(RD - 126) MF - Nevasta Ocrt
(RD - 126) MF - Nevasta Ocrt
(RD - 126) MF - Nevasta Ocrt
Povestea
nevestei mele
In româneşte de G e o r g e
Sbârcea
Editura Eminesc
uCoperta colecţiei : Vai Munteanu
llustratio copertei .reproduce un desen realizat de
Kass Janos !a ediţia în limba maghiara, din 1970
1976
Bucureşti, Piaţa Scîriteii
2
1Fust Milan A FELESEGEM
TGRTENETE Storr kapitâny
feljegyzesei Regeny
Szepirodalmi Konyvkiado
Budapest, 1970
© Fust Milâ
aM O T T O :
„Te vocamus, quod
sic plasmavisti
hominem et hominem
itidem vocamus, qui
tamen debet praestare
seipsum... percipe banc
altercationem in corde
nostro diabolicam,
Domine ! Et oculos
sanctos Tuos in inopiam
nostram conjicere non
gra vator, sed conspice
portentum clam nobis
abditum, in extis..,
accedit, quod
allectationes nutriunt
ipsum velut alece. Et ne
nos inducas 111
tentationem,
supplicamus ad
vesperum, pec catum
tamen ostium pulsat
intratque domum et
intrat pror sus ad
mensam. Amove ergo
sartaginem igneam, qua
caro siccatur, nam.
animal in me debile
crebro."
„Ţie rugămune, căci
astfel plăsmuitulai pe
om, iar omului
deopotrivă ne rugăm,
fiind întrun fel
răspunzător de el
însuşi... socoteşte dară
înfruntarea din inimile
noastre drept
diavolească, Doamne !
Şi nu împiedeca ochii
Tăi sfinţi să vadă a
noastră nemernicie,
însă şi fiara pitită în
noi, căreia ispitele îi
sînt hrană, ca şi cum i s
ar da spre îndestulare
saramură de peşte. Şi
nu ne duce pre noi în
ispită, rugă muTE, în
faptul serii, însă, iată,
păcatul ne bate la uşă,
pătrunde şin casă, ba
înaintează chiar pînă la
masa noastră,
îndepărtează, dară, de
la noi tigaia încinsă, în
care se perpeleşte
carnea noastră, fiind
animalul din mine fără
putere."
(Dintro oraţie
medievală
)Partea întîi
BĂNUIAM EU DE MULT CA
NEVA.S- tămea îmi pune
coarne. Dar că mi le pune cu
unul ca ăsta !... Sînt înalt de
şase picioare şiun deget,
cîntă resc două sute zece
livre, o matahală, aşadar, în
toată puterea cuvîntului.
Ajunge să scuip pe unul ca
el, că îndată muşcă ţărîna.
Cam astfel gîndeam eu,
la început, despre domnul
Dedin. însă nu deaici sar
cuveni săncep. în zadar
însă, şi azi mi se mai urcă
sîngele la cap de cîte ori îmi
amintesc de dînsul.
De fapt, rău am făcut că
mara însurat, ştiu. Fie şi
pentru că nu prea avusesem
dea face înainte vreme cu
femeile, sînt rece de felul
meu. Dacă arunc o privire
îndărăt, la prima mea
tinereţe, singura peripeţie
amoroasă deosebită na fost
decît următoarea : să tot fi
avut treisprezece ani pe
vremea cînd hălăduiam într
un parc din oraşul olandez
Sneek, aproape de
Friesland, unde tocmai
locuiam. în parc şedea o
guvernantă cu un copil, la
care se tot răstea :
— Veuxtu obeir, veuxtu
obeir ? 1
Asta mia plăcut din
caleafară. îi spunea de ase
menea :
6
— Vitevite, dâpechetoi
done. 2
Mi-a plăcut şi asta la fel
de mult. Se prea poate
ca; de pe atunci chiar,
să fi luat hotărîrea de a
Greppel, greppel — aceste două cuvinte leam aşternut
pe hîrtie. Adică, să neascundem niţel în şanţ. Fiindcă, în
apropiere se afla un şanţ adine, năpădit de iarbă moaie.
Cu această filă în mînă mam apropiat de guvernantă şi,
ca în copilărie, cînd eram trimis la băcan să fac cumpă
1
rături, mam oprit blînd în faţa ei şiam privito galeş. I
am arătat hîrtia.
Guvernanta şia închipuit cămi pierdusem minţile.
înţelegea cuvîntul, dar nui afla rostul. Adevărat că
eram un adolescent bine făcut, mi se puteau da şi
pptsprezece ani, însă purtam pantaloni scurţi şi şosete, o
bluză frumoasă de marinar, a cărei cravată mio legase,
dimineaţa, mama. Mai aveam pe vremea aceea bujori în
obraji, la care, deh ! se adăugau urechile mele stacojii şi
clăpăuge, în schimb, dinţii îmi erau albi, iar ochii— în
drăzneţi, eram un flăcău cu ochi arzători. Şi nici nam fost
un stricat, zău că nu. De unde avusesem curajul de a
aşterne pe hîrtie una ca asta, nici azi nu ştiu.
Guvernanta sa holbat, fireşte, la mine, de parcar fi
voit să mă înghită din ochi.
— Que e'est que tu veux ? 3 -τ- mă întreabă ea.
3 Ce vrei ? (fr.).
2
Nici atunci încă nu mam ruşinat. Stăteam acolo cu un
aer cordial, apoi am luato la sănătoasa. La fel am
procedat şi a doua, şi a treia zi.
3
— De cum zărea că mă ivesc în depărtare, cu
carneţelul în mînă, guvernanta se tăvălea de rîs. Se ţinea
cu mîinile de pyitecelei suplu. Iar copilul de lîngă ea rîdea
de asemenea. Eu însă stăteam şi pe mai departe smirnă,
fără so slăbesc din ochi.Mon pauvre garqon 4 — se
lamentă ea încă tot rîzînd, în acelaşi timp însă aprinsă şi
îmbujorată. — Eh bien, tu ne sap pas ce qu'il te faut 5 ∙—.
zise cu compasiune. Pasămite, părea să fie o femeie
experimentată. — Bietul meu băieţaş, — repetă ea — nui
aşa că nuţi dai seama ceţi lipseşte ? Şi mă privi în
4 Bietul meu băieţaş (fr.).
5 Ei bine, nu ştii eeţi lipseşte (fr.).
4
adîncul ochilor ca o privire dogoritoare, ca soarele pîrjolitor, ba mă
ciupi şi de obraji. La care, eu am luato iar la sănătoasa.
în cele din urmă, îşi veni totuşi în fire. — De ce nu ? — şio fi pus ea,
evident, întrebarea^ — Din asta măcar nare să saleagă nici cu vreo
bîrfă, nici cu altă năzdrăvănie. Născoci, aşadar, următoarele :
Ideea şanţului îi surîdea şi ei. Se mai afla acolo un podeţ, cu bălării
sub el, şi cum băgase de seamă că paznicul trecea prin colţul acela al
parcului doar de două ori pe zi — dimineaţa pe la cinci şi seara după
şapte — încolo, pe arşiţă, colţul acela era de obicei pustiu, dădea fuga
în zorii zilei să mă întîmpine aproape de podeţ, cu vreun paneraş sau
ibric de lapte în mînă, însă atît de ciufulită şi somnoroasă, încît
aproape mă scotea din minţi. Fiindcă, să nu se uite, eram doar un
adolescent, în timp ce ea mai răspîndea în jur torpoarea aşternutului.
Acasă trăgeam cîteo minciună în legătură cu seu latul meu cu
noaptean cap — pe maicămea dealtfel o evitam, ca să hoinăresc cît e
ziua de lungă, în bătaia soarelui, ca şi cînd aş fi fost toropit de vise.
Lucrurile au mers aşa vara întreagă. După* care mi se făcu lehamite de
femei.
5
Cam la un an de la acea dată, unul din unchii mei, dealtfel singurul
meu unchi simpatic şi degenerat, la care mă aflam în vizită, puse să mi
se confecţioneze o scări cică cu cîrlige la capete, spre a mă putea căţăra
din odaia mea la un, etaj mai sus, unde în fiecare seară se îmbăia o
femeie minunată. Era şi atunci vară, încît, clin pricina zădufului, ţinea
deschise ferestrele apartamentului. Astfel că, plutind între cer şi
pămînt, răsării întro bună zi pe pervazul ferestrei ei şi, ca nu. cumva s
o speriu, iam şoptit :
— Se află aici un băieţel.
Nici nu sa speriat, ci a devenit doar foarte serioasă în vana ei. Mă
cunoştea doar din vedere. Apoi îmi făcu semn fără să vorbească, eu
coborîi de pe pervaz, iar ea mă strînse la pieptul său, cu privirile
înecate în ceaţă.
Numai aceste două aventuri demne de menţionat, deşi, recunosc, destul
de neghioabe, le-am avut în tinereţe. Restul nu merită a fi pomenit.
Neglijam femeile. Rîdeam de cef cărora li se scurgeau ochii după ele... Şi
cugetam tot soiul de năzdrăvănii, ca bunăoară : cu cîtă trufie stau ele
prin restaurante, ţinîndu-şi sus capul, cu toat
ecă eu ştiu despre ele şi altele. Şi multe gînduri asemănătoare. Relaţiile bărbatului cu
ele mi le imaginam destul de simplu. (Aşa cum, dealtminteri, se petrec lucrurile cu unii
tineri.) Relaţiile ' noastre cu ele sînt. simple — gîndeam în sinea mea.
Prinse să mă intereseze, în schimb, din ce în ce mai mult, mîncarea — îndeosebi
după ce, cu ocazia voiajuri lor mele, mi sau revelat lumi cu desăvîrşire noi. Una din
cunoştinţele mele, generalul Piet Mengs, scăpă odată în prezenţa mea afirmaţia că nu
există porc mai mare *ca omul, deoarece bagă orice în .gură... Ei bine, părerea mea este
tocmai contrară, căci chiar în acest fel a descoperit el rostul tuturor izurilor şi
roadelor pămîntului — pe de altă parte, sînt convins că oricine vrea să cunoască su
fletul popoarelor trebuie să le guste înainte de toate mîn căr urile.
Eu astfel am procedat. Nu există pastramă de berbec; fie ea oricît de pipărată sau
iute ca nisipul Saharei, pe care să no fi gustat. Fără să mai vorbesc despre toate cîte
înfulecam de cîte ori treceam printrun soi de bazar, unde se aflau plitele bucătăriilor
populare, pe care şiştuiau tot felul de fripturi, sau în Persia, printre aluaturile coapte
ale specialiştilor în pateuri — prăjiturile „mahomedanilor sînt excelente, în adevăr. Le
şi prepară minunat; cu gust şi cu o desăvîrşită curăţenie, în şorţuri imaculate şi în
alămuri încinse, încît miresmele lor se îmbibă în om, ca să nu le mai uite luni de zile.
Eram în stare să petrec zile în şir printre ei, de cîte ori nu aveam nimic mai bun de
făcut. Asta era odihna mea. Nu izbuteam sămi închipui deocamdată nimic mai frumos
pe lume tiecît colcăiala aceea, pitorescul şi forfoteala exotică, apoi limba lor şi felul
cum rîdeau, deşi nu pricepeam o iotă. Iar cînd toate acestea mă tulburau totuşi,
comandam din mîncărurile lor şi îmi continuam reveria.
Tovarăşii mei mă socoteau un soi de monstru, tocmai pentru că mîncam orice, însă
şi din altă cauză. Din cauza că nu exista treabă la care eu să nu mă înhămez. Mă
înhămam la orice se nimerea.
Oare ce însemna pentru mine faptul că eram silit să mă spetesc trudind, fie şi trei
sau patru luni în şir ? Lucrul ăsta îl ştiau şi domnii armatori.
— Bivol ! — rostise despre mine unul din tovarăşii mei, un spîrc pe numele de
EbertsmaLeiningen, am şi rîs cu poftă pe socoteala lui, odată ce eu aveam de lucru
întotdeauna, în timp ce el navea niciodată.
6
— Las' să fiu bivol — cugetam — e o rasă cît se poate de folositoare. Şi, pe
deasupra, mai ştiam totuşi
ceea ce bivolul navea de unde să ştie : să nu mănînc şi să nu dorm, la nevoie. întrun
cuvînt, nimic nu mi se părea prea mult, nici în muncă, nici în lipsuri. Nimic nu mă
îndestula, în schimb, cînd era vorba ca, în sfîrşit, să mă simt niţel şi eu bine, iar
limitele ce se puteau depăşi în acest domeniu le şi depăşeam atît la desfrîu, cît şi la
efort. însă, unde este acea perioadă eroică a vieţii mele ? De parcă nu despre mine ar
fi vorba, în aşa fel ascult povestea aceasta. Chiar dacă o fac cu oarecare tristeţe, de
ce maş ascunde după degete ?
Cît despre sufletul meu, cugetam următoarele :
— Este anexa ta, apendi^ul tău dureros. Asta era tot.
In schimb, ajunsei curînd căpitan de corabie. încă
numi răsăriseră măselele de minte, că mi se şi încredinţau încărcături valorînd o
avere, de toate. Mai negustoream din cînd în cînd şi eu cîte puţin, şi altele la fel.
Există căi şi pentru aşa ceva. începusem, aşadar, să mă pricopsesc cum nu se poate
mai frumos. Nu împlinisem nici treizeci d£ ani, că mă pricopsisem cu o avere care nu
era de dispreţuit.
însă, tocmai atunci mi sa întîmplat un mărunt accident, de fapt nu prea mărunt, ci
mare. Mâ ajuns şi pe mine ursita corăbierilbr : mă îmbolnăvii de stomac. Simţeam de
parcaş avea o platoşă pe burtă — nu mai puteam mînca. Asta sa întîmplat precum
urmează :
Ancoraserăm la Napoli, unde am făcut îndată cumpărături din belşug, la o dugheană
de coloniale şi delicatese pe cinste. Dealtfel, îmi place să fac pe cumpărătorul în Italia,
unde negustorii sînt bine dispuşi, iar prăvă*∙ liile lor — aprovizionate cu de toate. Erau
şi în dugheana iceea fel de fel de mărfuri acătării: şunci deosebit de cine, tot soiul de
păsări, de la ciocîrlii, granguri şi prepeliţe^ la raţe durdulii şi, pe deasupra, fie
minunat ru _ menite, fie erude, cînd culoarea lor rnai e galbenă, plăcută la vedere şi,
cu capetele vîrîte subsuoară, parcă anume ar fi fost făcute să dormiteze, dolofane, peo
placă de marmoră. Eram în stare să privesc ceasuri întregi aceste minunăţii, ca şi
cozonacii, nucile, ciorchinii de struguri, merele şi castanele clădite în mormane, ba
chiar buteliil
7
ede vin dulce, care, cine ştie de ce, te duc cu gîndul la nişte
băbuţe vesele.
Am ales, aşadar, din belşug ba din una, ba din alta, am
făcut să piriie pachetul de bancnote, pe urmă las! să şuşotească
pacheţelele. Lucrul ăsta îmi provoacă c plăcere deosebită. Fac
vreo cîţiva paşi pe stradă, la carc pachetele îşi încep îndată, la
şoldul meu, conversaţie pestriţă, îmi place asta. Atunci, însă,
mă gîndeam k altceva. La ce bun sămi car singur pachetele ? Ε
mai bine ca ele să mi se trimită acasă. Doar mai aveam cevi de
rezolvat în oraş, iar între timp puteam să invit o mulţime de
oameni pe vasul meti. Zis şi făcut !
— Ah, ah, Jacopo, carissimo amico mio 6 — cu astfe de
exclamaţii şi altele asemănătoare mă întîmpinau gălăgios
italienii, de îndată ce îmi viram nasul în birourile lor, ba îşi
desfăceau larg pînă şi braţele... Italienii s< complac în
tămbăiăul pe care îl iscă, lucrul este îndeobşte ştiut — ba se
mai ştia de asemenea că dacă invit eu pt cineva la cină, lucrul
asta nu era de lepădat.
Pe drum, însă, mia venit şi o idee.
iaca, îmbuc ceva înainte de cină — miam spus — ş cum
treceam tocmai prin Posilippo, mam abătut dii drum. Se afla,
chiar pe mal, un fel de ospătărie simpa tică, drept pe dig, în
care la acea oră nu prea se abăte nimeni, stăruia dealtfel o
mare tăcere împrejurul ei, toat acestea fiind cit se poate de
ademenitoare. Şi, în com pania unor flăcăi italieni, am luat
acolo o gustare p< cinste. Mîncau un soi de scoici ieftine, cu
oleacă de pline albă, stropindule cu vin. îndată leam ţinut
isonu şi am stat de vorbă cum nu se poate mai plăcut. Scoicile
cloncăneau, de îndată ce le clinteam din loc, în găleţii* cu apă,
şi totul era nemaipomenit de curat în jurul nostru digul de
piatră pe care ne aflam, marea şi viaţa — şi erai aşa de
prietenoase inimile ! Pe deasupra, soarele prinse în curînd să
scapete pârpuriu dincolo de Posilippo.
Aşadar, asta a fost şi bună, şi frumoasă, cugetai în sinea mea.
Şi miam trosnit vîrtos mădularele. Cum însă fusesem toată
viaţa adeptul unei oarecari prefăcătorii am căutat sămi
imaginez că eu nu mai sînt eu, ci ur călător istovit de drum,
care face ocolul lumii, umblînc săşi ostoiască inima, şi altele
asemănătoare. Plătii aşadar şi băutura flăcăilor, la care ei se
ridicară în picioare în onoarea mea. (Italienilor le place circul.)
Bănuiesc că scoicile acelea au fost pricina pierzaniei mele.
Mai socotesc şi azi acea gustare preludiul bolii mele. Fiindcă
atunci, seara, nimic nu mia mai priit, încît zadarnică a fost
6 Scumpul meu prieten (it.).
cina aleasă. îmi stăruia în stomac un fel de răcoare, din cauza grămezii
aceleia de netrebnicii marine.
Nici cel puţin pregătirile de masă nu mi-au mai căşunat vreo plăcere, cu
toate că, în alte împrejurări, tocmai ele îmi dădeau cea mai mare
bucurie. Am cercetat înainte de toate dacă mi se trimisese acasă totul, cu
precizie, dacă nu schimbaseră ceva. Cumpăr de obicei cel mai fin
untdelemn, aidoma luminii gălbui de lampă. Asta aşa era — l-am înălţat
in zariştea luminii, era clar, pex^fect, or eu chiar la simpla vedere a unui
lucru de acest fel aflam, înainte, o adevărată plăcere. Apoi am zăbovit
cîtva timp la bucătărie, să văd cum se prăjesc melcii, fiindcă îţi trebuie o
anumită bună dispoziţie spre a putea savura bucatele — treaba asta o
învăţasem. Trăiam ca un înţelept. îl privii pe fecioraşul care ştergea pe
culoar farfuriile, cum răsuceşte cîrpa în pahare şi le ridică în raza lămpii,
să se convingă de strălucirea lor. Uneorif rîvna pripei ascunde un
nemărginit calm, iar eu iubesc nespus această rîvnă calmă şi această
domoală strălucire. Astfel mă pregătesc, într-o pace fără margini, de
cină. i\şa a fost şi de data aceea, însă degeaba. Nu avui nici o plăcere de
ea, în aşa hal mi se şubreziseră măruntaiele
9
.Degeaba iam urmărit, ulterior, pînă şi pe amicii mei.
Gălăgioşi cum erau, pustiiră împrejurul meu toate cîte se
puteau mistui, în timp ce eu abia dacă am atins "cite ceva.
Cîntau din toate puterile, iar eu tăceam. In vremurile acelea
fericite încă mai cumpăram cu ocaua tutunuri grele din Levant,
uncie, îri unele porturi, negustorii năpădeau nava cu ele,
sporovăind asurzitor — era un tutun frumos, cu fir lung şi
auriu ca şuviţele .fecioarelor — am adus dară şi din el un teanc
mărişor, pe care lam azvîrlit la picioarele lor. Cu toate că am
încercat mai multe ţigări una după alta, totul a fost în zadar.
Nimic numi tihnea. Viaţa însăşi mi se părea fără nici un rost.
Nu mai fusesem bolnav nicicînd, nici stomacul nu mil
deranjasem vreodată, acum însă simţii că dădusem de belea.
îndată îmi şi presimţii destinul, încît am fost teribil de amărît.
Gramofonul cînta.
1:
%
— Niente, niente 7 — leam spus îndată — sono un poco
ammalato cosi 8 — şi mă prefăcui turtit de \âna ţurile de
culoarea răşinei.
Ceilalţi, însă, se simţeau în apele lor chiar şi fără mine.
7 Nimic, nimic (it.).
8 Sînt puţin cam bolnav (it.).
1:
%
— Vierii, vierii 9∙ — îl strigau ei pe fecioraş — mă nîncă
asta în locul stăpînului tău. îl îndopau cu felurite bunătăţi, deşi
să mănînci în orele de serviciu fusese întotdeauna strict oprit
pe navele mele. Numai că, de astă dată, nu mă sinchiseam nici
de asta, aşa eram de bolnav.
Rămăşiţele lăsate de musafiri leam aruncat, mînios, în
mare.
★
Sînt convins că acest necaz avea să ducă apoi la căsătoria
mea. In parte, fiindcă la ospăţul acela mi sa făcut întrucîtva
lehamite de oameni. Din cauză că se în dopaseră cu atîta
lăcomie, fără să le pese cîtuşi de puţin de mine.
Fiindcă se întîmplă ca, în pofida oricărei experienţe, să te
simţi pe neaşteptate jignit cînd, în toiul necazului ce te bîntuie,
ceilalţi trec pe lingă tine ca nişte trăsuri în galop, fără săşi
întoarcă măcar capul după tine. Este cu neputinţă să nu te
doară aşa ceva. Dar, mai cu seamă jignirile în legătură cu
9 Vino, vino (it.).
1:
%
mîncarea îi rănesc pe unii profund, şi nu numai pe copii, nici
vorbă de aşa ceva, ăstai un lucru foarte serios, oricît lar
dispreţui cei ceşi dau aere. Bunăoară, am avut un căpitan de
vas pe nume Gerard Bist, care, dacă i se strica prînzul cumva,
făcea îndată un acces de melancolie.
— La ce bun mai trăieşte omul ? — îmi explica el. — După
ce luni la rînd eşti prizonierul unei corăbii pă~ duchioase,
închis ca întro ocnă, să nai parte nici cel puţin de plăcerea de
a mînca nişte feluri ca lumea ?
îi dădeam dreptate. Că eu mă socoteam în mod deosebit jignit, e
lesne de înţeles, căci, odată ce nici ast
1:
%
a
numi mai rămînea, Ia ce mă puteam aştepta de la vi eu,
care fusesem întotdeauna un necumpătat ? Acu', tim şi
caută să fii prudent, să trăieşti cu dietă şi să colinzi
spitalele şi... ! Am încercat pînă şi acupunctura, zău aşa, în
Japonia, apoi tratamentul cu numerele. întrun cuvînt, tot
ce se poate, în zadar însă. Pînă cînd am încăput în cele din
urmă pe mîna unui aşazis psihanalist. Nar fi exclus ca
tocmai dînsul să fie cauza nefericirii mele şi mai cumplite.
— Femeile — îmi spuse acest psihanalist — femeile. Şi
clipi cu tîlc, privindumă ţintă.
Ei bine, fie, femeile, ia sarunc o privire în jur. însă,
nici de asta na fost nevoie, odată ce tocmai în acea vreme
o cunoscusem pe viitoarea mea nevastă.
Era o franţuzoaică cochetă şi cît se poate de nostimă,
rîdea mult, îndeosebi pe socoteala mea, şi atît de fără frîu,
încît părea co gîdilă cineva. în schimb, ea îmi spunea nea
DoucDouc, Dodo, CricCrac sau CrocCroc, tocmai din
cauza rîsului meu care, cum pretindea ea, era dea dreptul
exploziv, îmi mai spunea şi Ursulache, zieînd că e din cale
afară de amuzant felul cum, în timpul cinei, cele două
capete ale şervetului se lăbărţează pe lingă urechile mele.
Se tăvălea în veselia ei, ca purceii în coteţ. Trebuie să ştiţi
că îmi leg de fapt şervetul pe după gît, nu prea ştiu nici
eu de ce. Poate aşa, dintro veche obişnuinţă.
— Aceste două mari urechi ale dumitale — striga ea —
şi nodurile — o adevărată minunăţie. Şi aplauda cu
palmele ei mititele. Ce şleampăt eşti, ce şleampăt eşti ! —
scotea ea mici ţipete în continuare, aplecînduse peste
pervazul ferestrei, de îndată ce mă zărea urcînd treptele
de după biserică (lo,cuia sus, pe colina din spatele bise
ricii), iar eu aveam senzaţia, fără să ştiu de ce, că numai
bunul Dumnezeu ar fi în stare să spună în întîmpinarea
cîtor fanţi de toate categoriile se va fi aplecat ea în acelaşi
fel de la etaj, ca un parfumat trandafir franţuzesc.' Era
păcătoasă, păcătoasă al naibii, am simţit asta îndată, însă,
pentru atîta lucru nu mă sinchiseam cîtuşi de puţin, odată
ce mă simţeam cum nu se poate mai bine în preajma ei.
Am rugato să repete după mine fraza :
Veuxtu obâir ? Veuxtu obeir ? — Ea prinse so repete de
zor. Din ziua aceea mă întîmpina astfel. întrun cuvînt, era
deşteaptă, al naibii de deşteaptă. Şi mai er
14
aşi dibace, odată ce învăţă uluitor de repede cum să se poarte cu mine.
Toate le făcea pe placul meu, spunînd că se cuvine sămi umble în voie.
Părerea mea este că, din toate acestea, puteam trage concluzia unei
oarecari' experienţe, atîta doar că eu refuzam so fac. Refuzasem orice
chibzuială.
Odată cemi place, de ce să no iau de nevastă, la ce bun sămi sparg
prea mult capul ? — cugetam. Pentru că oamenii mării nus nici pe10
departe aşa de moft turoşi, în dal de astea, cum sînt cei de pe uscat —
spun asta, deoarece mia fost dat să văd destule, cît de mult se frămîntă
pînă să ia o hotărîre. Pe cînd noi ?
Viaţa mea e mereu în pericol — şi era ameninţată mai cu seamă pe
vremea aceea, nu numai pe mări şi oceane, fiindcă intrasem în
legătură'cu nişte aventurieri levantini destul de periculoşi, la ce bun să
mi bat aşadar capul cu amănunte ca : mă va iubi sau ba nevastămea ?
sau are sărni fie credincioasă cît timp voi lipsi de acasă ? Femeile nu.
prea sînt nici altminteri credincioase, mai cu seamă căpitănesele, ceea
ce rezultă din starea însăşi a lucrurilor.
Iam cumpărat astfel o mulţime de brăţări şi lănţişoare, şi mam
căsătorit cu ea. Fiindcă nouă, marinarilor, nu ne convine să curtăm o
femeie prea mult timp. Aveam un tovarăş care le curta pe femei doar în
acest fel :
10 Să ne culcăm (it.).
15
— Andiamo a letto * — i se adresa el alesei inimii lui după cea dinţii
plimbare nocturnă. Şi erau destule pe care tocmai prin asta le
impresiona. Dacă nu îndată, atunci peste două săptămîni. La ce bun să
te indigneze atîta lucru, odată ce aşai viaţa ? Se înţelege că nu e prea
frumos din partemi să pomenesc despre asta tocmai aici, însă la ce bun
maş ascunde după degete ? Aşa eram eu pe vremea aceea. Nici
căsnicia nu mi se părea mai sfintă ca, de pildă, morcovii. Lăsasem de
mult în. urma mea cele sfinte — sau cel puţin aşa credeam. (Că nu
stăteau chiar astfel lucrurile, despre asta stă mărturie autobiografia
aceasta a mea.)
Scurt pe doi, am luato de nevastă. Cred că îndată după eveniment a
şi avut o măruntă aventură, nu mult după nuntă — cel puţin această
concluzie am traso din semnele la îndemînă. Nu pretind că miar fi
făcut plăcere graba ei, însă am închis ochii. Pentru că miam spus ;
nare nici un sens să fii meschin. Odată ce nu eram obişnuit cu femei
care sămi aparţină doar mie — iar acum să caut să aflu, să pîndesc, să
string probe ? La ce bun ? Dacă nu acum, are so facă cu alt prilej.
Adică, de ce să no facă ? Lipsesc de acasă luni întregi, chiar şi cîteo
16
jumătate de an — îi poţi pretinde lucruri peste fire unei biete făpturi
omeneşti ? Să se mistuie singurică de dor, ani în şir ? Căci dacă sar
mistui fără încetare, ar mai fi 'ea capabilă să rostească pe un ton atît de
tandru, ca un cîntec : — Veuxtu obeir ? — în acest caz, naş mai afla
întrînsa nici o plăcere. Şi cu toate că, după cum spuneam, nam făcut
tărăboi din atîta lucru, am ţintit totuşi minte tot ce ştiam despre
această primă aventură a ei, nu car fi fost prea interesantă, ci fiindcă
orice primă aventură are o importanţă mai mare, socotesc eu. O fac,
însă, şi dintrun alt motiv. Ca să dau o imagine despre împrejurările şi
condiţiile în care trăise nevastămea înainte, mai binezis să vă fac să
înţelegeţi ce nebun de legat aş fi fost dacă, după ce aflasem toate
acestea, mă mai legănam în iluzii despre fidelitatea nevestei mele.
Pe insula Menorca trăiau o mulţime de oameni de pripas : refugiaţi
italieni, emigranţi slavi şi o ceată de şvezi, *a căror existenţă
naufragiase în America de Sud, fiind osîndiţi pînă şi de două ori la
moarte, însă ei izbutiseră să evadeze de fiecare dată, strabătînd, călare
pe bivoli, continentul de la un ţărm la altul, din Atlantic la Pacific :
ăştia erau oameni destul de ignoranţi, cu toate acestea se descurcau de
bine, de rău, nimeni nu ştia precis cum anume, Unul din ei, de
exemplu, pentru că avea darul de a povesti pe un ton din caleafară de
tînguitor... şi aşa mai departe. între ei trăise nevastămea. Lucru
împotriva căruia, dealtminteri, nici naş fi avut vreo obiecţiune. Cel
puţin are să înveţe în compania lor ce este viaţa, şi nu numai cum
arată ea la suprafaţă, ci şi cum este la fund, în plinul ei î Putea să aibă
măcar o palidă imagine despre toate cîte văzusem eu prin. porturi şi
alte lucruri... odată ce oamenii de felul meu par întradevăr să fi trăit,
în rezumat, istoria omenirii întregi. — Cum arată această istorie ?
Odată miam spus despre ea : daear putea cineva so citească după ce
rotocolul pămîntesc se va fi răcit, nar fi în stare săşi imagineze altceva
decît că el a fost populat numai cu excroci, cu ucigaşi, criminali sexuali
şi tăinuitori, adică numai cu monştri — că singurul
17
/mod de supravieţuire a fost, aici, omorul... iar
îndeletnicirea noastră este pe deasupra dintre acelea care,
de multe ori, te fac să nu întîlneşti cu anii oameni cinstiţi.
Cum ne vastămea avusese prilejul de a cunoaşte şi ea cîte
ceva în acest loc, naveam de ce să fiu îngrijorat că, întro
bună zi, ar putea să facă mofturi şi nazuri, că vai. Doamne,
aşa şi pe dincolo, nu mam exprimat cu destulă delicateţe
sau altele asemănătoare, care au darul de a mă scoate din
sărite. Din acest punct de vedere, aşadar, nevastămea
părea destul de potrivită pe seama mea. — Acum, însă, aş
vrea să reiau firul acolo tinde am întrerupt descrierea
relaţiilor ce domneau mai ales în sînul populaţiei de soi de
pe insula Menorca. Gazda mea, de pildă, Don Juan îmi
descria astfel. componenţa societăţii mai ^estrînse — adică
tocmai a aceleia din care se ivise şi nevastămea. Caut să1
evoc :
— Trebuie să încep cu prima nevastă, divorţată, a
scriitorului berlinez Koch. Femeia asta trăia, în bună în
ţelegere, cu un italian, proprietar de automobil, pe nume
Samuele Annibale Ridolfi. Domnul Ridolfi era, în genere, un
om îndeajuns de amabil, şi avea o frumoasă dantură, lam
cunoscut. Asta ar fi, deci, prima pereche : doamna Koch cu
Ridolfi, care locuiau pe malul mării. Ei au primit, în
noaptea de revelion, vizita unei perechi scandinave
(norvegieni? suedezi?) care, deşi se cunoşteau încă din
copilăxie Ş L se căsătoriseră din dragoste, nu prea se în
ţelegeau, deşi mariajul lor nu era mai vechi de un an. Iar
femeia, fiind musafira doamnei Koch şi a amabilului domn
Ridolfi, avu, în noaptea de revelion chiar, o criză de
apendicită, încît trebui internată în toiul nopţii la spital, iar
cînd ieşi de acolo, se întoarse la prietena sa, ca să se
odihnească la malul mării...
— Adică, la cine anume ? La nevasta "numărul unu a
lui Koch, amanta lui Ridolfi, pricepi una ca asta, domnul
meu ? — îmi puse întrebarea gazda mea, bătrînul băgăreţ.
η
— Cum naiba să nu pricep ? Aş dori să ştiu, însă, de ce
îi spui nevestei lui Koch ,,numărul urîu" ?îndată ai să afli,
domnul meu. Nar fi rău să luăm chiar peticul ăsta de
hîrtie, pe care am săţi schiţez pe loc trei persoane prinse în
horă, ca nu cumva să ne încurcăm în privinţa cronologiei —
priveşte ! Ba chiar şi o a patra persoană, abia acum îmi
vinen minte, şi, de astă dată, îmi înmoi niţel creionul intre
buze, fiindcă asta îl reprezintă pe micul Uriel, care este un
băieţel foarte isteţ şi sprinten, ,pînă şi eu lam îndrăgit...
— Ce fel de Uriel ? Şi de ce lai înmuia pe bietul de el ?
— Ai să afli îndată, domnul meu, — repeta el, cu
zimbetui nemărginit. — Deoarece, acum urmează în
curcătura. Fiind această polară Gerda, şi altminteri o
făptură din caleafară de trandafirie, care în timpul con
valescenţei ajunsese ca trufandaua de pătlăgică roşie, este
cum nu se poate mai firesc să fi cucerit inima lui Annibale,
cel cu zîmbetul amabil, încît vijeliosul italian se îndrăgosti
de ea. Prima nevastă, cea divorţată de scriitorul berlinez
Koch, trebui aşadar să plece din casă — priveşte,, schiţez pe
hfttie cele spuse. Şi din ce casă plecă ea ? Ţio mai spun o
dată : din casa de pe ţărmul mării. Şi na plecat singură din
ea — de astă dată te conjur să nuţi pierzi prea repede
răbdarea, fiindcă o mai însoţea cineva... Ei. vezi cai ghicit ?
se înţelege că era micul Uriel, domnul meu... Şi iar îmi
înmoi niţel creionul'— urmă el maliţios, — Fiindcă trebuie
să te lămuresc. în sfîrşit, cine e acest Uriel, nui aşa ? Koch
ăsta, cu o familie atît de ramificată, sa însurat şi a doua
oară —ce iam putea face ? De aici, apoi, isteţul băieţel. Că
mal tîrziu sa despărţit şi de această femeie, nici de asta nu
este nimeni vinovat,
* c»
Era un om înzestrat cu o asemenea fire. Cine era omul ăsta
? Koch ! Copilul lui nu era nici de astă dată la maicăsa, şi
nici pentru asta nu poate fi tras cineva la răspundere, odată
ce nu se afla în nici un fel la ea, ci îşi făcea de cap la
nevasta numărul unu a lui Koch, aşadar fu nevoit să
părăsească si el casa — si care casă. domnul meu ? Tin să »
» 11 »
mai subliniez o dată : casa de pe ţărmul mării. Povestesc cit
se poate de clar — urmă el, trăgînd plin de satisfacţie un fum
din ţigară —, cit se poate de clar. Fă bine şi-mi mai arată pe
unul în insula asta, en esta maldita isla in stare să-ţi
relateze astfel lucrurile. Mama micuţului Uriel este tare
frumoasă, o ovreicuţă zveltă, pe deasupra cu gîtul alb ca al
iepelor de Andaluzia, domnule, pe nume Hannah, care se
pare că nu prea avusese nevoie de copil, fiind încurcată şi
dînsa într-o relaţie : locuia în insula Poradade împreună cu
11 în această insulă blestemată (sp.).
