecu putinţă, fiindcă o păţeşti. — Pînă şi copacul are scoarţă — îmi 
spusesem nu demult, într­un parc oarecare. Şi examinasem copacul. 
Sau să zicem că, într­o anumită regiune, navigaţia este periculoasă, cu 
toate acestea, pe tine necuratul te poartă mereu într­acolo — este cu 
putinţă ? Iară şi iară ? Orice fel de atracţie sau curiozitate te­ar fi dus 
acolo. Cu alte cuvinte, oricum ar fi fost pînă acum,, de azi înainte nu 
mai vroiam.
De astă dată am făcut într­adevăr pregătiri ca să dispar. Planurile 
mele erau acestea :
Avusesem cîndva un tovarăş foarte de treabă, căpitanul Gerard Bist.
Fusese un băiat simpatic, mare mîn­ câu, la fel ca mine odinioară, atîta
doar că fusese nevoit să abandoneze. Căci murise săracul, aşa zău, 
murise de­a binelea, şi încă de pe urma unui accident urît. El,' care 
apucase atîtea vijelii, a alunecat pe podeaua de acasă — vroia să 
strivească o molie, şi asta 1­a costat viaţa. Destinul joacă asemenea 
comedii. Mă hotărîsem să pun mina pe actele lui de identitate, aflate la 
maică­sa în păstrare. Era o bătrînică foarte săracă, iar mie îmi era 
dragă. Din cînd în cînd îi trimiteam chiar cîte ceva, şi o vizitam de cîte 
ori drumul meu trecea pe acolo. Trăia la Antwerpen.
De fapt, de asta aveam eu de gînd să mă duc la Antwerpen — sau să
nu fi pomenit nimic încă despre asta ? Nu face nimic, pomenesc acum. 
Îmi făceam socoteala că treaba are să meargă, de ce să nu­mi facă 
bătrînică acest serviciu ? Or, acestor acte le puteam lua folosul. 
Dumnezeu ştie unde, în lumi despre care cei de aci nici măcar nu 
visează.
Are să fie şi asta bine. Ideea îmi surîdea.
Aşadar, voi fi de azi înainte Gerard Bist. Iar cum băiatul îmi fusese 
simpatic, îmi corespundea şi numele lui.
Cît despre nevastă­mea, n­are decît să rămînă aici, unde se simte 
aşa de bine. Fiindcă, despre toate acestea nu suflu o vorbă. .Bani am 
să­i mai trimit cîtva timp. Cel puţin pînă cînd n­am să mă îmbarc 
undeva.
Mă mai hotărîsem ca acolo... odată ce acolo nimeni n­are să mă 
cunoască şi nu mi se va pretinde să fiu inline ceea ce am fost ieri — 
acolo, aşadar, voi fi un om tăcut. Odată ce toate acestea, sunetele şi 
cuvintele, îndeosebi ale mele, agitaţia zadarnică şi eforturile fără
rezultat se prefăcuseră în capul meu într­o masă de nedescîlcit, Doream
deci să nu mai rostesc nici o vorbă, cît voi trăi,. —
Adică încheiasem socotelile atît cu mine însumi, cît şi ca lumea, iar 
bun­rămasul meu era de natură paşnică. Căci să luăm lucrurile aşa 
cum mi le explicase psihanalistul : — trebuie să mori.
Să presupunem că mi­a sunat ceasul, atîta doar că; înainte, mai fac 
o escapadă, şi mai trăiesc cîtva timp pe undeva, după cum mă taie 
capul.
Sau apelînd la o altă comparaţie : ceea ce a fost nu mai e nicăieri, iar
ceea ce este, e cîştig curat. Nu mai sînt răspunzător de cele întâmplate 
— sînt uşor şi fără povară. Firul ce mă leagă de trecut s­a rupt, şi este 
8
bine aşa. Căci de ce ni­aş sinchisi de nişte iluzii de mari proporţii, că 
sînt sau nu sînt iubit de cineva ? Pe dracu ! Mă vor preocupa de acum 
înainte probleme mai mărunte.
Mi­am dat la reparat aşadar valizele, am cumpărat tot ce era 
necesar sau s­ar fi putut să­mi lipsească peste hotare : îndeosebi unele 
instrumente mai fine, cu ajutorul cărora te poţi îndată apuca de ceva, 
ba rezolvasem şi cu paşaportul, am făcut rost de ceva valută cînd, 
deodată, primesc în holul hotelului Brighton o scrisoare de la miss 
Borton, care dorea să­mi vorbească. Asta a fost. oricum, o surpriză.
Ţinînd seama de felul cum mă pusese la punct dom­ . nişoara.
Ii scrisesem doar în trei rînduri, fără însă ca ea să-şi fi clintit măcar un
deget. De cîte ori o chemam la telefon, se ascundea de mine. Mă
dusesem la şcoala de muzică, unde lua lecţii de pian, ca să aflu că
întrerupsese lecţiile. Mă plimbasem prin faţa casei unde locuia -— ce să
mai zic ? Pînă şi pe modista ei o sunasem la telefon. Asta se întîmplase
pe vremea cînd mă războiam cu scrisoarea lui Tannenbaum şi celelalte
fantome ale mele. Cînd apoi nici la toate acestea nu s-a arătat, i-am
făcut vînt domnişoarei. N-are decît să plece. Iar dacă îmi aduceam cu
toate acestea aminte de ea, îndeosebi de clipele cînd mă plimbam sfios pe
sub ferestrele luminate ale hotelului, rîdeam de mine însumi. De
omuleţul blajin care fusesem eu odinioară. Nu eram în stare să pricep.
Fiindcă azi aş fi altfel Azi nu m-aş mai plimba pe sub ferestrele acelea

9'
 .Dealtminteri, eram convins că are să mai dea ea 
semne de viaţă. O simţeam. Odată ce o cunoşteam eu pe 
această domnişoară.
*
Şi iată că se ivise. Oare ce­o fi vrînd ? Cică vroia să­rni 
vorbească, din motive neobişnuite. Iar cuvîiîtul 
„neobişnuit" era subliniat. Am rîs şi de asta. Căci unde mă 
aflam eu atunci faţă de aceste nuanţe, de „neobişnuit" şi 
de „obişnuit" ? Nu sînt eu aşa de rafinat.
Era cît pe­aci să nu­i răspund. De astă dată eu să nu 
răspund. Cînd, deodată, o zării venind înspre mine în 
plină stradă.
Era cam palidă, mi­a spus îndată că munceşte mult. 
Ce­o fi muncind ? A pomenit de ceva muncă de artizanat, 
şi că se bucură de asta, oclată se săturase de inactivitate. 
Şi că ia lecţii de literatură franceză de la doamna La­
grange.
— Ce naiba ? Tocmai de la doamna Lagrange ?
— Da — face —, cineva i­o recomandase. Nu este 
ciudat ? — Şi roşeşte uşor.
Ce coincidenţă o mai fi şi asta ? Fiindcă tocmai aflase 
că, „de fapt", cucoana se afla în bune relaţii cu nevastă­
mea. Aşa să fie ? I­am răspuns : da.
— Şi ce fel de femeie este această doamnă Lagrange ? 
— fac eu, numai ca să spun ceva.
— O, nu e de nici un fel — răspunde ea cu dispreţ. Ce 
importanţă avea xhiar dacă ea avea părerea despre
cineva că e de nici un fel ? Această mică judecătoare im­
pertinentă ? Şi ce­mi păsa mie dacă doamna Lagrange era 
chia^ aşa cum spusese ?
Esenţa m toate era că nici întîlnirea cu ea nu mă im­
presionase mai mult decît scrisoarea. Convorbirea 
noastră a fost şi ea o nimica toată, căci n­am vorbit de fapt
nimic. De scrisoare nici n­am mai pomenit, deci n­am mai 
întrebat­o nici de motivul deosebit datorită căruia dorise 
să mă vadă. Or, cum nici ea n­a pomenit nimic, mi­am spus
că este foarte bine aşa, eu nu am nici o vină. Probabil că 
se răzgîniise. M­a însoţit un timp, apoi s­a dus. Asta a fost 
tot

1
0
 .Atîta doar că, a doua zi, se afla iar pe străduţa îngusta. Asta. ni­a 
necăjit. Căci trebuie ştiut că pe vremea aceea frecventam pe ia orele 
prînzuiui un club maritim, aveam ceva ele , lucru la bibliotecă, datorită
unei însărcinări. De unde o fi ştiind ea că frecventez acest club ? 
Fiindcă trebuia s­o ştie, odată ce se afla acolo. Am şi întrebat­o îndată.
— Ţi­o fi povestit doamna Lagrange că am aici de lucru ?
Da. — M­am înfuriat şi mai rău.
Cît de bine sînt informate ele despre treburile mele ! — Ar dori să 
stea cu mine de vorbă, în legătură cu o scrisoare de­a mea. însă nu ştie 
cum să­nceapă.
— Oricum — i­am spus. La care şi­ă înălţat puţin capul.
— Fiindcă ea are să­mi spună cu toată sinceritatea că multă vreme
n­a ştiut ce anume ar putea să răspundă la ea. Căci nu neagă că 
scrisoarea aceea a făcut asupra ei o impresie ciudată.
­— Ciudată, nu­i aşa, domnişoară ?
Mă roagă să n­o înţeleg greşit. Au răscolit­o în aşa măsură cele ce i­
am scris... Oare ştiu la ce se gmdeşte3 la care dintre scrisorile mele ?
— Dacă ştiu ? — Am rîs cu poftă. — Ehei, draga rneaj unde sîntem 
noi de­atunci ? — i­am spus. — Asta era atunci. Apoi, îndată : — Ai 
întîrziat — am spus simplu. Ceea ce era adevărat. Căci ce anume era în
scrisoarea aceea ? Numai lucruri de care nu­ţi mai aminteşti cu 
plăcere. Dealtminteri, unui strigăt nu­i poţi răspunde cu întîrziere. — 
S­a sfîrşit cu mine — face cineva, la care a doua zi este întrebat ce 
anume îl doare. Respectivul rîde, fie şi numai pentru că n­a murit, ci a 
rămas în viaţă.
Despre asta vrea ea acum să stea de vorbă cu mine ?
— Vai, draga mea, asta este ca o chiflă rece — i­am spus, sau aşa 
ceva.
Şi i­am spus adevărate parabole, spre a­i demonstra ce anume 
trebuie făcut la timpul său, şi ce anume nu mai are rost. Ce crede, de 
exemplu, cît timp îi trebuie bunăoară celui însetat apa ? Odată ce 
soseşte şi clipa cînd nu mai are nevoie de ea — la asta ce are de zis ? Şi 
alte pilde asemănătoare. ι
în timp ce treptat mă potoleam, ceea ce era şi firesc; Căci unde mai 
era furia mea de odinioară? îi trecuse
vremea. Cu toate acestea, omul încearcă din nou : vorbeşte/vorbeşte 
fără întrerupere. încearcă să­şi­reîmprospăteze furia. în timp ce celălalt
ascultă şi zîmbeşte. Oare Ia ce s­o fi gîndind ? N­o.fi avînd omul 
dreptate ?
Aşadar : să încerce să­şi imagineze situaţia mea, cu cîtă nerăbdare îi
aşteptam răspunsul, sau cel puţin un semn, orice. Mi­ar fi ajuns un 
cuvînt, un mesaj. Ce vorbesc ? Chiar şi numai o literă, un ^cocean de 
măr, atîta doar să ştiu că este de la ea.
— De la voi, femeile, însă, nu trebuie să te aştepţi la nimic — i­am 
spus din nou şi la fel de simplu.
Căci, în ce fel se explică faptul că pînă nici la asemenea scrisori nu 
se răspunde ? La ce să te­aştepţi atunci din partea lor ?
11
 — Sau ai avut vreun motiv special pentru asta ? — am întrebat­o 
deodată. Fiindcă, dar dacă avusese unul cu adevărat ? ceea ce abia 
acum îmi venise în minte.
— în sfîrşit — zise ea veselă. — Bine că ţi­a venit asta în minte.
Ochii îi scăpărau.
— Dumneata nu eşti mîhnit din pricina mea şi, cu toate acestea, te 
adresezi mie — continuă ea rîzînd.
Ce­aş putea oare răspunde ?
_ o — face ea — am avut o mie şi una de motive că nu ţi­am răspuns 
la scrisoare. Am avut, însă, şi un motiv ieşit din comun.
— Care anume ? — o întreb.
Nu răspunde.
— Care anume ? — o întreb iar.
— M­am logodit — declară ea cu modestie. Şi cu cîtă modestie, zău 
aşa, ca o floare de cîmp.
Era cît pe­aci să pufnesc în rîs, atît era de adorabilă.
—­ Aşa mai zic şi eu — i­am spus îndată. — Îţi dai seama cu cîtă 
sinceritate te felicit ? Primeşte omagiile mele neprecupeţite. Şi cine 
este fericitul şi minunatul tînăr? Cine­i acest cavaler celest ?
Ridică din nou puţin capul.
— O, nu este chiar un cavaler celest — răspunse sumbru. în cele 
din urmă însă izbucni : Logodnicul meu este un gentilom, ba este chiar 
un nobil, şi nu se cuvine să vorbeşti în acest fel de dînsui. Nu se cuvine.
•— Nu, zău ? Să nu­i spui cumva — am rîs eu. Şi, de îndată ce­am 
ajuns sub un copac, i­am acoperit mutri­ şoara de sărutări.
Intre timp, în sinea mea mă întrebam ce­o fi zicînd la asta nobleţea 
sa irlandeză ? Era o purtare mizerabilă, recunosc, un procedeu 
meschin, vreau să subliniez asta, în faţa acelora cărora le place 
penitenţa, precum că ştiu : am fost crud şi ticălos. Ce să facă însă odată
ce astfel s­a întîmplat ?
Ea plîngea. în ce mă priveşte, în loc de a­mi fi milă de ea, eram atent
doar la cît de frumos plînge. Fiindcă plîngea într­adevăr frumos. 
Dealtminteri, există ceva mai minunat decît hohotul de plîns al 
tinerelor femei ? Cînd plînsul lor clipoceşte, ca pîrîul sau ca ploaia lină, 
stăruitoare de noiembrie, de parcă n­ar mai vrea niciodată să 
contenească ? Ce să zic, pînă şi felul cum şi­a suflat nasul a fost 
adorabil.
în consecinţă, am îmbrăţişat­o. La care ea mi­a tras o palmă. în 
acest fel ne­am luptat, sub protecţia unui arbore hibernal... iar eu 
rîdeam şi de asta. Cît mă mai lovesc ele pe mine Ζ Şi toate îmi caută 
ochii. Atît ea, cît şi nevastă­mea, nu este ciudat ?
— îmi striveşti pălăria, dracu să te ducă­n iad ! — şopti ea cu o 
aprinsă amărăciune. — Dealtfel, tatăl meu n­are atîţia bani, încît să­mi
cumpere în fiecare zi cîte­o pălărie.

12
 — Tatăl clumitale ? — Asta mi­a atins oarecum urechea. — Cum 
rămîne cu nobleţea irlandeză ? Sau să nu fie adevărată această nobleţe
?
O, poate să nu fie adevărată. Ştiut fiind că domnişoarei îi plăceau 
scornirile. Scornirile şl hoinăreala, acestei bizare domnişoare !
— Dracu să te ia — gîfîi ea din nou.
— Nu­ţi fie teamă, are să mă ia el cu siguranţă — am încurajat­o 
cu toată convingerea. Apoi am continuat : — Acum, spune­mi chiar tu, 
este frumos ceea ce faci ? Nu vrei să­mi dai un singur sărut, odată ce 
tot ne vom despărţi. Tu te măriţi, pe mine mă ia dracul. Aşa cum 
spuneai şi aşa cum o doreşti. Niciodată n­ai să mă mai vezi sau, oricum,
nu pare probabil.
în ce mă priveşte, aş fi spus şi mai multe despre acest subiect, unde 
anume mă duc şi ce am de gînd să fac, însă situaţia nu era prea 
corespunzătoare... Pe urmă, nici nu prea era atentă. Deocamdată, 
încerca din răsputeri să scape, se zbătea cu unghiile şi cu dinţii, după 
obiceiul femeilor, apoi îşi împleti braţele pe piept, ca nu∙ cumva să­i 
ajung la buze.
— Nu, nu poţi face cu mine tot ce vrei, mai bine mor. Jmi urăsc 
viaţa — hohoti ea.
— Şi eu la fel — i­am răspuns.
•— O, însă eu pe toţi îi urăsc, nu iubesc pe nimeni.
— La fel ca mine — i­am răspuns şi de astă dată.
— Pînă şi pe părinţii mei îi urăsc — tropăi ea din picioare, 
întărîtată evident şi de răspunsurile mele, şi parcă s­ar fi străduit să 
pescuiască dinlăuntrul ei adevăruri din ce în ce mai amare.
— O, de­ai şti, cum te mai urăsc părinţii mei ! — îmi tăie vorba. — 
Taci ! Te urăsc nemărginit.
— De ce mă urăsc ? — aş fi voit s­o întreb. — Ce­o fi avînd ei cu 
mine ? Odată ce toate s­au petrecut aşa cum a dorit fetiţa lor. Repet, 
însă, situaţia se înrăutăţise în aşa măsură, încît nu mai puteai sta de 
vorbă cu ea.
— O, de­aş avea cel puţin un frate, care să te înveţe minte, să te 
ucidă...
Mi l­am închipuit îndată pe acest frăţior, căruia îi reped un 
cogeamite pumn în nas, încît se răsuceşte ca sfîrleaza prin zăpadă. 
Căci, în zadar, aşa i se întîmplă omului chinuit , tot ce gîndeste este 
curată ticăloşie.
7 __ O Τ 9

Deşi în hohotele ei de plîns spusese şi asemenea lucruri :'
:— Pînă şi viaţa mi­ai distrus­o, aşa să ştii. Or, acestea erau vorbe 
care s­ar fi cuvenit a fi luate în seamă, chiar ele către un ins atît de 
îndărătnic şi crud ca mine... Nu le­am luat însă în seamă.­Deoarece, în 
ce fel îi distrusesem eu viaţa ? în nici un fel — am conchis în cele din 
urmă cu răceală.

13
 — Eu te­am iubit — zise ea, zvmtîndu­şi lacrimile. — N­am 
meritat asta de la tine. Să te porţi cu mine în acest hal. — în zadar te­
am iiibit — îmi spuse, iar poşeta ei ţăcăni.
La care i­am dat drumul. Fiindcă, în clipa aceea, ceva a luat sfîrşit.
— Şi eu te­am iubit — i­am răspuns cu gravitate. — Chiar dacă nu 
crezi, acesta este adevărul. Adio î
— Mai stai puţin — zise ea, de astă dată cu blîndeţe.
Eu însă nu mai vroiam să stau.
— Sînt aşteptat acasă ia masă. Trebuie să mă duc acasă, drăguţe.
Cel puţin deocamdată.
— Cum adică, deocamdată ? N­am răspuns.
— Spuneai că ai să pleci — face ea din nou. — Să fie adevărat ?
Şi, oare, plec departe, unde anume mă duc ? Am zîmbit. Deoarece o 
mai rodea cumplit ceva, se vedea cît de colo.
— Hai. întreabă­mă fără teamă, ce doreşti ? Unde anume mă duc
? în America de Sud. Şi dacă mă duc definitiv ? Da, definitiv mă duc. 
Fiindcă nu am nici un chef să mă reîntorc.
— Şi pleci singur ? — întreabă ea în cele din urmă.
— Singur­singurel — am rîs eu.
— O, atunci e bine — răspunde ea întunecată, întunecată, ce­i 
drept, însă şi uşurată. Nici cel puţin
n­a tresărit. Numai în ochi îi mai stăruia un abur de plîns.
★
Atîta doar că nici asta nu putea să­mi fie pe plac, vă puteţi închipui. 
Odată ce nu asta dorisem. N­avusesem de gînd să mă port chiar atît de 
urît cu ea.
I­am scris, aşadar, de* astă dată . eu. N­aş vrea să ne despărţim în 
acest fel. Aş regreta nespus, o rog deci să­mi mai prilejuiască o ultimă 
întîlnire. A şi venit, în­ ν tr­adevăr. Mărturisesc că am făcut mari 
eforturi amîndoi : a fost bună şi cu adevărat docilă, ca niciodată încă. 
Iar eu, gata­gata să înnebunesc, în aşa hal mă străduiam, degeaba 
insă. Odată ce, se ştie, aşa ceva este inutil. Nu mai ştiam ce să facem 
unul cu altul. Căci aşa se întîmplă. Nu se face să mai alergi după ceea 
ce s­a dus. Eram neîndemînatic. I­am spus că n­am s­o uit niciodată, or 
aşa ceva nu este plăcut s­auzi. La care, ea mi­a dat drumul. Chiar dacă 
nu prea îneîntată — însă nici să se prăpădească după mine nu avea de 
gînd. Dealtfel, nici asta n­a fost plăcut. Fiindcă ce anume îşi doreşte 
sufletul în asemenea situaţii, ce­şi doreşte ?
Sufletul vizează imposibilul, odată ce asta îi trebuie,' asta îi e 
esenţa, dorul e în firea lui. Să­i alung îndoielile, ca furtuna2 să fiu din 
nou vrăjitorul de odinioară, ca
să­mi poată spune din nou, cu capul culcat pe umărul meu­: — o, a fost 
o după­amiază minunată. Adică, trebuia să­i fi spus că o ador, din nou 
acest cuvînt simplu, la care toate ar fi fost date uitării. Toate cîte erau 
şi cîte fuseseră...

14
 în loc de asta, i­am ţinut o prelegere despre indieni. Din această 
pricină, apoi, era să înnebunesc, odată ce asta a fost o nemaipomenită 
neghiobie.
Căci, parc­aş fi cîntat cucurigu, aşa să­mi ajute Dumnezeu, Ea îmi 
spusese odată c­ar trăi bucuroasă cu mine, fie şi pe­o insulă. Şi ce bine 
ar fi fost să­i pot de astă dată spune să vină cu mine. Oare ce mă 
făceam dacă m­ar fi crezut pe cuvînt ? Căci ea ar fi venit cu adevărat, 
era în stare.
I­am vorbit aşadar despre lumea ciudată spre care aveam ele gînd să
pornesc. Nu este potrivită pentru oricine. (Asta, din prudenţă, probabil,
anume că ei nu i se potriveşte, mie însă da.) Şi am susţinut că dorisem 
întotdeauna să pornesc într­acolo, în America de Sud. Adevărat că 
oamenii de­acolo îmi umblau pe" vremea aceea adeseori prin minte, 
întocmai ca malaezii cu ameţitoarea lor bucurie de viaţă şi, cu toate 
acestea, era curată neghiobie. Fiindcă de ce tocmai acolo ? Cei fără 
patrie sînt fără patrie, nu­şi mai află nicăieri locul. Odată ce sînt plini 
de amărăciune : dacă se întorc acasă, nimic nu le mai prieşte, şi 
oriunde s­ar duce iară şi iară, peste tot rămîn străini, şi pentru 
totdeauna. Cu toate acestea, eu pretindeam că la asta mă gîndeam de 
mult, fiindcă acolo avusesem întotdeauna de gînd să mă stabilesc.
­— Căci, cum trăim noi şi cum trăiesc indienii de acolo ? — am 
întrebat­o pe fetişcana asta, sărăcuţa de ea.
Şi i­am ţinut o prelegere despre uitarea de sine. Acestui îngeraş ! Cît
este de strălucitoare pentru cei ca ei pînă şi viaţa în sine... I­am 
zugrăvit­o îndată. Cum stau după­amieze întregi tolăniţi la umbra 
zidurilor, abando­ nîndu­şi sufletul jocului de umbre şi lumini şi pe 
seama norilor, aşadar pe seama trecerii vremii iar noi nu prididim să 
ne mirăm îndeajuns de ce­or fi zîmbind mereu ? Fără motiv ? Sau li­e 
veşnic plin capul de vise ?
— lat A, aşa ar trebui să trăim şi noi — am susţinut eu. — Căci, ce 
se află în jurui nostru, aruncă­ţi privirea împrejur! N­aui^i ce huruit ne
împresoară ? Nu simţi cîtă tensiune ? Căci. cum sclipesc aceste geamuri
în oraşul acesta ? Gîndeşte­te că toate acestea trebuiesc curăţate de 
cineva.— Dar căile ferate ? — am întrebat­o. Aproape că o imploram.
— Odată ce aici totul este sarcină, întreaga viaţă, nu­ţi dai seama ?
Nu se mai ştie la noi nici cel puţin ce înseamnă bucuria de a trăi...
Şi aşa mai departe. Nu­mi amintesc prea bucuros de toate aceste 
neghiobii.
Adică, să fie într­adevăr neghiobii ? Nici azi nu ştiu. Probabil că au 
totuşi ceva real. De ce, însă, îi explicam toate acestea acelei fete ? Cînd 
ea nu asta dorea să afle de la mine. Începu, aşadar, să se grăbească din 
ce în ce mai tare.
— O, noi nu sîntem munteni — îmi răspunse. — Sau doar atît : — 
O, pe mine nu mă interesează decît patria mea.
Şi îşi accelera paşii. Iar eu, după ea. Vroiam s­o apuc de un braţ, ca 
să se oprească şi să mă asculte. Asta, oare, cum s­o fi explicînd ? îmi vin
în min'te mari zădufuri solare.
15
 — Unde te duci ? — strigaseră către mine nişte femei bătrîne pe 
cîmp. Eram băieţel cu guleraş de catifea. —­ Ia seama, acolo ai să cazi 
— strigaseră ele din nou.
Eu, însă, nu le dădusem ascultare. Ca unul care este sigur de sine, 
îmi urmam drumul pe pajiştea verde, cu un zîmbet trufaş pe faţă şi cu 
femeile bătrîne pe urmele mele. Căci, în acel loc, malul se prăvălea, iar 
eu mă pomenii în viitoarea iazului morii, cu splendidul meu guler cu 
tot. Fiindcă mă îndreptasem ţintă într­acolo.
Aşa şi de astă dată. Ca un somnambul. —­ Căci se întîmplă ca omul 
să nu se poată opri din ceea ce s­a apucat să facă. De parc­ar fi fermecat
sau n­ar fi decît pe jumătate pe această lume.
I-am vorbit despre plămînii minerilor din carierele de marmură, ca şi
despre uşoara pulbere ce joacă în toate culorile curcubeului prin
ţesătorii... în timp ce aveam senzaţia că nu eu, ci barba moşului meu
vorbeşte din mine, iar o melancolică salcie ar clătina aprobativ din cap...
(Tocmai rătăceam pe lîngă un parc, prin el şi prin împrejurimile lui.

16
 )Este firesc să mă fi încurcat din ce în ce mai rău. Aveam 
impresia că mi­e ţeapănă gura, că nu mi se mai mişcă limba 
în gură — vroiam să rostesc a, însă spuneam b. Bunăoară : 
aveam de gînd să­i explic binecuvîntările atitudinilor mai 
libertine, ca să mă pomenesc că sînt pe cale de a­mi trăda şi 
fosta mea familie, că încep să­i des­ tăinuiesc cele mai intime 
detalii.
Cît este de diabolic acest tărăboi, cînd două făpturi se iau 
la trîntă în sufletul meu : tatăl şi marna — una fiind 
întotdeauna îngrijorată, fiinţă smguincioasă, veşnic sub 
presiune, care cotrobăie mereu împrejurul vetrei, şi­un 
zjîmbăreţ trîndav şi ironic... Noroc doar că intervine mereu 
cîte ceva şi te sileşte să taci.
— Afurisenia ei de lume ! — am cugetat eu amărît — ce­o 
fi vrînd de la mine această femeie ? S­o distrez, să­i cobor 
luna de pe cer ? Odată ce nu mă simt în stare să ridic nici 
măcar o pietricică de pe jos. Atît de sleit începusem să mă 
simt.
— Ho­ho — strigaseră către mine nişte hamali de lingă 
un camion.
— Ho­ho — strigasem şi eu din apropierea unei vitrine, de
care, în aiureala mea, era cît pe­aci să mă izbesc.
Nici măcar cu Rusia nu am nimic de­a face — a declarat 
domnişoara. ∙
— Ho­ho, eu însă am. — Căci rămăsesem totuşi la teoria 
principală. Pînă la sfîrşit, anume că asta de­aici nu este viaţă.
— Fiindcă, ce­ţi închipui, oare ce fac ăştia ? Din ce în ce mai 
multe mine de cărbuni, din ce în ce mai multe obligaţii. 
Dealtminteri, de ce îi trebuie lumii această înmulţire ? — l­
am întrebat pe acest iepuraş. Pe această copilă.
Dealtfel, a fost ultimul meu strigăt adresat inimii ei. Că 1­
a auzit sau nu, n­am aflat niciodată. Fiindcă, tocmai în acea 
clipă, un cerşetor mi­a tăiat calea şi astfel a luat sfîrşit goana 
afurisită prin Regent Park şi împrejurimile lui. Căci, în timp 
ce­mi cotrobăiam prin buzunare după mărunţiş şi ridicai 
capul după ea, mă pomenesc faţă­n faţă cu nevastă­mea.

ή
Nevastă­mea toată­i zîmbet Se preface că se Bucură de 
această neaşteptată întîlnire,
Măi, căpitan uriaş, — îmi spune, şi mă împunge cu degetul

17
 .Cică s­o însoţesc la un anume nobil domn de 
Mercier. Acolo este azi o sindrofie, cu punci, pe urmă au 
sosit şi nişte nuci din sudul Franţei, din satul ei. De ce, 
oare,
nu m­aş duce o dată şi eu acolo ?
O fi zărit­o pe domnişoară ? Nici azi nu ştiu, însă s­ar
putea. Căci, deşi era mioapă, ochii îi scăpărau şi 
exprimau parcă dorinţa unei emulaţii.
O clipă am mai revăzut şi privirile fierbinţi ale 
fetişcanei. Mă aşteptă la colţul străzii, iar cînd a zărit­o 
pe nevasă­mea, s­a uitat la «mine. Ochii ei nu mai 
spuneau de astă dată : — măi, căpitan uriaş. — Nu asta 
spuneau.
— O, tu, biet căpitan ! — cam aşa ceva păreau că vor
să exprime.
*

Abia făcurăm însă zece paşi, că m­am oprit şi i­am 
spus :
— Auzi, de ce dracu ne­am duce acolo ? N­ai fi dis­
pusă să ne distrăm niţel ?
Era o întrebare ciudată, nu neg. Insă nevastă­mea 
făcuse asupra mea o impresie de­a dreptul 
extraordinară.
— Spui ceva — răspunde ea prompt. — Hai să 
dansăm — face ea obraznic.
Ce­aş putea spune oare despre asta ? Acesta era 
tonul pe care îl cunoşteam. Iar aici nu putea fi vorba de 
nici o eroare, nu era nevoie de explicaţii, odată ce şi ea 
mă cunoştea pe mine, o cunoşteam şi eu pe ea. Aşadar, 
era ca şi cînd, după o îndelungată rătăcire, omul ar 
ajunge, în sfîrşit, acasă.
Cu toate că era ciudat s­o întîlneşti astfel, din întîm­ 
plare, pe stradă. Ca pe­o străină. Fiindcă nu era 
întocmai ca acasă. Era mai frumoasă. Lucrul acesta îl 
constatasem, dealtfel, odată şi la Paris — îmi aduc 
precis aminte — în viitoarea de pe Avenue de Trouville.
— Ei, hai, vino — i­am spus, în timp ce o priveam 
temeinic pe propria'mea nevastă.
Era cu adevăraţ elegantă. O poşetă micuţă din piele de 
porc, pantofiori cu talpă de cauciuc din cale­afară de 
ordonaţi, rnici (vremea mai era umedă, ba chiar cu 
ninsori) —, niţică blană pe ici, pe colea, iar principalul 

1
8
era un şal de culoarea prunelor, pe piept, foarte frumos, 
aproape că te puteai scălda într­insul, atît de vînăt era, 
şi, fireşte

1
9
,îi făcea plăcere să­şi cufunde bărbia în el, odată ce era moale.
Pe lîngă asta, mai călca şi înţepat, ca una care ar vrea să 
spună : — deşi sînt mititică, sînt şi* eu pe lumea asta. — Am 
cugetat în sinea mea.
— Ia să­mi mai fac o dată de cap în oraşul ăsta ! Şi­am 
mai cugetat de asemenea :
— Asta pe mine nu mă mai obligă la nimic.
Iar cînd a intrat în cabina telefonică, spre a­i telefona 
doamnei Lagrange, am mai măsurat­o o dată din priviri. — 
Hotărît, e o puştancă bine —1 am constatat. Nimeni n­ar 
crede ce are ea, acasă, în dulapurile ei.
­— Alio — face ea —, spune­le că am guturai şi n­am să 
pot veni. Am o aventură, imaginează­ţi. — Şi rise lase.; ν.
(Am deschis uşa cabinei, ca să aflu şi eu de ce tot rîde.) — Ei, 
ghiceşti cine­i ? Un bărbat voinic, lat în umeri, înalt... ca 
germanii, în opere — m­a descris ea. .
­— Ei, ce tot spui, cum ar avea barbă ? N­avem noi nici un
fel de barbă — zise ea cu picanterie. — Aşadar, nu ştii ? O 
femeie atît de cinstită ca mine, şi tot nu ştii ?...
N­am mai auzit restul, fiindcă închisesem uşa, deoarece 
luasem subit o altă hotărîre.
— Nu te obrăznici — făcu ea, ieşind din cabină. — Al 
naibii, unde eşti şi ce faci dumneata cu mine ?
Am înconjurat cabina telefonică de la un colţ la altul al ei, 
ca să nu mă poată ajunge, şi nu i­am spus decît : ■— cucu î ­
— sau am scos o şuierătură, ca odinioară păsările mele, şi am
dispărut la colţul străzii. La care, înciudată, porni singură.

β44
 — Madame, vă pot însoţi, îmi daţi voie ? — m­am 
apropiat atunci de ea şi mi­am ridicat pălăria. S­a uitat 
mînioasă în ochii mei.

— Madame, — i­am spus — dacă nu vă deranjez, in­
tenţiile mele sînt oneste. V~aş ţine scurt timp tovărăşie. 
Scurt şi efemer. Gîndiţi­vă, să fie ceva rău în asta ? Poţi face 
azi cunoştinţă cu oricine, fie şi într­un local de dans. ι — In 
acest caz, duceţi­vă într­un local de dans, domnul mşu, bună 
ziua. — Şi mi­a întors spatele.

β44
Ba traversă pînă şi strada. Iar mie îmi bufni şi inima, în aşa
măsură începuse să-mi placă jocul

β44
 — .Madame, — m­am luat eu după ea — sînteţi o 
apariţie atît de atrăgătoare, zău, pînă şi zîmbetul dumnea­
voastră amabil vă trădează că sînteţi franţuzoaică, Dar 
mersul mărunt ! în ce mă priveşte, vă pot spune c­am fost 
toată viaţa un mare admirator al'franţuzoaicelor.

2
3'
 — In acest caz, duceţi­vă la Paris, domnule, acolo veţi putea 
admira destule. — Şi mi­a întors din nou spatele.
— Dar, Madame. — am zis — nu fiţi atît de crudă. Voi încerca să 
fac cît mai agreabil acest scurt drum al nostru. Este tot ce vă rog, dacă 
aţi binevoi să acceptaţi măr inimoasă. Dealtfel, în curînd am să dispar 
de~aici, plec, plec, plec foarte departe, în celălalt capăt al globului, 
madame, plec de­aici pentru totdeauna. — Fiindcă sînt căpitan de 
marină — am spus deodată.
— Ah, s­înteţi căpitan de marină, zău ? Un adevărat căpitan de 
marină ? — exclamă ea, şi se opri din mers.
La care, eu am răsărit la iuţeală lîngă ea, mi­am scos din nou 
pălăria şi i­am spus :
— Căpitanul Gerard Bist.
— în acest caz, mă puteţi însoţi ci ţi va paşi — zise ea cu 
obrăznicie. — însă, întrebarea este dacă sînteţi cu adevărat căpitan de 
marină ? Fiindcă înfăţişarea nu vă trădează.
Şi m­a măsurat din priviri.
— Nu mă trădează ? — am zis eu. I­am povestit,∙ aşadar, că 
zăbovisem cam mult pe uscat, cam prea mult, într­adevăr, cu siguranţă
că asta se vede în înfăţişarea mea... Deoarece uscatul nu ne prieşte — a
sta pe uscat este fatal pentru marinari, madame. Nici nu ştiţi prin cîte 
am trecut 111 acest oraş...
— Nu mai spune. Prin ce anume ai trecut ? — întreabă ea. însă ca 
pasărea. — Vorbeşte­mi despre asta puţin, mă interesează din cale­
afară.
— Dumneavoastră vă simţiţi în stare să vorbiţi despre ceva ?
— Dacă mă simt în stare ? ­— şi ochii îi străluceau îndrăzneţ şi 
provocator, încît∙ am rostit deodată :
— Dă­mi, cucoană, la repezeală o sărutare, căci altminteri îmi trag 
un glonte în scăfîrlie.
— Ce­ai spus ? — întx^eabă ea. Şi păleşte toată.
•— Am îndrăznit să vă cer o sărutare...
— Neruşinatule, piei clin ochii mei, fiindcă îndată chem poliţia.
Asta nu mai e defel glumă — am cugetat.
Ştiam cit era de fără limită în jocurile ei. Ar fi fost în stare, de fapt, 
să cheme un poliţist.
— Să mă iertaţi, doamnă, — am încercat ea să dreg lucrurile — 
mă judecaţi greşit, nu sînt eu un nemernic, vă pot dovedi sub prestare 
de jurământ. Sînt un sangvinic, şi­am fost tîrît de avîntul meu. Pe lingă
asta, marinarii sînt oameni neciopliţi aşa că fiţi îngăduitoare. Dealtfel, 
nu mă simt eu bine în acest ţinut. Mi­e atît de agitată inima, zău aşa... 
Inima mi­e rănită, micuţă madame, — i­am şoptit la ureche.
— Ah, e rănită ? — întreabă ea. — Ţi­e rănită inima ? Biet om ! — 
îmi răspunde propria mea nevastă.
— Dumneata n­ai soţie ? — mă fixează ea brusc.
24
 — O, de ce­mi puneţi această întrebare ?
— Deoarece citesc pe faţa dumitale că ai şi o sărmană soţie. Ei 
bine, întoarce­te la'ea, dacă ţi­e agitată mima. — Şi m­a salutat cu o 
uşoară înclinare din cap. — Iată
­ sfatul pe care ţi—l dau. Şi cu asta, adio, căpitane !
— Nu, madame, nu veţi scăpa atît de uşor de mine, nici de­ar fi 
să mor. Nu mă alungaţi. Aţi pierde ceva neobişnuit, vă asigur,., inima 
mea e cotropită în clipa asta de căldură. Vreţi să îngenunchez aici, în 
faţa dumneavoastră ? Aş fi în stare să vă iubesc mortal, madame...
Şi m­am apropiat de urechea ei :
— De cînd mă ştiu, dumneavoastră aţi fost idealul meu, iată 
adevărul. întruchiparea visurilor mele. Abia acum, că vă privesc, îmi 
dau seama...
După cum se poate vedea, îi spusesem lucruri ca niciodată înainte. 
Adică esenţa celor ce aveam de spus în această viaţă. Cu toate acestea, 
nu fusesem în stare să le rostesc pînă atunci. Abia astfel şi în clipa 
aceea, deoarece nu trebuia să mă sfiesc, adică de după o mască şi pe ju­
mătate în glumă — da, asta aşa era, Tocmai eu nu puteam să­i spun 
nimic din ceea ce un străin îi destăinuise cu uşurinţă şiîn cîteva clipe.
Plutea peste cartierul unde ne aflam o mare linişte. Fiindcă ne 
plimbam şi noi prin Regent Park, şi era după­amiaza, devreme.
— Doar că aţi uitat un singur lucru, domnul meu, — se întoarse ea
deodată către mine.
— Anume ?
— Că eu am un soţ pe care îl iubesc.
­— Ah, dumneavoastră vă iubiţi soţul ?
:— De ce nu l-aş iubi

25
 — ?Soţul ?
•— De ce eşti atît de uluit ? Da.
— Şi îl iubiţi din toată inima ? — am întrebat întîi. Pe 
urmă am continuat astfel": — Stranie mai e viaţa ! Căci ce fel
de soţ poate să fie acela, Dumnezeule ?
— Ce fel de soţ ? Am să­ţi spun, domnul meu, e un om cît 
se poate de simpatic, iar ceea ce iubesc mai mult la dînsul 
este onestitatea lui.
— Adevărat ?
— Da. Cu siguranţă că l­ai îndrăgi şi dumneata. Ε $reu 
de spus cît poate fi de gingaş.
— Să fie chiar aşa de gingaş ?
­— Ε plin de atenţii.
­— Şi asta. Ce fel de om este el, poate că nu are nici un 
cusur ?
— Ba are. Ε mult prea îngrijorat, iată care­i este cusurul.
Şi, în felul acesta, e imposibil de trăit. Fiindcă se poate trăi 
doar curajos — mă dăscălea nevastă­mea. — în schimb, ceea 
ce e ciudat, este în acelaşi timp şi neamaipomenit de credul...
— Cum credul ? Nu pricep. în ce privinţă este el credul ?
— Este oricînd gata să creadă tot ce născoceşte el însuşi.
— Să fie chiar atît de născocitor ? — Şi i­am aruncat ne 
vesti­mi o privire. — Sau o fi avînd o imaginaţie maladivă ?
— Are o imaginaţie neastîmpărată — mi­a corectat ea 
spusele.
— Aşa, aşa — am zis eu — ce ciudaţi sînt unii oameni ! 
— De ce, îi sînteţi cumva fidelă ? — i­am pus pe neaşteptate 
întrebarea.
Şi parcă pînă şi oraşul ar fi ciulit urechea îă cuvintele 
mele, atît de mare se aşternu liniştea în preajma noastră.
— întrebarea aceasta te face să rîzL — făcu ea.
rîs ansă. — Ε atît de drăgălaşă nerozia că sălăşluieşte în el 
— mi­a explicat ea cu blîndeţe. — Dumneata eşti întocmai ca 
soţul meu, pe Dumnezeul meu, semeni cu el. Fiindcă la ce vă 
aşteptaţi cînd puneţi asemenea întrebare i La da sau la nu ? 
— Fireşte că­i sînt fidelă — răspunse ea cu asprime şi, roşind
niţel. — Toate femeile sînt fidele,
toate, nu ştiai ? Dacă n­o ştiai, s­o afli acum, stimate 
căpitane.
— Aşa, aşa — am zis eu. Apoi m­am însufleţit deodată. 
—' Păi. în cazul ăsta, e un adevărat paradis acest pămînt — 
i­am spus. — Aşa zău. Îndeosebi, în cazul dumitale. Odată ce 
amîndoi sînteţi desăvîrşiţi, atît soţul, cît şi dumneata, oare 
nu e minunat ? Odată ce dragostea şi fidelitatea merg mînă­n
mină, ca surorile gemene prin nişte cîmpii elizee...

1
 Este inutil să spun că însufleţirea mea avea o nuanţă 
dureroasă, în schimb amărăciunea ce­o conţinea nu se 
referea doar la cele prezente. Se referea şi la altele. Căci eu 
eram de pe acum în altă parte. Totul părea un vis neaşteptat.
Jar visul era acesta :
Se făcea că mă duc spre casă, în apropiere de Kuilen­ 
burg, către casa unchiului meu. Imaginea îmi era clară : 
stradă ploioasă, clădire gălbuie, pălăria mi­e trasă adine pe 
ochi, iar la stînga se găsesc nişte ţărani. Şi tatăl meu strigă 
în urma mea : — Hei, domnişorule, Mijnheer, ce­ai de gînd ? 
Vrei s­ajungi domn sau o paiaţă a femeilor ? — în timp ce 
ţăranii se amuză copios de vorbele lui. Rubedeniile.
Iar mie îmi mai răsuna puteinic în auz rîsul lor. Ceea ce 
nu era a bună. Da' chiar atunci nevastă­mea zise :
— Ei, hai odată, maimuţoiule ! Mi­ai promis doar să mă 
duci undeva. Dealtfel, mi­au îngheţat mîinile — puse ea 
capăt acestei stranii răfuieli.
Şi îşi vîrî îndată mîna măruntă în buzunarul meu.
★
Ţipa şi rîdea în acelaşi timp, iar cînd se speria prea tare, 
se agăţa cînd de nasul meu, cînd de urechile mele. Unii 
rîdeau pe socoteala noastră.
Fiindcă o dusesem la patinaj. Zburam cu ea ca un smintit, 
ba o mai şi ridicam în aer, continuîndu­mi în acest fel zborul 
pe gheaţă.
După o vîrstă anumită, lucrul acesta te pune la grea 
încercare. Căci, oricît de uşoară să fi fost povara, trebuia să 
alergi cu ea, şi încă pe­o gheaţă moale ! Gîfîiam ca o 
locomotivă, iar uneori aveam senzaţia că mă sfîrşesc.

2
'
 Să nu­ţi dau drumul ? — o întrebam atunci.însă nu­i 
dădeam drumul, ci îmi terminam acrobaţiile tot atît de fără 
greş, ca odinioară. Atîta doar că deveneam la sfîrşit serios. 
De parc­aş fi simţit moartea la spatele meu sau, şi mai 
curînd, în mine însumi : poate în artere.
;
— Vezi, tu nu mi­ai făcut niciodată curte — zise ea 
mîhnită, cînd am intrat la căldură, în restaurant. — Nu m­ai 
curtat niciodată.
— Curtat ? — am întrebat­o.
— Da, da, e nevoie de curtat — mai zise ea, iar cuvintele 
ei semănau cu un ultim suspin adresat tinereţii duse.
— De ce eşti mîhnită cînd mai eşti tînără ? — i­am şoptit 
la ureche. Ea însă refuză să­mi dea crezare, se întristase.
— Pînă şi eu sînt tînăr încă — i­am spus mai tîrziu. Mai 
fac pe grozavul cîtva timp, vreo doi sau trei ani — i­am spus 
rîzînd.
Apoi am rămas cu ochii duşi la vasta, la marea înserare. 
De parcă de acolo aş fi aşteptat un răspuns. Aşa să fi fost 
oare ? Să­mi mai fi rămas un pic de răgaz ?
Întîmplător, apusul de soare a fost frumos. Zarea se 
înroşise, iar de jos se zăreau scînteieri albastre, în apropierea
stratului de gheaţă, spumoase şi reci. Şi era o pace fără 
margini, o linişte minunată.
— O înflorire artificială — am surîs eu în gol.
Tăceam. Ea sorbea un punci fierbinte (asta îi coman­
dasem, şi ca o recompensă pentru că o ademenisem de la 
sindrofia lui de Mercier), în timp ce eu fumam în tăcere, 
peste creştetul ei.
Şi, ca să nu uit, i­am mai spus de astă dată următoarele :
— Aş fi fost în stare să­mi dau viaţa pentru dumneata; 
atît de mult te­am iubit.
«— Şi ţi­a trecut ?
— Da, zău, mi­a trecut.
•— Păcat.
— Păcat, zău — am răspuns. — Sau poate că nu­i păcat. 
Fiindcă nu se cuvine să trăieşti aşa de pătimaş. Dar să 
începem eventual o nouă viaţă :— am propus eu zîmbind. — 
N­ai vrea, dragă ?
— Ba aş vrea — răspunse ea, şi plînse.
Atîta doar că nu astfel, ci altminteri aveau să se petreacă şi de astă dată 
lucrurile. Căci nu numai că n­o iubeam mai puţin... Viaţa n­o poţi nici calcula, 
nici plani­fica. Sînt nevoit să încep cu aceea că, încă din restaurantul acela,
am început să fiu zgîlţîit de frisoane.. Odată ce era un restaurant prost. 
încălzit (dealtfel, la Londra se încălzeşte mizerabil, nici azi nu ştiu ce­o fi 
asta la ei ? Odată ce au cărbuni destui). Seara, apoi,ţ am simţit dureri în 
gît, făceam şi temperatură.
într­un cuvînt, m­am îmbolnăvit. Pneumonie, pleurită şi altele. Iar 
nevasta asta neglijentă, făptura aceasta leneşă nu s­a mai dezbrăcat defel. 
îmi aduc bine aminte de acele amurguri, cînd totul era sumbru împrejurul 

1
meu, la focurile lămpii cu abajur — şi, fireşte, îmi aduc aminte şi de ~ ea, 
înseosebi cînd aţipea din cînd în cînd în apropierea mea. Capul îi cădea 
pe­un umăr şi adormea totuşi. Iar eu o priveam îndelung. — Sau de 
dimineţile pustii, cînd contemplam mult timp pata mare, albă de pe geam, 
perdeaua, şi cît era. de bine mai pe urmă, cînd ea venea la căpătîiul meu. 
Aveam, de fapt, impresia de parcă un spasm i­ar încleşta maxilarele, 
fiindcă vorbea anevoie. Adevărat că nici ,,eu nu vorbeam, pentru că nu era 
necesar.
Ε minunat să încapi pe mîinile lor ! Sau numai mîinile ei să fi fost atît 
de plăcute ? Boala mea era teribilă, pe lîngă asta mai era şi desfătare, 
dealtfel nimic nu te face mai fericit' ca febra. Căci omul devine asemenea 
unei case care arde, arde şi clocoteşte cu vîlvătăi înfricoşătoare, ea apoi să 
se prăbuşească deodată. Ce senzaţie e asta î O­ dată ce simţi cu toţi nervii 
că asta e moartea, şi eşti cît se poate de atent la ea, deoarece pluteşti şi te 
legeni cîtva timp, ca pe valuri, ca deodată apoi să treci peste creastă. — 
Fireşte, se schimbă şi sensul, proporţia lucrurilor — de doctor, de pildă, 
aproape că nu­mi mai aduc aminte. Cu atît mai limpede, de mîinile ei mici 
şi uşoare. Din nou de mîinile ei. Odată ce mă uitam mereu la. ele, şi la ochii
ei. Căci ochii i se adînceau uneori întunecaţi în orbite, iar mîinile ei 
exprimau spaime necunoscute. în astfel de cazuri, mă ridicam în aşternut.
— De ce eşti aşa de tristă din cauza mea, odată ce eu mă simt atît de 
fericit ? — i­am spus nu o dată.
Ceea ce era adevărat. Căci era oricum minunat că asta era ea. Şi că există 
şi aşa ceva. O altă viaţă ? Sau este cu putinţă să se schimbe cineva în aşa 
măsură ? Odată ce simţeam că mă iubeşte şi că ţine cu tot dinadinsul să 
trăiesc

2
 — .Am să fiu bună, ai să vezi — mă imploră ea într­o 
seară, îmi mai aduc aminte şi azi de tonul ei rugător. Nu i­
am putut răspunde însă, deoarece îmi era rău.