2
amantul ei, un tînăr aviator neamţ. După cîte se zvonea, şi
ăştia o duceau bine împreună. Băr
batul avea un hidroplan, cu care decola adeseori de pe mare. Cum, însă,
domnul Koch îi scrisese tocmai lui Ri~ dolfi, plîngînduise căi merg
proşt afacerile la Berlin, nevasta numărul unu a lui Koch — şiacum, ia
bine seama La schiţa mea — seria nevestei numărul doi a lui Koch, te
uită, am şi desemnato ! —, aşadar mamei copilului, adică actualei
amante a pilotului, superbei Hannah din insula Foradade, propunîndui
să închirieze împreună un apartament oarecare, ca să poată veni aici şi
domnul scriitor Koch şi să trăiască sub acelaşi acoperiş — oare nu sînt
simple lucrurile ? — îmi rîse vesel în nas gazda mea. Ba, îşi puse pînă şi
boneţica roşie în cap, drept semn al satisfacţiei sale. Fiindcă, urmează
acum sinteza definitivă şi rezolvarea încurcăturilor, parcă lear fi ruşine
şi caută să dispară. Spune, ce părere ai ? — toate sau petrecut aidoma.
Exact în felul acesta, toată armonia, tocla armonia, domnul meu. Care
va să zică, în apartamentul ăsta trăiesc acum cinci persoane : cele două
soţii ale lui Koch, mai departe amantul nevestei numărul doi a lui Koch,
adică al Hannei, tînărui aviator, băieţelul şi domnul scriitor Koch de la
Berlin. Şi cu toţii trăiesc fericiţi împreună în acest ghiveci.
Aceasta fusese introducerea. Deoarece abia acum îşi făcu apariţia
nevastămea de mai tîrziu.
Se vorbeau destule şi pe socoteala ei. Puteai să le afli din gura
bătrînului, ca şi din gura altora din insula asta urzită parcă din bîrfeli —
ea nu se sinchisea încă, la data aceea, de amabilul domn Ridolfi,
deoarece se pare că pe un singur om îi socotea cu adevărat demn de
simpatia ei, acesta fiind pilotul cel tînăr, care se numea Eugen Horn
mann. Cei puţin aşa fusesem eu informat asupra stării de atunci a
lucrurilor şi anume că, de îndată ce perechea s aceea, Hannah şi
Hornmann sosi în insulă, nevasta mea de mai tîrziu îşi pierdu eu
desăvîrşire şi puţintică stăpî nire de sine cîtă avusese, în aşa măsură ia
căzut cu tronc pilotul. Ceea ce nui greu de înţeles : o tînără profesoară '
de limbi străine şi, pe deasupra, trăind printre străini ! Este de la sine
înţeles să se bucure constatând la cineva puţină franţuzească autentică.
Or, acest Eugen Hornmann vorbea excelent tot felul de limbi. Ε drept că
se zvonea căşi foloseşte cunoştinţele lingvistice, îndeosebi însă accentul
franţuzesc fără cusur, ba chiar şi talentele aviatice pentru nişte servicii
deosebit 4e delicate, deşi n
utocmai pentru serviciul de spionaj, în orice caz, pentru
nişte servicii utile Germaniei, şi deşi zvonurile acestea nau
fost pe placul nevestei mele de mai tîrziu — nu 1a exclus
cu toate acestea din simpatia ei pe acest bărbat, iar eu iam
dat şi în cazul ăsta dreptate Aşa e rezonabil. Ε mai înţelept
ca omul să nu facă nazuri, fiindcă nuşi mai găseşte loc pe
pămînt. îndeosebi, cînd se lasă călăuzit de criterii de mai
mică importanţă, în dauna altora mult mai importante. Eu,
de pildă, pe vremea cînd mai eram sănătos mîneam o
plăcintă în unt chiar dacă ea era scăpată jos sub ochii mei.
Căci să stăm şi să ne gîndim puţin : te afli pe puntea
vasului, soarele arde, bucătarul te surprinde cu un fin aluat
matinal, iar eu înghit în sec cînd e scăpat sub privirile
mele... îl culegeam de pe jos şi îl mîneam. De ce ? Fiindcă
dacaş fi trimis să mi se aducă altul, acela numi mai tihnea
3
defel. Pentru că îmi trebuia exact acea plăcintă, care era
deci de neînlocuit. Că aşa stau lucrurile, o ştiu dintro mie
şi una de întîmplări, orioear spune deştepţii. Nuţi rămîne
decît cel mult să mături cu piciorul plăcinta în mare.
4
Toate acestea le înţelegeam cum nu se poate mai bine pe
vremea aceea, abia mai tîrziu aveam să mă schimb în
privinţa'asta, ceea ce voi povesti aci. (Fiindcă tocmai despre
asta vorbeşte această biografie a mea.) Dar să mergem mai
departe. Rămăsesem acolo unde viitoarea mea nevastă nu se
prea sinchisea, ci, în ciuda obiecţiunilor pe care le avea, îl
iubea pe acest Hornmann — şi avea dreptate. Că bărbatul
ăsta îşi iubea patria, Germania, nevas tămea de ţnai tîrziu
nu putea avea nimic împotrivă, cu atît mai puţin cu cit şi ea
îşi iubea propria patrie, Franţa. Iar că Hornmann ăsta
aparţinea de fapt cuiva, unei alte femei, Doamne sfinte, ei
nui păsa nici măcar de asta. Gazda mea, maliţiosul Don
Juan, pretindea că obişnuiau săşi dea întîlnire, din cauza
geloasei Hannah, prin pieţile„ unor biserici, prin cimitire şi
pe promenada bastioanelor, în toiul arşiţei din orele mici ale
dupăamiezii, cînd oraşul se cufunda în somn... Şiam mai
auzit, ulterior, o măruntă întlmplare piperată despre ei doi.
Cică, Hannah sar fi luat întro zi pe urmele lor, în toiul
acelei arşiţe. Cu acei prilej văzu întradevăr sus, peo terasă
înaltă, o pălărie de damă rostogolită de vînt. Fiindcă se
iscase tocmai atunci un vîrtej sălbatic. La care* ea ridică
mai întîi pălăria de jos, o recunoscu îndată, şi izbi în ea cu
umbrela, după care Ii şi dădu drumul. Las' să zboare, so
ducă vîntul. Se mulţumi să strige după ea :
— O, perfidă prefăcută, prefăcută perfidă ! — Acestea le
strigă în spaniolă, către cele patru zări, după care îşi văzu
de drum.
Nici măcar din asta nam făcut prea mult caz, oricit ar fi
fost de ironic bravul Don Juan. Şi nu pentru că aş fi cinic de
felul meu, ci pentru că îmi convenea să judee lucrurile fără
părtinire — pe vremea aceea aşa eram încă. Bunăoară,
nicicînd numi dăduse prin cap că universul sar fi ivit de
dragul meu, în clipa naşterii mele. Nici că o femeie nar fi
putut să trăiască întrun. fel oarecare înainte de a se fi
întîlnit cu mine. Am discutat cu ea, aşadar, perspectiva
căsătoriei noastre, după care iam spus pe şleau :
— De astă dată va trebui salegi între mine şi societatea
dumitale de pînă acum, cel puţin pentru un oarecare timp.
Fiindcă nam nici un chef să ne mutăm în casa domnului
scriitor Koch, în calitate de al şaselea şi al şaptelea locatar.
Şi, cu toate că nu sînt nici la fel de vesel, nici la fel de
mucalit în ce priveşte moralitatea, ca dînşii, e cu neputinţă
să duci timp mai îndelungat asemenea trai. De o oarecare
ordine este, oricum, nevoie în. viaţă, nui aşa, sufleţel ∙?
Iar nevastamea îmi dădu în această privinţă dreptate,
fără să şovăie. Spuse că, întradevăr, este nevoie de o ordine
oarecare, ea fiind de fapt cum nu se poate mai necesară pe
lume. Rosti aceste cuvinte cu propria sa gură.
Ba, mai mult, veni 'Singură cu propunerea de a pleca, de
a părăsi această insulă smintită. Odată ce era încă de pe
atunci pe cale de a se dezlănţui o∙ mică vijelie, ame ninţînd
să răstoarne toată cîrdăşia lui Koch. Prima nevastă a lui
Koch, cea care purta ochelari, se părea că abia acum prinde
săşi dea seama cît fusese de nesăbuită atunci cînd se lăsase
alungată, sub pretextul unei apendicite, din căminui fericit
de pe ţărmul mării — şi făcu un scandal care fu auzit în
toată insula.
Le va arăta ea, aşa şi pe dincolo. Oare ce-şi închipuie ei ? —
Ameninţa că se va muta la Londra şi că va întoarce spatele
acestor împrejurări patriarhale de trai. Ceea ce ar fi fost, fără
doar şi poate, o grea pierdere, dacă se ţine seamă de faptul că
ea cel puţin avea niscaiva bani la ciorap, şi ce se alege de o
societate fără bani
?Dar so lăsării baltă, odată ce amănuntele nu mai aude astă dată
nici o importanţă. Esenţialul, în această întâmplare, este că nevastămea
dorea să plecăm amîndoi la Paris — deşi pînă atunci tocmai de aşa ceva
nu voise saudă. Nici în ruptul capului! Nutrea antipatie faţă de pămîntul
ei natal, asta fusese impresia mea. Acum însă, dintro dată, da !
— De astă dată şi eu sînt de părere să plecăm la Paris — îmi spuse.
— Prea bine — am răspuns. Şi vorbele au fost repede urmate de
fapte.
Nu trecu o săptămînă că îşi şi împachetase lucrurile, îşi adunase
puţinul calabalîc şi ne luarăm rămasbun de la insulă. Neam grăbit în aşa
măsură deoarece4, după dorinţa ei, abia la Paris neam căsătorit. .
•k
Adică, după cum se vede, asta fusese oricum un fel de înţelegere între
noi. Şi, chiar dacă navea să dureze o viaţă întreagă, trebuia socotită o
înţelegere izvorîtă din consensul momentan al intenţiilor. Numai că
nevastămea na fost nici cu asta de acord, odată ce ea navea să respecte
nici cel puţin această neînsemnată înţelegere dintre noi.
Sa întîmplat ca amabilul Annibale Ridolfi (care o alungase pe prima
soţie a lui Koch de la ţărmul mării) să se ia cu automobilul său pe urmele
noastre, la Paris, la puţin timp după plecarea noastră. Că navem de a
face doar cu nişte simple coincidenţe, ci sa luat frumuşel după noi, asta
no ştiu doar pentru că iam auzit numele rostit cu urechile mele, şi încă
în legătură cu nevastămea, la. un comisariat de poliţie din Paris (ceea ce
am să povestesc îndată), ci şi pentru că, aşa cum am aflat dintro relatare
ulterioară, sar fi plîns cuiva ca lăsat acest pitpalac pufos, adică pe
nevastămea, săşi piardă urmele în holda de secară... (Se pare că holda de
secară sînt, în cazul ăsta, chiar eu.) Cu alte cuvinte, părea să regrete că
nu gustase şi din această plăcere, cu uşuratica franţuzoaică.
6
Repet, însă, că despre acest regret al lui am aflat doar intîmplător şi
numai după mulţi ani, cînd nu mă mai interesa. In schimb, am avut parte
la Paris de următoarea surpriză, întro dimineaţă
:Abia ne aflam acolo de cîteva luni — tocmai despachetam nişte
colete proaspăt sosite, în antreu, cînd aud soneria şi mi se înmînează o
citaţie, pe seama nevestei mele, de la poliţie. Treaba mi sa părut de la
bun început cam ciudată. Fiindcă, ce are ea dea face cu poliţia ? Exa
minez hîrtia — urma să se prezinte peste cîteva zile.
— Ia te uită ceai primit — îi "duc eu patalamaua. Ţin să arăt că
nu se specifica în ea în ce anume cauză este căutată — pour Vajjaire
vous concernant 12 — atîta scria Sn citaţie, nimic altceva.
12 Pentru afacerea care vă priveşte (fr.).
Ea o cercetează, apoi izbucneşte în rîs.
— Ceo mai fi şi asta ? — o întreb eu.
— Pe toate vrei să le ştii, Jacopo mio, — răspunse ea rîzînd.
Deşi rîsul ăsta nu avea nimic jignitor, era întrinsul un strop de
obrăznicie. Căci, de ce nu maş putea eu interesa de afacerile ei ? Nu i
am spus însă nimic.
8
Trebuie să ştiţi că locuiam pe vremea aceea în centrul oraşului, în
Place SaintSulpice, amestecaţi între nişte negustori de obiecte de cult.
Iar nevastămea pretinse, cu întregul ei debit verbal, că în urmă cu
cîteva zile, pe înserat, în timp ce se întorcea acasă şi traversa piaţa pe
lîngă biserică, un necunoscut ia smuls poşeta din mînă, lucru pe care
pînă atunci nu se încumetase să mil mărturisească.
— Aşadar, am rămas fără poşetă — făcu ea rîzînd, şi deschise
şifonierul — no mai am — zise — a zburat —∙ continuă ea cu un alint
copilăros.
Asta întrecea măsura. Faptul de ami spune toate acestea în faţă.
Am luat îndată hotărîrea de a mă duce eu însumi la poliţie.
Mam dus încă în aceeaşi dimineaţă.
Atîta doar că pe franţuji trebuie săi cunoşti. Ei nu sînt numai
căpăţînoşi şi îndărătnici, dar nici pe sfoară nu se lasă traşi. Ca noroc,
am fost îndrumat la un slujbaş destul de tîmpit. Pe uşa iui scria :
„Probleme automobilistice, ∙circulaţie grupa A". Ce fel de circulaţie? —
mam întrebat.
— Aripă ruptă, doi răniţi, două confruntări — îmi trage slujbaşul
perdaful.
Nu mai spune — îi răspund eu domol
— .Fiindcă naţi oprit reglementar, ci pe partea fără soţ.
— Eu ? — îi zîmbesc privindu1 ţintă. Ceea ce a fost din partemi o
neîndemînare. Omul a intrat îndată la bănuială.
— Cine sînteţi ? — mă întreabă el. — Sînteţi cumva avocat ? — Şi îşi
aruncă privirea în dosar, punînd degetul în acelaşi timp pe un punct al
textului... Cu care prilej am izbutit şi eu să arunc o privire întrînsul. Am
reuşit să mai pescuiesc din oceanul de semne trei litere. Stătea acolo scris
: Rid. — Cinei acest Rid ?
Totul na durat mai mult de o clipă. Na mai fost nevoie sămi bat
capul.
— Sînteţi cumva domnul Ridolfi ? — mă întrebă idiotul ăsta.
Nare rost să vă spun că era cît peaci să cad din picioare. Fiindcă la
asta nu mă puteam aştepta, nui aşa ? să1 întîlnese aici, în acest birou.
De astă dată, însă, miam recăpătat graiul. Şiam simţit izvorînd din
inima mea o bizară melodie plină de melancolie. Nu sînt nici avocat, nici
respectivul domn Ridolfi, iubite domn... nu sînt decît un marinar cu
10
desăvîrşire neghiob, unul care se interesează... uitînd săi aduc la cunoş
tinţă tocmai faptul că, la urma urmei, sînt soţul nevestei mele.
— Aşadar, nu sînteţi avocat ?
— Nu, nu sînt avocat.
— Şi naveţi nici împuternicire ? în acest caz, nu vă pot spune nimic
— se răsti el la mine. — Nu dau relaţii decît părţilor interesate, vă salut
şi bună ziua — continuă el să strige.
Oare de ceşi va fi ieşit în aşa măsură din pepeni ? Poate fiindcă îşi
dăduse seama că săvîrşise o nerozie scă pînd acel nume ?
în schimb, se pare că şi eu fusesem lipsit de îndemî nare... asta însă nu
mai are acum importanţă. Pot sămi angajez avocat chiar azi, dacă vreau,
dar la ce bun ? Nu vorbesc faptele de la sine ? O nevastă abia de cîteva
luni se plimbă în automobil cu un străin, ba mai are şiun mic carambol,
fiindcă nau oprit automobilul la loc cuvenit. De_ ceor fi oprit, de ce sor
fi plimbat, în ultimă instanţă ce are ea a face cu un străin ? Şi aşa mai
departe. Cu toate acestea, simţeam că lumea se învîrteşte cu mine
.Şi de ce era aşa de speriat slujbaşul ? Doar nu din pri
cina acelei aripi ! Lucrul nu pare probabil. In acest caz...
dar dacă în dosarul acela mai era ceva, ceva cear merita
să scot dintrînsul ?
*
Dar, în fine : ceo fi voind o. tînără nevastă cu astfel de
poveşti, ca fost atacată pe stradă şi prădată ? Ce le
gătură are imaginaţia unei femei cu pungaşii ? Lucrul
acesta mi sa părut de pe atunci ciudat, mai tîrziu şi mai
mult încă. Fiindcă ea ţinu morţiş la povestea ei. ba, după
cîteva zile, procurase pe deasupra şi nişte documente
oficiale, în care se vorbea despre o poşetă, ori de aşa ceva
se poate face rost, toată lumea o ştie. însă nu asta voiam
să spun, ci că şi în altă împrejurare i se întîmplă ceva
asemănător, o nouă peripeţie cu pungaşi, despre care voi
vorbi la timpul său.
Oare nui asta o mocirlă ireversibilă ? — răsări. în
mine, încă de pe atunci, întrebarea.
Cu toate acestea, am alungat totul din mine. Cu încă
păţânare.
lată ceea ce nu prea pricep, întrebarea care, mai
tîrziu, avea să se ivească de multe ori în nopţile mele de
insomnie : de ce oare mo fi dus astfel. de nas ? Să fie o
ameţeală sau ce naiba ? Să mi şe fi tocit simţurile ? Căci
este, oricum, ciudat să dau drumul la ceva cei în mîna
mea. Să scap în felul ăsta pasărea, de parcaş fi lipsit de
puteri sau miar fi inima de cîlţi.
Atîta doar că am o fire greoaie, nici asta să nu se uite.
Iar dacă mia intrat odată ceva în cap, nimic nu mai fo'
loseşte, mă cunosc eu bine. JDar viaţa abia începuse,
oare să se fi şi isprăvit ?
— Nu-ţi place, totuşi, femeia asta ? — mă întrebam pe
vremea aceea. Şi. nu ţi-e bine alături de ea ?>Oare starea
sănătăţii nu ţi s-a îmbunătăţit şi ea ? — S-ar putea ca
acesta să fi fost argumentul decisiv. Fiindcă nu-i puţin
una ca asta pe seama unui om bolnav. Se cuvine să rumeg
temeinic faptele : bolesc de ani de zile, nu-mi prieşte viaţa,
nu-mi tihneşte mîncarea — puterile îmi pieriseră aproape
de tot —, iar acum, dintr-o dată, da. (In această privinţă
psihanalistul avusese deci dreptate.) îmi revenise atît de
vîrtos pofta de mîncare, încît eram în. star
1
2
esă cînt. Atîta doar cămi ţineam încă pofta în frîu. După scena de la comisariatul de
poliţie însă, nimic nu mă mai putu împiedica, am intrat la un hotel excelent şiam aran
jat acolo un ospăţ cămi ardeau obrajii. Şi nici măcar nu din pricina băuturii, ci a
mîncării — ce să fac ? La o anumită vîrstă aşa păţeşte omul.
Şi, pe urmă, am mai intrat şi în altă parte, întrun cuvînt miam făcut de cap. Se
vede treaba, ca un fel de despăgubire. Nu chiar ca odinioară, însă oricum. Seara, apoi,
îi vorbii nevestei mele astfel :
— Am fost şi la poliţie, mărgeluţa mea.
Nevastămea zîmbi. Iar eu aş fi fost în stare să scriu
un.poem eroic despre acest zîmbet al ei. Fiindcă exprima o mulţime de lucruri.
Bunăoară : felul cum îi tremurau genunchii văzînd că iau citaţia şi plec. Mai ales că i
arn şi spus unde mă duc. Şi cum a∙ rămas pironită locului, părăsită, solitară şi năruită,
poate că so fi *şi dispreţuit niţel...
Toate acestea erau în zîmbetul ei.
— Ei şi ? — întrebă ea cu blîndeţe.
Mam uitat la ea şi ma cuprins o mila cumplită. Tî nără soţie — odată ce lucrul
ăsta şi1 dorise toată viaţa —, să devină şi ea tînără soţie. A devenit, în sfîrşit, şi săvîr
şeşte astfel de lucruri. Fiindcăi o puştoaică uşuratică, care aleargă după plăceri, aşa
cum aleargă copiii după fluturi. Iar faţa ei e plină de umbre, de cutele fericirii.
— Copil netrebnic !
Am mîngîiato. Iam netezit părul de pe frunte... şiam examinat atent toată
feţişoara aceea. Semăna cu a unei mici haimanale, cîrnă şi obraznică, şi cu toate
acestea îţi făcea impresia că liui în stare să numere pînă la doi, draga de ea.
Se obişnuise cu dea vaţi ascunselea. De îndată ceo prinzi cu musca pe căciulă, se
făţărniceşte, haimanaua.
— Nau găsit actele — iam răspuns încetişor.
Trebuia so fi văzut, fiindcă na dat pe loc frîu liber
bucuriei sale, ca nu cumva să se dea άέ gol. Şia pus frîu, cum pui frîu mînzului
sălbatic. Cu toate acestea, na avut destulă minte. Nici dacă după o jumătate de oră şi
ar fi compus, din întîmplare, o∙ mină mîhnită, nu iaş fi dat crezare — darmite aşa ?
Prinse să cînte şi, la mai piiţin de o jumătate de oră, dansa. îmi spuse şi pe mai departe
nea DoucDouc şi Monsieur Houîne, drept cea mai mare dovadă a favoare! sale. Cum n
aveam de gînd să fiu supărat pe ea, am invîrtit manivela gramofonului meu de argint
şiam invitato, zîmbind, ia dans.
Am fost cit şe poate de curtenitori şi amabili unul cu altul, este adevărat şi asta. M
am înclinat în faţa ei, iar ea mă strînse uşor de mînă, de parcam fi fost nişte logodnici
secreţi. Poate că, în clipele acelea, mă şi îndrăgise niţel.
★
— Amabilul Annibale are automobil ? — am întrebato întro zi, aşa ca din
întîmplare şi distrat, de parcă numai ieri ar fi fost vorba de el, şi ca şi cînd naş fi ştiut
că are automobil. ∙
Fiindcă, oricum, mă sîcîia chestia.
Fireşte că îndată sa pus în gardă, gata de salt, ca o felină. Se simţea asta cît de colo.
Cu toate acestea, se stăpîni.
•— Lam văzut adineauri pe la Etoile, conducea un automobil foarte frumos.
— Care Annibale ? — făcu ea nedumerită. A, Annibale Ridolfi ? — exclamă deodată,
manifestînd un interes prefăcut şi viu, care, aşa cum se ştie, este cel mai nimerit în
situaţii de acest fel.
— Aşadar, lai văzut pe Ridolfi ?
— Da. ^ .
— Lai văzut la Paris ?
— Ţiam' spus doar că da. Ba îi mai spuneam că neam salutat. Fireşte, totul nu era
decît scornire şi na avut alt rost decît cam aflat că este întradevăr aici, ceea ce era
adevărat.
— De ce nu lai oprit ? — întreabă nevastămea. Şi prinde să turuie. Despre omul
acela simpatic, despre cît este el de amuzant, zău aşa, despre ce binear fi fost să fi
putut petrece cîtva timp cu dînsul... Întrun cuvînt, se apucă să mi1 laude.
între timp, îi spionam faţa, deoarece eram curios să văd pînă unde are să meargă ?
Cum avea îndrăzneala în sînge, obrăznicia îi curgea prin vine. Adică, trebuia să înţeleg
13
din asta : nu se sperie ea nici în cazul cînd eu am aflat cum stau de fapt lucrurile. Iam
spus :
— Da, lam văzut pe Ridolfi cel cu mutra strîmbă. — Am rostit acestea probabil ca o
sălbăticiune. La care ea :
— Nai avea chef să te întîlneşti cu el ?
— Nu, nam nici un chef să mă întîlnese cu el — am răspuns cu întreaga forţă a
negaţiei simple. Şi miam pironit ochii în pămînt.
— Dacar avea un copil, poate că sar schimba — mă gîndeam 111 unele nopţi. Dar
nevastămea nu voia saudă de copii.
Pe mine, în schimb, viaţa mă abătu totuşi de la asta, cit şi de la toate celelalte griji
personale. Luase început traiul mai greu, stagnarea şi criza economică, pe care
navigaţia le simte înainte de toate. Eu, însă, tot mai izbuteam să mă menţin la
suprafaţă, părea aproape o minune», adevărat că doar cu preţul unor mari eforturi. Lu
cram departe, in Levant, din nou acolo, şi se întîmpla să numi văd nevasta cu lunile.
îmi aduc aminte, bunăoară, de o întîmplare : am navigat şaizeci de ore prin Constan
tinopol, numai ca să pot petrece cu ea o zi. De o altă întîmplare, de asemenea : de la
Port Said mam hotărî! să iau avionul (care pe vremea aceea era încă o∙ raritate),
fiindcă mă munceau presimţiri rele. Numi găseam locul, şovăiam în munca mea. (în
avion mi sa şi făcut rău, nu este el de nasul nostru.) însă miera şi dor de ea, ce să fi
făcut ? Doar nam să tăgăduiesc una ca asta !
Acasă mia fost atunci, cîtva timp, cu adevărat bine. Ba chiar foarte bine. Era mare
linişte după cărăuşie şi flecăreală; jaluzelele erau lăsate, lumea rămăsese departe,
parcă pacea miar fi cuprins inima. întrun cuvînt, aranjase casa în aşa fel; încît să am
un cămin plăcut, trebuie . so recunosc. De ce nu iaş fi recunoscător, cel puţin în
memoriile mele prezente, odată ce aşa a fost ?
Perioada aceea a fost aşadar frumoasă, so însemnăm aici. Iar ea, drăgălaşă şi
minunată — şi asta so însemnăm. Mă întorceam acasă cu cea mai mare" însufleţire ce
se poate imagina. Ε de mirare aşadar că nu ia domnul Ridolfi mă gîndeam pe puntea
vapoarelor, ci la dinsa, nu la lucrurile îndoielnice, ci la ochii ei ? Erau pentru mine
puncte luminoase dătătoare de certitudine, în nopţile fără stele, împreună cu
amintirile, cele recente şi anterioare, despre cum anume fusese acasă. Cîteodată
zîmbeam noaptea. Cînd îmi veneau în minte pămătufurile şi pudrele ei. Şi ce stranie
este o femeie cînd se găteşte, poartă un corse
14
tuţ trandafiriu, îl atîrnă o mlnecă de la cămaşa, şi
altele la fel. Cît e de şleampătă în asemenea situaţii
şi, cu toate acestea, cît e de fermecătoare ! Îmi stăruia
în minte ma'i ales o scenă anumită.
întro noapte mă trezise din somn. Cică aş fi visat
rău, fiindcă mă văicărisem prin somn. — Ce naiba ? —
Mă sfătuia să plecăm îndată undeva, să petrecem.
Fiindcă nici ea nu se simte bine acasă, toate sînt acolo
aşa de înăbuşitoare.
— Nici să respir nu mai pot — îmi spuse ea,
aplecîn duse mai aproape de mine. Şi că va fi foarte
elegantă, voi vedea îndată.
în clipa următoare sa şi ridicat din g>at. Era toată
o horbotă.
Zicea să ne ducem să cinăm întrun local foarte
scump. Mijeau zorile.
— Dealtminteri, nuţi cheltui mereu banii numai
pe alţii...
— Eu ?
— Glumeam doar — răspunse ea distrată. Şi ochii
îi ardeau mocnit.
Ceva o preocupa în cea mai mare măsură.
Şi ţinete, fiindcă se iviră de prin şifonierele ei o
mulţime de nimicuri, abia atunci miam dat seama cîte
de toate avea : blănuri şi mătăsuri uşoare, dantele şi
trandafiri din catifea, şi toate acestea năzuiau parcă să
se zburătăcească. A fost o noapte ciudată. Căci
imaginaţivă şi dumneavoastră : totul era cufundat
împrejurul nostru în somn, iar noi tocmai ne sculam,
mergînd să cinăm înainte de zorii zilei. Iar ea şedea
acolo şi se sulemenea cu neruşinare. Ca o cocotă. Am şi
rîs amîndoi de asta. Mă pomenii deodată, după visul
de coşmar, foarte bine dispus. Ea sapucă săşi întoarcă
genele, apoi îşi vopsi pleoapele aproape în negru, în sur
şi violet.
— Ca să par cît mai pătimaşă — îmi spuse.
Lingă oglindă, o pereche de pantofiori, pe masă,
mici pină şi pentru o ciută, apoi un strop de mănuşă
şio batistă mică, nimicuri, toate în dezordine şi, cu
toate acestea, cît erau de fermecătoare ! Care leo fi
taina ? Da, taina femeilor, care e ea ?
1
5
Şi să vezi cum s-a umplut lumea cu miresmele acelea bine cunoscute, de
care îţi aduci mereu aminte cînd eşti singur : mireasma părului şi-a
esenţelor ei... S-a ma
iumplut cu tot felul de pudre : de orez şi de aceea care se suflă în mănuşă... Eu stăteam
£cok>, în piastronul meu de frac, şi urmăream scena.
Toată această scenă.
La ce bun să mă fi apucat săi fac socoteala cit costă toate acestea, pămătufurile şi
loţiunile ? Săi răpesc această măruntă plăcere ? Nu, nam so fac nici în ruptul capului,
întîmplăse orice. Ε doar nevastă tînără încă, i se cuvine atîta — ba şi mie, această
bucurie. Ca şi plăcerea că omul acolo, jos, se îndoaie, îşi frămîntă mintea, şi ce salege
din toate acestea, dragă Doamne, cum se prefac aici toate în dantelă şi în tot soiul de
horbote.
Adevărat este că, pe vremea aceea, aveam o oarecare avere, de care dacă maş fi
atins cît de cît, se isprăvea cu mine. Pentru că aş fi alunecat în prăpastie. Am fi mîncat
la repezeală bruma aceea de avere, iar în acest caz ce sar fi întîmplat ? Aş fi fost la
cheremul oricui, obligat să accept orice. Dacă aveam ce să mai accept. Odată ce lucru
rile se înrăutăţeau pe zi ce trece, situaţia navigatorilor începea să fie dea dreptul
catastrofală. Mi sau întîmplat, odată, la Southampton următoarele : Mă pomenesc într
un restaurant că ospătarul mă fixează stăruitor. Era un restaurant mijlociu. — Cum
naiba ai ajuns aici ? — exclam eu. — Ce te miri ? Teai lovit Cumva la cap ? Nai aflat de
necazurile care bîntuie lumea ?
Eu să nu fi aflat de ele ? Aflasem tocmai destule. Că nişte foarte buni căpitani se
angajează ca simpli mateloţi prin porturile englezeşti, că mecanici excelenţi sînt
fericiţi dacă dau peste o slujbă de fochist... — toate acestea le aflasem. Dar cum să le
dai crezare ? Sămi vadă ochii cum un ofiţer instruit, destoinic chiar, face pe ospătarul
? De astă dată mam speriat.
Şi, peaci ţie calea, înapoi în Levant, pentru că nici vorbă nu putea fi ca mie să mi
se întîmple ceva asemănător.
Numai că, de astă dată, degeaba mam mai dus. Buzunarele se înfundaseră, inimile
se zăvoriseră. In zadar aduceam cele mai bune oferte (deoarece cu ăştia aşa se
procedează) — de sticlărie cehă, articole textile şi mai ştiu eu ce încă, mărfuri de
Norinberga —, nici nau voit să audă.
— Saftea la bani şi bagăţii in buzunar — mă sfătui o armatoare din Sebenik, 9
bătrînică din caleafară de deşteaptă...
Alta ca ea nu văzusem încă. Nu se pomenise grindină care so fi înspăimîntat. .Căci
era şireată şi stăruitoare, înceată şi perfidă. Cînd no lăsai săţi intre pe uşă, îţi
pătrundea pe fereastră. Deveneam sfîrnari cînd nu mergeau lucrurile, făceam cărăuşie
cu simbrie sau cumpăram o navă slăbuţă, ne foloseam vîrtos de ea şi, cînd o vindeam,
mai şi cîştigam de pe urmă ei. Stăteam toată noaptea, ea fuma din lulea, eu îmi fumam
trabucurile, şi ne storceam creierii pînă cînd, întrun tîrziu, născoceam cîte ceva.
De astă dată, însă, nu era nimic de făcut. Mam întors deci acasă. Şi cum nevastă
mea mă bătea de mult la cap să las baltă hardughiile mele gudronate (astfel le spunea
ea navelor de acolo) şi săîncerc să aflu cumva un serviciu mai bun (voia, fireşte, ca
soţul ei să ajungă un căpitan de vas mai elegant), iarn scris unui vechi prieten al meu,
un grec cu numele de Alexander Kodor la Londra, care ştia el cum stau lucrurile şi pe
care îl cunoscusem abia cînd norocul îl săltase foarte sus. Era putred de bogat.
Întîlnindul pentru a doua oară în Italia, ma îmbrăţişat în nemărginitul său entuziasm,
spu nîndumi :
— Sînt regele mărilor. Şi mă privi cu tîlc în ochi.
Era o exagerare, bineînţeles, nu era el regele mărilor,,
era doar acţionarul principal al unei societăţi de asigurări maritime, asta era. Ajungea
însă şi atîta. Fiindcă, pe deasupra, mai era şi un aventurier speculant, încît putea să
facă ceva în interesul meu, dacă \^oia. De astă dată făcu. întradevăr, ba se şi întrecu
pe sine. Fiindcă la scurt timp după asta, încă în aceeaşi toamnă, am ajuns comandant
al unui foarte frumos vaporaş. Era o navă minunată, o bomboană, delicată ca o
domnişoară, un adevărat tort de onomastică, nici nu ştiu cu ce so asea măn. Nici urmă
16
de vreo zgîrietură pe ea, cu toate că naviga de opt ani ; avea cam cinci mii de tone, era
nemaipomenit de rapidă, destinată mării de mijlocX Se numeâ Daphne. Dar fusese bine
gospodărită, o cumpărase o societate internaţională postbelică, cu capital mic, dar cu
oameni inteligenţi : fusese amenajată pentru curse ieftine, transformată în vapor
turistic tocmai cînd asta mai er
17
ao noutate, era şi nevoie de eî, deoarece nici cînd încă nu se
manifestase atîta nostalgie de Pămîntul sfint ca atunci. Şi
apoi, oamenii cu banii număraţi aveau şi ei nevoie, după
război, de cîteun scurt voiaj. înseamnă că fusese bună
socoteala. Vaporul a fost reconstruit la repezeală, chiar în
perioada crizei economice (deoarece înainte negustorise cu
iructe meridionale şi vin), şi i se făcu o reclamă bună, fără să
se zgîrcească la cheltuială. Am şi avut parte de tot soiul de
oameni : cucernici, pelerini pînă şi din America, amatori de
voiajuri de plăcere, întrun cuvînt societatea era destul de
pestriţă şi interesantă, încărcătura era şi ea o marfă' mai de
soi, naveam nici o bătaie de cap cu ea (fiindcă transportam şi
ceva mărfuri, nefiind un vapor exclusiv turistic.) Cît priveşte
itinerariul, sînt acolo în stare să cîrmuiesc j un vapor fie şi
prin somn, în aşa înăsură cunosc drumul, condiţiile coastei, ale
mării, aşadar şi asta ar fi fost în ordine, "leafa era bună şi ea
-τ— ce să mai spun ? Nu aveam nici o obiecţiune, atîta doar că
eram parcă nefericit în această stare a mea. îmi dădeam
seama că sînt nefericit. De cînd părăsisem navele de mare
tonaj, simţeam că sânt nefericit. Parcă nimic η u—mi mai.
izbutea ca înainte. Sau şi ivit, chiar de la primul drum,
oarecari necazuri, însă nu asta importă. Importă doar că, în cel
de al doilea drum, am păţito dea binelea. A fost un drum
ur.ît, hain. La abia o sută de leghe de Alexandria, sa
declanşat , un incendiu în interiorul vasului. Asta sa
întâmplat către miezul nopţii.