Dealtfel, doream să exprim totul numai prin ochi.

3
 Apoi plimbările pe îndelete, nu vorbeam nici atunci. 
Pentru că, în ultimă instanţă, ce este fericirea ? Probabil că 
este un fel de convalescenţă. Oleacă de lumină, după neguri 
şi umbre. Puţină curăţenie, după haos.

Voise să­mi salveze viaţa, cu efortul total al propriei sale 
vieţi, apoi se prăbuşise, asta mi­era impresia, Intr­una din 
zile, cînd eram în stare să mă plimb fără ajutor, am găsit­o 
într­o stare bizară,

4
 îşi dezmorţea lung membrele şi zîmbea somnoroasă — nu 
ştiam ce să cred. Iar în ochi îi stăruia un soi de dulceaţă, o 
nemărginită şi tainică voluptate.

— Ce­i cu dumneata ? — am întrebat­o îndată.

5
 — Să­ţi spun ? Am băut nişte trăsnaie. — Cu acest 
cuvînt. — Nişte trăsnaie minunată, vai, cum m­am îmbătat ! 
— îmi spune ea rîzînd.

—­ Ce­ai băut ?

6
— Rom.

•— O femeie să bea rom ?

7
— întocmai.

— Dis­de­dimineaţă ?

8
 — Chiar aşa — face ea cu limba împletecită. — Vai, nu 
mă certaţi, nu mă certaţi — imploră ea. Apoi se apleacă 
înspre mine. — Să­ţi spun şi cît am băut ? Şase păhărele.

— în cazul ăsta sînt supărat — i­am spus. — Nu te 
înţeleg. Surugiii bătrîni fac aşa ceva,

9
 — Era atît de bun — povesteşte ea cu surîsu­i echivoc. —
Numai că, iată ce­am păţit.

— Ei, vezi — i­am spus.

10
 — Vai, mi­e aşa de somn., aşa de somn... — Şi capul îi 
cade pe pieptul meu.

Am culcat­o aşadar şi am învelit­o bine. A adormit îndată. 
Ε inutil să mai spun cît a fost de ciudat totul.

11
 Afară scînteiau acoperişurile. Şi tocmai începuseră să

cînte clopotele. Era la amiază.

12
*

13
 ★în afara acestei mărunte întîmplări, a fost mare linişte 
împrejurul meu. Mare şi profundă. Voi vorbi şi despre asta. 
După lungi vijelii ţi se cuibăreşte în felul acesta liniştea in 
urechi, asemenea unei surzenii.

14
 De fapt, aveam şi muzică în jur, tocmai destulă. Căci cînta mult, 
dincolo, gramafonul. Aveam un frumos grama­ fon de argint, acesta 
cînta în camera vecină. Şi, din cînd în cînd, cînta şi nevastă­mea.

Cînta destul de plăcut — îmi spuneam. Apoi îmi vedeam de treabă.

15
 — Ar fi bine să fie tot aşa — meditam uneori —, să pot lucra de azi
înainte acasă. Ridici capul şi afli îndată ce face ea dincolo. Cîrpeşte 
lenjeria, citeşte sau urmăreşte prin geam ploaia cea cu barbă lungă ? 
Căci nu era cin tec propriu­zis, ci mai degrabă un fel de lălăit sau 
zburătăcire, o plutire peste prezent, după care urma tăcerea.

Zumzăia în spatele meu.
 Aveam din nou de lucru, o societate mă însărcinase cu controlarea 
unor urgente evaluări de avarii. (Este vorba de pagubele survenite pe 
vapoare, ceea ce se plăteşte destul de bine.) Mă duceam zilnic după 
noile materiale, însă niciodată nu lipseam mult de­acasă. Mă înapoiam 
îndată. Şi continuam să lucrez în salon, pe masa cea mare.

Odată apoi, cînd a intrat, am prins­o de mină şi i­am spus : —­ te 
iubesc.

17
 Cum să explic ce este asta ? Din ce anume constă fericirea, cînd 
nimeni nu ştie ? Este o stare de absentă, probabil. Eu. bunăoară, eram 
atît de distrat, încît am mîncat odată singur o jumătate de kilogram de 
peltea de gutui, numai fiindcă se găsea în faţa mea, pe masă. Iar cînd 
plecam de acasă, mă tot opream la colţul străzilor şi­mi învîrteam 
bastonul prin aer.

Ca un tinerel.
 Deaitfel, tocmai atunci mi­am dat seama că simţămintele sălăşluiesc
în inimă, că sălăşluiesc într­adevăr acolo. Iar gazdei mele i­am spus :

•— Spune­mi, să fie totul eroare ? — De parc­ar fi ştiut la ce mă 
gîndesc, mi­a răspuns prompt.

19
Da, totul este eroare — zise el calm şi cu majestatea unei statui în 
amurg. — Iar mintea ne­a fost dată doar ca să înţelegem acest lucru. —
Apoi, între zîmbete şi mai mieroase : — Da, că totul e o nerozie. Tot ce 
săvîrşim şi gîndim. Cu toate acestea, lumea merge înainte — continuă 
el brusc triumfător. — Ce­am de spus la asta ? Oare nu este o graţie 
deosebită 

— ?Lumea a înflorit în ciuda neroziilor ei. Şi îndeosebi Anglia — şi­a ridicat el 
un deget. Fireşte, n­am prea înţeles ce vroia să spună cu asta. Probabil, nu­i plăcea 
politica engleză.
*

— Chestia cu romul n­o prea pricep — am vorbit eu de unul singur.

— Dumneata nu te pricepi la nimic — a sunat răspunsul.
 — Bine, bine — am zis eu.

De ce sînt aşa de sever ? Pare­se că într­adevăr nu sînt bun psiholog. Să fie asta 
o nenorocire ? Sînt şi din aceştia. în schimb, asta acceptă să fie înţeleasă greşit, 
fiindcă aşa este ea...

— Nu este aşa — îmi răspundeau roţile.

— Ba da, De astă dată ştiu că aşa este...

21
 — Trebuie să te pricepi la ea. Trebuie să te pricepi la un instrument — zise 
cineva. Ceea ce era o remarcă rostită parcă de Gregory Sanders. Mi se părea că­i aud
şi glasuL Toată noaptea mă războisem pare­se cu el.

Şi tot aşa, de la o clipă la alta, în cadenţa bîltîcăielii trenului. Căci eram în drum 
către Bruges.

A fost o călătorie destul de agitată. Plină de astă dată din nou de febră. Căci nu 
mă ocupam de nimic altceva, decît de trecutul meu. Pot spune că serialul era destul 
de ruşinos.

Fiindcă, în ce fel să mă gîndesc eu la trecutul meu ? După toate cîte săvîrşisem 
împotriva ei. Şi cu ea.
 Căci, îmi amintisem şi de nicotină. Or, aceasta era cea mai cumplită ruşine.

— Ei, vezi ? — ar putea să spună de astă dată Gregory Sanders.

Să fie nevastă­mea o făptură angelică ? Da ? Nu ? Nici poveste, refuzam să mă 
mai amăgesc. Ştiam, de asemenea, că n­am s­o silesc vreodată să jure, nici în 
privinţa trecutului şi nici a tainelor ei... Căci, oare, ce s­ascunde în inima omului, în 
adîncurile sale ? Să nu minţim nici în această privinţă. Cel mult tîrîtoarele flasce de 
pe fundul mării ar putea să redea imaginea acelei bezne.

Să nu uităm, fireşte, nici vechea comparaţie : mă pregătesc din nou şi pentru a 
suta oară să înfrunt aceleaşi vijelii — pînă şi la asta m~am gîndit iară. 
Adică, îmi era capul limpede, încît îmi judecam cu destulă luciditate 
situaţia. N­aş putea spune că aş fi înfrumuseţat ceva ele dragul meu.

23
 In schimb, să fi avut ea vreodată intenţia de a mă omorî ? — asta 
era, oricum, curată nerozie. Penibilă nerozie ! Ea, care mă veghease de 
astă dată, timp de mai multe săptămîni, cît fusesem bolnav ? — nu­mi 
intra în nici un fel în cap. Că aş fi fost eu acela. în stare să presupun 
aşa ceva despre ea, şi doar în urmă cu cîteva luni ! Că ar fi avut şi ea 
intenţia de a­mi fierbe nicotină în ceai ?

Oare să fiu chiar atît de împietrit ?
 Astfel am ţinut­o tot drumul. Fiindcă, se pare că sînt într­adevăr 
întpietrit. Odată ce nu mă sinchisesc de nimic. Să luăm cele ce urmează
: Φ

Ea are un copil, de a cărui existenţă am aflat, li descopăr fotografia, 
constat că aşa stau lucrurile, probabil aşa, după care pun frumuşel 
poza la loc şi nu mă mai gîndesc în nici un fel la ea.

25
 Mă debarasez de toată povestea.

Asta mai treacă­meargă, să zicem, sau în orice caz poate fi înţeles. 
însă, ce anume pretind eu de la această femeie ? Căci, să vedem ce 
situaţie are ea lingă mine, s­o examinăm şi pe asta niţel, nu mereu 
doar situaţia mea. Ea aici, copilul ei dincolo — Dumnezeu ştie unde 
anume, un biet copil solitar. Cum ar mai putea ea să petreacă aici, cu 
mine, cum i­aş putea pretinde una ca asta ? Să zîmbească tof timpul 
cînd nici n­are suflet ? Cînd sufletul ei se află undeva, acolo — să se 
prefacă fericită, să­mi satisfacă capriciile ?
 Cum de nu­mi venise asta în minte încă ?

Din acea clipă am străbătut în lung şi­n lat toată noaptea camera de 
hotel, îiindcă înnebunisem aproape din pricina unei descoperiri făcute 
de mine.

27
 — Căci, oare nu din această cauză este aşa de inconsecventă această
femeie ? Fiindcă se teme de mine ? Numai Dumnezeu ştie ce şi­o fi 
închipuind ea despre mine, ce căpcăun sînt, în stare să mă înfurii 
teribil dac­aş afla asta despre ea. Aşadar, nutreşte aversiune, simte 
groază, ceea ce e şi firesc, odată cu taina cea mai mare, tocmai pe asta 
nu îndrăzneşte să mi­o mărturisească.

t
 u­— De asta, o fi şi furînd, biata de ea — mi­a trecut 
fulgerător prin minte, şi m­am oprit în acest mediu străin, — 
Sincer să fiu, astăzi admir această perseverenţă. Oare nu 
semănăm cu un explorator ? Eram dispus să reexaminez totul,
iară şi iară, s­o iau din nou de la capăt. Fiindcă, în acest caz, 
totul se întîmplase datorită celor de mai sus ­: pălăria ei nu 
costase două guinee, atacurile pungaşilor, corespondenţa 
poste­restante, toate celelalte, ca duplicitatea, misterele ei, 
tolăneala în pât, cursele în oraş şi desele­i stări de depresiune,
toate fuseseră din această cauză. Din cauză că are un copil. 
Se înţelege, astfel, că mă urîse, odată ce nu avea bani pentru 
copilul ei !

1
 Ca raţionamentul meu să fie şi mai complet, cele două 
fapte îndepărtate, romul şi copilul, au fuzionat în capul meu 
chiar în clipa cînd am sunat la poarta vilei domnului De 
Vries, în cartierul rezidenţial din­Bruges.

Aşadar, în acest caz tot din pricina copilului băuse romul 
— am cugetat eu în mod definitiv în sinea mea. Şi eram cu 
desăvîrşire înviorat. Dealtfel, soarele de primăvară 
pretimpurie strălucea minunat pe boltă.
 Despre asta doar atît că oamenii bine dispuşi se pare că au
succes în toate. Un astfel de succes nu mai repurtasem de 
mult. Căci nu numai. c­am făcut rost de­o slujbă ρέ seama 
mea, dar mi s­a aprobat să­mi iau cu mine şi nevasta, chiar de
la prima călătorie... La una ca asta nu mă aşteptasem. 
Gîndul mi­a venit la întîmplare şi pe neaşteptate. îmi 
spuneam : ia s­o încerc şi pe asta, s­ar putea să ţină. Şi, iată, 
ţinuse într­adevăr.

Adevărat că aveam o mină norocoasă, şi eram conştient de
asta. Aveam o zi bună. Chiar din clipa cînd am intrat în 
birou, m­a cuprins o senzaţie neobişnuită.

3
 Ce. să fie asta ? Miros de harbuji ? Asta e ulei de rapiţă —v 
am constatat îndată. Lucru pe care l­am şi rostit pe ioc, ăsta 
mi­a fost norocul.

­— Da, e ulei de rapiţă — zise cu o melancolică bucurie 
domnul De Vries, şi capul său cărunt se înclină cu • blîndeţe.
 — Da, este ulei de rapiţă. Oare te pricepi, scumpe domn, la
uleiuri ?

:— Cum să nu mă pricep ?

5
 Avea să iasă la iveală nu numai eă mă pricep la ele, dar 
că­mi vorbesc frumos limba maternă, fără accent franţuzesc 
sau vreo afectare diecească, deşi mi­a mărturisit că, judecind 
după literele mele rotunde, îşi închipuise că sînt flamand.

— Cum să fiu flamand ? — i­am răspuns sumbru.
 Mai departe, avea să iasă la iveală că­mi place supa de 
mazăre, poetul Vilhelm Bilderdijk şi că nu­mi pot imagina 
mîncare mai aleasă ca varza cu slănină.

— Insă cu condiţia de a fi bine gătită — ridică blind un 
deget bătrînul.

7
 Ne împrieteniserăm.

Mă aflam, evident, la unul din acei solitari şi trişti pa­
trioţi, care, găsindu­se pe pămînt străin, duc şi mai cumplit 
grija ţărişoarei lor decît cei rămaşi acasă.
 — Căci ce are, să se­aleagă de ţărişoara noastră ? — să­i 
spun ce are să se aleagă de Olanda ? Cu atîtea colonii...

Pe pereţi atîrnau fotografii de vapoare, vapoare scumpe şi 
fine, şi toate îi aparţineau lui, iar afară, în grădină, în 
ochiurile de geam ale serelor scăpărau lumini albastre, de 
unde îţi puteai da îndată seama că are o grădinărie aleasă. 
Toate acestea erau însă inutile. Supa de mazăre fusese un 
cuvînt. atît de fermecat, încît se părea că o fată voinică îl 
ridicase sus, apoi îl aşezase în nişte lunci de odinioară, în 
mijlocul unor lunci şi dune, al căror nume colectiv este 
tinereţea.

9
 Bătrînul îmi vorbea despre patrie. Mărturisesc că era cît 
pe­aci să­mi dea lacrimile. Odată ce de mult nu mă mai 
gîndisem la viaţa mea de hoinar, la patria mea pierdută. La 
ce bun oare ?

De astă dată, însă, eram emoţionat. Poate că şi de data 
asta am avut succes la toate. Fiindcă mi se muiase inima, era
plină de simţire. Odată ce eram ca unul care visează. Un vis 
ciudat şi nesigur, în acea dimineaţă ce se însenina pe încetul :
de parcă nici n­ar fi chiar atît de rea lumea. Căci, s­ar putea 
să­mi fi judecat greşit viaţa pînă acum. Odată ce oamenii 
sînt, oricum, mai buni decît mi­i închipuisem înainte.
 într­un cuvînt, îl iubeam şi pe bătrînul ăsta.

11
 Oare lumea însăşi e mai prevenitoare cu astfel de oameni
? Se prea poate. Fiindcă pentru tristeţe ţi se cuvine bătaie, iar
pentru veselie, recompensă. Binecuvântarea şi blestemul au 
două feţe pe acest pămint. După ce căzuserăm de acord 
asupra tuturor amănuntelor, iar eu am ridicat în ultima clipă
problema nevestei mele, domnul De Vries socoti că depăşisem
măsură, ceea ce se şi putea vedea. Spuse următoarele :

— Doar nu eşti proaspăt însurăţel ? — Cînd apoi a aflat 
că nu sînt : — sau îţi face o plăcere aşa de mare să fii 
împreună cu soţia ?... — acestea rostite aproape cu amă­
răciune. La care, eu i­am răspuns calm : :— da. — Tocmai" 
datorită caracterului ciudat al întrebării.
 Or, asta fusese o greşeală, căci este o prostie să spui aşa 
ceva unui om divorţat. Şi, pe deasupra, o cruzime. Iar omul 
De Vries asta era, un om divorţat, şi încă miso­ ghin 
îndărătnic. Odată ce mă informasem temeinic asupra lui, 
înainte de a­1 vizita. Aşa ceva nu strică niciodată.

Atîta doar că domnul De Vries era şi un om nefericit, şi 
aduse vorba nu de greşeala mea, ci de propria sa greşeală. 
După obiceiul celor nefericiţi. Mă privi ţintă în ochi şi zise :

13
 — Dealtminteri, mă bucur să aud una ca asta — făcu el 
mîhnit. — Fiindcă am mai mare încredere în oamenii 
norocoşi... — şi îşi clănţăni foarfecele peste birou, de parc­ar 
fi voit să­şi ceară iertare.

Aşadar, mă recompensase anticipat. N­aş putea să spun cu
ce sentiment de triumf am ieşit de la el.
 — Se mai încumetă cineva să pretindă că mi­ar lipsi 
capacitatea de a mă bucura. Principalul este că fusesem so­
cotit adineauri un om norocos. Eu ! Oare nu făcusem bine că 
rămăsesem ? Şi că nu­mi pierdusem urma prin lumea largă ?

Ce­ar spune Kodor dacă ar afla că, într­un interval de o 
oră, obţinusem ceea ce dînsul nu izbutise în nici un fel să 
obţină pe seama mea ?

15
 Să­mi obţină el odată ce­am ajuns aci, ţin s­arăt că­i 
văzusem scrisorile. Două, căci atîtea trimisese aici în inte­
resul meu. Conţineau şi ele cîteva rînduri leşinate, reco­
mandări căldicele şi superficiale, căci prietenul meu nu se 
prea obosise. Asta nu strică nici ca învăţătură. Fiindcă 
demonstrează gradul în care te poţi încrede în oameni ce nu­
ţi iau necazul în serios.
 17 — Povestea Nevestei meleîntr­un cuvînt, în felul ăsta îşi pleacă 
capul cel sărac;

1
şi pe deasupra pe degeaba, numai pentru că celuilalt îi surîde
norocul. Iar săracul se umileşte îndată, amarul ei de lume ! 
Nimeni nu­şi mişcă un deget de dragul lui, cu toate acestea el
face temenele. În speranţa poate, că are să iasă, totuşi, ceva 
din asta pe seama lui. Din bani şi din lumină. Deşi nimic nu 
iese — iată ceea ce lumea s­ar cuveni, în sfîrşit, să ia la 
cunoştinţă. Adică jumătatea mai puţin norocoasă a lumii, 
jumătatea ei amară.

Căci în zadar îşi pleacă capul. Că, deci, umilinţa nu este 
doar o îndeletnicire respingătoare, dar mai este şi inutilă. Cu 
toate că nu era în obiceiul meu, la fel mă voi umili şi eu...

2
 — însă, ajunge. — Şi i­am înapoiat domnului De Vries 
scrisorile.

Iar acum, cît mai repede, acasă ! Ce­am să­i mai povestesc
! Şi despre ce anume să­i vorbesc întîi ? Poate despre 
primăvară ? Fiindcă se întîmplase să fie tocmai o vreme 
ameţitoare, o vreme splendidă. Ploaie, scăpărări de soare, 
apoi ninsori diafane — erai înclinat să crezi că la fel de 
neverosimilă va fi de aici înainte viaţa însăşi.

3
 Deoarece îţi mai atingea obrazul şi oleacă de frig, atîta 
doar că el avea de­acum aromă, ba chiar gust, şi ce gust ! îţi 
spuneai : — asta e primăvară î încă nu sosise, însă pornise să
se dezlănţuie de pe undeva din preajma bălţilor năpădite de 
păpuriş.

Vom călători împreună spre Java, cine­ar fi crezut ? Şi­ar 
fi închipuit în urmă cu o lună ? Şi mai aveam opt săptămîni 
pînă la plecare — puteam face între timp o mulţime de 
lucruri ! De pildă, îi scriu fotografului. Acesta este primul 
lucru ce trebuie făcut. în problema copilului.

4
 Fiindcă s­ar putea să­i aflu adresa. Iar în cazul acesta ? 
Trebuie să rumeg bine lucrurile. Căci oare ce ar fi ca, într­o 
bună zi, să intru de mînă cu copilul ? Delicată treabă. Ar fi 
frumos, însă delicat. Nu face nimic, păcat să mă pripesc, 
odată ce am timp destul.

Cînd am sosit pe Charing Cross, nevastă­mea nu era la 
Londra. Odată ce totul îmi mersese ca pe roate, încît mă 
înapoiasem cu două zile mai devreme, decît calculasem în 
prealabil cu nevastă­rnea.

5
Situaţia era că plecase şi ea odată cu mine. Căci de ce­ar 
rămîne singură? Nu­i aşa? Odată ce doamna La­grange se 
duce să­şi viziteze copilul bolnav.., oricum, litoralul. In acest 
fel, n­ar costa­o prea mult.

— Cine ? Doamna Lagrange ? — o întrebasem.

6
îmi întorsese spatele.

— Mata nu iei lucrurile în serios — făcu ea înfuriată.

7
 Fiindcă noi ne certam cu toate acestea. Ceea ce mă

stîrnea şi mai cumplit, siguranţa aceasta, că o pot tortura. I­
anvspus deodată :

8
 — Doamna Lagrange este o proastă. — Şi am fluierat 
uşor. — Şi cît de proastă î am zis. — Are pe faţa ei treizeci de 
mii de nimicuri. — Cînd, apoi, nici de astă dată nu mi­a 
răspuns : — Oare n­o fi fost ea moaşă înainte ?

— Cum, moaşă ? — izbucni nevastă­mea, apoi se aşeză 
ofensată. Rămase un timp amărîtă la fereastră, fără să facă 
nimic.

9
 Eu însă fredonam din nou, şi îmi împachetam lucrurile în 
valiză, liniştit.

Abia cînd am isprăvit cu împachetatul şi eram cu mantaua
pe braţ, ba aproape fluiera trenul de plecare, m­am apropiat 
de ea.

10
 — Petrecere bună pe insule ­— i­am spus cu gură mare. 
— Petrecere bună şi să te simţi minunat. Doamnei Lagrange 
transmite­i...

Mă pregăteam să­i spun o mojicie, ea însă m­a privit ţintă 
în ochi. Ca o tigroaică. Pînă şi unghiile şi le­a înfipt în carnea 
mea.

11
 Mă sărutase, cu toate acestea.

De astă dată, o presimţire nu mi­a dat pace în tren, în 
drum spre casă, să nu i se fi întîmplat ceva, căci uitasem să­i 
atrag atenţia să nu mai fumeze în pat. Fiindcă tocmai pe 
vremea aceea luase cineva foc în apropierea noastră.

12
 Am sunat aşadar îndată, încă din gară, pensiunea. Mi s­a 
răspuns că nu este la Londra, fiind plecată.

Plecase, totuşi. Am simţit o uşurare nespusă.

13
 Mînat de nu ştiu ce instinct, nu­mi spusesem numele la 
telefon, nici cine o caută pe nevastă­mea. La ce bun ? Odată 
ce mă duc pe litoral, după ea.

Poate chiar diseară, daca am un tren.

14
— Vreo noutate ? — are să mă întrebe ea îndată,

— Nici una — o să­i răspund cu indiferenţă.

15
 — Cum nici una ?

Mi­am pierdut jumătate din bani la cărţi

16
 .­— Aşa ? — are să­mi răspundă ea, şi din nou se va duce
la fereastră, şi din nou are să se aşeze bosumflată lingă ea. 
Tăcere adîncă, nimeni nu scoate o vorbă. Apoi, în timpul 
cinei, îi spun eventual :

17
 — Madame, n­aţi fi de acord să ne însoţiţi spre Ba­ 
tavia ? — astea le­aş rosti adresîndu­mă doamnei Lagrange,
în timp ce nevestei mele doar atît : Du­te acasă şi fă 
bagajele, piciule, fiindcă nu ştiu clipa în care pornim.

■— Cum, pornim ? — face ea iritată *— îţi dau îndată 
cu ceva în cap.

18
 La care vîr mina în buzunar şi îi arăt vaporul meu, 
Ârdjunul, apoi o întreb cu blîndeţe ;

­— Cum îţi place vaporul ăsta ?

19
£

Un lucru este sigur, şi anume că atît de calm nu mai 
fusesem niciodată încă, şi nici la fel de încrezător, ca în acea
după­amiază cînd, în gară, am reaşezat receptorul în furcă. 
Dealtminteri, ia să rezum în sinea mea această scurtă 
perioadă, cum anume fusesem eu în acel interval de timp ?

20
 Calm, cît se poate de calm. Mai fusesem la fel şi în 
tinereţe, însă fusesem totodată şi sumbru. De astă dată 
eram senin.

— Ei, vezi, acum eşti drăguţ ■— îmi spusese odată ne­
vastă­mea, nu cu mult înainte de a pleca la Bruges.

21
 Eu rîsesem, fără să spun nimic, nu ţineam defel să mi se 
cunoască simţămintele. Poverile mi le scuturasem de pe 
umeri, acceptam tot ce mi se aducea la cunoştinţă... Căci, de
astă dată, îmi aprobam destinul. Adică, vroiam şi eu ceea ce
destinul meu vroia. Orice­ar mai fi urmat după asta.

Parcă nu mai era nevoie nici să mă gîndesc, ci să mă las 
doar în voia propriului meu avînt, ca şi cum un val umflat 
m­ar fi ridicat şi m­ar fi luat cu el...

22
 Apoi. deodată, m­am oprit şi am pierdut această viteză 
ameţitoare, pierzîixd totodată şi buna înţelegere cu mine 
însumi. Despre asta s­ar cuveni de asemenea să vorbesc.

Mă refer Ia după­amiaza sosirii mele la Londra, din 
expediţia pe care o făcusem la Bruges.

23
 De la gară m­am dus la hotelul Brighton, să văd daca nu 
am vreo corespondenţă. Mă aştepta, într­adevăr, o scrisoare
: urma să mă prezint la domnul Clin worth, principalul 
manager al societăţii maritime Blue Rivers. Al naibii să fie î
Uneori, timp de luni la rînd, nimic, apoi, toate deodată. Dar,
ceea ce mă interesa mai mult era o scrisoare de la miss 
Borton, o scrisorică într­adevăr nostimă.

Mă întreba dacă n­aş fi dispus să vin la o serată cu bal 
mascat, întitulată Nopţi la Lahore. Are să fie acolo şi ea, 
împreună cu logodnicul ei, care ţine mult să mă cunoască, 

24
odată ce­i vorbise atîtea despre mine, este un prilej cît se 
poate de potrivit, mai potrivit nici că se poate.

Nu era în rîndurile ei nici o nuanţă de reproş sau 
supărare pentru cele întîmplate deunăzi. Dimpotrivă, îmi 
scria că nu vrea să ne despărţim în aşa fel, încît să nu mă 
mai poată niciodată vedea, ci caută prilejul de a putea fi şi 
alteori, împreună, fără sentimente stînjenitoare.

25
 Urmau după asta fraze uşurele. (Nu pomenise nimic de 
boala mea. Va să zică, aşa ?) — Deci nu aflase că fusesem 
bolnav. — Se gîndea la următoarea costumaţie : pene lungi 
şi pantofi cu tocuri joase, sau mai degrabă papucei, un şal 
aruncat cu îndrăzneală peste un umăr, nişte şalvari lucioşi, 
de culoare galben deschis — acesta era costumul. S­ar numi
: Frumoasa Orientului, de ce n­ar putea să fie şi ea 
încrezută ? Sau, eventual : Nurjehan — ce părere am ? In 
timp ce mie mi­ar recomanda să mă maschez în Olandezul 
zburător, cu calpac albastru sau, în cazul cînd vreau să fiu 
modern : în Jack spintecătorul.

26
 Era, aşadar, o scrisoare amabilă, mi­am spus că se 
împăcase probabil cu destinul ei. Ceea ce mă bucura.

Să nu uit că în scrisoarea aceea mai era scris că madame
Poulence, care organizează serata, este una din protec­
toarele doamnei Lagrange, face parte şi ea clin categoria 
ciudată a entuziastelor, ba, întreţine pînă şi o asociaţie în 
scopul studiului religiilor orientale. Şi altele deopotrivă.

27
 Am examinat invitaţia ­— balul avea loc chiar în seara 
aceea.

Să mă duc, să nu mă duc ? Nevastă­mea nu­i acasă, iar mie 
tocmai acum îmi arde de bal ? Mi se' părea cam ciudat

28
 .Pe de altă parte, îi datoram atîta domnişoarei, să nu 
uităm nici asta. Îndeosebi, după cele întîmplate, dar mai cu 
seamă din cauza logodnicului ei, odată ce era atît de 
amabilă şi căuta singură prilejul...

1
 N­aveam dealtfel nici tren corespunzător, s­a mai 
adăugat şi asta la situaţia creată. Aş fi sosit abia în miezul 
nopţii pe litoral... însă de ce­aş mai lungi vorba ? Doream să
petrec şi eu, iată adevărul. Ceva îmi colcăia în artere.

Mi se pare ciudat şi acest lucru, dacă stau să mă gîndesc.

2
 Aşadar, am hotărît să mă duc totuşi. Mă duc diseară la 
bal, iar dimineaţa la nevastă­mea. Plec dis­de­climineaţă, 
cu primul tren.

De unde să iau însă costumul ? Ca prin minune, am dat 
şi de costum, am dat de tot ce­mi trebuia. îmi mergeau 
treburile ca pe roate. Căci, abia ieşisem din hotel — mă 
gîndeam să mă duc acasă, să încropesc ceva şi, între timp, 
să trag şi­un pui de somn — cînd zării în poartă la Brighton
o momîie neagră, şi pe deasupra cu trident în mină, un 

3
adevărat Neptun, zău aşa. Pînă şi talia i se potrivea cu a 
mea.

— Iată mîna ursitei — am rîs eu. Se descărca gheaţă 
pentru hotel, iar el era omul care aduce gheaţă. Nu­şi putea
părăsi aşadar postul. Mi­a promis însă ca la nouă fix să fie 
prezent cu veşmintele sale, pe care le va curăţa oglindă 
între timp. Nevastă­sa i le va pune la punct, să nu am nici o
grijă.

4
 — Vreţi şi cîrligul ? — întrebă el.

— Fireşte că vreau şi cîrligul. Cînd el este piesa cea mai
frumoasă.

5
 Am căzut astfel la învoială. Urma să lase pachetul la 
portar, de la care avea să primească suma ce i se cuvenea.

— în ordine.

6
 în cazul ăsta, nu mă mai duc acasă — mi­am spus. — 
Căci pentru aşa ceva nu mai aveam timp. Am închiriat 
aşadar o cameră la etajul patru. Căci eram obosit, vroiam să
mă culc înainte de bal.

în cameră, apoi, m­am «ăsat dus cîtva timp de gînduri; 
după care am adormit.

7
Filozof î — la acest cuvînt am tresărit. Cît eram de uluit ! 
Am rîs. Căci ce înţeles cumplit avea acest cuvînt în urmă 
doar cu cîteva luni. Pe urmă, am rîs iar.Fiindcă mă 
întrebam cum voi arăta oare ca Omul­care­

1
aduce­gheaţa ?

Am fost, de fapt, nemaipomenit de cuceritor, teribil 
chiar.
 Deoarece trebuie să vă închipuiţi că trimisesem să mi se 
aducă şi o barbă circulară, roşcată, de la un frizer oarecare, 
odată ce aveam de gînd să semăn leit cu originalul.

Am şi izbutit.

3
 Şi totul părea atît de ciudat !Partea a treia

LÎNGA GARDEROBA M-AM . LOVIT de o uşă, ceea ee la noi se crede a fi un semn 

rău. Cu toate acestea, lucrurile au mers bine, nimic n­am păţit.

Dimpotrivă, sincer să fiu, începusem să simt şi o oarecare căldură­
sub piele, ca atunci cînd mănînci copios.

Pare să"fie în asta ceva. De îndată ce scapi de gunoaiele Londrei, te
pomeneşti la început între grădini, apoi pătrunzi pe poarta boltită a 
unei vile izolate, năpădită de lumină, iar în bătaia acestei lumini 
defilează prin faţa ta fantoşe omeneşti, într­o bizară procesiune. Ca de 
pildă : regi harapi cu lămîi, acrobaţi răsăritenfln roşu şi negru, un 
înţelept oriental, apoi negri, arabi şi chinezi, aşadar o mică lume 
nostimă. Încît inima prinde să­ţi zburde de bucurie. Pe de o parte, 
fiindcă­i aşa de şireată această iume a noastră, pe de alta, fiindcă, 
sincer să fiu, începe să­ţi placă. Să­ţi placă temeinic. M­am privit şi 
întrTo oglindă. Mărturisesc că m­a bufnit rîsul, în aşa măsură mi­a 
plăcut şorţul. Cîrligul, de asemenea, aşa zău, eîrligui. Şi, să nu uit, 
barba, nu mai puţin.

Mi­a venit brusc ideea de a mă cluce dimineaţa mascat astfel la 
nevastă­mea. Ce­ar spune oare, scumpa de ea ? S­ar speria ? Ar rîde ?

Lingă un stîlp, apoi, am dat de un bun şi vechi prieten, Nicolae 
Hoshkin. Un bun şi amabil căpitan de marină.

5
 — Nicolae, — îl strig eu, atingîndu­1 cu cîrligul meu. — Nicolae, 
— îl privesc lung în ochi. (Era şi el un soi de măscărici indian.) — Mă 
mai cunoşti, oare, în acest hal ? Ştii cine sînt ?
Cum să nu ştiu, mormăilă, — răspunde el îndată. Ca şi cum doar ieri 
am fi umblat împreună îa cursuri

— .Lasă­mă deocamdată în gaee — îmi face el semn din
ochi. — Este la mijloc o femeie. '
 — Eşti neschimbat — rid eu.

— Am să mă iau pe urmele tale — răspunde el —, mă 
iau îndată, însă lasă­mă s­o aştept pe aleasa inimii mele. 
Clipa aceea va fi curată beatitudine — declamă el, cuprins 
de limbuţie.

7
 După care, porneşte şi dînsul în direcţia muzicii.

La mijloc, muzica începuse să eînte, de jur împrejur se 
rotea şi gîfîia mulţimea. Dansatorii se înclinau unul către 
altul, sau se înclinau înspre nimic ?... Iar din vîrte­ jul lor se
desluşeau uneori suverani de foc, regi ai pădurii cu 
peruzele, sau vraci de baltă, care, întocmai cum făcusem şi 
eu, se opreau în faţa oglinzii, ca să se admire sau să se 
scarpine.
 Aşa ceva să nu­mi placă ?

O, Doamne î — Mi­am spus —, atît ele universală să fie 
plăcerea prefăcătoriei ? La noi, în Olanda, prin saloanele 
protipendadei, au asemenea expresie femeile şi bărbaţii 
mistuiţi de mult în portretele strămoşeşti. însă, ca scarabeii
de fuduli, de parc­ar vrea să­i întrebe pe străinii aflaţi în 
vizită :

9
 — Nu­i aşa că­mi vine bine costumul ? ­— Deşi nu mai 
sînt de mult în rîndurile celor vii. Aşa erau şi aceştia. Ca 
unii care răscolesc nimicul, cu care apoi cochetează din plin.

Nicolae Hoshkin se ivea din cînd în cînd şi­mi şoptea :
 — N­a sosit încă, n­a sosit încă. Pînă la venirea ei, mă 
duc să pescuiesc.

Apoi dispărea iar în viitoare.

11
 Abia atunci mi­am dat seama că şi eu aştept pe cineva. 
Şi nici cea pe care o aşteptam eu nu era nicăieri. Am 
traversat aşadar de cîteva ori sala, am deschis şi uşa ca­
binetelor din jur. însă nici urmă de miss Β or ton.

— Atîta pagubă — mi­am spus —, e destul de amuzant 
şi fără ea. — Şi nu numai mulţimea, însă într­unui din 
cabinete, bunăoară, mi s­a înfăţişat o lume întreagă, în mic.
O lume stranie. Fără să mai vorbesc de imaginile mistice 
ale grădinilor unui rege cu numele de Petasios, pe pereţi 
figurau diferite maxime, apeluri tainice şi stranii, eu 
numele sfîntului Benedict­ziclarul, al lui Bonaventura şi 
Prudentius Clemens, ba şi al Johannei Southcolt — mi­am 
şi însemnat cîteva din aceste maxime, odată ce nu le prea

2G

13
5înţelegeam sensul. Nici azi, bunăoară, nu ştiu ce să însemne poporul lui 
Veniamin, fiindcă acestuia îi erau destinate inscripţiile, ba vorbeau pînă 
şi de noul Ierusalim, însă se găseau între ele şi asemenea mari 
avertismente :
„Cine păcătuieşte împotriva bucuriei, împotriva lui Dumnezeu 
păcătuieşte". (Ştim că, la fiecare patru sau cinci secole, această idee 
revine, însă zadarnic.) Şi, în contrast cu acest avertisment, următoarea 
măruntă profeţie din cartea secretă a lui Philon din Alexandria :
„Pînă cînd au ajuns, focul s­a şLstins." (Alături fusese pictată o siluetă 
roşie ca para focului, un alergător în­ tîrziat, în faţa căruia jăraticul se 
stinge. Iar în jurul alergătorului, peisajul e covîrşit de iarnă, de o iarnă 
pustie şi de amurg. Ca şi alte asemenea imagini teosof ice.)
Se mai aflau acolo şi alte curiozităţi, am făcut bunăoară cunoştinţă cu
doi bătrînei, păreau nişte fraţi gemeni în vîrstă, căci amîndoi erau 
deopotrivă de limbuţi şi purtau aceleaşi veşminte de senatori... Veni 
vorba de mierea cu fagure, adică de cei cărora le place această miere, 
despre un om neastîmpărat, cu aspect de conchistador, din cale­afară de 
iscusit, care se făcu nevăzut şi de astă dată în compania unei mărunte 
actriţe, undeva la etaj, la studio, cum i se spunea aici...
— Au dispărut într­un mic studio, domnul meu, uncie poţi să te 
săruţi în voie.
Prea bine — mi­am spus —; ia să vedem şi studioul ăsta, odată ce mă 
aflu aci. — Căci, sincer să fiu, nici de astă dată nu izbutisem să mă 
debarasez de anumite senzaţii bizare. Anume, că m­am rătăcit într­o 
societate ciudată şi excentrică, că tuturor celor prezenţi le place mierea 
cu fagure şi că cine ştie ce i­o fi strîns la un loc. Se vedea însă cît de colo 
că nu doar ştiinţeK oculte. Nu numai acest Bonaventura.
Reţin toate acestea, pentru că bănuiala mea avea să fie sporită de 
argumentele ce­au urmat.
— Cine să fie mutra asta stranie ? — am tresărit eu, către miezul 
nopţii, holbîndu­rnă la cineva.
Tocmai intrase, venind de cine ştie unde, o ceată de măcelari, cu 
uneltele meseriei la brîu, cuţite şi altele, cu un măcelar­şef în frunte. Erau
francezi cu toţii. Păreau să vină de la o altă petrecere, fiindcă erau cît se 
poate de degajaţi, îndeosebi căpetenia lor, un tînăr foarte bine dispus. Mi­
am dat seama îndată că nu face parte din societatea de faţafCu toate 
acestea, mulţi îl cunoşteau.
— Hei, ho — i se striga — să nu te­mpieclici cumva ! Iată, brigadierul. 
Să trăieşti, ţapule ! — Şi altele la fel.
Lui, însă, nici că­i păsa. Rîdea la toată lumea, însă nu se oprea. Era un 
bărbat chipeş şi rîdea plăcut. Avea dinţi frumoşi. Se năpustea aproape 
peste oameni, atît de avîntat era.
— Sînt în căutare de noi voluptăţi ­— declară el vijelios, dînd buzna 
îndată peste regina balului. (Regina aceasta era o oarecare doctoriţă, o 
nimfă cu numele de Dox sau Nox.) Iar măcelarii se ţineau pe urmele lui. 
însă întocmai ca nişte sălbatici, odată ce toţi aveau barbeţi. încît mă 
făcură şi pe mine să rîd. De unde îl cunosc pe acest tip ? — am prins eu să­
mi frămînt mintea.
Ce i­o fi spus acelei femei extraordinare, n­am aflat. Probabil că o 
adoră, odată ce femeia rîse, ba îl mai şi ameninţă cu evantaiul. La care el, 
ca şi cum nimic nu s­âr fi întîmplat, clătină uşor din cap şi îşi văzu de 
drum.
— Ei ? — îl întreabă la repezeală ceilalţi.
— Nu este ea — răspunde el, şi se opreşte înaintea ynei alte femei.

14
 De astă dată, însă, a fost el cel ce prinse să zîmbească. (Aceasta era, la rîndul ei, o 
femeie în costum pompeian şi de asemenea extraordinară.)
­— Din asta aş muşca — făcu el către ceilalţi şi, după cum se vede, nu mai puţin 
suculent»
La care, însă, tăcu brusc.
— Dar asta cine e ? — întrebă el pe un ton sever.
Trebuie sa se ştie că muzica nu mai cînta de mult,
se serveau răcoritoarele şi conversaţia era în toi. Dacă închideai ochii, te puteai crede 
într­un parc din Paris, în care vrăbiile ciripesc de zor. De astă dată, însă, vuietul scăzu

15
 .Pentru că intrase în sală o subretă mititică... adică, de fapt, nici nu 
era subretă. Era camerista sau protejata amfitrioanei, Madame Poulence, 
cum s­a răspîndit îndată zvonul de la om la om, o sărmană orfelină, aflată 
într­o situaţie incertă. Era o apariţie într­adevăr strălucită. Pînă nici 
regele Petasios nu avea asemenea floare în grădina lui. — Nu ştiu dacă au
observat şi alţii că există unele fiinţe în care parcă prinde trup tinereţea 
însăşi, ca şi cum strălucirea ochilor şi surisul buzelor, pînă şi mişcările ar
da de veste oamenilor : sînt tînără, sînt fericită ! Şi. ca şi cînd ar întreba 
dacă merită să te mai preocupe şi altceva pe acest pămînt. în afara de ele 
şi doar de ele.
Ei bine, aşa era şi această subretă mititică. Uşor pistruiată, însă asta o
făcea să pară şi mai fragedă. Fiindcă pînă şi cusururile tinereţii sînt pline
de strălucire. Mai departe fiindcă, deşi admirăm perfecţiunea tinereţii, 
cusururile ei le mai şi iubim, e îndeobşte ştiut.
Avea părul roşu ca focul, or cele de felul ei ştiu bine că verdele, şi 
anume verdele marin, se potriveşte cu această vîlvătaie. Purta o rochiţă 
verde, cu un şorţuleţ de dantelă, şi cum s­a topit deodată, în faţa acestei 
simplităţi, perfecţiunea de nimfă oceanică a pomenitei frumuseţi 
calculate ! Purta în mîinile ei delicate un castron de argint cu băuturi la 
gheaţă. Pînă şi acest vas părea să arunce asupra ei reverberaţii, niţel 
argint, încît te lua cu cald şi rece în acelaşi timp prin preajma inimii.
Trecînd pe lîngă milionăreasa Mrs. Bigpaper, fata îşi pironi ochii în 
pămînt, iar cînd se opri în faţa reginei balului, Lady Nox, şi­i ridică din 
nou. Cuvintele îşi luară zborul de pe tiuzele ei ca nişte păsărele.
— Nu serviţi, madame ? — întrebă ea ciripitor.
Lady luă paharul, apoi zise : — Eşti dulce. — Alţii se mărginiră să 
zîmbească şi să spună doar : — Mulţumesc. — Se auzi şi o voce, care nu 
consta decît dintr­un „Ah \<ζ — Păreau cu toţii emoţionaţi, nu era greu de 
ghicit. Un bărbat adus de spate, căruia se pare că­i plăcea filozofia, i s­a 
adresat în apropierea mea cuiva : — De ce­o fi răsădit Creatorul tocmai pe
aceste meleaguri asemenea ispite, asemenea miracol ? Aşadar, accentul 
vieţii cade pe ceea ce e la suprafaţă, nici pe asta n­o credeam pe vremea 
cînd urmam logica.
— Da, da. Bunătatea s­ascunde în adîncuri — încuviinţă cu capul o 
femeie durdulie şi cu un aer trist. Pe un ton care trăda că ştie ea şi altele 
despre acest subiect.
La rîndul meu, mi­am spus :
— Ce impertinenţă ar fi ca să vrea cineva să stăpânească singur 
asemenea minune î
După care am închis ochii, ca să­mi recapitulez viaţa.
Nicolae Hoshkin se afla şi el acolo, nu prea departe ele mine. Mi­am 
dat seama îndată ce anume îl frămîntă pe bietul om, căci, ca şi cînd ar fi 
fost beat, pînă şi ochii îi săreau din orbite.
— Cere şi tu o limonadă — şi­au îndemnat măcelarii căpetenia, care 
însă, spre cinstea lui fie zis, nu se prea mişca.
Stătea locului, cu privirile şovăitoare — se abandonase şi el 
contemplării acestui mic miracol. Ca unul care refuză să­şi creadă 
ochilor.
•— Dedin a înnebunit — făcură nemulţumiţii.
— Dedin a fost vrăjit.
­— Chiar aşa un papă­lapte să fie ? — izbucni unul din ei aproape de 
mine, de parcă mi s­ar fi adresat mie.
I­am aruncat o privire celui care vorbise, apoi m­am uitat la căpetenia
măcelarilor. Era el, de fapt. Paul de Grevy. Pe numele său intim : domnul 
Dedin, da, chiar el.

16
 Cum de nu­1 recunoscusem îndată ? Nu ştiu nici azi. Din cauza barbeţilor ? Nu 
părea verosimil.
Sau nu­mi aminteam prea bine de el, poate că nici­ cînd nu­1 privisem mai atent ?
Asta a fost tot. Fiindcă, după asta, nu m­am mai gîndit la nimic. Amuţise totul în 
mine, rotiţele mele se opriseră.
îmi vîjîiau doar urechile. Şi mi se părea c­aud nişte chemări caracteristice. Nişte 
chemări îndepărtate.
Asta ţinu vreo cîteva secunde.
— Aşadar, şi el e aici — am murmurat. — Se cuvenea să fi ştiut şi eu — am încercat
să­mi păstrez echilibrul. Ceea ce, evident, am izbutit.
Căci am ieşit din sală cu paşi foarte rari.
Jos am mai zăbovit cîtva timp.
în grădină era frig, ori eu nu aveam palton, este firesc astfel să dîrdîi. Era la început de
primăvară, un anotimp foarte rece : bolta cerului e neînchipuit de vastă, iar copacii 
neînchipuit de întunecaţi. Se lăsase peste lume acel soi de răceală cînd nimic nu mişcă,
nicăieri vreun semn care să­ţi îngăduie să ajungi la concluzia că, undeva, ­treburile 
noastre sînt supravegheate.. Noaptea încremenise într­o imobilitate de neurnit şi într­o
indiferenţă aşijderea. Iar dincolo de creştetul arborilor pîlpîia o ceaţă străluminată : 
diadema nocturnă a Londrei, s — Ce simpatic este acest oraş ! — conversam în sinea 
fcnea cu cineva. Probabil că intenţionam să spun 

17
— :Iaca, vezi, Domnule, acum ce s­ar cuveni oare să fac ?

1
 Poate că mă adresam bătrînului olandez, armatorul. Mi­
era nespus de drag, în clipele acelea, cu o dragoste 
nemotivată şi exagerată. Sau să­mi fi fost drag nu numai el, 
ci însăşi senectutea şavăitoare şi moartea ? Eram în mare 
încurcătură. Un sărman delirant neajutorat.

încolo, dispăruse din mine orice simţire.

2
 Ca unul care stă la pîndă şi .observă toate... întunericul 
era fără stele, cu toate acestea înălţăm.din cînd în cînd ochii.
De parcă m­aş fi abandonat unei puteri oarecare, o putere 
care să facă cu mine tot ce­o vrea.

Aşa, zău.

3
— Francesco —∙ strigă cineva în grădină.

La care, am şi pus mina pe acest Francesco.

4
 — Există pe­aici vreun studio ? — l­am întrebat în limba
italiană.

S­a bucurat din cale­afară auzindu­mă. Mă atinse uşor 
pînă şi de braţ. Ieşise să fumeze la aer. Era un băiat tînăr.

5
 După care, prin subsolul clădirii, peste bucătărie, şi prin 
coridoare, am pornit înspre tainiţa studioului. Luasem 
singur această hotărîre, deoarece în sală refuzam să mă mai 
întorc. Pe unde treceam, unii se holbau la noi. Odată ce 
luase început tălăzuirea şi căscatul, bucătăreselor le. era 
somn.

— Bună seara — am zis deschizînd uşa.

6
 — Bună dimineaţa — îmi răspunseră ele, cu o punctua­
litate britanică, în timp ce zîmbetul lor îl simţeam în ceafă. 
Probabil că le făcusem o impresie ciudată, fără doar şi poate,
cu înfăţişarea mea de măscărici ivit printre cratiţe.

Aveam neîncetat în faţă ochii olandezului.

7
 — Am văzut şi albi, şi negri, pot spune chiar că au fost 
cîteva figuri interesante, însă ajunge. Ce­ar dori, domnia­ta
? — mă întrebau parcă ochii aceia.