Şiacum, hai să mă ocup mai pendelete de cele întâmplate :
amănunţit şi spre ami uşura sufletul. Căci întâmplarea a
rămas pînă azi nerezolvată în sinea.mea — se vede că aşa va fi
pînă voi trăi. Pe de altă parte, fiindcă din ziua aceea socot eu
că sa înrăutăţit soarta mea. Simt dealtfel că accidentul acela
explică multe alte lucruri. Ca şi cum mi sar fi prăbuşit
pămîntul de sub picioare, astfel ajunsesem. Dar să respectăm
cronologia evenimentelor.
Sînt obligat să încep cu aceea că obişnuiesc întotdeauna să
dorim adine şi dus, nu prea visez nimic. Visez foarte rar.
(Psihanalistului aceluia nici nam prea ştiut ce săi spun.
Visez ? Nu visez ?) Pe vaporul acesta, însă, nu dormeam bine.
Poate şi din pricina neliniştii' mele : prea aveam grijă de vas.
în schimb, eram şi distrat... Totuna e. O vorbă ca o mie,
năduşeam vîrtos şi în noaptea aceea, în timp ce pe inimă mi se
lăsase un fel de greutate. Dor meam cei drept, dar nu mă
simţeam bine. Mam bucurat astfel cînd am fost trezit. Aveam
senzaţia că urmează cvartul meu, ori eu iubeam aceste
18
cvarturi nocturne, îndeosebi cînd de jur împrejur e întuneric beznă,
deoarece în asemenea situaţie nu faci altceva decît să munceşti. Ca o
maşină, ceea ce este bine. Nu te mai gîndeşti la nimic.
Aşadar, ofiţerul ciocăneşte şi raportează de afară :
— Ardem, căpitane !
— Ce spui ?
De fapt, nici nu mai era nev»oie de vorbe, odată ce în asemenea
situaţii ştiu totul dinainte. Ε dea dreptul halucinant cum mă pomenesc
îndată în miezul lucrurilor.
— înăbuşiţi focul — am strigat pentru orice eventualitate
ofiţerului.
Ştiu din experienţă că bumbacul, textilele şi mărfurile de acest fel
mocnesc cînd se încing, ca mangalul, rezistă adică timp îndelungat la
propria lor căldură, fără să dea flacără. în acest caz, câştigăm timp.
Iată ceea ce mia fost limpede din prima clipă.
— Nimeni să nu fie trezit la pupă, pînă nu va fi nevoie ! — am mai
strigat după ofiţer.
Miam îmbrăcat şi eu îndată mantaua, căci era o noapte rece,.
Ori cî t aş încerca, naş putea să descriu noaptea aceea. Micul aparat
şiştuia afară de zor, ca perşii, adică pompele lucrau din plin. Încolo, era
linişte pe vas, abia nişte tropote în faţă şi o lumină puternică înspre
nimic, ca şi cînd am fi făcut lumină unor stafii.
Iar prora începu frumuşel, cît se poate de paşnic, să fumege. Fumul
ieşea blînd prin orificii, pînă cînd nu1 învolbura la suprafaţă viteza.
Pentru că înaintam sub presiune maximă.
Mă aflasem înainte în situaţii grele de tot, de două ori chiar. Odată,
întrun drum scurt între China şi Japonia. neam împotmolit cu
tricatargul Slamat. Eram încărcaţi cu orez. Două zile şi două nopţi am
deşertat în mare orezul cel mai fin, însă nici aşa nam putut scăpa, deşi
aproape că ne răsturnam de uşori ce devenisem, pentru că nisipul ne
apucase din stingă. Am avut şi incendiu, înainte de Triest. Am ancorat
însă şi cu acel prilej, în ultimele clipe : cînd totul se încinsese în aşa
hal, încît aproape ni se topea pînă şi măduva din oase. Cum se
3 — Povestea nevestei mel
epoate vedea, am năduşit destul în viaţă. Niciodată însă aşa cum aveam să năduşesc
in noaptea aceea.
Din cauză că eram neputincios, iată necazul. îndeosebi la început. De parcă mar fi
năucit nenorocirea, numi funcţiona creierul. Nu ştiam ce să fac. Urcam pe punte,
alergam jos la foc, şi dădeam ordinele cele mai contradictorii, bunăoară : sporiţi viteza
la maximum — asta ar fi i;ost în regulă. îndată apoi : de ce nu se sloboade mai mult
abur în cală, deci pentru stingerea incendiului... Urlam şi clocoteam de furie. Deşi, oînd
vaporul trebuie să înainteze cu mare viteză, asta este cea mai cumplită nerozie, nici nu
mai e necesară vreo explicaţie. Cînd cazanele în plină activitate sînt prima condiţie. Cu
toate acestea, parcă turbasem de furie şi era să mă reped la maşinist. Primul ofiţer se
holbă la mine.
Pe mine şi asta ma întărîtat. Privirea lui. Dealtmin teri, eram teribil de mînios pe
el, făcîndu1 răspunzător de cele întîmplate. Stupid şi furat de un singur gînd*
Noroc că nam avut prea mult de furcă cu pasagerii, propr,iuzis cu cei dintre punţi
(erau, cîndva, şi din aceştia, fiind astfel rânduiţi), urcau cu boarfele lor, unul după
altul, către puntea superioară, livizi cei drept, ca ocnaşii, dar întro ordine desăvîrşită
19
şi fără să crâcnească. Ei, da. Vreau şă fac aici mărturie că aşa sa întîmplat şi că
ordinea celor săraci este cutremurătoare. Fiindcă e sumbră şi neclintită această
ordine, odată ce sau obişnuit cu mizeria vieţii lor, cu primejdia şi cu toate cîte sînt pri
mite de alţii, ca şi cum unsita iar neîndreptăţi şi nu li se cuvin. îmi sînt mai dragi
săracii, dar să lăsăm asta...
Zadarnic am ordonat să fie deschise ici şi colo hublourile astupate, să poată izbucni
prin ele vîlvătaia şi să aflăm cel puţin cuibul focului, însă nu erau peste tot decât
vălătuci şi vălătuci, fumul se revărsa către oameni ca o mogîldeaţă neagră. Nu se vedea
nimic. Adevărat că şi lămpile se stinseseră acolo jos, felinarele de' mînă nu sînt bune în
astfel de împrejurări la nimic, cu toate acestea echipajul suporta încercarea amară de
parcar fi fost cu toţii nişte stîlpi. Toţi, pînă la ultimul sţrop ai puterilor. După care se
prăbuşeau clătmmduse şi horcăind sub curenţii de aer. Şiroia nava de apă şi scăpăra
foc.
Mă preocupa mai curind gînclul ca magazia să fie repede baricadată, şi ceea ce se afla
în drum porunceam să fie aruncat în mare. Cum ştiu întotdeauna pe di
20
nafară din ce anume constă încărcătura mea, forma, di
mensiunile, pînă şi poziţia ei, odată ce asta este grija mea
de căpetenie din cauza echilibrului şi a tangajului mării,
nu îngădui niciodată să se facă economie la frînghii şi am
balaje — astfel încît tot au tras un folos de pe urma mea.
Dealtfel, mintea începu să mi se limpezească, dar la ce
bun să mai intru în amănunte ? Din proră ieşea în curînd
mai mult abur decît fum, ceea ce era oricum un rezultat.
Abia după asta începură să se ivească pasagerii de lux.
— Ce sa întîmplat, căpitane ? Şi de cei aşa de cald ?
— asemenea întrebări îmi puneau. Ca şi cînd erau năuci.
Sau refuzau săşi creadă ochilor.
— Foc ! — strigă cineva în faţă. Ba se mai trase şi
clopotul de alarmă.
— Grijania lor ! — Abia atunci miam revenit în
întregime.
Am ordonat ca domniile lor să fie strînse la un loc, apoi
iam închis în cele două saloane, unde am năpustit asupra
lor gramofonul, ca să petreacă. La uşă am postat
mateloţi, cu consemnul să nu lase pe nimeni să iasă viu.
★
Avusesem cîndva, la şcoală, un coleg, un băiat din
Friesland ; îl chema EbertsmaLeningen, care mă invitase
odată să petrec la ei vacanţa de iarnă. Lucru despre care
şia anunţat, bineînţeles, părinţii. Se pare, însă, că şi
aceştia erau oameni suciţi, căci la sosirea noastră nu era
nimeni acasă, în afara grădinarului. Plecaseră să se
odihnească pe Riviera.
Din această cauză, băiatul din Friesland sa indignat
cumplit.
— Leam scris doar că vin cu un musafir — privi el m
gol. Dar aşteaptă numai ! — îi scăpărară ochii.
Şi, pînă să se întunece, spărsese cămara. Se înţelege, i
am dat şi eu o mină de ajutor. Rîdeam şi1 ajutam. După
care am întins o masă ca-η poveşti, am făcut foc în casă,
scmteia faţa de masă de damasc aidoma cîmpiilor de
gheaţă, fiindcă făcusem o spargere pe cinste — şiam scos
la iveală şuncile şi cîniaţii ; am vrăjit pe masă adevărate
naturi moarte din cărnuri roşii şi cafenii. Numai că totul s
a stricat foarte. în parte, fiindcă spărsesem şi dulapul —
prietenul meu voia şi bani. Asta, însă, nu
a
smai e o amintire plăcută. Iar cealaltă este şi mai rea.
Am fiert rachiu la foc, apoi se ivi în cameră o fetiţă...
iar fetiţa asta izbucni mai tîrziu în plîns. Nu mai putea
fi consolată, plîngea amarnic.
Fiindcă sînt teribili adolescenţii de acest fel, asta nu
mai trebuie so spun. întocmai ca animalele, omul nu sa
trezit în ei, încă. Nici nam făcut caz prea mare de
această întîmplare, atîta doar că dimineaţa nea fost
ruşine să ne uităm unul în ochii celuilalt. Amicul meu
lăsă Ό carte de vizită pe biroul mamei sale, în care
mulţumeam de ospitalitate, apoi am plecat.
însă plînsul acela al fetiţei nu mia ieşit din minte
toajă noaptea. Mi se părea că1 aud mereu, nu era chip
să scap de el — ca şi cînd trebuia să ispăşesc pe loc păca
tul, sau aşa ceva. Mi. se părea aproape că simt aceleaşi
stranii bătăi de inimă.
Pentru că era aici, de astă dată, vaporul ăsta.
Mă simţeam un om inutil, de nimic, o zdreanţă, unul
în care sa cuibărit duhul stricăciunii, despre care pu
teai să bănuieşti că are să ajungă aci.
. Fiindcăxunde ajunsesem eu cu acest vapoî: ? — m
am torturat, învinovăţindumă toată noaptea —, de ce
oare îmi vor fi încredinţat minunăţia aceasta ? Căci era
un vaporaş splendid, repet, excelent întreţinut, eram şi
încurajaţi, în portul matcă venea funcţionarul principal
şi, oricear fi fost, trebuia anunţată pînă şi cea mai neîn
semnată zgîrietură. — Nici în poleială să nu fie vreun
defect — ni se spunea. Iar acum poleiala şi vopseaua se
coceau, împreună cu admirabilele, lustruitele cofraje.
— Ei, Kodor, ai păţito şi tu cu mine — îmi spusei (cu
gîndul la prietenul care mă recomandase, de ce mo mai
fi recomandat ?).
Vaporul începea să miroase ca.atunci cînd vase de lemn
vopsite proaspăt ard peun cuptor, sau altele la fel : ju
cării de copii, cutioare de lemn de Crăciun — sînt
mirosuri dulci şi greţoase, cît peaci să vărs din pricina
lor, pînă azi mie rău, de cîte ori văd vase de lemn de
acest fel. în zadar, am fost crescuţi ca să ne iubim
corabia. Iar lucrul teafăr e mult mai de preţ în ochii
noştri, încît dacă se sparge o ceaşcă, e pierdută o cheie,
22
toate acestea ne mîhnesc. Darmite una ca asta ? Ε o
durere cumplită, îţi ia aproape minţile
.•— Dar viaţa pasagerilor nu contează ? —
ma întrebat pe vremea aceea cineva.
Cum să nu, contează chiar şi viaţa noastră.
în zori, către două şi jumătate, am şi emis
semnalele de alarmă. Numai că şi asta a fost o
greşeală, de ce să nu recunosc ? Căci era
tîrziu, întîrziasem hotărît cu ele, Dumnezeu
ştie de ce ? Avusesem un spasm tetanic sau ce
naiba ? Să tot fi fost pe la unu şi jumătate
noaptea cînd ofiţerul se apropie de mine şi,
iuînd poziţie de drepţi, mă întrebă :
— Nar fi cazul să emitem semnalul de
alarmă prin radio, căpitane ?
Priveam tocmai barometrul şi cerul.
— Saşteptăm, fiindcă va ploua — zic eu.
— Sar putea să întîrziem, căci ce se
întîmglă dacă ia foc şi puntea...
Na mai apucat să isprăvească, şi nici nu l
aş fi sfătuit.
— Nu ia foc — am spus. Dealtminteri,
răspunderea pentru nave o poartă căpitanii
lor, nu domnii ofiţeri.
îşi văzu de treabă.
. Numai că, după o jumătate de oră, era din
nou acolo. •— Ordonaţi, în sfîrşit ?
— Nu.
Se înţelege, ar fi cazul să explic şi asta.
Dar, oare, cum să încep ? Si? nu uităm ambiţia
cîtă a fost sădită în noi la vîrsta tînără. Din
asta se încheagă apoi un sistem întreg de
responsabilităţi şi vanitate... curată nebunie,
23
în regulă, o ştiu şi eu. Dreptatea era de partea
lui. Cu toate acestea... Să ies din încurcătură
prin propriile mele puteri. iată ce stăruie în
om. Tocmai atunci ajunsesem la cuibul focului.
Fusesem personal acolo, îl văzusem. . Departe,
în interior, şi în partea anterioară deveni
vizibilă o pîlpîire măruntă, domoală şi
potolită, nu mai mult decît flacăra unei
luminări — asta să fi. fost tot ?
— Ei, slavă Domnului — miam spus, ca
un smintit stăpînit de o idee fixă.
Fiindcă, pe lingă asta, cerul era acoperit şi el,
bătea un vînt leneş, barometrul căzuse, de
asemenea... Aş fi fost gata să-mi dau capul că
va ploua. îndată, îndată, mai aşteptaţi cîteva
minute, fiindcă va ploua neapărat, în acest gînd
m-am năclăit apoi de-a binelea
.Adevărat că este neîndoios în firea mea ceva în
această privinţă. Niciodată nam fost în stare să cred în
primejdie, să cred că poate fi definitivă, că poţi pieri
chiar, De astă dată, era aici. Deoarece în zorii zilei, la
orele două şi jumătate, puntea se prăbuşi întradevăr şi
am început să ardem în flăcări. Poftim şi încercaţi să vă
închipuiţi nava aceea care arde şi arde, iar noi
continuăm să înaintăm în bezna nopţii, şi răspîndim în
jur lumină. Motorul tot mai lucra cu fidelitate, ca inima
unui om în agonie —∙ şia făcut datoria pînă la urmă,
fiindcă era un motor bun, un admirabil vaporaş excelent
construit, iar eu aveam senzaţia că trebuie să plîng sau
să mă reped în foc eu amîndouă mîinile, şi să mă
tăvălesc, înnebunit, în flăcări, pînă cînd voi crăpa.
— Acu' nare decît să fluiere — zise primul ofiţer, în
auzul meu, către cineva, cînd, în sfîrşit, am emis sem
nalele în serie şiam ordonat să se sune sirena.
Cu toate că nu era un om lipsit de respect, atîta doar
că se clătina cumplit, de parcar fi fost beat, sărmanul. In
ce mă priveşte, abia simţeam vreo oboseală. Oare ce
24
fusese, asta ? Ca şi cînd aş fi avut accese de turbare trei
zile în şir... în schimb, cum spuneam, nimic nam simţit
atunci din asta. Doar ochii mă dureau şi gîtlejul mi se
înecase de fumul amar. Beam apă cu lămîie în cabina
mea, căci acolo mă izolasem, trudindumă cu nişte
calcule inutile, din care reieşea că dacă naş mai avea la
dispoziţie decît patru ore, de fapt nu patru, ci doar trei,
ar ajunge şi ele ca să pot acosta la timp, cum se
întîmplase în faţa Triestului cu Giuditta.
Ne aflăm la şaizeci de mile de Alexandria — mă la
mentam —, ar trebui să se găsească vapoare prin apro
piere. Nu ştiu, însă, cum se făcea că nu se zărea nimic; în
amurg, mai plutea paralel cu noi un vapor ceh, însă îşi
pierduse şi el urma. Or, tocmai acolo, în faţa acelui ţărm
pustiu, nu se află nimic, nici insulă, nici vreun post de
salvare, nimic pe lume care săţi dea oarecare speranţă.
M am jurat atunci pe Sfînta Fecioară că pe un asemenea
vapor delicat nam să mă mai angajez niciodată —
presupunînd, fireşte, că vom scăpa cu viaţă. Odată ce nu
e de nasul meu. De ceo fi fiind astfel, de unde să ştiu ?
Dar nu e de nasul meu. Rămîn la vechea mea înde
letnicire, Doamne sfinte, oricear spune nevastămea. îmi
uram şi nevasta
.La orele trei dimineaţa, Don Pope, un
spaniol cu înfăţişare de om bolnav, se împuşcă
în cabina sa. Noroc că, în afara mea, nimeni n
a aflat. Fratele lui, Don Julio, un parazit tipic,
veni la mine şimi ceru să confirm că, în
calitate de rudă, este îndreptăţit să preia tot
bagajul fratelui său. Am confirmat. 85
Abia atunci veniră primele răbufniri
periculoase de vînt. Să opresc maşinile sau ce
să fac ? Cînd singura noastră şansă de salvare
era viteza. Am coborît întrunui din saloane,
ca săi pregătesc pe pasageri în vederea unei
debarcări forţate. Na fost însă chip, căci era
cît peaci să fiu sfîşiat.
25
— Ce fel de navă este asta ? Şi ce fel de
căpitan este ăsta ? — urlau şi de ici, şi de colo.
— De ce nai emis din timp semnalele de
alarmă? — răsări în faţa mea un vlăjgan tînăr,
cu priviri besmetice. Strîngea o palidă
nevastăcopil sub braţ, ca peun fel de boccea.
— Ţie tot una dacă crăpăm ? — urlă el, şi
buzele îi tremurau.
Am fost nevoit să scot din buzunar
revolverul.
Or asta, în astfel de împrejurări, nu e
cuminte. Se liniştiră întradevăr pe loc, gata
să se năpustească, ca lupii. Atîta doar că m
am folosit chiar de asta, de această clipă
unică. Am aruncat revolverul şi leam ţinut o
scurtă cuvîntare, spunîndule :
— Oameni buni ! Braţul mia fost sfîşiat
deo trapă, sînt leoarcă de sînge. Tunica mie
arsă, în aşa hal, încît mia fost pîrjoliţă şi
carnea odată cu ea. Vă puteţi da seama,
aşadar, cămi fac datoria. Trebuie să vio faceţi
şi dumneavoastră — am răcnit la ei. Se lăsă o
tăcere adîncă. — Dacă vă pierdeţi acum capul
— am conti • nuat —, îmi tăiaţi şi mie cheful,
ceea ce nare să fie bine, judecaţi singuri,
odată ce fără mine nu există scăpare. Dacă
însă rezistaţi, atunci vă promit, dear fi să mă
prăpădesc, că vom scăpa cu toţii, aşa cum ne
'aflăm acum aici... Uit aţivă la mine î Nu sînt
dintre oamenii care să nuşi ţină cuvîntul... —
Şi aşa mai departe.
Mi-e ruşine s-o mărturisesc, pentru că totul nu
era decît o momeală, însă avu un efect
miraculos. Atmosfera se schimbă radical,
26
trecînd de la o extremă la alta. începură să se
roage, să implore, cineva îmi întinse revolverul
aruncat, ca şi cum şi-ar fi oferit inima. Nu se
mai putea suporta nici asta
.Nişte armeni, de pildă, prinseră să mă
canonească cu dragostea lor, îmi mingîiau
tunica, şi turuiau cu atîta umilinţă, încît nu
izbuteam săi înţeleg. Cum nu ştiau
franţuzeşte, încercau toţi cinci "să ticluiască
împreună o limbă stîlcită, era teribil. Preotul
lor îşi ridică tocmai atunci asupra mea crucea,
tînguinduse asurzitor, improviza, în clipa
aceea, o slujbă întrun colţ. începu din nou o
aiureală şi mai cumplită.
Am luat deci hotărîrea de ai părăsi, de ce
leaş mai fi aruncat şi eu praf în ochi, cînd o
fată se crampona de mine, o tînără şi măruntă
miss nu mă mai lăsa să plec.
— Te ador, nuţi dai seama că te~ador ?
— întrebă ea printre zîmbete stranii,
ispititoare, în timp ce mă îmbrăţişa, încercînd
sămi ajungă la grumaz.
Era o fată superbă.
— Oare nai văzut că tot timpul la
dumneata mă uitam ? — ţipă ea. Nu pleca, nu
pleca — încerca ea să mă reţină din răsputeri.
— Deacum totuna e, totuna e — explica ea
tuturor. — O, prea dulcele meu idol !
îşi pierduse, pesemne, minţile. Părinţii, doi
bătrînei pirpirii, stăteau acolo cu un surîs
stupid pe faţă, ca unii care încuviinţează orice.
Şi era în privirile lor un fel de implorare
27
îngrozitoare", care spunea că, întîmplese
orice, numai să le salvez copila.
în cele din urmă, însă, izbutii să scap. Am
mîngîiat părul fetei... Şi mai mârturisec ceva.
Se află în om ceva, 'ceva ce niciodată nu va
putea fi pe deplin deseîlcit. în toiul acelei
groaznice harababuri îmi spuneam întruna ce
binear fi să ne sărutăm. Şi îndată prinseră să
mi mişune prin artere f^bre buiece.
Din toate acestea trag concluzia că în orice
om sălăşluieşte nebunia. în fiecare din noi.
Cuibul ei se află în străfundurile sufletului.
Am pus să se taie cu fierăstrăul catargul
din fa tă. ca nu cumva să se prăbuşească, şi
am luat ultimele măsuri dictate de
împrejurări. Motorul începuse să gîfîie sleit,
ba se auzeau şi scrîşnete prevestitoare de rău
din direcţia turbinei. Am ordonat arestarea
unuia dintre mateloţi, care voia să se arunce
în mare. Iar cînd am isprăvit şi cu asta, am
lăsat totul baltă.
,
Daţi drumul Ia aburi, ca nu cumva să se
producă vreo explozie — am dat ultima mea
dispoziţie
28
.După care mam întors în cabina mea şi mam încuiat cu
cheia. Luasem decizia ca, aşa cum făcuse Don Pope, să mă
transfer şi eu întro altă lume, de îndată ce luminile de afară se
vor stinge. Responsabilitate încoace, responsabilitate încolo, să se
descurce cum îi taie capul. Primul ofiţer e un om destul de
inteligent.
Nu eram nici cel puţin prost dispus. îmi spuneam doar :
ajunge ! Om netrebnic şi de nimic, ajunge ! La ce bun săţi baţi
capul cu propria ta persoană ?
Ε frumos, nam ce zice, nui aşa, să laşi totul baltă — e
insuportabil şi demn de dispreţ. Ε groaznic chiar azi să mă
gîndesc la asta. Atîta doar că eram zdrobit cu desă vîrşire, să nu
se uite. Şi doream moartea la iuţeală, de parcă miar fi fost o sete
cumplită.
Ceea ce e ciudat şi demn de reţinut : nevastămea nu mia
venit defel in mintd. Sau, în orice caz : nu mă putea reţine de la
nimic.
— Oricum, ea nu mă iubeşte — alungam viaţa din preajma
mea. Ceea ce avea o explicaţie simplă : din nou făcuse viaţa
aceasta a mea o cotitură la stînga. Iar se petreceau lucruri
ciudate acasă, şi eu nu mai aveam nici un chef de ele. Mi se
făcuse lehamite de toate.
Apoi miam astupat bine urechile cu vată, odată ce zarva de
afară devenise asurzitoare : tropotele, şi prăbuşirile, şi ţipetele
sirenei, ca şi cum o lume sar fi pregătit să se năruiască în jurul
meu. Or, eu doream un strop de pace pentru gîndurile mele.
Cu neputinţă de descris ce stupid mi se părea totul. Viaţa şi
toată truda ei. Parcămi căzuse de pe ochi un văl. Fiindcă ce rost
avusese toată această trudă ? în loc să fi rămas pe o margine de
drum, fluierind, ceea ce nar fi fost mai puţin lipsit de sens. N
aveam nimic ce să regret în urma mea.
Pe deasupra, mam spălat bine cu apă rece pe gît şi pe cap...
De ceam făcuto ? Nimeni să nu se minuneze, căci nam făcuto
de dragul lumii de dincolo. Văzusem odată un bătrîn solitar, un
suferind sălbatic, cu ochi mistuitori, care se hotărîse săşi încheie
socotelile cu această lume, aştepta doar ca, în încăperea de
alături, copilui bolnav săşi dea duhul — şi el mîncase în
ultimele clipe două ouă moi. De ceo făcuse ? Fiindcăi era foame.
Şi fiindcă viaţa ţine pînă ţine, adică pînă în ultima clipă.
în acest fel trebuie considerat şi acest spălat.Intre timp, se auziră de afară mai
multe detunături, urmate de strigăte, eu însă nam scos capul pe uşa ca bin'ei
mele.
★
în ce priveşte întâmplarea, oamenii mării ştiu multe despre ea. Se apropia
furtuna — de fapt de asta mă re trăsesem în cabina mea, ceea ce era un fel de
pecete pe sentinţa mea. Eram pierduţi.
29
Vîntul era destul de puternic, iar agitaţia tot mai cumplită, se întâmplă
cîteodată ca marea să fie agitată din străfunduri, de mari forţe. Undeva, în
direcţia nordestest, fulgera, ba chiar ploua, aici însă nu dădea Dumnezeu.
Vîntul mîna norii chiar spre noi, dar îi şi ducea îndată mai departe, încît
alunecau la iuţeală peste capetele noastre. Şi, cu toate că barometrul căzuse şi
mai mult, nu era nici o speranţă de ploaie, tocmai din pricina vitezei vîntului.
Intre timp se luminase afară, atâta doar că pe mine nici asta nu mă mai
interesa. Am tras aşadar perdeaua la fereastra cabinei mele.
Şi, cum stăteam astfel, aprinzînd încă o ţigară, dus pe gînduri, mă surprinse
deodată o pace binecuvîntată, ceva cum numi mai amintesc să fi cunoscut
vreodată. Ei:a un fel de înseninare, o înseninare celestă, fiindcă dispăruse din
mine orice amărăciune. Devenisem uşor aproape : gîndurile mele pluteau,
simţămintele mele nu mai aveau nici un lest...
— Aşa să fie moartea ? — reflectam. în acelaşi timp, însâ, parcă şi afară se
petrecea o schimbare, ca şi cînd sar fi întîmplat ceva în jurul meu. — Ce e
liniştea asta ? — începui eu să trag cu urechea. A încetat vîntul să mai bată ? —
Am sărit în picioare. în clipa aceea răsunară bătăi în uşă.
— Picură — spuse cineva peun ton şăgalnic şi fericit, apoi îşi văzu de
drum. Şi din nou : — Vine ploaia peste noi !
Eu tot mai stăteam locului, fără să mă clintesc de acolo unde mă aflam.
în aşa măsură mă zguduise cuvîntul. Căci, iată, eu îi părăsisem pe ei, ei însă nu
mă părăsiseră pe mine, aceşti băieţi de treabă. Nu mă dăduseră uitării, cu toate
că pest
30
enoapte fusesem tare sălbatic. Crud şi turbat. Insă aşa
sînt ei. Niţică mană cerească, şi necazul a şi fost dat
uitării
Vîntul se înturnase. Iar furtuna se prefăcu cleodatâ
aproape întrun uragan. Se năspusti întro clipită asupra
noastră tunetul şi ruperea de nori : ajunsesem întrc
vijelie încărcată de electricitate, salvatoare. Fulgerele
cădeau împrejurul nostru în mare. Vaporul, la rînduî său,
prinse să aburească.
Fireşte, umblam atunci deja undeva peafară. Ca ur
convalescent, însă cîtuşi de puţin fericit. Mă înfăşuraserr
bine în manta, deoarece dîrdîiam, şi asta era bine. Nu însă
să trăiesc.
Şi, ca să nu uit, o clipă am zărito şi pe missa cer
mititică. Pot spune că era teafără, cu desăvîrşire lucidă
nici măcar nu părea să se jeneze.
— Ah, căpitane, — ciripi ea — ah, căpitane. — Ade
vărat că se roşise niţel, în timp ceşi ridica spre mine ochii
strălucind în lacrimi.
Iam dezmierdat obrajii.
Fiindcă eră superbă, am mai privito o dată, ere
superbă.
Astfel am ajuns, întro zi şi jumătate, la Alexandria
— Fire and water bad masters * — îmi spune a dou? zi
ofiţerul. Aproape cu umilinţă, ca unul care vrea si dreagă
ceva...
— Şi nici măcar premiu navem de plătit nimănui —
am rîs eu, în timp ce contemplam împreună nava Fumega
încă, dar o şi stropeam din belşug, căci mai era fierbinte
ca iadul.
★
In ăst timp se îndrăgosti nevaistămea de un tînăr.
nobil de origine, Paul de Grevy, care cică ar fi avut rud
nişte conţi, o oarecare familie istorică, cu numele de
Latour du Pin, şi care era poreclit în lume, simplu, Dedin
Aşâi spunea şi nevastămea. Am băgat de seamă îndată
că1 adoră.
După ce anume .? După felul cum întreaga ei făpturi
părea ca şi opărită. Era moale şi. fierbinte. Şi, cu toate că
nu se prea uita la el, simţeam trecînd un curent de la
'* Focul şi apa, stăpîni re?
1 4:
:ea Ia tînăr, un fel de permanentă încuviinţare
fericită sau o solidaritate transfigurată. Mi 1a
prezentat cu aceste cuvinte :
u
— Iată1 pe cel mai simpatic prieten al
meu... fireşte, după dumneata — a adăugat.
De ceo fi adăugat, asta ? Ba mai mult : de
ceo fi fost aşa de sinceră ?
Atenţie ! Sinceritatea ei avea rostul de a mă
linişti, fiindcă odată ce rosteşte tot ce are pe
inimă, no să mă mai gîndesc Ia nimic rău, nui
aşa ? Cu toate acestea, la rău mam gîndit.
Poate sămi îndruge ea toate cite pofteşte,
dragostea străluceşte pe fruntea femeilor ca o
glorie.
Asta nu mai era o măruntă aventură gen
Ridolfi, era ceva mult mai serios, o simţeam
limpede.
De astă dală mai e şi. îndrăgostită — miam
spus. Prea bine, şiam început săi ţin pe
amîndoi sub observaţie. Din coada ochiului. Să
nu mă pripesc — îmi ziceam. Căci tinărul nu.
părea, deocamdată, chiar atît de îndrăgostit.
Părea mai curînd un tînăr orgolios. Avea
mustăţi în cîlcite şi gura dulce, iar pe faţă îi
stăruia o expresie atît de plictisită, încît părea
ferm holărit să nu ne amuze. Să mai adăugăm
îmbrăcămintea lui : o jachetă largă, dar
scumpă, din caleafară de largă, moale şi
lăbărţată, o pălărioară bizară şi nişte ghete de
alpinist — omul făcea impresia unuia care se
pregăteşte de vînătoare. Avea braţele fleşcăite,
ca ale unuia pe care lehamitea 1a stors de
orice vlagă.
Miam spus : ehei, asta este. Originea nobilă
obligă !
în schimb, în privirile lui mocneau focuri
perfide, da, un fel de luciri euforice, îndeosebi
cînd se uita la mine. Ca şi cum voia sămi
aducă la cunoştinţă :
—■ Degeaba faci mutra asta deşteaptă,
odată ce tot bou rămîi ! (Adică, eu rămîn bou.)
îmi spuse îndată ursdemare, şi încă de la
prima în tîlnire. Sa exprimat astfel : „Bătrîne
ursdemare". Am răspuns potolit :
— Nu sînt ursdemare, după cum nici
dumneata nu eşti sobolandeuscat. — Ceva
cam de genul ăsta. Şi iam zîmbit blajin.
Nu făceam decît să zîmbesc mereu.
Dealtminteri, eram curios ce are sămi
răspundă. îşi va da seama că mie scîrbă de el,
dacă nu pentru altceva, din cauză că se
străduia să se exprime ca marinarii. Avea
dealtfel oare cari legături cu noi, vreau să spun
cu navigaţia. Se tot învîrti în jurul ei, de aici
apoi expresiile sale teribile. Dar să nu uit, de
îndată ce lam zărit, miam adus aminte de Don
Julio şi calabalîcul său pe puntea înnoptată..
Căci ii semăna neîndoios, şi nu doar din pricina
prestanţei sale degajate, ci şi din pricină că
amîndoi aveau mustăţile date parcă cu miere
de albine. Erau moi şi strălucitoare ; bune de
sărutat şi cu un luciu noptatic pe ele. Iar buzele
frumos desenate, roşii. Am şi întrebato, acasă,
pe ne vastămea :
— Din ce trăieşte acest tînăr ?
— Ah, e scriitor — răspunde ea.
— Scriitor ?
— Mai are şiun unchi bogat — face ea cu
modestie.
— Aşadar, e parazit — miam spus eu
părerea fără să ezit, odată ce nu sînt∙ obişnuit
cu fasoanele.
u
Trebuie so fi văzut cît era de speriată.
■—■ Nu ţie simpatic, vai, zăuiiiu ţie
simpatic? — prinse ea să cotcodăcească. A fost
una din acele clipe rare cînd am simţit că mie
silă de ea. Din cauză că era atît de tare de
urechi. Fiindcă, de ce sămi fi fost simpatic ?
Pe deasupra, mă mai şi imploră. Ce sînt eu, un
fel de unchi mai în vîrstă, de la care speră
protecţie pentru iubiţii ei ? Vreun apanaj,
sfaturi sau ce naiba ?
— Te implor — se tîngui dînsa — iubeşte
1, Jacques, te implor, iubeşte1, e atît de bun cu
mine... — aşa o ţinu cîtva timp. Ciudată era, pe
cinstea mea. Nu prea discutasem încă
împreună despre fidelitate conjugală şi altele,
numi prea erau pe plac temele de acest fel. De
astă dată, însă, am întrebato :
— Săţi iubesc curtezanul, Lizzy ? — Şiam
rîs cu poftă.
în schimb, nevastămea se roşi toată.
— Nu te credeam aşa de mojic∙— făcu ea
dispreţuitor. Disperată. îmbujorată. — Nu mie
curtezan, cum să te fac să înţelegi că nu mie
curtezan ? — Şi se apucă să protesteze. Ba
trînti chiar cu pumnul ei mărunt în masă. —
Nu mie curtezan. Mie doar un foarte drag
amic vechi, pe care îl cunosc de mult. Şi pe care
lam reîntîlnit întâmplător. Eşti nebun de
legat, Jacques.
Adică, eu sînt nebun de legat
— !Numi poţi înşela ochii — am răspuns. Şiam
pregătit la iuţeală o comparaţie. — Ai şi început să fii
asemenea găinilor la vremea clocitului... — Şiam rîs,
am rîs cu poftă.
— Ai făcut şi febră. Oare ştii ceam văzut odată la
ţară ? Cînd o gospodină nu doreşte ca găina ei să clo
cească, o vîră la repezeală întro găleată cu apă rece,
sufleţelule... Ei bine, acelaşi lucru aş dori să1 fac şi eu
cu tine.
M~a privit uluită.
— Mata mă.asemeni cu o găină ?
•— Da, da. Bucurăte că, deocamdată, te asemăn
doar cu o găină.
— Deocamdată ? — vrea să ştie nevastămea.
•— Da, deocamdată. /
— Mă ameninţi ?
— Da, te ameninţ.
Şi cu asta am trecut în camera de alături. Gîfîiam
cumplit. %
Ea însă veni după mine şi, atingîndumă de braţ cu
un deget, spuse :
— Cît teai schimbat î Şi ce mojic ai devenit, zău
aşa !
Atît spuse, după care ieşi din încăpere.
Oare, devenisem întradevăr mojic ? Se prea poate.
Iritat ? Nu e cîtuşi de puţin exclus. După cum nar fi
exclus ca nevastămea să fi fost întradevăr nevinovată,
eram gata so cred şi pe asta, atît de candidă şi de
jignită se uitase la mine. Dar dacă totul nu este decît o
închipuire dea mea ? Femeile sînt copilăroase, tînărul
e un fel de cavaler, iar eu ceoi fi oare ?
Habar navea ce se petrece cu mine. Nu citise în
ziare despre nenorocirea mea, îi scăpase din vedere. Iar
cînd i sa arătat, era totul aranjat, scăpaseră cu toţii
teferi, nu era aşadar nimic grav.
— Vai, zău, ai avut un incendiu la bord ? — începu
ea să se lamenteze niţel. — A fost periculos ? — Şi altele
la fel.
Ce puteam săi răspund ? Să fi început şi eu aidoma
? Să gîfîi, să scot limba şi săi arăt cum voiau maţele să
mi iasă din gură ?
Nimic. Mă irita pînă şi glasul ei
35 ^
.•— Da, am avut un incendiu — am răspuns. Şi cu asta am şi
isprăvit.
Dealtminteri, nu doresc să fiu compătimit, nici ca alţii sămi
împărtăşească necazurile, odată ce ştiu că aşa ceva nu e cu putinţă. Nu
mă aştept nici la laude sau milă, căci ele nu au pentru mine nici un
preţ. Ceea ce sa întîmplat e bun întîmplat, şi cu asta — basta.
întrun cuvînt, eram iritat, recunosc. întotdeauna mă călcase pe
nervi. Lumea miera şi mai străină, petrecerile oamenilor, de neînţeles,
liniştea lor, iritantă. Pe un chelner, care nu se purtase cu destulă
politeţe faţă de nevas tămea, era cît peaci să1 snopesc în bătăi, —
peo bătrînică, de asemenea, dar să lăsăm asta. Ajunge dacă spun că
marinarul este de felul lui nervos cînd se află pe uscat, odată ce se
socoteşte jignit. Pe mare sînt, oricum, cineva, pînă şi ca simplu matelot
faptele mele au valoare, de comportarea mea ţine cineva seamă. Aici,
însă, nu mai sînt nimic. Mă transform întrun nimic. La asta să adău
găm şi gunoiul orăşenesc. Poate fi şi pe vapor murdărie, dar de îndată
ce ea nu mie pe plac, dau ordin să se frece jegul. Pînă şi sufletele le
frec cu peria, dacă aşa mi se năzare.' Atunci toate strălucesc, iar soarele
arde. Aici, însă, ce să spăl ? Văzduhul ? Fiindcă pînă şi văzduhul e
murdar. Cît despre oameni, parcar fi prins mucegai pe ei, prin podurile
caselor, ca boarfele vechi, iată impresia pe care mio lăsau, îndeosebi
iarna, cînd mişunau urduroşi şi cîrîiau, dimineaţa, prin tramvaie.
Toate acestea, doar aşa, ca să se ştie că nu ne prea încîntă uscatul.
Odată ce trîndăvim si ne pierdem. îndeosebi, după asemenea întîmplări
! Eram îngropat parcă întro îngrozitoare noapte fără sfîrşit, nu
izbuteam să mă smulg în nici un fel din ea. Mă aflam încă pe nava
zveltă şi elegantă, care înainta, înainta fără oprire, şi ardea duduind cu
flăcări în bezna nopţii, refuzînd să se predea. întocmai ca o fiinţă
omenească. Noaptea aceea avusese asupra mea efectul unui narcotic,
iar nava, ca propriul meu suflet în hău — nu sînt în stare să expfică în
alt chip. Noaptea mă trezeam văicărindumă şi ud leoarcă. Mă aflam
încă pe navă.
Nevastămea mă întreba, se~ înţelege,, şi în asemenea ocazii :
— Cei cu mata ?
Se ridica în pat, eu nici nui răspundeam. Preferam să vorbesc cu
mine însumi. Prin tramvaie şi pe stradă mă pierdeam în conversaţii
fără capăt. De exemplu :
— Ea are complicaţii sentimentale, eu însă nam. — Nu voi mai
atinge nici cu vîrful piciorului uscatul — îmi spuneam. — Dacă ţii cu
tot dinadisul, hai cu mine pe mare, odată ce locul meu acolo este...
în alte ocazii, tocmai pe dos. Anume, că nu vreau să mai văd marea,
odată ce nu ţin la viaţa de marinar chiar aşa de mult.
întrun cuvînt, începuse acea stare sufletească în care ∙< nu mai ştii
ce să crezi. Iar dacă crede cumva tocmai pe dos, şi aşai bine. Regretam
aproape că numi trăsesem un glonte în cap, în noaptea aceea.
36
Eram teafăr doar, nu sufeream deocamdată de nimic... numai că
întocmai ca ceasul de buzunar, care mai umblă precis şi normal, însă în
tictacul lui sa şi strecurat nu ştiu ce gol — adică în roţile lui ceva a şi
prins să se strice...
Intîmplător, însă, tocmai atunci acest fante Dedin îmi dădu niţică
putere, prin simpla sa existenţă. Pînă şi datorită faptului că începusem
să1 iau în serios, dar şi altor fapte, cum se va vedea îndată.
Ne aflam întro zi împreună la Cafe de Saint LUc, localul unui bun
şi vechi amic, al unui fost căpitan de corabie normand. Fireşte, Dedin
era şi el cu noi, căci în ultima vreme era mereu împreună cu noi. Cum
am suportat o asemenea calamitate, nici azi nu înţeleg. Şi nici cum o
făcea el.
— Cînd mai are timp să scrie scriitorul dumitale ? — îl judecam
uneori în sinea mea. Eram înclinat să cred nu numai că nu scrie, dar şi
că nu face nimic. Sau, poate, cară ţucalul unchiului său grof, după care
îşi pune frumoasa pălărioară vînătorească şi porneşte la cucerirea
Parisului. Eram, aşadar, permanent iritat.
Iam spus cu toate acestea nevestei mele întro zi :
— Se pare că Dedin ăsta e un băiat de treabă.
So fi văzut cum sa înviorat,toată.
— Nui aşa, nui aşa ? — întrebă ea fericită. — Ţiam spus doar.
— Şi aşa mai departe. Strălucea toată.
Intr-un cuvînt, astfel mergeau lucrurile, fără perdea, fir-ar să fie
37
!De ce fusesem atît de mărinimos ? Din două motive. Intîi,
fiindcă mă înduioşase. Nu fura, deşi ar fi avut ocazia so facă.
Dimpotrivă, mia adus portofelul, chiar el, domnul Dedin — îl
uitasem întrun bufet, pe masă, iar el nu1 vîrîse în buzunar,
ci mi1 adusese. Oare nui şi acesta un lucru ieşit din comun
?
Că nu fura !
Pe urmă, nu mai era chip să suporte privirile pline de
reproş ale nevestemi. Odată ce se uita la mine, de cînd cu
mojiciile mele de deunăzi, de parcă eu iaş fi omor it tatăl.
Acum, însă. dăi înainte î Nu mai era chip de scăpare.
Trebuia să fiu mereu cu el. Dacă1 socotesc şi băiat de
treabă. Cei cu asta ? înainte de toate, făcu încercarea de a
ne apropia pe unul de altul. Aveau loc diverse discuţii.
Ea mergea la mijloc, noi, domnul acela şi cu mine, în
dreapta şi în stingă ei. Iar nevastămea vorbea dintro parte
în alta :
— Dedin zice că există şi ţigări mai bune. — Soţul meu
spune că ar fi mai bine să mergem de astă dată ia un alt
cinematograf. — Şi aşa mai departe.
Uneori, Dedin îmi trimitea şi el.cîteo vorbă. Eu lui, însă,
niciodată.
Cum maş putea debarasa de tipul acesta ? îmi fră
mîntam mereu mintea cu întrebarea asta.
Pentru că, oricum aş privi lucrurile, situaţia nu era defel
roză. In cel mai bun caz, el era amicul ideal, care îi aducea
cărţi şi altele. îi spunea neîntrerupt ce bună artistă de
cinema ar fi putut , să fie (cu zăhărelulăsta văd că poţi ameţi
orice femeie, pînă şi pe cea mai deosebită) — întrun cuvînt,
el era sprijinul ei sufletesc, în timp ce eu eram soţul incult.
Cel care cîştiga bani şi trăgea la jug.
Eram dealtfel destul de întunecat, potrivit cu o astfel de
situaţie.
în schimb, la normandul meu mă simţeam destul de bine.
Era un om pe placul meu, nu trebuia săi explici ce înseamnă
cînd ţi se strigă în faţă ; — Ce fel de căpitan eşti ? Dumneata
răspunzi de viata noastră — si altele la fel.
— Spunemi drept, ţie dragă afurisita aceea ele mare ? —∙ mă întreabă
normandul ăsta. (Trebuie să adaug că niciodată la un moment mai
potrivit.) — Mie mia fost dragă întotdeauna, dar numai de pe uscat. —
Şi nechează de rîs. — Nu mai fă fasoane, ci mărturiseşte cu mina pe
inimă că te bucui'i cînd scapi din ocna aceea păduchioasă şi simţi sub
tălpi pămîntul ! îndeosebi după
peripeţia prin care ai trecut.
— Dumnezeu ştie —∙ răspund eu.
—∙ Mănînci oare, acolo, astfel de bunătăţi ? — mă asediază mereu.
Trebuie să ştiţi că adusese, în onoarea mea, cu propriile sale mîini, o
38
carne gustoasă, fiartă laolaltă cu un fel de păsat, un preparat din patria
lui, şi mă sîcîia cumplit să afle dacămi place mîncarea lui.
— Hai să stăm de vorbă despre ceva plăcut — îmi spune. — Iacă,
miam adus tocmai aminte. Nai fi dispus să deschidem împreună un
mic hotel de lux ? Ce spui de ∙ ideea mea ? Oare ce foloase ai de pe urma
acelei afurisite de mări ?
— Spui ceva — iam răspuns. — Numai să fie întradevăr un hotel
de lux, căci nevestei mele nui plac decît lucrurile de lux... — Şii arunc
nevestei mele o privire.
Ea, însă, continuă să coasă netulburată, prefăcînduse că na auzit
nimic. Trebăluia tocmai la un lucru de mînă, porumbiţa, broda cu fire
colorate nişte papuci de casă.
—■ Ei. ceaţi zice voi doi dacaş rămîne acasă ? — le dau eu ghies
din colţul meu.
Numai că nici domnişorul Dedin nu se clinteşte, fumează vîrtos şi
răsfoieşte revistele ilustrate, cufundat în sine.
— Bună carne — fac eu. Era bună cu adevărat. Nu atît gustul ei, cît
substanţa : era tare ca o talpă. Or mie întotdeauna mia plăcut să
mestec temeinic bucatele, odată ce am o dantură zdravănă.
— Dar boabele ? — vrea să ştie normandul.
— Bune şi ele.
— în acest caz, vom prepara aşa ceva la hotei — răspunde el.
— Prea bine — zic eu.
La naiba, mă gîndeam, ceo fi' brodind atîta, cînd nu obişnuieşte ? Şi
ce tăcere sa lăsat între ei doi, ce tăcere ! Iar eu nam decît să conversez
tot cemi trece prin cap cu normandul meu.
Nu ştiu dacă şi altora li-e cunoscută această senzaţie : cită
intimitate ascund asemenea tăceri între amanţi ! Fiindcă
închipuiţi-vă că femeia brodează fără vreun zor, celălalt
răsfoieşte pe îndelete gazetele, dar cu cîtă sigu
ranţă, de parcar spune : eu ştiu că tu mă iubeşti, iar tu ştii că eu te iubesc.
Ceea ce ne ajunge ia amîndoi. Despre efectul pe care 1a avut asupra mea
tăcerea aceasta, voi spune că, după mulţi, mulţi ani, cînd miam adus odată
aminte de ea, în America de Sud, mi sa urcat deodată sîngele în cap, chiar
şi atunci, ulterior. Lumea devenio sîngerie în faţa mea. Fiindcă o revăzui
cu precizie pe ne vastămea, şi tocmai în clipa cînd înălţa frumosui
căpşor de pe broderie, ca una care se ridică la suprafaţă din străfundurile
împărăţiei visurilor, numai ca sarunce o privire prietenului său, nu chiar
la faţa lui, ci doar la costumui cadrilat sau la rnînă — odată ce şi asta
ajunge. Şi, ca una care dobîndeşte puteri noi din asta, îşi muşcă frumuşel
firul, apoi îşi văzu de lucru.
Repet, sceha asta mai făcea asupra mea, şi după mulţi ani, o impresie
atît de puternică, încît eram gatagata să explodez. Pentru că oamenii cu
fire ca a mea sînt atît de greu de isatisfăcut, încît nu există fluviu de sînge,
ori cît de îmbelşugat, care sai poată domoli. Dar să mergem mai departe.
Cartea aceasta poate cămi va demonstra dreptatea.
— Cui pregăteşti papuceii aceia minunaţi ? — am întrebat întrun
tîrziu, după ce aproape mă lovise damblaua. Atîta doar că âştia nu lăsau să
pătrundă nici un străin în împărăţia lor.
— O surpriză pentru domnul Lagrange — răspunde nevastămea. Eram
lămuriţi şi cu asta. Mia închis gura. (Doamna Lagrange era o prietenă a
nevestei mele.)
— Ştii ce ? Vom face hotelul acela şi vom găzdui întrinsul femeiuşti
nostime — fac eu către amicul meu, deoarece trebuia să spun ceva.
Adevărat că, în loc de femeiuşti, intenţionam să folosesc alt cuvînt, însă
normandul ma înţeles chiar şi aşa, nevastămea aşijderea. îşi luă îndată
papuceii. Era ofensată.
39 4
■— Ei bine, să mergem acasă — zise ea cu răceală. — Nu mă simt bine.
r Să mergem.
Era, întradevăr, palidă. Am pornito către casă. însă Dedin venea după
noi, se înţelege, ba se instală împreună cu noi în trăsură, ca să ne petreacă
pînă la poarta casei. Ce ţi~e şi cu prietenii credincioşi ! începusem de pe
atunci să tremur. în poartă, apoi, ca şi cum nici naş fi existat, îşi ia
îndelung rămasbun de la nevastămea, de parca
40
rfi voit săi facă un jurămînt : o strînge de mină şi ochii şii
împlîntă aproape în obrazul ei — toate acestea' de faţă cu
niine. în clipa aceea mia venit o idee diabolică.
— Ai să te culci întradevăr ? — o întreabă el îngrijorat pe
nevastămea — făgăduieştemi cai să te culci •fără întârziere
— şi altele.
Asta întrecea orice măsură, nui aşa, atîta grijă, cînd eram
doar şi eu acolo. Mam gîndit să1 speriu oleacă pe tânăr.
— Hai, vino şi dumneata sus, tinere — iam spus —, nai
vrea să ciocnim un păhărel de rachiu ?
Mia trecut prin cap pînă şr gîndul că, odată ajunşi sus, am
săi fac vînt de la etaj. Fiindcă locuiam la al.şaselea etaj, de
unde aveam o frumoasă vedere asupra unei pieţi întrun
apartament spaţios, care fusese pe vremea aceea gol.
De ceor mai fi încă aşa de lunateci, odafă ceau gustat din
toate, făcînd în acest apartament spaţios tot ceau poftit ? —∙
mam întrebat. Căci eram definitiv convins că nu este vorba de
o prietenie nevinovată. Tocmai datorită celor întâmplate la
cafenea, însă şi judecind după alte serii ne, neîndoios. De
exemplu : nevastămea îi spusese : — Dămi chibritul î
Aşa ia spus, am auzit doar cu urechile mele că1 tutui este.
Cum săţi fixezi aşa ceva în memorie ? Cum săţi demonstrezi
ţie însuţi, ulterior, că nu e vreo eroare la, mijloc şi că sa
întâmplat întocmai ? Fiindcă, mai tîrziu, nuţi mai vine să
crezi, noaptea nuţi vine să crezi, odată
ce cuvin tul şia luat, oricum, zborul.
★
Ajunşi acasă, am culcato pe nevastămea în pătucul ei. Căci
dîrdîia şii clănţăneau dinţii, draga de ea, deşi eu. bănuiam ce
anume are, cei apasă inimioara — ce altceva decît că tot mă
mai aflam în acel apartament... dar miam spus : nu face nimic.
Şi de ciudă, sînt prezent. Pînă atunci, pînă cînd... Ba, am avut
un chef nestăvilit de a o îmbrăţişa fără întârziere. Căci aşa este
omul.
Odată ce, pe lîngă toate, mai şi plîngea, izbucnise în plîns. îar
cînd mi se întâmplă să văd o femeie plîngînd, nu mai dau
chezăşie de mine. Mă impresionează cumplit
— .Ce ai, porumbiţa mea ? — am întrebato. Ea, însă, continuă să
plîngă. Cu deznădejde, ca un copil. îi scoteam tocmai ciorapii.
— Nu plînge, porumbiţa mea dragă, — iam spus cu glasul răguşit.
Oricum, ciudată făptură e şi omul. Mă gîndeam : voi avea cel puţin o
clipă frumoasă, în timp ce domnişorul aşteaptă afară. Drept să spun, eram
năuc dea binelea.
41
Ea însă se împotrivi, fireşte, ceea ce se putea înţelege, împurpurînduse toată.
Lasămă — şopti ea, fierbînd de ură. Ceea ce ma aprins şi mai crîncen. Cu cît ea se
zbătea mai tare, cu atît eu mă aprindeam mai vîrtos. Fiecare atingere era ca focul,
faţa mi se umezise toată, de lacrimile ei.
Încerca să mă respingă, încordînduşi toate puterile, ceea ce, fireşte, nu se putea.
— Ei, ei — am spus —, nu cedez dacă nu vreau.
. Am ridicato în braţe, cu plapomă cu tot. Atunci, însă, mă izbi cu pumnul drept
în faţă. Am amuţit.
Fireşte, aş fi putut so zdrobesc întro clipită. Întîi pe ea, apoi, înşfăcînd un şan
sau un cuier, să dau cu el in scăfîrlia domnişorului pînă la ultima suflare. Numai că
asupra mea asemenea gesturi acţionează tocmai invers, în toate privinţele. Dacă o
femeie e capabilă de una ca asta, nare decît săşi ia catrafusele, fiindcă nu mă mai
interesează. Am lăsato din braţe şiam pornit către ieşire.
Numai că plîngea cu şi mai multă furie, nu puteam să ies, căci sar fi auzit afară.
Mam plimbat aşadar în sus şin jos prin încăpere.
— De ceo fi plîngînd atîta ? Ceo fi avînd ? Ah, deci asta era î
Privirile îmi căzuseră pe oglindă. Unul din ochi îmi era însîngerat, plin de sînge.
îmi vîrîse, bestia, degetele în el.
însă zăcea acolo şi cămaşa ei, minunata cămaşă de mătase chinezească, pe care i
o adusesem din călătoria mea — se rupsese de pe ea în fîşii, făcută ferfeniţă.
Plînge mai curînd pentru cămaşă — miam spus. Şiam zîmbit. — Sau o fi
speriato aşa de rău hotelul ? — Pînă şi acest gînd mia trecut prin minte. — Că aş
putea să rămîn pe capul lor ? în locuinţa asta mută ?
Cît eşti de nesuferit, de grosolan ! — plîngea ea fiurioasă. — Mă duci
între nişte bădărani respingători. B
amă mai şi jigniţi împreună. Voi deveni deacuni hangiţă ? — exclamă
ea deodată,
La care am izbucnit în rîs.
— Asta te necăjea ?
— O. nu, nu asta. .
— Atunci, ce anume ?
Nu răspunse.
Este bine, poate, că n~a răspuns. Căci ce altceva o necăjea decît ceea
ce spusesem. Anume, că este nevoită să trăiască împreună cu mine, Or,
asta o ştiam şi eu, nu era de dorit so şi mărturisească,.
Miam continuat deci plimbarea prin încăpere, cu o cîrpă udă pe
ochi, rumegînd în sinea mea decizii parese definitive.
— Spunei lui Dedin că mă simt mai bine şi trimitel acasă —∙ se
auzi după cît va timp.
— Am înţeles — am răspuns, ba am făcut şi o uşoară plecăciune.
Apoi am ieşit.
Asta nui a bună — miam spus. — Căci se abuzează de răbdarea
mea. Am săvîrşit şi pînacum o greşeală, lăsînd ca lucrurile să ajungă
aci. Fantele trebuia azvîrlit în stradă mai curînd. Am intrat la el, cu
batista pe ochi : Asta însă na binevoit să remarce. Iar citea.
— Ce om citit eşti — îi spun. — Cîţl ani ai ?
— Treizeci.
42
— Iar eu am patruzeci şi doi — îi spun —, cu toate acestea fac
pariu că te dobor cu un deget, ce zici ?
Rîse. Şi avea dreptate. Odată ce aşa nu ise vorbeşte. Ca un mucos la
şcoală,
— Se prea poate — îmi răspunde, şi zîmbeşte stăruitor.
— Te dobor însă în aşa fel, încît nu te mai aduni de pe jos — zic eu.
— Ce profesie ai ?
— Am fost asistent de "farmacist — răspunde, îhdrep tînduse
totuşi întrucîtva din şale.
—∙ Nu caut să aflu ce ai fost, ci ce anume eşti, din ce trăieşti ? Pot şi
eu pretinde caş fi meşter violonist, numai pentru că am încercat să
cînt la vioară. Te întreb, ce eşti acum ?
Domnişorul Dedin prinde săşi rotească ciudat privirile.
Nu sîpt nimic — răspunde într-un tîrziu, schiţînd zîmbete bizare
43
— ,Iaca, vezi, în sfîrşit, o vorbă la locul ei.
Dumneata nu eşti nimic, înţeleg asta. Dar din ce trăieşti
?
— Asta este întradevăr un mister — răspunde el, şi
vîră în gură o bucăţică de zahăr.
Odată ce era invulnerabil berbantul ăsta, astăzi ştiu
că era. Pe masă rămăseseră bucăţi de zahăr de la ceai, pe
acestea le sugea cu cel mai desăvîrşit calm. Nici nu prea
era dispus sămi mai răspundă, miar fi întors cu dragă
inimă spatele, dar nu îndrăznea.
— Aşadar, ăsta este un mister — zic eu. — Ai, poate,
un unchi bogat care te întreţine ?
— Unchi ? — întreabă el. — Ce fel de unchi ?
— Păi, un unchi cu avere ; ei, hai, nu te mai codi,
tinere, unul care te ajută din caritate. — Se făcu stacojiu.
Eram gatagata să cred că, în fine, se întîmplă ceva. Căci
o doream din toată inima, era dorinţa sîngelui meu. —
Da, nu. Tînărul continuă să zîmbească.
— Ce fel de unchi ? — întreabă el ∙ senin, cu inima
imaculată. — Nam nici un unchi.
* Era cît peaci să cad din picioare. Fiindcă, de astă dată,
o crezusem. Nui credeam de obicei nici un cuvînt, de
astă dată însă, da. Căci coincidea cu părerea mea, anume
că băiatul este un parazit.
A fost cea dintîi surpriză. A doua avea să urmeze în
dată, cînd tînărul se ridică şi adresă sufletului meu
următorul apel : Mă roagă să nu mă pripesc. Sînt acum
întro stare sufletească proastă, tocmai de asta să nu mă
pripesc.
Era ceva cu totul neaşteptat. Ce voia oare cu starea
mea ? — Să nu mă lansez în nici un fel de afacere, în
deosebi nu în cele la care nu mă pricep. Şi, mai cu seamă,
nu cu normandul acela.
— Aha — cuget eu —, hotelul ! Şi de ce să nu mă
lansez ?
— Fiindcă normandul acela este o lichea. Da, da, o
lichea, care caută să te tragă pe sfoară. Te va jupui, deoa
rece eşti de bună credinţă...
Adică, eu. Şi dîn nou stăruie cit poate asupra stării
mele sufleteşti. Spunînd că "sînt acum prost dispus, că
sînt agitat...
— De ce sînt agitat ?
44
Ε lesne de înţeles — răspunde zîmbind lar<* Un om care a suferit atîta şi a trecut prin
cîte ai t'^ut dumneata în ultimul timp.,^ ..∙;
,. — Prin ceam trecut eu ? — am pus o nouă întrebare. — Ce ştii
dumneata despre asta, dar ceea ce e mai important : ce te priveşte ?
Tînărul rîse. (Căci era invulnerabil, cum spuneam, asta îi era esenţa şi
secretul.)
— Nare rost să glumim între noi, căpitane, — răspunde el, şi iar
se îmbujorează niţel. — Să nu glumim — repetă el cu o nobilă
aprindere.
Odată ce ştie el prea bine ceam păţit eu cu nava aceea, cu cît eroism
am conduso — era cît se poate de bine informat —, în aşa fel ca să nu
se plătească nici cel puţin primă vreunui salvamar...
Asta mă interesa pe drept cuvînt, deoarece avea întradevăr
dreptate în privinţa primei. Eram destul de mîndru că nu plătisem nici
o primă. De unde o fi ştiind el toate acestea ? Odată ce nu discutasem
cu nimeni despre întîm plare, cu absolut nimeni, numi ardea de aşa
ceva.
Căci aşa este . omul. Simţeam, pe cinstei mea, că mă ia cu călduri.
Pentru că, la cele spuse, adăugă şi un nume, numele persoanei care îi
explicase totul... un bărbat vestit, minunat, adevărat specialist în
afacerile maritime, pe carey îl preţuiesc şi eu în mod deosebit. Cică, aş fi
un erou.
Căci aşa e omul. Se apucă cineva să1 laude, la care îi . poţi prinde
verigă în nas. Aşa a fost, este şi va fi chiar în ceea ce mă priveşte.
îndeosebi în acest caz, întrucît e un punct din caleafară de sensibil
pentru mine accidentul acela, şi va rămîne cît voi trăi.
— Stai jos — iam spus tînărului, atît eram de curios să aflu dacă
sînt cu adevărat un erou, şi nu doar o lepădătură acoperită de ruşine.
Căci asta no ştii niciodată cu siguranţă..
— Poftim — miam spus —, trebuie să laşi lucrurile în voia lor, să
nu intervii, şi poţi fi pînă şi glorificat. Dar dacă au în adevăr dreptate,
iar eu am condus de fapt cit se poate de bine nava aceea ?
— Stai jos, amice, — iam spus ticălosului aceluia. Ba mia venit în
minte şi căi făgăduisem rachiu cînd îl luasem sus. — Nai vrea să bem
ceva ? ∙— lam întrebat în nemaipomenita mea încurcătură.
— Cu plăcere — răspunde el.
Atît de larg zîmbea, încît era cît peaci săi zboare ochii clin orbite.
îşi bătea joc de mine. Astăzi ştiu că de mine îşi bătea joc, şi mai ştiu şi
de ce anume. Fiindcă mă păcălise* fusese mai isteţ decît mine. Ce
anume.voia ? Ε cît
/
se poate de simplu : voia să scape din încurcătură, să mă dezarmeze —∙
văzuse că nu mă port ca o fiară, aşa că ma tratat în consecinţă. Nu era
prost tînărul.
Nu mie ruşine decît că am fost atît de credul — de fapt, nici azi nu
sînt altfel, dar să lăsăm asta.
Întrun cuvînt,v a fost mai isteţ decît mine. Dacă mă gîndesc bine,
nici nu e de mirare. Odată ce se întîmplă ca, uneori, prin mintea
noastră să treacă sisteme întregi. Bunăoară : — din nou întrebarea
dacă nu cumva mă înşel şi am dea face cu un tînăr cum nu se poate
mai de treabă ? Un amic onest al cinstitei şi minunatei mele neveste ?
Cum, aşa ceva să nu fie cu putinţă ? Să nu existe una ca asta ? Căci,
gîndiţivă la felul cum îmi curtează nevasta, apoi sinceritatea —
această sinceritate admirativă reciprocă, la naiba ! Pînă şi ăsta e un
argument în favoarea lor, apoi portofelul pe care mi1 adusese fără să
ezite. Un cuvînt ca o sută : am văzut cîndva o statuie în Italia, care
reprezenta pe un tînăr erou ; pe pieptul lui se află un leu, cu toate
acestea priveşte plin de seninătate — pe cinstea mea, această statuie
am revăzuto în gînd, atît de. cinstit părea băiatul. Mînca zahăr şi mă
privea ţintă în ochi. Pe deasupra, zgîndărea tocmai situaţia mea. Ba
îmi mai şi arăta nişte prilejuri de cîştig, la care pe mine mintea nu mă
dusese niciodată. Prilejuri de cîştig extraordinare. Şi
nu pe seama lui, ci pe seama mea.
*
— Este dea dreptul colosal — am spus. — Cum ţia venit aşa ceva
în minte ?
Pot spune că ne împrietenisem, binişor.
— Cum mia venit în minte ? Păi, mai aflu şf eu cîte ceva. Iar că
acest lucru îţi vine întocmai ca o mânuşă, îmi dau capul. Parcar fi fost
anume croit pentru dumneata. Nu hotelul, ci asta.
Fiecare vorbă a lui era înţelepciunea însăşi. Eram uluit. Odată ce nu
mai pomenisem niciodată ca un outsider să dea sfaturi unui
profesionist în chestiuni maritime.
Era vorba de societăţile de salvare, şi senţelege din nou în legătură
cu accidentul meu, cu care prilej îmi salvasem singur nava, fără vreun
ajutor, şi altele. Pe neaşteptate, îmi puse întrebarea : De ce nu încerc să
pătrund şi eu întro astfel de societate ? întrun salvamar ?
Era o idee admirabilă, odată ce nu există un loc
mai bun pentru mine. Avea dreptate.
*
Se cuvine, fireşte, să lămuresc, |n fine, ce fel de societăţi sînt
acestea.
Lucrurile sînt destul de simple. îşi plimbă navele de patrulare în
zonele primejdioase, iar cînd un vapor se găseşte la ananghie, îl
salvează — se înţelege, în schimbul unui tarif adecvat, odată ce
asemenea lucruri nu sînt ieftine.
In schimb, angajaţii au lefuri grase, slujba fiind grea. Şi, oare, ce mi
se potriveşte mai bine ca slujbele grele ? Repet, mam minunat să aflu
acest adevăr simplu. Oricum, era în regulă.
— Cum sar putea intra ?
— Nai fi dispus să pleci la Londra ? — mă întrebă cu blîndeţe.
— De ce tocmai la Londra ?
46
Mia explicat îndată. Acolo am nişte relaţii, nui aşa ?... (Pomenisem
chiar eu ele ele, în cursul convorbirii noastre.) Pe urmă, acolo este o,
oarecare mişcare, de fapt acum începe adevărata mişcare. Se vorbeşte
pretutindeni, că, dincolo, sau aşternut serios pe treabă... Era şi asta
adevărat.
— Să mă duc definitiv acolo ?
— De ce să nu te poţi duce ? — întreabă flăcăul ăsta binecuvîntat.
— Pentru că nar avea nici un sens să mă duc pentru o perioadă
scurtă... — Ştii ce ? Ai perfectă dreptate — am exclamat eu bucuros. —
De ce nu maş putea duce ? Ε o idee excelentă, căci ce mă leagă pe mine
de acest loc ?
Mam şi îndreptat îndată către biroul meu, după un creion.
— Aşteaptă, sămi notez totul, ca nu cumva să uit ceva. Căci mîine
îi scriu cuiva la Londra...
Acesta a fost momentul cînd sTa întîmplat, în sfîrşit ceva în camera
aceea.
N-aş · vrea să fiu de nimeni socotit nebun, odată ce nu sînt. Dimpotrivă,
instinctele mele sînjţ cît se poate d
elucide, nicicînd nu mă înşeală. Dacă afirm că sa urnit
acolo ceva în aer, puteţi fi siguri că aşa stau lucrurile. îi
spun, în timp ce caut agenda :
— Ε frumos din partea dumitale că te interesezi de
afacerile mele, îţi mulţumesc. Nu ştiam că te preocupă
în aşa măsură afacerile.
— Doar afacerile altora — răspunde domnul Dedin.
— Fiindcă eu nu mă prea descurc, după cum ai binevoit
şi dumneata să remarci.
Mia plătit aşadar cu aceeaşi monedă mojiciile.
înainte de orice. Şi cu ce fineţe i îi scăpărau ochii. Apoi,
îndată :
— Acum o sămi notez şi eu ceva, dacă îmi dai voiea
căpitane. — Şi se hlizi la mine.
Aceasta a fost clipa cînd miam regăsit mintea. Nam
so uit niciodată. Pentru că sînt tot atît de sigur, pe cît
de sigur sînt că trăiesc, că îşi nota ceva în legătură cu
mine,.
De cîte ori nu mam gîndit la asta, cîte nopţi miam
frămîntat eu mintea î Ba, aş mai da şi azi ceva să pot
pune mîna pe carnetul acela.
Căci tarei mai străluceau ochii, repet, parcă de o
lumină stranie. De cine anume îmi amintea, de care
dintre ticăloşii întîlniţi în viaţa mea, no ştiu nici azi.
— O, Doamne, păi ăsta sa şi plictisit de sărăcuţa de
ea —■ mia fulgerat prin minte. — O expediază la
Londra* fiindcă vrea să se descotorosească de ea. — Şi
era aproape să scap o exclamaţie de uimire.
Sar putea ca şi despre asta săşi fi notat ceva. Cum
izbutise să mă ducă !... — Căci omul îşi notează cînd îi
face deosebită plăcere neghiobia altora... — Cemi mai
păsa mie de ochiul rănit sau de orice altceva...
— Ei, vezi ? — doream săi spun nevestei mele.
Inima îmi era săgetată de o durere ciudată. — Ei, vezi ?
Ticălosul ăsta î
Căci nu se face ca această fiinţă graţioasă,
minunăţia asta de femeie, să ajungă otreapa unui
golan...
Mărturisesc că habar naveam ce să mă fac cu el.
★
Pentru că în viaţă totul e legat de convenienţe.
48
întro asemenea împrejurare nu mai poţi face accese de furie, nici săţi reiei indignarea
de adineauri, după ce teai bătut pe burtă cu cineva
.Totuşi, nam stat mult pe gînduri. Marn apropiat de el şi iam
ridicat capul apucîndu4 de bărbie ca peo fetişcană, ca să mă privească
drept în ochi. Păli îndată.
— Amuzăte copios cu notiţele dumitale — iam spus. Şi iam spus
o cu o blîndeţe nemărginită. — Sînt, probabil, instructive — am
adăugat cu aceeaşi blîndeţe. Iar acum, pleacă ! — am spus brusc.
— Ah, aşadar, mă dai afară, căpitane ? — începu el să rîdă puţin.
Nu prea izbutea să spună ceva, odată ce mina mea era pe mutra lui.
— Da — am rostit. — Miai dat sfaturi bune, le voi şi urma, dar sa
făcut tîrziu. — în timp ce ochii mei exprimau evident : — îţi mai dau
drumul de astă dată, însă dacă pun încă o dată mina pe tine, nare să
fie bine.
La care neam strîns mîna. A fost şi asta tare ciudat. Am şi rîs
amîndoi de asta. Şi de asta. în sfîrşit, plecă.
Mam oprit în mijlocul încăperii şi mam gîndit :
•— Care va să zică astfel stau lucrurile ? — Şiam mai stat acolo o
bucată de vreme. Apoi mam mai gîndit :
— Nu face nimic. îi scriu lui Kodor la Londra. De ce nu iaş scrie ?
Şi de ce nu maş duce acolo ? Numai pentru că ma sfătuit el ? Pe mine
asta nu mă împiedică cîtuşi de puţin.
Din clipa aceea mam gîndit mult la acest lucru, fiindcămi spuneam
: dacă mai rămîn patru sau cinci ani în această slujbă, e în regulă.
Fiindcă tot nu voi avea decît patruzeci şi şapte de ani, nu tocmai tînăr,
însă nici prea bătrîn. Aş mai putea trăi niţel. înjghebez o mică
întreprindere proprie, sau îmi investesc inteligent banii... Vorba vine,
dacă ai din ce, este şi cu putinţă. Atunci am să revin, voi trăi cu ea aici.
Pentru că ajunge cu pribegia. La asta visam.
Căci treizeci şi unu cu cinci fac treizeci şi şase — nici ea nare să mai
fie chiar tînără, ori pînă atunci poate să se potolească. în orice caz, mă
voi strădui să pătrund întro astfel de societate. Odată ce acolo se
cîştigă frumuşel.