— Nimic — i­am răspuns. — Mă duc să­mi rezolv doar 
nişte treburi.

8
 Am zăbovit un timp afară, pe scări. Fiindcă răsunau la 
răstimpuri aplauze, însă nu se putea intra, odată ce 
înăuntru avea loc o reprezentaţie.

— Ce fel de reprezentaţie ?

9
Tînărul nu ştia.

— Nişte scene de dans — spuse el şovăitor.

10
 — Cum scene de dans ? La parter are doar loc un bal !

— Da, însă asta este un fel de şcoală independentă sau 
aşa ceva.

11
 Nu mai trebuie să spun că şi asta mă impresionă în mod 
ciudat. — Să nu fie, oare, un cuib al păcatului această 
încăpere de sus ? — iată primul meu gînd. Deşi era un lucru 
cît se poate de simplu, cum aveam să aflu mai tîrziu : sora 
amfitrioanei, o oarecare sărmană cucoană ofilită, ţinea acolo
cursuri de artă, ajutată de întinsele relaţii de societate ale 
doamnei Poulence. însă, ce poţi cunoaşte despre toate 
acestea atunci cînd te găseşti în faţa uşii sale încuiate, iar 
din interior răsună aplauze şi se aud şoapte... adică, nu m­aş
fi mirat nici clacă aici, sus, s­ar fi dansat în pielea goală.

Nu se dansa însă în pielea goală. Era acelaşi grup de 
dansatori, care se produsese şi în sala de bal ­— uitasem să 
menţionez că fuseseră şi jos, unde cîţiva prezentaseră în 
pauză nu mai ştiu ce dans cuvios, oriental,, cu coifuri pe cap 

12
şi cu nişte zurgălăi la fluierul picioarelor. Repet, cît se poate 
de cuvios — evident, în deplină armonie cu ideile cultivate 
aci.

Aşadar, nu era nimic deosebit, nici jos, nici sus. în 
schimb, ceea ce căutam, am aflat. Ceea ce doream şi pentru 
ceea ce venisem la serată. Odată ce, în primul rînd de 
scaune, şedea nevastă­mea.

13
*

Şi nici măcar în primul rînd, ci pe unul din scaunele 
aşezate în diagonală, care se cheamă avanscenă. Pe cap avea
o perucă pudrată, iar în mînă ţinea un lornion. Avea, 
bineînţeles, un aer întrucîtva străin, aşa că nu mi­a venit să 
cred ochilor. — Nu visez oare ? — m­am minunat eu. (Mi se 
mai întîmplă şi azi să nu fiu sigur dacă nu fusese cu 
adevărat doar un vis.)

14
 Cu toate că ea era. Fiindcă începu să­şi umezească buzele
cu vîrful limbii, încît eram sigur de astă dată de ce vedeam. 
Am înaintat deci încet pe lîngă perete, cînd mi­am putut da 
seama, în sfîrşit, în ce fel se dilată ochii aceia.

Căci, la un moment dat. s­a uitat la mine. ba duse pînă şi
lornionul la ochi. în acea clipă, i s­au dilatat ochii sub sticlă.

15
 De spaimă, probabil, atunci cînd ni s­au întîlnit privirile. 
S­o fi gîndit, probabil : cum seamănă ăsta cu bărbatul meu ! 
Cu siguranţă că i­a bufnit cumplit inima. S­a liniştit, însă, 
îndată.

(Dealtfel, abia cînd scriu toate aceste întîmplări, mă 
întreb : cum anume să fi fost asta ? De ce, oare, n­o fi coborî 
t şi ea în sala de la parter, de ce venise numai sus ? Să fi fost
bîntuită de presimţiri — sînt sigur de asta, acea privire a ei 
pune capăt oricărei îndoieli.)

16
 Numai că şi­o fi spus ulterior : — Nu poate să fie 
bărbatul meu. Adică, nu mă recunoscuse, mi­am clat seama 
îndată, deoarece ea a continuat să­şi umezească buzele. 
Totul părea un coşmar. Fiindcă, în aceeaşi clipă, încăperea 
se scufundă în întuneric, începea un nou număr, la care eu 
am ieşit pe o uşă laterală. Am părăsit şi acest loc, totul.

Cîtva timp am hoinărit apoi prin grădină. Mi se părea c­
aud din nou aceeaşi chemare.

17
 — Ar trebui să­mi pun ventuze, căci totul este din cauza
congestiei — am constatat de îndată ce­am ajuns în stradă. 
Prin faţa ochilor mei pluteau imagini uşoare — o punte 
însorită de corabie, acalmie totală de vînt şi un fericit plictis 
— pace adevărată... doar cînd şi cînd cîte un mărunt clipocit,
cînd şi cînd nişte tropăituri... sub soarele torid al 
ecuatorului, pe punte şi la umbră, marinarii bătrîni îşi pun 
unii altora ventuze. Pe vremea aceea eram încă tînăr.

— îmi trebuie douăzeci de ventuze, de îndată ce se 
desprimăvărează — ziceau bătrînii aceia, cu năsturei de 
aramă în urechi.

18
 Cine ştie dacă nu aveau dreptate ? Căci se ţineau încă 
bine. Oare nu e înţelept să­ţi faci gaură în urechi ? Odată ce 
natura este de nepătruns, iar fiinţa omenească de 
nedezlegat.

— întocmai, de nepătruns şi de nedezlegat — am 
încuviinţat eu. — Este, de fapt, aşa cum este.

19
 încolo, nu simţeam nimic deosebit, nici cel puţin de astă 
dată. însă, nici nu mă prea gîndeam, sau în imagini doar, 
aşa cum credem că fac animalele. Adevărul este că îmi 
îngăduiam, în sfîrşit, odihnă şi hoinăreală. Atît inimii, cît şi 
mie însumi.Adevărat că mi­am adus aminte şi de 
cantaragiu, însă l­am alungat din minte, întocmai ca pe 
Gregory Sanders, sau pe şi mai înţeleptul psihanalist, 
aşadar, pe toţi. Căci mi se făcuse lehamite de ei.
 Odată ce de nimeni nu mai aveam nevoie. îmi era scîrbă 
ele toţi, încît pînă şi stomacul mi se întorsese pe dos. De 
unii, fiindcă erau prea îngăduitori, de alţii, fiindcă erau prea
severi.

Oh, dobitocii ! încercaseră să­mi explice, mie, pro­ pria­mi
viaţă. Aş fi fost de astă dată în stare să le ţin o scurtă 
prelegere — oare despre ce anume ? Ar fi uluiţi cu toţii. în 
acest fel ar conteni să­şi mai bată gura, îmi pun capul.

21
 Căci doream din tot sufletul să le demonstrez cît de proşti
sînt. Odată ce se străduiesc să toarne în capul altuia 
propriile lor patimi.

în acest fel apoi : dintr­un nimic în alt nimic. Aşa ceva îţi 
prieşte, de obicei. Am hoinărit prin oraş ceasuri la rînd, 
încurcîndu­mă în tot felul de dialoguri.

22
 Iară şi iară. Mă hotărîsem să mai hoinăresc cîtva timp, 
deoarece de astă dată îmi făcea bine aerul, după care voi lua
o maşină, care să mă ducă la Brighton, unde voi încerca să 
dorm, înainte de a întreprinde cevă. Trebuie să fiu atent la 
condiţia mea fizică. Dealtminteri, nici nu sînt la Londra 
încă, mă mai găsesc doar la Bruges. Mi­am spus că voi 
încerca să pornesc către Brighton, însă şi asta a fost curată 
neghiobie. Deoarece cum să te orientezi într­un oraş aşa de 
mare ? Mai cu seamă că vremea se schimbase din nou, încît 
plutea iar ceaţa pe toate căile. Ajunsesem în apropierea unei
mari pieţe.

De mai mult timp mă tot urmărea o maşină de piaţă. O 
zărisem de mult, însă n­o luasem în seamă.

23
 — Chebse, chebse — mă invita şoferul, cu un accent 
bătrînesc, ceea ce însemna cab, sir.

Adică să urc în maşină. De parc­ar fi ghicit că aceasta îmi
era, oricum, intenţia. Mîna la pas, ţinîndu­se pe urmele 
mele. îmi mai aduc aminte şi azi încă de lumina farurilor lui
desluşindu­se din ceaţă şi proiectîndu­se înaintea paşilor 
mei, de cîte ori coteam la vreun colţ de stradă. începuse şi 
asta să mă sîcîie. Odată ce jocul ţinea de prea multă vreme.

24
Ce­o fi vrînd de la mine ? — m­am întrebat, oprindu­
mă pe trotuar. Se pare că tot atunci i s­a urît şi lui de 
toatăpovestea, odată ce s­a oprit de asemenea, chiar lîngă mine, lîngă 
bordura trotuarului.
— Chebse — mai făcu el o dată, în timp ce eu am văzut că­i scăpărau 
ochii mărunţi de lîngă volan. Cînd să mă uit mai bine. zăresc şi­un 
revolver în mina lui. Scăpăra şi el. Totul era scăpărare.
— Ehei, tocmai la timp — mi­am spus. Oricum, n­ai să scapi uşor.
— Ce doreşte domnia­ta ? Your worship — l­am întrebat pe bătrîn. Căci
la volan se afla un om în vîrstă, mi­am dat îndată seama. — Cu ce­aş putea
să vă fiu de folos ? — l­am mai întrebat.
La care, comise imprudenţa de a coborî din maşină.
Era o prostie de neiertat.­ Deoarece, dacă rămînea în maşină, ce 
puteam să­i mai fac ? Avînd revolverul aţintit spre mine, aş fi fost silit să 
fac tot ce­mi porunceşte. Astfel însă ? Am avut îndată senzaţia că voi mai 
încerca ceva.
— Cu nişte bani, domnule, — făcu el pe un ton destui de prietenos, în 
timp ce privirile îi erau înecate într­un abur de melancolie.
Sărmanul ! Părea să fie un novice. Unii dintre ei se prefac 
ameninţători, cînd, de fapt, li­e teamă. Ăştia sînt începătorii. în schimb, 
arma ia foc mai uşor în mîinile lor.
Trebuia deci să­mi supraveghez fiecare mişcare.
­— Hands up — îşi aminti el şi de formula învechită.
— Cît vrei ? — l­am întrebat.
— Totul — răspunde el cu severitate. Devenise sever de astă dată.
Umblasem pe multe meleaguri, inutil s­o mai spun, fusesem prin porturi 
înnoptate şi prin spelunci, unde stăruie multă paloare şi unde, aşa cum se
spune, cuţitul încremeneşte în aer. îmi plăceau chiar aceste locuri. Ba 
sărisem pînă şi în apă, încercîncl să scap de nişte vlăjgani buni de inimă, 
în portul din Bremerhaven, îndată după debarcare. Insă, ce rost ar avea 
această înşiruire ? La Palermo, sub un pod, lovisem odată, pe întuneric, 
cu atîta putere pe cineva, încît auzisem cum îi trosnesc oasele. Urmarea 
n­am aflat­o niciodată şi nici n­am avut curiozitatea să aflu. Mi­am văzut 
de drum fără întîrziere. Astfel că n­o păţisem încă, scăpasem teafăr din 
asemenea situaţii. De astă dată, însă, mă aflam la strîmtoare. La o mare 
strîmtoare. Căci simţeam cum îmi tremură genunchii

25
 — .Afurisenia ei de lume, am îmbătrînit — îa asta m­
am gîndit, în timp ce mi se lua ceasul şi portofelul, ba chiar
şi stiloul şi­1 însuşise, nemernicul.

26
 Apoi s­a apropiat strîns de faţa mea; vîrî mîna şi sub 
cămaşă, adevărat că la indicaţia mea, odată ce îi spusesem 
chiar eu s­o facă, spre a nu pierde vremea cu prea multă 
cotrobăială. (Căci cer să mi se faca buzunare şi în 
interiorul cămăşilor, iar cînd am o sumă mai mare asupra 
mea, acolo o păstrez. De astă dată, luasem cu mine aproape
tot ce aveam, deoarece s­ar fi putut să am nevoie de bani la
Bruges, în vederea vreunei afaceri, nu se ştie niciodată.)

îi spusesem, aşadar, unde­mi sînt banii.

27
 — Să rămîn fără o leţcaie ? — m­a străbătut un frison. 
— Dumnezeii ei de treabă î — tocmai acum ? — Căci rămîn
lefter, ce­am să mă fac începînd de mîine ? N­o să mai pot 
face un singur pas. Sau să­ncep să dau dintr­un colţ în 
altul, în căutare de bani ? De la cine să cer ?

La gîndul acesta, sîngele mi s­a urcat la cap, încît m­am
năpustit aproape, cu mîinile goale, asupra ţevii 
revolverului.

28
 îndărătul meu se întindea un spaţiu vast, în faţa mea 
era strada — ne găseam lîngă un parc, undeva prin Ken­
sington (după cum aveam să constat a doua zi) —, şi era la 
ceasul acela din zori cînd felinarele nu mai luminează, însă
nici răsăritul soarelui n­are încă putere. Cu toate acestea, 
prin cîte nu trecusem în clipele acelea, mi se părea că 
desluşesc adevărate procesiuni dincolo de ceaţă, nu prea 
departe de noi — oameni ce se înapoiau din munca lor de 
peste noapte, urlici matinali, o femeie care fugea după 
cineva, un biciclist care trecea tocmai prin faţa ochilor mei 
— însă nu dădea Dumnezeu ca vreunul să arunce o privire 
înspre noi. Să nu ne fi văzut ? Poate, însă, că e mai bine că 
aşa s­a întîmplat. Sînt situaţii cînd este mai bine să fii 
chinuit, iar atenţia să­ţi fie îndreptată în altă direcţie, 
decît adevărata ta mizerie.

29
 Am legat o discuţie cu agresorul meu, ceea ce era 
ridicol. în schimb, era şi respingător să stai neputincios în 
acelaşi loc, ca vita, cu mîinile în aer, Sau încercam să­i 
distrag atenţia în altă parte ?

— De unde eşti de fel ? — l­am întrebat. Mi se pare şi 
mai uluitor faptul că mi­a răspuns de unde era.

30
 — Din Shetterland — răspunde el sec.

— Ce meserie ai avut înainte ? ­— (Era o întrebare 
nemaipomenit de stupidă.)

31
 — Shut up 26 — răspunde el.

Avea dreptate. Aşadar, să­mi ţin gura. La care, însă^ 
mi­a sărit muştarul.

26 Gura ! (engL).

32
 — Ehei, Dumnezeii tăi — i­am spus —~ să nu cumva 
să­mi iei şi fularul, odată ce mi­e frig. Nu vezi ce subţire 
mi­e pardesiul ?

El avea nevoie însă şi de fular, ba mi­a luat pînă şi 
ţigările de foi, iar cîrligul mi 1­a aruncat departe, pe­o 
pajişte. Cu asta, apoi, am şi isprăvit. — In sfîrşit — mi­am 
spus eu.

33
 Prinse să se retragă încet, cu spatele, către maşină,1 
ţinîndu­mi neîncetat sub observaţie ochii.

Ceea ce era o greşeală fatală. Fiindcă eu îi urmăream 
nu ochii, ci ţeava revolverului. Vroiam să văd clacă nu 
cumva oscilează. De fapt, oscila. Chiar de la primul pas, 
ţeava s­a aplecat uşor, lucru pe care 1­a simţit evident şi 
dîpsul, deoarece a redresat­o pe loc. Numai că a redresat­o 
prea mult, iată prostia lui şi, ceea ce era mai important, a 
deviat­o lateral. Mie, însă, mi­a fost de ajuns şi această 
singură clipă. Fiindcă m­am şi năpustit asupra lui. Pe 
capul lui.

34
 Ε o săritură excelentă, deosebită, marinarii francezi îi 
spun „taica Francois", o exersasem deseori odinioară şi, 
spre surpriza mea, nici de astă dată n­a dat greş. Constă 
dintr­un salt asupra adversarului, de parcă te­ai prăbuşi 
peste el de la etaj. Şi într­o clipită, aproape fără nici o 
relaxare a genunchilor, îndeosebi cu ajutorul muşchilor 
tălpii.

Imaginaţi­vă că am o sută de kilograme. Iar dacă mai 
scot şi­un răcnet corespunzător... Or, eu ştiu să răcnesc. 
Bietul om s­a speriat aşa de rău, încît şi­a descărcat şi re­
volverul, de îngrozit ce era.

35
însă, fireşte, degeaba, deoarece i­am lovit între timp 
mîna... Restul nu mai este interesant, ci mai degrabă trist

36
 .I­am împins cu bărbia capul pe ceafă, după care am 
izbit o singură dată, căci acesta mi­e obiceiul. Şi, vai, din 
nou mi­a fost dat să aud pîrîitul acela caracteristic. La 
ceafă. Fare­se că­i rupsesem vertebra, fiindcă muri sub 
ochii mei. Lucrul acesta mă mai mihneşte şi azi odată ce n­
am simţit nici atunci măcar ceva deosebit.

37
— Aşadar, nu sînt încă prea bătrîn — mi­am spus.

Asta a fost tot.

38
 — N­am mai săvîrşit de mult asemenea faptă — am clătinat uşor 
din cap, de îndată ce m­am aplecat asupra lui şi am văzut că se şi ivise 
firicelul roşu : sîngele ce­i şiroia din colţul gurii.

39
 Apoi l­am jefuit pe bătrîn, adică mi­am reluat lucrurile,1 
continuîndu­mi paşnic plimbarea.

Partea aceea a străzii mai era necirculată.

40
 înaintam cu paşi măsuraţi şi tihniţi, păstrînd ţinuta degajată de 
înainte. însă, parcă şi mai visător, mi­aduc aminte, odată ce simţeam în
membre o nemaipomenită uşurinţă. De parcă umblam pe nori. Aşa te 
simţi după mari voluptăţi.

Să nu uit că mi­am căutat şi cîrligul, tot fără vreo grabă. Căci nu 
era* de dorit să­1 găsească cineva, nu doream să am de­a face cu 
poliţia. De astă dată, chiar, nu doream, căutînd să înlătur pînă şi 
impresia că aş fugi.

41
 Eram, aşadar, mai tacticos decît ar fi fost necesar. După vreo 
douăzeci de paşi, m­am şi oprit.

Zăcea mort, acolo unde îl lăsasem, atît puteam vedea din el. Cu 
toate că, între timp, începuse să mijească binişor de ziuă. Capul îi 
atîrna de pe bordura trotuarului, iar maşina lui rămăsese părăsită, 
într­o mare singurătate.

42
 Mi­am văzut de drum. Coteam cînd pe­o stradă, traversam în 
diagonală cînd o piaţă, hoinărind aşadar în zigzag, după cum se 
recomandă după asemenea isprăvi. Mi­am smuls bineînţeles şi barba... 
La Londra există multe case ce rămîn deschise şi în timpul nopţii, sau 
nici n­au poartă — am intrat într­una din ele, uncie, într­o gură de 
canal din curte, am vîrît atît barba, cît şi batista. Căci ai luasem 
întîmplător şi batista, ce pot face ? Pînă şi ineluL de oţel l­am ascuns, 
să nu uit, inelul pe care îl aveam de douăzeci de ani în degetul mic — 
pe acesta l­am vîrît, de furie, odată ce se dovedise a fi o unealtă prea 
bună.

Căci n­avusesem de gînd să­1 omor pe bătrîn. Nu, aşa ceva nici prin 
minte nu­mi trecuse. Căci, la ce bun oare 
— ?Ei, v­aţi amuzat ? mă întreabă directorul hotelului. — Aţi băut mult ?
— Ce ziceţi de irlandezi ?
Citea tocmai ziarele de dimineaţă, şi din nou săvîrşiseră ceva irlandezii.
— Unde v­aţi lăsat barba ? —­ începu el rîzînd. în timp ce îşi împingea ochelarii pe 
frunte. — Unde vi­e barba ?
Nu i­am răspuns.

43
 El însă îmi destăinui fără ocol că, în ajun, se minunase de mine. Căci e ciudat ca un 
om în toată firea, cum sînt eu, să se travestească în măscărici, iertat să­i fie. Şi, pe 
deasupra, îmi lipisem pînă şi barbă...
Ne­am antrenat într­o discuţie despre irlandezi. Iar eu am început să­i deapăn nu 
mai ştiu ce poveste... era o situaţie ciudată. Dealtfel, azi bănuiesc ce­o fi fost.
Avusesem pe vremuri un văr mai mic, care, într­una din nopţi, se deşteptase din 
somn şi se apucase să plîngă din cauza unui străin. Cică trenul tăiase pe­un biet nenea, 
roţile îl decapitaseră. Şi plîngea amarnic.
Mai tîrziu s­a aflat că copilul avea febră. în schimb, străinul decapitat fusese 
adevărat : seara următoare i se citi accidentul lui dintr­un ziar.
Ei bine, aşa ceva se întîmplă se pare şi la o vîrstă mai înaintată. Ai vreun necaz sau 
ai temperatură, însă nu le dai atenţie sau nu vrei să ştii de ele — am început deci să­i 
povestesc despre menazi. Ce lamentări s­au mai iscat din asta în zorile mohorîte, la 
lumina becurilor electrice !
— Cunoşti cumva istoria menazilor ? — l­am întrebat pe acest om nepăsător.
— Menazii sînt o populaţie în Indiile Olandeze. Sînt urmaşi ai cuceritorilor 
portughezi de odinioară, sînt creştini chiar, ba îşi păstrează pînă şi vechile 
patronimice, atîta doar că s­au colorat la ten — aflase de asta ? Intrucît, în căldurile de 
acolo, e cu neputinţă să nu te transformi, odată ce cei ce nu sînt negri la piele nu 
supravieţuiesc. Ce spune de această nerozie ?
— A devenit un popor cu păr creţ, la fel ca indigenii, însă nespus de trist. Oare de 
ce­o fi aşa de trist acest popor ?
— Fiindcă nu acolo este obîrşia lui — am zis. — Pricepi ? — l­am întrebat pe 
neaşteptate : — Eşti în stare să înţelegi atîta absurditate ?
Directorul s­a holBat la mine

44
 — .Preabine — face el —, de ce slrxteti însă asa de

furios ? —∙ Am fost de astă dată şi mai amar. —­ Oare nu mă poţi 
înţelege ? — am strigat din nou. — Nu­ţi dai seama cine anume sînt cei
ce s­au stabilit acolo ? Cei care nu sînt din partea locului. Şi care, mai 
tîrziu, au făcut totul ca să­i alunge şi să­i asuprească, aşadar, să­i pri­
gonească pe cei ce erau negri, adică pe băştinaşi ? Atîta doar că, de astă
dată, sînt negri şi ei, nu­i aşa ? Le­a venit acum şi lor rîndul de a fi 
dispreţuiţi, nu ? — Şi aşa mai departe, clocotind de indignare, din 
cauza tragediei acestor popoare îndepărtate. încît, mai­mai să plîng. 
Oare înţelege din î­ntîmplarea aceasta circuitul neîntrerupt al 
mîrşăviei, prezent în orice domeniu căruia îi spunem viaţă ? De abuzul 
ce se săvîrşeşte permanent cu inima omenească ?

45
 — Da, odată ce viaţa este o mîrşăvie —∙ am reluat eu pe un ton 
nou. La care, pînă şi directorul roşi uşor.

— Il poftesc să judece dacă nu este o mîrşăvie ceea ce omul e nevoit 
să îndure. Dar pe tărîmul sentimentelor ? — aş mai fi vrut să­i spun. 
Numai că am tăcut de astă dată. Deoarece am avut o viziune cum nu se
poate mai simplă şi mai clară.

46
 — Paul de Grevy este amantul nevestii mele. Ce e ciudat în asta ?

— De ce să faci atîta tărăboi pentru o cîrpă de muiere ? — Şi, parcă,
dintr­o dată m­am destrămat. Eram buimac.

47
 De astă dată, însă, directorul se aprinse şi el.

— Acolo negrii sînt dispreţuiţi, în timp ce la noi lumea se duce pe 
Coasta de Azur ca să se înnegrească — rise el. — Aşa este, lumea­i un 
balamuc. Ba a mai adăugat : Văzuse odată la cinematograf cum se 
capturează urşii polari în Oceanul îngheţat. Sînt prinşi cu plasa, ea 
peştii.

48
Eu eram însă atunci deja departe, nici nu­1 mai auzeam.

— Ce­ai spus ?

49
 — Ε cam acelaşi lucru — răspunde el. — îi iau de,unde s­au născut,
ca să­i ducă unde n­au ce să caute. Cu toate că le plac gheţarii, ei sînt 
transportaţi în California. S­au deprins cu libertatea, însă sînt închişi 
în cuşti. Aşa­i viaţa — surise directorul, mai calm de astă dată.

Se putea ghici că­şi redobîndise stăpînirea de sine de pe urma acestor 
cuvinte, anume că aşa­i viaţa

50
 — .Sînteţi un om pătimaş — f'ăcu el ironic. — N­aş fi 
bănuit. Nu cumva aveţi temperatură? Sau n­aţi băut cumva 
prea mult ?

51
 Şi a mai adăugat ceva, ceva de care şi azi mă' mai minunez.

— Doar nu dumneavoastră sînteţi acum împăratul broaştelor de la
Tilsit ? — m­a întrebat deodată, de parcă şi­ar ii pierdut şi el mintea 
din cine ştie ce cauză.

52
 Nici azi nu pricep această întrebare. Am încercat să aHu dacă există
aşa ceva la Tilsit, vreo legendă despre un împărat al broaştelor. Nimeni
însă n­a auzit vreodată de ea.

*
 Să fi avut temperatură ? S­ar putea, odată ce aproape nu îneliisesem
ochii timp de trei sau patru nopţi.

Se înţelege dar că eram buimac, şi mult timp încă după asta. Zile la 
rînd. Este adevărat, însă, că luam somnifere, încît şi ele au contribuit la
buimăceala mea — hapuri puternice, preparate cu morfină împotriva 
durerilor de măsele, pe care le iau cu mine de cîte ori plec la drum.

54
 Datorită acestui hap am dormit dus, fără vise, pînă la amiază, cînd 
pe la orele unu şi jumătate, am tresărit speriat. — In ziare scria că 
fusese omorît şi prădat un şofer de taxi. Că făptaşul, pesemne, fusese 
silit să dispară în mare grabă, uitîndu­şi revolverul la locui crimei, iar 
din armă lipseşte un glonte. Doar atît. Şi că autorul e căutat de poliţie.

In timp ce autorul se găsea într­un a din camerele de la al patrulea 
etaj al hotelului Brighton şi îşi smulgea de pe faţă resturile de mastix, 
după care se bărbieri temeinic şi făcu o baie... După ce­am mîncat ceva 
în cameră, mi­am pus cămaşa cea mai lejeră, un costum moale de voiaj 
şi am coborît să mă plimb. Afară ploua mărunt.
 Mă gîndeam să fac puţină mişcare, căci mişcarea îmi limpezeşte 
mintea. Ploaia, de asemenea. Cu toate că nu mă simţeam cîtuşi de 
puţin rău, aveam cel mult o oarecare slăbiciune în viscere. N­aveam 
vlagă.

Mi­a venit ideea neaşteptată ele a o suna la telefon pe miss Borton. 
S­a prezentat chiar ea.

56
 — De astă dată vreau totuşi să­ţi fac o vizită, odată ce­doresc să­ţi 
vorbesc — i­am spus pe scurt.

•— Te aşteptăm — răspunde ea îndată;
 Adică, ar prefera totuşi să coboare ea ia mine, aşa a$e să fie mai 
plăcut.

— Cu plăcere — îi răspund la rîndul meu. — La Brighton ?

58
­— Oh, nu acolo.

■— Din nou într­un parc ?
— Mai curînd acolo. Dacă plouă, îşi va pune mantaua.

A indicat îndată un loc destul de frecventat aproape

60
de­o piaţă.

— De acord — i­am spiis. — Te­aştept. — Şi am reaşezat 
receptorul în furcă.
Am aşteptat, plimbîndu­mă prin ploaie.

■— Ehei, de astă dată ai să­ţi primeşti partea — mi­am spus.

62
 Odată ce părea verosimil ca ea să fi făcut cu mine toate acestea. Nu 
mai există vreo îndoială — aşadar că uneltise şi dresese, ştiind bine că 
Dedin se află în oraş," că nevastă­mea nu plecase Ia mare, totul — era 
precis informată de doamna Lagrange. Asta se ştie. De astă dată, mi­o 
servise, spre a­mi da seama pe cine preferasem în locul ei. Şarpe mititel
! Iată motivul pentru care fusese aşa de amabilă scrisoarea prin care 
mă invita la bal. Nu face nimic.

Căci o voi învăţa minte de astă dată. Are s­audă de la mine nişte 
cuvinte cum nu i­a fost dat încă s­audă.
 De pildă : ce­şi închipuie ? Nu i­e ruşine ? — cum a fost în stare să se
preteze la asemenea mîrşăvie ? Şi cu atîta lipsă de omenie ? Să s­
amestece în viaţa cea mai intimă a altora ? Ea, o fată de familie ? Nu 
mă priveşte e­a dispreţuit­o pe nevastă­mea sau c­o fi avut vreun alt 
motiv. Odată ce nu mă interesează.

— Nevastă­mea este o stricată, ba este chiar o depravată, are 
dreptate, o să­şi primească de astă dată pedeapsa cuvenită, cu toate 
aceste este mult superioară domnişoarei, căci aşa ceva n­ar fi niciodată 
în stare să săvîrşească — toate acestea o să i le spun şi în acest fel. — 
Apoi că abia acum, după ceea ce s­a întîmplat, îmi dau seama cu cît 
este ea mai nobilă la suflet.

64
 Toate acestea le­am repetat de mai multe ori în sinea mea, doar un 
singur lucru nu mi­a venit în minte, şi anume : care­o fi adevărul ? 
Căci, dacă este aşa de bine 'informată, cum de nu aflase, bunăoară, că 
fusesem bolnav sau că plecasem din oraş ? Ε sigur că nu ştia nimic; 
altminteri de ce m­ar mai fi invitat la bal ? odată ce plecasem — toate 
acestea nici prin gînd nu mi­au trecut, r.n schimb, m­au bîntuit cele mai
josnice bănuieli : că o fi urmărit­o pe nevastă­mea, poate c­o şi pînclise, 
probabil de la Paris încă, aici apoi cu siguranţă. Altminteri de ce s­ar fi 
înscris la cursurile doamnei Lagrange ? Căci, altfel, n­ar fi avut cum să 
afle asemenea lucruri. Că Dedin este la Londra şi că mie mi s­aruncă 
praf în ochi.
 — De asta, să fi fost atît de furioasă ? Oare nu ea mă sfătuise s­o 
omor ? Ar fi frumoasă, oricum, solidaritatea aceasta din partea ei... 
Numai că o fată tînără, care ajunge în acest fel aici...

Dar, iat­o în carne şi oase pe ea însăşi. De astă dată, totul s­a 
lămurit în mintea mea.

66
— De mult nu te­am mai văzut — spuse ea posomorită.

Nimic mai mult.
 Avea glasul domol, privirile limpezi.

~ — Totuşi, parcă nu pare adevărat. Nu e asta o fată mârşavă — mi­
am spus îndată.

68
— De ce n­ai fost la bal ?

­— Ah, acest bal — şi roşi.
 Ca şi cînd tot o mai durea faptul că nu putuse să vină. Oare eu am 
fost ? Aşadar, totuşi m­am dus, adevărat ?

— Cum să nu mă duc, odată ce mă invitaseşi ?

70
 Cum este, însă, cu putinţă ca să mă inviţi, iar mai apoi nici măcar să
nu te scuzi că n­ai venit ?

— Au existat o mulţime de cauze, complicaţii în familie, logodnicul 
său avusese gripă, şi mai ştiu cîte altele.
 Dealtfel, cum nu­i răspunsesem nici eu la scrisoare —∙ căci ulterior 
aflase că sînt plecat, că mă aflu în Belgia,.,

— Asta aşa este, eşti bine informată.

72
 I­am povestit tot, sosirea mea înainte de termen, felul cum mă 
dusesem direct la bal, odată ce nici atîta timp nu­mi rămăsese cît să 
dau fuga pînă acasă...

•— Şi­apoi, de ce m­aş fi dus acasă, nu­i aşa ? Odată ce nevastă­mea
e plecată şi ea. Ne­am înţeles ca şi ea să se întoarcă mîine abia. Se află 
la mare, a însoţit­o pe doamna Lagrange, care s­a dus să­şi vadă fiul. 
Oare n­ai aflat ? — o întreb brusc.
 La care, domnişoara a roşit totuşi.

Ehei, mi­am spus, te voi perpeli oricum niţel

74
— .Poate să­ţi pară rău că n­ai fost — m­am apucat

75
eu să­i descriu balul — deoarece a fost în adevăr interesant. 
Chiar din cale­afară de interesant. Erau şi cîteva măşti reuşite, 
unele minunate.

— Dumneata ce erai ? — întreabă ea copilăreşte.

76
 I l­am descris pe omul­care­aduee­gheaţa. I­a plăcut.

— O idee minunată — zise ea radioasă. — Ce păcat că n­am
putut să te văd — şi m­a tutuit îndată.

77
 Iar glasul i se făcu languros. Vorbeam franţuzeşte în 
mulţime.

— Au fost şi măşti interesante ? — întreabă ea mîhnită.

78
 •— O mulţime — i­am răspuns. — Şi ce lume ! Oameni

aleşi cu toţii — bunăoară un măcelar... Dar să nu încep cu el. 
Fii atentă la ceea ce­ţi spun ! Imaginează­ţi că deschid uşa 
uneia din încăperi, şi ce crezi de cine dau cu ochii ? Oare nu de 
nevastă­mea ? Nu ştiam că se întorsese, ea de asemenea nu ştia
că mă întorsesem şi eu, aşadar nici eu că ea — oare nu e 
nostimă întâmplarea ? S­o fi văzut cît de dichisită era î Perucă 
argintie, rochie de catifea albastră cu dantele, ba avea şi­un 
lornion aurit în mînă. ­ Era fermecătoare, zău aşa. Insă, fireşte, 
nu m­am apropiat de ea, odată ce vroiam să aflu ce anume face 
dumneaei cînd nu sînt eu de faţă. N­am dreptate ? De ce eşti 
atît de tăcută ? — o întreb pe neaşteptate.

79
 — A, fiindcă mie nu mi­e dragă. Ţi­am mai spus că nu mi­e 
dragă — răspunde domnişoara.

— Şi de ce, oare, nu ţi­e dragă ? Nu prea pricep. Ei. hai, 
poate că nu e adevărat. De ce nu ţi­ar fi dragă, odată ce e atît 
ele nostimă ? Nu e oare nostimă ?— stărui eu. —­ Ţi­a fost şi ţie
foarte dragă.

80
­— Da, pe vrema aceea.

— Cînd anume ?

81
Pe vremea cînd mai eram la Paris.

Am continuat, aşadar, să­i descriu balul :

82
— Am petrecut de minune, în adevăr minunat — i­am spus.

— Şi doamna Lagrange ?

83
 — Doamna Lagrange ? Dar bine, ea nici măcar nu­i 
acasă. Erau acolo, în schimb, tot felul de bărbaţi, nobili 
francezi de viţă. Odată ce pe nevastă­mea o antura o 
mică societate în toată legea.Zău ? —întreabă ea din nou.
Şi din nou se îmbujorează la faţă. Eu, însă, n­am dmi nici o atenţie acestui
fapt.
— Era acolo, de pildă, un şoimar cu şoimul pe­un braţ, şi alţi indivizi 
anevoie de descris. Cel mai interesant era cu toate acestea măcelarul — am 
schimbat eu vorba —, un bărbat deosebit de'original, golan şi pe deasupra şi 
chipeş, cunoşti genul, oameni de­o golănie desăvîrşiiă şi, totuşi, delicaţi în 
mişcări. Măcelarul era un crupier cu numele de Paul de Grevy, angajat 
odinioară prin cluburi ca trepăduş, tocmai datorită faptului că este un ins 
nobil. Dar de ce faci această mutră ?
— Ah, era şi el acolo ? — întreabă cu o expresie de dispreţ.
— Se­nţelege că era, găseşti e­ar fi ceva neobişnuit ? Sau îl cunoşti cumva
? I se spune pretutindeni Dedin.
—∙ Da, ştiu — răspunde. — Ε un om nesuferit. Predă şi la cursurile 
noastre.
­— Nu mai spune, la cursurile voastre ? Aveţi şi aşa ceva ? Atît de 
înfloritoare sînt afacerile doamnei Lagrange ? De cînd predă ?
«— De vreo cîte va luni.,
— De vreo cîteva luni ? Ε ciudat că n­ara fost informat c­ar fi la Londra. 
Şi nici dînsul nu mi­a spus nimic. Deşi mi­e prieten bun, aşa zău.
— Chiar atît de bun prieten să­ţi fie ? — ar vrea să ştie domnişoara. Şi 
refuză cu îndărătnicie să mă privească în ochi.

ή
Eu însă nu abandonasem problema.
­— In cazul ăsta este cum nu se poate mai interesant — am urmat eu 
aproape vesel —, odată ee­1 cunoşti şi tu. N­ai vrea să­mi vorbeşti despre el ? 
— Pusesem întrebarea cu atîta uşurinţă, de parcă m­aş fi pregătit să­mi iau 
zborul.
•— Nu­i aşa că­i un om minunat ?
Domnişoara se uită uluită la mine.
­— De ce să nu fie minunat, cînd este ? Gîndeşte­te ia mâinile lui cît de fine 
sînt. Eu nu mă prea pricep, insă aş

84
aâe spune. Iar buzele Iui cît sînt de ţuguiate, buze bune de 
aărutat...
 — întocmai ca o inimă sfîşiată, nu cu ea seamănă pare
?

% Domnişoara începuse să­şi cam piardă siguranţa.

86
 — Nu­i aşa că glumeşti ? — întreabă ea înspăimîntată.

— De ce­aş glumi'? Am petrecut cu el de minune 
noaptea trecută.
 — Cu nesuferitul ăla ?

— Să fie în adevăr nesuferit ? — am întrebat­o de astă 
dată, luînd­o de braţ. — Ce ştii despre dînsul ? Dar despre 
nevastă­mea ?

88
Miss Borton tăcea chitic.

­­­­­­Că m­a umilit de multe ori, de mii de ori, şi c­a
fost mîrşav ? Să nu te jenezi cîtuşi de puţin, ştiu foarte bine.
Oare ce sînt eu în toată această poveste ? Nesuferit pînă­n 
măduva oaselor — însă ce­aş putea să pretind ? Să mă 
ruşinez din cauza asta ? Uite că nu mă ruşinez. Odată ce 
chestiunea asta e mai complicată decît ar putea să intre în 
căpăţînele voastre pitice. Vezi că sînt sincer de astă dată, 
poţi fi satisfăcută de mine. Destul te­ai tot plîns că nu sînt 
destul de sincer. De astă dată vei fi nevoită să suporţi 
sinceritatea mea, dragă. Ai vrea să ştii dacă te­am iubit ? 
Da, te­am iubit. Dacă am iubit­o pe nevastă­ mea ? Am 
dispreţuit­o. Din prima clipă chiar, cînd s­a apucat pentru 
întîia oară să fumeze în faţa mea, picior peste picior. Cu 
toate acestea ştiam că astfel are să se întîmple, ştiam totul, 
îmi cunoşteam ursita, dar merita să încerc. Vezi c­am ajuns 
să­mi dau şi de asta seama, aici am ajuns, orice­ar mai 
urma de azi înainte. Că merita iadurile prin care am trecut. 
Căci sînt eu de vină, oare, că acest pămînt minunat este 
iadul însuşi ? Acum, în sfîrşit, spune­mi tot ce doreşti, ca să 
mă ruşinez în cele din urmă şi eu.

90
 Vorbeam aproape în şoaptă.

­— îţi dai oare seama cît de prostuţă eşti ? Ε un drum lung 
pînă aci. Fiindcă ai tu habar în ce fel sînt eu în stare să 
zdrobesc un om ? Ca pe­o muscă. De ce nu i­aş strivi şi pe ei
? Ce anume îi apără, ce crezi ? Odată ce femeia aceea e toată
numai dorinţă, a fost de cînd o ştiu aşa, şi din toate colţurile
se ivesc indivizi la al căror gît rîvnesc mai cumplit decît la 
viaţa mea de apoi... Eşt
idestul de coaptă ca să­mi spui de ce n­am asupra lor nici o putere ? De 
ce­o fi asta ca hipnoza, ca şi cum mi­ar fi făcut vrăji ?
★
N­am bănuit vreodată că se poate ascunde atîta forţă în copila asta.
Nici cel puţin n­a tresărit, a rezistat şi de astă dată la tot ce­i 
spuneam, aşa cum copacii înfruntă vijelia.
 N­a protestat măcar, după obiceiul fecioarelor pudice; cu toate că 
erau destul de delicate destăinuirile mele, nu­i aşa ? — în ciuda lor m­a 
privit toată vremea în ochi. Ne opriserăm lîngă a bancă, pe ploaie, căci se
dezlănţuise cu adevărat o furtună, cu răbufniri reci de vînt... Ca, în cele 
din urmă, să nu­mi aducă la cunoştinţă decît atît :
Ea n­ar fi niciodată în stare să mă mintă, astfel îmi mărturiseşte că, 
deşi tot ce i­am spus o face să sufere, o şi consolează, în acelaşi timp, 
deoarece îşi dă seama că­i adevărat. Şi, chiar dacă refuz s­o cred, ea ştia 
totul despre mine sau, chiar dacă nu totul, intuia o bună parte.
în pofida tuturor, ea mă va iubi şi de azi înainte, pînă cînd 
sentimentul acesta are să se stingă de la sine. ya fi atunci fericită şi va 
mulţumi cerului.
A rostit totul fără lacrimi, cu asprime aproape.
Căci, deşi fusese multă necumpătare în tot ce făcuse şi spusese — 
recunoaşte —, fusese şi mult sentiment, pe care s­ar putea să nu­1 uite 
toată viaţa, şi nu doar fiindcă n­are de gînd să­1 uite, ci şi fiindcă a pus 
stăpînire pe ea cu o putere pe care n­o crezuse cu putinţă în cazul ei. 
Niciodată nu credea că i s­ar putea întîmpla şi ei ceva asemănător.
— Şi­acum, adio — mi­a întins ea mîna. Mă roagă să încerc să mă 
liniştesc într­o oarecare măsură, odată ce recunoaşte că se teme cumplit 
că şi ea s­ar putea să poarte o vină oarecare. Căci am nişte priviri de o 
nemărginită tristeţe şi este atît de stranie expresia lor. Să nu cumva să 
fac vreo prostie, Dumnezeule...
Apoi a izbucnit deodată, ca o copilă :
Cică nu se cuvine să mă frămînt atît pentru acea femeie, îmi spune ea 
acum adevărul şi despre ea. Chiar dacă nu e frumos ceea ce face — căci 
femeia aceea n­are suflet.
■

92
m•— Vrei să zici că nu mă iubeşte ?

93
 — Da.

— Atîta doar că asta nu­i adevărat. Nici dacă ţi­a spus ea
însăşi.

94
Miss Borton se făcea roşie pînă la rădăcina părului.

Una ca asta nevastă­mea niciodată nu­i spusese.

95
 ­— xA încercat doar să mă înduplece să te iubesc — zise 
fata, şi mai roşi o dată, pentru a doua oară.

D*e astă dată, însă, atît de tare, încît pînă şi ochii i se 
împăienjeniră de lacrimi.

96
 — O — face ea —, eu n­am nimic de­a face cu ceea ce se 
vorbeşte pe socoteala acestui bărbat. I­am spus doar, încă la 
Paris : — Lizzy. Vreau să rămîn o fată cinstită. I­am spus 
deci că te iubesc. Totodată, şi că voi dispare în curînd de aici. 
La care, ea.m­a întrebat de ce oare vreau să dispar ? Auzind 
acestea, am îmbrăţişat­o de fericită ce eram. — Atît de 
mărinimoasă eşti ? — am întrebat­o. Căci eram încă 
nemaipomenit de naivă.

însă nevastă­mea nu pretindea să fie îmbrăţişată pentru 
acest lucru.

97
 —­ Vai, proasto î — a zie ea cu asprime. — Nu sînt defel 
mărinimoasă. — Ş] a izbucnit într­un rîs exagerat.

Rîdea de ea.

98
 ­— Nici vorbă de mărinimie. Sînt o femeie fără suflet — a 
privit­o ea ţintă pe fată.

— La care, apoi, m­am trezit, în sfîrşit — şi­a încheiat 
domnişoara povestirea.

99
*

în acea noapte am avut un vis fermecător. Să mai vorbesc 
însă de altceva, despre noaptea aceea fără sfîrşit, parcă.

100
 Zăbovisem o vreme pe marginea patului, fără să mă 
gîndesc la nimic, cînd ceva se va fi mişcat în apropiere. Cînd 
ridicai ochii, ei îmi căzură întîmplător pe jurnalul meu.

•— Poftim, şi ăsta­i aci. — Am întins dar mîna şi l­am 
deschis. Ia să văd cîte mi­au trecut prin minte în acest noian 
de timp ? Am zîmbit chiar.

101
 Odată ce, pe cea dintîi filă, stătea : „Să­ţi aduci aminte că 
el şi­a notat ceva. Să nu uiţi asta". (Era vorba de Dedin.)

r­∙ Asta se întîmplaşe cînd ne­a îndemnat să plecăm la 
Londra. Adică să mă duc cu nevastă­mea la Londra, Căci, să 
nu se uite că el mă înduplecase să vin aci. Nu mi­am dat 
seama, oare, că s­ascunde aici ceva ? — ŞL oare, nu la el mă 
gindisem de îndată ce descoperisem violetele ?

102
 Aşadar, văzusem clar cu faptele, cu simţurile, şi cu 
sufletul meu. Nu mă înşelasem. Probabil că ştiau încă de pe­
atunei că şi ei vor traversa Canalul, întîi doamna Lagrange, 
pe urmă acest Dedin. In cazul ăsta, oare ce şi­o fi însemnat în
carnet, odată ce totul îi reuşise ca pe roate, iar eu 
acceptasem, ca un prostănac, să vin aci ?

Ε omul meu, şi­o fi notat el. Se purtase aşadar cu mine, 
cum te porţi de obicei cu dobitoacele. Or, asta nu s­ar cuveni 
cu o fiinţă omenească, oricît aş fi fost de inferior în ochii lor. 
Odată ce nu se cade, mai cu seamă că nu fusesem chiar atît 
de rău cu ei. Nu li­e permis să mă trateze ca pe­un animal. 
Pentru asta poate că li se cuvine totuşi ceva.

103
 —­ Vin după voi — i­o fi spus amantei sale, cum mi­o 
imaginasem de atîtea ori.

Şi i­o fi spus, de asemenea, să caute să mă potolească, să 
se poarte cu mine mult mai prudent... nu va trebui să aştepte
mult. Căci cine ştie unde voi ajunge eu pînă atunci, în ce zonă
perioiloasă ? Odată ce acolo mă îndemnase să plec, nici asta 
să nu se uite, deoarece el îmi recomandase societăţile de. 
salvare. Ceea ce nu mai era o glumă, dacă te gîndeşti bine. —
Poate mă va lua dracul, între timp — se prea poate să se fi 
gîndit şi la asta. Prea bine, acestea se cuvin a fi reţinute.

104
 însă, faptul de a fi consimţit la toate acestea şi împotriva 
instinctului meu, mi se pare cu totul inexplicabil şi mă 
uluieşte. Cum te poţi lăsa dus de nas în acest hal ? Şi se ivi în
faţa ochilor mei, ca o arătare, lepădătura aceea cu ochi 
aprinşi, acea fleandură ahtiată de mîntuire, doamna 
Lagrange, cu care petrecusem ultima seară de Crăciun.

— Ε drăguţă nevastă­mea, nu­i aşa ? — o întrebasem, 
mînat de­o pornire neaşteptată.

105
 Drept răspuns, mă privise cu ochii ei aprinşi şi goi. Ca şi 
cum ar fi fost surprinsă de cuvintele mele. De parcă 
admiraţia mea statornică pentru nevastă­mea ar fi nedu­
merit­o.

Abia acum înţeleg zîmbetul e

106
 LAdică, abia de astă dată îmi dau seama cîte eforturi mai 
depuneam şi atunci, pînă în ultimul moment. După ce luasem
hotărîrea definitivă de a pleca în lumea largă. Să fie oare 
asta răsplata ?
 Am şi notat toate acestea în carnetul meu. De astă data,1 
eu. Pe de­o parte, ca să nu uit. Odată ce sîntem uituci de felul
nostru. Căci, prin inima noastră circulă o mulţime ele 
curenţi, şi totul poate să se schimbe pînă a doua zi. Iar ziua 
de azi avusese rostul de a lămuri lucrurile. Chiar şi data, 
după toate acestea. Fiindcă nu făcusem decît să notez fapte, 
pînă la unu şi jumătate după miezul­nopţii.

înainte de toate, numele tuturor teozofilor : al gazdei mele,
care fusese probabil ales din bunăvreme, încă de dincolo, 
fiind atît de potrivit pentru ţelurile lor, apoi pe­a.1 doamnei 
Lagrange şi pe­al doamnei Poulence — oare nu alcătuiau toţi 
aceştia o singură gaşcăi ? Încît, era să scot o exclamaţie de 
uimire, mai cu seamă cînd îmi adusei aminte şi de domnul 
Tannenbaum. Fiindcă, la dînsul nu mă prea gîndisem. îl 
dispreţuiam pe acest domnişor, tocmai pe el, nu ştiu nici azi 
de ce.

1
0
8
 Dar, oare, nu era filozof şi el ?

Pe de altă parte, pare­se că fusesem atît de precis, 
mulţumită unuia dintre instinctele mele. Vroiam, pror babil, 
să dovedesc cuiva că aşa s­au petrecut lucrurile, dacă ar fi 
cumva cazul. împreună cu toată urzeala şi detaliile 
caracteristice, pe care nu eşti în stare să le înţelegi, atîta 
timp cît le trăieşti şi care, ulterior, ţi se organizează în suflet,
într­un fel de sistem, întocmai ca mecanismul ceasornicului. 
Iar ceasornicul începe să meargă.