Efectul pe care 1-a avut asupra mea acea notiţă din carnet o
demonstrează faptul că mi-am cumpărat şi eu pe vremea aceea o agendă,
în care am notat de atunci totul : gîndurile şi proiectele — bunăoară şi pe
acesta. Cu toate că despre asta nu figurează decît
49
:„Cinci ani de muncă silnică. Socoteşfcei astfel." —
Nimic altceva.
Despre Dedin, nici atît. Ceea ce e uşor de înţeles,
căci a şi dispărut atunci definitiv.
— Ei vezi ? — aş fi dorit săi spun nevestei mele. —
Cum tea părăsit şi cum sa speriat. — Odată ce un strop
de bucurie răutăcioasă nu poate fi tăgăduită în
asemenea situaţii. — Cel puţin îţi poţi da seama, în
sfîrşit, cine era tînărul acela.
Adevărat, însă, că sa îmbolnăvit aproape datorită
celor întîmplate. Era şi asta vizibil, odată ce se ofilea
văzînd cu ochii, evident din această cauză. Aşadar, şi
asta deschis, fără perdea. Fiindcă de cînd sa culcat
atunci în pat, nu se mai sculase. Glasul îi era slăbuţ,
firav, subţire, ca al copiilor după tUsea convulsivă. Faţa
ei părea congestionată ca deun guturai, era tumefiată
de lacrimile tăinuite. Şi, pe deasupra, nu scoate o vorbă.
— Poftim — miam spus — acum mă urăşte. Poate că
şi pune ceva la cale în sinea ei. Pentru că, drept să spun,
nu se întîmpla pentru prima oară că alungam din
preajma ei nişte domni dubioşi. De pildă, chiar înaintea
incendiului meu, alungasem un isteţ fercheş, profesor
de desen, care tocmai se pregătea să se facă regizor de
cinema. Asta nu fusese însă o treabă prea serioasă.
Odată ce ia fost de ajuns săi arăt cum rup în două cu
mîna goală un pachet de cărţi de joc,, apoi îndată, cu
.prilejul unei excursii, o potcoavă de cal, în aşa fel încît
nici nu îmi sprijineam cotul... a doua zi dimineaţă
flăcăuaşul se şi evaporase. Unui medic primar,
specialist al căilor respiratorii, ia fost de ajuns săi
arăt, spre a1 distra, muşchii antebraţului, invitîndu1
săşi scape fără teamă scalpelul sau cuţitul de buzunar
pe ei, de unde îndată alunecă, nui aşa ? (A şi alunecat,
zău aşa.) — Adevărat că iam povestit, de bunrămas,
cum ia fost ruptă falca unui matelot metis cînd, odată,
mîna mea sa rătăcit prin apropiere... neghiobii ! Ca şi
cum slăbiciunea nar fi, în asemenea cazuri; la fel de
periculoasă ca şi puterea ! Atîta doar că pe ăştia îi trec
sudorile pînă şi la cea mai palidă ameninţare.
Sînt totuşi obligat să constat că, în legătură cu aceşti
doi domni, nevastămea na manifestat nici un regret.
De astă dată însă, da, era acurn tare distrusă. In ce mă
50
priveşte, îi simţeam de asemenea ura. deoarece ea radia din ochii şi din feţişoara ei
Încinsă, Din fiecare gest. î
liubise, aşadar, pe filfizonul ăsta, fără doar şi poate — lucrul acesta ieşi
astfel la iveală.
De ce oare. o fi iubind o femeiuşcă minunată ca ea o asemenea lichea
? — mă frămîntam eu în cîte o noapte, ideeai caraghioasă, recunosc, ca
ambiţiile cuiva să se extindă pînă şi asupra iubitului nevestesi. Ce să
faci însă dacă aşa e inima omenească ? ! Inima omului este tristă. Şi eu
nu mai pridideam să mă întristez din pricina vieţii, după cum nu
pridideam so admir. Nebunia şi frumuseţea ei.
Fiindcă, de pildă, aici nu ajută nici tînguirea, nici înţelepciunea.
Anume, că bărbaţi eminenţi devin saltimbancii unor femeiuşti
capricioase, ai unor chelneriţe şi balerine, după cum e îndeobşte
cunoscut. Cu toate acestea, omul îşi spune : — dacă femeia asta ar iubi
un profesor de o oarecare valoare sau un bărbat cu un sublim intelect,
şi asta ar fi amar, însă am putea cel puţin înţelege. Dar ceo fi iubind la
un crupier de nimica ? (Deoarece descoperisem că domnul Dedin fusese
nu demult şi crupier, ba pe deasupra întrun club destul de deocheat.)
Cu toate acestea, o compătimeam, trebuie să constat, odată ce este
adevărat. Dealtfel : de ce nai putea compătimi o femeie bolnavă de
dragoste ? Şi, pe urmă, era atît de fragilă, abia se ţinea pe picioare.
Parcă întinerise : devenise copilăroasă, fricoasă, iar pe mine mă durea
inima şi din această pricină, că nu mai e impertinentă ca înainte. Am
pomenit, parese, că locuiam în apropierea unei pieţi spaţioase,
nevestei mele ia fost întotdeauna drag cerul larg şi o panoramă în faţă.
Citea, blîndă şi cufundată în sine, pînă seara, iar în asfinţit se ridica şi
contempla îndelung peisajul. în asemenea clipe era ca un fel de tran
dafir care mai îmboboceşte, dar peste care sa şi abătut suflul
nimicniciei. Oare eu să fi fost această pacoste ? mă întrebam mîhnit.
Ceaş putea să fac ?
în asemenea împrejurări sosea ceasul meu, „clipele mele de vraci",
cum leam spus ulterior, cînd eram silit să recurg la puterile
imaginaţiei. Mă apropiam de ea şi o ajutam să se ridice din pat. O
ajutam săşi pună capotul, 0 luam de braţ şi o călăuzeam prin cameră, de
parcă neam fi plimbat întro grădină desprimăvărată. (Era bine, cald la
noi în casă, iar afară se desprimăvăra întradevăr.)
— Priveşte păsările acestea minunate, pe pajişte, lacul scînteind
albastru, priveşte norii,... — întrun cuvint, începusem săi răsfăţ
sufletul, întotdeauna cu ceea ce nu există. Deoarece ştiam, vai, ştiam
bine că asta ne place mai mult decît realitatea. — Priveşte luna, luna
pribegeşte împreună cu tine — îi spuneam, şi altele asemănătoare.
Fraze de basm. (Aveam pe vremea aceea, în salon, un ceasornic vechi şi
mare, cu cadranul bombat, care sclipea deasupra noastră în
penumbră.) Abia atunci, în sfîrşit, surîse îndurerată. Mă întreabă : —
Asta este luna ? — La care eu : — Oare nu ştiai ? — Şi am îmbrăţişato
uşor.
Ea mă privi cu mirare şi izbucni în plîns.
51
Se pare că o iubeam.
Patru ani de muncă — mă gîndeam — patru sau cinci, pe urmă ne
liniştim. Are să urmeze liniştea. Căci trebuie să urmeze şi ea odată...
Iam scris lui Alexander Kodor o scrisoare amănunţită. Din nou lui.
Nici măcar nam încercat să mă scot basma curată din accidentul meu
— ştiam acum cum să le vorbesc altora despre el. Chiar dacă nu mă
înfăţişam ca un erou, încercam oricum să mimez demnitatea. îam scris
că salvarea navei a fost o faptă ieşită din comun, că sînt mîndru de ea,
şi alte asemenea fraze — şi, cu toate acestea^ care este rezultatul ? Am
rămas iar fără slujbă.
Kodor nu iubea omenirea, nici legăturile de familie, ura sporul de
populaţie, ba chiar şi căsătoria. Obişnuia să spună :
— Decît să fiu închis cu cineva întro casă, mai bine îmi scot toţi
dinţii din gură.
I-am scris aşadar : „Alexander, la timpul său eu nu ţi-am ascultat sfatul
şi m-am însurat. Acum, însă, îţi dau dreptate. Odată ce o asemenea
încercare înseamnă pericol de moarte." — Mi-am îngăduit atîta
sinceritate, fiindcă îi simţisem nevoia. Apoi am continuat : „Şi din
această cauză mi-e grea viaţa, pentru că un om singur trăieşte chiar din
nimic, acceptă orice, eu însă sînt legat". — Adică să facă tot ce poate şi
să m-ajute să fiu angajat de una din societăţile mai sus-pomenite, iar
dacă socoteşte că e nevoie, mă duc şi la Londra, în vederea soluţionării
efective a chestiunii. Am mai scris o scrisoare 1a Marsilia, unui anume
domn Saviro, care îmi arăta de asemenea bunăvoinţă, fiind şi el un om
bine înţolit
52
.Lucrurile sau.'petrecut în salon, întro duminică după
amiazăj devreme. Şedeam la birouaşul nevestei mele şi, după
ce miam adunat gândurile, după cemi isprăvisem şi
corespondenţa, am pus mina pe o carte oarecare, aflată la
îndemînă, şiam prins so răsfoiesc. Mărturisesc că nu prea
mai ştiu citi. Meditînd fără astîmpăr, preocupat de mine
însumi, citesc la mijloc o frazădouă, apoi clin nou alta.
undeva, la nimereală, iar dacă ele miau plăcut, o iau iarăşi,
eventual, de la capăt.
§1
Aşa am făcut şi de astă dată. îmi aduc şi azi încă aminte
de titlul cărţii : „Romanul unui om paşnic" — un titlu cît se
poate de promiţător. Era vorba pe deasupra în ea de un
bătrîn şi simpatic păsărar, un bătrânel şiret şi migălos...
Fusesem şi eu păsărar cînd va, ca şcolar, astfel că mă
interesa în cel mai înalt grad. Mi sa părut a fi o carte cu
efecte comice şi totodată crudă, ma şi furat în întregime.
Deodată aud nişte gemete în spatele meu.
în uşă se află nevastămea gîfîie, tuşeşte, obrajii îi ard.
Halatul de baie ie deschis în faţă, de parcă doar adineauri
ar fi ieşit din vană.
2
— Doamne, ce sa întîmplat ?
li curg lacrimile, e ciufulită şi se clatină.
— Mor, mor — bîlbîie ea şi se prăbuşeşte pe pieptul
meu. Era fierbinte, cum nu eşti decît în somn. Nam mai
iscodito ce anume are, nici nu iam pus întrebări, fiindcă
ştiu bine de ce e capabilă imaginaţia omului.
Un singur lucru mam întrebat, pentru a nu ştiu cită oară
: oare să însemne numai suferinţă faptul că e nevoită să
trăiască acolo, împreună cu mine ?
4
*
Ţin să arăt că nevastămea era o făptură mică de statură,
pirpirie chiar, iar eu iubeam şi asta la ea, încît mă
pomeneam uneori, chiar în timpul serviciului, că la ea mă
gîndesc, la cît este de mititică. Şi mapuca rîsul la acest
gînd. Dacă mi sar năzări, aş faceo să danseze pe palma
mea.
îmi amintesc adeseori, în legătură cu aceasta, şi de o
scenă neînsemnată. Nici cel puţin scenă propriuzisă, fiindcă
totul na fost decît o remarcă, făcută despre noi doi de un
andaluz.
Sa întîmplat în Spania, mergeam undeva cu trăsura
(asta era încă la începutul căsniciei noastre, venise să mă
întîmpine, odată cînd drumul meu trecea pe acolo), fusesem
reţinuţi din cauza unei procesiuni pe străzile oraşului, o
procesiune cu prapuri, flori şi tămîie —, iar flăcăul stătea
acolo, în faţa trăsurii noastre, cu pălăria lui neagră şi în
vestai înflorată, uitînduse la noi, gata să ne înghită din
ochi.
6
— Ceo fi făcînd matahala asta de om cu o femeie atît de
mărunţică ? — îşi întrebă el însoţitorul. — O rupe în
bucăţele ?
Iată ce întrebase afurisitul de el în sfînta procesiune şi,
pe deasupra, mai şi rîse.
Trebuia so fi văzut pe nevastămea cum sa amuzat.
— Ah, obraznicii, auzi ce spune puştiul ăsta ?
8
Se făcuse toată o vîlvătaie aproape, iar în ochi i se ivise
ceva... Poate expresia a ceea ce ştia doar ea.
— Ah, obraznicii — făcu ea şi mai tîrziu, lipinduşi faţa
fierbinte de mina mea. Apoi, îmbujorînduse : — Nimeni nu
ştie cum eşti tu. In afara mea.
Iată despre ce voiam să vorbesc. Că nu era atunci
indiferentă faţă de mine, de asta sînt sigur. Lucrul acesta se
simte. Ba, tocmai scena aceasta : obişnuiam să evoc lucirea
ochilor şi dogoarea feţei ei, de cîte ori eram năpădit de
întrebarea clacă o fi existînd cumva, în imaginaţia ei, vreun
interes faţă ele persoana mea. ţ Mă gîndeam acum şi la asta.
Din această pricină nam spus nimic, oricît de nefericită
părea, cînd a intrat la mine în halatul ei. Nam întrebato
nimic, nam privito în ochi şi nu iam iscodit tainele. Dintro
altă pricină, de asemenea. Niciodată nu miau plăcut marile
răfuieli şi nici mărturisirile definitive.
— Dacă ţii, am să fiu şi mai sincer cu tine — îmi spusese
cîndva, la cursuri, un coleg cu sîngele iute.
10
Dar eu îi răspunsesem, încă de pe atunci :
— Inutil. Să nu fim chiar atît de sinceri unul cu altuL
Şi azi mai sînt de aceeaşi părere. Căci, ce rost are ?
Odată ce nici unul nu are ce facş eu adevărul altuia, fiecare
îl susţine şi pe mai departe peal său, în acest fel înaintînd
apoi paralel înspre nimic.
12
Or, nu ăsta ar fi cel mai mare necaz. Pentru că, între
timp, cuvîntul acela e repede scăpat... Şi sînt cuvinte fatale,
ştim, fără să fie cel puţin adevărate. Sau nu în
5 ~ Povestea nevestei meleîntregime adevărate. Pentru că, de îndată cei
scapă din gură că nu mă iubeşte sau că nu poate trăi alături de mine,
totul e pecetluit, căci mai poate ea să revoce a doua zi ceva ? Adică,
depinde de forme. — 11 urăsc — poate ca şi asta să conţină un adevăr. în
schimb, dacă iau mărturie nopţile din Granada, atunci nu ne rezumam
doar la asta. Şi, în acest caz, merită să fii totuşi prudent.
Dealtminteri, unde sînt doi oameni care să se potrivească perfect, cine
e în stare sămi arate astfel de fericiţi ? Omul trebuie să îndure multe,
întotdeauna şi pretutindeni pe lume, iată adevărul.
Am preferat deci să tac. Mam purtat în aşa fel, încît să nu fie nevoită
să vorbească. Mam străduit mai degrabă so potolesc, decît so stîrnesc. —
Nefericirea omului sălăşluieşte în gît — spun bătrînii mateloţi şi, de
îndată ce unul se tulbură la cap, se năpustesc asupra vinelor de la gîtul
lui. Aşa şi eu. Căci asupra sufletului bolnav poţi exercita un efect minunat
cu practici mărunte, cu esenţe, cu împrospătarea muşchilor şi, îndeosebi,
muşchii de la gît au în această privinţă un rol însemnat, le dau dreptate
mateloţilor.
Fireşte, sa apucat să se smiorcăie niţel. Dar totodată şi surîse. Or, noi
ştim că e foarte frumos cînd o femeie tîfiără surîde printre lacrimi. Ε ca' şi
cum razele soarelui ar străbate o perdea de ploaie. Eram fericit chiar,
tocmai atunci. Astfel de întorsături ia, uneori, viaţa.
— Socoteşte că sa refugiat la pieptul tău în necazul ei — mam gîndit.
Întîmplător era şi duminecă, fata nu era nici ea acasă, ceea ce de
asemenea mia fost pe plac : un fel de plutire în afara vieţii. Odată ce asta
aşa era. Am umplut bine soba, apoi am intrat în cămară după ceva deale
gurii. Fiindcă dorea să mănînce. Apoi am mîncat tolăniţi, de parcam fi
fost în excursie. Nici lumina nam aprinso, las' să ne cuprindă
întunericul. Şiatunci, mam apucat iar săi povestesc.
Despre ce anume ? Gespre toate cîte îmi treceau prin minte. Despre ce ţie
dat să întîlneşti în drumurile tale. Şi despre setea care îl mînă pe tînăr să
se convingă dacă există cu adevărat fericire pe acest pămînt. Căci pe
tineri asta îi interesează, în primul rînd. Şi ce anume sascunde pe fundul
colibelor în care arde opaiţul, după ce sa potolit colcăiala de vis a luminii
solare, cînd rever
14
beraţiile zilei se sting pe pereţi, iar el se află în noaptea rece a
tropicelor şi ar vrea să ştie cine sînt zurbagiii care voiau parcă să
înfulece peste zi soarele de pe cer. Şi, oare, ce gînduri le mişună prin
cap cînd se lasă noaptea asupra lor, iar luna meridională îşi aruncă
razele în oalele lor.
— Asta sa întîmplat pe vremea cînd ajunsesem în
Selangor — îi povesteam nevestemi — şi prin alte
regiuni locuite de malaiezi. Greu aş izbuti să descriu ce
minunat mia fost traiul acolo. Mai văzusem eu destui
leneşi, dar unii în stare să savureze în acest fel trîndăvia,
niciodată încă. Ăştia se pricepeau întradevăr. Aşa cum
ştiu ei să se tolănească, săşi dezmorţească încheieturile şi
să piardă vremea sau să mestece tabac la umbră — ce să
zic ? cu un zîmbet perpetuu în ochi, ca şi cînd ar fi
mereu năuci* întro necurmată euforie... De fapt, îşi sorb
viaţa, aşa cum se soarbe un vin uşor. In ce mă priveşte,
eram şi pe vremea aceea muncit din greu, ca în toate
celelalte perioade ale vieţii mele. Aveam aşadar
impresia că ajunsesem în insula fericiţilor.
Pînă cînd apoi afli despre ei şi altele. — Fericirea nu
poate fi porţionată — mia spus odată una din odraslele
lor princiare. Făcuse studii la Paris şi Londra, ştia
fireşte şi olandeza — dealtminteri, observăi şi cînd
turbează de mînie, cum îi cuprinde atunci această furie
la repezeală, şi cu ce iuţeală scot cuţitul de la brîu... — a
declarat această lividă progenitură a sultanilor,
dealtminteri medic şi profesor universitar la Facultatea
de medicină din Soerebaia
15
5*
— .Viaţa este luptă — îmi spunea acel senior
oriental: Şi rîdea cu răceală. Mia povestit apoi mărunte
întîmplări despre ei ca, în sfîrşit, să văd mai limpede
ceea ce, din depărtare, ţi se înfăţişează aşa de minunat,
încît pare să fie o grădină a paradisului. Cîte se mai
întîmplă şi acolo sub aparenţe — îmi vorbea de
dispariţii şi de pelerini —∙,∙ nici nu mai ştiu bine. Ceea
ce importă este că îmi explica puterea dea dreptul
diabolică a bunicelor şi mă îndemna săncerc să judec
după acest amănunt ce poate însemna viaţa cînd este
lăsată pe mîna femeilor. Dealtfel, femeile lor sînt
scunde, iar bunicele dea dreptul pirpirii şi stafi dit'e,
însă cu atît mai viguroase şi mai neclintit, ca nişte
munţi. Să încerc, aşadar, sămi imaginez cîte se distrug
în felul acesta, cum li se ofileşte din cauza asta
tinereţea, cei mai frumoşi ani, Fiindcă sînt distraţi, nu
poţi discuta cu ei despre nimic, odată ce nui interesează
altceva decît fiorinii olandezi... Cînd, apoi, zarva din
jurul lor e prea mare din pricina acestor fiorini, îşi pun
foarte solemn şaddarul de sărbătoare —∙ lasă totul baltă,
familia vraişte, şi pornesc la Mecca să sărute piatra.
— Eu îţi spun acum matale acelaşi lucru 1—i am
schimbat verba. — îţi poţi da seama şi din asta : viaţa
este luptă, pretutindeni e la fel, zadarnic ai căuta
oameni fericiţi pe acest pămînt.
Intenţionat îi îndrumam atenţia spre aceste lucruri.
Odată ce mă gîndeam că sînt unii care îşi închipuie că
.numai ei sînt nefericiţi. Toată lumea se tăvăleşte în plă
ceri, numai bolta de deasupra lor e întunecată de nori,
— Sau gîndeştete la viaţa mea — am continuat eu
zîmbind. — La urma urmei, nu sînt nici eu decît un om
şi nu miam închipuit decît ceea ce îşi închipuie toţi,
anume că am şi eu dreptul la ceva.
Ba iam vorbit pînă şi de mine atunci, ceea ce de
altminteri nu mie în fire. j
Despre eforturile şi munca mea, în cele din urmă, despre
lumea ciudată şi de neînţeles din care mă trag. Aşadar
despre familia mea, căreia îi plăcea de asemenea să îm
brace şaddarul, adică să se facă nevăzuţi cîte unul, de
îndată ce aerul se învîrtoşa sau careva se sătura pînă
peste cap de anturajul său. Şi ai cărei membri erau la fel
W
de distraţi, însă nu toţi — nici măcar nu ascultau ce li se spunea. Mamei, bunăoară, nui
plăcea decît să gătească şi să cînte la pian, nu avea decît aceste două pasiuni, în
schimb, tata nu prea suferea dulcegăriile, a turnat, aşadar, în pian, întro seară, o
jumătate cană de apă. Pentru că el voia să gîndească — oare cu ce şio fi spart atîta
capul ziua întreagă ? Bănuiesc că nu şi1 spărgea cu nimic, cel mult cu vreun aparat
fotografic, sau cu o vînătoare de demult, sau dacă avuseseră dreptate ţarii Rusiei. Dacă
adăugăm la asta şi un frate ieşit din comun, care nu se sinchisea de nimic din toate
acestea, ci îşi savura plăcerile alese, buzunarele îi zornăiau mereu de bani, bani de
origine dubioasă, după cum şi capul îi era plin neîntrerupt ele afaceri misterioase —
dacă eşti capabil săţi imaginezi toate acestea, atunci poate că ai să mă crezi cam
părăsit lumea aceea în aşa fel că nu mai vreau să mă întorc niciodată
.Aşa iam povestit toate acestea. îmi spuneam : De ce să nu afle şi
despre asta ceva ? Pentru că sar putea săi dea astfel prin minte că ar
ω
avea ceva de făcut sau vreo menire alături de mine, dacă ar voi eu tot
dinadinsul.
Deodată, am încetat brusc povestirea mea şi iam spus :
ω
— Sămi povesteşti acum şi dumneata ceva !
•— Oh, eu nu am nimic de povestit — răspunse ea.
ω
— Nu ai ? In ordine. în acest caz, însă, ce să facem ?
— Spunemi, ce tea apucat ? — am zis pe neaşteptate.
ω
Fiindcă mi se urcase puţin sîngele la cap. Al naibii să
fie ! Păi degeabami bat gura, îmi desferec sufletul, ea numi răspunde
defel ?
ω
La care se hotăreşte, totuşi, şi, întro mare mijire de lumină, îmi
arată ceva.
— Am vrut să înghit asta — spune ea cu degajare, şi rîde.
ω
— Asta ce mai e ? — o întreb.
— Un amestec — răspunde ea uşuratic. Şi iar se culcă.
ω
Lam gustat, era un lichid amar, rău, lam şi vărsat îndată. Aşadar,
am aflat că, în timp ce făcea baie, a vrut să se otrăvească. Na avut însă
curajul so facă.
— Şi de ceai vrut să te otrăveşti ?
ω
Tăcere profundă.
— Cît eşti de ciudată, taci mereu. Ei bine, fie — am continuat mai
apoi — să nu spui nimic dacă nu vrei. Nici în acest caz eu nam să te
constrîng. Vreau să răspund însă şi la tăcerea asta nesfîrşită. De ce n
ai putea să trăieşti alături de mine ? — am întrebato.
ω
Adevărat că mia răbufnit puternic inima, odată ce acestai tărîmul
de care am vorbit. Tărîmul ultimelor hotare. Numai că aici nuti mai dă
mina să faci pe deşteptul Pentru că, în caz că nu am asupra ei nici o
influenţă...
— Nam să încerc să te abat de la nimic — astfel am început. — în
schimb, chiar orice nu este cu putinţă, fiindcă lucrurile au o limită. Să
trăieşti aici şi să fii cu gîndurile la un altul, nu se poate.
ω
Toate acestea deschis, fără nici un ocol. Mă plictisisem de metafore
şi aluzii — ajunge ! Să vorbim, în sfîrşit, aşa cum o vrea şi Dumnezeu.
Dacă doreşti cumva absurdităţi, şi eu sînt în stare de ele. Te întreţin,
împreună cu cavalerul dumitale. Nici măcar nu eşti silită să locuieşti
aici, cu mine. Ei, cum îţi place ? Aici voiai să ajungi, iubito
ω
?Tăcere profundă.
— Căci mişună împrejurul acestei chestiuni gînduri
minunate, o ştiu şi eu. De ce nar putea să simtă sau să
gîndească o femeie tot ce doreşte ? Nam dreptate ? O femeie
minunată ? Ce~are a face cu asta un alt bărbat, fie chiar soţul
ei ? Numai pentru că o întreţine ? Ce concepţie meschină, nui
aşa ? Putem merge însă şi mai departe, dacă doreşti. Dragoste
cu sila nu se face, asta se ştie. îmi pot şi eu da seama de atîta
lucru. Sau este, sau nu este în inima cuiva, aşa ne învaţă şi
filozofia. Iar dacă în inima dumitale nu este nici o înclinaţie
pentru mine, să mio spui. Pentru că atunci îţi las calea liberă.
28
Pînă şi asta am spuso. Fie ceo fi. Căci trebuie să rezolv
odată şiodată această problemă.
τ— Sau plec eu, odată ce şi eu pot pleca, întocmai ca
odinioară, de acasă.
Nici măcar na tresărit prin întuneric.
29
— Cit priveşte tînărul acela, e un derbedeu, draga mea,
aşa să ştii — am trecut calm la subiect.
Iam relatat totul, că mia sugerat să plecăm la Londra. C
ar vrea să scape de ea, şi restul, în întregime.
— Aşa stau lucrurile — am urmat. — Ţi le spun ca să fii
lămurită. Dumneata nu eşti iubită acolo'. Să numi răspunzi
nimic. Mam convins eu însumi că nu eşti iubită. Oare, nu ţie
mai bine acolo unde eşti iubită ? La asta să te gindeşti. La
urma urmei, nai de ce să mori, doar pentru că trăieşti cu
cineva care te iubeşte. Să fie ăsta un necaz aşa de mare ? De ce
nai putea să trăieşti, aşadar, cu mine ? — am pus din nou
întrebarea.
30
După care nam mai spus nimic.
— Să naprind lumina ? — am întrebato mai tîrziu.
— Vai, nu — răspunse ea speriată.
*
Este foarte bine aşa, miam spus, încercînd să mă conving
că mai sînt încă liniştit.
31
— Nui nici un necaz, deocamdată. — Şi fluieram de zor.
Dealtfel, atenţia mea se îndreptase în altă parte. Mă întrebam
dacă nu are cumva femeia asta o problemă secretă, despre care
nam aflat, vreo taină ? No fi jucînd oare cărţi ? De unde2 apoi,
stările ei de melancolie
32
,poate fiindcă e înglodată eventual în datorii pînă peste
cap şi nu are curajul de ami spune, iar eu răstălmăcesc
lucrurile ?
Pentru că obişnuia să remarce uneori : — Nam bani. Şi
că ar mai fi dorit să adauge ceva, se vedea cît de colo.
Pe lîngă asta, sa întîmplat în acea vreme ca ea să mă
anunţe că iar i se furaseră trei mii de franci din buzunar.
Din nou o istorioară cu pungaşi. Ii pierduse sau i se
furaseră, ea credea mai degrabă că i se furaseră. (Varia ţi
uni.) Îşi scosese undeva mănuşile şi bănuia că, în timp ce şi
le scotea, şi aşa mai departe. Totul nu era decît născocire.
Ia să cercetăm şi de astă dată care este adevărul.
Nu atît din cauza sumei, însă pe ceo fi cheltuind eâ
banii ? Căci cheltuia cu nemiluita. Cel puţin faţă de
posibilităţile mele. Cheltuia cu neobrăzare.
Adevărat că începuse sămi spună ceva despre nişte
rate, o ascultam doar cu jumătate de ureche cum o pot
covesc voiajorii comerciali cu de toate, în timp ce gătea şi
păzea cratiţele, aceştia îi stăteau pe cap şi nu era chip să
scape de ei. îmi aduc aminte că pomenise ceva de contul pe
care îl avea de pe urma cărţilor cumpărate, cică ar fi avut
cu el de furcă.
Ia săi vedem cărţile ! Adică, mai întîi să vorbim despre
cărţile ei, ar fi şi timpul. Nevastămea era o femeie cultă, o
persoană distinsă, iubea nemărginit literatura şi filozofia,
ba chiar şi chestiile metafizice, cu puţină cochetărie, fi
reşte, odată ce nu credea în ele, dar le gustase totuşi.
Cumpărase pe vremea aceea de toate, opere vechi şi rare,
reviste, naiba ştie la ce bun. Odată ce sînt pe lume şi bi
blioteci de împrumut. Ei, însă, nui plăceau cărţile trecute
prin alte mîini, era năzuroasă. Am lăsato în pace şi nu m
am amestecat.
Căci nu luam parte la lecturile ei, şi nici nu se putea. Ca
să citeşti este nevoie de tot sufletul, or eu nu aveam nici
calmul şi nici timpul necesare pentru această îndeletnicire.
Cel mult dacă mă uitam la titlul cîte unei cărţi.
— Ce fel de cărţi sînt astea ? — o luam uneori peste . picior,
în maniera celor inculţi, care vor săşi demonstreze
superioritatea tocmai pe tărîmul unde nu se pricep defel.
Fiindcă erau între ele de astea : „Despre sentimente": sau :
η
„Istoria gîndirii" şi altele asemănătoare. Căci o pasiona
nemaipomenit psihologia
η
— .Ce fel de cărţi sînt astea ? — făceam eu în cîte o zi,
prefăcîndumă şi mai ignorant. — Spunemi sincer, te
interesează ele cu adevărat ?
— Cum să nu mă intereseze — răspundea ea. — Mă
interesează nespus. M~au interesat întotdeauna graniţele
limită ale naturii. — Mai zi ceva dacă poţi î
Ce să fi făcut ? Iam aşezat deci cărţile în raft. Din ziua
aceea nici nam mai vorbit altfel unul cu altul. Dacă o
întrebam ce citeşte, răspundea :
— Lucruri superioare.
— De ce citeşti întotdeauna lucruri superioare ?
:— Pentru că am înclinaţie pentru ele.
— Pentru cîte altele nu ai înclinaţii, făptură stranie ?
— Asta nai so afli. Doar nam săţi leg toate de nas !
Ştii, dealtfel, destule despre mine.
Şi tot aşa. Adică nici măcar în asemenea lucruri numi
era permis să mă orientez. Aşadar, cea mai bună parte a
vieţii ei se pierdea în ceaţă.
Toate acestea sînt dealtfel fără prea mare importanţă.
Le pomenesc doar spre a putea pune şi eu întrebarea : în ce
fel se potriveşte minciuna cu aceste lucruri superioare ?
Incertitudinea şi manevrele suspecte că i sar fi furat trei
mii de franci, în timp ceşi scotea mănuşile, cu „Educaţia
sufletului" şi „Teoria conştiinţei" ? Dealtfel, minţea den
gheţau apele, fără nici o sfială, şi permanent.
Dacă spunea că merge undeva, nu acolo se ducea, cînd
spunea că nu are ţigări, cu siguranţă că avea. De neînţeles.
Fiindcă ce rost au in acest caz tertipurile ? Ba chiar că ea
ar fi, probabil, fiica unui maior turc — pînă şi asta a fost în
stare so pretindă întro zi, în faţa mea.
— Ceai spus ? Cine eşti dumneata ? — am întrebato.
O văd tolănită pe sofa, cu ochii pierduţi în gol. Probabil
că visa cu ochii deschişi, or asta îmi era cu totul străin şi
mi mai este şi azi încă. Odată ce avea în sînge romantismul
sau cum să1 numesc ? Să fie asta copilărie ?
1
Abia acum îmi dau seama că sar fi cuvenit să vorbesc şi despre asta, încă
din capitolul precedent. Odată ce era, oricum, ciudat că nu răspundea
nimic la cele mai arzătoare întrebări ale vieţii — nici o iotă. Iar eu o
lăsam. De ce o lăsam ? Fiindcă tot nu iam dat niciodată crezare sau, cel
puţin, nu în întregime. Căci niciodată nu izbutisem să mă debarasez de
senzaţia unei oarecari prefăcătorii teatrale, tocmai de asta, din pricina
fanteziilor ei. Refuzamsă cred pînă şi ceea ce vedeam cu ochii
mei, căci dacă şi asta nu este decît joacă şi simplă închipuire,
anume că ea a avut de gînd să înghită ceva atunci cînd se
η
cufunda în tăcere : dacă vrea doar să mă tortureze, purtîndu
se ca şi cum nu mar iubi sau ar iubi pe un altul, încît nu
răspunde la nici o întrebare ?
De fapt, ce fel de îndrăzneală să fie asta ? Şi ce obrăznicie
! Să serveşti din nou acelaşi lucru, o nouă peripeţie cu
pungaşi, şi ce pricepere denotă, Fiindcă, dacă acelaşi lucru i
se mai întîmplă o dată, atunci şi primul caz a fost adevărat.
η
Atîta doar că na fost adevărat nici primul, nici al doilea.
Şi miam pus în gînd săi dau de capăt, cel puţin "celor trei
mii de franci. Oare ce se ascunde îndărătul lor ? Cărţi de joc
? Alergări de cai ? Pînă şi cocaina mia venit în minte. îam
cercetat, aşadar, înainte de toate, cărţile, cele mai nou sosite,
şi toaletele, dacă nu are cumva vreo blană sau rochie de
seară, care să depăşească limitele —∙ dar nimic na ieşit la
iveală. Cit priveşte jocul de cărţi, habar nayea de el, despre
acest lucru mam convins în mai multe rînduri. Tocmai
atunci mam apucat din nou so Învăţ jocul Trenteet
quarante, ca şi jocul marinăresc denumit meînedeine.
η
— Ia asta, este al dumitale — îi spuneam, fiindcă era cu
gîndurile aiurea.
— Da, da — făcea, şi căsca.
η
Aici, aşadar, nu aveam ce să mai caut, ia să vedem în altă
parte. Am intrat întruna din zile în bucătărie, unde gătea o
făptură grasă şi binecuvîntată, camerista noastră căreia îi
spuneam Marie Âubchen. (Aşa îi spuneam, deoarece îndată
ce zărea un copil, exclama : „Âubchen, Âubchen", adică
boneţică — cuvîntul acesta german îl adusese cu ea de pe
undeva.) îndată iam pus întrebarea de rigoare, dar cu
metoda inversă celei ce se obişnuieşte în asemenea ocazii.
η
— Nui aşa, Marie, — am spus — că iarna trecută am
cheltuit prea mult cu lumina electrică, adineauri am făcut
socoteala, cum este cu putinţă ?
— Madame citeşte toată noaptea, este firesc să se.
consume curent.
η
— Aşadar, citeşte mereu ?
Mereu
η
— .Şi, oare, stă mereu acasă ? — am exclamat. — De ce
o laşi, cînd ţia fost dată în grijă ? De ce no trimiţi să se
distreze, i se ofileşte ca mîine viaţa, i se isprăveşte
tinereţea... — ara ocărîto în orice caz.
1
Surîsul Măriei era curat şi sincer.
— Iese rar din casă — făcu ea posomorită. — Odată ce
nu are chef.
— Rar, rar, nici asta nar fi prea mare necaz, însă şi
atunci, unde se duce ? Cel puţin între nişte oameni simpatici,
nu cumva ştii, Marie ?
Marie îşi umezi degetul la huze, apoi pipăi fierul de
călcat.
3
— Unde se duce ? — făcu ea. — Unde ? între nişte
nătărăi. — Şi prinse săi enumere : îi spune uneori că se
duce ba aici, ba dincolo, ba la familia Lagrange sau la
doamna Pigal... — oare nus cu toţii nişte nătărăi ?
— Cel puţin în comparaţie cu doamna noastră, odată ce
nici unul nui de dînsa — remarcă această binecuvîn tată
mulgătoare. Şi continuă să calce vîrtos, recăzînd în
blagoslovita ei blîndeţe.
— Se înţelege că nu sînt de ea — am confirmat şi eu. —
Tocmai ăsta este necazul. Dar la noi ? La noi nu vine
niciodată nimenea ? Femei, societate, petreceri nu se fac
niciodată la noi ?
— Nu prea, mon colonel, — răspunse fata, care îmi
atribuia în mod curent titlul de colonel, în zadar o lămurisem
că nu sînt. — La noi vin următorii : Madame * Casa, dar
foarte rar. (Asta era o olandeză, care se măritase cu un om
bogat, dar scăpătas'e.) Madame Lagrange (o femeie foarte
5
evlavioasă, pe vremea aceea nu aveam încă nici o obiecţiune
împotriva ei.) Şi, uneori, domnişoara Sanchi — încheie
Marie.
Eram nevoit să recunosc : toate erau, întradevăr, nişte
muieri toante.
— Aşa, aşa, dar bărbaţi ?
Luă îndată o poziţie de apărare.
7
— Cum adică bărbaţi ? — şi astea rostite fără vreun
strop de blîndeţe. Pînă şi faţa i se îmbujorase, ca un măr
pîrguit, iar privirile 4 se întunecaseră.
Nu puteam să nu mă mir şi de asta. Oare nu e minunat
felul cum îi vrăjeşte nevastămea pe toţi ? Pînă şi pe
fata asta. O fată bătrînă, abotnică de dragoste şi
invidioasă din fire, gata cu toate acestea să se arunce
înfoc de dragul ei. Era indignată dea binelea, fiindcă mă încumetasem să
rostesc noţiunea de bărbaţi. Şi încă în legătură cu nevastămea !
" In acest caz sînt, totuşi, nebun de legat ?
Şi, pe lingă toate acestea, nu are nici o prietenă adevărată, nu este
ciudat ? Dar ia să vedem pe îndelete, ce face cînd, timp de luni întregi,
rămîne singură în aceste încăperi şi citeşte despre conştiinţă ? Nu e firesc,
aşadar, ca, întro bună zi, să se pomenească îndrăgostită mortal de primul
venit ?
Odată ce nimeni şi nimic nu se află în preajma ei, decît acest Dedin.
De ce, oare,, evit cuvîntul ? Numi rămînea altceva decît să cred că
pînă şi partea cea mai mare a banilor mei luase calea către buzunarul lui,
şi nu doar cele trei mii de franci. Neavînd ăsta nici un unchi —∙ fusese şi
asta o născocire a ne vestemi, strînsă cu uşa, odată ce era silită să
inventeze de toate, sărăcuţa : colea un unchi, aici nişte pungaşi. Nerozii
copilăreşti î Căci nu era ea nici vicleană, nici prefăcută, dimpotrivă, era
cît se poate de credulă şi uşor de păcălit, pe toţi zeii, în ciuda tuturor
uneltirilor ei. Acum, încercaţi să vă închipuiţi : o asemenea făptură
fragilă, şi turmentată, întîlneşte la familia Pigal sau la alta (unde, cică, un
fel de misticism spiritual păstra legătura dintre ei) — dacă întro
asemenea ambianţă şi 111 astfel de împrejurări îl întîlneşte pe vină tor ui
acela cu pleoapele obosite, care prinde săi turuie ceasuri în şir, vorbeşte,
explică, îi umple capul de cărţi, ba poate că o mai amăgeşte pînă şi cu
cariera de actriţă — nu e firesc, aşadar, ca sacourile în carouri, pelerinele
largi şi pălărioarele fudule să fie cumpărate din banii acestei nefericite ?
In curînd, însă, totul dispăru, toată această mîhnire se evaporă din
inima mea. Pentru că nevastămea se însănătoşi. întro dimineaţă se trezi
bine dispusă, de parcă cineva iar fi luat cu mina toată supărarea, ca şi
cum din nou ar fi învăţat să rîdă. Să se fi vindecat de dragostea ei cu
adevărat ? Sau să fi avut efect asupra ei faptul că fusese abandonată,
pentru că avusesem dreptate, , tînărul fante îşi pierduse urma...
Ei, vezi — aş fi avut cheful săi spun iar —, tot eu sînt cel ce rămîn
neclintit lîngă tine, nu ? Orice sar întîmpla. — Ba, mam amăgit pînă şi cu
aceea că are săşi dea singură seama, fiindcă unde mai e un altul car
esă se ocupe de ea cît mă opup eu ? Care săi consacre viaţa toată, odată ce
aproape nimic nu mă mai interesează pe pămînt.
Au urmat, întradevăr, zile frumoase după asta. Zile' semănînd cu
lumina sleită a soarelui, însă frumoase. De fapt, ele au fost săptămînile
noastre de miere, odată ce au fost mai frumoase chiar decît cele petrecute
în Granada. Umblam în oraş după cumpărături. Asta a fost înainte de
toate.
Deoarece ştiam ce mult îi place să facă cumpărături, am lăsato să
risipească banii. Şi ce emoţionată era. Aproape să înnebunească de
dorinţă.
Voia să ştie dacă îi dau voie încă şi asta sau ba ? îşi dă ea seama că, de
fapt, nu puteam cheltui prea mult, dar totuşi... — Era vorbă, de exemplu,
de o mapă de birou din piele de şarpe. I se scurgeau ochii după ea.
— Este, oricum, frumoasă o astfel de mapă — am spus eu.
— De ce ? îţi place chiar atît de mult ?
•— Mie ? îmi place nespus. Pe asta dealtfel o vreau eu — am adăugat
şiret.
— Atunci, asta acum pentru tine, bine ? — îi veni în minte noua
formulă.
•— Prea bine — am zis eu.
Şi nu neg că pînă şi inima îmi rîdea. Căci fusese cindva o copilă
săracă, nici azi nu prea ştiu cum izbutise să se ridice de la starea de
ţărancă la rangul de învăţătoare. Navusese niciodată nimic. Fusese atît
de săracă, încît şi azi îi mai scăpărau ochii de îndată ce zărea bomboane
verzi.
îi cumpăram de cîte ori puteam, întotdeauna din cele in culori cît mai
vii, roşu şi verdeaprins.
— Priveşte, ochii drăcuşorilor ! îi spuneam.
în zadar se maturizase, odată ce tot se mai uita în sac. Şi păstra, de
asemenea, ceva în zîmbet clin vrăjîle de odinioară. Cum să nu fi păstrat,
ştiam doar bine. Odată ce nu uitaşe visele copilăriei.
9
De ce nu &ar fi topit după lucrurile fine ? — Nui aşa eăi frumoasă ?
— mă întreba însufleţită încă şi acasă. — Nui aşa căi frumoasă ? (Era
vorba de mapa de scris.)
— Fireşte căi frumoasă — făceam eu. Apoi adăugam ; •— Nu e ciudat
? Spui la început : eşti frumoasă, apoi spui : te iubesc... — îşi dădu îndată
seama de unde bate vîntuî.
— mUn bărbat nu trebuie să fie frumos — răspunse ea
mînioasă.
Ba trebuie — am contraziso. Şi am mîngîiato pe
faţă.
12
Pe urmă am învăţato să mănînce, fiindcă nu prea avea poftă. Prin
magazine — gogoşi fierbinţi, prin bufete — raci minusculi, peştişori,
pînă şi în brutării o duceam,. de dragul mirosului pîinii calde, ba chiar
şin bucătăriile populare uneori, întotdeauna îmi plăcuseră, — Fiindcă
e păcat să faci prea multe mofturi — iam explicat — căci cine poate să
ştie unde se va simţi bine ?
— Uităte puţin colea — am strigat întro ocazie — ce găluşcă duce
ăsta la gură... — Şi am arătat cu mina înspre uriaşul om albastru de pe
firma unei taverne periferice, care se holba cu gura căscată către
găluşca ce plutea în faţa lui, încremenită în.,aer, unde avea să tot
plutească în vecii vecilor. — Oare nu4 nefericit unul ca el ? — am
strigat din nou, — Găluşca i se află în faţă, dar no poate ajunge
niciodată !
13
— Oh — clătină şi ea clin cap. — Ce rău e să fii firmă î — zise cu
melancolie. — Vai, vino să intrăm repede — mă lua ea deodată de braţ.
— Sînt lihnită de foame.
Am intrat. Părea să fie circiuma unor muncitori străini.
14
Am mîncat burtă cu sos de lămîie şif se înţelege, găluşte,
de asemenea din belşug, împreună cu altele multe, toate
15
specialităţi. A fost minunat. Şi un vin acrişor pe deasupra,
încît ieşeau flăcări din ochii ei.
16
/
— Vezi ? — iam spus eu. — Oare nu e şi asta din caleafară de
minunat ? Nu ne costă nici zece franci» însă inima aproape că ţi se
încălzeşte şi ea.
17
întradevăr, datorită mulţimii aceleia de mîncăruri sănătoase, parcă
ar fi coborît asupra ei un duh. Era ameţită, era dulce, în asemenea
ocazii e nespus de fermecătoare. îşi culca obrăjorul în palma mea, şi îl
lăsa acolo timp îndelungat. Se odihnea buimăcită pe mina mea, cu ochii
strălucitori, şi de acolo clipea în sus, către mine. îmi şi săruta uşor
palma.
Adevărat în schimb că, mai tîrziu, în timp ce băutura îşi făcea tot
mai mult efectul, nu se putu stăpîni să nu schimbe totuşi o privire abia
perceptibilă cu un muncitor zvelt, înalt şi tînăr, cînd acesta prinse săşi
dezmorţească membrele şi aruncă o ocheadă în direcţia noastră. în
18
maceastă privinţă, aşadar, navea nimic de învăţat, era suficient de dezinvoltă în
privinţa plăcerilor vieţii. Da. însă ce puteam eu să fac ? Nu puteaîn să fac nimic.
După care, ochii ce începuseră să i se întunece străluciră şi mai viu.
*
Şi aşa mai departe. Umblam prin împrejurimi, hoinăream în neştire. Coboram în
locuri necunoscute. începuse să se desprimăvăreze dea binelea, repede şi minunat, iar
Franţa şi nevastămea au fost întotdeauna minunate primăvara.
Parcă nişte raze de soare i sar fi lăsat pe ochii ei de cîte ori poposea în vreo
grădină, cu pălăria ei provocătoare, cu umbreluţa ei uşoară, iar rochiai înspumată era
acoperită toată de ducaţii soarelui, ba mai şi rîdea de mine. întotdeauna de mine.
— Cît eşti de neîndemînatic, cît eşti de neîndemînatie ! ~ rîdea cînd iam oferit un
buchet de trandafiri. — Cum este cu putinţă să ţii cu atîta neîndemînare nişte flori ? —
Le strînse la piept cu atîta gingăşie, ca şi cum ar fi fost propriii săi copii.
— Se înţelege — am zis eu —, matale ţie uşor, însă ce sînt eu de vină că sînt o
matahală atît de slută, încît nu mi se potrivesc în mînă nici trandafirii, nici vreun alt
lucru mai delicat, cel mult ceapa roşie sau copita vacii...
încercam să născocesc ceva care so amuze, dar nu se amuza. Mă privi cu teamă. Ca
una care miar vrea binele şi poate cunoaşte^ chiar calea, însă nu îndrăzneşte să
vorbească deschis. în cele din. urmă spuse :
— Şi ce pot eu să fac că sînt atît de rea ? ∙— făcu ea încetişor, iar în ochi i se iviră
lacrimi.
în ce mă priveşte, nu plîng niciodată, nam fost crescut astfel (nu prea ştiu ce diavol
împieliţat lea interzis bărbaţilor să plîngă) —, însă cînd am auzit astei, Dumnezeu ştie
ce ma apucat ? ! A fost un acces de neînţeles, nici azi numi pot da seama. Ma copleşit
cu o putere sălbatică, de parcă ar fi voit sămi smulgă inima din piept. Mă şi sfiesc so
povestesc. Mau podidit lacrimile.
Se afla acolo un gard de seînduri, dincolo de ea se vedeau nişte coteţe şi, miaduc
precis aminte, grohăiau în ele porcii. Cu cît ei grohăiau mai tare, cu atît plîngea
meu mai amar. Acest accident mi sa întîmplat pe o potecă îngustă, denivelată,
năpădită de iarbă.
19
Nevastămea stătea pe potecă şi nu scotea o vorbă. Cred că plîngea înfundat şi
ea, cred asta fiindcă, atunci cînd mam sculat de jos, trandafirii zăceau în iarbă, iar
batista ei era udă leoarcă. O mai frămînta în mîna si o strîngea de buzelei mute.
— Nu ρ linge, Jacques, — sp use ea întru n tîrziu .
. suspina. De astă dată, aşadar, nu mai rîsese de mine. Ceea ce a fost de
asemenea o diferenţă nemărginită pentru inima mea.
★
în aceeaşi perioadă de moliciune a mea a venit surpriza : am întî'lnito, întro
seară, pe Miss Borton. (So numim aşa, odată ce adevăratul ei nume nuI pot destăi
nui : este domnişoara aceea de pe vapor, care, în noaptea incendiului, ma îmbrăţişat
în cele mai smintite clipe, declarînd că mă adoră.) Coboram dinspre Operă, fusesem
să vedem programul, mă gândeam să ne ducem o dată şi la un spectacol — iar ea
venea din direcţia opusă, urca treptele Operei, în plină lumină, şi trebuie să spun că
era dea dreptul superbă. Am recunoscuto îndată. Ba mai mult, văzusem undeva un
vechi tablou, pe mărunta Fecioară Maria, Fecioaracopilă, urcînd treptele unei
20
biserici, dar cu cită trufie şi graţie — drept să spun, de tabloul acela îmi amintea
domnişoara. Căci era toată numai tinereţe şi abur. Purta o rochie de voal verzuie, cu
o stea mare pe piept şi o pălărie cu boruri largi pe cap, pan glicată şi unduitoare,
care se clătina în cadenţa paşilor ei, de parcar fi voit săi exprime singurătatea
vagabondă şi melodioasă. Cînd mă zări, abia izbuti să vorbească de uimită ce era.
— Căpitane, — făcu ea, cu privirile rătăcite, furată parcă deun vis încărcat de
lumină electrică — căpitane, dumneata la Paris ?
Nu ştiam ce săi răspund fiindcă, după cele întîmplate, nu mă aşteptam ca ea să
mai dorească să stea de vorbă cu mine...
— Ce mai faci ? — am întrebato în încurcătura mea.
21
Mam interesat dacă sa recreat după cele petrecute
şi altele tot atît de stupide
22
.Ea şia înfrînt însă tulburarea. Sa regăsit îndată.
Cum să nu se simtă cum nu se poate4 mai bine odată ce
ne întâlneşte, nu se duce acum la Operă, voia doar un
bilet pentru mîineseară, dar mai poate întârzia — într
un cuvînt, i se dezlegase dea binelea limba. Uitasem
aproape s~o prezint nevestei mele.
Ea sa apropiat însă de noi şi, aţintinduşi cu o desă
vârşită siguranţă jăratecul privirilor asupra măruntei
fiinţe de lingă mine, o agrăi astfel :
— Sînteţi soţia căpitanului, nui aşa, madame ? — şi
încă pe franţuzeşte.
Era atât de fermecătoare, încît Lizzy, care fusese în
totdeauna o mare admiratoare a tot ce e frumos, se
pierdu aproape în admiraţia ei. Avea şi de astă dată flori
în mînă, tot un buchet cîe trandafiri, pe care i 1a dăruit
întreg.
— Sînt ale dumitale, fiinţă adorabilă, — ia spus.
Sau împrietenit îndată. Sau sărutat (ceea ce de la
missa englezoaică un gest atât de spontan, nici azi nu
înţeleg cum a fost cu putinţă), apoi sau luat de braţ şi,
făiil să le mai pese de mine, au pornito în direcţia
Avenue de lOpera. Mam luat mulţumit pe urmele lor.
— Ah, Jacques. Jacques ! — exclamă după un
oarecare timp nevastămea..— Unde eşti, Jacques ? Ştii,
oare, că miss Borton te adoră ? — strigă ea în auzul
trecătorilor, rîzînd fericită.
— Vai, ce vorbeşti ? — sa întunecat domnişoara.
— Sînt dea dreptul mîndră de tine — a adăugat
nevastămea.
Am încercat, bineînţeles, să zîmbesc.
— Dealtminteri, de ce să no spun, odată ce este
adevărat — se hotărî, ulterior, miss Borton, rîzînd şi ea,
ba luîndo din nou de braţ.
— Nu e încîntătoare ? — vru să ştie nevastămea.
— Ε încîntătoare, în adevăr — iam răspuns.
Mă încurcasem, pasămite, întro situaţie destul de stu
pidă. Fiindcă ce să mă fac eu cu această glorie ? Nevastă
mea trepida toată de plăceri viclene.
— Miss Borton mă invidiază — mia şoptit, de pildă;
de îndată ceam luat o trăsură de piaţă, spre a petrece
seara împreună.
Să i se fi părut chiar aşa de ciudat faptul că pot avea
astfel de succese ? Sau o încînta chiar situaţia aceasta ?
s<e>— Nu face nimic — miam spus. — Cel puţin aude şi tie astea.
Las' să audă cît sînt de adulat, şi încă de o astfel de delicată floare
irlandeză.
Căci, trebuie ştiut că despre aventura mea cu miss Borton nu
pomenisem nimic în faţa ei. Cu atît mai desăvîrşită trebuie să fi fost
surpriza. Odată ce domnişoara se pare că ia povestit îndată totul, nu
numai incendiul, ci şi celelalte incendii, după obiceiul firilor autoiro
nice de a destăinui totul, căci au mai şuşotit mult timp împreună,
chiar şi după cină, în timp ce eu discutam cu doi înalţi funcţionari, la^
o masă vecină, despre unele chestiuni ce mă priveau. (îi întîlnisem
întîmplător întrun local cu numele de Croissant, unde cinam.)
Că nevastămea fusese impresionată de cele aflate; miam putut da
seama încă de acolo, din diferite detalii. Acasă, apoi, efectul acesta a
luat forme cu totul neobişnuite.
Rămase pînă tîrziu lîngă mine, în noaptea aceea, ascul tînd cu
răbdare pronosticurile mele în afaceri. începusem săi explic situaţia
mea : discuţiile purtate cu cei doi înalţi funcţionari şi altele, amintind
fireşte şi posibilitatea serviciului la salvamar. Iar ea, culcînduşi capul
în cîrlionţat pe pumnii mărunţi, şia încreţit pînă şi fruntea, atîta
silinţă îşi dădea ca să mă urmărească atentă... întradevăr, rostea de
zor : da, da, o interesează nespus chestiunea, dar sufletul ei rătăcea cu
toate acestea aiurea, asta se simţea cît de colo. Deodată apoi sa
înălţat din adîncuri, şi pînă şi faţa i sa înseninat, de parcă abia atunci
şiar fi dat seama de ceva.
— Iartămă, Jacques, mă gîndesc la ceva şi trebuie săţi spun pe
loc gîndul meu.
Am surîs. Doar nu şio fi frămîntînd mintea cu afacerile ?
— Voi fi însă sinceră — a continuat ea — aşa. cum se cuvine. Şi
aşa cum eşti şi matale. Pentru că oricît ţiar îi de sucită mintea, ai
inima deschisă...
Am surîs iar.
— Dacă o ţinem în acest fel, cu vremea ai să. izbuteşti să mă şi
cunoşti. Dar, ia sauzim, ce voiai sămi spui...
— Păi — începe ea.
•— Curaj — fac eu.
— Ce bucurie afli în mine ? — mă priveşte cu un aer de tristeţe în
ochi.
Bl
— O grămadă de bucurii — iam răspuns pe loc. — Nu mă crezi ? O
mulţime de bucurii, zău aşa.
în sinea mea îmi spuneam : Ei, vezi, iată efectul ! Efectul ivirii
englezoaicei.
— încep, treptat, să şi îmbătrînesc — spunea ea, în timp ce ochii i
se umpleau de lacrimi. Apoi cuvintele izbucniră dintrînsa. — Ce folos
ai de pe urma mea? — începe ea să se răzvrătească. — Fata aceea e atît
de fermecătoare ! De ce nu te căsătoreşti cu ea, Jacques ?
încă tot mai surîdeam. Am întors spre glumă conversaţia.
— Şi dumneata ? Oare numi eşti soţie ?
— Naiba să mă ia — răspunde ea cu mînie.
Pînă aici,'" mai treacămeargă. Odată ce mă puteam aştepta la ceva
după cele întîmpiate. Mă bucuram chiar că acesta era rezultatul. Cînd
o femeie e aşa de amărîtă din pricina apariţiei uneia mai tinerele, aşa
ceva nu poate decît săţi facă plăcere.
Nici nam făcut aşadar eforturi prea mari, şi poate că asta a fost
greşeala. Eram degajat, nu îndestul de convingător. Am lăsato să se
perpelească în îndoielile ei.
— Ei, ei — iam spus cu un uşor aer de superioritate— ce vrei de la
copila aceea ? — Şi altele de acelaşi fel. Căi curată prostie, odată ce
fetişcanele necoapte, de felul ei, nicicînd nu mau interesat. Ceea: ce
nu era chiar adevărat.
în acest timp, am încercat so îmbrăţişez. La care, însă, ea sa făcut
foc şi pară.
Să nu mating ele ea, cemi trece prin minte ?
— Nu, nu, nicidecum — face ea cu amărăciune şi, totodată, obrajii
i se aprind. — Nu vreau, pricepi? Nu vreau să mă săruţi. Ai înţeles
oare,? Deacum înainte, niciodată !
— Ce vorbeşti ? — mam minunat eu. — Ascultă, Lizzy, fii
rezonabilă, eu nam nimic dea face cu fata aceea.
— Face, face, oh, Doamne — răspunde. — Nu sînt geloasă.
De astă dată ţipa aproape. Iar ochii i se urîţiseră şi ei întro clipă,
încă nui văzusem astfel. Ca ai fiinţelor în a căror inimă sa adunat
mult venin dea lungul anilor.
— Ce tea apucat ? — o mai întreb.
— Ce să mă fi apucat, Doamne sfinte ! Nimic. Găsesc doar cam
ciudată viaţa asta — remarcă ea aproape cîntînd.
B
2După care urmară clipe de care mai tremur şi azi,
în timp
ce le aştern pe hîrtie.
34
— Păi, astai rebeliune în toată puterea
cuvîntului — mam gindit. Am încercat cu toate
acestea să zîmbesc. Să mai zîmbesc.
— Matale eşti convins că eu nu te iubesc, dar cu
toate acestea ţii la mine, cum vine asta ? — mă
întreabă ea pe un ton amar. — Oh, nu pot pricepe,
ajutămă, te implor : eşti atît de modest sau eşti atît
de crud ? Încît să nuţi pese defel de mine ? Asta e
dea dreptul revoltător — strigă ea către mine. — Ce
fel de sînge ai ? Sau nici nai. sînge în vine ?
— Tii, drăcie ! — la asta am ridicat, în sfîrşit,
capul.
36
— Poftim — miam spus —, adică tăcerea mea
este răstălmăcită. Săi arăt cum mie sîngele ?
Am prins deci iar să vorbesc, şi numai Dumnezeu
ştie cîte nau ţîşnit din mine. Căci asemenea clipe nu
prea pot fi evocate cu precizie.
— De ce trăiesc cu dumneata ? pentru asta nu
găsesc nici o explicaţie — cu fraza asta am început. A
fost rostită şi ea încă domol. — Acest lucru nu poate
fi nici înţeles, nici explicat, nu ştiu nici eu de ceoi
mai fi aici, nici chiar dacă îmi sparg capul ăsta
îndărătnic şi nerod...
— Numi strînge aşa de tare mîna — scoase
nevastămea un ţipăt.
38
Abia atunci miam dat seama căi apucasem
mîna..Γ deh, gîfîiam puternic de pe atunci încă, gata
să mă lovească damblaua.
— Nu există explicaţie nici pentru suferinţă, nici
pentru umilinţă, socoteştete aşadar onorată, iato pe
fata asta care mă iubeşte...
— Păi asta spuneam şi eu — încearcă ea din nou.
• — Nu spune nimic, un cuvînt să nu răspunzi —
gîfîiam izbind, deocamdată, cu pumnul în speteaza
unui fotoliu. — Iţi închipui cumva că nu mam gîndit,
încă acolo pe vapor, că ar fi timpul ca, în sfîrşit, să te
părăsesc ?
40
— Ei vezi — răspunde ea ca înainte. Mult mai
potolit însă, căci se pare că se speriase, totuşi, puţin.
— Fiindcă şi în acest cap nerod al meu mai
mijeşte din cînd în cînd cîte ceva... Doar presupui
măcar atît despre mine, dragă ?
Era deja foarte palidă, iar mîna îi tremura. Ridică
o ceaşcă, dar o şi lăsă îndată din mînă. Parese că
ochii mei
42
3aveau asupra ei un efect malefic. Nu face nimic — miam spus
—, căci de astă dată am s~o perpelesc, nui dau drumul ~ a
sosit timpul să privim niţel lucrurile în
faţă.
! — Ştii ce ? Dacă vrei să divorţezi, nam nimic de obiectat, nici
împotriva acestei hotărîri... — De astă dată am încetat să mai
gonesc prin cameră, deoarece îmi bătea tare inima — odată ce n
am de gînd nici să te ţin în robie, nici săţi pun cătuşe pe suflet..,
— Mam aşezat de astă dată aproape de ea, — Gîndeştete însă
bine, iată sfatul meu, fiindcă nici eu nu sînt capabil să calculez
totul cu precizie. Şi chiar dacă am divorţa... Ei, să faci bine să m
asculţi. — Am avut odată un cantaragiu, om iscusit şi de ispravă,
care se ocupa şi de tocmirea hamalilor, la englezi el se numeşte
stevedore, urca destul de des pe vasul meu, şi, ca om de încredere,
îl luam cu mine de la un port la altul — pe omul ăsta 1a înşelat
întro bună zi nevasta, destul de urît, mai bine zis a aflat că1
înşală — am încheiat prima parte, după care am făcut o pauză,
deoarece miam răsucit o ţigară.
— Cum o fi răbdat asta cantaragiul, despre acest lucru nu
ştiu nimic, ajunge doar că, întro bună zi, a părăsito, rupînd
orice relaţii cu dînsa. însă nici asta na folosit la ceva. Era
dealtminteri. o fire agitată, celor ce fac parte din categoria
nefericiţilor nimic nu le foloseşte — aşa că deveni şi mai agitat.
Pînă cînd şia luat întro zi inima în dinţi şi sa întors acasă.
Acolo a acceptat să mai primească din mina nevestei sale o
ceaşcă de ceai, dar îndată apoi a şi sugrumato.
Aici am făcut din nou pauză.
— De cemi spui mie asta ? — făcu ea pe un ton mult mai
potolit. — Să fie oare o parabolă ?
— Să presupunem căi o parabolă sau orice altceva — iam
răspuns.
O, mă aflam atunci întro stare că mi se rupea inima aproape. De
nimic numi mai păsa. Mintea mi se întunecase, tîmplele îmi
zvîcneau — în timp ce simţeam că o clipă nu mă slăbeşte din
ochi, privindumă ţintă —, îşi supraveghea atentă fiecare gest, şi
bine făcea. Fiindcă sînt în stare sămi închipui că scapă o vorbă
necugetată, la care eu mă apuc să distrug apartamentul cu ea cu
tot, însă şi pe mine. iată de ce nu mie permis să ajung pîn
ăIa limită, pînă la ultimele cuvinte. Deoarece îmi
cunosc firea.
— Poate că e o parabolă — am repetat răguşit —,
iao cum doreşti. Un lucru este sigur : că aşa ceva n
are mei un sens, căci de ce ai strînge de gît o femeie ?
Doar şi ea este o făptură omenească, are şi ea nevoie
de aer — îşi spune omul. Cu toate acestea, o face. Or,
aşa ceva înseamnă să te amesteci prea de tot în
44
marea ordine a universului, ştim toate acestea, şi el o
ştia — iar dacă a făcuto, ce folos a avut, nui aşa ? A
suferit şi pe mai departe, la fel 1a mistuit dorul de
nevastăsa... Iam şi spus ulterior : — Ai fost un
măgar fără pereche, Peter Kilian, fiindcă aşa îl
chema... Pe vremea aceea totul se isprăvise, nu mai
era nici cantaragiu, muncea în doc, unde nimeni nu
te întreabă dacai omorît pe cineva. La care Peter
Kilian mia răspuns : — Zilele pe care leam petrecut
în închisoare au fost zile binecuvmtate, căpitane... —
Adăugă apoi : — Şi azi aş proceda la fel, aşa zău — şi
rîse. — Căci se întîmplă ca nimic să nu mai ajute,
încît degeaba ai dumneata minte, odată ce lucrul
acesta nu1 poate înţelege decît cel care a încercat el
însuşi. — întrun tîrziu, sa apropiat de mine şi mia
şoptit Ia ureche : — Am fost un nătărău cînd mam
despărţit de ea, aşa să ştii, aici începe totul. — Ei
vezi — iam răspuns atunci acelui afurisit de
ticălos...'Atît a fost povestea mea. Pe toţi zeii, era cît
peaci să mi se rupă inima, gata să mă prăbuşesc de
congestionat ce eram. Fiindcă îmi iubeam nevasta,
lucrul acesta îmi era atunci cît se poate de clar. Iar
această nevastă a mea şedea acolo, abia la cîţiva paşi
de mine, şi tremura. Eu eram în stare să plîng, atît
de milă îmi era de dînsa.
După care am mai străbătut de cîteva ori camera
în lung şin lat.
46
în agenda mea de asemenea stă scris că am.
procedat bine, foarte bine chiar, odată ce venise
vremea so. scutur puţin — şi aşa mai departe.
Tîmpenii ! De parcă sar fi putut proceda cum se
cuvine.
în agendă se găsesc şi nişte ameninţări. Că mam
săturat de slujba de cavaler onorific, odată ce sa
umplut paharul. Pînă fusese bolnavă, mai treacă
meargă. Adică nici bolnavă să nu mai fie — îmi
notasem —i în casa mea.
ι S5.
48
)să binevoiască să nu bolească din pricina unei alte
iubiri, în caz contrar, o gonesc din casă.
Căci nu eu port vina pentru asta. Fiiindcă aşa sînt
eu. Ea e îndrăgostită, iar eu o gonesc din casă.
îmi mai aduc şi azi aminte cum fierbeam de mânie,
chiar după asta. Se pare cămi era ruşine. Am făcut
toată noaptea însemnări.
Despre cît este de uşor să nu fii gelos, cît este de
uşor săi faci vînt lui Ridolfi cît timp nu iubeşti. Acum,
însă, lucrurile se schimbaseră, deoarece de astă dată
îmi iubeam nevasta.
Să hotărască de astă dată ea asupra intenţiilor pe
care le are sau ce are de gînd să facă. Căci, cu acea
convorbire dintre noi, aşezasem soarta noastră în
mîmile ei.
Acum ea are cuvîntul.
Fusese pînă atunci întro situaţie mult prea
confortabilă. Nu făcea decît să critice, de cîte ori ceva
nui era pe plac, să strîmbe din nas. Ei bine, dacă nui
mulţumită, să treacă la fapte, aceasta era sentinţa ceo
rostisem asupra ei.
Şi pe asta, o notasem.
Iar dimineaţa am plecat deacasă şi nu mam mai
întors toată ziua. Ceea ce mi sa părut surprinzător a
fost că, deşi mam înapoiat doar seara tîrziu, ea mă aş
tepta cît se poate de smerită, cu cina pregătită, Mai
mult chiar : mia prăjit singură pîinea, ceea ce era cu
totul extraordinar, aşa ceva nu mai pomenisem. Bupă
cină sa apropiat de mine.
— Nea CrocCroc, — făcu ea — mai depart monsieur
Houîne, ascultă. (Mi se adresa cu numele a două
persoane, ceea ce era de asemenea deosebit de bizar.) —
Săţi spun ceva ? — întreabă ea cu smerenie.
— Spunemi ceva.
— Atunci săţi spun. Anume, că eşti un mare măgar
— ei, e bine aşa ? Şiţi mai spun să nu fii supărat.
Ajunsă aici, mia atins cu un deget jiletca, aşa cum
obişnuia. La care eu miam spus, şi de astă dată, că
toate
sînt cum nu se poate mai la locul lor.
*
Despre noi, olandezii, se spune că am fi constructori
iscusiţi, dar că nici vorbă să fim în stare a face ordine
s
49
eîn propria noastră viaţă. Căci sîntem năclăiţi
în nişte sisteme, nu înţeleg nici azi care o fi
cauza. De exemplu : curn se cuvine să şaclă
un băiat de treabă la masă, de ce şi cum nu
are voie să scoată neîntrebat vreun cuvînt, pe
de altă parte* cum se cuvine să încline capul,
de îndată ce ştăpînul casei îşi exprimă
dorinţa de a bea, ri dicînduşi berea spre cer.
Aşa sîntem noi.
Doamne, ce popor de trăsniţi mai sîntem !
Se înţelege că avem de furcă şi cu sacra viaţă
de familie, ca şi cu fecioria fetelor noastre
durdulii. în schimb, nu ştim să rî dem. Şi
asta e esenţialul. în timp ce francezii ştiu. Ca
un pîrîu rece, cînd îl străluminează soarele,
aşa de crud şi de fericit se pricep să rîdă.
51
Despre asta aş vrea acum să vorbesc.
Despre' faptul că sîntem lipsiţi de bucurie.
Fără culoare şi posomoriţi. Popor bine
intenţionat, însă aspru. Aşadar, şi nefericit.
53
Căci poate să aibă sare şi piper sau orice
urmă de bună dispoziţie cel care caută
pretutindeni doar logica şi împlinirea
datoriei, întrun cuvînt cel care se străduieşte
să înţeleagă lumea cu mintea ? Urzeala
aceasta haotică şi ameţitoare ?
Cel care, în consecinţă, este în fiecare
moment al său consecvent ?
55
— De ce să mă lipsesc eu de sf în tul duh
? — mă întrebase ea nu prea demult, cînd nu
mi intrase defel în cap că vrea să se ducă la
biserică.
Adevărat că era zi de sărbătoare, dar ea să
se ducă la biserică ? Ea, care nu credea în
nimic şi îi trata pe cucernici cu un dispreţ
perfid. (Avea o prietenă cu numele de
Lagrange, de exemplu pe ea.)
57
— De ce eşti aşa de surprins ? — îmi
răspunde. — Căci prost trebuie să fii săţi pui
în gînd să nu te mai smereşti niciodată.
Iată despre ce intenţionez să vorbesc.
Odată ce sînt gata sămi pun capul că era şi
fidelă, uneori părea că are sufletul plin de
fidelitate. în afară de asta, mă şi înşela. Se
întîmplă ca tocmai oamenii care caută în
zadar să scape de firea îndărătnică a
neamului lor să fie mai covârşiţi de aşa ceva.
De această viclenie. De această duplicitate.
încît îţi vine să ameţeşti, nu alta.
59
De la una ca ea mă aşteptam eu la
statornicie sau la ceva asemănător ? Cînd, de
fapt, admiram la ea îndeosebi.
cu ură şi invidie totodată, cu jind şi totuşi plin
de deznădejde, uşurinţa, da, acest Joc echivoc,
jocul dea vaţi ascunselea, pe care îl juca cu
oricine pe lumea aceasta. De asemenea şi
rîsul.
61
Cum mai ştia să rîdă ! De o nimica toată,
de orice. Se bălăcea în rîs, ca pruncii în
scăldătoarea lor.
Eu, însă, nici să rid nu mai sînt în stare —
îmi notasem pe vremea aceea. Este aşadar de
mirare că, în ciuda amărăciunii şi propriului
meu suflet, îmi spuneam uneori : — Dar dacă
are dreptate ? Poate că în acest fel se cuvine
să trăieşti, odată ce pînă şi viaţa astfel neo
pretinde ? Aici voiam să ajung, fiindcă şi asta
se află însemnat în carnetul meu de atunci.
Deşi cu un singur cuvînt doar. Nimeni nar
înţelege nimic, dacă ίar cădea în mînă, ce
anume însemna acest cuvînt simplu şi solitar,
că are dreptate.
63
Eu, însă, înţeleg cît se poate de bine. Ma
costat mult.
Dar abia acum îi înţeleg cu adevărat.