1
0
9
 Cuvintele cantaragiului le aşternusem pe­o pagină 
separată, cuvintele pe care le adresase judecătorilor săi la 
proces : „Am mai multă dreptate decît s­ar putea exprima 
prin cuvinte. Dumnezeu să se milostivească de mine după 
cită dreptate am. De domniile voastre, de asemenea, 
domnilor judecători."

Şi asta mi­o mai notasem, după care mă culcasem. Şi5 deşi 
înghiţisem două somnifere, m­am deşteptat speriat de cîteva 
ori. Acestea s­au întîmplat către orele patru. Am mai înghiţit,
aşadar, un somnifer.

1
1
0
 înainte de amiază, însă, mi­au bătut la uşă. Cu toate că 
încăperea era însorită şi frumoasă, mi s­a părut atît de 
străină, înalt, la repezeală, n­am ştiut unde mă aflu. Aveam 
senzaţia că sînţ undeva în serviciu.

19 — Povestea nevestei mele

1
1
1
 Apoi totul s­a limpezit în capul meu. Mi­am adus aminte 
de şofer şi de rest. '

— Trebuie să fie poliţia — mi­am spus. Insă nu era 
poliţia, ci doar un aviz urgent de la De Vries, care mă ruga să
mă duc neîntîrziat în docul din Cuxhaven, căci urmau %să 
mai fie rezolvate acolo cîteva chestiuni, deal tmin teri acolo se
afla vasul meu, pentru reparaţii... însă nici n­am citit 
scrisoarea toată, fiindcă, la ce bun ?

1
1
2
Odată ce n­am să mă mai duc eu, de­acum, nicăieri.

Abia atunci îmi adusei aminte de visul meu minunat.

1
1
3
 Atîta doar că nu­1 mai pot reconstitui cu uşurinţă. Odată 
ce nu fusese aproape nimic şi, cu toate acestea, cît era de 
dulce, ca paradisul. Cineva se aplecase prin întuneric asupra 
mea, ţinînd în mină o lampă, şi îmi luminase faţa. Parcă ar fi
dat la o parte nişte văluri împrejurul meu, atît fusese visul. 
Asemenea unei slujnicuţe bune şi grijulii.

— De ce stai mereu în întuneric ? — mă întrebase ea.

1
1
4
 Am priceput parcă îndată ce rost au cuvintele sale,

astfel că mă pregăteam să­i răspund, însă ea dispăru deo­
dată. Dispăru şi se mistui, cum ţi se scurge apa printre 
degete. Cu toate că zîmbetul ei fusese cit se poate de real, iar 
în priviri îi stăruia o lumină nespus de prietenoasă — era 
întocmai ca luna pe bolta cerului, cînd se iveşte, în nopţi 
neliniştite, într­un colţ al zării, cu un surîs buimac şi 
somnoros, iată ce însemnase pentru mine viziunea aceea.

1
1
5
 Aş fi meditat cu dragă inimă asupra ei, ca şi asupra 
bunătăţii femenine, odată ce aveam impresia că venise să­mi 
aducă la cunoştinţă să nu uit cumva, că şi asta există... 
Numai că, îndată' m­a furat iar somnul. După asemenea 
deşteptări bruşte dormi şi mai profund. Ca şi cum aş fi înviat 
din morţi. Afară se întunecase de­a binelea cînd m­am 
deşteptat iar.

La fereastră stăruia o ceaţă luminoasă. M­am ridicat în 
pat.

1
1
6
 Ceaţa mai mocni cîtva timp la fereastră, roşie, de parcă în 
adîncul ei ar fi pîlpîit nişte flăcări.

Vine şi azi furtuna, am simţit asta îndată. Şi m­am cu­
tremurat. Am şi holbat ochii spre geam, ca unul care nu mai 
văzuse aşa ceva. Apoi am sărit din pat.

1
1
7
După un somn de aproape optsprezece ore.

1
1
8
 M­am spălat cu apă rece, am îmbrăcat 
la repezeală un costum la îndemînă şi mă
şi aflam jos.încă de pe scări m­am simţit mai bine, 
eram mai uşurat: Căci toate sclipeau în jurul meu, 
luminile erau de astă dată mai prietenoase — Dumnezeu
ştie de ce sînt uneori atît de mate şi de goale, prin 
camerele de hotel. Dar după prima înghiţitură de porto
?
Englezii au dreptate că porto­ul este regele 
doctoriilor. Căci, de îndată ce focul lui mi s­a răspîndit 
prin artere, ochii mi se scăldară aproape în lacrimi, de 
parcă atunci aş fi sărbătorit această misterioasă 
renaştere a mea. Era ruşinos aproape1 cum îmi pria 
viaţa. Luminile, căldura, vinul şi foamea. Ca şi toate 
celelalte : covoarele moi, vuietul de glasuri din jur, 
clinchetul şi zornăitul de taeîmurî de pe mese. Ca unul 
care coboară rebegit de frig din creierul munţilor, 
obrajii îmi ardeau, iar zgomotele acestea uşoare îmi 
stăruiau în urechi.
împreună cu micile rîsete şi cu graba zburătoare a 
chelnerilor. Apoi, tăcerea. De cîte ori intrau noi clienţi 
păşind pe covoarele moi, iar paltoanele lor erau pline de
zăpadă, mi se părea că trăiesc un vis fermecat. JDe 
parcă rni­aş fi continuat visele provocate de morfină.
Este cazul să mă sfiesc, oare, a însemna aci că aşa s­a
întîmplat şi c­arn mai avut curajul de a mă bucura de 
ceva ? Să mă bucur — eu ? N­am chef să înfrumuseţez 
lucrurile, odată ce aşa s­a întîmplat. Căci, aşa este omul, 
de. îndată ce îi zguduie ceva existenţa din temelii, 
aşadar întreaga făplură, îi cade masca. De pe suflet. 
Căci asta seamănă cu un uragan care mătură din faţa 
lui tot ce­î chinuise cumplit: măruntele necazuri şi 
insatisfacţii, ca să se ivească, întocmai ca soarele de 
după un nor, o profundă şi minunată, nicicînd bănuită 
încă, senzaţie de fericire a existenţei. Ia cunoştinţă de 
minunea că trăieşte. Nu mi se întîmplase acelaşi lucru 
cu ocazia incendiului declanşat pe vasul meu∙? Băusem 
şi atunci un pahar de limonadă, în cele mai critice 
momente, iar carnea mi se înfiorase de voluptatea vieţii,
de parcă o ardea soarele.
Nu mi­e ruşine să mărturisesc că până şi lacrimile îmi 
picurau în mîncare. Poate că, dacă nu se instala la masa 

201
11
mea directorul hotelului, mă podidea chiar plînsul. Şi 
nu din această cauză doar, nu mai este nevoie s­o spun. 
însă şi pentru faptul de a mă afla acolo, de a mă afla 
încă în bătaia acelor lumini. însă, bineînţeles, nu există 
nici o bucurie netulburată pe acest pămînt : directorul 
s­a apucat să­mi îndruge verzi şi uscate

201
11
 .Despre ee '­oameni sînt marinarii — îmi spune el (stră­ 
duindu­se în felul acesta să fie, la modul său. amabil cu 
mine) —, făcuse odată o plimbare cu barca, împreună cu doi 
asemenea ţipi sălbatici, aşa cum sînt îndeobşte marinarii, 
nu­i aşa ? Fusese nevoit să le spună mereu : „aber nicht 
spassen Sie, meine Herren, nicht spassen Sie, meine Eerren"
27
 (Era şi ăsta austriac, Londra era plină de străini) •— căci,
ce­mi închipui ? încercaseră să­1 răstoarne în mare şi 
rîdeau.

27 Nu glumţi, domnii mei (germ.).

1
2
1
 — Şi că aş fi şi eu la fel ca ei: Un sălbatic în toată legea. Oare n­am
şi de astă dată vin pe masă ? După ce, toată noaptea de ieri am băut, 
acum beau din nou.

— De ce beţi atît ? — mă întreabă. Cică, dimineaţa îţi făcea rău să 
te uiţi la mine, de fapt, nu azi, ci ieri. Apoi prinde să rîdă, ca unul care 
bănuieşte că s­ascunde ceva aici. încolo, arătaţi destul de prost ­— 
adăugă el.

122
 — De ce, e ceva cu mine ? Găseşti ceva ciudat în înfăţişarea mea ?

— E|jei, ştiu eu că vă mănîneă femeile capul — face el. — Se vede 
doar că nimic nu mai aveţi sub piele. Nici un gram de grăsime 'sau aşa 
ceva.
— Nu mai spune — am rîs eu.

— V­au mistuit — face el cu amabilitate şi se ridică de la masă.

124
 — Nu m­au mistuit — îi răspund.

— Ba da, v­au mistuit — declară el cu îndărătnicie. Pare­se că­i 
plăcuse cuvîntul. Apoi, îndată, îşi văzu de ocupaţiile sale. <
 Noroc că fusese chemat la telefon, fiindcă puteam din nou să­mi 
deapăn în tihnă visarea. Ceea ce am şi făcut îndată. Priveam la 
geamurile acoperite de zăpadă şi ascultam şuierul vîntului. Căci se 
dezlănţuise de fapt furtuna, trebuie că era o viforniţă de ninsoare 
amestecată cu ploaie, căci, printre fulgii graşi, se scurgeau pe geam 
picături de ploaie. Iar vîntul sufla cu atîta putere, încît clătina 
perdelele. ,

Numai că totul s­a sfîrşit deodată. Nu uraganul, ci tăcerea din jur.

126
 Fiindcă, în timp ce îmi consumam pe îndelete cina, furat incă de 
visare şi meditînd, urechea mi­a fost izbită pe neaşteptate de un rîs clar
şi dulce. Un rîs cunoscut.

— Care va să zică, iar mănînci carne ? — se auzi un glăscior 
fermecător. — Nu eşti, oare, un adevărat sălbatic ?
 Ştiam deja ce să cred despre visele mele din noaptea trecută.

128
Voi povesti pe scurt ceea ce s­a întîmplat apoi.

Băusem enorm, iar în faţa mea. se afla Mrs. Cobbet
 S­o urmez fără zăbavă şi să­mi las cina baltă, fiindcă afapă mă 
aşteaptă Kodor. Voi avea tot ce­mi doresc şi la ei, de­o calitate mai 
bună ca aici... Toate acestea, de parcă între noi nu s­ar fi întîmplat 
nimic.

^— Kodor a venit la Brighton după vin şi ţigări de foi, aşa că 
directorul i­a spus că sînt şi eu aici, întrebîndu­1 dacă nu doreşte să­1 
vadă pe Iacob. — Cum să nu vreau ? — face Kodor.

130
 — Ε cazul să mă duc. — Du­te şi adu­1 pe Iacob — îi spusese 
Kodor. însă cu ce mîhnire, să­1 fi văzut ! Odată ce el mai ţine încă la 
mine, oricît l­am neglijat. .îşi adusese de mai multe ori aminte de mine.
De mai multe ori îl auzise spurtînd c­ar dori să mă vadă. Dealtfel, în 
ultimul timp este mereu trist, nu mai e cel de odinioară. Aşadar, să­i 
fac ei plăcerea de a­mi petrece seara în compania lor, cu siguranţă ca 
Kodor are să se bucure.

— Iar eu, de asemenea — a adăugat eu, cu ochii pironiţi în pămînt.
Am căscat ochii la ea, de parc­ar fi fost o halucinaţie.

Era ciudat că tocmai acum îşi făcuse şi ea apariţia.

132
 Purta o blană de culoarea nalbei şi bijuterii scînteie­ toare în urechi.
Unghiile ei străluceau, la fel ca dinţii şi ochii — era aşadar impecabilă 
şi de astă dată, şi scăldată în scăpărări, ca un ceas de aur, la care se 
adăiigau şi micile focuri vinovate din priviri. în timp ce i­am sărutat 
mîna, rîdea. Fiindcă i­am sărutaţ mîna, iar ea nu şi­a retras­o. Nici nu 
s­a clintit măcar. îmi suporta omagiul zveltă, ca un brad, deşi în Anglia 
aşa ceva nu se obişnuieşte.

— Oh, Mrs. Cobbet — i­am spus, fermecat de­a binelea, ba chiar 
entuziasmat —, aşadar am marea bucurie de a vă revedea ? — şi altele 
la fel.
 Uitasem cu desăvârşire că ar fi fost cazul să fiu supărat pe ea,

Adică ­era şi asta'o urmare a celor precedente, aşa se pare. Fiindcă, 
de ce m­aş fi bucurat "altminteri în aşa măsură de cineva ?...

134
 De fapt, nu­mi amintesc să mai fi fost vreodată atît de laş. Ceea ce 
îmi pare ciudat, odată ce nu mai fusesem niciodată înainte. Retragerea,
ca şi fuga, îmi erau necunoscute. Cînd se întîmpla ca să mă ameninţe 
ceva, mă opream locului. — S­o vedem şi pe asta — obişnuiam să­mi 
spun.

De astă dată, însă, nu. De astă dată înlemnisem parcă, nu pricep şi 
nici explica nu pot în alt fel. Căci clocotea în mine o sete febrilă de 
viaţă, vin dor nemărginit şi mistuitor, încît putea să urmeze orice, 
numai să,nu fiu silit să mai dorm, căci nu mai vroiam. Nici să mă întorc
ixi camera aceea nesuferită, de amurg — ci să umblu, să umblu, să 
vorbesc sau orice, să mai încerc ceva, Dumnezeule, de ce să nu se poată
? Ca, pînă dimineaţa, să nu cumva să­mi pierd minţile.
 Iată starea în care mă găseam.

•— Ce­ar fi să plec totuşi la Cuxhaven, cu trenul de dimineaţă ? ­— 
a răsărit în mine întrebarea, însă chiar în clipa cînd dădusem cu ochii 
cu această apariţie scînteie­ toare. îi priveam cerculeţele aprinse din 
urechi, apoi obrajii încinşi şi purpurii, pe urmă ochii, care se scăldau în 
lumini sumbre...

136
 Ce ie place ăstora să trăiască ! De parcă abia ar începe; în fiecare 
moment, iară şi iară...

— Mie, oare, să nu­mi mai placă ? Eu să nu mai vreau oare ?
Fiindcă e uşor să rosteşti : ajunge ! De cum faci însă primul pas...

— De ce stai mereu în întuneric ? — mă întrebase

138
şi cealaltă, slujnicuţa drăgălaşă din noaptea trecută.

*
 Kodor scria în hol telegrame, cu un creion de aur, şi îi porunci 
doamnei Cobbet s­aleagă nişte vinuri.

— Să fie duse la maşină — i­a ordonat el. — Luăm cîteva sticle 
acasă, chiar acum, fiindcă vreau să beau.

140
 Mrs. Cobbet se supuse.

N­are să­ţi dăuneze ? — întreabă totuşi
 — .Nu — răspunse Kodor. Pragmatic şi fără drept 
de apel. Apoi continuă să scrie.
— Nimic nu­mi dăunează, am fost plămădit din 
aramă — a mai adăugat el, ca de obicei, amuzmdu­se cu 
bazaconii de fabricaţie proprie.
M­a frapat îndată felul grosolan de a se purta cu 
această femeie. In schimb, cu mine era neînchipuit de 
amabil.
— Ah — face el — îmi pari foarte ciudat. Lotty te­a 
pomenit de atîtea ori...
Aşadar, femeia îmi spusese adineauri că mă 
pomenise Kodor, iar Kodor pretindea acum că mă 
pomenise femeia...
încolo, era din cale­afară de elegant. Nici urmă de 
tristeţe pe faţa lui, cel mult era mai dens decît se 
cuvenea şi mai definitiv. Adică, şi solemn totodată, fără 
doar şi poate, ca unul care tocmai iese ele la frizer. 
Nimic şleampăt la el, nici buzunarele nu­i mai erau 
umflate, era îmbrăcat de sus pînă jos în negru şi în nou :
o pălărie minunata, mănuşi minunate şi, cu toate 
acestea, totul era de­o desăvîrşită modestie. Doar de 
după mîna lui scăpăra ceva gălbui, puţin aur, minerul 
bastonului,
A ajuns, în sfîrşit, şi ăsta gentleman, un gentleman 
milionar veritabil. Căci, repet, nu mai era nici pe 
departe escrocul distrat de odinioară.
O fi scăpătat, oare, de pe urma vreunei afaceri ? De 
pe urma" acelei cantităţi imense de ulei ? — m­am 
străduit să deduc dintr­însul cauza schimbării sale. — 
Dar, nu. Căci altceva îi stăruia pe faţă. O expresie de 
indiferentă, ca şi în cazul meu, după toate cele 
întîmplate. Pînă şi în blîndeţea lui stăruia o expresie 
deosebită.
— Ah, iubite prietene, — face el către mine. (Astfel 
de cuvinte, bunăoară, nu folosise niciodată încă, nici 
prietene şi nici ah.) — Ce mai faci, măi Iafcob ? — m­a 
întrebat el ceva mai tîrziu. (Nici asta nu se mai întîm­ 
plase, odată ce nu­1 interesa defel ce fac alţii.) — De ce 
ştai tu la hotel ? — adaugă el. De ce stai acolo, spune­mi
! Ai divorţat de nevastă ?
Fiindcă, orice s­ar spune, avea och^ pătrunzători; 
ticălosul.

142
— Da, am divorţat —­ i­am răspuns calm. Şi, spre marea 
mea surprindere, cu cîtă uşurinţă vorbeam de aşa ceva

143
 — ,Foarte înţelept — m­a privit el de după ochelari. — Ε
înţelept să divorţezi. Adică .dacă eşti în stare — m­a privit el 
ţintă.

144
 Apoi, a continuat să scrie mai departe. După care am 
pornit. încărcaseră vinurile în maşină şi puteam porni.

Vreau să menţionez aici două lucruri.

145
 Nu ştiam ce mirosea atît de greţos a pămînt în maşină ! 
Miros de pămînt, de pivniţă şi, totuşi, parcă de altceva. 
Ţarina proaspăt răscolită miroase aşa, chiar aşa, căci aveam 
impresia că simt şi iarba, cînd i se răspîndeşte mireasma 
după ce­o tai cu sapa. Era o senzaţie groaznică, fiindcă 
aveam impresia de astă.dată că înnebunisem de­a bine­ lea. 
Căci, de unde pămînt în maşină ? Or, cum avusesem o 
vedenie în timpul nopţii, era în ordine. Mi se părea că s­a 
sfîrşit cu mine, odată ce­mi pierdusem minţile.

146
 — Mă voi înăbuşi în cel mai scurt timp — mi­am spus. 
Odată ce nu mai eram în stare să vorbesc, de teamă să nu­i 
copleşească şi pe ei groaza.

Am trăit momente destul de amare. îmi venea să sar din 
maşină.

147
 De ce s­o fi cramponînd omul de amintirile sale, cînd asta 
nu are nici un sens, nici un scop ?

Cînd şi asta e suferinţă de fapt, nu este altceva decît chin.
Căci, nu pot schimba trecutul, şi nu numai eu ­— îl citeam 
tocmai pe Torna de Aquino, dupja părerea sa nici Dumnezeu 
însuşi n­are puterea să­1 schimbe. Adică, odată ce n­ai iubit o
persoană, zadarnic orice lamentare, pot să întorci drumul 
lUmii pe bolta cerească, nu există putere care să poată ajuta.
Omul se opinteşte şi se frământă cu toate acestea, căci, dar 
dacă nu astfel s­au petrecut lucrurile ? Dar dacă se va 
întîmpla o minune, nu­i aşa ? Şi parcă, totuşi, se va urm un 

148
pic masa aceasta, şi are să cedeze — acest talmeş­balmeş 
afurisit, îndărătnic şi amar, pe care, dealtminteri, n­ai cum 
să pui mîna, odată ce nici nu există.

Căci, unde oare mi­e trecutul ? Ce­a mai rămas din el; că 
astfel şi nu altminteri s­au întîmplat. lucrurile —∙ vreun 
semn exterior*? Valurile s­au potolit.

149
 Dar, chiar dacă s­au potolit, te poţi împăca cu acest gînd ? 
Toate acestea sînt deci de neschimbat şi aşa vor rămâne, în 
vecii vecilor ? Iar omul e nevoit să le privească buimac, 
neputincios ?

Oh, eu am iubit­o, BU mai am nici o îndoială, poate că ara 
iubit­o mortal — ar fi fost nespus de bine să mă pot destăinui
cuiva — şi, cu toate acestea, unde ajunsesem ?

150
. In acest timp, sudoarea îmi îmbrobonise fruntea. La ce 
anume mă gîndeam ? Cîte îmi amintea mirosul acesta de 
pămînt reavăn ? Nici măcar să cred nu vroiam — refuzam, 
toţi nervii mei protestau —iată de ce­mi venea să sar din 
maşină. — Acesta este mormântul lui Lizzy î — De ce­aş mai
evita acest gînd ? Anume, că­i întrezăream de pe atunci 
mormîntul — groaza aceasta îmi dădea din nou tîrcoale, încît
era să mor.

Neliniştea mea devenea de nesuportat, cînd Kodor zise 
deodată :

151
 •— Deschide geamul, Lotty, e un aer infect în maşină. 
Miroase a pivniţă.

— Odată ce nu pune să se spele buteliile — îmi explică el. 
Apoi, către amanta sa : — Vinul se păstrează în beciuri. ν
Ce­au însemnat pentru mine cuvintele acestea ? Numai 
cei ce se îneacă şi­ar putea da seama. In clipa cînd sînt 
salvaţi. . i
Asta a fost una din chestiuni. A doua era în legătură cu 
următoarele : , * ;

152
 Cînd Kodor îi ordonase şoferului : acasă î — nu mă 
gîndeam la nimic neobişnuit. Credeam că mergem la locuinţa
sa, acolo unde îşi avea şi biroul, cunoşteam cartierul, 
umblasem acolo de mai multe ori. Cu atît mai mare mi­a fost 
surpriza cînd am coborît din maşină într­o stradă 
necunoscută.

Ah, aici locuieşte Mrs. Cobbet, mi­am adus eu aminte. Şi­
am pornit către poartă. 'Ceea ce nu se putea datora decît 
faptului că eram distrat.

153
 Noroc că mi­am revenit la timp. M­am întors îndată din 
drum. Şoferul descărca vinul din maşină.

Kodor îşi aprindea lîngă maşină o ţigară de foi, în ploaie. 
Mă lăsase să pornesc înainte, oare de viclean ce era ? Fapt e 
că mi­a bufnit inima cu putere. De după jarul ţigării i se 
vedeau bine ochii. Erau calmi, însă, în acelaşi timp, atenţi.

154
Ei, vezi — mi­am spus —, ajunge o singură mişcare, are 
dreptate. Căci, nu făcusem eu acelaşi lucru cu feeioraşul de­
acasă 

155
 ?Fiindcă, odată ce cunoşteam drumul... Era bine să iau 
seama.
Nu ascunde cumva şi invitaţia aceasta ceva asemănător
? Odată ce nu spune nimic şi m­aduce aici ?
*
Nu s­a întâmplat, însă, nimic. Am băut virtos, poate 
chiar prea virtos. Pe Kodor l­am tratat scurt. I­am spus, de 
pildă, că fusesem la Bruges, că făcusem rost de­o slujbă, ba 
că aveam loc şi aprobare de a lua cu mine pe vapor pe 
cineva, odată ce era vorba s­o duc pe nevastă­ mea... Nu se 
alesese, însă, nimic din asta, odată ce divorţasem pe 
neaşteptate — toate acestea simplu, ca să văd dacă 
obraznicul de Kodor va face vreo remarcă. Iar cînd l­am 
auzit spunînd că, iată, se bucură sincer că vorba lui aflase 
ascultare la domnul De Vries, i­am răspuns :
— N­a aflat nici o ascultare. Să mergem mai departe. 
Nu tu mi­ai făcut rost de această slujbă.
De astă dată tăcu totuşi, se făcuse mititel. Cel puţin, în 
ochii mei. Atît de mititel, încît trebuia parcă să­1 caut cu 
ocheanul.
— Fireşte — încearcă el iar —, îmi dau seama că un om 
fără însemnătate cum sînt eu...
— De ce faci pe grozavul,? — i­am retezat vorba. — Nu 
eşti chiar atît de fără însemnătate. însă, nici vreun efort 
deosebit n­ai făcut. Putem merge aşadar, din nou, mai 
departe.
Nu prea făceam cu el multe fasoane. Odată ce mi­era 
scîrbă de acest cavaler mincinos, cu eternele sale şiretlicuri, 
încît âş fi dat orice să aflu că toată truda lui fusese zadar­
nică, întrucît îşi frînsese gîtul, în cele din urmă. — Din 
pricina uleiului — iată ce aş fi dorit să­mi dovedesc mie 
însumi, era dorinţa mea cea mai fierbinte. L­am examinat 
de astă dată temeinic, şi pot spune că nu mi­a fost pe v plac. 
Rozătoare :— mi­am spus eu despre el.
Aşa cu el. Cu Mrs. Cobbet, în schimb, m­am purtat cu atît 
mai delicat, de parc­ar fi fost un înger sau propria mea 
soră, şi de ce ? Fiindcă îmi dădeam seama că, oricît ar 
străluci această femeie, este, oricum, tristă. Adică nu 
amantul ei, ci chiar ea. Am arătat cît de mojic fusese Kodor
în ziua aceea cu ea, eu, însă, cu atît mai curtenitor. Căci, 

156
mai observasem ceva ce mă impresionează de fiecare dată :
nemărginita ei recunoştinţă pentru oric

157
estrop de atenţie. — Care va să zică, asta este situaţia ?
— mi­am spus —, atît de umilă să fie această femeie ? 
— Acest lucru m­a deranjat de astă dată. Căci, mă 
purtaseră destul de mîrşav cu dînsa, la timpul său.

2.99
 Oricum,, e imposibil să trăieşti prea mult timp 
numai în ură. Trebuia, în sfîrşit, să iubească şi ea pe 
cineva.

— Cît de drăguţ eşti azi cu mine — mi­a şoptit ea 
într­un moment de neatenţie, ba chiar mă atinse uşor 
pe un braţ.

2.99
 Ochii îi radiau. Ochii aceia păreau o grădină tristă 
şi umbroasă.

— Să fii, însă, atent să nu­1 întărîţi — m­a privit 
ea rugător.

2.99
 De ce oare ? Fiindcă zdrobisem cu piciorul una din 
ţigările „extraordinare" ale domnului Kodor ?

— Ridic­o — făcu el către Mrs. Cobbet cînd ţigara 
căzu.

2.99
 — N­are s­o ridice — i­am spus eu şi am zdrobit­o 
cu talpa.

Kodor luă în glumă incidentul, adică se prefăcu 
indiferent.

2.99
 — Aşa îi trebuie unui zgîrcit ca mine — zice. — 
Căcî, ce înseamnă o ţigară de foi mexicană ? Cumpăr 
alta cu o jumătate de guinee, nu­i aşa ?

S­a lăsat tăcerea peste încăpere, odată ce nimeni 
nu­i răspunse.

2.99
 După care, am cîntat.

Ţin să arăt că, în acea seară, în aşa măsură mi­a 
plăcut şi mie băutura, încît mi­am spus că nu există 
ceva mai bun pe pămînt. Odată ce era tocmai ceea ce­
mi trebuia, ca şi cum aş fi turnat, odată cu vinul., viaţa
în mine. Şi, bineînţeles : lumea deveni un paradis. Din 
cînd Mrs. Cobbet s­a aşezat la pian !

2.99
— De ce nu cînţi ceva ? — a întrebat­o Kodor.

Mrs. Cobbet înălţă capul.

2.99
 — Sînt sigur că lui Iacob, care e cu noi, i­ar plăcea 
să te­audă... Fiindcă, are un glas minunat — începe el 
să mă lămurească. Ca şi cum mi­ar fi oferit­o.

— By Jove — face el —, deşi eu am purtat­o Ia 
şcoală. Cu toate acestea refuză să cînte pentru mine.

2.99
Paharul s­a clătinat în mîna doamnei Cobbet. In aşa 
fel, încît vinul i s­a vărsat pe rochie. Părea nervoasă. 
După care urmă ceva ce n­am prea înţeles

2.99
 .­— Să cînt ? — izbucni ea mîhnită. ∙—­ Vii întotdeauna 
atunci cînd... Din nou se vor plînge că nu­i las să doarmă.

168
 — Bine, bine — zice Kodor —, cînd e vorba de mine, nu fac ei 
nazuri, ştii şi tu. Dealtminteri, nici nu­s acasă. Nu ne­au spus, oare, 
ieri că se duc la cinematograf ?

Repet, nu prea înţelegeam ce se petrece, şi nici nu mă interesa. Căci,
Mrs. Cobbet se hotărî totuşi să cînte, încît prinse aripi cîntarea, 
zburătăcind minunat. Ca un pîrîu, ca şi cum îmi curgea prin artere.

169
 ,.De ce m­acoperi, nor întunecat ?" —, „Inima mi­e plină de durere 
după tine."

,,De ce atîtea taine în adîncul nopţii — Susură frunzişul în zarea­
ndepărtatău — acestea le cînta şi altele asemănătoare. Toate erau 
cîntece la modă, după cum se poate vedea, însă cu cîtă însufleţire le 
cîhta ! Părea că s­a dizolvat aproape în acel tărîm al închipuirii, atît de 
tare se însingurase...,

170
 în cele din urmă, mi­a venit şi mie să cînt. La care, Kodor era cît pe­
aci să­şi piardă minţile de bucurie că mă simt atît de bine în mijlocul 
lor.

— Ei, vezi — face el —­', ce bine petreci tu la noi ? — Ca să mai 
adauge : — Mă simt cît se poate de onorat.

171
 Ce­mi păsa, însă, mie de el ? Mă simţeam puternic şi fără margini, 
ca unul care înaintează biruitor pe­un tărîm necunoscut. Dealtfel, nu 
cunosc .senzaţie mai fericită ca aceea de a cînta în timp ce bei. Aveam 
impresia că voi cuceri lumea întreagă, încît mă risipisem aproape 111 
spaţiu.

Adevărat c­am cîntat doar cîntece violente, adevărate cîntece 
marinăreşti. Unul despre fata shini­shini, care începea astfel :

172
 „Tu, fată shini­shini, fată din Tokio..." ca să termin cu exclamaţia : 
„Shini­shini shah !" Un altul, despre ce senzaţie te cuprinde cînd şi 
ultimul gologan îţi părăseşte buzunarul (When the last penny is out). — 
cîntam eu, cle se cutremurau pereţii.

Cînd ai scăpat de ultimaleţcaie, Să nu­ţi faci nici o grija pentru asta, Cînd ai scăpat de 
ultima leţcaie Şii cui să te­adresezi, spune­ne nouă, Şi bate­ncrezător la uşa noastră.

173
 Mrs. Gobbet strălucea de bucurie. Be ce o li strălucit astfel, nu prea 
ştiu. Odată ce nu sînt un eîntăreţ cu şcoală. Cît despre cîntecele mele ? 
Sînt toate cîrpăceli stîngace, lipsite pînă şi de vreun sentiment, sau 
ceea ce putea s­aştepte drept răspuns la cîntecele ei.

Poate că­mi admiră bojocii ? — mi­am spus. Căci bojoci am,, pe 
cinste. Încît zăngăneau geamurile de glasul meu.

174
 De glasul meu şi de vijelie. Căci vuia afară, asaltînd ferestrele, în 
timp ce eu urlam în casă. Cînd apoi am isprăvit, se lăsă o "tăcere 
nemărginită în urechile mele. Mrs. Cobbet şi­o fi închipuit, probabil, că 
pluteşte deja în largul mării, căci zîmbea vrăjită.

Am săvîrşit nerozia de­a vorbi o mulţime de prostii faţă de 'Kodor. 
La început, doar că mă simt minunat la ei şi sînt fericit că mă aflu 
acolo. La care, Kodor răspunse râ şi el e fericit de faptul că sînt atît de 
mulţumit cu ei... — dar nici că­i păsa. Fiindcă şedea cufundat în fotoliul
său, cu ochii închişi, ca unul care moţăie. Or, eu ştiam că doar se 
preface. Şi, totuşi. M­am aplecat aproape de Mrs. Cobbet la pian, de 
parcă i­aş fi întors paginile, însă în aşa fel, încît să­i ating podoaba de 
păr negru cu urechea. O clipă am simţit cum se lipeşte toată de mine, 
adică îşi culcă obrăjorul fierbinte pe obrazul meu.

175
 Cine rezistă, oare, la aşa ceva, într­o asemenea stare ?

M­am prefăcut dar că­mi examinez cu luare­aminte pantofii, 
răspunzîndu­i doar atît, cu cuvintele îndreptate spre podea :

176
 — Cît eşti de dulce ! După care, îndată : — Pornesc înspre Indii ! 
N­ai vrea să vii cu mine ?

Toate acestea sub nasul lui Kodor, de parcă n­ar mai Îi existat.

177
' r
*

Deşi era prezent, lucru despre care a dat în curînd dovadă.

178
De­afară s­a auzit un pocnet uşor, ca atunci cînd se trînieste o uşă.

— Pare­se că s­au şi întors — mormăi Kodor, şi căscă.

179
 — S­au întors ? — am întrebat eu. — Cine anume ?____

Fiindcă am întrebat de astă dată, pentru că îi pomenise de atît ea ori.

180
 — Cine anume ? — răspunse Kodor. — Păi, vecinii noştri. De fapt, 
nici nu sînt vecini. Căci, acest apartament este o singură locuinţă, atîta
doar că l­am tăiat în două atunci cînd l­am închiriat pentru dumneaiei.

Acestea încă pe un ton de parcă abia adineauri s­ar fi trezit şi nu 
prea ar avea chef de vorbă.

181
 — Odată ce vreau ca ea să fie într­un loc unde poate fi ţinută sub 
observaţie — a ridicat el deodată tonul. — Căci vreau'să­i cunosc 
fiecare pas.

N­am prea înţeles îndată. Am văzut doar cum M?*s, Cobbet se 
aprinde la faţă. Ba chiar că face, sărăcuţa, ca şi cum ar încerca să sufle 
de pe ea nişte scame.

182
— Bine că recunoşti, în sfîrşit — încearcă ea să surîdă.

însă nu reuşea. Fiindcă devenise foarte gravă. Ba s­a

183
şi ridicat de lingă pian.

— De ce n­aş recunoaşte ? — i­a răspuns Kodor. — La urma urmei, 
de ce­ar trăi ea chiar atît de singură aici, nu­i aşa ? Căci, la ce bun 
gospodăria şi truda casnică ? Am adus, aşadar, o rudă a mea aici, care 
trăieşte clin asta, trăieşte din mila mea, cu tot neamul său. Dacă vrei 
sâ ştii, îl cheamă Spint.

184
 Nu mai spune — m­am minunat eu. Fiindcă, tot mai refuzam să­mi 
cred urechilor. — Şi îi cunoşti chiar fiecare pas ?

— Cum să nu i­1 cunosc, este de la sine înţeles ? ! — unde se duce, 
cine o vizitează, totul. Odată ce ăştia ştiu şi ei ce vrea cel ce le dă pîine. 
Să­mi fie interzis oare ? — m­a privit el cu impertinenţă în faţă. — 
Odată ce aşa vreau.

185
 Mi­am plimbat ochii prin încăpere.

Mrs. Cobbet stătea cu spatele la mine şi împacheta ceva, probabil 
ţigările cele scumpe, ca nu cumva să mai sară din cutie. Or, acesta era 
f
un semn rău, fiindcă era semnul resemnării. Iar splendidul ceasornic 
aurit de pe perete arăta orele trei după miezul­nopţii — ,ceea ce era de 
asemenea semn rău. Căci, ce căutam eu acolo ? Aşadar, mi­a şi îngheţat
oarecum sîngele in vine, neîndoios, cu toate acestea nu m­am mişcat de 
la locul meu. Fiindcă, eram curios să aflu ce înseamnă asta. Sau ce­o fi 
vrînd acest bătrîn ?

186
De ce ? N­ai rnai fost aici ? — mă­ntreabă el deodată. —Cum să fi fost ?
— adaugă tot el —, odată ce eşt

187
iun Ehrenman * — (cu acest cuvînt !) — un adevărat 
cavaliere. Cu siguranţă că mi­ai fi spus : — amice, am fost azi 
să­ţi văd amanta. — Căci asta eşti, ai dovedit­o deunăzi, un 
excelent cavaliere. Dar, să nu uit : procesul acela l­am cîştigat 
şi fără ajutorul tău, odată ce aveam dreptate.

1
8
8
 — Lasă­ne singuri — s­a răstit el fa Mrs. Cobbet. — Ara 
ceva de vorbit cu acest domn. O convorbire de afaceri — zise el
dispreţuitor. — Şi fă­mi o cafea, fiindcă mă doare capul.

Mrs. Cobbet ieşi.

189
 — Aşadar, mă ciotule, — i­am spus atunci, fără nici un 
răgaz, căci era cît pe­aci să­mi ies din piele — s­auzim ce­ai de
spus ! Ai vrea să afli ceva ? — şi i­am rîs în nas. :— Sau ţi­ai 
imaginat cumva că­mi voi bate gura peste tot ? Nu mă cunoşti
încă ? Pe mine vrei tu să mă duci ? Iţi închipui că tu singur ai 
creier în scăfîrlie, alţii n­au decît osînză ? !

Nu ştiam, la repezeală, ce i­aş mai fi putut spune.

190
 — Oare ce­i dacă­ţi ador amanta ? Li­e interzis cumva 
altora s­o ador£ ?

Pînă şi ochii îmi vibrau de plăcere. încît aproape 
spumegam de noianul de cuvinte, care mi se îmbulzeau pe 
buze deodată parcă. îmi venea să fug, sau aşa ceva — să­1 
ridic în aer pe­acest bătrînel şi să­1 silesc să danseze cu mine, 
naiba să­1 ia ! Şi să­i trag vreo cîteva pe chelie.

191
I

— Aşadar, banditule, — i­am spus din nou — chiar atît de
tare te­ai speriat ? Tu, care îmi spui de obicei că slabii n­au 
decît să crape ? — Ei, eşti dispus oare ? — Şi i­am rîs din nou 
în nas.

192
 Adevărul este că sălăşluieşte multă cruzime în noi. Iar cînd
e cazul să ne ruşinăm, sîntem şi mai necruţători. Odată ce nu 
era o plăcere să mă gîndesc că, adineauri, îmi umblase atîta 
gura în faţa lui, cînd încercasem să mă amăgesc că doarme.

Era, aşadar, cît pe­aci să­i spun adevărul, anume că­mi 
fusese amantă, da, o mărturisire pe care aş fi nuanţat­o

193
 t Om de onoare (germ.). ;

cu oarecare rem uscări, învăluind­o într­o durere prefăcută, şi 
spunindu­i :

194
 ce se poate face,

s­a­ntîmplat, şi pace — şi n­are decît să facă în consecinţă 
ce pofteşte.

195
 — Paiaţă î — i­am spus, în orice caz. — Eşti un mare 
măgar — am continuat, mîhnit aproape. — Căci, ce mi­ai 
putea face ? Da­aş iubi­o cu adevărat şi m­ar iubi şi ea pe 
mine, să presupunem c­ar fi aşa ? Mai mult, dacă mîine sau 
poimîine aş lua­o pe vasul meu, ce te­ai face ? Te­ai scărpina 
în cap ?

— Şi ai de gînd s­o duci doar aşa, tam­nesam, pe mare ? 
— mă­ntreabă el într­un tîrziu. Fiindcă, pînă atunci tăcuse. Şi
tot aşa, ca şi cum ar fi intenţionat să­mi comunice un secret : 
vorbea repede, fără glas aproape. •— Dealtfel, aici să nu strigi
— s­a întrerupt el —, de ce s­auclă şi ea toate inepţiile ? Biata 
de ea, e destul de mărginită şi fără ele. Poţi face orice cu 
dînsa. Asta e în stare £ă iubească pe oricine — adaugă.

196
 — Nici asta nu mă sperie — îi răspunsesem înainte. — N­
o să mă poţi descuraja. Sau vă închipuiţi că­mi puteţi fura tot 
ce am în buzunare, viaţa însăşi, fără să crîcnesc, ci doar să rid
? Şi n­am să ridic mîna, odată ce mulţumirea mea cea mai 
mare este ca voi să vă simţiţi bine ?... M­ai cunoscut greşit — 
i­am spus întunecat. Fiindcă, de astă dată, mă întunecasem. 
— Sînt tot atît de necruţător ca şi voi sau, în orice caz, voi fi la
fel. Ţi­ai găsit de astă dată omul. Iar dacă tu vrei într­un fel, 
eu vreau în alt fel. Ne­am înţeles ? Şi ce anume vreau, ai să 
vezi.

M­am ridicat de la locul meu.

197
 Bine — făcu Kodor. — Ai vrea cumva şi zestre ? îmi vrei 
jiletca ? — Şi se apucă îndată să­şi descheie vestonul. — Ţine 
— face el —, îţi dau şi dantura mea. —­ Şi.şi­o scoase din 
gură.De fapt, ar fi fost şi ăsta un motiv ele haz, însă i­am 
aruncat totuşi, întâmplător, o privire. Căci, pînă atunci, nu 
mă uitasem la el. Ceea ce vedeam nu prea mi­a plăcut. 
Fiindcă nu numai că era livid, dar parcă se pregătea să se 
prăbuşească. — A fost un chef pe cinste — îmi spusesem, 
cîndva, despre unul care murise şi avusese ochii încercănaţi. 
Nu prea mult, ci doar într­un fel caracteristic, Aşa şi de astă 
dată. Buzele lui Kodor< se crispau, şi­mi aduc hotărît aminte 
că­i transpirau şi ochii, ca atunci cînd cineva nu izbuteşte să 
plîngă. Toate acestea fără dantură : arăta, de fapt, ca propriul
său bunic.

3.05
23
 — Marş afară? ţi­am mai spus doar ! — s­a răstit el la Mrs. Cobbet,
de îndată ce­a intrat. — Mai am de discutat. — Apoi s­a tolănit pe sofa 
şi prinse să vorbească de unul singur.

Pe mine, Dumnezeu ştie de ce oare, mă bătea gîndul, care mă 
fulgerase ­ca o năprasnă, că poate miss Borton m­a şi trădat — să 
zicem îi spusese ceva doamnei Lagrange, probabil în teama ei. I­o fi 
spus că mă găseam la Londra — or, chiar dacă doar atît, şi asta ajunge.
Căci atîrnau multe de asta.

199
 Cît sînt ele nerod ! Trebuia să mă gîndesc la asta,1 odată ce se 
speriase atît de tare de privirile mele.

Şi asta a fost doar ca un fulger îndepărtat, cu toate acestea m­am 
gîndit să plec fără zăbavă. Căci, de astă dată, îmi dădeam seama ce­am 
de făcut şi unde îmi este locul. Care era acel singur puect de pe glob 
unde s­ar cuveni să mă aflu acum.

200
 Ε inutil să mai spun că mă dezmeticisem cle­a binelea. Eram tot atît
de rece ca şi luleaua mea.

— Ce­ai făcut şi de astă dată ? — am căscat eu ochii în gol.

201
 Iar Kodor zise :

— Am cancer. — Apoi, îndată după asta : — ce­are să se întîmple 
cu această femeie ?

202
 Nu mai era nici batjocoritor, nici dispreţuitor. Se vedea că e bolnav. 
Un bătrîn înfrînt.

— Să nu7i spui cumva— a ridicat el un deget. — Căci,

203
oricît ar fi ea de neînfrînată, mă iubeşte totuşi.

204
 Cînd am ajuns acasă, din faţa casei noastre pornea tocmai o maşină.
Să fi fost pe la cinci dimineaţa. Chiar atunci trîntise cineva portiera 
maşinii, mai revăd şi azi cum ninsoarea devenise vizibilă în bătaia 
farurilor ce se aprinseseră : cum se legănau f ulgii uşori prin văzduh.

Datorită nu mai ştiu cărui instinct al meu, mi­am tras pălăria adînc 
pe ochi şi m­am ferit' printr­un salt din bătaia farurilor. Maşina 
pornise.

205
— Drum bun ! a strigat cineva după ea,.

Am recunoscut îndată glasul.

206
­— Cirie­au fost ăştia ? ­— m­am apropiat îndată de el.

Deoarece era foarte speriat, l­am apucat de braţ.

207
— Cine­au fost ăştia ? — am întrebat încă o dată.

L­am tîrît cu mine spre piaţa vecină, cufund.ată în

208
întuneric.

Era domnul Horrabin Pit, gazda mea, care se scula cu noaptea în 
cap, şi era gata să moară de spaimă. îşi scăpase din gură pînă şi ţigara. 
Se ruga să nu­1 torturez, odată ce n­avea de unde să ştie cine fuseseră.

209
L­am mai îndesat niţel :

■— Era şi nevastă­mea în maşină ?

210
Scîncea nesuferit, de parcă l­ar fi durut urechile.

­— Era şi nevastă­mea în maşină ?

211
 O vorbă nu se putea scoate de la el.

— Ascultă — i­am spus —, te omor, aici unde nu ne vede nimeni. 
Nimeni n­are să afle vreodată cum ai murit. Nevastă­mea a plecat cu 
maşina aceea ?

212
 Mă privea ca un smintit

—­ Bineînţeles — face el printre sughiţuri de pîins. — Bineînţeles că
a plecat.

213
 *— Ei, vezi, om cinstit şi cumsecade ! Asemenea persoane protejezi, 
nemernicule ?

Aproape că pusesem mîna pe el.

214
 — Ε groaznic — îmi spune. — Groaznic cît este de nenorocit, zău 
aşa.

Abia acum îşi dă seama că nu mai ştie ce spune. Pînă şi limba i­a 
paralizat în gură, poate că 1­a lovit damblaua.

215
 Oare nu eu îi spusesem, înaintea plecării mele, că nevastă­mea se 
duce să se odihnească la mare ? Oare nu eu mă tîrguisem cu el pentru 
reducerea chiriei la jumătate, ca să nu ne coste prea mult cît vom lipsi 
din oraş ? Nu mai înţelegea nimic. De ce mă port „chiar" atît" de ne­
drept cu el ?

— N­avem vreme de pierdut. Cine mai era în maşină ?

216
 ■—­ O, Doamne — face el —, mi se pare că într­adevăr

ceva e în neregulă cu lumea aceasta a noastră !

217
 Oare nu­i spusesem eu că are să vină franţuzoaica s­o ia, aceea care 
fusese de Crăciun la noi ?

începuse să­mi dea tîrcoale apoplexia.

218
 — Nu era nici un bărbat cu ea ?

De unde să ştiu ? — răspunde. — Era şi­un bărbat Un bărbat distins. 
Probabil, soţul acelei doamne distinse

219
 .M­am potolit totuşi. Odată ce, în astfel ele împrejurări, e 
mai bine să fii calm. De ce să­1 mar fi interogat despre cine se 
afla în maşină, cînd o ştiam bine ? Am aruncat în jur o privire.

1
20*
 Treceau prin piaţă mai multe maşini, dintre care una se 
opri la un şuierat al meu. Asta îmi izbutise, aşadar.

— Este aici o maşină — i­am spus încet. — Să nu scoţi 
cumva un cuvînt, dacă ţi­e dragă viaţa.

2
— încotro ? — l­am întrebat pe bătrîn.

— Charing Cross —­ a răspuns el sleit.

3
 — Ei, vezi — i­am spus. — La trenul de Dover î — i­am 
ordonat şoferului. — însă cu viteza maximă, nu cumva să scap
trenul.

L­am înghesuit şi pe bătrîn în maşină. Nu ştiu nici azi încă
de ce­am făcut­o ? Poate spre a afla amănunte şi mai precise 
de la el. însă, n­am avut mai mult noroc nici de astă dată.

4
 îmi cerea să­1 duc la biserică, unde are să se jure că ^ nu­1 
văzuse „pe acel gentleman'* decît de două ori. Nu­1 cunoştea 
mai de­aproape, niciodată nu locuise în pensiunea Iui," de fapt
şi­aduce aminte abia acum că îl vedea în noaptea asta pentru 
a treia oară, odată ce­1 văzuse cîndva şi în faţa porţii. Căci, 
este cu ochii în patru, îl cunosc doar, iar dacă nu l­aş cunoaşte
încă, s­o iau la cunoştinţă acum. Are şi spirit de observaţie, 
astfel că­şi aduce aminte de orice amănunt. Să opresc aşadar 
maşina, ca el să se jure. pe dată şi aşa cum doresc eu.

Nu l­am dus la nici o biserică, în schimb am reuşit să aflu 
de la el că avusesem cel puţin dreptate : domnişoara Borton 
trebuie că le spusese totuşi ceva. — Că mă > văzuse la 
Londra, sau că mă întîlnişe în oraş. Căci nevastă­mea lăsase 
pentru mine şi­o scrisoare, la biroul pensiunii, care urma să­
mi fie trimisă dimineaţa la hotelul Brighton — or, în afara 
domnişoarei Borton, nimeni nu ştia că stau la Brighton... 
Apoi, că îşi făcuseră bagajele încă în ajun, toţi trei, şi că 
luaseră cu, ei „o mulţime de lucruri", odată ce plecaseră cu 
bagaj mult, ceea ce îl nedumerise înainte de toate chiar pe el, 
mă ruga să­1 cred, odată ce pentru o odihnă de scurtă durată...

5
 Nu doream mai mult. Nici dac­ar fi fost vinovat. Deşi, nici 
asta nu părea verosimil. Era mult mai mărginit decît îmi 
închipuisem. De ce l­aş fi torturat în continuare ? N­avea decît
să­şi vadă de­ale sale.

6
— Plăteşte cursa ϊ — i­am poruncit, sărind din maşină.

Auzind asta. a prins curaj îndată.

7
 — Te voi reclama pentru atentat la libertate personală şi 
pentru altele — strigă el pedant.

Insă, unde eram eu atunci ? Zburam aproape. Oare ştie 
cineva cum mă poartă la nevoie picioarele astea ale mele ? 
Adevărat, mi­au clat o mină de ajutor şi oamenii, la casa de 
bilete şi la toate celelalte. Constatasem, dealtfel, că se feresc 
întotdeauna din calea celor o sută şi cinci kilograme ale mele.

8
 — Dover î Dover ! — am strigat, cu nu mai ştiu ce adiere 
de libertate în inimă.

Toţi mă îndrumau, mîinile tuturor fluturau, un bărbat a 
dat din cap a încuviinţare. Am izbutit astfel să prind trenul. 
Locomotiva se pusese tocmai în mişcare.

9
 —∙ Doamne­ajută ! — am zis, oprindu­mă pe­un culoar, 
întocmai ca un erou din filme.

Vroiam să mai răsuflu puţin, căci inima îmi bătea sălbatic.

10
 Întîi am străbătut vagoanele. Şi, după oarecari cercetări, 
am deschis într­adevăr uşa unui compartiment de clasa întîi, 
a cărui perdea fusese trasă. Pe unul din degete, aveam cheia 
de la poartă. Am intrat cu aceste cuvinte :

— Bună dimineaţa.

11
Cînd, văzînd că nu mi se răspunde, am continuat :

— Porţi şi lornion în ultimul timp, scumpa mea ?

12
 Căci avea în mînă lornionul din noaptea balului. Un 
lornion foarte elegant, în ramă de aur. îl dusese repede la 
ochi, poate de emoţie sau spre a se convinge dacă eram cu 
adevărat eu. De astă dată, avui din nou prilejul să constat ce 
mari i se fac ochii în orbite.

13
 La rîndul lui, domnul Paul de Grevy era foarte spilcuit. 
«Jiletcă japoneză, cămaşă fină şi­un costum de voiaj impe­
cabil, de culoare maro. După oarecare gînd ire, şi el ar fi sărit 
în picioare dacă nu l­aş fi ameţit pe dată cu o lovitură. Nu l­
am lovit cu mîna, ci i­am tras una în fluierul piciorului, cred 
că i­am rupt osul, fiindcă se prăbuşi pe canapea, de parc­ar fi 
fost tăiat cu. ferăstrăul. îndată şi­a crispat guriţa dulce.•— 
Un cuvînt să n­aud — am zis.

30­9
 Inima bătea mai domol de astă dată.

Cînd, apoi, s­a mai mişcat o dată, a fost de ajuns că­1 
pocnesc peste bot, fără să mai fie nevoie de altceva. Sîngele îl 
năpădi pe nas şi pe gură.

30­9
 La care, în sfîrşit, l­am examinat cu mai multă luare 
aminte pe acest fante.

— Atît de slăbănog să fie individul ? — Pe Dumnezeul 
meu, aş fi avut chef să fac pe călăul cu el, să­i scot ochii, 
înainte de a­1 azvîrli pe fereastră, şi fără întîrziere, în văzul 
amantei sale. Insă, la ce bun atîta grabă ? Ia s­o vedem şi pe 
nevastă­mea !

30­9
 Şedea la locul ei, fără să facă nici cea mai mică mişcare şi 
fără să scoată vreun cuvînt. Ca unaN care n­aşteaptă decît 
lovitura ce va cădea asupra ei. Iar fatalitatea ei, adică eu, în 
loc de­a lua o hotărîre în legătură∙ cu ceea ce aveam de făcut, 
i­am spus :

— Cît de confortabil voiajaţi voi cu clasa întîi pe buzu­
narul meu ! Ce obrăznicie ! Dă­mi acţiunile ! — i­am poruncit.

30­9
 La asta nici eu nu mă pregătisem. Căci, pe toţi zeii; nu mă 
gîndisem pînă în clipa aceea la ele. Odată ce aveam nişte 
acţiuni Cincinnati Railway, moştenite de la tata, pe care nu 
demult le scosesem din bancă, adică înaintea plecării mele la 
Bruges. Mă gîndisem să le iau cu mine, însă nu le mai luasem.
Răsărise pe neaşteptate în mine bănuiala că mi le furaseră. Şi
nu mă înşelasem*

Nu atît valoarea lor mă preocupa, cît faptul de a le plăti eu 
voiaj.<1 de agrement.

30­9
 — Ce fel de acţiuni ? — întreabă nevastă­mea. Atît de 
fără vlagă, ca şi cum n­ar mai fi fost vie.

— Astîmpără­te ! — i­am spus, odată ce observasem că 
aruncă priviri către semnalul de alarmă. Ba, şi Dedin se 
urnise, cu batista­i însîngerată pe gură, deoarece se pare că­1 
durea cumplit piciorul.

30­9
 — Să nu pierdem vremea — am ridicat eu degetul pe care
atîrna cheia de la poartă. Acţiunile ce se aflau sub cheie.

30­9
 Ceea ce urmează să fac este bine gîndit. Iar motivele îmi 
aparţin.Am privit­o, în sfîrşit, în ochi. Căci, pînă în clipa 
aceea, nu ne prea­ căutasem din priviri. Dealtminteri; am 
impresia că nu prea vedea multe, căci pe ochi i se lăsase un fel
de negura, se ghicea din expresia şi culoarea lor. Era palidă, 
în timp ce albul ochilor i se congestionase, probabil de emoţie. 
Se uita la mine ca orbii, tot atît de nehotărît şi de inexpresiv.

8
 . Cînd, însă, i­am prins privirea, s­a urnit totuşi ceva în ea. 
Pare­se îşi dăduse seama, în sfîrşit, că sînt de fapt eu, 
deoarece s­a ridicat în picioare. A fost din clipa aceea docilă, 
ca un copil. Totul a mers astfel la iuţeală, clar şi plăcut, aşa 
cum le­o dictam eu.

Trenul bîltîcîia pe şine.

9
 Coborî fără multă vorbă din plasă mica ei valiză, pescui la 
iuţeală cheile, după care acţiunile ieşiră la iveală. Iar 
scoaterea şi predarea lor trebuie să fi fost atît de penibilă, de 
fapt recunoaşterea prin acest gest a faptului că abuzase 
mîrşav şi fără nici o sfială de încrederea mea pînă şi pe acest 
tărîm∙ încît, în pofida conştiinţei sale buimace, zise :

— Iată acţiunile. Şi să nu fii supărat pe mine.

10
 Şi­a ferit din nou faţa, întorcînd­o în altă parte, la iuţeală, 
numai să nu fie nevoită să mă privească şi pe mai departe.

Mie mi­a ajuns şi asta. Că, cel puţin odată în viaţă, i­a fost 
ruşine. In sfîrşit ! M­am şi domolit îndată.

11
 Dealtfel, era dolofană, grăsuţă, nu­mi mai plăcea. Se 
îngrăşase sau ce naiba ? Părea o străină. Sau să fi fost şi asta 
doar vechea iluzie ? Căci mi se întîmplase şi în alte ocazii 
acelaşi lucru. De cîte ori fantezia mea se ocupa prea mult de 
ea, nu­mi mai trebuia. Aşa şi de astă dată.

S­ar putea ca această femeie să nici nu fie nevastă­mea ;— 
pînă şi nerozia asta mi­a venit în minte. Aşa s­a întîmplat.

12
 ,,Pînă au ajuns, focul s­a şi stins" — stătea scris pe un afiş 
la bal. Iată ce­mi vine în minte, în timp ce scriu aceste 
rînduri. Apoi, că sînt un om blestemat, nu prea pot să­mi 
închipui altceva despre mine, un om căruia nu i­a fost dat să 
aibă parte de vreo mulţumire pe pămînt. Se pare că aşa mi­a 
fost scris. Să­mi fie sete cît voi trăi şi nimic să nu­mi 
ostodască setea aceasta.

— Oare nu­i totuna că m­a înşelat sau ba ? — mi­am spus
în tren. — Să presupunem că nu m­a înşelat, ci 1­a iubit doar 
pe cel de faţă. Pe mizerabilul ăsta. Ce meschinărie o fi şi asta, 
dacă stai să te gîndeşti : o franţuzoaică îndrăgostită de un alt 
bărbat. Cîte sînt ca ea ? Dracu s­o ia de treabă !

13
 Am scos de astă dată din 'buzunar stiloul şi am silit­o să 
scrie pe cuponul uneia din acţiuni :

„Am furat aceste acţiuni împreună cu amantul meu, însă 
tu mi le­ai luat, în timp ce fugeam, la data cutare, cu trenul de
Dover. Din păcate, am dus o viaţă mîrşavă". Şi i­am poruncit 
să semneze.

14
 — Am nevoie de asta pentru divorţ —■ i­am spus. — 
Fiindcă pensie alimentară n­am să plătesc.

începu de astă dată să plîngă. Plîngea fără glas. îi 
urmăream lacrimile ce­i şiroiau pe faţă. Bineînţeles, nu­i 
făcea plăcere să dea un astfel de, certificat despre ea însăşi.

15
 Şedeam pe canapea, într­o poziţie destul de comodă, încît 
am avut prilejul de a­1 examina din nou şi pe domnul De 
Grevy.

Se rezemase de speteaza canapelei, cu ochii închişi, ca un 
îndurerat Oneghin. Probabil că­1 durea rău piciorul.

16
 Doamne, chiar aşa de papă­lapte să fie ? —­ am repetat ­în 
sinea mea. Pot să spun că­mi era o ruşine cumplită de emoţiile
pe care le îndurasem din pricina lui, de tot, de întreaga mea 
viaţă. Chiar la bal părea să fi fost într­o formă oricum mai 
bună.

Pe unul ca ăsta să­1 şterg eu din rîndurile viilor ? Pe­acest 
fleac de om ? N­am s­o fac, zău aşa. N­are decît să rămînă şi 
pe mai departe aici. — M­am ridicat.

17
 — Adio, Lizzy, — i­am spus — nu prea ne vom vedea noi 
de azi înainte. Acest domn te va lua de nevastă, dacă vrea să­i
fie bine, îi atrag atenţia, căci lucrul ăsta mă mai interesează. 
Odată ce nu prea tolerez ca fosta mea nevastă s­ajungă o c... 
— Le­am spus lucrurilor pe nume. — Nu­mi convine nici să te 
întreţin, după tot­ ce s­a întîmplat. De banii mei am şi eu 
nevoie, puicuţo. — Ai auzit, domnule De Grevy ? — am strigat
înspre ungherul unde se ghemuise.

Domnul De Grevy a încuviinţat supus din cap, de pe 
canapeaua sa. Iar eu am acceptat această încuviinţare a lui. 
Ca pe­o satisfacţie pentru toată viaţa.

18
 — Căci, dacă n­are să se întîmple astfel, ai să vezi ceea ce
nu s­a mai văzut.

Cu aceste cuvinte m­am retras către uşă.

19
Nevastă­mea mai stătea în acelaşi loc, nemişcată, şi se uita, 
se uita, mă privea ca şi cînd aş fi fost o păpuş

20
ă•fermecată. Părea că nu vede încă nimic. Odată ce ochii

îi erau plini de lacrimi.
 Socotind că toate acestea sînt la locul lor şi că nici de spus 
nu mai am nimic, am ieşit din compartiment. O
şoaptă nu s­a auzit in urma'mea.
*
— Ε cit se poate de bine — mi­am spus coborînd din tren.
— Ε chiar foarte bine. Odată ce nu sînt eu cantaragiu. Cum aş
putea să fiu călăul acestei femei ?...
(După cum se vede, omul nu renunţă să facă pe deşteptul, 
să­şi sucească viaţa pe­o parte şi pe alta, pînă la ultima 
suflare. Cînd, în sfîrşit, amuţeşte.)
Nu m­a mai durut nimic. Adică, spre a fi mai precis, nu m­
a durut decît acest cuvînt : Lizzy ! Faptul de a­i mai fi rostit o 
dată numele. Acest nume straniu şi fermecat. Nu trebuia s­o 
fac.
Fluieram cu toate acestea.
Căci era o dimineaţă splendidă, o dimineaţă de primăvară 
cu vînt proaspăt şi soare arzător, încîtjmuşca aproape.
— Sînt liber —■∙ mi­am spus —, în sfîrşit, liber ! Nu 
mai sînt legat de nimeni. — Era o senzaţie plăcută. Căci eram
atît de voinic, de spătos, de singuratic şi de părăsit, ca însăşi 
bolta cerului. Scuturasem de pe umerii mei orice povară.
— Căci oare cum sîntem noi ? — ar fi fost bine să­I pot 
întreba pe Gregory Sanders. ∙— Să fim oare înlănţuiţi, 
încătuşaţi ? Să fim victimele unei idei fixe ?
Faptul de a fi fost atît de fericit alături de ea, în urmă abia 
cu cîteva zile, se cufundase în neguri tulburi — părea să fie un
vis confuz, căruia nu­i mai dai nici o crezare. Dealtfel, la ce 
serveşte fericirea ? Cînd s­ar putea ca ea să fie cea mai 
cumplită dintre ideile noastre fixe ?
Nu­mi doream decît pace. Şi speram nespus că aşa are să 
se întîmple. Ba chiar că are să urmeze fără întîrziere. Căci, 
repet, era cit se poate de plăcut să te uiţi după tren.
Cum s-au împlinit sau cum nu s-au împlinit
speranţele mele ? Să facem un scurt popas. Voi
povesti asta în capitolele următoare.Partea a
patra
DE FAPT, ABIA DACA MAI AM DE

spus ceva.

22
 Am lucrat pentru firma Mischang şi Nadolny, îndeosebi pentru 
domnul Marton Nadolny, i­am furnizat chimicale, ulei de parafină şi 
altele, de pe diverse mări, descurcîndu­mă binişor, împreună cu un 
ungur, pe nume Carolli, însă de ce­aş mai intra în amănunte ?

Ajunge doar să spun că, deşi am făcut de pe ^atunci încă nişte 
economii, nu eram mulţumit de mine. N­aveam astîmpăr, eram dornic de 
cîştiguri importante, m­am aşternut aşadar pe treabă ca un sălbatic. 
Dealtminteri, nu suportam să­mi fie mintea neocupată. Poate şi din 
cauză eă vechile condiţii, truda legată de afacerile neînsemnate nu mă 
mai satisfăceau. Nici marea. Asta, însă, nu mă surprindea.
De­a lungul deceniilor omul se schimbă, îndeosebi dacă stă prea mult pe 
uscat. Nu mai eram marinarul de altădată, odată ce condiţia de marinar 
este îndeobşte o stare vecină cu visul, n­o poate înţelege cel care n­a 
încercat­o. Nu pomenesc decît de un singur aspect : marinarul n­are 
nimic care să­i aparţină cu adevărat, nici nu prea ştie ce înseamnă 
proprietatea. Cel puţin nu în sensul ce i se atribuie pe uscat. Dacă­i 
întrebat : — îţi aparţine cutare sau cutare lucru ? de­ar fi să răspundă, 
aşa cum îl îndeamnă inima, ar trebui să spună : — de unde să ştiu ? 
Odată ce tot ce are se află doar temporar asupra sa. Le mătură primul 
val, i le fură camaradul sau i le înghite m vreo tavernă necuratul... Şi 
după ce le­a înghiţit, marinarul se prezintă iar, şi cu ce zîmbet pe faţă ! 
Spunînd c

23
ădoreşte să slujească din nou, adică începe nimicul de la
capăt.
Cît mi­am bătut capul şi cu asta.
Oare ce îi determină s­o facă ? Să fii luni întregi 
prizonierul unei corăbii cu pînze de cursă lungă, să 
zicem (muncind din greu, mîncînd prost, departe de 
familie şi femeie, ca în cele din urmă să te hîrîi ca dulăii 
— ce le­o fi plăcînd în toate acestea ? Furtunile 
neîncetate ? Cine­ar putea citi în inimi ? Le­o fi dragă 
setea, scorbutul, infernul ? Sau plictiseala ?
îmi ardea pămîntul sub tălpi. Nici acest ritm nu l­aş 
mai fi suportat timp îndelungat. Căci, de cele mai multe 
ori, nu faci aici altceva decît să căşti gura.
Să nu fi fost niciodată bun marinar ? Se prea poate. 
— Nu face nimic — mi­am spus. — M­apuc de altceva. O 
iau de la început.
Sănătatea nu­mi mai era nici ea cea de odinioară, să 
nu uităm. Maşina se toceşte şi ea. Mă enerva nespus vîn­ 
tul neîntrerupt din larguri şi, ceea ce este şi mai grav, 
gheaţa ce­mi biciuia spinarea, îndeosebi înspre zorii­ 
zilei. In cele din urmă, începură să mă doară 
încheieturile.
Am părăsit astfel marina, de îndată ce mi s­a oferit 
altceva. Am făcut­o fără vreun regret deosebit. — Ajunge
— mă gîndeam, căci îmi plac socotelile sumare. — 
Adevărat că, odinioară, sperasem multe de la mare : o 
nemăr* ginită pace, o linişte nesfîrşită, tot ce­şi poate 
dori inima omenească, însă fusesem dezamăgit şi de 
asta, mi se urîse, şi cu asta se isprăvise. Să­mi văd, 
aşadar, de drum.
înainte de­a întoarce însă spatele mării, vroiam să­
mi iau rămas bun de la ea, căci şl acest lucru aş dori să­1
notez aici, spre ţinere de minte. Destinul avea să mă mai
poarte încă o dată către ţărmurile greceşti şi către acele
colţuri de stîncă, de pe care cică poetesa greacă Safo s­
ar fi aruncat în mare. în dreptul lor, după vechiul obicei,
dădeam trei semnale de sirenă scurte şi unul lung. Le 
repetam de cîteva ori. Locuia acolo, pe vremea mea, un 
biet paznic de far, pe care­1 cunoşteam de mult, de pe 
cînd avusese şi el o viaţă mai bună, aşa că eram curios 
dac­o mai fi acolo. Mai era.

24
— Asta­i Iacob, ăsta­i Iacob — mi­a comunicat el bucuria sa prin semnale de fanion de 
pe creasta stîncii, apoi îmi aduse la cunoştinţă că nevastă­sa născuse un copil şi c­ar 
avea nevoie de aspirină
.I­am trimis îndată aspirină. Şi, cum aceasta era probabil ultima 
noastră întîlnire sub soare, mi­am luat rămas bun de la el printr­o 
scrisoare, adăugind şi cî.teva mărunte daruri pentru copil. Fiindcă asta
a fost ultima mea călătorie. Ştiam de pe atunci unde am să mă 
stabilesc, ce voi face de acum încolo, tot. Căci găsisem, într­un tîrziu, o 
cîrdăşie pe măsura mea.
O cîrdăşie de oameni serioşi. Erau ca nişte hingheri. Pe ce puneau 
mina — trosnea.
Întîlnisem întîmplător un negustor de cauciuc foarte iscusit, pe 
nume Bobeniak, apoi pe Aurel G. Anastazin — însă să lăsăm şi de astă 
dată amănuntele. Ajunge dacă spun c­am izbutit să încropesc din asta o
oarecare avere. La început, una mai modestă, aici, apoi una mai mări­ 
şoară, în America de Sud. Cît de firesc se rostesc asemenea lucruri, 
cînd. de fapt, ce ciudat a fost totul. Ca atunci cînd vîntul se întoarce : 
mă umflase norocul pe neaşteptate şi cu atîta putere, încît nici n­o 
dorisem chiar în aşa măsură. Căci este un lucru de­a dreptul înfrico­
şător, voi relata un mic episod şi în legătură cu asta. Am stat un timp 
la New York, unde avusesem încasări excelente : aveam bani pînă peste
cap, incît şi sufletul mi se prefăcuse în bani, cînd, într­o dimineaţă, sînt
trezit din somn de un magazin oarecare, şi care ţinea să­mi înapoieze 
patru dolari. Calculase, din întîmplare, mai mult, pentru o marfă 
oarecare. Habar n­aveam cum izbutiseră să­mi afle numele şi adresa.
Aşadar, mă scăldam în belşug, în afaceri şi relaţii, una aducea cu 
sine alta : cărbunii aduceau vagoane, vagoanele aduceau transporturi 
— cum să dau o idee despre asta ? în sfîrşit, aveam ocazia de a munci 
pînă la orbire, aproape că nu mai puteam suferi duminicile, de cîte ori 
în preajma mea înceta orice mişcare, iar biroul meu căsca a pustiu. 
Abia ştiam ce să mă fac în astfel de împrejurare, n­aveam răbdare să 
aştept ziua de mîine, ca să vuiască şi să trepideze din nou maşina, căci 
nu­mi mai plăcea să mă gîndesc, şi nici nu mai vroiam.
...Cînd, deodată, am obosit.
Rămîn pentru mine de neuitat acei meri frumoşi, care m-au petrecut
într-o ordine distanţată. şi cu o biîndă demnitate, prin nişte livezi, pînă
sus, pe culmea dealului, adică pînă unde locuia domnişoara C.H. Inez.
(Era o regiune de fertilitate meridională, unde merele sîn

25
tdestul de bune, fără să aibă însă gustul merelor de la noi.) Era 
iar duminică, o după­amiază liniştită, a cărei lumină tîrzie se 
confunda aproape cu amurgul. Pomii erau şi ei ca pomii de aur 
din basme, cu coroane de frunze rotunde aproape, cu fructe 
palide, aurii, pline. Şi, în timp ce poposeam din cînd în cînd la 
umbra lor, ara luat hotărîrea de a­i spune adio frumoasei Americi 
de Sud. De a­rni lichida afacerile pe care le aveam acolo şi de a 
mă înapoia în patria mea nordică... probabil pe­un binecuvîntat 
pămînt francez — acesta mi­era gîndul. De sus, se vedea marea.
Iar cînd zării şi această nemărginire pustie a atîţor osteneli de­
ale mele, mi­am dat şi mai bine seama că este timpul să mă 
odihnesc, fiindcă sosise vremea. Viaţa se dusese, iar timpul 
febrelor se isprăvise. Odată şi pentru totdeauna.
Căci, la ce bun mi­aş mai pierde aici vremea cu căluţii ? — mă 
gîndeam între timp. Odată­ce obiceiul în acei oraş era să faci cîte­
o plimbare, pe înserat, în trăsurici uşoare trase de căluţi negri, pe
sub arborii promenadei. Pe fruntea căluţilor se fixa cîte­o 
măruntă lumină electrică, încît capetele lor voinice se 
desprindeau din întuneric ca ale unor bueştri năzdrăvani, 
judecind, fireşte, cu fantezia cameristelor. Mă tenta aproape să­
mi cumpăr şi eu un astfel de mic pegas, nefiind prea multe 
distracţii prin partea locului.
— De ce nu vă luaţi un bun căluţ de trap ? mă între­ . base 
domnişoara C. H. Inez, sora unui asociat al meu, om cu mare 
influenţă.
La auzul acestei întrebări, fanţii din jur începuseră să surîclă 
misterios, ca unii care s­aşteaptă la plăceri secrete de pe urma 
unei astfel de întorsături a lucrurilor. Unul mi­a şi făcut un semn 
uşor cu cotul, iar în ochi i­a pîlpîit voluptatea. Se ivise, aşadar, 
posibilitatea de a o lua la plimbare cu trăsura şi pe domnişoara C.
H. Inez. Se ştie ce însemna asta prin partea locului. Ce obligaţii 
creează un asemenea gest, Odată ce acolo cinstea fetelor este 
păzită de fraţi severi. Or, ţinînd seama de relaţiile ele afaceri 
dintre noi...
— Nu, nu — mi­am spus de astă dată, căci aşa ceva nu­mi 
doream. Nici demoni întunecaţi şi nici altruiste cu. ochi luminoşi, 
care sînt numai suflet, încît pînă şi prîri­ zul lor constă doar din 
salată. Şi care privese pînă în adîncul sufletului sărmanilor 
bărbaţi, cu ochii lor pătrunzători. Fiindcă era şi ea una din 
acestea. într­un cuvînt, nu­mi mai doream una ca asta.
Deşi nu era urîtă, însă nici nu se putea sta cu ea de vorbă ca 
lumea. Eu, cel puţin, nu reuşeam. Odată ce n­ai cum învăţa tcate 
limbile — îmi ^însuşisem, oricum, puţină spaniolă. Cu toate că­i 

26
pjăcea să converseze pătimaş în germană, străduindu­se din răsputeri 
să­şi etaleze cunoştinţele — cum să nu fi vorbit nemţeşte, odată ce 
maieă­sa fusese nemţoaică ? —, cu toate acestea nu ştia. — So mankes 
— repeta mereu. De cîte ori nu­i venea nimic altceva în minte, în limba 
germană, răspundea de obicei : ,— So mankes. — Ce să mă fi făcut cu 
ea ? Şi, pe deasupra,1 avea şi­o fire de mucenică...
■— Nu, nu — gîndeam eu —, e mai sănătos să mă întorc spre 
meleagurile obîrşiei mele.
Le­am spus, deci, celor cu care eram în relaţii de afaceri că mă duc 
în Europa, spre a pregăti acolo terenul unor afaceri ale mele, mai 
importante, în acelaşi timp mi­am predat biroul unui tînăr foarte oaest,
pe nume Perjamin, pe care­1 socoteam atunci ca pe­un fiu al meu... în 
acest fel a avut de cîştigat şi el, n­am rămas păgubaş nici eu, odată ce 
mi­am asigurat o importantă rentă anuală.
Apoi, în buzunar cu acest contract şi cu averea mea ce se putea 
socoti considerabilă, am pornit la drum către Europa, după o absenţă 
de opt ani şi patru luni, asemenea corăbieruiui Sindbad, după ce­mi 
luasem cuviincios rămas bun de la prietenii mei sud­americani.
Aceasta este scurta poveste a îmbogăţirii mele. S­ar putea să mai 
revin asupra ei, daca mi­o va permite timpul.
i
M­am dus întîi la Londra. Odată ce tot mă aflu aici ,∙ m­am gîndit că
n­ar strica s­arunc o privire prin cartierul unde, în urmă cu un deceniu,
pătimisem atîtea. Nu m­am dus, cu toate acestea, îa fosta noastră 
locuinţă, însă pe cea care fusese domnişoara Borton am ţinut totuşi s­o 
văd.
— Ah, dumneata erai ? — a exclamat ea firesc, cînd, după oarecare
aşteptare, ne-am pomenit faţă în faţă. Căci sunasem la uşa lor, fără nici
un anunţ prealabil, într-o după-amiază mohorîţă. Locuiau într-o casă fru
­moaşă, cu grădină, fireşte — îmi spusesem să le fac o surpriză. — Ah, dumneata erai ? 
— bătu ea speriată din palme. — Cît eşti de schimbat, căpitane...
— Dar dumneata ? — mă mînca limba să­i răspund.
Sincer să fiu, nici nu îndrăzneam să mă uit la ea.
De ce e în stare natura ? î
Cum e oare cu putinţă ca, după măritiş, o femeie adultă să mai crească în înălţime 
— există aşa ceva ? Fiindcă aveam impresia că această cucoană se făcuse nemaipo­
menit de planturoasă şi de şleampătă. Pe lîngă asta, purta şi­o rochie cu capă complet 
albă şi ea, încît părea pe cinstea mea o Niobe. într­un cuvînt, se vedea cît de colo că 
alăptează fără întrerupere, că de ani de zile — cerul să­i fie milostiv ! — nici nu 
rîvneşte la altceva.
Ce­aş putea spune despre soţul ei ? El a adresat îndată inimii mele următorul apel :
— Bine­ai venit la noi, căpitane ! Să ştii că ai intrat de astă dată într­un sanctuar, 
în care toţi te stimează.

A şi ridicat către mine ochii săi feciorelnic de albaştri şi limpezi... Ca două lacuri clare şi line, undeva,'
în America — astfel scînteiau către mine ochii aceia.
Făcusem astfel o nerozie venind la ei. Mă şi vedeam; mai bine zis îmi vedeam, eul 
mai fericit cum dispare în noapte şi­n vînt, cu pălăria trasă adine pe ochi, ca să se facă 
nevăzut la un colţ de stradă, într­o suburbie londoneză. Căci nu ţi­e îngăduit să te mai 
întorci nicăieri.

27
 Am discutat despre una­alta, printre altele despre fericirea omenească, subiect 
inevitabil în astfel de ocazii. De miezul convorbirii, fireşte, nu­mi mai aduc aminte. Ştiu
doar că, între timp, cîinele lor lătra de zor, iar ei căutau să­1 liniştească în limba 
franceză, fiindcă vorbeau cu cîinele lor pe franţuzeşte. A venit vorba, bineînţeles, şi de 
nevastă­mea — Mrs. Eders­Hill neputîndu­se .stăpîni să n­o pomenească, adevărat că 
într­un mod elegant şi delicat, cu toate acestea n­a fost frumos din partea ei, şi azi o 
simt încă. — Vroia să ştie dacă divorţasem cu ade~ vărat. — Da. — S­a servit ceaiul.
— Nu­ţi place untul ? — m­a întrebat tot ea, adică frumoasa mea de altădată, 
domnişoara Borton, zîna mea. Dacă nu­mi place untul !
:— Cum să nu­mi placă, îmi place la nebunie.
'tz Dar brioşele dulci 
?. — Şi ele, pînă­n ceasul ele apoi. Atîta doar că mă codesc să le combin.
Şi mă voi codi cît timp voi trăi.
O, brava pereche ! Îmi spuneau astfel de lucruri :
— Sîntem foarte fericiţi, aşa să ştii, căpitane.
— Ducem o viaţă foarte cumpătată. — M­au întrebat dacă­i cred. 
Despre copiii lor mi­au spus :
N­aş fi dispus să urc pînă la etaj, să le văd odraslele dolofane şi 
catifelate? Adevărat că tocmai au cu copiii un mic necaz...
— Doar nu sînt bolnavi ? ­— am exclamat.
•— Cum pot să­mi închipui aşa ceva, pentru numele lui Dumnezeu, 
cum sînt în stare să rostesc asemenea oroare ? Au fost doar 
neastîmpăraţi, ca şoriceii. în astfel de cazuri, părinţii au o metodă a lor 
fără greş. Vă interesează ? ∙
— Cum de nu ? î — am exclamat.
­— Află, aşadar, — zise Mr. Eders­Hill.
— Povesteşte­i pe îndelete — 1­a făcut atent soţia.
Pe copii nu­i pedepsesc cu nuiaua, aşa cum dascălii demodaţi mai 
fac încă pretutindeni în Anglia. Ei născociseră pe seama'lor altceva, 
odată ce au alt gust. Vreau să ştiu ce anume ? Cu dragă inimă. în acest 
caz, mă vor pune ia curent. De cîte ori copiii nu sînt cuminţi, sărăcuţii 
de ei, sînt îmbrăcaţi în hăinuţele lor ele duminică, fiindcă în ele nu pot 
să mai zburde, nici să vocifereze la fel... — Aici. soţii se priviră, 
surîzîndu­şi cu înţeles, ca dresorii de animale.
Dacă nici asta nu ajută, îi vîră frumuşel în pat. Iată metoda lor de 
căpetenie.
— Copilaşu­i bolnav — îi spun ei, ca şi cum copilul ar avea febră 
sau crampe stomacale. Copilul stă să­nne­ bunească, odată ce nu are 
nimic. — Cum să n­ai ? — fac părinţii. — Trebuie să ai ceva, altminteri 
n­ai mai fi un drac împieliţat, nu­i aşa ? Şi i se pun comprese pe burtă, i
se administrează ulei de ricină, şi altele... Şi de astă dată, aceasta este 
situaţia. Ce părere am ? Eram entuziasmat, încît m­am bătut peste 
frunte cu palma.
> ­— Foarte just — le­am spus. — Doamna are perfectă dreptate. 
Odată ce educaţia nu­i joacă, şi altele. '
Astfel trecu după-amiaza, plină de entuziasme

28
 .Dar la ce­ar fi folosi ironia, zău aşa ? Cînd, de fapt, erau 
într­adevăr copii voinici, cum aveam să­mi dau seamă, fiindcă
ulterior am pătruns totuşi în căldura cuibului familial, nu 
puteam face altfel, odată ce mă tîrîseră după ei sus, la etaj. 
Copiii erau culcaţi în pătucurile lor, ca nişte pui de lei, 
întunecaţi şi disperaţi, vreo cinci exemplare, şi după cîte­mi 
amintesc, erau toţi băieţi. Unul din ei a şi remarcat îmbufnat
: — măcar de mi­aţi da nişte ciocolată. — La care, părinţii m­
au privit cu mîndrie.
Repet, insă, degeaba sînt ironic : odată ce toţi copiii erau 
voinici, toată colecţia, pe­onoarea mea, vitamină curată. Încît,
mă întrebam dacă nu vor crăpa cumva de prea multă 
vitamina.
Mi­am văzut aşadar ele drum. înainte de plecare, însă, am
mai ­aruncat o privire într­un anumit loc. Pînă şi dracul 
priveşte înapoi, înainte de­a ieşi dintr­o casă.
în cel de­al doilea salon se afla un portret minunat, cu o 
lumină divină în priviri. Atîrna acolo micuţa mea miss 
Borton, în mătăsurile­i verzi de altădată, cu sînişorii ei ca 
nişte oprelişti, pe vremea cînd mica ei inteligenţă era 
ascuţită. Mîinile­i, dragile, sînt încă dulci, ca porumbeii.
Numai scara îi mai lipsise imaginaţiei mele de odinioară 
ca ea să se înalţe cu ajutorul ei la ceruri.
— Unde dispar toate acestea, ce se întâmplă cu ele ? Se 
destramă oare fără urmă ? Se. pierd cu desăvîrşire în 
împlinire ?
Încît, mă puteam socoti fericit aproape că, pe vremuri, nu 
rămăsesem aici.
Să nu uit c­am mai zărit ceva, în timp ce ieşeam din 
camera copiilor, odată ce uşa dormitorului soţilor era 
deschisă la etaj; încît am avut prilejul de a arunca o privire 
asupra sanctuarului patului conjugal. Erau paturi în­
căpătoare, amarul ei de lume, însă asta mai treacă. Numai că
deasupra lor se zugrăviseră imagini de martiri, ceea ce n­am 
mai înţeles. Cum or fi avînd chef, acolo, de plăcerile conjugale
? Căci, eu unul n­aş avea. Odată ce
pe mine pînă şi numai la gîndul lor m­au trecut fiorii.
*
După toate aceste experienţe, am hotărît să nu­1 mai 
vizitez nici pe Kodor. îmi ajungeau ştirile ce le aflasem despre
el.

2
9
Aşadar, nu sejprăpădise de pe urma bolii sale, cu toate că era aproape pe
sfîrşite, se şi renunţase la el. Cînd, într-o bună zi, şi spre marea mirare a
doctorilor, se vin
­decase. (Ceea ce e firesc aproape, dacă te gîndeşti câ viaţa lui fusese întotdeauna plină
de minuni.) Deşi specialiştii constataseră un cancer şi­1 operaseră, II tăiaseră, însă 
starea lui fiind disperată, nici nu s­au mai atins de el, ci l­au cusut la loc. S­a întîmplat 
după asta ca, într­o zi de primăvară, să ceară să i se aducă bere. Din acea clipă, a băut 
zilnic cîte două ocale de bere.
Datorită berii să se fi vindecat ? El aşa pretindea. In schimb, auzisem şi din alte 
surse că fenomenul nu este necunoscut şi că există asemenea tumori capricioase. După 
ce sînt tăiaţi, bolnavii se vindecă parcă prin minune, probabil datorită aerului.
Asta nu are însă nici o importanţă, esenţialul este că se simte bine, nimic nu­1 mai 
doare, ba e şi mai bogat decît odinioară. Căci s­a căţărat, s­a căţărat sus de tot, pînă 
aproape de cerul înstelat, cum se exprimase neghiobul director al hotelului Brighton.
Directorul acesta se mai afla tot acolo, cramponîndu­se de acelaşi loc. în jurul lui se
scufundase o lume, între care mulţi oameni deosebiţi, ca de pildă celălalt director al 
hotelului, pe care îl stimasem din cale­afară, apoi Gregory Sanders, care­mi fusese 
nespus de drag. Asupra acestui director, însă, timpul părea să n­aibă putere : rătăcea la
fel ca odinioară, pîntecos, împrejurul aceloraşi ascensoare şi curenţi, fără să fi 
îmbătrînit prea mult. Dimpotrivă, pînă şi privirea lui rămăsese cea din trecut : 
dispreţuitoare şi goală, ca a cămilelor.
— Ei, vezi — îmi spune dînsul — ăsta­i destinul. Unuia într­un fel, altuia tocmai pe 
dos. N& există nici o regulă. Căci, în schimb, Mrs.. Cobbet a decăzut complet. Da, da —>
făcu el către mine, printre surîsuri pline de tîlc.
Plecase în America, un.de se mistuise în viitoarea nopţilor de acolo. Vorbea ciudat 
despre asta : cu dispreţ şi cu o oarecare spaimă. îşi închipuia, probabil, bietul de el, că 
nu există acolo altceva decît voluptate, iar nopţile sînt bîntuite de vampiri, care sug 
măduva din oameni. — Nu i­am răspuns.
— Ό, o — exclamă el brusc. — Ce fel de om eşti dumneata ? N­am văzut altul 
asemănător, de cînd sînt. O iei din loc fără să spui cel puţin unde să­ţi expediem 
corespondenţa, odată ce ai o scrisoare la noi. Abia acum mi­am adus aminte de ea. 
Dumneata nu întrebi măcar dacă ai vreo corespondenţă ? — Şi dă fuga la casa de fier.
21 — Povestea nevestei mel
eDar cînd nici cel puţin n­am desfăcut plicul, ba nici nu m­am uitat 
la el ? ! Căci mi­a fost de ajuns o singură privire, ca să vîr îndată 
scrisoarea în servietă, între actele mele.
— Ehei — face el — una ca asta n­am mai pomenit. Eşti un om 
fantastic ! Chiar nimic nu te interesează ? Ţi­o păstrez de patru ani, iar
dumneata nici ochii nu ţi­i arunci pe ea ?
— Odată ce­o păstrezi de atîta vreme, nu mai este în mei un caz 
urgentă.
— O — face el — aşa trebuie să fie. Cel puţin îmi dau acum seamă.
Probabil că averea se face tot în felul acesta. \ — încearcă şi dumneata 
— i­am spus rîzind.
* Adevărul este că, la plecare, nu lăsasem într­adevăr nici o adresă. Doi
oameni ştiau doar unde mă duc. Restul omenirii n­avea nimic comun cu
mine. Aşadar, tăiasem în urma mea' toate punţile, pînă şi perspectiva 
unor viitoare relaţii.
Să citesc acum această scrisoare ? Odată ce­mi dădusem seama din 
prima clipă că era de la nevastă­mea ?
Era doar evident. Cu toate că plicul avea adresa scrisă la maşină, 
însă era expediat din Barcelona. Or, cum eu nu aveam pe nimeni în 
Spania, iar ea acolo se dusese — odată ce mi se spusese de mai multe 
30
ori că s­ar fi întors undeva, pe lîngă Madrid — era de la sine înţeles că 
ea îmi scrisese.
(Pomenise, dealtminteri, în cîteva rînduri, ce mult îi place 
Barcelona.)
Eu, însă, niciodată n­am să­i mai citesc scrisorile. . Odată ce de mult
ştiam că are să­mi mai scrie, atîta 'doar că nu aveam ce să ne spunem, 
fiindcă nu mai aveam nimic de rezolvat noi doi. încetasem să exist, să 
privim astfel lucrurile, încetase în consecinţă să existe toată afacerea. 
De parcă moartea îi pusese capăt, la fel de iremediabil şi definitiv.
De asta şi vîrîsem scrisoarea, fără vreo ezitare, în servietă. — O voi 
arde sus, în cameră, odată ce nu mai putea fi retrimisă, căci nu figura 
pe plic numele expeditorului. îmi^ dădusem seama şi de asta, într­o 
clipită. în schimb, cum s­o fi rupt în bucăţele în văzul ăstuia ? Ar fi fost 
pentru el un spectacol prea de tot.
Căci, şi altminteri, prea se interesa de afacerile mele.
Şi zi, te-ai căsătorit acolo, dincolo de ocean ? —< mă întreabă el

31
 — .Cum să mă fi căsătorit ? Doar sînt însurat, 
domnul meu;
— Cum eşti însurat ?
— Nicicum — i­am răspuns."
în sfîrşit, s­a simţit ofensat. A murmurat puţin, apoi 
s­a ridicat de la masă.
Aşadar, lumea ţine seama de viaţa noastră. Ştia că 
divorţasem. Dealtfel, oriunde mă duceam, pretutindeni 
mi se cerea socoteală de nevastă­mea, deşi n­o 
cunoscuseră şi nici eu nu pomenisem vreodată de ea.
Oricît ar fi de ciudat, aşa s­a întimpîat. De îndată ce­
am pus piciorul în Europa.
I
Lucrurile au continuat la fel.
Abia sosit la Paris, am fost obligat să mă ocup iar de 
ea. Avocatul mi­a telefonat într­o bună zi că, la o bancă 
locală, se află un mic depozit pe numele meu, pare­se de 
pe urma unor tranzacţii de transport. — Ce fel de trans­
port ? — am întrebat eu. N­avea idee.
Nu prea ţineam minte să fi participat vreodată la 
aşa ceva. în zadar sosi a doua zi avizul băncii despre 
banii pe care­i aveam la ei şi care aduceau dobînzi, 
deoarece n­am devenit nici cu asta mai deştept. Cu 
toate că­mi place să am o imagine clară despre afacerile 
mele, nu obişnuiesc să neglijez nici măcar fleacurile.
Ţin bine minte, era dis­de­dimineaţă, cam la o luna 
după sosirea mea, şi locuiam încă la hotel pe vremea 
aceea. Stînd pe marginea patului, am contemplat scri­
soarea îndelung, de parc­aş fi simţit că din nou se iveşte
ceva aici din cele trecute vremi. Ce putea să fie ? Odată 
ce nici cu licitaţii n­avusesem de­a face, în orice caz nu 
la Paris, în schimb, se menţiona şi aşa ceva în adresa 
băncii.
Numai ceea ce e mai simplu nu ne vine niciodată în 
minte.
Telefonaţi firmei menţionată în adresa noastră. Aveţi 
hîrtia în mînă, citiţi*de­acolo adresa — m­a sfătuit un 
funcţionar impertinent, după ce­am chemat banca la 
telefon. (Francezii obişnuiesc, dealtfel, să­şi dea aere de 
superioritate, îndeosebi faţă de străini.) Vă imaginaţi ce
mare mi­a fost surpriza cînd, sunînd la telefon firm

21* 8
32
aindicată, cineva îmi răspunde de la capătul firului urmă­; toarele, însă cu aceeaşi 
precizie şi punctualitate :
— Alio, aici Tannenbaum. Cine sinteţi şi ce doriţi ?
Încît, era să cad de pe pat.
— Nu mai spune ? — i­am răspuns. — Tînărul domn Tannenbaum, în persoană ?
Se înţelege că pui asemenea întrebări cînd eşti zăpăcit. La care, el a continuat tot 
aşa, aşadar, cu acelaşi calm impecabil :
— Cine altul să fiu ? Ε limpede. Nu pot fi eu decît în persoana mea proprie. Cu ce 
vă pot servi, domnule ?
Era, aşadar, filozoful, cum reieşea din aceste cuvinte,; era el fără doar şi poate.
însă, ce caută el de astă dată aici, în creierul meu, şi cum o fi venit nechemat ? Cînd
nici nu­1 vreau şi nici nu l­am vrut vreodată ? De cîte ori îmi aduceam aminte de el, 
prindeam să fluier. Nu mă sinchiseam niciodată de el. Or, acum, el se prezintă dintr­o 
dată. La ce bun ?
Care­o fi situaţia, odată ce m­am împiedicat de el ? Am încercat să­i lămuresc 
lucrurile. Şi ceea ce a ieşit la iveală, de la bun început, a fost că nici nu era nevoie de 
vreo explicaţie, odată ce păru îndată lămurit. Tînărul îşi amintea cît se poate de bine 
de noi.
— Ah, doamna aceea mititică — exclamă el vesel — care­a plecat la Londra, de 
acolo în Spania, nu­i aşa ? — Şi tot aşa.
O vorbă ca o mie, au fost nevoiţi să­mi liciteze, în contul magazinajului, calabalîcul 
de odinioară, mobila noastră înmagazinată la ei, la plecarea noastră la Londra, iată 
problema.
— Este firesc, odată ce nimeni nu plătea magazi­ najul, nu aveam pe cine să 
anunţăm, aşa că suma realizată din licitaţie a fost înghiţită de taxe — mi­a explicat el.
Adică, puţinii bani rămaşi totuşi sînt depuşi la bancă, îi pot oricînd ridica, despre 
asta suna înştiinţarea.
— Lucruşoarele acelea uzate ale doamnei — mi­a dat a înţelege tînărul, care, pare­
se că se specializase între timp în transporturi. Iată cuvîntul care mă interesa. Nu 
numai pentru că ţrata cu atîta superioritate şi dispreţ modestele mele bunuri de 
odinioară, ci îndeosebi pentru că îşi închipuia că fuseseră ale nevestei mele. Ceea ce 
mi­a deşteptat oricum atenţia.
—∙ Ai avut inimă să scoţi la licitaţie catrafusele amantei dumitale ? — l­am întrebat 
calm, într­o manieră încă dintre cele mai paşnice. La care, însă, a tresărit bineînţeles, 
împrumutînd alte tonalităţi.
— Cum aţi binevoit a vă exprima ?
— Ascultă — i­am spus — să lăsăm prefăcătoria, odată ce sînt sătul. Fosta mea 
nevastă ţi­a fost amantă, se ştie, şi cu toate acestea n­ai fost în stare nici cel puţin să­i 
păstrezi mobila, catrafusele modeste, aşa cum te­ai exprimat cavalereşte ? Nu face pe 
pateticul, domnule, — i­am retezat vorba — cunosc adevărul. Ştiu că eşti filozof, mai 
ştiu şi c­aţi corespondat. Nu flecări ! Am aflat atît de papucii de casă, cît şi de păsări. 
Nevastă­mea mi­a mărturisit, pînă la urmă, tot.
— Cum aţi spus ? — întreabă el iar. Iţi puteai da seama că aproape se înecase în 
telefon.
îndată însă a pufnit în rîs.
­—­ Ε cum nu se poate mai interesant, zău — începe el. — N­aţi avea amabilitatea 
să­mi spuneţi ce anume v­a mărturisit soţia ?
Nu i­am răspuns. El continua să rîdă încîntat.
­— Ce păcat că n­am auzit şi eu — a continuat el vesel. •— Căci, de astă dată, este la 
mijloc o eroare, din păcate — adaugă el. — Fiindcă, eu aş fi dat orice s­o pot cuceri pe 
soţia dumneavoastră, însă n­a fost chip. Odată5 ce nu vroia. M­auziţi ? — urlă el în 
receptor.
— Continuă — fac eu cu indiferenţă.
— Binevoiţi a­i împrospăta memoria, în caz c­e părăsit­o în aşa măsură, şi scrieţi­i 
în Spania că mă confundă cu altul. Şi să­i mai spuneţi că nu cu mine v­a pus coarne, 
odată ce eu sînt altcineva. Căci eu sînt cel ce eram îndrăgostit de ea, încît aproape îmi 
pierdusem minţile, cel pe care ea 1­a dus de nas. Fiindcă­i o cuconiţă impertinentă, 
puteţi şi asta să i­o spuneţi, chiar cu aceste cuvinte. Şi­i trimit vorbă că sînt fericit să 
nu mai am de­a face cu ea... Aş fi fost în stare să­i sucesc gîtul, de ce nu i­aş fi scos 
33
mobila la mezat ? I­am dat lecţii pe gratis, şi să­i fi păstrat pe deasupra şi mobila ? în 
caz că toate acestea vă jignesc cumva, vă stau la dispoziţie. . Cu asta, am onoarea să vă 
salut — şi­a încheiat el tiradele sucite.
Şi puse astfel capăt convorbirii

34
 .Să­1 fi provocat la duel ? De dragul cuiva, care se afla atît 
de departe de aceste livezi ?...
— N­a avut noroc, bietul de el — mi­am spus. — Tocmai el 
n­a avut. Şi să­i mai zdrobesc scăfîrlia, sau s­o zdrobească el 
pe­a mea ?
ift
Ί
Pîn­aici, mai treacă, însă ce să se facă omul cu timpul său ?
în America de Sud nutrisem mult timp pianul∙ de a­1 lua pe 
lîngă mine, la Paris, pe prietenul meu Gregory Sanders, să 
trăim acolo în pace, ca doi fraţi. Era un plan plăcut, odată ce 
bătrînul acela îmi era drag. Poate că era singurul om despre 
care puteam afirma acest lucru fără nici o ezitare. însă, cît de 
ciudată­i viaţa şi sub acest aspect : îmi dădusem seama cu 
deplină siguranţă de asta abia după ce ne despărţisem, după 
ce nu­1 mai văzusem. Poate, însă, şi pentru că abia atunpi îl 
copleşiseră năpastele.
Căci ce fusese viaţa lui ? — cu toate acestea încerca să mă 
consoleze pe mine, în scrisorile pe care mi le scria. Deşi 
rămăsese singur la bătrîneţe, fiul său îi tocase cea mai mare 
parte din avere, după care dispăruse cu o femeie oarecare, iar 
el era bolnav... îmi spuneam, aşadar, să­1 iau cu mine. la 
Paris. Vom sta din cînd în cînd de vorbă —­ iată care îmi era 
planul. îmi fluturau prin faţa ochilor următoarele variante :
îmi scrisese cîndva, în America de Sud : „Oraşul Hastings, 
iulie. O viespe mi­a intrat azi pe fereastră şi s­a năpustit 
drept în ventilatorul trimis de tine la începutul acestei veri. 
Lopăţiea a înşfăcat­o îndată, trîntind­o lîngă mîna mea, pe 
cartea ce­o citeam. Am examinat­o îndelung, fiindcă mă 
interesa în mod deosebit ceva. Mai trăia şi îşi mai agita 
antenele, vroind să mai înţepe."
• ,însă, nici urmă de reproş la ea. Nu se blestema nici pe 
sine, nici soarta nu şi­o afurisea, zicîndu­şi că n­ar fi trebuit 
să intre pe această fereastră — .relată ce se părea că nu 
împarte lumea noastră în evenimente necesare şi evenimente 
incidentale... Aşadar, nu se tortura cu constatări inutile, c­ar 
fi fost vinovată ea însăşi de una sau alta... Deoarece, ceea ce 
se întîmplase era însăşi legea ei. într­un cuvînt, socotea şi 
întîmplarea tot o necesitate, or asta este ceea ce s­ar cuveni să
învăţăm de la ea, fiindcă se pare c­ar aparţine rînduielilor 
noastre. Aici ar trebui ca drumul să se întoarcă : s­ar cădea să
fim ceva mai umili, prietene. Să ne plecăm capul şi mai mult, 
şi mai adînc, o dată şi pentru totdeauna. Asta ţi­ar prinde 
bine şi ţie, şi mie bine, iată ce vroiam să­ţi spun."