65
Şi cu asta să punem punct la sfârşitul
acestui capitol al vieţii mele, căci urmează
după el o perioadă nouă. O perioadă suspectă.
Şi nu doar pentru că a fost atît de dulce...
O perioadă buimăcitoare.
67
Era o taină ce anume dorea de la mine
nevastămea. Deoarece a fost la noi o mare
pace, începînd din ziua aceea, timp
îndelungat. Nu mai iscodeam nici eu urzeala
şi cauza lucrurilor, căci se pare că obosisem...
Bunăoară, de. ce mi se suflă pînă şin ciorbă ?
Fiindcă mi se sufla. De cemi sînt pregătiţi
papucii de casă ia locul potrivit ? Odată ce,
înainte, nu fuseseră. întrun cuvînt : de ce
atâta politeţe faţă de mine, în propria mea
casă ? Şi de ceor fi aşa de ironici ? Dar să dau
un exemplu, e dis dedimineaţă.
— Vai, cît eşti de şleampăt, cît eşti de
şleampăt! — ciripeşte ea de undeva.
69
Şi numai ce mă pomenesc, în timp ce mă
rad, că mă trage de halatul de casă, ba se mai
şi caţără peun taburet şi prinde să mă
pieptăne.
— Să nu faci paiaţă din mine — îi spun cu
!
blîndeţe, ι — Ba da, ba da, cemi închipui,
odată ce asta fac
71
eparte din gloria unui bărbat căsătorit. Mai departe, că
aşa se întîmplă lucrurile cînd eroul se întoarce^la că
minul familial — se amuză nevastămea pe socoteala
mea.
— Primăvara la cămin ?
— La căminul rece ? — răspunde ea.
— Complet răcit ?
— Dragostea nui de nasul tău, de ce gîfîi în halul
ăsta ? — se apucă ea sămi lovească nasul. O lăsam să
facă tot ce doreşte.
— De ce nar fi de nasul meu dragostea ? —∙ am în
trebato, totuşi. .
Nu mia răspuns însă. Sa apucat sămi lege cravata,
pe îndelete, ca unui puşti. înainte, eram gata să
înnebunesc pînă şi la gîndul car putea sămi umble
cineva cu mîinile în jurul grumazului. De astă dată, însă,
nici măcar nam crîcnit. Aveam senzaţia de parcă aş fi
fost gras. Aşa zău. Ca atunci cînd începi să pui osînză pe
tine.
•—∙ Ei, acum eşti în ordine, acum eşti frumos — face
ea întrun tîrziu, şi îmi suceşte încoace şi încolo capul,
ca să mă examineze dea firapăr,
— Eşti frumos — spunea ea din nou.
— Frumos, eu ? — o întreb cu reproş în glas.
— Eşti destul de frumos, priveştete în oglindă.
— Nu mă privesc în oglindă. Şi de ce nar fi
dragostea de nasul me u?
— Fiindcă, fiindcă... — începe ea.
— Curaj, dăi drumul — fac eu,
— Păi, aşa arată un porumbel îndrăgostit ? — mă în
treabă ea. Aşa cum întreabă învăţătoarele pe copii, abe
cedarul, sau aşa cum fetele de pension îşi povestesc una
alteia obscenităţile în dormitor, după ce sa stins lumina
La care se şi dezlănţuie o chicoteală generală. Sînt capa
bil sămi imaginez scena.
— Cît eşti de misterioasă — am spus. — Oare cum
arată un; porumbel îndrăgostit ?
— Ε obraznic — răspunde ea fără să stea pe gînduri,
— Şi eu cum sînt ?
— Matale eşti onest.
Nu mai spune. (Parcar fi citit ceea ce îmi notasem
deunăzi în carnet.) — Aşadar, să nu mai fiu onest ? Să
72
fac pe golanul ? — Apoi, inspiraf subit : — Oare ştii că nici nu sînt chiar aşa de onest ?
Dar, ia sauzim, cum arată un porumbel îndrăgostit
?r Păi, păi — Începe ea din nou.
73
— Curaj — fac eu.
— Ε şiret porumbelul, lumea nu1 prea cunoaşte bine, porumbelul
muşcă la nevoie, nui chiar atît de blind precum crezi.
74
— Nu e nevoie să faci prea multă paradă de bărbăţie — spune ea
deodată. — Dumnezeii ei de ancoră ! — adaugă. (Ii plăcuse întotdeauna
săi ia peste picior pe marinari.)
— Aşadar, nici prea multă paradă de bărbăţie, înţeleg, însă, în
acest caz, cum ai dori să fiu, ce mă sfătuieşti ?
75
— O, de unde să ştiu ? — răspunde ea pătimaş. — Fii mojic sau fii
oricum, da, da, aşa cum spuneai, golan chiar, numai să fie frumos ceea
ce născoceşti... — Căci femeile sînt credule, aşa zău — continuă ea
îmbujorată deja — sînt asemenea viţeilor însetaţi, poţi să le îndrugi tot
ce pofteşti, cu condiţia săţi strălucească dinţii, iar rîsul săţi fie parşiv
— de parcă tu ai fi necinstit toate fecioarele de pe faţa pământului. —
Mai înţeles, oare mai înţeles ? — întreabă ea însufleţită, aprinsă...
De ce, însă, o fi fost atît de întoarsă pe dos ? Fiindcă a rnai adăugat,
ca nu cumva să uit :
76
— Zadarnic nădăjduieşti ca viaţa să se muleze după tine, o, aşa
ceva să nu nădăjduieşti. Altminteri, va rîde de tine...
în acest fel mă dăscălea nevastămea. Că viaţa are să* rîdă de mine,
oare nu este ciudat ? Adică, se pare că voia sămi aducă la cunoştinţă
care este idealul ei de bărbat. Se prea poate.
77
— Ei, vezi — zise ea în cele din urmă — team învăţat de astă dată
destule. Poţi să te duci să faci şi niţică curte.
■— Să fac doar niţică curte ?
78
— Da — răspunde ea prompt. — Da, numai niţică — adaugă cu
severitate.
Aşa trăiam noi pe vremea aceea. A fost o epocă ameţitoare, repet, ceva
ca un vis. Pe nevastămea o întrezăresc atît de misterioasă în visul
acesta, iar pe mine atît de îngrijorat..
79
.Căci este o mare deosebire între a renunţa la joc şi aţi mai
struni puterile, chiar dacă fără vreo speranţă, în ce mă
priveşte, am abandonat atunci vîslele... Că mă iubeşte sau
nu mă iubeşte ? — nu miam mai pus între barea. Dedin
nici cel puţin în minte numi venea, Nu ναι am nici să mă
mai gîndesc la el vreodată.
80
Acesta era unul din aspectele lucrurilor. Celălalt, că începuse sămi
placă nemaipomenit fetişcana aceea irlandeză. Fiindcă se mai afla tot
aici. Venise întro excursie de la Londra, dar nu voia să se ducă acasă.
Zicea căi îndrăgostită de mine. O spunea, cei drept, pe un ton glumeţ,
însă credea cele spuse, aşa ceva se simte îndată.
Acesta a fost lucrul cel mai ciudat dintre toate.
*
81
Cît priveşte domnişoara asta, ea mia dat de ştire următoarele :
Semăn leit cu Mickievic Micislav.
Ne aflam pe terasa unui hotel, nevastămea se dusese să încexxe
nişte pălării, deoarece voia să aibă una, ca missa cea plutitoare, cu
panglică, şi unduitoare niţel la tot pasul.
— Cine mai e şi Mickievic Micislav ăsta ? — am întrebato pe
fetiţă.
Cică era un personaj pe care1 văzuse în vis. Odată, în somn, cineva
iar fi spus : — Stimată dpmnişoară, acest domn este Mickievic
Micislav. — Ei ia plăcut nespus acea arătare...
83
Năsucul îi tremura, ochişorii îi luceau, întrun cuvînt, toată
puştoaica era un rîs batjocoritor. Ba, a mai adăugat:
— Nuţi vine să crezi ?
întocmai ca odinioară nevastămea, pe vremea cînd era şi ea încă la
fel de tînără şi voia să mă facă săi înghit vreo gogeamite şopîrlă.
Iar deatunci, ea caută mereu acest ideal — îmi dădu să înţeleg —,
pe care, în fine, 1a găsit chiar în persoana mea. — Am rîs cu poftă.
85
— Oare, înainte nu lai înţîlnit niciodată ? Vreau să spun, pe acest
personaj micislavian ?
— Lam găsit acum — făcu ea din nou.
— La naiba, nu e defel frumos din partea dumitale, scumpa mea,
— am încercat so tachinez.
Atît cît eram eu în stare. Căci glasul îmi tremura cu toate acestea.
întrun cuvînt, eram amestecat pînă peste cap în această situaţie,
aşadar, cu întreaga făptură şi încă urgent. De ce oare ? Poate fiindcă
răspîndea în jurul ei o mireasmă atît de îmbătătoare.
87
Asemănătoare cu a fecioarelor, sau cu ce altceva oare ?
Cu mireasma păpuşilor aflate în cutii — înainte de a fi fost
despachetate.
— Nu e frumos din partea dumitaie ∙— am repetat. ■— Sar părea
că nu ai inimă, domnişoară. Săţi baţi joc in acest hal de un biet
olandez ? Eu cîntăresc, între fraţi, două sute de livre, cum mă poţi
asemăna cu o arătare de vis, fără corporalitate...
Pe urmă, mia venit o idee, pe care iam împărtăşito fără ocol :
89
— Te iubesc. — Şi am prinso de mînă.
Ba, după asta, am şi sughiţat. Odată ce asemenea declaraţii nu prea
mai făcusem niciodată înainte. Sau, în orice caz, nu cu atîta
spontaneitate. De parcă aş fi fost cuprins de nişte vîlvătăi.
Ea, de asemenea, părea căi ţîşnese flăcări din priviri.
— Şi eu te iubesc — răspunde ea stacojie, fără ca măcar să se
clintească.
91
.— Te ador — am sporit eu tensiunea clipei, în timp ce îmi auzeam
aproape vîjîitul sîngelui. Căci începusem so tutuiesc. Apucasem să
vorbesc franţuzeşte, numai ca so pot tutui.
«— Cear fi să vin după tine la Londra ? Ceea ce ar fi un păcat mare,
nui aşa ?, însă ar fi, totodată, minunat.
Adică, se ivise împrejurarea cînd ambele' părţi princl să răguşească,
gîtlejul li se usucă, iar ochii se pregătesc să le sară aproape din orbite.
Ar vrea să zîmbească, dar e cu neputinţă.
Odată ce asta este puterea pe care o au asupra noastră cuvintele
rostite, de mult o tot spun, şi a situaţiilor limită, adică pînă unde omul
se încumetă să înainteze. Ε îngrozitor ! Cînd ea mia spus că mă iubeşte
de asemenea, am văzut aproape cum tot sîngele i se năpusteşte înspre
inimă. Am devenit teribil de agitaţi. Ca nişte copii.
93
După asta era firesc să ne prăbuşim, pentru că nu mai aveam unde
să urcăm.
•— Priveşte, un echipaj ! iam spus, sau ceva de acest fel. Ca săi
distrag atenţia.
— O, da, da — răspunde ea, şi ochii i se aburesc. Ca şi cum ar fi
picat din paradis.
Aşa au început lucrurile. Era o puştoaică ciudată, aventuroasă
.în schimb, ceea ee este important e că eu mă gîn deam cît se poate de serios sămi
părăsesc nevasta şi so urmez. Iată ceea ce mi se pare ciudat. Şi alte neghiobii similare.
Odată ce această fată era şi mai tînără, Dumnezeule ! Şi, Doamne, ce binear fi să
scap, în sfîrşit... de ce anume ? De complicaţiile şi de îndoielile mele, întrun cuvînt, de
nevastămea. O recunosc fără înconjur, fiindcă ăsta este adevărul. Şi sămi duc, de azi
înainte, traiul cam aşa : te iubesc, şi eu pe tine, te ador.., *
Ca şi cînd ai ieşi în largul nemărginit al mării, stăpînit de lumină şi pace, iată cum
mă simţeam.
Ochii şi inima mierau inundate de lumină.
Asta zic şi eu că e altitudine ! — simţeam eu pe terasa" hotelului.
Ca şi cum destinul însuşi ar fi fost de acord, primii a doua zi o scrisoare şi o depeşă
de la Londra, amîndouă în aceeaşi chestiune. Scrisoarea venea de la o agenţie
principală, anunţîndumă că, la începutul iernii, este posibil să fie un loc vacant, cum
doream, la un salva mar — oare nu era şi acesta un semn al ursitei ? Că eram chemat
tocmai acum chiar la Londra ? Odată ce mi se scria că ar fi cazul să mă prezint, în
sfîrşit, şi personal. O treabă minunată, căci de ce nu leaş face acest neînsemnat
serviciu sau ceo fi poftind ? Sînt gata sămi scot pînă şi haina în faţa lor. Iar depeşa de
la Alexander Kodor, în aceeaşi chestiune. Adică să mă prezint urgent. „Fiindcă, acolo
unde saud lătrături, sînt şi cîini" — îmi scria nebunaticul şi veşnic bine dispusul meu
95
amic, odată ce acesta îi era obiceiul. Scrisori nu∙ scria niciodată, întotdeauna doar
depeşe deun stînjen, pline de proverbe ticluite de el însuşi, de toate cîte îi treceau
tocmai prin minte. Dar ceea ce avea mai mare importanţă era că nu părea supărat
defel, uitase totul, vreau să zic de accidentul meu,.. Oare nu izbutesc uneori lucrurile în
modul ideal ?
Şi, pe deasupx^a, se mai cînta şi Pergolesi întro fereastră, aceeaşi melodie pe
care o auzisem în copilărie, cînd îmi ieşise lozul.
Crezusem atunci că voi fi un răsfăţat al soartei şi că eram ales pentru o viaţă plină
de noroc. Iar acum, din nou, se iveşte Pergolesi. Dar dacă va fi întradevăr aşa
?Doamne Dumnezeule ! Am simţit furnicături pînă şi pe şira
spinării.
97
— Oare cear fi, Doamne, — vorbeam eu de unul
singur — dacai face, în sfîrşit, o excepţie cu mine, o
dată doar, măcar o singură dată în viaţă ?
— De exemplu, dacă deacum înainte toţi mar
iubi. Mă gîndesc 1a Londra. Atît nevastămea, cît şi
98
domnişoara asta. De ce nar fi cu putinţă ? — Astfel
mă însufleţeam eu la un colţ de stradă. Odată ce nu
eram în stare sămi urmez calea, trebuia să mai văd
o dată scrisoarea aceea. Depeşa, de asemenea.
Eram aproape zgîlţîit de un chiot smintit.
Am şi luat îndată hotărîrea, fără să mă gîndesc
mai departe, să mă mut de aici, stabilindumă
definitiv la Londra. De ce nu maş putea duce ? Da,
definitiv şi cu tot ce am, fiindcă o iau cu mine şi pe
nevastămea. Odată ce aşa se cuvine. Cu atît mai
vîrtos, cu cît acest lucru nu mai putea fi făcut fără
ea. Era informată despre toate, reţinuse totul, ba
scoase şi ea o exclamaţie fericită cînd văzu,
dimineaţa, depeşa.
100
— Bravo, Jacob ! — strigă ea —∙ iată, în sfîrşit,
ceva serios, vezi ? Asta mă bucură din caleafară...
De ce oare so fi bucurînd din caleafară ? Nu
eram în stare să ghicesc.
Sau voia să scape ?
Dar dacă aşa este ? Poate că doreşte să scape
definitiv de Declin ? — mia fulgerat prin minte. La
care, să te ţii de rîs. De parcaş fi sucit gîtul celui
102
mai cumplit duşman al meu, atît de dulce începu să
mi se pară viaţa.
La ce bun să mă pierd, însă, în amănunte ? Se
întîmplă să te cuprindă, în anumite momente de
schimbări în destin, nişte vîrtejuri de mare
anvergură. (Le spuneam, înainte, inspiraţii
mincinoase.) Acest lucru pare să se fi petrecut atunci
şi cu mine. Altfel naş prea şti cum să explic faptul
că, în ciuda seriozităţii şi a prudenţei mele, am luat
îndată hotărîrea de a da totul peste cap : de ami
lichida apartamentul, ba chiar de ami vinde
mobila... şi toate acestea întemeiat doar pe depeşa
amicului meu ?
104
Unora le place, probabil, să răstoarne tot ceea ce
au; acesta e adevărul.
întrun cuvînt : plecăm la Londra, asta era
lozinca. Iată ce plutea în faţa ochilor mei, ca şi
cum plecarea meaar fi ascuns întrinsa toate soluţiile
vieţii şi fericirea mea viitoare, încît am început să mă clatin şi să
rîd în neştire, ca o făptură fără suflet.
— Plecăm la Londra — am fluturat depeşa mea şi sub nasul
fetiţei.
La care, ea a tresărit uşor.
— Vai, veţi veni întradevăr ? — Şi părea zdrobită cu
desăvîrşire, sărăcuţa.
Dar numai pentru o clipă.
Ε în ordine, se bucură şi ea, fireşte, în mod deosebit In
schimb, sămi respect promisiunea. Căci să nu uit că îi
promisesem so iau cu mine şi săi arăt unul din minunatele
cimitire ale Parisului.
— Oare îţi vei respecta cuvîntul ?
— Cum să nu1 respect ? — am exclamat. Eram dea dreptul
transfigurat, ca un adevărat cavaler.
— Ah, vii şi tu, Lizzy ? — o întreabă pe nevastămea. Dar cu
cită duioşie ! Pironinduşi privirile în pămînt, ca una care ar
vrea să întrebe că, nui aşa ?, nai să vii.
Numai că nevastămea era o femeie deşteaptă.
— Vai, nam să pot să vin —∙ făcu ea rîzînd. — Numi plac
cimitirele. Mergeţi voi doi. Şi să vă simţiţi bine, chiar fără mine.
Domnişoara rămase cu ochii, care exprimau şovăială,
pierduţi în gol.
— De ce naţi merge ? — urmă Lizzy veselă. — Ce pierdeţi
dacă vă duceţi ? — Iar ochii ei, ca doi aştri luminoşi, mă priviră
inteligenţi şi adorabili.
In zadar ! încă numi înţelegeam pe vremea aceea viaţa. Adică,
de ce pe vremea aceea ? Cînd nici azi încă no prea înţeleg,
trebuie să recunosc fără înconjur
.Partea a doua
106
AM AJUNS CU TOATE ACESTEA LA Londra abia la
începutul toamnei, de fapt, din cauza unor fleacuri.
Aveam nişte investiţii făcute la Paris, care trebuiau
lichidate, trebuia plasată undeva şi mobila, odată ce
nevastămea nu voia să se despartă de ea, ba mai
voia săşi facă şi nişte rochii, şi altele. Trecu astfel
un oarecare timp.
In cele din urmă, însă, am sosit. Deocamdată, şi
din cauza că naveam mobilă, nam închiriat o
locuinţă pe termen lung. Am poposit, aşadar, întro
boardinghouse cu confort mediu, comodă, în
apropiere de Charing Cross. De fapt, nu era o casă
prea bună, ci mai curînd proastă, iar gazda noastră
era şi el un bătrîn pungaş cucernic, dar despre el va
mai fi vorba în cele ce urmează.
108
Să luăm, deocamdată, esenţa şi să începem cu
aceea că cele înnodate la Paris au înflorit din plin la
Londra. Adică, mă încălzea soarele din două părţi,
sau cum so fi spunînd ? Cînd Alexander Kodor ma
zărit, sa uitat ţintă Ia mine şi mia spus :
— Teai prostit, bătrîne Jacob, cu toate că erai cînd
va băiat deştept. Ia să te văd ! Stăruie pe chipul tău
ceva timp, by Jove ponoarea mea — începu el să mă
căineze. — Stai jos — adăugă apoi, şimi oferi un
trabuc „excepţional". Stai jos — făcu el din nou, cu
toate că mă aşezasem deja — astfel de trabucuri nai
fumat de cînd cu Mauro korclatos
110
.Nu prea ştiam cinei acest' Maurokordatos,' dar
nici nu eram curios să aflu. Ştiu de mult căi place să
îndruge verzi şi uscate. Am aprins deci ţigara şi m
am apucat să arunc ochii împrejur, prin biroul lor.
Ce eleganţă — miam spus — totul e mătase şi
albastru13 tîi drăcie ! Ăstuia ştiu căi merge din plin.
13 Pe Zcus (engL).
Iată (it ).
112
în schimb, cu mine ce este? — miam pus îndată
întrebarea.
Este că stau aici şi sînt al naibii de greu de cap.
Adică., bărbatul acesta eminent are dreptate,' mam
prostit dea binelea. Oare, aşa se poartă cel care are
de gînd să ajungă ceva în lumea de azi ? în acest fel
trebuie ei să şadă ? — în privinţa asta avea, aşadar,
dreptate.
114
îmi slăbiseră balamalele sau ce naiba ?
Devenisem cumva greoi, visător ?
Doar fusesem înainte unul din oamenii care : sau,
sau ! Şi loveam, spintecam, dărîmam. Iar acum
devenisem omul care : dar dacă ? Şi mă clătinam în
gol. Kodor numai prididea să se minuneze.
— Te bîntuie un necaz, Jacob, — repetă el
îngrijorat, şi îşi netezi de vreo două ori ţeasta
116
pleşuvă. — Ce necaz ai ? Ai ajuns iluzionist sau cei
cu tine ?
Să fi înţeles prin asta că ajunsesem idealist ? Şi
aveam dreptate, pentru că ajunsesem întradevăr
idealist,. Odată cei dispreţuiam pe ăştia, de'la cel
dintîi la cel din urmă. — Samsari ! — mă gîndeam
eu dispreţuitor.
118
— De ceţi mai baţi gura ? — îmi venea săî
întreb. Dar nam scos o vorbă. Căci Kodor gesticula
din pricina următoarelor :
De ceam venit atît de tîrziu, după trei luni abia,
şi la ce bun miam adus calabalîcul cu mine, odată ce
el mă chemase telegrafic ? Cînd, acum, lumea aici se
schimbă dintro clipă în alta ?
120
— Ei, vezi — mia spus el — mănîncă ceaî copt;
acum, aşa deodată, nui mai doresc pe străini. —
Chiar dacăi aşa, de ce te porţi tu cu ei de parcai fi
un marchiz al mărilor ?
Căci eu mă^ purtam cu ei, întradevăr, ca un
marchiz al mărilor.
122
— Mulţumesc — iam spus, şi mam ridicat de
la locul meu. Adică în biroul unui salvamar. — Poate
cu un alt prilej — am adăugat eu plin de demnitate.
124
.Doream sămi facă rost deo slujbă bună alei, căci ce sens ar mai
avea să ies din nou in largul mării ? — Iată ce voiam săi explic. Adică
voiam săi spun tot.
Noroc că ma oprit ceva so fac.
125
2
Este bine de ştiut că îl tratasem întotdeauna pe acest omuleţ cu faţa
smolită cu o nemaipomenită superioritate. Căci mi se făcuse curînd
lehamite de neroziile lui.
— Rămîi cu bine, mi sa făcut lehamite de tine — îi spuneam în
asemenea ocazii, îndeosebi cînd se obrăznicea peste măsură.
De astă dată, însă, nu, fiindcăel era cel căruia i se făcuse lehamite
de mine, iată senzaţia pe care o aveam. Or, eu mă mai aflam tot acolo.
Nu izbuteam să mă urnesc. — Parcă mar fi absorbit neantul. Stăteam
în faţa lui, cu cravata mea frumos legată, perfect odihnit, fleaşcă... La
naiba, ceare să saleagă din asta ?
De îndată cea auzit că am de furcă cu femeile, se dovedi destul de
mărinimos.
127
2
— Care va să zică femeile ! — făcu el sumbru. — Tic tacul acela
mărunt. ? da ! — în cazul acesta, nu face nimic — aprobă ei situaţia
mea. — Există asemenea complicaţii, există multe feluri de complicaţii
— bîigui el dus pe gînduri.
Vorbeam italieneşte.
— Ecco. * Găsim noi ceva. Nu face nimic. Deocamdată, veziţi de
treabă, am o mulţime de chestiuni de rezolvat...
Se întâmpla pentru prima oară ca să mă concedieze el pe mine, iar
eu am înghiţit şi asta. Am coborît, aşadar, scara împleticindumă. cu
senzaţia că sa zis cu mine, fusesem zdrobit. Pînă şi respiraţia mi se
oprise parcă. Niciodată naş fi creaut că voi avea de suferit vreodată de
lungoarea dragostei şi că mă vor mistui dulcegăriile. Mai cu seamă, nu
la vîrsta aceasta.
129
2
Afară era o glorioasă zi de toamnă frumoasă, plutea peste toate o
nemărginită strălucire, ca după ploaie, şi clocotea pe străzi bine ştiuta
circulaţie turbată. Mă opream din cînd în cînd să privesc, căscam ochii
ba la una, ba la alta, apoi mă tîram mai departe. Mergeam agale, iar
cînd din cauză asta am fost înghiontit, mia sărit muştarul, încît îmi
trecu prin minte să înşfac pe cineva şi să1 azvîrl, tîrîndu1 de guler, în
mijlocul străzii.
— Hei, he, ho —∙ ma strigat chiar atunci sergentul de stradă de la
o răspîntie. — Eşti surd ? Ai înnebunit ? — După care făcu furios semn
maşinilor să~şi vadă de drum.
Era cît peaci să fiu călcat de o maşină, adevărat» De fapt, asta nu se
datora atît stării mele sufleteşti de atunci, cit mai degrabă faptului că
sînt incapabil să cred în vreo primejdie. Că aş putea fi călcat de ceva.
Eu ?
Dealtfel, să lăsăm şi asta. Prea sînt complicate lucrurile.
131
2
— Sînt; un provincial —∙ iam strigat în treacăt sergentului de
stradă, ca să1 împac. însă nam produs nici un efect asupra lui, se pare
că era un om supărăcios de felul său.
*
Am intrat apoi la un frizer, pe urmă am făcut nişte cumpărături, mi
am luat un frumos ceasbrăţară şi o duzină de batiste englezeşti,
minunate... şi alte mărunţişuri. — Din ce anume faci toate aceste
cumpărături pe seama ta, cît or să te mai ţină banii, odată ce risipeşti
fără normă, tu şi nevastăta ? — ma întrebat sufletul. (Căci, la acea
dată, nevastămea făcuse cumpărături şi ea cu nemiluita, cheltuind
sume importante, nu aici, ci la Paris încă.)
— Eh, nu face nimic — miam alungat eu îngrijorarea — nui nici
un necaz, nimic nare importanţă. — Şi raam apucat de fluierat în
oraşul aglomerat
133
2
—* Ei, vezi — miam spus — aşa trăieşte ea zi de zi, iii fel iii acesta
pluteşte cu capul în nori, ei, vezi, cel puţin simţi şi tu acum ce
înseamnă să nuţi pese de nimic... Iar viaţa ei pare un cîntec duios, fără
capăt.
Priveam tot ce era colorat, întorceam capul după tot ce strălucea. Iar
cînd zăream o femeie frumoasă, mă uitam după ea. Căci, odată cu
apropierea foătrîneţii, începuseră sămi placă la nebunie femeile.
Miam dat seama că nevastămea sar putea să nu fie chiar aşa de
frumoasă cum mi se păruse pînă atunci.,. Năsucul ei este, bunăoară,
prea cîrn... ceea ce zăgă2uieşte uneori imaginaţia, zău aşa. Căci aşa e
omul. Dacar fi cu un milimetru mai lung, maş declara cu desăvârşire
fericit. îmi spărgeam capul cu alte asemenea nerozii.
IO
135
2
DÎmi mai aduc şi azi aminte de o tînără femeie în
uniformă, fiindcă rnă oprise. (Era o procesiune a Armatei.
Salvării,: sau aşa ceva.) Ana simţit eă aş fi în stare so
urmez∙ pînă. la capătul lumii. Ochii ei rîdeau către mine de
după voaluri albastre, şi erau plini de aur ochii aceia.. Ai
putea să pescuieşti aur din ei, miam spus cu melancolie.
: ■ — La revedere, făptură dulce, — am fîlfîit eu mîna după ea.
întrun cuvint, eram nebun dea binelea —.Am nevoie de variaţie .—
am gemut,' ca o păsări că bolnava de nervi.
Apropo, boala de nervi. Se vorbesc destule în zilele noastre despre
ea, despre cum se propagă, cu toate că pînă azi numi prea bătusem
capul cu aflarea cauzelor ei, de ceo fi existînd ? De astă dată, însă, mia
venit o idee pe această temă. Totul se întîmplă doar din cauză că
bărbaţii sîrit siliţi să se învîrtească aţîta împrejurul femeilor. Din
această pricină oricine îşi poate pierde mintea. Eu, bunăoară, doream
să văd la ele. totul din'tro dată, după care mai rîvneam încă o dată ia
tot. în schimb,' femeile, apariţiile acestea misterioase, "erau
încîrHonţat'e şi dantelate, ca păpuşile din vis, încît cădeai în ispită şi te
întrebai dacă trebuie săţi crezi ochilor. Să fie oare făpturi' vii, or fi
137
avînd cămăşuţe sub rochiţe ? Vorbesc şi ele sau se leagănă doar în vise,
dau din cap şi clipesc Uşor din pleoape ?
— Untul nu există — am exclamat, fericit de parcă eu aş fi făurit
lumea. — Odată ce toate sînt frumoase, Căci nui frumoasă oare
bătrînica, sergentul de stradă e caraghios, iar vîntul te scoate dea
dreptul din minţi, fiindcă răstoarnă totul ? Şi nu este minunată, oare,
pînă şi stropirea străzilor ? Dunga sclipitoare ! Lumea e minunată î
Lumea vrea să strălucească, dar îndeosebi femeile'. Din nou ele. Şi cum
se mai ofereau în mii .de variante ! Erau unele care umblau mărunt,
pripit, cu pacheţelele lor curăţele, de parcă ar fi fost îngeraşi de
Crăciun, pe care îi aşteaptă undeva nişte băieţaşi... şi, oh, ele erau mai
vaporoase decît se poate presupune despre făpturile omeneşti. Erau, în
schimb, femei oacheşe şi voinice, care se îndreptau către City,
138
legănîriduse visătoare şi sernă nînd cu nişte corăbii iluminate —
Londra este, oricum, Babilonul universului ! Mijlocele zvelte de leopard
şerpuiau încoace şi încolo, prin mulţime, şi se întîmplă să fie
HH
139
între ele mai mult decît doar o singură privire stranie, în adîncul căreia
pîlpîiau întunecimi asiatice, amestecate însă cu flăcări roşietice — şi
erau măicuţe blajine, care duceau în braţele lor omuleţi deo şchioapă,
omuleţi de zăpadă, înveşmmtaţi în alb, înfăşuraţi întro albeaţă pu
foasă, şi se opreau din cînd în cînd ca să le şoptească îndelung la
urechile minuscule...
La naiba, mă prăpădesc dacă mai rămîn mult timp pe uscat — mi
am spus. — Să ne duceam repede acasă... — în autobuz am închis ochii
în faţa întunecimilor. Căci începusem deja să simt... era în străfundul
sufletului meu un soi de sleială, însă atît de cumplită, încît nu există
muncă datorită căreia aş putea sajung in asemenea hal. Se ştie că
dulcegăriile mistuie de fapt sufletul. — Oare unde mă duc eu acum ?
Acasă, acasă — am tresărit. — Şi ce mă aştepta acasă ? Acelaşi lucru.
Adică misterul. Pe care nu1 dezlegi niciodată, chiar dacă tiai pierde
minţile.
140
Dar să vă povestesc ce mă aştepta acasă. O cameră încălzită, plină
de flori, care era goală, de obicei. Am bătut, aşadar, la uşa celeilalte
camere. — Intră — mi se răspundea de acolo la orice oră. Şi aveam, de
fapt, oricînd intrare. înăuntru stăruia de asemenea o atmosferă mereu
plăcută şi blîndă, ca în băile din Africa de Nord, unde nu se aude decît
clipocitul apei, dar este m acelaşi timp linişte desăvîrşită. Clipocitul era
de astă dată, bineînţeles, rîsul cu care mă întîmpină nevastămea.
Liniştea, în schimb, este ceva elementar, ca şi cum pe ea sar zidi
lumea Un poet olandez astfel grăieşte :
Florile să lendrăgeştit De oameni să nuţi aminteşti, 5S tembraci în alb veşmînt Şintro
insula uitată Să citeşti cărţile toate...
141
şi aşa mai departe.
Astfel trăia nevastămea. Pe vremea aceea citea şi mai mult, de obicei
culcată. Aşadar, de parcar fi fost întradevăr peo insulă, departe de
oameni, întro per
manentă, egală vacanţă. Avea multe flori, încît aerul din camera ei era veşnic umed şi
mirosea discret a ţă rînă. Dacă închid ochii, mai simt şi azi mirosul acela. Totul se
amesteca cu nişte parfumuri delicate şi feminine, apoi cu fum uşor de ţigară, care
împreună îţi ridicau sîngele la cap. încăperea era pe deasupra veşnic cufundată în
umbră, căci numai înainte de masă bătea acolo soarele.
— Ce miai adus ? — eram întrebat de obicei, de cîte ori mă înapoiam din oraş. —
Nea Ursulache, ce miai adus ? Vreau un mic cadou, ceva ! — La care eu mă prefăceam
că nu iam adus nimic.
— Nam bani, nu pot săţi cumpăr nimic, sîntem săraci — făceam eu dezolat.
— Ei, ei — mi se răspundea — ce păcat, ce mare păcat, sînt neconsolată.
Iar lamentoul ei era atît de vaporos, unui străin iar fi bătut la ochi cu siguranţă.
Odată ce nu avea nici un conţinut. Semăna cu vaietele nebunilor, aşa era.
Continuam în acelaşi fel. Eu spuneam :
— întradevăr, este păcat, zău aşa... — şi clătinam mîhnit din cap. La care, nevastă
mea continua şi ea, eventual astfel :
— Ah, viaţa nu mai face două parale. — Iar casa se cufunda parcă în jale.
142
Ne întristam, aşadar, din caleafară. Eu mă instalam, adînc întristat, pe o ladă, iar
nevastămea, de parcar vrea săşi ascundă pînă şi de ea însăşi lacrimile, se întorcea cu
faţa la perete sau îşi acoperea ochii, însă numai unul, căci cu celălalt rîdea către mine...
Pentru că buzunarele îmi erau pline de cadouri. Iar ea ştia asta şi, bineînţeles, tare
ar mai fi dorit să afle ce anume îi adusesem din lumea largă, deoarece pe vremea aceea
doar de dragul∙ darurilor trăia, de dragul bucuriilor mărunte şi al surprizelor, dar se
stăpînea. Şi nici mie nu mi se îngăduia sămi părăsesc rolul.
— Ţie rupt buzunarul, aratămi1 — spunea ea în trun tîrziu, după ce prindea să
tremure de dorinţă.
—Ai să1 coşi altă dată, nu te osteni, dragă, — îi răspundeam.
în felul acesta ne torturam unul pe altul, cu gingăşie; încît muream aproape. Trebuie
ştiut, de asemenea, că noi nu vorbeam pe o limbă clară, cum este de presupus că fa
coamenii în toata firea, cuvîntul în sine poale că nu avea nici un
înţeles... Nevastămea spunea :
143
—∙ Oh, dămi moşmoană !
Eram obligat să ştiu de astă dată că doreşte o sărutare, papucilor le
spunea, în schimb, nătăfleţii, iar pe mine, din cauze misterioase, mă
numea căpitanul din Liverpool. Ceea ce a iscat între noi o controversă.
144
—∙ Ah, ştiu prea bine la ce faci aluzie — am rostit eu pe tonul celei
mai desăvîrşite stăpîniri de sine, cu toate că nu făcea aluzie la nimic.
Asta a durat 111 acest fel cîtva timp, ea am fost cît se poate de
echitabil, ea, în schimb, ironică şi arogantă, pînă cînd miam pierdut şi
eu răbdarea.
— Protestez împotriva unor asemenea aluzii — am strigat, scos din
fire. Şi am dat cu pumnul în masă, încît masa ă crăpat" îndată.
145
Ah, dacă Alexander Kodor mar fi văzut în clipele acelea, pe mine,
om în toată firea, călit în vijelii î — Astea sînt afacerile tale ? —■ ar fi
întrebat cu siguranţă. — Un căpitan de vapor, care sfarmă mese ?