35
 M­au impresionat într­atît cuvintele lui şi mi­au stins în aşa măsură
remuşcările, încît atunci a încolţit în mine gîndul de a­1 lua pe lîngă 
mine. Şi nu neg că eram chiar mulţumit de mine că, în locul unor 
planuri de mari proporţii, alesesem asta. Că ajunsesem, în sfîrşit, să­mi
dau seama de ce anume aveam nevoie şi ce vroiam.
îmi. mai trimisese şi­o altă scrisoare semnificativă, cu puţin înainte 
de­a muri, care mi­a fost de un folos şi mai mare. Conţinea următoarele
:
„Este caracteristic faptul că, pînă azi, în nici o fiinţă nu s­a ivit 
senzaţia spontană c­aş trăi eu într­însa, adică să fi simţit în sinea sa 
viaţa mea. (Adică pe a acestui Gregory Sanders, cum am fost denumit 
mai tîrziu.) Cu toate că de cînd lumea există, însă repet : niciodată încă,
iar acum, deodată, da, spre mijlocul secolului trecut, brusc — fiindcă s­
a întîmplat ca, într­o bună zi, să­mi dau seama nu numai că mă aflu 
aci, ăa® că eu sînt acela, şi nu altul. Căci asta este esenţialul în orice, 
această separaţie. După cum nu s­a confundat nimeni cu mine, nici mai
tîrziu, şi nici eu nu m­am confundat cu altul. Deşi, cîte asemănări 
există între noi, nu­i aşa ? — însă în această singură privinţă nici 
înainte, nici după... în această privinţă am fost, fatal şi irevocabil, 
singuri. Or, dacă a fost aşa, la fel are să fie şi în viitor. Căci, dacă ar fi 
cu putinţă de­acum înainte, ar fi trebuit să se poată şi în trecut. Or, 
asta este marea consolare a naturii, prietene. Şi tot în asta se cufundă 
atîtea secte răsăritene, încît li~e mai drag ceea ce propovăduiesc şi 
tălmăcesc, decît arşiţele soarelui : că toate energiile rănim aici, că toate
formele se repetă, singură acea intimitate pe care­o simţeam despre 
mine însumi, anume că eu sînt eu : ea este unică şi nerepetabilă. Abia 
acum am ajuns să­1 înţeleg cu adevărat, împreună cu omagiul adus 
acestei idei. Căci nu ştiu SL existe nimic mai bun nici pentru mine."
Mă mai ruga să nu­i condamn fiul, odată ce nu are rost, el nu mai 
are nici o părere despre fiul său sau despre orice altceva. Despre 
oameni sau ∙ lucruri, însă nici nu mai vrea să aibă. Odată ce­şi 
suspendase toate opiniile.
Or, această scrisoare a lui, cum spuneam, făcuse asupra mea o 
impresie decisivă in anii tăcerii. Atît începutul, cît mai ales nota din 
post­scriptum. Căci, este o mare destindere să te eliberezi de ceea ce 
socoteai a fi dreptatea ta, îndeosebi cînd ţi—ai propus s­o păstrezi vie în
sinea ta. Ajunge în cele din urmă să fie o povară de nesuportat. Căci, ce
să se facă omul cu dreptatea sa ? — I­am comunicat îndată planurile ce 
le aveam cu el,' fiindcă părea că se simte şi el mai bine, făcusem şi eu 
pregătirile necesare întoarcerii mele cînd, la cîte va zile după asta, la 
data de cinci octombrie, muri subit.
Ca şf cum destinul însuşi ar fi ţinut să­mi arate că trebuie să rămîn 
de­acum singur, pînă la sfîrşitul vieţii mele. Doar îmi scrisese şi el : „S­
ar părea că ăsta îţi este destinul. învaţă, aşadar, să trăieşti singur". Şi 
mai adăugase : — „însă definitiv şi absolut singur."

36
 Ceea ce mai regret şi azi este că avusesem atît de puţin timp pentru 
el cît trăise. Tocmai pentru el n­avusesem timp. Te trudeşti o viaţă 
întreagă cu fel de fel de oameni, însă pentru cei ce ar merita nu­ţi 
rămîne timp. S­ar putea, însă, ca aşa să fie bine, o fi ţinînd şi asta de 
rînduielile noastre. Să mergem, aşadar, mai departe.
Trebuia, deocamdată, să încerc să trăiesc fără a munci. Oare ce­aş fi 
putut născoci pentru mine, ceva ce să­mi umple zilele ? Atunci m­am 
apucat şi de aceste însemnări ale mele, însă cîtă trudă presupune şi 
asta, odată ce cuvintele ţi se par o povară, încît nici din această cauză 
nu te poţi exprima cum s­ar cuveni. Aşadar, nici acest lucru nu este 
uşor, anume că nu eşti silit să mai cîştigi bani sau să te mai preocupe 
propriul tău viitor, odată ce nu mai ai nici un viitor înaintea ta... Un 
negustor de antichităţi mi­a oferit un utilaj de observator astronomic, 
ca să privesc cu ajutorul lui stelele ; un altul mi­a propus nişte pisici de 
Angora, cică ar fi animale liniştite şi tăcute, constituind astfel o 
companie cît se poate de plăcută... Deşi am fost nevoit să le dau pe 
amîndouă, peste scurt timp, afară din casă, observatorul astronomic 
mi­a adus aminte totuşi de ceva. întotdeauna îmi plăcuse chimia, 
fusesem înscris cîndva şi la facultate, ba îmi începusem această t­îrzie 
carieră chiar cti o măruntă întreprindere chimică — am instalat deci pe
locul lunetei evacuate un laborator de chimie bine înzestrat, în locuinţa
mea, într­o cameră de la etaj. Văzusem odată aşa ceva în apropiere de 
Napoli, la un senior oarecare, atîta doar că eu mi­am instalat propriul 
laborator mult mai raţional, adică după pofta inimii mele. Şi m­am 
aşternut pe lucru.
Ceea ce putea să fie foarte amuzant, excelent chiar. Odată ce nu e 
rău să ai o ocupaţie. Iar să te simţi din nou student, e şi mai minunat. 
Să pluteşti în timp fără nici o responsabilitate, să te consacri din nou 
unor sarcini mărunte. Şi ce ciudat : de parcă doar ieri era cînd, acasă, 
lăsam pe masă lingura — căci de îndată ce masa se termina, mă 
întorceam în grabă în camera mea, ca să meditez... odată ce pe vremea 
aceea nu făceam nimic, ziceam că mă duc să învăţ, ca să fur timpul 
fumînd. Aveam senzaţia, de astă dată, de parcă la fel s­ar fi scurs anii, 
viaţa întreagă, fără să fac nimic. Fiindcă anii se scurseseră, într­
adevăr.
— Atîta pagubă — mi­am spus — voi continua de­∙ acolo de unde am
întrerupt.
Căci nu mai era nici o îndoială că fusesem hărăzit unei cariere 
ştiinţifice. Lucrul acesta ieşise la iveală definitiv. Ştiusem asta şi 
înainte, însă un diavol hain mă abătuse de fiecare dată din drumul meu
: la început, visele, pe urmă, realitatea — acum însă, 111 sfîrşit, studiul
mă făcea fericit cu adevărat. împreună cu toate cîte i se adaugă : orele 
de singurătate în zori de zi, de pildă, această singurătate rigidă, însă şi 
suverană, cînd ştii dinainte ce ai de făcut şi te concentrezi asupra unui 
singur lucru, respingîndu­le pe toate celelalte... Adică, totul începuse să
meargă cum­ nu se poate mai bine, cînd m­am îmbolnăvit. Acelaşi lucru
şi de astă dată : ceea ce îmi dăduse de furcă destul şi în America de 
37
Sud, moştenirea mizeriei ultimelor mele drumuri pe mare, vechile 
bronşite ş:i. pe deasupra, însoţite de spasme — mă sleiseră de­a 
binelea, tuşeam uneori toată noaptea. Aşadar,; din nou acelaşi lucru, 
din nou diavolul blestemat : am fost nevoit să las totul baltă. Odată ce 
gazele şi celelalte nu­mi erau prielnice la plămîni. Nu­mi convenea, 
însă, nici ceea ce doreau medicii. Odată ce contractasem boala pe mare, 
de ce să mă duc pe Coasta de Azur ? Nu­mi
place să fac dimineaţa devreme plimbări cu bastonul în mînă.
Cînd, deodată, unui asistent îi veni o idee excelentă. De ce n­aş 
pleca, din cînd în cînd, la ţară — odată ce sînt stăpîn pe timpul meu ? 
Mă pot duce unde vreau — dacă­mi convine, rămîn, dacă nu, mă întorc 
sau plec în altă parte, descopăr locurile care îmi plac — avea dreptate. 
Adică să hoinăresc puţin. Asta are să­mi facă bine : ambianţele 
necunoscute, nervilor, schimbarea deasă de aer, plămîni­ lor mei. Aşa s­
a şi întîmplat. M­am. trezit într­o bună zi că bronşita mi se vindecase. 
Pare să fi. fost un foarte bun doctoraş, uneori ucenicul valorează mai 
mult decît meşterul, acest lucru se întîmplă frecvent.
Cît priveşte sufletul ­meu, renăscusem parcă. Odată ce nu prea 
avusesem parte încă de aşa ceva; nu. călătorisem niciodată pînă atunci 
fără ţintă. întotdeauna grăbit, covîrşit de griji, iar ceea ce doream să 
văd izbutisem doar la repezeală şi cu multă cheltuială de energie. De 
astă dată, însă, nu. De astă dată nu vroiam nimic. Vedeam tot ce 
merita să fie văzut, ceea ce nu merita abandonam. Or asta e ca şi cum 
te­ai îmbăia în nişte adieri de primăvară.
De îndată ce soseam într­un loc, nu m­apucam să bat fără întîrziere 
străzile, nici nu porneam către piaţă, unde e atîta zarvă. Urcam în 
camera mea şi mă odihneam . sau mă ascundeam în vreun ungher, 
după nişte sticle întunecate sau între flori, sus, cît mai sus, căci îmi 
plăcea să privesc oraşul de acolo. însă, ca o statuie, zău aşa. Oare ce mă
interesa în aşa măsură ? Fleacurile, probabil. Vîntul sau ploaia, o tavă 
de pateu cu smîntînă scoasă în vreo fereastră, ca să se răcească, 
primarul sau fetele... dealtfel niciodată încă nu mi se păruseră atît de 
străine îndeletnicirile lumeşti. De parcă adineauri aş fi aterizat de pe­o 
planetă îndepărtată. Şi ca şi cînd m­ar fi umflat neîncetat rîsul.
Un rîs fără motiv, odată ce nu era nici ironic, nici dispreţuitor,
Dumnezeu ştie cum o fi fost. Poate să fi fost un rîs din care lipsea şi
sufletul. Asta era la fel de bine, odată ce era prima mare vacanţă a vieţii
mele. Să mai adaug la asta şi faptul că hoinăream fără bagaj. Văzusem
cîndva aşa ceva în Suedia. Sosisem acolo în acelaşi timp cu un milionar
american, să vedeţi cum venise : descoperit şi cu o servietă în mînă.
Încît, nu m

38
ămai săturam să­1 admir. încă de pe.atunci îmi pusesem în 
gînd să fac tot aşa, dacă voi fi vreodată bogat. Căci, e 
nemaipomenit de comod să cobori din tren în acest fel, fără să 
te sinchiseşti de ceva. Iar dacă mi­e frig cumva sau am nevoie 
de ceva, cumpăr pe drum. De ceea ce nu mai∙ am nevoie, las 
"la hotel, ca să se bucure şi cameristele.
Aş mai nota aici că fericirea constituie cel mai mare triumf 
al egoismului, nu­i aşa ? cea mai desăvîrşită împlinire a lui, 
însă, fără uitarea de sine, nici că se poate închipui. într­o 
oarecare măsură, de asta am citat adineauri atît de 
amănunţit scrisoarea lui Gregory Sanders, fiindcă stăruie 
asupra importanţei de a te elibera de tine însuţi. Iată cum 
trăiam eu în acea vreme. Ca şi cum nici n­aş mai fi fost pe 
lumea asta. Şi eram fericit.
Rar mă mai bîntuiau visele de odinioară ale egoismului, 
dar chiar cînd mă bîntuiau. erau palide şi incerte, cam astfel :
Voi colinda luncile Franţei pînă cînd n­am să dau cu ochii 
undeva de o fată tînără. Ce frumos a fost ticluită legenda lui 
Iacob, felul cum o zăreşte, pe neaşteptate, lîngă o fîntînă, iar 
ei sînt înrudiţi prin strămoşii lor. Odată ce cred că aşa ceva 
mi­ar trebui şi mie, o fiinţă căreia să nu fiu silit să­i explic 
nimic despre mine, căci ştie tot. Fiindcă mă cunoaşte, 
Dumnezeu ştie de unde, din care străfund de veacuri.
în ac£st caz, n­aş mai rămîne atît de singur — îmi 
spuneam uneori.
*
In vitrina cafenelei era un afiş — îmi mai aduc aminte şi 
azi de numele de pe el : Los Vivienos şi Carricada, clovni 
muzicali, spanioli, apoi separat, cu litere groase : Dodofe. însă,
nici urmă nu mai era de ei, cafeneaua căsca a pustiu. Doar 
cîteva lămpi de gaz mai pîlpîiau în ea — adevărat că era către
orele trei dimineaţa. Şi mai era şi o noapte viforoasă, tot 
noapte încă, odată ce afară stăruia întunericul.
O frumoasă viforniţă de iarnă, cînd prin beznă se 
învîrtejesc, cu rotiri visătoare, mari fulgi albi, ca nişte 
îngeraşi­copii.
Copiii ucişi — mi­am spus. Fiindcă, Dumnezeu ştie ce­mi 
maift trecea prin minte,
Tocmai coborisem din tren şi mă gîndeam să mă instalez la
o masă în cafenea, unde s­aştept zorile. Mi­au plăcut 
întotdeauna localurile de acest fel. Pe pereţi şi oglinzi atîrnau 
flori de hîrtie, iar cum focul mai ardea vesel în sobă, m­am 

3
9
tras aproape de ea. Pe peretele din fund, o mare cortină, tot 
din hîrtie, înfăţişînd lebede pe­un lac.
Era tăcere în cafenea, o mare tăcere. Un singur chelner, 
somnoros şi el, mai tîrziu însă înviorat. Înviorat, de îndată ce­
am comandat şampanie şi coniac lingă ea.
Localul însuşi pare să fi tresărit la auzul comenzii mele. 
Am desluşit îndată în aer o oarecare atenţie. De fapt, nu 
atunci. Căci avusesem de la bun început senzaţia că după 
cortină se află cineva. Sau chiar mai mulţi, cu atenţia trează. 
De fapt, aşa era.
Îndreptîndu­mi ochii într­acolo, ∙ zăresc într­un. colţ al 
cortinei o spărtură mică, prin care se desluşea limpede 
sclipirea unui ochi omenesc.
— Ehei — mi­am spus — s­ar părea că, în sfîrşit, are să se 
întîmple'ceva aici. — Fiindcă, pînă acum, colindasem, ca pe­o 
grădină a paradisului, această Franţă plină de păcate. 
Glumind şi scutit de orice grijă. In zadar circulau fel de fel de 
ştiri : — Un profesor străin a dispărut fără urmă. — De ce te­
ai sinchisi, cu siguranţă că nu cîntărea o sută de kilograme ca 
tine ? — îmi spuneam. — O egipteancă a fost omorîtă în tren. 
— Biata de ea ! — mă gîndeam — a murit fără să cunoască 
bucuriile vieţii. — Şi altele asemănătoare.
De astă dată am tresărit totuşi. Odată ce∙ era bizar acel 
singur ochi în spărtura din tapet. Or, eu aveam asupra mea o 
mare sumă de bani.
Ca şi cînd clipele ar fi trecut peste nervii mei încordaţi, ca 
nişte bizari dansatori pe sîrmă, iată impresia pe care am 
avut­o în acel scurt interval. Cînd, apoi, totul s­a destrămat, 
dezlegîndu­se într­un soi de minune.
S­a ivit de undeva un tînăr, un tînăr extraordinar. Era 
îmbrăcat de jos pînă sus în mătase, şi era atît de alb, încît 
aproape că nu mă încumetam' să­1 privesc. Atît era de lunecos
şi lucios tricoul de pe el. El era Dodofe.
încolo, părea să fie un om amabil. Avea barbeţi modeşti, iar
pe faţă îi înfloreau bujorii bucuriei. Modest era în întregime, 
zău aşa —a salutat cu delicateţe, s­a
iînclinat chiar, cu ochii la şampanie. Apoi şi­a dezmorţit membrele, a 
înconjurat sala, după care s­a uitat la ninsoarea de afară, ca unul care 
adineauri dormise pe undeva, într­un ungher oarecare. în sfîrşit, a întrebat 
simplu unde­i Lizzy ? Nu pe mine m­a întrebat, ci pe chelner.
— Lizzy — a strigat el vesel.
La care, am lăsat paharul din mînă.
Căci toate acestea erau pentru mine ca o vedenie. Omul îmbrăcat în 
mătase, florile de hîrtie şi toate celelalte, iar afară — viforul acela ciudat...

40
 — Atît de jos să fi decăzut ? — m­am întrebat. — Se poate să fi decăzut 
atît de jos ?
Ce­aş putea spune despre ceea ce se petrece în inima omului la auzul 
unui singur cuvînt ? Cineva rostise :
—∙ Lizzy. Or şi eu rostisem cîndva : — Lizzy. Nu prea demult, de parc­ar 
fi fost doar ieri. De atunci, însă, nu­1 mai rostisem.
Ε un nume destul de rar, nu­1 auzisem nicăieri între timp.
Oh, aici să fi ajuns ?
N­aş fi crezut. Deşi îmi imaginasem o mulţime de lucruri în legătură cu 
ea. însă, să facă aşa ceva în Spania şi drumul ei s­o fi adus aici ?
­— Vroia doar să devină actriţă, întotdeauna dorise să ajungă actriţă.
Aveam senzaţia absurdă că se află şi ea aci, cu mine; în acest local. Şi 
nici nu mai era doar o senzaţie, ci mai mult, aproape o certitudine. Odată ce
asta este ca viitoarea. Aş fi fost gata să­mi dau viaţa că nu mă înşeL Că se 
află foarte aproape, la cel mult cîţiva paşi de mine.
Fireşte că este aici, ba m­a şi văzut adineauri. Cu siguranţă că m­a 
văzut. Ea s­a uitat la mine prin spărtura cortinei. De asta nu îndrăzneşte să 
se arate. ­
— Plata — i­am strigat chelnerului.
Cînd, deodată, tot sîngele mi­a năvălit în inimă.
— Am s­o aştept — am luat eu hotărîrea. — Căci, de ce­aş fugi în felul 
ăsta ? Odată ce s­ar putea ca aşa să ne fi fost scris. Ca fiecare din noi să 
rătăcească pe propriul său drum, pînă cînd, într­un anumit punct al pămîn­ 
tului, şi tocmai în această speluncă, întîmplarea ne va încrucişa paşii. în 
acest caz, de ce să fug ? De ce nu. ne­am putea întîlni pentru scurt timp ?
Sau de ce n­aş putea s­o văd o clipă ?

41
 ^Repet, însă, că îmi este cu neputinţă să redau 
greutatea ce­o simţeam pe inimă. Nici dorul teribil şi 
chinuitor. Care luă,' apoi, fel de fel de aspecte. Un aspect 
îngrozitor chiar. Să fim. sinceri, fără ascunzişuri.
Mă gîndeam la o scurtă aventură de zori de zi, şi tocmai
cu fiinţa pe care o iubisem cîndva nemărginit. Era o 
senzaţie infamă şi interesantă. Căci doream goliciunea, 
voluptatea fără suflet şi fără conţinut, cu ea, de parcă 
niciodată n­o văzusem. De asta îmi bătea inima cu atîta 
putere.
Mai tîrziu mi­a trecut şi asta. Căci şi­a făcut apariţia 
această' Lizzy, probabil că şi ea dormise pe undeva, căci 
părea somnoroasă. Era o femeie grasă şi mătăhăloasă, 
ciufulită şi toată plină de cîlţi. Şi­a acoperit îndată soţul cu
o pelerină neagră — oameni meridionali, cărora le era frig 
în această ninsoare. La care, vedenia a dispărut subit.
*
Ani mai rămas totuşi acolo eîtva timp, căci eram obosit.
Mai tîrziu, însă, localul a fost năpădit de soldăţei, de 
soldaţi matinali. Şi nu de nişte ofiţeraşi, ci de soldaţi de 
rînd. Asta a fost o minune. Căci s­au împrăştiat şi s­au 
răspîndit într­o clipită, ca şoriceii. Habar n­am de unde se 
iviseră.
De astă dată m­am urnit, luînd într­o clipită o sume­
denie de hotărîri. Nu amintesc decît esenţialul.
Că nu mi­e permis s­o mai văd vreodată, nici cel puţin 
să mă gîndesc la această eventualitate. Luasem doar mai 
de mult această hotărne, de astă dată însă şi mai temeinic.
Iată ceea ce nu mă pricep să exprim acum.
Căci decisesem doar şi înainte că niciodată de­acum 
înainte, cu toate acestea stăruia nestinsă în sinea mea 
speranţa că şi asta este doar un interimat, fiindcă vom 
mai sta noi doi de vorbă cîndva. Dacă nu aici, atunci într­o
altă viaţă. Aveam o blîndă certitudine în legătură cu asta. 
Ceea ce făgăduia o neţărmurită, o definitivă pace.
Ba, mai mult, cînd femeia aceea grasă şi străină se 
ivise, această cealaltă Lizzy, mă indispusese în aşa 
măsură apariţia ei, încît îmi spusesem :
— De ce nu te duci la ea ? O zi drumul pînă la ea, o zi 
îndărăt, ajunge şi­o jumătate de ceas.
De aici hotărîrea mea. Căci era înspăimântătoare 
această şovăială. Iată ceea ce în zadar m­aş strădui să 
lămuresc. Şi de ce~aş face­o ? Suferinţa îmi aparţine 
oricum, lecţia ei. mă priveşte numai pe mine, iar adevărul 
suferinţei îl cunoaşte doar cel care o îndură, odată ce 

42
trebuie s­o îndure. Degeaba aş lua hotărîrea de a fi mai tare de­acum 
înainte, cuvintele rămîn cuvinte, iar asta n­o vreau.
Ajunge doar că nici viu, nici mort, niciodată de acum înainte !
— Adu­ţi aminte de acei soldaţi matinali ∙— aşa suna 
instrucţiunea. Eu singur ştiu ce s­ascunde în adîncul ei.
Astfel luară sfîrşit aventurile mele. Am mai făcut eforturi cîtva 
timp, însă îşi pierduseră gustul M­am
înapoiat, aşadar, definitiv la Paris.
*
Mă întorc din nou de astă dată in timp. Odată ce abia acum îmi dau 
seama c­am uitat ceva. îmi venise la Londra ideea că, odată ce sînt 
acolo, să mă mai duc o dată la locul unde viaţa mea luase o întorsătură 
atît de decisivă, să văd casa în care fusese balul. Ia s­o vedem şi la 
lumina zilei. Poate că voi putea să pătrund chiar şi­n sală, sub un 
pretext oarecare, cine ştie, n­ar fi exclus să reuşesc. Am reuşit în 
adevăr. Am găsit­o şi pe Mme Poulence în cartea de telefon, avea 
aceeaşi adresă...
Atîta doar că sosisem prea devreme, odată ce mă scol întotdeauna în
zori, de asta apoi calculez greşit, căci ora opt sau nouă pentru mine nu 
e la fel de dis­de­dimineaţă cum este pentru alţii. Oricum, nu se face să 
suni la uşa cuiva la această oră. însă, atîta pagubă.
Să mă întorc, odată ce­aveam şi alte planuri, căci vroiam să mai văd 
şi altceva. Odată ce mă găseam acolo, să încerc să refac drumul pe care 
mă înapoiasem de la bal.
Or şi asta mi-a reuşit mai bine decît mi-o închipuiam. Soarele începuse
să strălucească minunat pe cer, pe mine mă călăuzea de asemenea un
minunat instinct. Adevărat că, în asemenea cazuri, eşti îndrumat şi de
oarecari raţionamente, pe unde anume trecusem, pe ling
ăvreun teatru, unde o cotisem pe strada principală, din care unghi zărisem turnul 
catedralei Sfintul Paul, şi aşa mai departe. Pînă şi detaliile staruiau destul de clare în 
mine.
Ba, mai mult, atît de clare şi precise, încît era de­a dreptul uimitor. Căci, în afara 
unor mărunte rătăciri, am găsit aproape tot ce căutam, bunăoară poarta aceea boltită, 
cu stîlpi la intrare, sub care îmi smulsesem barba falsă, pînă şi strada unde alunecasem
şi era să­mi rup piciorul — în schimb, tocmai peşte piaţa unde fatalitatea făcuse să­1 
întîlnesc pe şofer, n­a fost chip să mai dau. Ca şi cînd ar fi înghiţi t­o pămîntul, de parc­
ar fi mistuit­o acest oraş. Sau s­o fi construit ceva pe terenul ei — să fie cu putinţă ? 
Degeaba le explicam trecătorilor, că fusese undeva, prin apropiere, şi­o biserică,.odată,
ce­mi aminteam precis de ferestrele ei luminate prin ceaţă, şi că răzbăteau acorduri 
înăbuşite de orgă, clin interiorul ei, încît mă şi minunasem că se oficiază o slujbă cu 
muzică în zori de zi, sau o fi exersat cineva ? Aşadar, umblasem ceasuri întregi încoace 
şi încolo, se făcuse amiază, degeaba însă. Piaţa aceea dispăruse de pe faţa pămîntului.
Lucrul acesta m­a indispus. Şi nu fiindcă m­ar fi dus acolo cine ştie ce melancolie, 
ci fiindcă se urziseră oricum, de­a lungul vremii, oareeari legături între mine şi 
bătrînul acela. Fără doar şi" poate. Căci, nu numai că aveam mustrări de conştiinţă, 
dar mă şi preocupa sparta lui — întîmplarea ciudată de a se fi întîlnit tocmai atunci cu 
mine — de ce­o fi trebuit să moară ? Furia se acumulase în mine din alte motive, şi cu 
această furie îi frîng vertebra cervicală — nu­i asta o mişelie ? Ca el să fi fost victima, 
iar eu unealta acelei întîmplări ?
Cu toate acestea nu eram nici agitat şi nici cel puţin trist, priveam cu destulă 
nepăsare localurile respective, însă nu tot aşa, în clipa cînd în faţa mea s­a deschis 
poarta. Iar eu am mai pătruns încă o dată sub bolţile acelei porţi. Căci, de astă dată, 
pînă şi stomacul mi s­a ridicat pînă aproape de inimă.

43
Odată ce asta era, oricum, altceva. Căci, aici luase viaţa mea o mare întorsătură. De 
atunci, aproape că nici nu mai trăiesc, este locul să mărturisesc adevărul, muncesc, 
mănînc, alerg încoace şi încolo, fără să fiu cu toate acestea convins că trăiesc aievea. îi 
poate fi oare chia
ratît de fatală unui om în toată firea o altă fiinţă ? O bipedă peltică şi 
cu fustă ? — aveam înainte obiceiul de a mă amuza cu astfel de 
întrebări. Fiindcă niciodată încă nu fusesem atît de dispus să­mi dau 
mie însumi crezare ca în momentul cînd am pătruns din nou sub bolta 
acelei porţi.
Acest extraordinar efect avea probabil şi alte cauze. Căci sînt 
amintiri ce se potolesc. Nu le mai zgîndăreşti sau nici nu vrei, or 
acestea par să aibă un, itinerar deosebit în inima noastră. Căci ziua de 
ieri, a acestor amintiri, nu mai este ele fapt ieri­ul din calendar, ci acel 
timp cînd ele ne­au preocupat ultima oară. Or, la casa asta niciodată 
încă nu mă gîndisem. La şofer, în nenumărate rînduri, la casă, însă, 
niciodată. Fiindcă trec sub tăcere tot ce­a fost fatal în viaţa mea. 
Stăruie în mine ca un glonte, atîta doar că e condamnat la tăcere.
Aici ai stat, în această grădină — mi­am spus în acea clipă. Şi, de 
fapt, parcă doar ieri umblasem pe acolo, atît de familiară mi se părea 
grădina. Dădusem doar o fugă pînă acasă, spre a mă schimba, sau 
aşa^ceva.
Încît, în sala mare nici n­am mai intrat, deoarece n­aveam destulă 
tărie sufletească pentru asta. Căci, cobo­ rînd din studio, mi­am spus că
ajunge.
Cu toate că studioul n­avusese nimic deosebit. Era o banală şcoală 
de actorie, un curs pregătitor de cinematografie sau aşa ceva, cum 
există cu miile prin marile oraşe. Am aflat că­1 înfiinţase Mme 
Poulence, pentru sora sa, care era bolnăvicioasă, de unde să mai ştiu ? 
O balerină îmbătrînită. La cursurile ei se învăţau dansuri, mişcări 
graţioase şi, ceea ce e mai important, dragostea.
în faţa casei aşteptau maşini elegante, iar pe coridoare treceau tineri
grăbiţi, unii cu joben p.e cap... de după pleoapele lor pe jumătate lăsate,
luceau ochii ea apa, glacial, căci aşa sînt aceşti privilegiaţi ai soartei, nu
se prea dau de gol că te-au băgat în seamă

44
 .Oh, ştiu eu bine cît de fermecător e să te poţi giugiuli cu 
vreo Persefonă prin sălile de spectacol cufundate în beznă, 
pe Ia repetiţii, în timp ce pe scenă are loc reprezentaţia, 
fetişcana mai gîfîie de nişte pasiuni clasice — ştiu că acesta 
a fost mereu amuzamentul seniorilor. Nu înţelegeam, însă, 
cum era cu putinţă ca fiinţa pe care o iubisem să frecventeze
acest loc, cum o fi atras­o asta tocmai pe ea ? ce plăcere 
găsise în aşa ceva ?..,
Acesta era unul din aspecte, celălalt era următorul :
Anume că apropierea şi depărtarea îţi pun nervii 
deopotrivă la încercare. Ca şi cînd totul s­ar fi întîmplat 
doar ieri şi, cu toate acestea, unde era acel ieri ? La o 
depărtare inaccesibilă, ca morţii. Mă despărţeau de el 
'neguri, o mulţime de mişcări, haosul, şi toate acestea erau 
reprezentate, bineînţeles, de nopţile cînd mă zvîrco­ lisem 
fără somn, sau de după­amiezile cînd hoinăream cu 
pomenita domnişoară înţeleaptă şi cu plete minunate pe 
careva din aleile împodobite cu agave, scoţîndu­mi pălăria 
înaintea boierilor ce treceau în goana unor trăsurici uşoare. 
Ciudată mai e şi viaţa omenească !. Iluzorie şi de neînţeles. 
Poate că suspinul este ceea ce­i exprimă mai potrivit esenţa.
Cine­ar crede că purtasem şi barbă în America de Sud ? Şi 
că avusesem chiar amante, cîte­o italiancă misterioasă sau 
vreo altă doamnă străină. Acestea erau depărtările.
Şi, deşi atîtea evenimente se interpuseseră între noi în 
aceşti ani, ea nu suferise nici o modificare în sinea mea. 
Stăruia într­o tăcere fermecată sau încremenită, în 
vecinătatea inimii mele, într­o altă cămăruţă — să zicem —,
în care n­aveam decît să intru, odată ce era acolo, cufundată 
într­o tăcere neţărmurită şi citindu­şi cărţile ciudate. Asta 
avea să iasă la iveală abia acum, după atîţia ani, că aşa stau
lucrurile eu mine, poate şi fiindcă mă încăpăţînasem să nu 
mă mai gîndesc la ea. Nici că tare­aş mai fi dorit să mă duc 
pe cîtva timp la Brighton, la masa mea obişnuită, aflată 
într­un ungher, unde spatele mi­e ocrotit de perete, iar de­
acolo să mă duc iar acasă, să desfăşor pe masă largile mele 
borderouri, cufundat în lumina rotată a lămpii cu abajur.
De asta povestesc toate acestea.
Odată ce apropierea ei îmi fusese fatală, chiar m acea 
după­amiază. Fiindcă viaţa mea se afla, oricum, în mîinile ei
în acest oraş, să nu se uite, căci cu unghiile mă scosese din 
ghearele morţii. îmi stăruia în minte imaginea la care 
niciodată nu mă gîndisem de­atunci : zac bolnav şi mă 
prefac că dorm, da, aşa se întîmplase. Odată ce vroiam ca şi 

4
5
ea să se odihnească puţin. Cu toate acestea, ea se uitase stăruitor la 
mine, se aplecase asupra mea, iar obrajii i se îmbujoraseră din cale­
afară. Iar ochii îi erau plini de­o mare îngrijorare.
Aşadar, mă iubise totuşi, iată ce vroiam să­mi dovedesc mie însumi, 
şi cu toată patima de care eram capabil. M­am şi oprit în acel moment, 
în plină stradă. Odată ce asta era atît de plăcut, atît de dulce, ca şi cum
lumina mi­ar fi invadat inima.
Datorită speranţei aceleia de­o clipă, că mă iubise totuşi.
Era, însă, un mare necaz că mă simţeam încă atît de bine la acest 
gînd !
— Ah, prostuţa aceea flecară — am încercat eu s­o alung din 
preajma mea. Degeaba însă.
Căci aş fi dat orice să mă pot duce acasă şi de astă dată, ca 
odinioară. Fiindcă, în altă parte nu m­aş duce, ci acolo doar. Adică, din 
nou în apropierea acelor nesuferite acoperişuri, peste care zboară în 
amurg porumbei albi.
Şi, pe deasupra, zorile acestea de cafenea, cu acea Lizzy şi cu acel 
Dodofe. De asta încuiasem din nou şi atît de
irevocabil uşa ce dădea în cealaltă cămăruţă.
*
Nu izbutesc să­mi aduc aminte de culoarea ochilor ei, oricît mi­aş 
frămînta mintea. îi crezusem cîndva albaştri, poate însă că mă 
înşelasem. Erau mai curînd de •nuanţa iederei, aşa­mi pare, şi se 
întunecau de patimă, iar în zilele înnorate se adîiiceau înspre vînăt.
Mai departe : să fi fost nostimă sau plictisitoare ? frumoasă sau nu 
prea frumoasă? în ultima vreme o revăd cu faţa buimacă de∙ somn şi cu 
părul răvăşit. în astfel de ocazii, este frumoasă.
Cu asta aproape c­am şi terminat, odată ce cu asta m­am deprins să­
mi petrec dimineţile. Fiindcă, acest lucru trebuie să mi­1 îngădui, în 
sfîrşit. Odată ce nu trăiesc nici cu morfină, nici cu cocaină... un om ca 
mine trebuie, oricum, să aibă o pasiune. Căci, ce altceva îmi rămîne, 
cînd n­am nici viitor, nici speranţă, ba pînă şi trecutul mi­1 neg ? La ce 
anume să mă gîndesc, la micul dejun sau la pipeta ce­o ţin în mînă ? — 
Dealtminteri, mi­am dat seamă de ceva, tocmai în aceste zori de ziuă. 
Că nu sîntem în stare a lămuri lucrurile în întregime.
Oricît le­am suci şi le­am învîrti, nu e cu putinţă sa le trăieşti esenţa, 
plinul — odată ce viaţa nu poate fi trăită integral, încît se pare că noi îi 
sesizăm doar suprafaţa, adică spuma de pe creastă.
Dacă nu astfel ar sta lucrurile, cum îmi explic oare că, uneori, sînt 
cuprins chiar de îndoiala că toate acestea s­au întîmplat cu adevărat, 
fapt pe care aş dori să­1 fixez o dată şi pentru totdeauna în mine. Nu 
prea sînt sigur — sînt dator s­o recunosc. Odată ce întîmplările 
încearcă să dispară, să se prefacă în negură, memoria le scapă. Asta ce­
o mai fi ? Să fie sufletul ca văzduhul sau ca apa, încît valurile lui nu 
lasă nici o urmă ?
Pe de altă parte, dac­aş fi fost conştient pe deplin de tot ce s­a 
întîmplat, cum să­mi explic faptul că tot mă mai îndoiesc, că descopăr 
mereu şi azi cîte ceva nou în ea... că o simt uneori amară, alteori dulce
46
?... — însă nu mai continui nici asta, căci poate să ducă în nemărginire, 
pare­se în nemărginirea frămîntării. Ajunge doar că­mi face plăcere 
amintirea ei, iar întunericul ce prevesteşte ivirea aurorei este tocmai 
potrivit pentru aşa ceva. Mă învelesc bine cu pătura şi mai moţăi cîtva 
timp, la fel ca lumea de­afară. Asta îmi face atîta plăcere, încît cu 
siguranţă că ar pune stăpînire pe mine, dacă nu m­aş controla. Mă 
controlez însă. Tabietul sufletului meu este următorul : îmi îngădui o 
jumătate de ceas de visare, după care însă sar din pat şi îmi încep 
programul zilnic. Odată ce leacul cel mai bun împotriva acestui fel de 
beţie este, totuşi, mişcarea neîntreruptă. Şi, odată ce ne aflăm aici, să 
trecem şi la înşirarea impresiilor mele cele mai recente, pariziene. Să­
ncep chiar cu evenimentul cel mai de seamă : m­am înscris, totuşi, la 
facultate.
Fireşte, nu la cursurile de zi, ci la seral. Asta cum s­o fi întîmplat, 
sau care o fi fost cauza ? Cum nu reuşeam să mă descurc singur cu 
chimia, îmi angajasem un meditator. Atîta doar că plecase, fusese 
angajat undeva în străinătate. Or, cum el mă luase în cîteva rînduri la 
facultate, în scopul unor demonstraţii (căci era preparator la Institutul 
de chimie), n­am mai angajat un alt meditator, ci m­am înscris. Să 
vedem cum voi reuşi.
Asta e tot.
Astfel am învins, în sfîrşit, numeroasele mele temeri, care mă 
cuprindeau încă din copilărie în faţa amfiteatre­ lor ştiinţei şi care, în 
ultima vreme, se datorau îndeosebi vîrstei mele, gîndului că nu mai am
ce căuta pe băncile facultăţii. Cînd, însă, mi­am dat seama că nimeni 
nu se sinchiseşte de mine, am prins şi mai mult gust, m­am înflăcărat 
şi mai tare.
Lucram de fapt .mult, de dimineaţa pînă seara, nu era student care ­
să mă întreacă. Nici nasul nu­1 mai scoteam din îndeletnicirile mele. 
Dacă, la început, fuseseră cîte va lucruri care mă necăjiseră, trecusem 
repede şi peste ele. Un singur lucru aş aminti : mi se părea ciudat 
tineretul de azi, nu izbuteam să­1 înţeleg.
— Tinereţea noastră a fost, oricum, alta —∙ eşti înclinat să constaţi.
Cu toate că, fusese alta pe dracu. Odată ce omul rămîne la fel în toate 
epocile, cel mult îmbrăcămintea i se schimbă : în zilele noastre, ea e 
ceva mai scurtă. Iar stilul, mai dramatic. Poate.
Tinerii se revărsau în valuri. Şi nu pătimaş, ci în cete indiferente, ca
fluviul Mississippi. îşi aruncau caietele şi fluierau printre dinţi, ceea ce 
însemna că sînt îndîrjiţi. Pe ce tărîm oare ? Pe vremea aceea citeam 
tocmai scrierile în proză ale lui Leopardi, fusese un om deştept dm cale­
afară, un admirabil intelectual, încît uneori îmi puneam întrebarea : ce­
ar spune la asta Leopardi ? N­ar spune nimic. In cazul ăsta, nici eu nu 
am nimic de spus. Mă gîndeam că poate acesta este tineretul comunist. 
Dar, nu. Odată ce auzeam şi asemenea lucruri :
— Crezi cumva că mă interesează societatea colectivistă ?
— Dar pe mine ?

47
 — Ha­ha­ha — se auzea din vecini. Aşadar, se afla şi în colţ unul pe 
care societatea colectivistă nu­1 interesa. în ce­or fi fost atunci atît de 
îndîrjiţi ?
— în faptul că sînt tineri, bătrîn nenorocit, ­— mă admonestam 
singur. Şi îmi vedeam de treabă.
în schimb, era acolo o domnişoară care m­a scos şi mai cumplit din 
sărite. Adevărat, însă, că doar la început.
Era chiar aceea căreia mă încredinţase fostul meu meditator, spre a­
mi supraveghea experienţele de laborator. !
Era o fată cumsecade, nu am nimic de obiectat, se îmbrăca 
cuviincios, avea urechi, nas şi picioare impecabile, insă de ce o fi fost 
atît de fără haz..? Astea anume se instruiesc în aşa fel, încît să­şi 
piardă hazul, mi­am spus. Odată ce purta ghete butucănoase şi, fireşte,
cu tocurile joase, părul şi­1 pieptăna lins pe spate, toate acestea mai 
treacă, întrucît sînt consecinţele nemijlocite ale ştiinţelor. Insă, să nu 
găsească ea un cuvînt de politeţe faţă de un om în vîrstă, care era atît 
de singur şi care muncea atît de corect ?
— Nu e rău — cel mult atît catadicsea să spună.
Or, eu mă aşteptam la mai mult, o recunosc. Era o copilărie, însă la 
mai mult mă aşteptam.
— Asta e corect, asta nu e corect — iată aprecierile ei la cele mai 
mari eforturi ale mele.
Cu toate că, la început, îi dădusem chiar tîrcoale. li spuneam, 
bunăoară, că afară e înnorat. îmi răspundea cu un simplu da. li 
spuneam că afară s­a înseninat. Răspundea tot aşa, cu un da.
— Aşteaptă — m­am gîndit. — Ai să mai vorbeşti tu cu mine şi 
altfel. Căci, îmi cunosc temeinic ochii. Atîta se tot uită la o astfel de 
fermecătoare domnişoară, încît o ameţesc, şi începe ea să­mi vorbească 
despre starea vremii. Ceea ce s­a întîmplat întocmai. Voi mai reveni 
asupra acestui lucru.
*
Mi­am continuat munca cu tot mai mult interes, iată esenţialul. Nu 
există nimic mai interesant decît chimia.
Ε o emoţie cle-a dreptul poetică descoperirea făcută în această ştiinţă,
cel ce n-a încercat n-are cum să-şi dea seama. Sau urmărirea, bunăoară,
a metamorfozelor. Iau un gaz de culoare albastră — să zicem —, î.1
tratez un timp, ca în curînd să devină atît de solid, încît poate fi ciocănit,
adică gazul s-a solidificat, să nu te bucure aşa ceva ? Aveam în faţa
ochilor imaginea unui mic laborator strălucitor, în care experienţele să se
poată face cu cîteva materii susceptibile de prefaceri. Imaginaţia mea era
stîrnită îndeosebi de carboamizi, rezistenţi la acizi şi întotdeauna
izolanţi, însă nu rigizi, e mare lipsă de aşa ceva în industriile de azi. Aud
de mult asta

48
 .Ajunge, insă, atîta din chimie. îmi petreceam serile 
citind. De astă dată citeam şi eu „cărţi superioare" — bine­
înţeles, nu sistematic, ci doar ceea ce îmi recomanda li­
brarul. însemnările făcute de mine despre aceste opere 
dovedesc că literatura n­a fost născocită pentru mine. Odată
ce lectura lor nu mi­a făcut prea mare plăcere. Aşadar :
Lee­Masters : monumentele lui funerare sînt bune, restul
nu.
Ulise : un talmeş­balmeş de toată frumuseţea.
Romaîn Holland : greaţă şi harababură.
Werfel — carte belgiană — curată greaţă şi harababură 
sadea. — Şi aşa mai departe.
însă, s­o lăsăm şi pe asta, odată ce nu mă pricep Ia 
literatură. în schimb, chiar dacă naivitatea mea va părea 
caraghioasă, mărturisesc totuşi că Dickens îmi făcea o mare 
plăcere, îndeosebi cu una din cărţile sale. Rămîne pentru 
mine de neuitat Crăciunul pe care l­am petrecut cu el. Afară
ploua fără încetare, iar eu n­am făcut altceva de dimineaţa 
pînă seara decît să mănînc pîine şi să­i citesc cartea — ba şi 
mai tîrziu, noaptea, pînă la aiureală. Aşadar, trăiam, de 
fapt, ca în epoca tinereţii mele. Cel mult mă duceam din 
cînd în cînd la fereastră, spre a privi ploaia... Şi pufăiam la 
nesfîrşit din lulea.
Aşadar, asta cla. Această carte era Copperfield.
Amintesc acest lucru fiindcă observaţiile mele laice le­am
comunicat şi domnişoarei savante, la facultate. Protectoarei 
mele. S­o numim domnişoara Brebant­Jouy. Căci, 
ajunsesem ca relaţiile noastre să fie excelente,
peste aşteptări. Asta s­a întîmplat după cum urmează r
*
Povestea este simplă. M-am purtat cu ea exact cum se purta
ea cu mine. De cîte ori făcea vreo observaţie legată de munca
mea, mă scărpinam în creştet sau scoteam limba, nu prea
tare, ci doar niţel, ca şi cînd nu mi-aş fi împlinit somnul. Şi
nu-i mai spuneam : — vă sînt recunoscător, domnişoară,
înţeleg totul cît se poate de bine — aşadar, nu dădeam
nicicînd aprobator din cap, nu rîdeani slugarnic şi n-o
priveam zîmbitor, după moda unor epoci apuse. Vă convine
să fie cineva acru ca borşul ? Facă-vi-se voia. Adică, mă
purtam nu numai aşa' cum e de aşteptat, însă chiar aşa cum
i se pretinde omului zilelor noastre, care nu ştie ce este
uimirea

49
 .Rezultatul nu s­a lăsat aşteptat. Purtarea şi privirile 
mele statornice n­au dat greş. Privirile acestea, care nu erau
nici prea curioase, nici prea lipsite de interes, adică nu erau 
nicicum. Ca atunci cînd cineva îşi plimbă ochii peste un 
obiect oarecare. Imaginaţi­vă că nişte ochi experimentaţi ca 
ai mei se fixează stăruitor asupra obrăjo­ rilor încinşi şi 
asupra sinilor mititei şi răcoroşi ai unei fete tinere... Odată 
ce şi ochii aceştia exprimă ceva, atîta doar că nu se ştie ce. 
Trebuie să fie o eroină adevărată fata de vîrsta ei, care să nu
dorească să afle ce anume vor să exprime ochii aceia ? In 
fiecare săptămînă se organizau la noi un fel de sinteze, în 
cursul cărora conferenţiari autorizaţi ne explicau noile 
tehnici experimentale şi ceea ce trebuia să se ştie despre ele.
Pînă şi în cursul acestor sinteze o fixam. Nu bătător la ochi, 
ci discret doar. Ca apoi să încetez brusc. De parc­aş fi uitat 
cu desăvîrşire că domnişoara mai e şi ea pe lume.
Cu un asemenea prilej, bag de seamă că, de astă dată, ea 
este cea care mă priveşte. Şi încă stăruitor. Adevărat că nu 
se uita decît la creionul meu, însă cu cîtă atenţie, pînă şi 
sprîncenele îi tresăreau de atîta concentrare. Ca şi cînd şi­ar
fi torturat mintea cu întrebarea dacă se va mai mărita 
vreodată. Fiindcă respira sacadat.
Ba a şi roşit, draga de ea. De îndată ce­a băgat de seamă 
că o privesc.
— Ε foarte bine aşa — mi­am spus. Fiindcă era cu 
adevărat bine.
Odată ce, la puţin timp după asta, limba i s­a dezlegat. 
Minunea minunilor : m­a învrednicit de­o remarcă a ei,
— Cît e de cald aici — îmi spuse. Fireşte, deocamdată cu
un aer de superioritate şi doar din colţul buzelor.
Examina nişte culori de mixaj, apăsîndu­şi sînii plini de o
etajeră masivă, care servea la păstrarea unor aparate 
stabile, însă era tocmai goală. Iar ca urmare a acestei 
apăsări, sînii ei ţîşnişeră în sus. Nu tăgăduiesc că avea sini 
frumoşi. Iar soarele îi cădea chiar pe păr, aprinzînd în el 
flăcări. N­am să tăgăduiesc nici că părul ei era frumos şi el.

%
Ui
 Fiindcă era blondă, ca suedezele. (Cu toate că, după 
mamă, era croată, cum am aflat mai tîrziu.) Mai era şi 
zveltă, îndeosebi în şolduri.Cu toate acestea, nici nu i­am 
răspuns cu vreo nerozie curtenitoare, nici n­am sărit în 
grabă să deschid fe~ reastra. In locul acestor nerozii 
demodate, am ales una nouă : aceea de a contrazice, amarul 
ei de lume, spre a dovedi că am o gîndire independentă. I­am
spus aşadar :
— Nu­i chiar aşa de cald. —­ Cu toate că era foarte cald.
•— Poftim ? — face ea mai întîi.
însă, pe urmă, s­a răzgîndit.
— Fireşte —­ zice ea —, dumneata ai fost căpitan de 
marină, te­ai obişnuit cu căldura.
Eram şi de astă dată cum nu se poate mai mulţumit. Căci
şi căpitanilor de marină poate să le fie cald, odată ce e calci 
— nu­i aşa ? însă, ce să însemne oare acest minuscul cuvînt
?.
— Ei, ce înseamnă ? — m­am uitat ţintă la ea.
Ştie ea ce sînt ? Ceea ce era, oricum, ceva. Şi mai ce ? Că 
se putea înfiripa din asta o scurtă conversaţie nostimă. 
Deocamdată, însă, n­aveam chef de aşa ceva. în locul ei, 
înălţînd către ea privirile­mi inexpresive şi de o îndărătnicie
animalică, i­am răspuns zîmbind :
— O, da, desigur.
Asta a continuat, apoi, şi mai tîrziu. După cîteva zile 
aveam o carte la mine, la care ea m­a onorat din nou, 
interesmdu­se de titlul ei. Veneam cu ea tocmai ele la 
librărie. Era cartea lui Jolinn Bunyan, scriitor celebru in 
Anglia. Or, cum librarul îmi legase de suflet că o asemenea 
carte trebuie cunoscută necondiţionat de un om cult cum 
sînt eu, o cumpărasem. Mă gîndeam : ce­ar fi să devin 
religios, poate că m­aş alege şi din asta cu ceva ? Ia 
domnişoara, zic, a luat cartea, a răsfoit­o, apoi a lăsat­o din 
mînă.
•— Ε o carte cu subiect religios ? — întreabă ea cu 
dispreţ.
Da — i-am răspuns — o citesc doar fiindcă autorul ei mi-e
prieten

2
 .Pretindeam că mi­e prieten Bunyan, cu toate că e mort 
de două veacuri şi jumătate. îmi spuneam că nu are a face. 
Odată ce ea n­are de unde să ştie cine e acest Bunyan. Iar 
dacă o fi ştiind, n­are decît să­şi spargă capul cu enigma 
unui om misterios ca mine. Ceea ce n­ajunge încă — mi­am 
spus. — Fiindcă, ar mai fi nevoie de ceva, însă de ce oare ? 
De puţină vitejie, să zicem, tii drăcie, de ceva ce făcea 
impresie asupra femeilor din epoca lui Lancelot şi a altor 
cavaleri, un turnir cavalei^esc sau aşa ceva. La care, le cade
îndată masca de mucava de pe faţă acestor îngeraşi savanţi, 
ca să iasă la iveală că. de fapt, domnişoara noastră nu e 
decît un viţeluş de lapte, o adevărată codană. Ceea ce s­a şi 
întîmplat într­adevăr cam aşa. Cum laborantul nu era la 
îndemînă, iar ea avea nevoie de oxigen, experienţa putea să­
i eşueze.
Am înşfăcat atunci o butelie de fier ceva mai măricică, să 
tot fi avut optzeci de pfunzi, şi am purtat­o în braţe ca pe­o 
păpuşă, aşezînd.u­i­o frumuşel în faţă. N­are decît să se uite
la ea. Prinse de pe atunci încă să clipească mai des, era 
emoţionată de fapt, sărăcuţa, însă problema nu fusese 
rezolvată încă, se interpunea de astă dată tot un suport 
(acelaşi care, deunăzi, fusese gol). — deoarece conducta de 
ţevi nu era destul de lungă, şi aşa mai departe. Or, suportul 
acesta avea cel puţin o sută şi cincizeci de kilograme.
De astă dată am aşteptat cîtva timp, s­o las întîi pe ea să 
se frămînte, şi doar cînd am auzit­o înjurînd cumplit printre 
dinţi (ceea ce, socot, aparţinea aceloraşi stări de îndîrjire 
contemporană), abia atunci am pus, în sfîrşit, mîna şi, cu un
efort oarecare, am urnit în adevăr fierăria aceea de­o sută şi 
cincizeci de kilograme. Lucru pe care nu s­a mai putut 
abţine să nu­l comenteze.
— Atît eşti de puternic ? — mă întreabă ea.
— O nimica toată — i­am răspuns, şi cu atîta dispreţ, 
încît nici ducii de Guise n­o făceau mai desăvîrşit.
După cîteva zile, ne duceam împreună la un concert 
distins, aşa zău. Cică avea de vînzare un abonament de 
prisos. Şi aşa mai departe. Mi­am spus că sînt, oricum, un 
incult, prea neglijasem muzica. Cu toate că avusesem 
impresia că voi ajunge cel mai mare specialist în domeniul 
ei. De ce să nu­mi dea explicaţii această duduită ? Căci am 
constatat că­i plăcea din cale­afară să dea explicaţii. însă şi 
că avusesem dreptate, anume că duduiţa mea era o 
gîsculiţă.
£
îmi explica cu înfocare muzica, frumuseţea diverselor piese...
căci, începînd din ziua aceea, am fost adeseori la diferite

3
concerte — cel puţin două seri pe săptămînă îmi erau
ocupate, n-aveam de ce să mă plîng. Cu atî
tmai puţin cu cît era prezentă şi surioara ei, o făptură cu 
părul şi mai aprins, şi mai tînără, şi mai subţirică. Privirile 
ei erau atît de încrezătoare şi, în. acelaşi timp, atît de 
provocătoare, încît părea că îndată are să izbucnească 
împrejurul ei o revoluţie, iar cu asta îndată mi­ar şi 
demonstra ceva. Mărturisesc că nici măcar un gentleman cu 
tîmplele brumării cum sînt eu nu suporta focul acestor 
priviri, fără o senzaţie de fermecătoare fericire. Dar cînd ele 
două se apucau să discute în drum spre casă ? Căci se 
apucau îndată să discute. Iar eu îmi încetineam cît puteam 
paşii, ca plăcerea să dureze cît mai mult cu putinţă. Odată 
ce, n­are rost să mai spun, că asta însemna pentru mine mai
mult decît orice surpriză muzicală.
— Iar cînd mă voi mărita — zise cu un prilej sora mai 
mică —, vreau să devin în toate privinţele o singură fiinţă cu
bărbatul meu.
— Tu, adorabilo î — am cugetat în sinea mea —J te 
ador.
Insă nu trădam nimic. Deoarece, cu cele de felul lor 
trebuie să te porţi cu mănuşi şi cît mai iscusit cu putinţă, ca 
şi cu puii de căţel rătăciţi, ferindu­te de gesturile prea 
bruşte, ca nu cumva să se sperie. N­am scos aşadar nici un 
cuvînt, cel mult atîta doar şi cu deplină seriozitate :
— Aşa este, duduiţă, ai perfectă dreptate.
— Vezi, şi monsieur este de aceeaşi părere — făcea ea 
îndată către sora sa. (Numele nu izbutise să mi­1 reţină, 
însă nici nu se străduia. Venise vorba pînă şi de asta, cu un 
prilej :
•— Nu sînt în stare să vă reţin numele, însă nu­i aşa că 
nu vă supăraţi ? — mă întrebase, odată cînd eram singuri. 
îndată, apoi, se consolase singură : — însă numele nu are 
nici o importanţă, nu­i aşa ? Este doar o prejudecată, 
monsieur, nimic altceva. Căci nu­i tot una cum se cheamă 
cineva ? Principalul este ca să aibă inimă bună, sau greşesc
?
O asigurasem îndată că nu greşeşte cîtuşi de puţin şi că 
eu am o inimă cu adevărat bună. La care, ea : — nu mai e 
nevoie s­o spun, fiindcă a ghicit­o de mult...
— De unde ai ghicit, draga mea ? Cum ai piitut să­ţi dai
seama atît de repede de asta ? ,
34 
 ΤCică să nu mă mir, însă ea este o bună cunoscătoare de 
oameni. — Dar să continui relatarea discuţiei lor asupra 
căsătoriei :
— Căci, de ce să se mărite o fată atît de independentă, 
cum sînt eu, dacă nu pentru că aşa îi convine sufletului său ? 
— îşi întreabă ea sora mai mare. — Odată ce senzualitatea în
sine nu mă interesează.
M­am bucurat şi mai mult. Ce altceva i­aş fi putut spune ?
— Aşa este, duduiţă, ai perfectă dreptate.
— Ei, vezi, se pare că şi acest monsieur are idei sănă­
toase despre căsătorie.
— Numai pentru că îţi dă ţie dreptate ? ­— rîse sora mai 
mare.
— Nu numai de asta, ci şi pentru că, în general, are idei 
juste.
începeam să fiu mîndru de mine însumi.
însă, în ce anume îi clădeam oare dreptate ? Cred că în 
toate domeniile. Odată ce, sincer să fiu, la discuţia în sine 
nici nu prea eram atent, cel mult la amănunte sau la ce 
altceva ? La unele accente, asemenea căutătorilor de aur, pe 
care natura­mumă din jurul lor poate că nu­i interesează, 
odată ce ei se încăpăţînează să afle doar micile pepite de aur 
în pîraie. La fel şi eu. Bunăoară, glăsciorul acestei fete tinere 
îmi zornăia în inimă ca un clopoţel. Ce sens mai putea avea 
pentru mine toată acea discuţie despre căsătorie sau despre 
orice altceva ? Sora mai mare spunea astfel de lucruri :
— O, tu eşti încă o mică cretină, în ce priveşte instituţiile
fundamentale... — Şi rîdea cu amărăciune.
Fireşte că eu nu prea înţelegeam la ce se referă, însă, nici 
nu căutam să aflu. îmi spuneam că expresii ca „instituţii 
fundamentale" aparţin în aceeaşi măsură tonului epocii, ca şi
„mică cretină" şi altele.
A mai declarat, fireşte, că, azi, căsătoria — ca instituţie 
„de durată" — este perimată de mult.
— Sau nu­ţi clai seama ? Eşti oare oarbă ? — îi spunea 
ea.
Pe mititica aceea o întreba dacă nu­i oarbă ? Cînd ochii ei 
erau atît de frumoşi şi de luminoşi ! — Dealtmin­ teri, unde 
mai găseşti azi oameni care să se suporte unul pe altul, timp 
de, să zicem, patruzeci de ani ?
Patruzeci de ani ! — exclamă scumpa de ea, cea mai mare.
Odată ce şi ea începuse să­mi facă ochi dulci, La care, fără 
întîrziere, cea mai tînără :
— Aşa, aşa, vrei să fii caraghioasă în ochii lui mon­ sîeur
? — Odată ce ea pleda cu toată energia pentru fidelitatea 
conjugală, susţinînd că există şi aşa ceva sub soare, fidelitate 
pînă la mormînt, pe care nimic nu poate s­o clintească.

1
 — Da, cred în fidelitate şi într­o singură iubite — zise. 
Or, pe mine care aveam, sărmanul, propria mea experienţă/ 
nu­i aşa ? tocmai asta m­a impresionat. Odată ce aşa e omul 
— o făptură ciudată. Ciudăţeniile sale sînt fără număr. Şi, pe
deasupra, cum mi­a luat îndată apărarea.
— Aşa, acest monsieur e un monsieur cît se poate de 
obiectiv, iar mie îmi este drag, deoarece am impresia c­ar 
putea fi cîştigat de partea cauzei noastre — a declarat ea 
despre mine, de îndată ce ne­am instalat. Căci, ele astă dată, 
izbutisem să le ademenesc după concert la o cafenea. Doream
asta de mult, însă nu îndrăznisem.
Oare pentru care cauză aveau ele de gînd să mă cîştige ? 
în zadar le­am întrebat, fiindcă nu mi­au răspuns. Dealtfel, 
eu fusesem lăsat la o paiete.
— Da, da, e foarte frumos ceea ce spui, atîta doar că tu 
nu ştii încă totul — era de părere sora mai mare.
— Oare ce nu ştiu încă ?
— Anume că acest lucru pretinde nu numai obiectivitate, 
ci şi pasiune.
— Oare nu sînt eu destul∙ de pasionat ? — am strigat,' 
copleşit de desfătări, însă nici nu mă luară în seamă.
— Căci tu nu­i cunoşti încă pe bărbaţi, nu ştii ce fire 
indolentă au unii. din ei.
— Sînt eu indolent oare ? — am început să le implor.
însă, strălucind aproape. Fiindcă, de astă dată, se
discuta despre mine, chiar în prezenţa mea şi fără să se 
sinchisească de mine. Lucrul acesta îmi făcea plăcere, ca şi 
cînd aş fi fost gîdilat.
—­ Tii< drăcie, nu­i frumos din partea dumitale că nu­
treşti astfel de păreri despre mine. Oare nu dovedesc destulă 
rîvnă pe tărîm ştiinţific ? Nu fac eforturi peste puterile mele ?
Nu caut să­ţi dobîndesc aprecierea ?

2
 — —­ Nu este vorba de rîvnă — a răspuns cea mai 
mare.Ai fi fost oare şi dumneata in stare să­1 omori pe 
Barthoii ? — întreabă deodată.
— Aşa este, aşa este, pe Trepov sau pe nea Drentein
?
— Dar bine, domnişoarele mele, cum să­1 omor, cînd
nici măcar nu ştiu cine­i acest nea Drentein ? Cum să 
înţeleg aceste cuvinte ? Sau glumiţi cumva ?
— Cum am glumi ? Trebuie să înţelegi textual cele 
spuse, — mă asalta atît una, cît şi alta.
Fiindcă, de astă dată, se năpustiseră amîndouă asu­
pra mea.
— Să ne dai un răspuns clar şi deschis la întrebare, 
monsieur.
—■ Aşa este, să nu ocoleşti întrebarea.
— Dar, domnişoarele mele, pentru numele lui 
Dumnezeu, ce am eu de­a face cu politica croată ? — 
Deoarece mă gîndeam e­ar putea să fie vorba de 
adversarii politicii croate.
— Asta nu e doar politică croată — răspunse una din
ele.
— Iar dacă asta nu te interesează, pe noi ne 
surprinde," deoarece această atitudine exprimă totul.
— Aşa­i, aşa­i, exprimă un univers întreg.
— Ei, vezi, nu­ţi spuneam eu ? Domnul acesta nu are
nici o convingere.
— Ne separă o întreagă lume ­— declară ritos sora 
mai mare.
Noroc, însă, că apăru chelnerul.
ή
In orice caz, am comandat la început, modest, gro­ guri, 
odată ce mă făcusem de baftă pe tărîmul politicii, însă, 
cele două copile ar fi dorit să bea şi lichior de ouă. Am 
comandat deci şi asta. îmi era, de fapt, sufletul tulburat,
fiindcă nu ştiam pe care s­ar fi cuvenit s­o iubesc. Deşi, 
asta era poate hotărît de pe atunci. Dacă nu din vreun 
alt motiv, doar pentru că sora mai mică îmi spunea de 
fiecare dată : acest monsieur, în timp ce cealaltă nu­mi 
spunea în nici un fel. Or, mie mi­a fost şi asta de ajuns, 
căci aşa­i titlomania. îmi convenea nemaipomenit acest 

3
nou rang al meu. Poate că, dacă o noapte întreagă nu­mi spunea decît monsieur şi iar 
monsieur, asta ar fi fost cel mai mare deliciu
.însă, ce să mă fac, oare, cu politica externă ?
— Fiindcă noi sîntem membre ale C.G.T. :— a declarat cea mai 
mică dintre surori, lingînclu­şi de astă dată docilă linguriţa cu care 
amestecase lichiorul. (In timp ce cealaltă se dusese să telefoneze, spre a
nu mai fi aşteptate acasă.) — Să nu vorbeşti însă de asta în faţa 
Madeleinei — a adăugat — fiindcă nu­i place.
Membre ale C.G.T.­ului, tii, ce lucru înspăimîntător am cugetat, şi 
era cît pe­aci să pufnesc în rîs.
— Dumneata ce eşti ?
— Cum, ce sînt ? Nu sînt nimic. Sînt un olandez aiurit, scumpa 
mea,
— Nu mai spune, scumpul meu.
— Nu spun. Deşi, dumneata eşti scumpă cu adevărat.
— Se prea poate, însă nu a dumitale.
— Fie, nu a mea — am început. — Fie, odată ce sîn­ teţi atît de 
fără inimă. însă, ia seama, căci asta nu­i tocmai adevărat. Fiindcă, din 
moment ce te văd, eşti totuşi întrucîtva a mea. S­ar cuveni să te 
obişnuieşti cu acest gînd, domnişoară.
— O, în acest caz am să port voal — zise —, prefer. Odată ce este 
atîta violenţă în lume.
— Violenţă ? — am rîs. — Nici măcar această plăcere nu vrei să 
ne­o laşi ? Nu purta voal — am rugat­o. — Nu purta voal, copila mea. 
Mai degrabă mă voi strădui să fiu ceva mai modest, îţi promit. Modest 
şi trist.
— Nu fi trist.
•— Nu voi fi trist.
— Cum se face, însă, că nu te­ai ataşat cu adevărat de nimic, că nu
te­ai înscris nicăieri ? — îşi aduse aminte iar. Deoarece nu putea fi 
abătută în nici un fel de la politică. — Cum se face ? — mă căină ea. — 
Nu te­ai gîndit niciodată ce fel de convingeri ai sau cu ce partide 
simpatizezi, monsieur ?
— Mă voi strădui —∙ am răspuns mîhaiit. — Voi căuta să­mi dreg 
neglijenţa. Ai să te convingi în ce măsură mă voi strădui. Ştii oare de ce
? — am privit­o ţintă. — Fiindcă te ador din tot sufletul.
— Să nu spui : te ador.
:— Nu voi spune.
— Odată ce acestea sînt cuvinte răsuflate, da. Curtări echivoce şi 
vorbe fără sens.
— Nu sînt vorbe uşuratice, jur, şi ţi­o voi dovedi. Deoarece, voi face 
tot ce doreşti. Ceea ce ai să­mi porunceşti, precis şi nimic altceva. Ca să
te convingi că nu sînt vorbe deşarte.
La care, oricum, a devenit serioasă. Zise că, în acest caz, va trebui 
să­mi sacrific averea, odată ce ele aflaseră cîţi bani am şi cît de 
frumoasă mi­e locuinţa. — La ce bun ? — a ridicat spre mine ochii ei 
4
scînteietori. — Ce rost au obiectele de artă ? Cînd e atîta mizerie pe 
lume ?
— Sacrifică­ţi, aşadar, averea în scopuri de partid, sau împarte­o, 
căci sînt mulţi săraci...
Mai departe, vroia să ştie dacă­i adevărat c­aş ii atît de puternic. Ca 
un atlet ?
I­am răspuns că e adevărat. Şi, probabil, am şi roşit.
— Ah, asta e important — îmi spune ea ■—, n­ai de ce să te jenezi,
pentru noi, forţa fizică poate fi şi ea importantă uneori... — Şi m­a 
privit cu tîlc.
Toate acestea 1­e aflaseră de la monsieur Peti. (Era mentorul meu, 
care plecase în America.) — în schimb, monsieur Peti nu­i un tînăr 
onest, ţinea ea să mi­o spună. Căci a amăgit­o pe sărmana Madeleine 
(adică pe surioara ei), iar sărmana Madeleine din cauza asta e mereu 
atît de tristă, înţeleg acum. Odată ce­i făgăduise s­o ia de soţie...
—­ însă, fireşte, toate acestea sînt un mare secret. Încît, nu cumva 
să pomenesc ceva în faţa ei despre asta...
Ah, sărăcuţele ! înţelegeam, în sfîrşit, gesturile şovăitoare ale 
domnişoarei şi faptul că­şi lăsa uneori capul pe spate, ca să privească 
îndelung pe fereastră, cine ştie unde ? în văzduhul îndepărtat, evident, 
către America. Ah, sărăcuţele ! .
Am băut mai tîrziu şi şampanie, la care ele s­au aprins ca nişte 
becuri electrice. Astfel mă priveau cu ochii lor timizi. Aproape, aproape 
fericite şi, cu toate acestea, neliniştite. Trebuia să le trezesc încrederea,
odată ce erau din nou spăimoase.
Am început să le vorbesc. Le-am vorbit în noaptea aceea de toate. Despre
ce anume ? Bunăoară, despre muzică. Ridicam în slăvi muzica, pe cea
clasică şi contemporană deopotrivă, spunînd că-mi place nespus. Cînd,
de fapt, sincer să fiu, abia la acele concerte îmi dădusem seama cît mă
plictisea — chiar dacă nu toată muzica; însă cea mai mare parte. S-ar
putea să nu am dreptate

5
,Insă o notez aici şi pe asta. Anume, că socotesc fără niei o 
perspectivă calea pe care muzica evoluează în zilele noastre. 
O cale fără speranţă. Fiindcă este supradezvolta tă ca 
mijloace de expresie, e prea mare acest aparat — însă •la ce 
bun să explic ? Nimic nu tentează mai mult, nimic nu e în 
stare să­1 inducă mai uşor în eroare pe compozitor, ca tocmai
acest fel de belşug, se ştie. Şi că. arta este mai interiorizată, 
mai intimă atunci cînd apelează la mijloace mai modeste : 
este tot ce vroiam să spun. La ce bun mai mult ca o voce sau 
două, un acompaniament )a ele, ca pe vremea lirei sau mici 
orchestre modeste ? Totuşi, avem de­a face aici cu omofonie, 
polifonie şi multe altele, mii de timbruri şi variaţiuni, şi asta 
timp de ceasuri întregi, încît te oboseşte de moarte.
— Ei, şi minunile belşugului ? — ar putea cineva să 
întrebe. — Da, minunile lui — nimeni din cei care le­au 
admirat nu le poate nega. însă, începuseră şi ele să mă 
obosească, cu halucinaţiile lor, mă văd silit să spun adevărul.
Sînt, apoi, tot felul de adagio­uri în aceste muzici, se face 
prea mult abuz de efuziuni, or mie nu­mi place nici asta. 
Lipsa lor de obiectiv, fiindcă nu înţeleg ce vor să deştepte ele 
în mine, prima mea iubire sau alte mîhniri ale mele? Fireşte, 
am exprimat şi asta cu grosolănie, în esenţă, insă, s­ar putea 
să nu fie o nerozie. Căci, cu cît e mai hotărîtă şi mai lesne de 
recunoscut melancolia — evoluţia ei —, cu atît e mai bine, iar
cu cît e mai difuză şi mai generală, cu atît e mai 
neliniştitoare. Cel puţin pentru mine. Să lăsăm însă teoriile, 
odată ce nu le­am destăinuit nimic din aceste îndoieli ale 
mele. Căci, la ce bun ? Căci, dacă o făceam, serile noastre ar 
fi luat sfîrşit, nu mă mai puteam duce la concert cu ele. Or, 
să mă fi privat de prezenţa acestor copile ?
Pentru, nimic în lume. Odată ce ele mi se adresaseră cu 
aceste cuvinte :
•— Te implorăm, nu cumva să­ţi scape cărţile doamnei 
Kollontay. Un bărbat atît de nobil ca dumneata trebuie să le 
cunoască.
353
Iar mie pînă şi lacrimile mi­au dat în ochi. Odată ce ele îşi
împreunaseră mînuţele, căci erau ameţite scumpele, încît 
radia nestăpînit sufletul din ele, suflul tinereţii. Care, oricum
să fie, verde sau eherchelit, rămîne cel mai
23 — Povestea nevestei meleminunat verde etem al creaţiunii, şi merita 
oricum admiraţie.

— Monsieur, noi te iubim, aşa să ştii, dragă monsieur, te iubim
mult, ceea ce nu­i un fleac — mi­a spus scumpa mea, sora mai mică.

Să le fi speriat, oare, cu mai ştiu eu ce savantlîcuri, cu opiniile mele 
despre viaţă şi moarte sau despre această posomorită şi tristă iubire 
pămînteană ? N­ar fi fost o mişelie ? Am preferat, aşadar, să mint. Căci, 
cineva trebuie să­şi asume şi minciuna. De obicei, şi­o asumă cel mai în 
vîrstă. Şi bine face, sărmanul.

Afară, pe stradă, am adresat sufletului lor următorul apel:

7
 — Poftim, netrebnicelor, la această oră se merge acasă ? — şi am rîs
fericit. Era în zori. Mijea repede de ziuă, pămîntul se desprindea, verde 
şi spumos, din hăuri/ Iar eu le­am luat de braţ pe cele două copile, căci 
nu se prea ţineau pe picioare. Apoi am continuat :

— Amîndouă mi­aţi putea fi fiice. Dimineaţa v­aţi duce la şcoală şi 
mi­aţi spune : dă­ne bani ! Eu însă nu v­aş da, m­aş preface că nu vreau.
Ar trebui să vă în­ tindeţi mînuţele către mine. în timp ce eu m­aş 
amuza în sinea mea, căci mi^aş spune : — ce­mi mai trebuie mie 
ciocolată ? în timp ce lor le place nespus, acestor copii netrebnici şi 
neastâmpăraţi.

Mă feream să le privesc, fiindcă mă înduioşasem de­a binelea.

— în schimb, s­a întîmplat să vă ador — vorbeam eu de unul singur.
— Da, da, aşa este, de ce­aş tăgădui ? însă, pe amîndouă, zău aşa.

8
 Surorile schimbară între ele o privire.

— Vă ador neţărmurit — am repetat —. Nici nu prea ştiu ce sfîrşit 
va avea asta !

Le­am explicat că nu am de gînd să provoc destinul împotrivă­mi, şi 
nici nu vreau să ajungi caraghios în propriii mei ochi. Apoi, am 
continuat pe neaşteptate :

— Ia priviţi, ce zori minunate ! Ca şi cînd totul s­ar pregăti să­şi ia 
zborul. Cu toate acestea, n~o face.

9
 însă, ce rezultă de aici ? Să mă lămurească cineva dacă e în stare. 
Căci, cum aş putea crede eu sau oricare altul că toată frumuseţea asta a 
fost zămislită ca omul şă fie nefericit pe pămînt ?
*
Odată ce am şi eu nevoie de cîte ceva în viaţă —* 
ameninţasem cîndva în prezenţa cuiva. Şi, cum am o fire 
nestăpînită, abia izbuteam să mă mai controlez. Rătăceam 
nopţi întregi prin casă, scrîşiiind plin de ură.
— Nu cumva să­i mai şi ajut ursitei, să­mi plec cumva 
pînă şi capul în faţa ei, ca să­mi poată veni mai uşor de hac ?
Aşadar, aveam s­o iau de nevastă, orice­ar fi urmat mai 
apoi. Presupunînd, bineînţeles, că va accepta. Poate că are să
accepte, de unde să ştiu ? Ocîată ce­mi aduseseră la 
cunoştinţă cît de mult mă iubeau. Şi că lucrul acesta nu­i 
chiar un fleac.
Cum să fi fost un fleac, îndeosebi pentru un om ca mine ? 
Căci, unde ajung şi ce pot face, chiar dac­aş vegeta mofturos 
şi buimac, akingmdu­mi ursita. în afara ferestrelor ?
Tii, drăcie ! Oare nu e mai bine să trăiesc încă o vreme ? 
Iar dacă izbutesc, mai pot oricum să mă ajut singur. ,j
Aşa gîndeam într­o zi. Ca a doua zi să^­mi spun că e 
curată neghiobie. Căci nu se poate înfăptui. Aşadar, este o 
neghiobie fatală. în asemenea ocazii, mă examinam îndelung 
la oglindă. *
— Vulpea e încă aceeaşi, doar creştetul i­a albit —∙ avea 
tata obiceiul să spună. De astă dată, spuneam la fel. Iată 
unde ajunsesem. Căci, oare, unde s­o fi cuibărind una ca asta
? — şi nu­mi încărunţise creştetul, jci gura şi jurul ochilor... 
se iviseră ici şi colo umbre anemice. Or, asta trebuie oricum 
observat de persoanele interesate.
Degeaba însă. Puteam să-mi explic orice, odată ce nimic nu
ajută împotriva puterii iluziilor. Mă copleşeau în somn cu şi
mai multă violenţă. Astfel, într-un vis al meu (mă
impresionaseră legendele preotului Barham sau desenele lui
Tenniel) îl imploram pe un uriaş, cu numele de Fion
MacCumhal, să mă mai lase să trăiesc cîtva timp, căci
fusesem înfrînt de el şi, ceea ce nu se întîmplase încă : piciorul
lui se afla pe grumazul meu

10
 — .La ce ţi­ar sluji să mă omori ? — încercam eu să­1 
înduplec. Şi, ceea ce de asemenea nurse mai întîmplase^ î! 
imploram deznădăjduit, spunîndu­i că sînt încă tînăr» nu mi­
a sunat deocamdată ceasul.
Adevărat că, în acel vis, aveam optsprezece ani. Eram 
palid şi jigărit.
O iau aşadar de nevastă, ajunsesem din nou aici. Sau mă 
căsătoresc cu sora mai mare — mi­a fulgerat prin gînd. — Are
să fie minunat, căci, în acest caz, o voi putea vedea şi pe cea 
mică. Voi aranja lucrurile în aşa fel ca duminica să mănînce 
la noi, sau ceva de acest fel, Căci, ca s­o n­o mai văd, nu era 
cu putinţă.
Pe cea mai mică o chema Louise. Şi. era încă atît de 
subţirică Louise aceasta ! Avea ochii mari, gravi, iar sini 
defel,∙ nici o convexitate, ci doar asprimi. Or, eu eram 
îndrăgostit tocmai de asta, de asprimi. Să fie ridicol oare pînă
şi gîndul că mi s­ar mai putea întîmpla şi mie una ca asta ? 
N­am întrebat. De cine trebuia să­mi fie ruşine ? Odată ce 
aveam senzaţia, de cîte ori eram împreună cu ea, că universul
nostru este totuşi o operă vrednică. Creaţiunea. Şi nu arta, 
nu muzica sau ceea ce oiqnul născocise, ci ea.
Dar cînd s­a mai şi îmbolnăvit ?
Ce goale şi fără sens deveniseră concertele ! Deşi era cu 
mine sora ei, însă degeaba. In acest caz, cum să mă­nsor cu ea
cînd, din pricina celeilalte, lumea mi se părea pustie ?
Cînd. apoi, după multe săptămîni, am re văzul­o iar, a fost 
şi asta destul de ciudat. Căci, intrînd pe uşă, pe ea am zărit­o 
înainte de orice altceva. Am zărit­o îndată, cu toate că erau 
acolo mai mulţi, sala era plină pînă la refuz aproape, însă 
parcă pînă şi sala s­ar fi înălţat uşor în văzduh sau ar fi fost 
năpădită de mai multă lumină, iată ce senzaţie am avut. Pe 
scurt : atît de emfatic, nici în tinereţe nu fusesem.
Ţin să arăt că Madeleine nu era decît cu trei ani mai mare 
decît sora sa, cu toate acestea ar fi fost oricînd dispusă să se 
mărite cu mine, lucrul acesta era evident Cum îmi dădusem 
seama ? Există semne. De pildă că, uneori, făcea şi pentru 
mine un ceai... de fapt, asta n­ar fi fost mare lucru, se 
obişnuieşte la facultate în sinul anumitor grupuri. însă felul 
cum avea grijă de mine, eu blîndeţe şi gingăşie, vrînd să ştie 
dacă nu cumva sînt obosit, dacă n­ar fi timpul să mă duc 
acasă. îndeosebi, însă, felul cum accepta florile ce i le 
trimiteam. Căci, de acum încolo, îi duceam zilnic cîteva fire 
sau chiar un mic buchet şi, cum soseam de obicei înaintea ei, 
le lăsam fără vreun cuvînt pe masa ei. de lucru. Nici ea nu 

1
1
spunea nimic. Or, tocmai în această tăcere se ascundea tîlcul 
deosebit al situaţiei. Fiindcă felul cum le lua în mînă, cum le 
aşeza în apă şi cum le îngrijea, totul trăda semnificaţia 
gestului. Iar florile rămîneau pe masa ei pînă seara, într­un 
pahar curat, lingă caietul în care îşi însemna experienţele.
Aşadar, nu mai era nici o îndoială.
— Or, dacă ea este de acord, atunci s­ar putea ca sora ei 
mai mare să fie, de.ce n­ar fi ? Trei ani nu sînt o diferenţă 
prea mare. ^
Cînd, într­una din zile, m­am speriat de­a binelea. Asta s­a
întîmplat chiar în seara cînd reapăru din nou la concert. 
Stătea sub marele ­candelabru, se aflau şi alţii în jurul ei şi 
era, bineînţeles, palidă —~dar s­a îmbujorat de îndată ce m­a 
zărit.
•— O, dragă monsieur, bine că vă văd din nou — zise ea 
strălucind de bucurie şi apăsîndu­mi mîna, în văzul tuturor, 
pe inima ei. ­— Nu­i aşa că vom rămîne oricum prieteni buni
? ­— mi­a şoptit. Căci tocmai venea şi Madeleine.
Iată cuvîntul care mi­a dat de gînclit. Încît devenii me­
lancolic aproape în cîteva clipe. Fiindcă, ce însemna oare că 
vom rămîne prieteni ? De fapt, nu lăsase nici o îndoială 
asupra înţelesului cuvintelor sale.
—∙ Am vorbii cu Madeleine despre dumneata, despre cît de
acceptabil eşti, monsieur, — mi­a şoptit ea, în felul ei naiv, în 
timpul concertului.
Adică, să mă însor cu Madeleine, iată hotărîrea care se 
luase în ce mă priveşte.
Ah, blestematele de fiori ! Ce poznă făcusem iar ?
Trebuie ştiut că şi concertul acela s-a prelungit mult peste
aşteptări... şi, pe deasupra, a fost de o plictiseală îngrozitoare,
pot spune fără teamă că fusese de-a dreptul ucigător. Se
executaseră, timp de vreo două ore şi jumătate, accesele de
furie ale unui faimos exultant, pe nume Mahler, încît pînă şi
sufletul mi se închircise, în schimb, nervii, apucaseră să-mi
freamăte, ca bueştrii

1
2
 .Nici nu­i de mirare. Odată ce începusem să fiu pur şi 
simplu bolnav de atîta muzică. îndeosebi de acest fel de 
muzică. Căci, gîndiţi­vă, răsunau în acelaşi timp cel puţin 
cinci sute de voci, jur că nu exagerez, deoarece era şi orgă, 
apoi coruri la galerie — compozitorul şi­o fi spus, probabil : de
ce nu ? las' să răsune, amarul ei de lume ! Şi răsuna, în 
adevăr. Contrabaşii singuri, apoi trompetele singure, pe urmă
toate împreună, toate cinci mii, încît începuse şi tavanul să se
clatine.
Acum, cel puţin, am să scap de acest tărăboi afurisit, mi­
am spus. Fiindcă ajunge, atît din asta, cît şi din toate 
afacerile mele întortocheate. Nu mă mai joc de­a v­ati
«J 1
ascunselea, căci nu vreau.
• <
*
Întîmplător, chiar ele au fost de astă dată care au dorit să 
intrăm într­un local.
— Vreau o cafea cu frişcă — făcu sora mare.
— Iar eu, un lichior cu ouă — făcu sora mică. Cît se poate
de dulce şi candid. Pînă şi buzele'şi le­a lins. însă şi­a dat 
îndată seama.
Doamne, cum ar fi cu putinţă aşa ceva∙, cînd abia s­a 
sculat din pat ? Se pare că­i venise în minte că a sosit 
momentul de a ne lăsa pe noi doi singuri.
— Ce vă închipuiţi ? — zise ea inînioasă, de parcă pe noi 
ne­ar fi învinovăţit c­o dusesem în ispită pînă aici.
Odată ce sufletul i se frămînta, oricum, de dorul li­
chiorului. Cu toate acestea, vroia să se sacrifice, draga de ea...
— Nu vă sinchisiţi de mine — zise cu amărăciune. — 
Găsesc eu drumul spre gară. — Şi porni, fără să mai arunce o 
privire îndărăt.
Cu atît mai bine, mi­am spus. Cel puţin voi putea să pun 
cărţile pe masă. Ε chiar mai bine că sora mică nu e prezentă.
Am şi ridicat fără zăbavă problema muzicii.
Şi nu cu niscaiva parabole, ci pe şleau şi, recunosc, atît de 
surprinzător, de parcă m­aş fi pregătit s­o zdrobesc
cu asta.
— Mie această muzică nu­mi place, nu­mi place nimic din
ea — astfel am început, cu aceste cuvinte.
Şi, cu toate că am avut fel de fel de motive de a nu­i 
mărturisi opinia mea, de astă dată, totuşi, sosise momentul 
de a ne spune unul altuia adevărul.
— Ce să­nţeleg ? Că din tot ce­ai auzit nimic nu ţi­a plăcut
? — m­a privit ea cu blîndeţe.

1
 —■ Nimic — am răspuns cu toată convingerea. (Era; se 
înţelege, o exagerare, căci nu e nevoie să mai spun că 
ascultasem şi lucruri care îmi plăcuseră, însă aşa se în­ 
tîmplă cînd dai frîu liber mîniei tale înăbuşite.)
— Nimic nu mi­a plăcut — am repetat. — Căci aceste 
lucrări sînt plictisitoare, ca morcovii, domnişoară...
Îmi simţeam trupul furnicat de plăcere că izbutisem, în 
sfîrşit, să le spun lucrurilor pe nume.
Este surprinzător cu ce calm şi cu cită răbdare a primit 
mărturisirea mea. Nici nu s­a mirat prea tare — adevărat că­
şi închisese ochii mici, ca una care trecea cu vederea ceva sau 
răsfoieşte o carte — în felul acesta acceptă oamenii de ştiinţă 
adevărurile neplăcute.
— Aşa stau lucrurile — şi­o fi spus în sinea ei.
Pe mine, însă, această sublimă atitudine a ei m­a înfuriat 
şi mai mult. Căci s­ar părea că sînt sălbatic cu. adevărat. De 
ce mă purtam cu atîta cruzime faţă de fata asta ? Să­mi fi 
lipsit dragostea, să nu fi avut un strop de inimă pentru ea ? 
Nu puteam spune nici asta, căci nu era adevărat. Atunci, de 
ce simţeam o bucurie aşa de ucigătoare ? Ca şi cum aş fi izbit­
o cu sapa în cap, de parcă mi­aş fi scuturat de pe inimă un sac
greu, aruncîndu­i­1 în cap. Adevărat, însă, că pînă şi măduva 
din oasele acestor făpturi cultivate este mincinoasă, ele n­au 
habar ce anume e arta (darmite viaţa !) — şi cînd ar fi cazul 
să considere că un lucru este bun şi frumos, Odată ce fiinţa 
lor e urzită din speculaţie, ele îşi pun întrebarea : ce­ar spune,
oare, despre cutare sau cutare lucru un spirit de seamă ? 
După asta îşi ghidează ele entuziasmul, aşa trebuie să fie. 
Insă, ce rău este în asta ? De ce să nu fie şi prefăcătorie pe 
pămînt ?

2
 — Cu toate acestea, să nu­ţi imaginezi cumva că aş fi un 
prostănac — am privit­o şiret în ochi. — Chiar dacă nu prea 
mă exprim bine.Eram preocupat şi eu, în tinereţe, de aceste 
probleme.
Am rostit asta cu un aer de uşurătate, de om de lume, eu 
înclinări echitabile din cap, ca nu cumva să­şi închipuie că 
destinul îi scosese în cale un hipopotam, un fel de 
Naturbursch *, care îndrugă vrute şi nevrute.
— Cîntam pe vremuri nu numai la vioară, ci şi la oboi, 
domnişoară, ceea ce nu­i uşor, însă 1a noi, la olandezi, oboiul 
este o tradiţie aproape.
După care i­am destăinuit totul : plictiseala oratoriilor, cu 
dactilii lor interminabili, apoi pustiul lipsit de orice bucurie al
recitativelor, aşadar tot ce­mi era în guşă.
— Sînt proaste aceste lucrări :— i­am spus —, ascul­ tă­
mă pe mine. Căci sînt, pe deasupra, şi prea lungi. Şi nu sînt 
doar pline de locuri comune, dar îţi mai pun şi atenţia la 
încercare. Şi. urmăreşte­mă cu şi mai mare atenţie : ce crezi 
că este arta ? Este joc şi spirit de joacă, horbotă de spumă.­., 
sau crezi că toate cîte pe acest tărîm nu ne înviorează 
sensibilitatea şi nu ne captivează spontan sau nu ne 
captivează îndeajuns ar putea să ne facă vreo plăcere ? 
Plăcerea de a ne bucura de viaţă ? Odată ce dumneavoastră 
vă confundaţi obligaţiile cu plăcerile. Vrei să înveţi sau să te 
cultivi, şi îţi închipui ca as ta iti face plăcere. Eşti harnică, şi 
îţi imaginezi că eşti însufleţită. Te prefaci că îţi este sete pînă 
şi faţă de dumneata însăţi, căci te amăgeşti că, oricum, e 
totuşi Bach. Trebuie, aşadar, ca şi dactilii lui să fie neapărat 
minunaţi...
Închise iar ochii pe­o clipă. Şi, din nou, cu o răbdare 
nemărginită :
Λ— Dar lucrările scurte ? — întreabă ea fără patimă.
— De unde să ştiu ? — i­am răspuns, stăpînindu­mă de 
minune, dar cu atît mai cumplit arătîndu­mi colţii ascunşi. —
Nu mi­au făcut prea mare plăcere. Bunăoară cîntecul : — Sînt
pe lume şi lucruri mărunte, care­s de nepreţuit. Să luăm de 
pildă mărgelele şi trandafirii, cît; sînt de mici şi, cu toate 
acestea, ce valoare au. — Ε ăsta cîntec ? — te întreb eu. 
Învăţătura asta mic­burgheză ? Fiindcă, oricît de interesant 
ar. accentua compozitorul ce mărunte sînt mărgelele :
 * Om cil înclinaţii fruste, naturale, nesofisticate (germ.).
zm
— „Ah, ce pre­e­e­ţioase sînt" — ce reiese, totuşi, din' 
asta ? 28 Ai să cînţi aşa ceva în timp ce calci rufele, sau ce 
naiba? Sau cînd vrei să te ştii fericită, cu pruncul în braţe ? 
Era, dealtfel, să' înnebunesc cînd, auzind un astfel de cîntec, 
publicul s­a însufleţit, aplaudînd sălbatic.
— împreună cu dumneata ■— răspunse repede domni­
şoara.
— Cum împreună cu mine ?
•— Da, zău — a răspuns, însă de astă dată şi­a ridicat 
fruntea. — Şi cum mai aplaudai ! Ai şi făcut remarca, în 
stradă, am reţinut­o, cît este de spirituală şi, totuşi, cît de 
simplă e această învăţătură.
— Şi asta s­ar putea —­ i­am spus deocamdată. — Căci; 
de ce­am înfrumuseţa lucrurile, era adevărat şi asta^ Încît, 
mă cam dezumflasem, nu ne^g.
— S­ar putea şi asta — am repetat. — Se întîmplă» Omul
spune multe de­a lungul unei vieţi întregi...
— împotriva convingerilor sale ?
■— Da, de amărît ce e.
•— Cum de amărît ce e ? ' ∙— Da, din smerenie.
— Cum din smerenie ?

28 Ca să fiu mai precis, public şi textul original al liedului, l­am 
căutat între timp ; a fost scris de Paul Heyse, muzica e de Hugo Wolf.
„Aurii lcleine Djnge konnen uns entzucken, Alicii. kleine Dinge honnen teuer 
sein. Bedenkt wie gem wir uns mit Perlen schmilcken, Sie iverden schwer bezahlt
und sind nur klein. Bedenkt, toie klein ist die Glivenfrucht Und wird um ihre 
Gilte doch gesucht. Denkt an die Rose nur, ivie klein sie ist Und duftet doch so 
lieblich, ivie ihr ivisst." (Mazărea verde a jost uitată. Căpitanul l. St.)

2
 — De unde să ştiu, domnişoară Madeleine ? Omul se 
smereşte, şi nu numai eu, căci sînt mulţi asemenea mie, 
uneori obţii chiar un oarecare succes în acest fel, te asigur. 
Căci, omul stă în sală şi spune: — doar n­or fi cu toţii atît de 
nerozi, încît să aplaude cu atîta însufleţire ? Oare nu eu sînt 
de vină ? Căci, s­ar putea să existe într­adevăr o oarecare 
frumuseţe în faptul că sînt atît de mici. Încît, începi să faci 
din răsputeri pe însufleţi tul. Odată ce n­ai vrea să pari prost,
domnişoară.Şi pe asta o înţeleg răspunde ea. — Dar ca să te 
entuziasmezi ? Să faci pe însufleţi tul împotriva convingerilor 
proprii, ba să­ţi explici chiar însufleţirea — nu­ţi dai seama 
că ai împins lucrurile prea departe ? Că asia e curata 
prefăcătorie ?
— Se întîmplă şi asta — i­am spus. Insă, de astă dată, am
luat­o mai cru binişorul, odată ce nimic nu­mi mai venea în 
minte. Se întîmplă şi asta. Odată ce împrejurările te silesc la 
multe.
— Cum să te silească ? Zău că eşti ciudat. Aşadar, nu spui
întotdeauna adevărul ?
— Nu întotdeauna. Hotărît, nu întotdeauna. Cum ar fi cu 
putinţă ? Cînd nu te lasă viaţa ? Iţi. vei mai aduce aminte de 
cuvintele mele. însă, că de astă dată sînt sincer, o vei crede şi 
după toate acestea.
— Fără îndoială. De unde să ştiu însă cînd are să fie 
;,după toate acestea" ?
— Rămîne să judeci acest lucru cu inima, domnişoară 
Madeleine.
— O, pe mine inima m­a păcălit de cîteva ori — îşi ridică 
ea capul din nou. întocmai cum făcea la facultate, cînd cădea 
pe gînduri şi îşi netezea părul bălai... — în acest caz, m­am 
înşelat iar — zise ea surîzînd şi chemă chelnerul la plată. ∙— 
Mă gîndeam să mă mărit cu dumneata — a adăugat ea pe 
neaşteptate.
— Ce­ai spus, domnişoară ?
— Să nu fi observat că ţi­am acceptat atenţiile ? Mă ; 
gîndeam să­mi leg viaţa de a dumitale, sau cel puţin pentru 
cîtva timp, cît îţi voi fi pe plac. Odată ce aveam impresia că 
am dat, în sfîrşit, peste un om simpatic şi cinstit...
:— Aşa credeai, domnişoară ?
— Oh, surioara mea încerca şi ea mereu să mă încurajeze 
că, de astă dată, n­are de ce să­mi fie frică, pot fi liniştită. Ce 
tristă are să fie, sărmana î Asta, însă, n­are a face — a mai 
zis ea, în timp ce ochii i s­au aburit.
Puteam să­i spun de astă dată orice. < (
îşi pierde oare încrederea în mine pentru o nimica toată ?
Chiar dacă­i doar o nimica toată, pe ea o înstrăinează de 
mine. Să nu mă supăr, însă o înstrăinează.
— Cum ai fost în stare să joci un astfel de roi, monsieur ?
— mai zise ea. — Noi nu­ţi cerusem un asemenea sacrificiu.

1
 — Ia­stai — i­am spus —, să nu ne pripim. Dumneata, 
Madeleine, eşti tînără încă, nu ai destulă experienţă. Viaţa 
nu e un lucru chiar atît de uşor, ea te învaţă multe...
— Ştiu — mi­a curmat ea vorba — te învaţă să înşeli, să 
fii crud, ştiu. întrebarea este : de ce anume avem nevoie ? 
Putem să învăţăm sau să alegem ceva din ea ?
— Să ne oprim puţin — am zis iar — dumneata eşti 
foarte deşteaptă. Cu toate acestea, nici dumneata nu ie ştii pe
toate. Prin cîte trebuie să treacă un om de­a lungul vieţii sale,
cîte greşeli face şi de cîte ori se loveşte, pînă să­şi dea seama 
că nu poţi răzbi, doar cu adevărul gol în lumea asta !
— Să răzbeşti ? De ce ? Odată ce trebuie să­ţi fie ruşine 
pentru asta ? — Şi s­a roşit toată. — Dealtfel, detest teoriile 
acestea — a adăugat. — Că n­am putea exista fără minciună 
şi că minciuna ar fi mai bună decît adevărul. Da, le detest — 
a repetat ea —, fiindcă se ivesc din gunoi şi sînt sortite 
gunoiului.
Ce i­am răspuns la asta ? Probabil, nimic. Nu numai 
pentru că n­aveam ce, căci avea dreptate — puritatea are 
dealtfel întotdeauna dreptate —, ci şi pentru că mi­am 
revăzut în acele clipe propria mea tinereţe, atitudinea demnă 
şi severitatea neînduplecată, pe vremea cînd detestam şi eu 
aceste teorii.
Oare, toate acestea să fie date cu timpul uitării ? Poate să 
fi roşit chiar eu la acest gînd. Poate.
Aşadar, o tratasem pînă atunci cu prea multă uşurinţă pe 
această domnişoară, aşa se pare. Zimbisem prea lesne de 
copilăriile ei, fără să­mi dau seama că rîdeam şi de credinţa 
ei. Că nu­mi mai ardea să zîmbesc, nu mai trebuie s­o spun.
Fiindcă, oare cum poate cineva să decadă în acest hal ?

2
 Totuşi, nu se lasă. Poate că aşa e bine. — Mai aşteaptă 
cinci minute — obişnuiam să le spun, în tinereţe, celor ce se 
războiau înfierbmtaţi pentru o cauză oarecare, ca apoi să se 
abandoneze, tot atît de înfierbîntaţi, în braţele adversarului. 
Adică îşi cedau în grabă poziţiile. Nu­mi place nici asta, 
găsesc respingător felul acesta de a fi. Fiindcă omul are 
anumite obligaţii şi faţă de convingerile sale anterioare.Faţă 
de experienţa sa, ele asemenea. Aşadar, îmi apăram 
convingerile, zicînd că şi alţii au fost tineri. Şi nu prea de 
mult, cel puţin eu aşa simt, şi pe deasupra n­am fost chiar un 
fitecine. Aveam şi eu ideile mele. însă una este ideea, alta 
experienţa — acest lucru refuzasem să­1 cred cuiva. Ca, apoi, 
să mă conving totuşi. Şi încercam s­o asigur că are şi ea să se 
convingă. Să se gîndească atunci ia mine. Fiindcă, 
domnişoara aceasta mîndră se va mai îovi de multe ori cu 
năsucul de pereţi, pînă să­şi dea seama ce e de fapt acest 
bîlci... ∙— Şi alte locuri comune. Atîta doar că ea nu mă mai 
lăsa să­i scap din pumnii mici.
— Să n­o iau în nume de rău *— zise ea cu cea mai mare 
seriozitate —, ea se Indorse de mine, încă din clipa cînd îi 
spusesem că Bunyan mi­e prieten.
Nu e nici asta prea plăcut, nu­i aşa ? Fiindcă avea şi de 
astă dată dreptate.
— Ascultă, i­am răspuns, din ce în ce mai înfuriat —, nu 
vi se pot explica toate, căci mai sînteţi, oricum, copii. Ar fi fost
o mojicie, dealtminteri nici nu te cunoşteam încă destul de 
bine. Să­ţi fi spus că sînt necredincios, însă că aş vrea să cred,
şi altele la fel ? Că ele asta îl aveam în mînă pe Bunyan ? 
Toate îndoielile şi şovăielile mele ?
— Da — răspunse ea fără să ezite. — Trebuia să ai 
încredere în mine. Iar dacă nu, n­aveai nevoie nici în acest 
caz să susţii neadevăruri. Nu seamănă asta cu intenţia de a 
ridiculiza pe cineva ? — La care, a mai adăugat : — Niciodată
n­aş face aşa ceva cu un om pe care îl stimez, domnule.
— Te înţeleg ∙— i­am spus. în sinea mea cugetam : — de 
astă dată tot una e, fie ce­o fi. Mă entuziasmasem şi pentru 
muzică, nu ? Cum să mă fi apropiat altfel de inima unor 
copile, odată ce vă adoram pe amîndouă ? — am întrebat­o.
De astă dată, însă, cu întreaga pasiune,, încît strada 
înnoptată vui de cuvintele mele. (Rătăceam pe mici străzi 
întortocheate, în apropiere de Vieille du Temple.) Aşadar, mă 
regăsisem, în sfîrşit, îmi aflasem şi glasul, revenisem pe 
făgaşul cauzei mele drepte, şi lucrurile mergeau strună de 
astă dată. Nicicînd nu­mi plăcuse să mă exprim prin cuvinte 
prea simandicoase. Le­am făcut oiţe mărunte* am întrebat­o 

3G4
şi am rugat­o să­mi dea sfat în ce fel ar trebui să mă port cu 
nişte oiţe ca ele ?
—: Prea bine ^— am continuat —, nu.sînt deci demn de 
prietenia voastră, recunosc. Şi nici n­am să vă mai văd, prea 
bine, ce­aş putea face ? Omul suportă multe, viaţa m­a 
învăţat şi asta. Totuşi, îmi îngădui cîteva cuvinte de rămas­
bun, domnişoară ?
— Poftim — a răspuns ea cu răceală.
— Mi­ai fost dragă şi dumneata, însă sora dumitale mai 
mult — am rostit adevărul, amărît de­a binelea din pricina 
atitudinii sale. — Şi ştii oare în ce fel îmi era dragă ? Cam aşa
cum ţi­e drag propriul copil, însă cu toate acestea în alt fel. 
Aşadar, între situaţii absufde şi mizerii, încît era şi asta 
prăpădul însuşi, ca tot ce mi­a fost dat să trăiesc. Ce să se 
facă omul atunci cînd nu mai e destul de tînăr pentru 
sentimentele sale ? Să­şi smulgă din piept inima ? Iar eu ce să
mă fac, spune­mi, preînţeleaptă domnişoară ! ? Căci eşti cea 
mai înţeleaptă de pe'pămînt.
S­a uitat uluită la mine. Mi se pare c­a spus ceva. că aş fi 
destul de tînăr încă sau ceva asemănător. O fi spus­o, n­o fi 
spus­o, e totuna. Fapt este că am continuat astfel :
— Foarte bine, cel puţin acestea au fost cuvinte cinstite. 
Am să vorbesc cu sora mea. Ea mi­e şi mie dragă." Aş fi în 
stare să­mi dau viaţa pentru ea, aşa să ştii — a mai adăugat, 
suferind şi ârzînd.
Cu asta, apoi, m­a părăsit, probabil şi fiindcă în ochi i se 
iviseră lacrimile.
*
— Mai departe ! — mi­am spus. Fiindcă pe atunci tocmai 
mi se întîmplase ceva. Mă ridic într­o noapte în pat şi mă 
întreb : — Să fie adevărat că nu­ţi mai vrei tristeţea ?
— Nu — mi­am răspuns. — Ca îndată apoi să­mi răs­
pund că da, o vreau.
Căci aşa stau lucrurile. Adică, omul se omoară şi se 
chinuieşte ani la rînd, ca să reducă la tăcere în inima sa ceea 
ce, oricum, aparţine trecutului, iar cînd, de fapt ar începe 
parcă să se potolească, priveşte mirat în jurul său, Există, 
oare, şi una ca asta ? Să nu­1 mai intereseze
SGOnici cel puţin propria viaţă ? Toate cîte pentru care trăise 
pînă atunci, vechile mîhniri şi vechile mînii ? Şi întinde 
îngrozit mîna după ele, ca avarul după capitalul pe care 1­a 
investit.
într­un cuvînt, asta nu ţine. Nu te poţi elibera de propriul 
tău trecut, îndeosebi atunci cînd nici nu vrei. Odată ce de 
nimic nu ţi­e atîta teamă ca de a nu rărnîne fără nimic.
Am muncit, aşadar, cu şi mai multă rîvnă decît ar fi 
recomandabil la vîrsta mea. Odată ce suportam singurătatea 
mai greu, căci n­aveam pe nimeni, în afara valetului. De el mi
se unse însă în aşa măsură, încît începusem să mă port cu el 
fără îndurare. Dar să lăsăm aceste amănunte.
Şi, bineînţeles, am părăsit după cele întîmplate facultatea,
am şi izbutit să mă mut la iuţeală prin apropiere, la Alfort, 
unde, la Facultatea de medicină veterinară, chimia practică 
este foarte bine predată. O mai frecventez şi azi, venind de 
patru ori pe săptămînă de la Paris, şi sînt foarte satisfăcut de 
ea. îndeosebi, fiindcă am avut tocmai aici două descoperiri, 
una după alta, încă nici nu mă încălzisem bine. Căci se 
întîmplă ca, uneori, norocul să dea peste tine cu carul. Una 
din descoperiri era un procedeu electric, cealaltă era 
următoarea :
O descriu pe scurt. Mă preocupa o problemă cu totul 
diferită, nişte titrări, or tocmai de­aici avea să iasă ceva. 
Amestecul a două lichide mi­a dat ideea unui minunat 
procedeu de răcire, însă atît de spontan, încît refuzam parcă 
­să cred. Că o problemă ar putea fi lămurită într­o clipită.
Deoarece procedeul însuşi îmi arăta din 'ce constă sau ce­
ar dori. Căci, îndată ce am amestecat cele două lichide, totul a
îngheţat tun împrejurul lor, încît mi s­a şi spart sticla cu apă, 
fiindcă făcusem amestecul în apă. Esenţialul era că lichidele 
puteau fi separate destul de uşor, încît erau uşor de 
manipulat... or, aşa ceva te face că trăieşti.

1
I
 Mi se întîmplă de obicei să mă urnesc greu, cîndva o 
prietenă a nevestei mele mă numise locomotivă, ceea ce era o 
poreclă potrivită, căci este adevărat că la început pufăi mult, 
însă după aceea îmi iau avînt. Ca, mai apoi, să nu cunosc 
oprire pînă ce n­am dus la bun sfîrşit lucrul început.M­am 
năpustit aşadar asupra cărţilor şi revistelor, încît, timp de o 
săptămînă, aproape că nici nu m­am dezbrăcat. Cînd nu­mi 
mai puteam stăpîni in nici un chip agitaţia, mă trînte^tm pe 
pat. Este o veche metodă a mea, care n­a dat încă niciodată 
greş : de îndată ce tensiunea din mine e prea mare, las brusc 
totul baltă şi încep să contemplu tavanul.
Aşa şi de astă dată. Am zăcut trei zile cufundat într­un 
semisomn, îndeajuns de nefericit. Căci, de ce îmi trebuia mie 
asta ? Vroiam şi mai mulţi bani ? Ce ciudată e vanitatea î 
Omul produce întreaga energie de care e capabil, dă ceea ce 
are mai bun în sinea sa şi le aruncă la picioarele altora, pare­
se doar ca să culeagă laude. O face chiar şi gratis, nu e ridicol 
oare ? Pentru ca lumea să încuviinţeze distrată din cap. (De 
unde rezultă că, probabil, acest lucru menţine lumea, 
vanitatea o menţine, aşa se pare. De mult se tot spune, acum 
însă am ajuns şi eu să­mi dau seama că aşa este.) Oare, 
această încuviinţare mi­ar trebui .şi mie ? Iar daca nu­mi 
trebuie, la ce bun această speteală, odată ce nu mai am 
nevoie decît de linişte ? De liniştea mea de acum, da, căci ea 
îmi tihneşte. Odată ce nici măcar mina nu mai sînt nevoit s­o 
întind după ceva.
Şi, totuşi. Sfîrşitul a fost că m­am spetit. M­am sculat într­
o seară şi m­am apucat să desenez cu mina mea degerată, 
înfăşurată în bandaj. Am . desenat la repezeală proiectul a 
două dispozitive de­sine­stătătoare, abia schiţînd pînă şi 
desenul detaliilor, doar ca să existe şi să nu fiu silit să le 
explic desenatorilor mei esenţa. Fiindcă se apucă îndată s­o 
colporteze. Ba, începusem să mă gîn­ desc pînă şi la 
meseriaşii cărora urma să le dau comanda — căci aşa se face :
fiecare piesă din aparat la cîte­un alt meseriaş, apoi cînd 
toate sînt gata, montez piesele experimental eu însumi... Era 
totul plănuit şi mă apucasem şi de realizare, cînd deodată am 
lîncezit. Mi. se făcuse ruşine.
Fiindcă răspunsul la asta fusese un hohot de rîs din ceruri.
Oare de mine era nevoie pentru asta, eu aveam de gînd să 
inventez aşa ceva, să fie cu putinţă ? Nu sînt destui chimişti 
excelenţi în lume ?
Lor să nu le fi venit niciodată încă în minte aşa ceva ?

3
G
7
 Pînă şi de chimie mi s­a făcut lehamite, împreună cu toată 
sîrguinţa mea. într­un cuvînt, de toată truda mea de pînă 
atunci.
Căci, ce mai pot dori ?
De dincolo nu se mai auzea nimic, adică de la fete; cu toate
că lucrările acestea duraseră mai bine de o lună şi jumătate, 
iar Madeleine îmi făgăduise pe cuvîntul ei de onoare — cu 
asta ne despărţiserăm la facultate —, că­mi va aduce la 
cunoştinţă hotărîrea lor în cel mai scurt timp. Chiar dacă sora
mai mică era convalescentă încă şi nu vroia s­o agite cu aşa 
ceva, însă de îndată ce va fi posibil, are să discute cu ea... îmi 
făgăduise asta cu aceste cuvinte, şi chiar în două r înduri.
Am mai aşteptat două săptămîni. însă, cum şi ele trecură 
la fel, aşadar într­o aşteptare zadarnică, am tras concluzia că,
probabil, sora mică îi condamnă şi ea cu toată asprimea pe 
acei bieţi oameni nestatornici, care sînt în stare să mintă fel 
şi fel ele lucruri datorită emoţiilor.
însă, degeaba gîndeam asta sau orice altceva. Căci, oricîtă 
experienţă dobîndisem de­a lungul anilor pe tă­ rimul 
renunţărilor, îmbătrînisem totuşi, iar puterea şi rezistenţa 
omului scad deopotrivă.
Era, aşadar, o duminică de primăvară, care promitea să fie
senină, abia mijea ele ziuă, cînd am luat hotărîrea de a le face
o vizită. Şi chiar în cursul zilei. Fiind duminica o zi cît se 
poate de potrivită — îmi spuseseră de mai multe ori că 
duminică dimineaţa sînt întotdeauna acasă —­ cea mare se 
odihneşte, cea mică face corespondenţa. Le ştiam toate 
acestea. Şi mai ştiam că locuiesc la o mătuşă a lor, însă destul
de independente, adică primeau după placul lor vizite.

m
Mă gîndeam că s­ar putea ca aici să se mai ivească vreo 
posibilitate. Căci de ce să renunţi, de la bun început, la toate şi 
să te retragi definitiv ? Mai am destul timp. Am să le spun că 
voi acţiona în toate chestiunile sociale aşa cum vor dori ele. 
Odată ce aşa ceva nu mă preocupă, n­am nici un simţ pentru 
problemele acestea de mari proporţii, facă­se aşadar voia lor — 
era o propunere destul de onestă. Ba, încă un. amănunt pentru 
cea mică. Promisiunea că, de îndată ce se va îndrăgosti de un 
altul, eu mă voi da la o parte clin calea ei. Asta am să­i 
făgăduiesc,iar dacă va dori, îmi voi întări promisiunea prin  r
jurămînt.
Asta era tot, odată ce un om nici nu poate să dea mai mult.
Restul îl lăsasem în voia sorţii.
Cu asta am şi pornit, am plecat devreme de acasă,
dis­de­dimineaţă. Repet, era o zi minunată de primăvară.
#
Trebuie să încep capitolul acesta cu aceea că, în esenţă, mai 
trăiesc şi azi ca odinioară, abia dacă a survenit vreo schimbare. 
Adevărat că am un cămin frumos, pe placul meu, ceea ce nu e 
de lepădat, căci şi asta este o raritate, nu mulţi se pot lăuda 
c~ar trăi într­o ambianţă corespunzătoare. A mea aşa este însă. 
Căci am, în sfîrşit, o mică seră. Mi­o dorisem întotdeauna, dar 
niciodată n­o făcusem, naiba ştie de ce ! Or, de astă dată, o 
înfăptuiseni şi pe asta. în schimb, asta e tot. Fiindcă, dacă mai 
adaug* că fumez ţigări de foi de­o calitate destul de bună, 
atunci am cam epuizat plăcerile de care am parte. Odată ce nu 
am altele. Or, asta aşa e bine. Fiindcă modestia fusese pîinea 
mea şi înainte — adevărat că mă deprinsesem cu traiul simplu, 
însă nici nu rîvnisem vreodată la altceva. Şi nu rîvnesc nici azi, 
motiv pentru care nici maşină nu­mi cumpăr. Ce­mi trebuie aşa 
ceva ? Treburile mele nu sînt atît de urgente. Şi ce nevoie aş 
avea.de încă un chip străin, un şofer pe deasupra, nu­mi ajunge 
valetul ?
Dealtminteri, chiar dacă sînt caraghios, eu prefer autobusul. 
Pînă şi cum scutură. îndeosebi, însă, faptul că pot să văd acolo 
oameni. Există astfel o oarecare şansă ca întîmplarea să­mi 
scoată pe cineva în cale — să zicem pe­un bătrîn căpitan 
cunoscut de mine —, ce m­aş~ mai bucura şi cum l­aş mai 
îmbrăţişa, l­aş lua îndată cu mine în vreo tavernă veche şi s­ar 
putea ca, două săptămmi, să nu­i mai dau drumul de acolo. 
Într­un cuvînt, sînt şi dealtfel destul de singur, se întîmplă 
uneori ca săp­ * tămîni întregi să nu schimb o vorbă cu vreo 
făptură omenească, de ce m­aş îngropa deci în canapelele unei 
maşini, doar ca să meditez de unul singur ? la umbră şi­n 
întuneric ? Doar fiindcă m­am îmbogăţit, sînt obligat oâîe să mă
simt neapărat mai prost decît înainte ?

3
 Toate acestea le notez aici ca să lămuresc de ce am umblat atît şi în 
ziua aceea cu autobusul Căci am colindat oraşul în lung şi­n lat, eram 
pare­se neliniştit, nu­rni aflam în nici un fel locul.
M­am şi plimbat între timp, este adevărat, coborînd din cînd în cînd 
ca să­mi aerisesc capul. Bunăoară, în Bois de Vincennes, apoi în jurul 
pieţii Etoile, ba am şi cumpărat acolo, undeva, două bucheţele de 
violete. îmi spuneam că nu e lucru mare nici să oferi şi nici să primeşti 
aşa ceva. Astfel, apoi, mi­am dat îndată seama ce am de făcut. Căci, 
dacă le vor accepta codindu­se şi nu cu destulă plăcere, o să­mi văd de 
drum.
Am lămurit toate acestea temeinic de vreo cîteva ori în sinea mea, in
timp ce mă plimbam. Cînd îmi acceleram paşii, cînd mă opream brusc, 
minunîndu­mă de oraş. Căci, repet, era o dimineaţă splendidă, de o 
frumuseţe scînteietoare. Era pe la mijlocul lunii aprilie.
Perioada uşoară, a înnourărilor grăbite şi­a înseninărilor sprintene. 
Iar asupra mea asta făcea o impresie adîncă, aproape ca o dramă cu 
acţiune rapidă. Căci, din cînd în cînd, mai ploua, ca după aceea soarele 
să aîrdă cu şi mai multă putere, ca în toiul verii. Ploaia de flăcări era 
orbitoare, încărcată de acele scurte fulgerări, ce se iscă din reverberaţii,
ca şi cînd nişte golani ar tachina lumea cu oglinzile lor. Încît, aproape 
că te dureau ochii, iar dacă aruncai o privire sub vreo poaptă boltită, nu
vedeai decît întuneric.
Şi omenire pe străzi, ca potopul. Insă, ca şi cum s­ar fi ivit din nişte 
scăidătari subterane, atît erau de proaspeţi şi de sărbătoreşte curaţi în 
cinstea dimineţii duminicale, şi atît de fără greutate paşii tuturor — 
lumea toată îşi pierduse parcă greutatea. — Ai putea de astă dată să 
trîmbiţezi — m­am gîndit. Iar culoarea neagră dispăruse. Cînd 
dispărea, cînd apărea iar. Cum s­ar putea exprima asta ? Am zăfit, de 
pildă, o femeie călare, pe­o alee din Bois de Vincennes — părea o 
arătare de vis, nu­ţi venea să. crezi că trăieşte, odată ce exista doar de 
jumătate, aproape se dizolvase în acea alertă atmosferică. Niciodată 
încă nu observasem cu atîta acuitate aceste fenomene. Mergea la pas şi 
bătea îngîndurată cu palma grumazul calului, era îmbrăcată în costum 
negru, iar împrejurul ei totul era glorios. Despre asta vreau să vorbesc. 
Despre faptul că, în asemenea ocazii, împrejurul culorii de negru 
vîlvătăile dănţuiesc parcă, se iscă viitoare, lumina se învîrtejeşte şi ea, 
în timp ce silueta se dizolvă, se glorifică aproape ,în conturele sale.
Călăreaţa înainta la pas, eu umblam visător. Odată ce, pînă la 
urmă, m­am liniştit totuşi, m­a şi moleşit puzderia de impresii. Ce le 
voi spune ? Poate că, deocamdată, n­am să le spun nimic. Deoarece 
ţelurile mele se minimalizaseră, planurile mi se destrămaseră...
Or, asta era bine, m­am şi simţit mult mai uşor. Şi; cu toate că era 
către unsprezece şi jumătate, nu mai.eram nici agitat, nici neliniştit. Şi
nu eram nici trist. Cu toate că multe depindeau de succesul acestei 
dimineţi, vă puteţi imagina. Dacă nu mai mult, în orice caz rămînerea 
mea şi pe mai departe în acest oraş. In acest oraş fermecător, care mi­e 
atît de drag. Asta mi­e patria, abia acum mi­am dat seama ce drag îmi 
4
este. Ceea ce mi se pare de asemenea ciudat, odată ce nu observasem 
nicicînd încă aşa ceva. Căci, dacă stau să mă gîndesc, nu prea mă sim­
ţisem pînă azi nicăieri acasă — era bine să descind undeva, dar să 
rămîn ? Aici însă doream, în sfîrşit, să rămîn. Ceea ce e, totuşi, ceva. 
Mă şi minunam de asta. Fluieram uşor.
In buzunar aveam legitimaţia de intrare la un curs de teorie 
politică, mă înscrisesem în urmă cu două săp­ tămîni, însă nu mai 
pusesem de atunci piciorul acolo, căci nu­mi plăcuse niciodată teoria. 
Mai aveam la mine partitura oratoriului Mesia, frumos împachetată, o 
surpriză pentru domnişoara Madeleine... Oare ce va spune aflînd cît de 
temeinic studiasem această lucrare, felul cum o învăţasem — ce­are să 
spună ? Are să fie mulţumită de mine, sau va da doar uşor din cap ? 
încă tot mai fluieram.
Iar cum, pe ­ parcursul acestor visări ale mele, mă rătăcisem 
departe de oraş, am urcat din nou într­un autobus, cu cele două 
bucheţele de viorele ale mele.
După atîtea himere şi viziuni, în autobus era răcoare, însă şi o 
atmosferă neospitalieră. Căci era gol, şedeam singur în spate, nu­mi 
plăcea. Am ieşit, aşadar, pe peron, să mai privesc lumea.
Pe peron mă gîndeam că, dacă aş avea acum un fiu, oare ce i-aş spune la
despărţire, înainte de a-1 lăsa să-şi ia zborul ? Poate că nimic altceva
decît că i-aş descri

5
eaceastă dimineaţă, fiindcă de ce ar avea nevoie de mai mult ? 
Sfaturi, oricum, nu se pot da nimănui.
I­aş vorbi despre volatilizări, căci şi asta ajunge. Şi că din asta
constă totul : din aceste metamorfoze jucăuşe, cărora zadarnic le­
am căuta vreun sens în stare să ne liniştească :. un sens sau 
vreun ţel mai înalt, odată ce nu ascund nimic. Căci aşa cum 
alunecă peste noi lumina, în acelaşi fel alunecă în noi şi viaţa. Şi 
tot aşa se schimbă şi lumea. Ce i­aş spune, aşadar, fiului meu ?
I­aş spune să nu tolereze vreodată ca sufletul să­i prindă aici 
rădăcini. Fiindcă, în acest caz, l­ar aştepta decepţiile, odată ce 
oamenii de acest fel îşi închipuie că vor rămîne aici pe veci. Dacă,
însă, ar înţelege ceea ce i­a dat Dumnezeu : trecerea eternă, dacă 
s­ar împrieteni cu gîndul acestei treceri şi ar îndrăgi­o, fără să i 
se împotrivească din răsputeri, cum făcusem eu odinioară, atunci
ar putea să ajungă o făptură după voia lui Dumnezeu. Asta era 
prima teză. Iar­a doua era că, după ce în. acest fel ar fi şi. rîs, ar 
fi şi plîns, să nu se mai cramponeze de încă o zi, zicînd că ar mai 
avea nevoie de putină bucurie —1 acelaşi lucru .încă o dată : 
răsăritul soarelui şi puţină pîine... Aşadar, să nu plîngă 
tremurînd ridicol după această viaţă, ci să accepte resemnat tot 
ce pretind legile vieţii. Ce­ar mai avea de căutat aici, după ce­a 
ocrotit în sinea sa, aşa cum se cuvine, flăcările eterne ale 
bucuriilor ? Cel ce a trăit uşor, să se şi retragă uşor.
Bină şi ochii mi se împăienjeniseră de lacrimi gîndind acestea.
..Nici nu mai eram sigur, dacă mă voi duce să le văci pe cele 
două. surori. Căci,, din păcate, nu mai doream să. ie văd. ∙
Fiindcă, ce­aŞ putea să le spun ? Sau ce­aş putea să­i spun 
unei zvelte amazoane călare, cum fusese cea de azi ? Să le fi spus 
cele de mai sus ? Sau oricare din experienţele mele ? Omul caută 
consolare la ,ele, însă, se pare că nu se teme de nimic mai tare 
decît c­ar putea s­o şi afle undeva.
Nu mai aveam decît o .singură dorinţă, aceea de a mă duce acasă,
de a nu fi nevoit să dau ochii nici cel puţin cu vaietul meu, ci,
cufundat parcă într-o noapte eternă, să-mi continui şi pe mai
departe însemnările de faţă. Odată ce aveam senzaţia de parcă
însemnările acestea ar fi înseşi conştiinţa şi pacea mea, în ele se
găseşte toată înseninarea sufletului meu, că o singură dezlegare

">79
apăcatelor mele mai există pe acest pămînt : aceea de a­rm 
încredinţa hîrtiei rătăcirile.
Aşadar, că ceasurile acestea de singurătate îmi sînt sfetnice 
şi, totodată, singura consolare, de asemenea singura mărturie 
că şi eu am trecut cîndva pe­aci... Ani făcut cu viaţa o 
încercare, n­am izbutit — ce să fac ? —, pe asta însă n~o mai 
las din mînă. începusem să înţeleg, într­un tîrziu, ce anume îi 
face pe unii oameni să scrie. Căci, în ce fel ar fi în stare să­şi 
folosească blestemul vieţii spre binele propriu altfel decît 
zămislindu­şi şi plămădi ndu­şi., şi din nou observîndu­şi viaţa
cu mai multă luare­aminte ? Muncesc ca nişte zei năpăstuiţi, 
In singurătate, creînd în mînia lor o lume nouă. S­ar putea s­o 
facă şi din răzbunare. în unele zile am această senzaţie.
Am luat hotărîrea de a măv întoarce acasă, de a niă zăvori 
în casă cu hîrtiile mele, urmînd să văd ce voi face în cursul 
după­amiezii. Voi studia extrasurile conturilor mele curente, 
odată că s­ar cuveni şi asta, sau voi migăli, la desenele mele... 
Iar, cînd se va lăsa seara, mă voi apuca iar de această socoteală
mult mai grea, încercînd să mă lămuresc cu mine însumi şi cu 
întîmplările trecute. Valetului îi voi da în orice caz liber, îmi 
voi prepara singur ceaiul — chiar voi fuma niţel, restul s­o 
lăsăm pe seama timpului.
în clipa aceea am zărit­o din autobus pe fosta mea nevastă. 
La o răspîntie, la colţ de stradă, unde maşina se oprise o clipă. 
Că a fost ea, nimeni să nu caute să mă convingă de contrariul, 
odată ce fiecare strop de sînge din mine a ştiut­o de îndată, 
fără greş. Că, în adevăr* ea este.
Mergea degajat, în plină lumină, pare­se şi distrată — 
purta o pelerină neagră, închisă la gît. De asta vorbisem 
adineauri, de culoarea neagră şi de seînteieri. Odată ce şi de 
astă dată s­a petrecut acelaşi lucru : scăpărările o prefăcuseră 
şi pe ea în spumă, în nimic aproape. De parcă nu mai era o 
realitate fizică, ci doar spirit, odată ce era atît de tînără... 
imposibil şi inexplicabil de tînără, ea şi cum nimic nu s­ar fi 
petrecut cu ea între timp :— iar timpul 11­ar avea asupra ei 
nici o putere.
Şi atît a fost.
Căci, unde este cel ce ar putea să cuprindă restul în cuvinte
? Toate cîte se petrec în noi ÎA asemenea elipe ?
Mîna îmi tremura atît de tare, încît am şi scăpat unul din 
bucheţelele de viorele, care s­a rostogolit pe calda­ rîm. 
Fiindcă, repet, mă aflam pe peronul autobusului, la marginea 
lui.
De astă dată mă văd silit să evoc o întîmplare obişnuită : 
situaţia cînd omul se întîlneşte spre marea sa surprindere eu 
propria sa imagine, pe nişte scări sau în vreo oglindă. Asia 
pare să fi fost ceva asemănător. Fiindcă, acolo nu ea mergea, ci
eu însumi, jur, sau o altă părticică a fiinţei mele — de parcă 

7
ochii mi­ar fi plecat la plimbare şi, acum, ar fi venit spre mine pe 
stradă. Odată ce nu sînt în stare s­o separ de mine, o confund pînă şi în 
imaginaţia mea.
M­am şi speriat atît de tare ele ea, încît pînă şi gura mi s­a uscat 
brusc, gîtlejul mă ardea, iar atracţia fusese atît de mare, încît era cît 
pe­aci să cad la picioarele ei, întocmai ca viorelele mele.
Acesta este un lucru la care mă gîndesc de atunci mereu.
Căci mă puteam aştepta la ceva mai frumos din partea ursitei ? Am 
relatat amănunţit mai sus impresia adîncă ce mi­o făcuse ceea ce 
văzusem în acea zi : lumina, culorile, beatitudinea universului, însă 
pînă şi nimicurile;.. ­— uneori te cuprinde o atenţie însufleţită, de 
parcă te­ai aştepta de undeva la o minune. Şi, iată, minunea era aici, 
căci ai putea să­ţi doreşti alta mai mare, cînd măsura vieţii ţi s­a 
împlinit — fiindcă, chiar în ziua aceea, simţisem mai mult ca oricînd că
aşa era şi că n­avea să mai urmeze nimic, odată ce ajunsesem la 
capătul binelui şi răului ce­mi fusese hărăzit în această scurtă viaţă... 
şi, totuşi. înlemnisem aproape de arătarea aceea. — Să fiu, oare, cu ea 
în acelaşi oraş ? — Adică, încă mai vroiam să fug — iată ceea ce nu­mi 
intră acum în cap. Deoarece mă. gîndeam : — dacă şi după toate 
acestea rămîn ?...
*— Bagajele —∙ i­am spus valetului, de îndată ce­am ajuns acasă. —
Şi că plec de astă dată peste hotare, pe timp îndelungat. îi las, aşadar, 
locuinţa, în grijă deocamdată, fiindcă nu ştiu ce va fi acolo unde mă duc
— am să­1 anunţ despre cele ce vor urma. Deocamdată, să mă ajute să 
împachetez.
Pe urmă, însă, m­am răzgîndit.
Căci, ce nevoie aveam de el ? Ştiu să împachetez şi singur. I­am dat 
deci liber, aşa cum intenţionasem de la început. Odată ce mi­e mai bine
să fiu azi singur, de
astă dată e cu adevărat mai bine.
*
■— Unde­o fi oare scrisoarea aceea, unde s­o găsesc ? — m­am oprit
în mijlocul încăperii, după ce lăsasem toate jaluzelele din casă şi 
aprinsesem lumina. Aveam două dulapuri ticsite cu hîrtii, iar între ele 
o mulţime de restanţe, Îmi neglijasem. în ultima vreme pînă şi afacerile
curente. Se aflau acolo de toate : extrasuri de conturi, acte 
judecătoreşti, deconturi din America, aşadar numai gunoi, însă ceea ce 
căutam nu aflam.
Fiindcă dispăruse fără urmă. Căci căutam scrisoarea nevestei mele.
Scrisoarea pe care, după cum vă mai amintiţi, o preluasem de la 
directorul hotelului Brighton, înainte de a mă stabili, aici, şi o vîrîsem 
nedesfăcută în servietă.
Oare unde o pusesem, în ce ungher o aruncasem ? Căci o aruncasem 
iar undeva. Adevărat, însă, că o avusesem nu demult în mînă, îmi 
aduceam cu siguranţă aminte de asta. Că văzusem undeva scrisoarea 
aceea.
8
 Am luat­o aşadar de la început, am golit amîndouă dulapurile, 
deoarece luasem hotărîrea ca, orice să conţină acea scrisoare, de astă 
dată s­o desfac. Odată ce vroiam să ştiu care fusese ultimul cuvînt ce 
mi­1 adresase.
Căci, după asta voi acţiona.
Ce puteam eu să ştiu ? Nu era imposibil ca şi din asta să iasă ceva la
iveală — viaţa nu are margini. Poate, eventual... aşadar, ar putea să fie
chiar şi­o surpriză scrisoarea aceea, pe searna mea. La ce bun, deci, să 
dau bir cu fugiţii înainte de vreme ?
Mîna îmi tremura insuportabil, încît am încurcat şi mai aprig 
hîrtiile.
Căci, dar dacă ?... Ce se intîmplă dacă scrisoarea exprimă ură ? Dacă
nu conţine decît un singur cuvînt, ca o concluzie, un cuvînt ce nu poate 
fi suportat ?
Poate că de asta mă şi temeam aşa de ea. Sau o arsesem nu de mult

9
 ?Fiindcă arsesem, în urmă cu cîteva săptămîni, o mulţime 
de hîrtii, după ce băusem vîrtos. Insă nici c­aş fi fost prea 
ameţit nu pot spune, era doar frig în casă. Mă înapoiasem din 
oraş tîrziu de tot. Era irig, în zorii­zilei, afară începuse să se 
lumineze, valetul nu încărcase suficient soba... — Am destule 
hîrtii — mi­am adus eu aminte. — La ce bun atîtea hîrţoâge 
afurisite ? — Adică, după o jumătate de ceas, camera se 
încălzise. Odată ce lemne aveam sus destule. Azvîrlisem cu 
acel prilej tot felul de lucruri în sobă, pînă şi fotografii.
Păstrasem o singură fotografie a ei. de pe vremea cînd n­o 
cunoşteam încâ. Era fată tînără, elevă de şcoală normală — o 
încadrasem şi­o ţineam de atunci pe birou.
Restul, însă, căzuse fără milă pradă flăcărilor.
Şi ce plăcere avusesem să le văd arzînd ! — Oare să fi pus 
pe foc şi scrisoarea ?
—­ De cine mi­e mie aşa ele ruşine ? — mi­am pus în cele 
din urmă întrebarea. — Este cineva pe aproape, priveşte 
împrejur sau oriunde, o singură făptură omenească ? Şi, chiar 
de­ar fi, de al cui rîs ţi­e atît de teamă? Am stat în acest fel, un 
timp, ele vorbă cu mine însumi. Apoi mi­am răscolit şi celelalte
dulapuri.
In zadar, însă, n­am dat peste scrisoarea căutată. Cînd, 
deodată, mi­a. venit o idee. Am şi întins mîna după cartea de 
telefon.
*
Un cuvînt încă. Aflasem totuşi ceva ce mă bucura.se.
îmi însemnasem cinci va, în America de Sud, pe­o filă de 
hîrtie :
,,Gîndeşte­te la chinezii care sînt în stare să contemple o 
viaţă întreagă aceeaşi floare. Fără să se plictisească vreodată. 
Dacă ar fi întrebaţi ce anume contemplă atît de îndelung, ar 
rîde blind."
Apoi, îndată după asta :
„Platoul IVI., la lacuri, ziua de 2 mai. — Degeaba te 
frâmînţi. Fiindcă încearcă să­ţi închipui o întreagă viaţă astfel 
ai dorit pateu, ţi s­a servit ciocolată — adevărat că nici ciocolata
nu e de lepădat, însă continuă şi cu celelalte la fel : în locul 
Măriuţei vesele, ţi­a fost dată Cătălina cea melancolică. în loc 
de linişte înviorătoare, focuri
tnneliniştitoare : senzaţii sau zarvă, în loc de fluier, tobă, în loc
de trandafiri franţuzeşti, busuioc italian... şi te mai miri că nu­
ţi afli locul sub soare ? Dacă toate acestea nici împreună nu 
sînt ceea ce ţi­ai fi dorit ? Căci nu pretind că doar Măriuţa sau 
fluierul pastoral ar fi bune şi frumoase pe­acest pămînt — 
însă, odată ce tu pe acestea le vrei ! Şi e adevărat de asemenea 
că, în cele din urmă, ai şi din pricina lor destule necazuri, ca 
dealtfel din pricina a tot ceea ce se cheamă dragoste lumească, 
a ceea ce doreşti şi rîvneşti — toate sînt adevărate, însă nu 
uita pentru nimic în lume că, oricum, asta îţi dorea, inima, 
asta îţi indica dorinţa, peste mii de iaduri, aşadar că aceasta îţi
este năzuinţa, naiba să te ia ! Căci, de îndată ce te întorci în 
altă direcţie, porneşti spre altă ţintă, de ce te­ai mai plînge ? 
La dreapta se află ceea ce îţi doreai, însă tu o apuci către 
stingă, în acest caz cum ai vrea să fii fericit, omule ?"
Citind toate acestea, am ridicat mult mai calm receptorul. 
Oricît de antipatică să fi fost persoana căreia mă adresam. 
Căci persoana aceea era mititiCa doamnă Lagrange.
Nu. mă înşelasem, numele ei figura, de fapt, în cartea de 
telefon. Aşadar, se înapoiaseră şi ei la Paris.
Am avut noroc şi pe mai departe, deoarece s­a prezentat 
chiar ea. Am început bine conversaţia, foarte inscu­ sit chiar : 
glasul îmi era liniştit, trufaş aproape, doar manile îmi mai 
tremurau. Căci îmi tremuraseră toată după­amiaza, fără să le 
pot stăpîni.
M­a şi cunoscut îndată, după glas, înainte chiar de a­mi fi 
rostit numele.
— Ah, dumneata eşti, căpitane? — exclamă ea, şi cu cîtă 
amabilitate, zău aşa.
M­a şi emoţionat această fidelitate.
­— Cum de­ai ajuns iar între noi ? Credeam că ţi­ai pierdut 
urma prin Indiile fabuloase, fiindcă auzisem că acolo plecaseşi 
— continuă ea fără nici o nuanţă aluzivă, adică cu adevărat 
drăgălaş, — credeam că de noi, bieţii parizieni, nu mai vrei să 
ştii. 'Te afli în vizită ?
Am răspuns că da, că de fapt mă aflu mai de mult aici..vŞi i­am mulţumit, 
fireşte, pentru cuvintele frumoase. Ea, însă, continua să turuie.îmi mai 
amintesc, oare, de acea minunată seară de Crăciun, pe care am petrecut­o 
cîndva împreună, la Londra ?
— Dacă­mi amintesc ? Memoria mea este eternă, madame — i­am spus 
zîmbind. — Mă puteţi pune la încercare dacă doriţi. Mă puteţi trezi peste 
două sute de ani, iar eu vă voi spune şi atunci ce am băut în acea seară.
A rîs amabil.
— Două sute de ani ? zise ea întristată. — Unde­o să fim noi atunci, 
căpitane ? De­ai vedea cum am încărunţit !... Dar dumneata ? — Şi rîse iar.
Că, aşadar, acei Crăciun nu­1 va uita cît va trăi. Şi cît de adorabilă fusese
şi atunci draga de ea, sărmana. Fosta mea nevastă. — Şi începe să se 
însufleţească cu gîndul la ea, după cum îi era obiceiul.
 Odată ce, în tinereţe, fosta mea nevastă fusese o fiinţă fermecătoare, o 
minune dintre cele mai rare ale Domnului...
— Credeţi, madame ?
în sinea mea mi­am spus : ia te uită, pare­se că şi altora ea le­a părut a fi o
minune. în acest caz, nu degeaba îmi pierdusem capul din pricina ei...
— Dacă­mi mai aduc aminte de ea ? — întreabă ea cu tristeţe. — De acea 
sărmană făptură ?
întrebarea m­a supărat. <
— Odată ce sînt în stare să­mi amintesc de lichioruri, madame... însă, de 
ce i­oi fi spunînd mereu „sărmană" ? O face pentru a doua oară, nu prea 
înţeleg.
Doamna Lagrange tăcu.
Sau aveţi de gînd să mă măguliţi cu asta ? Nu este nevoie de aşa ceva, vă 
asigur. De ce să fie sărmană ? Fiindcă m­a părăsit ? Odată ce ea a socotit că 
aşa e mai bine ? Sau fiindcă a suferit, poate ? a avut de îndurat lipsuri în 
Spania ? Doamne ! Le­a suportat, asta contează. Fiindcă nu se vede nici o 
urmă pe faţa ei. îmi spuneaţi că era aşa şi pe dincolo, pe vremea cînd era 
tînără — probabil că mal e şi azi la fel, căci este uimitor de tînără, încît pare 
de­a dreptul o minune. Am zărit­o şi azi pe stradă. însă de ce nu spuneţi 
nimic ? — am continuat cuprins de nelinişte, aproape explodam de nervi. 
Căci, de ce­o fi fâcînd asta pe misterioasa, încît nu­mi răspunde defel ? :— 
Sau s­o fi măritat ? — am pus întrebarea

;>78
 .Şi mi­.a zvâcnit puternic inima.
— Despre cine vorbeşti ? — întreabă ea într­un tîrziu.
— Despre cine aş putea să vorbesc ? — m­am apucat 
să­i cînt în receptor. — Scumpă madame, Dumnezeu să vă 
binecuvînteze. Poate despre vreo naiadă — nici nu mai 
înţeleg. Întîi, mă întrebaţi dacă­mi mai aduc aminte de ea. 
Iar acum, asta. Vă asigur, aşadar, că­mi amintesc cît se 
poate de bine de ea şi că despre ea vorbesc. Ba, aş dori să­i 
aflu şi adresa, tocmai de asta o sunasem, dacă nu mi­o ia în 
nume de rău...
Tăcu iar un timp.
•— Şi unde zici c­ai văzut­o azi, căpitane ?
I­am spus unde­o văzusem. Oare, ce să mă fac cu ea, 
odată ce aşa era ? Tot îşi mai dă aere, ca pe vremuri, — O 
văzusem în cutare şi cutare loc, nu departe de Operă — ba, 
i­am spus şi numele străzii...
— Şi eşti sigur că a fost ea ?
— Sînt sigur. însă de ce mă întrebaţi, madame ? Vă 
ador, însă de ce mă­ntrebaţi mereu astfel de lucruri ? Sau 
aveţi intenţia de a mă necăji ? Nu vă îndoiţi c­o cunosc, nu­i 
aşa ? Sau nu ştiaţi că e la Paris ? — mi­a venit în gînd. ∙— 
Ei, vedeţi — am exclamat fericit, cînd mi­a răspuns că într­
adevăr nu ştia. în acest caz este şi pentru dumneavoastră o 
surpriză, vedeţi cît e de minunat ?! O vom căuta în cursul 
nopţii şi ne vom duce să­i
| facem o vizita — ce aveţi de spus ?
Şi, în ciuda situaţiei mele, am izbucnit pînă şi în r|s. 
Fiindcă, mă gîndeam cît de ciudat îi par acum acestei femei.
Aşa cum este ea pentru mine, sînt şi eu pentru ea, cu 
accesele mele de zel, căci ea era cea care mă poreclise nea­
Locomotivă, şi tocmai din această pricină. Pentru că, de 
îndată ce îmi iau avînt, mă năpustesc asupra lumii.
I-am povestit, aşadar, în amănunt toată întîmplarea, cît
fusese- de minunată lumea în acea zi, reverberaţiile din
văzduh şi toate celelalte şi, întîmplător, cît de bine se
încadrase nevastă-mea în acest decor extraordinar — însă
pînă şi felul cum era îmbrăcată, amănunţit, spre a-şi putea
da seama că nu era vreo eroare la mijloc. Asta, în sfîrşit, a
bucurat-o mult. Odată ce am descris-o de la pantofi pîAă în
creştet. Deşi, inutil s-o spun, n-o zărisem decît o clipă, odată
ce autobuzele nu prea opresc unde-am vrea, nu-i aşa

3
 ?­„ Ce­aveţi de spus îa toate acestea, scumpă madame ?
— O — face ea —, in acest caz o fi fost într­adevăr ea. Şi
îmbrăcată chiar în pelerina pe care eu i­am trimis­o de la 
Paris. O, sărăcuţa de ea, ce demodată trebuie să fi fost ! ■
— exclamă ea la urmă. Iar eu i­am şi simţit lacrimile în 
glas, probabil că plîngea de bucurie.
•— Nu­i aşa că avea o pelerină închisă Ia gît ? — prinse 
să se însufleţească — şi ăla Cretoise ? Era netedă nu­i aşa
? Şi tivită cu o blană subţire ? Şi cu flori mărunte pe pălărie
? Să ştii că de astă dată plîng — recunoscu şi ea. — Căci 
pălăria tot eu. i­am trimis­o, cu puţin înainte <de~a muri...
— Cum aţi spus, madame ?
­— Cum, nu ştiai ? — prinse ea din nou să se înflăcăreze 
—, să nu fi aflat c~a murit, scumpa de ea ? îţi dai seama cît 
eşti de norocos^? —∙ face ea către mine. — Ce musafir 
strălucit ai avut azi şi ce tovarăş de călătorie fără seamăn, 
cît timp trăia aici, lingă dumneata...
— Şi ce blînd este acest suflet, odată ce mi­a apărut 
•azi...
— Căci, se pare că vroia să se arate sau vroia să te 
ferească de vreun rău — a mai adăugat. — Odată ce te­a 
iubit atît de mult!
Mi­a spus cele de mai sus cu aceste cuvinte. Că m­a 
iubit, m­a iubit întotdeauna şi m­a pomenit pînă 3a ultima 
ei suflare.
N­am mai fost atent la rest.
Cu toate că ţinea să mă asigure că ăsta este un fenomen 
destul de frecvent. în schimb, n­am fost în stare să reţin 
eîncl se ivesc şi ce anume le provoacă.
— îţi dai seama cît este de necredincioasă lumea 
aceasta ? Cu toate că asta se întîmplă de nenumărate ori, 
există mărturii destule, însă, cu toate acestea, oamenii 
refuză să creadă. Pentru nimic în lume n­ar crede. Nici 
chiar cînd li se întîmplă lor.
Sensul spuselor ei era că nu mai e pe lumea asta, sau 
cum s­o fi exprimînd asta ? Odată ce totul mi se pare şi azi 
încă atît de inexplicabil.

m
La rîndul ei, doamna Lagrange nu putea să se minuneze îndeajuns că nu presimţisem şi înainte, Ia vremea sa} şi totodată că nevastă-mea nu-mi dăduse nici un
semn din timp. Căci e moartă de vreo şase ani. Murise de pneumonie, în spitalul din Barcelona.it

2
 Şl, iată, aşa era. Fiindcă, in noaptea aceea, am găsit . totuşi 
scrisoarea din Spania. Fusese scrisă de o mînă străină şi 
conţinea acelaşi lucru, nimic mai mult. Că a murit. Pare­se că, 
înainte de a muri, rugase pe cineva să mă anunţe.

Pînă şi scrisoarea aceasta părea să fie o minune, Căci din 
nou mijea de ziuă, renunţasem s­o mai caut, eram obosit, e 
lesne de închipuit. Cînd, deodată, bag mina într­un sertar, iar 
scrisoarea sta acolo, pe maldărul de hîrtii, sub nasul meu. Cu 
toate că deschisesem sertarul acela de o sută de ori.
Aşadar, totuşi, n­o arsesem la timpul său, şi bine făcusem, 
mă mai bucur şi azi de asta. Adică, toate acestea nu mai 
interesează, şi nici celelalte. Ε timpul să pun capăt însemnărilor
mele.
împlinesc la toamnă cincizeci şi trei de ani, aşadar nu mai 
sînt tînăr. Şi cu toate că scrisoarea se află în mîiniie mele, refuz
să cred că aşa este. însă cred cu tărie — şi să nu încerce cineva 
să mă convingă de contrariul —, îmi pun chiar toată speranţa în
aceea că. într­o bună zi, in plin soare, ea îşi va face din nou 
apariţia undeva, pe. o stradă pustie, la vreo răspîntie şi, deşi nu
atît de tînără ca odinioară, însă umbiînd nostim, cu paşii ei 
mărunţi pe care îi cunosc atît de bine. Iar pelerina ei va fi 
străluminată de razele soarelui.
Sînt gata să­mi dau sufletul că aşa are să se întîmple. Căci, 
altminteri, de ce­aş mai trăi ? Odată ce eu doar asta mai" aştept
şi voi aştepta cît timp voi trăi. Făgăduiesc. Cui ? sNu ştiu.
s F î R ş Ι
τAUTOBIOGRAFIA MEA LA EDIŢIA FRANCEZA 29
N­am fost la vmătoare în America de Sud, n­am răpit­o soţului ei, din păcate, 
pe Lilian Mayforth, celebra artistă de cinema, n­am fost căpitanul vreunei corăbii 
de piraţi şi nici prizonierul ei — am fost doar prizonierul muncii mele, al celui mai 
teribil iad cenuşiu. De asta, n­am biografie, ci doar muncografie.
Alaltăieri, adică în urmă cu cincisprezece ani, am fost şi eu pe strada săracilor, 
acolo unde îmi petrecusem tinereţea, ca vînzător de ziare şi altele asemănătoare. 
Eramι nemaipomenit de elegant : purtam o blană groasă de castor şi o mare căciulă
persană, care semăna cu o neagră tiară episcopală. Era după­amiază, devreme, şi 
nu ştiu ce minunată lumină de scarlat inunda acel cartier al săracilor, o lumină 
despre care nici azi nu ştiu de unde­o fi ţîşnit, de ce anume se învolburase astfel 
acea aglomeraţie de clădiri, fiindcă, zic, amurgul era departe încă. Poate că astfel 
vroiau zidurile să­şi întîmpine odraslele lor de odinioară. Iar magazinele erau 
năpădite de o mizerie americanizată: răsăriseră mari firme deasupra unor mărunte
prăvălii, iar pe ele se puteau citi tot felul de inscripţii nostime. Bunăoară, băcanul 
Iosif Schiitzmann îşi recomanda astfel marfa : cumpărînd la Iosif Schutz­ mann, 
economisiţi cîte­un ban.

29 Editura Grasset, Paris,

4
M­am oprit la poarta casei, pe care o cunoşteam bine din trecut, am privit­o 
îndelung, apoi am intrat în curtea ei şi am petrecut acolo vreo două ceasuri. Peste 
curte se lăsase tăcerea surdă, leşinată a sărăciei, de pe vremuri
,iar pe preşurile destrămate, minunea'∙ minunilor, erau tolănite aceleaşi pisici 
somnoroase, ca demult. Erau pisici alb­negre­pestriţe — şi altădată şi acum —. 
avînd pe fruntea lor perdeluţe ascuţite, albe, deasupra ochiului stîng. Erau vechi 
cunoştinţe ale mele. Fierăria era la fel de ruginită, ca odinioară, iar scara tot atît de
deznădăjduită, ca odată.
— Cum a fost cu putinţă ca, din această melancolie de scarlat şi din această 
surdă deznădejde, un om să se caţere totuşi undeva ? — m­am întrebat. — Ce efort 
a fost necesar pentru asta, nu­i aşa ?! A fost nevoit să străbată fundul cel mai 
străfund al iadurilor cenuşii, căci, altminteri, n­ar fi fost cu putinţă,
La asta m­am gînăit. însă, mai apoi, m­am întrebat că, oare, unde se caţără un 
astfel de om ? în lumină ?
— în ce fel de lumină ? — mi­am răspuns îndată. — în nici un fel de lumină !
*
M­am născut în 1888. După multe peripeţii, am devenit profesor şi scriitor. în 
prezent sînt, de zece ani, profesor universitar. Am muncit, am trecut nu o dată prin 
pericole de moarte, iar acum sînt obosit. Aceasta îmi este biografia.

FUST MILAN

1958