Întro zi am făcut cafea, în jurul meu stăruia adîneul dupăamiezii,
străbătut de plăcute unde magnetice. Pe deasupra, aburul" acesta
cafeniu; aroma îmbătătoare a cafelei ! Eşti copleşit în asemenea ocazii
de o dispoziţie poetică aproape. Pe neaşteptate, nevastămea îşi face
apariţia în pardesiul său de oraş.\
146
—. Ε o furtună cumplită afară — spune ea, şi are faţa răvăşită.
— Ce spui. Dumnezeule !
147
— Şi mă doare rău de tot inima.
— Dacă te doare, o vindecăm noi îndată — îi răspund*
148
— O vindeci cu adevărat ? Numai că şi părul mă doare — spune ea
blind.
— Nu mai spune, mărgeluţa mea, sufleţelul meu trist... — Şi o
string la pieptul meu. — Hai, spunemi, ce ie supără ?
149
t — Med bine ai face să mormăi niţel — îmi şopteşte ea la ureche.
— Iar să mormăi ?
150
— Da, da, să mormăi mereu — îmi spune.
Spre ai face pe plac, am început. Şi, cum sînt vechi specialist în asta,
am mormăit din ce în ce mai vijelios» ca fiarele cînd îşi clătesc gîtlejul.
La care ea mia spus
151
— :Bunaseara, nea Leule. — Şi sa înclinat dulce
152
în faţa mea.
Era palidă însă, probabil că se speriase puţin,
153
—∙ Vai — face ea — cit e de teribil oraşul acesta ! * — De
cear fi chiar atît de teribil ?
— Mie aşa de teamă — spune — că o sămi sfîrşeSC
aici zilele.
154
De ce so fi temînd, oare, că are săşi sfîrşească zilele aici
? Ciudat ! Nu sar cuveni săi dau de capăt ?...
întruna din zile, la sosirea mea, dormea. Sa deşteptat cu
cuvintele : — Mă găseam undeva la umbră, dormeam. —∙
Din asta eu am aflat ce trebuia. Că o copleşeşte uneori
tristeţea. Care să fie cauza acestei tristeţi ? Naiîi iscodito.
155
Căci no întrebam nimic. La ce bun ? Ce rost are veşnica
îngrijorare şi preocupare ? Odată ce ne jucam atît de dulce.
Şi din ce în ce mai interesant.
De pildă, îmi legam un şal pe cap, ca peun fel de turban,
odată ce fusesem trimis să stau la colţ, ca ostaş persan.
Trebuia să aştept acolo, şezînd turceşte, fără să mi se
permită să mă clintesc măcar, odată ce eram santinelă.
Încercaţi să vă închipuiţi tăcerea din jur. — Unde mie
oglinda ? — întreba ea —, unde mie şorţule tul ?—Nimeni
nu. răspundea. Apoi, în chiloţei ele mătase neagră, prindea
156
să se sulemenească şi să se legene Ia flacăra unei luminări,
ca o Sobeidă. Şi fără nici o jenă. Văzusem odată două fete
tinere, care nu se ştiau observate şi care îşi arătau una
alteia cum anume erau ele. Aproape la fel şi ea. îşi lua
capişonul, şi cînd se acoperea cu voaluri, cînd se dezgolea m
faţa oglinzii, de parcă ar fi fost cu desăvîrşire singură. Apoi
exclama deodată :
— Mazud, Mazud. — Şi bătea din palmele ei mici.
157
Mazud acesta eram eu. Fireşte, pînă în acea clipă
numi fusese îngăduit nici să mă clintesc în colţul meu,
acum însă trebuia să pun întrebarea :
158
— Ţie acasă bărbatul ? — La care eram obligat sămi
holbez ochii.
— Nuî acasă, nui acasă — ciripea ea — sîntem singuri
în toată casa, iubitule.
159
Apoi, îndată :
— Rămîi, cu toate acestea, acolo unde te afli. Oare ceţi
închipui ? Numi înşel eu bărbatul, tîrîtoare neagră ' şi
şcîrboasă. Bărbatul meu este un nobil. Mă tărtăneaţă!—∙
ţipa ea scoasă din pepeni. Cînd, de fapt, nici nu sînt
tărtăneţ.
160
Insă şi eu săream de la locul meu.
— Acum vine rebeliunea ! — strigam, încît scrâşneam
pînă şi din dinţi. — Ajunge cu această comedie ! — spuneam
întunecat.
161
Unde duceau toate acestea, la ce plăceri şi la ce trans
figurări ? Duceau chiar la extaz, şi de cîte ori ! Încît, pe
înserat, nici nu mai îndrăzneam să ne uităm unul la altul, ci
fiecare se ghemuia la locul său şi se înfăşură în propriai
pătură, astfel adormeam departe unul de altul şi întro
desăvîrşită înstrăinare, ca două grămăjoare negre, peo
banchiză de gheaţă.
Alteori, însă, zorile ne găseau pe amîndoi la picioarele
patului, unde nevastămea îşi sălta pîntecelul de rîs.
162
— Vai, nu mă mai face să rîd — prindea ea să mă roage.
îi povesteam istorioare picante despre neîndemî narea unor
bărbaţi în relaţiile lor cu femeile.
Şi că sar cuveni să se scrie despre asta, în sfîrşit, un
Casanova invers.
163
Ca şi despre felul în care nu dădeam crezare propriilor
mei ochi. Căci despre mine ii istoriseam, nici nu mai e
nevoie să spun. Diformam întro oarecare măsură lucrurile,
zugrăvindumă în culori şi mai caraghioase, las' să samuze
mititica !
Despre ce nătîng fusese cîndva bărbatul ei. Demult mi se
tot făceau semne cu piciorul pe sub masă, dar eu încă tot
mai credeam că este la mijloc o neînţelegere. Iam povestit,
bunăoară, peripeţia mea cu femeia aceea de la ţară, care îmi
ceruse pe cîmp un iepure.
164
— Ceţl ceruse ?
— îmi ceruse un iepure — am răspuns. —∙ Fireşte, nu
ştiam ce înseamnă asta. Căci, de unde săi fi dat'eu un
iepure ?
165
— Vai, încetează, încetează odată ! — turuia nevastă
mea.
Eu, însă, continuam poveştile mele. Iam mai spus una.
Despre lecţiile de vioară pe care le dădeam odinioară. Vreau
să zic în tinereţe, fiindcă şi asta mi se în tîmplase. Nu prea
cîntam eu bine la vioară, dar asta nu era o piedică la noi, la
ţară.
166
Aşadar, mama elevului meu era o femeie
minunată : suflet nobil, dimensiuni
gigantice, cam de vreo două măjişi
jumătate, în timp ce eu eram tînăr şi slab ca un ţîr;
Astfel că nici să mă uit la ea nu mă încumetam, deşi îmi
căzuse cu tronc, e uşor de imaginat. Cînd apoi, întro
bună zi, trimite după mime, cică spre a avea împreună o
discuţie despre fiul ei.
Ei, hai să discutăm. Era o primăvară timpurie, mi
aduc şi azi aminte de ea, încăperile scăpărau în lumină,
iar eu îmi aranjasem chiar de două ori cravata înainte
de a intra. înăuntru apoi, aproape sămi piară
răsuflarea de spaimă. Căci măicuţa elevului meu mă
primi tolănită în aşternut, cufundată în fel de fel de
horbote înspumate.
— Vai, vai, îndurăte de mine ! — scîncea iar, înecîn
duse de rîs, nevastămea.
în zadar însă.
^— Se înţelege, nici să mă aşed ca lumea nam în
drăznit — iam povestit —, în asemenea cazuri păstrezi
îndărătul tău un locşor respectuos.
Am făcut apel la toate cîte ştiam şi nu ştiam în legă
tură cu educaţia copiilor, şi tocmai cînd măntrebam
dacă nar fi cazul să amestec în spusele mele şi
metempsihoză, băgai de seamă că minunata femeie
începe frumuşel săşi scoată de sub plapumă un picior.
— Asta ceo mai fi însemnînd ? — am căzut eu pe
gînduri. Pînă şi de Revoluţia franceză, îmi adusesem
aminte. Putea foarte bine să fi fost libercugetătoare sau
aşa ceva. Fiindcă îşi întinse nu doar jumătate, ci
întregul picior către mine. Şi era atît de alb !...
— Dumnezeule, uităte şi matale, afară a început să
mijească de ziuă — prinse atunci nevastămea să mă
implore uguind şi arătînd înspre ferestrele tăcute. Căci
tocmai răsărea soarele, înălţînduse din neguri,, întro
strălucire aurie.
Era minunat, întradevăr.
Ε cazul să facem aici o pauză. Eram atît de ameţit de
toate acestea — putea să vină şi moartea, îmi spuneam.
Odată ce clocotisem din nou frenetic toată noaptea, ca
nişte tigri, cît peaci să ne sfîşiem cu dinţii, după care
167
urmase rîsul acela buimac. Şi această auroră. Oare poţi săţi doreşti mai mult ? Miam
spus : ia te uită ce frumoasă iubită ai ! Nuţi ajunge ? Şi na fost oare o noapte minunată
? Aş fi voit săi şoptesc la ureche : ascultă, mai am şio altă iubită. De data asta eu, da,
aşa să ştii. Un
amai frumoasă decît tine. Ai aflat cine este această iubită
168
a m ea ?
Ar fi fost dea dreptul ameţitor să io pot mărturisi.
169
Cu toate că naveam nici o iubită.
Adevărat, ne mai sărutam noi cînd şi cînd, ba prin cimitire, ba pe
şosele... Aşa cum ne sărutaserăm îndată la Paris, în vestitul cimitir din
Montmartre.
170
— Nu şi nu, Micislav, te implor — se apăraseea, şi de cîte ori,
privindumă rugător. Eu, însă, în ciudă. Fiindcă aveam poftă so sărut
mereu. întro altă împrejurare, îmi spusese :
Zi, Micislav, cei cu mine? Să fi înnebunit oare de~a binelea ?
171
La care iam răspuns :
— Pornire irezistibilă. — Odată ce chiar ea îmi explicase'înainte :
— Dragostea, Micislav; este o pornire irezistibilă/
172
— Spunemi,∙ şi pentru tine este la fel ? — întreabă ea. ∙— Uităte
în ochii mei ! Mă iubeşti tu cu adevărat ?
'Oh,∙∙tu nu mă iubeşti. — Şi mă lăsă baltă.
173
Am dat fuga după ea, minţindui cîte de toate şi . spimîndui c~o
ador.
Cu toate că no adoram nici măcar pe "ea. Pe nimeni. '—∙■ Pe
nimeni nu iubesc — am constatat eu cu inima uşoară. Şi eram aproape
mîndru de asta.
174
Descoperisem o metodă excelentă, care se cheamă: senzualitate.
Căci, de ce leam lua în serios ? Oare fata asta mă iubeşte ? Ah, draga
de ea. Atunci de ce îmi spunea Micislav ? Rîdeam în hohote de cîte ori
îmi aminteam de asta. Totul nui decît un joc. Se amuză pe. socoteala
mea, domnişoara. între timp, fireşte, sărutările nu sînt nici ele de
lepădat.
Apoi, întro bună zi, am luat hotărîrea de a mă despărţi rde nevastă
mea, ca să mă pot însura cu ea. A fost o surpriză aproape şi pentru
mine. Lucrurile sau petrecut
175
astfel:
Întîrziai întro zi de la întîlnire, fiindcă sa întîmplat şi asta. Cînd
sosesc, în sfîrşit, ea aleargă înspre mine.
176
— Aşadar trăieşti, trăieşti ? — strigă ea printre hohote 'de piîns. Şi
se aruncă la pieptul meu, în văzul tuturor.
Adevărat că nimeni nu prea se uita la noi, deşi se afla acolo o
mulţime de lume'. Eram întro măruntă staţie de cale ferată, aproape
de Londra, dar oamenii, ca şi cum capetele lear fi fost pline de griji,
erau întunecaţi. O doamnă bătrînă, însă, aproba de zor întîmplarea. Se
uită adine la noi şi, cu toate că era întunecată, dădu de două ori din
cap. îşi închipuia, se înţelege, că sîntem soţ şi soţie şi că ne iubim
nemărginit... eram puţin cam încurcat, nici vorbă, căci nu ştiam cum să
interpretez lucrurile.
177
în schimb, în loc de a mă ruşina, eram mîndru de .această nevestică,
miam dat seama îndată. Cine şiar fi închipuit vreodată că subţirica
aceasta plutitoare, cu paşi zburători, că una ca dînsa îmi va dărui
dragostea, şi încă la o vîrstă cînd partea cea mai bună a vieţii mele se
isprăvise ? Se pare că, pînă în acea zi, nu fusesem în stare so cred că
este cu putinţă una ca asta.
Atunci, însă, ceva sa urnit în inima mea. De la cuvin tul că mai
trăiesc şi de la bătăile acelea tropotîtoare de inimă.
178
Iată cam şi uitat să povestesc ce anume se întîmplase cu ea în ziua
aceea.
începu sămi spună că avusese în acea zi presimţiri rele. Visase că
stătea aplecată peste un pervaz şi plîngea — atît visase, însă fusese un
vis plin de spaime, căci din pricina mea plîngea aplecată peste pervaz.
Avusese după asta presimţiri sumbre... Dimineaţa se grăbise, fiindcă
avusese sentimentul că nare să mă mai vadă niciodată Ajunsă la
gară, văzuse o mare aglomeraţie, era tocmai dus un om. Căzuse ceva în
capul lui de pe o schelă, şi murise. Cu toate că îl făcuseră atent, prin
strigăte, să nu se ducă în direcţia aceea, dar fie că nauzise, fie că
fusese furat de gînduri...
179
— Şi tu eşti la fel — spuse ea mîlinitâ,
Sînt şi eu la fel, niciodată nui dau crezare, niciodată nu vreau sămi
port de grijă. Cu toate că pot sămi dau seama ce brusc vine
nenorocirea.
180
— Şi ce uşor se moare.
Fireşte, sa interesat îndată de identitatea respectivului, Era un
bărbat din Copenhaga — i sa spus —, un danez. Aşadar, visul i *se
adeverise. Fiindcă îşi pierduse în aşa. măsură minţile, încîţ i şe păruse
că sînt şi eu de fel din
181
Copenhaga, ea abia acum să~şi dea seama ce neghiobie născocise.
— Doamne, cîte necazuri am din pricina ta — spuse ea mînioasă.
— Vai, bine că eşti întradevăr aici şi trăieşti — îmi reproşă ea.
182
Oare nu e firesc să se fi speriat ? Căci se interesase pînă şi de faptul
dacă respectivul era înalt de statură. Iar cînd i se răspunsese că era
înalt, nu mai fusese în stare nici măcar să se mişte. Rămăsese singură
peo margine de trotuar, unde plîngea. Cel mult am să mor şi eu — îşi
spunea.
— Vezi ce mult te iubesc ? iar tu eşti aşa de ingrat —∙ îmi spuse ea
mîhnită∙. Şi mai plînse puţin.
183
Nu pot descrie lumina şi pacea ce miau invadat inima la auzul
cuvintelor ei.
— Este oricum o fetişcană cumsecade — miam spus —, în ciuda
tuturor ciudăţeniilor ei. Miam adus aminte de alte multe amănunte,
cărora nu le dai nici o importanţă. Bunăoară, îmi adusese odată un hap
contra durerilor de cap, să1. încerc, sau mă certase că nu îmbrac încă
paltonul de iarnă în frigul ce se lăsase, şi altele la fel. Ia să vedem, cine
oare, de cînd mă ştiu, îmi mai purtase astfel de grijă ? Şi, pe deasupra,
o fată tînără, care nu ajunsese încă acolo, încît să bage de seamă
asemenea lucruri.
184
Iam spus deci :
— Am fost întradevăr ingrat cu tine pînă acum, o ştiu şimi pare
rău, dar ce să fac ? Odată ce astfel stau lucrurile şi asta mie ursita,
încît am ajuns un om fără suflet. Fiindcă acesta este sfîrşitul unei vieţi
cum a fost a mea. Vreau să fiu sincer cu tine.
185
Mă gîndeam săi destăinuiesc totul.
Cămi urăsc nevasta — iată ce voiam să-ϊ spun înainte de toate. —
Că abia acum, de îndată ce sînt cu ea, îmi dau seama cît o urăsc. încît
aproape nici numi mai vino să mă duc acasă.
186
Şi" so fac să înţeleagă că este păcat încă de viaţa mea. Eventual so
implor să mă scape de viaţa asta a mea, odată ce ea singură ar fi în
stare so facă. Numai ea mar mai putea salva de propriami viaţă
187
— .Nam fost eu înainte aşa — iam spus, şi mi sa şi
urcat niţel sîngele la cap. — Ştii, oare, ce înseamnă cînd
cineva e torturat pînă cînd i se mistuie creierul şi inima,
aşadar pînă cind se înrăieşte ?
Aici apa amuţit brusc.
Căci, oare, cum anume iaş fi putut spune restul ?
Esenţialul. Felul în care trăiam no.i acasă şi în prezent.
Ajungea să mă gîndesc la petrecerile noastre — vai, nici prin
gînd numi trecea să miaduc aminte de ele cît timp eram
împreună cu ea. Miera ruşine de viaţa mea. Abia acum miam
dat seama că duc o viaţă ruşinoasă. Ca atunci cînd, după nişte
taverne, omul iese în plin soare şi se pomeneşte faţă în faţă cu
un peisaj fericit şi curat. Ε o dimineaţă superbă. Această
senzaţie o aveam acum, alături de ea.
Este cu totul altfel fata aceasta — miam spus cu
(amărăciune, aruncind către ea o privire. — Cît e de pură şi de
nestricată ! Şi cît e de minunată !
De ce, însă, şio fi plecînd astfel capul ?
Fiindcă numi răspundea. Sau i. se părea atît de firesc tot
ce auzea — toată această amărăciune a mea, încît nici nu se
mira de ea sau, poate, aflase de ea ? Căci asta exprima
purtarea ei.
Şi nu doar în această împrejurare. Simţeam eu de mult
ceva în această privinţă.
Iar dacă o fi ştiind ceva, de unde anume aflase ? întrebarea
mă sfredelea cumplit.
— Nimic mai cuminte decît so întreb chiar pe ea — miam
spus.
Se întîmplase, de fapt, tocmai atunci ceva la noi, să nu uit
cumva.
Nu mare lucru, însă efectul fusese hotărîtor. Dădusem
acasă, pe un şifonier, peste cîteva violete fanate, între muşchi,
se vedea că fuseseră aşezate acolo cu multă grijă. Adevărat că
nu este în asta nimic deosebit, atîta doar că descoperirea avea
şi un antecedent. Cu cîteva săptămîni înainte aflasem în coşul
de hîrtii şi o cutioară eleganta, în care se afla de asemenea
muşchi. Se pare că îi trimisese cineva fiori în ea nevestei mele.
Cunosc eu asta : cînd se trimit în cutie, florile sînt ambalate
între bucăţi de gheaţă, printre muşchi. Asta este cît se poate
de şic, iar pe ea no lăsase inima să arunce totul
la coş... Dar dacă nu astfel stau lucrurile, dacă iar mă înşel
cumva ?
So iau din nou, ca nebunul, de 1a. capăt ? Miam adus
aminte de întreaga mea viaţă. Adică să încep de acolo unde o
lăsasem baltă, dacă nu cumva Ridolfi se luase după dînsa ?
Sau un altul ?
Nu voi reîncepe, odată cemi ajunge.
Drept care miam pus în gînd să vorbesc pe şleau cu
această fată, înainte de toate am întrebato :
— De ceai amuţit deunăzi, cînd a venit vorba de ne
vastămea ? Oare ştii ceva despre ea ? Sau teai supărat pe ea
din vreo pricină întemeiată ?
Căci părea de astă clată evident, îndeosebi după în
tîmplarea de deunăzi, că simţurile nu mă înşeală şi. că cele
două femei sau supărat una pe alta. Poate că încă la Paris. Se
vedea cit de colo că se certaseră, dar oare chiar în acest hal ?
Odată ce lucrurile ajunseseră atît ele departe, încît la Londra
nici nu mai voiau saudă una de alta.
Cînd îi vorbeam nevestei mele de missa : — Oh, gîsea aceea
! — făcea ea cu un. aer de neînchipuită superioritate. Aşadar,
nici nu prea făcea o taină din cearta lor.
— De cear fi gîscă ? — o iscodeam eu. în timp cemi
spuneam : La Paris erai gatagata so mănînci de dragă ceţi
era, iar acum o faci gîscă. — Ieri am trecut pe ia irlandezii
ăştia — făceam alteori, deşi nu mă abăteam niciodată pe la ei,
mă gîndeam însă : las' săşi închipuie că obişnuiesc să urc pînă
la dînşii. Atîta doar că numi răspundea, era imposibil săi
stîrneşti mînia.
în schimb, ce joc în ochii ei ! Ca una care spune : — Le ştiu
eu peale mele, las' că ştiu undeai umblat, nu căuta să mă
duci. Aşa că nu mai căutam so duc. Odată ce amîndoi eram
şireţi. în zilele cînd aveam vreun randevu cu fata, începeam
încă de dimineaţă să oftez şi să mă perpelesc. — Nar strica,
zău, din cînd în cînd şi puţină miş, care — ziceam. Sau
remarcam, întro dispoziţie mahmură : — Ar fi timpul săi fac
o vizită iui Kodor, dracu' să1 ia. — Sau nu spuneam decît: —
Din nou afacerile !
Nevastămea, care era inteligentă, încuviinţa totul cu
blîndeţe.
Nar strica, întradevăr, puţină mişcare — spunea ea. Sau
zicea : — Să nuţi neglijezi afacerile. — între timp, ochii ei
rîdeau. Adică, mă îndemna totuşi să plec de acasă, chiar dacă
nu cu atîta hotărîre cum o făcea odinioară
jîa Paiis.,. Mă complăceam, fără vreo obiecţiune, în acest joc.
Atîta doar că nu luam cunoştinţă de jocul din ochii ei.
8
1
— Iacă, nu mă duc, azi încă nu mă duc — spuneam
înainte de masă. După masă, însă, plecam cu toate acestea.
Dar să completez cearta ei cu tînăra viiss. Pe scurt : cum se
giugiuleau ele, la început, la Paris, se ştie. Numai că asta luă
brusc sfîrşit, în ajunul plecării irlandezei. Ceea ce mai treacă
meargă, odată ce aşa ceva n~are cum să dureze. Dar de la o zi
la alta era, oricum, bătător 1a ochi. Căci ieri relaţiile dintre
ele erau încă perfecte, ca îndată apoi, de parcă ar fi înghiţit
oţet, fusesem şi eu prezent. Nevastămea se străduise să pară
clin caleafară de distinsă, ceea ce este suspect şi nici no
prinde, odată ce nui în firea ei. Fata îi şi făcuse observaţie : —
Ia nu mai afecta, Lizzy. — Acesta fusese cuvmtul decisiv.
2
Nevastămea zîmbi, nu prea mult, ci abia perceptibil. Numai
că eu cunosc acest zîmbet al ei. — Ei, măruntă miss, am
încheiat socotelile dintre noi;— cam asta exprima el.
Ce so fi petrecut între ele ? Căci întîmplarea părea ciudată
şi din alte puncte de vedere.
3
Odată ce irlandeza era, oricum, o domnişoară de familie
bună∙. Atunci, cum se face că această domnişoară de familie
bună era atît de statornică, încît rămăsese ataşată de mine3 de
astă dată în modul cel mai serios ? Căci cele petrecute la Paris
puteau fi socotite o simplă glumă. Englezoaicele au ideile lor
despre' excursii, se ştie. Acum însă ? No mai pomenea pe
nevastămea, de parcă nar fi fost, nici no mai lua în seamă,
pentru ea încetase să mai existe. Aşadar, domnişoara era de
astă dată necruţătoare. De ce, însă, atît de necruţătoare ?
Să fi aflat ceva despre ea ? Sau Lizzy însăşi îi povestise
ceva de acest fel ? Oare despre curtezanii ei ? Căci este în
4
stare, fiindcă îi cam umblă gura, se ştie, îi scapă cu uşurinţă
astfel de indiscreţii.
La toate acestea doream eu răspuns cînd am întrebato de
cei supărată pe nevastămea. Să ştiu şi eu, căci ar fi timpul.
După care am continuat :
5
— Sa întîmplat ceva între voi ? Fii sinceră — şi am silito
săşi întoarcă faţa către mine.
La care, îetişcana :
6
Nu vreau să vorbesc despre ea. — Apoi, brusc, cu patimă :
— Nici nu vreau saud de dînsa Fiindcă eu no mai iubesc pe
Lizzy.<Era, oricum, din altă plămadă. Era o puştoaică sinceră.
— Nu mai spune. Şi de ce no iubeşti ? Nu prea pricep, de ce nai
putea să vorbeşti şi despre asta ? Pentru mine poate să fie important
chiar şi un singur cuvînt. Vaţi făcut, oare, confidenţe ?
— Da.
— Ei vezi, îmi închipuiam eu. Am săţi destăinuiesc îndată ce
impresie am eu despre asta. Că ţia spus ceva intenţionat şi cu răutate,
ceva ce nici nui adevărat —∙ am întors eu vorba. De cei luam apărarea 7
Poate fiindcă voiam în acest fel să aflu secretul fetişcanei. Sau mio dictau
şi sentimentele ? — Căci aşai ea — am continuat —, sînt sigur că a
7
încercat să te tachineze, odată ce încă eşti indignată, zău aşa, o recunosc
întreagă. Dealtminteri, nu e chiar atît de răutăcioasă pe cît ar vrea să
pară...
— Oh, crezi întradevăr asta ? — răspunse ea sumbru. — In acest
caz, nu team înţeles bine deunăzi... — şi se îmbujoră niţel. — Sar putea
ca eu să nu ştiu, să no cunosc prea bine — se corectă ea. — Dealtfel, nu
am nimic deosebit de spus despre asta, şi nar fi nici frumos din partemi,
căci ea a fost şi drăguţă cu mine. Ba, mia şi dat ceva, ia te uită ce mia
dat !
Scoase îndată obiectul din deget. Era un inel subţire, întradevăr
frumos, împodobit delicat, de jurîmprejur, cu granate mărunte.
8
— Numai că eu arunc acum acest inel — zise ea deodată, şi se apucă
să1 sfărîme, sauzea cum sar pietricelele din el. Apoi azvîrli inelul într
un colţ. (Ne aflam întrun mărunt restaurant, nu departe de Haymarket.)
— Oh — face ea —, nai decît săţi iubeşti buna ta nevastă, eu nam
săţi schimb vederile.7
Părea căşi ieşise cu totul din fire.
Întrun cuvînt, avusesem dreptate r ceva o apăsa pe suflet. Atîta doar
că eu miam spus : nu face nimic, odată ce timp este destul. Am să scot eu
asta din tine, nici nai să bagi de seamă cînd.
Oh, Lizzy, — continuă ea cu patimă — care mia spus odată că eu teaş
iubi numai fiindcă tu erai căpitanul acelui vapor. Oare nu e caraghioasă,
chiar atît de stupidă mă crede ea
9
— ?De asta eşti supărată pe ea ?
— Oh. nu de asta — răspunse ceva mai potolit. — Nu
10
tocmai de asta. Oricum, nam săţi spun de ce anume.
11
— Vai, Mrs. Murry — ia reproşat ea modistei sale, ilupă
ce bătuserăm îndelung la uşă —, nu e bine să dormi prea
mult, căci ceai să te faci la noapte ?
Apoi, pe un alt ton, aproape cu severitate :
12
— Am. dori să ne aşezăm niţel în salonaşul dumitale;
unde am stat şi data trecută.
Fiindcă mai fusesem o dată acolo. Asta era o nouă născocire
a ei. Odată ce nui prea plăcea să umble prin restaurante,
prefera să se plimbe. în schimb, să recunoaştem că nici aşa
ceva nu era mereu şi neîntrerupt cu putinţă, pe deo parte
fiindcă plimbările mă scoteau din sărite (pe mine, cel puţin),
pe de altă parte fiindcă era tocmai o vreme urgisită, ploua
necontenit. Şi, de îndată ce începea ploaia, ea se ducea acasă.
Numai că asta pur şi simplu no mai îngăduicgn. No lăsam să
se ducă acasă. La care, ea răci, contractă un guturai. Se şi
supără foc din această cauză.
13
— în cele djn urmă voi muri din pricina ta — făcu ea
mînioasă. în sfîrşit, născoci de dragul meu salonaşul ăsta.
Spunîndui modistei că acolo ar dori uneori să aibă cîteo
scurtă conversaţie.
Se înţelege că am fost şi de data aceea cît se poate de
cuminţi, modista cosea la maşină în camera vecină. De astă
dată, însă, trebuia să plece, ceea ce am socotit a fi o greşeală.
îşi mai vîrî o dată capul pe uşă, apoi se duse.
14
— Mă duc pînă la piaţa de zarzavat — spuse ea cu
amabilitate.
Noi am fost lăsaţi singuri, întrun apartament care mirosea
a mere.
15
La care a şi fost puţin cam dezorientată. Căci atît de
singuri nu mai fusesem niciodată.
Atîta doar că am mîngîiato pe păr.
16
— Nuţi fie teamă de mine — iam spus, şi mam uitat în
ochii ei. La care a izbucnit îndată în plîns.
O, aşadar, tu mă iubeşti cu adevărat ? — întreabă ea cuprinsă
de vîlvătăi
17
.Iam spus atunci planul meu în legătură cu ea, adică n
am. întrebato decît atît :
18
— Ai să fii bună ? — iar ea, în mod miraculos, înţelese
îndată ce anume voiam.
— Ah, doar nai de gînd să te căsătoreşti cu mine ? —
întrebă ea fără să stea pe gînduri. — Cum'are să se poată
una ca asta ? O — face ea —, nare să fie cu putinţă.
Fiindcă tu nu eşti dintre aceia. Odată ce şi tu eşti întocmai
ca mine. Nu eşti în stare so alungi din inima ta.
19
Am privito uimit.
Avea fata asta o stranie proprietate, de care nici azi încă
nu mă pot dumiri. Era lipsită de orice experienţă şi nespus
de copilăroasă — cu toate acestea, impulsivă, spre cea mai
mare surpriză : vorbea parcă întrun somn adînc, încît
tresăreai fără voie. Ca şi cum ar fi desluşit sau intuit cele
mai tainice simţăminte ale omului. Dar dacă ea mă
cunoaşte mai bine decît o bănuiam, mai bine chiar decît
izbutim noi înşine să ne cunoaştem ?
20
— Asta nar fi bine — iam spus mai întîi. Căci, oricum,
numi făcea plăcere saud aşa ceva din gura altuia. — Vai,
nu mă speria — am încercat eu să glumesc. — La naiba, în
acest fel mă cunoşti, dintrun asemenea aluat mă crezi tu
plămădit ? Ca .pe unul care nu e în stare nici să mişte, nici
să se urnească din loc, incapabil să pună mîna pe ceva,
oricît sar strădui ?
Am şi simţit că mă iau căldurile.
21
Căci, dacă lucrurile ar sta întradevăr astfel..,"
De fapt, ceaş putea săţi spun ? — am împrumutat
22
eu un ton nou. — Oare cu ceaş putea începe ? Cum săţi
explic eu ţie viaţa mea ? Ei, vezi că înţelegi ? Trebuie să fii
aşadar deşteaptă şi să pricepi totul. Dacă ţiaş spune acum
că naş mai vrea să trăiesc dacă lucrurile ar rămîne şi pe
mai departe cum au fost pînă acum, ai putea pricepe ce
multe lucruri cuprinde asta ?
Aproape că şi eu fusesem zguduit. Fiindcă la acest cuvînt
parcă mar fi apucat cineva de braţ, spunîndumi : opreşte
te î Căci abia acum miam dat seama de ce ameţisem
deunăzi, adică de ce luasem cu atîta înverşunare apărarea
nevestemi, în faţa ei. Fiindcă se pare că nu ţ ştiusem pînă
23
atunci ce. înseamnă săţi fie ruşine. Nici prin f gînd numi
trecuse să fac cuiva destăinuiri despre ce şi
cum fusese viaţa mea de pînă atunci. Abia acum am înţeles că una ca
asta este cu neputinţă. Şi chiar dacă eşti înclinat uneori so faci — nu
se poate, nimănui pe lumea aceasta, darmite acestei fete.
24
Am început aşadar so cert, deoarece asta e oricum altceva. în acest
fel se pot exprima mai limpede lucrurile serioase.
Oare ceşi închipuie ea, că aş fi cumva excroc ? Am mîncărime de x
limbă sau vreau să abuzez de încrederea ei că numi da niciodată
crezare;? Că mă întreabă mereu dacă o iubesc ?
— De ceaş mai fi aici dacă nu teaş iubi ? — iam şpus. — Sau
aveţi nevoie de cuvinte, în privinţa aceasta nici una din voi nu face
excepţie ? Nuţi ajunge, oare, un om al tău ? Nuţi sîiît eu destulă
dovadă ?
La care, ochii începură săî lucească, totuşi.
25
Este nevoie sămi demonstrez acum sentimentele în faţa ei ? Ceea
ce am spus şi am săvîrşit pînă acum nu înseamnă nimic pentru ea ? —
Şi altele la fel.
Nu simte şi ea din ce aluat sînt plămădit ? Că a fi cu ea este pentru
mine cea mai mare fericire ?
între timp, aş fi fost în stare să rîd, căci îmi simţeam arterele
furnicate de o senzaţie de fericire. Odată ce fata asta. cu buzele aburite
şi întredeschise, întunecată totodată de sforţarea făcută, stătea
înaintea mea ca un copil îmbufnat. Se pare că voia să se gîndească cu
toate neînsemnatele sale gutex'i.
26
Am prins-ό aşadar de mînă şi am încercat so privesc în ochi. Nu s
a putut însă, deoarece sa ferit de mine.
— Oh, să fie adevărat ? — atît a întrebat, tulburată in aşa
măsură, încît părea că nu se încumetă să pătrundă sensul celor cei
spuneam.
Asta mia stîrnit şi mai mult buna dispoziţie, de parcă miar fi
gîdilat cineva inima. Căci, iată, exista totuşi cineva pe acest pămînt
care sămi aparţină astfel. De acum pot săi spun acestei făpturi orice,
fiindcă nimic nare so mai clintească de lîngă mine. Am încercat deci
so sfătuiesc să nu se ataşeze de mine. întocmai ca un unchi sever,
întrun consiliu de familie.
— Acum, singura problemă este dacă şi tu mă iubeşti —
am început eu să glumesc cu ea. — Ei, ei — am zis ■—j ia
să analizăm situaţia noastră. — Aşa cey.a nici cînd nu
poate să dăuneze. Ar fi bine să te mai gîndeşti o dată la tot
şi săţi cercetezi mai temeinic inima, domnişoară ! Dacă nu
cumva totul nu este decît o amăgire. Căci să vedem cum
stăm : o tînără fată se hotărăşte să se căsătorească cu un
marinar. Cine sînt însă aceşti marinari ? Şi ce şia dorit în
visele ei, fata aceasta tînără ? Viaţa nu este nici altminteri
uşoară — am ridicat eu tonul — , dar mite cu deal de ei ?
27
Şi iam caracterizat pe cei din această tagmă, cît sîntem
noi de neciopliţi, ce fire nesuferită au cei mai mulţi din noi,
şi că alături de astfel de oameni trebuie să suporţi multe de
toate...
— Cu dragă inimă — răspunse ea cu flăcări in obraji.
28
— Pe urmă, nici prea tînăr nu mai sînt
Fetişcana scutură capul.
29
— Şi nici bogat nu sînt, nici asta să no uităm. Căci este
mare deosebire între felul cum ai trăit pînă azi şi cum ar fi
să trăieşti de acum înainte — am zis. — Ştii oare ce
înseamnă să cumperi de doi bani un caiet, pe care să1
liniezi singur şi să notezi în el toate cheltuielile casei ? Eşti
dispusă să trăieşti în acest fel ?
— Oh — făcu ea respirînd sacadat —, care sînt ve
niturile tale ?
30
Mie pînă şi inima mi se umplu de zîmbet, atît de dulce
sunase pe buzele ei cuvîntul de „venituri". Şi unde mai pui
că i se aburiră ochii, iar fruntea i se broboni de mărgele
fine.
Iam netezit aşadar părul de pe frunte şi iam explicat
situaţia mea. Că nu am nici un venit sigur. Uneori se în
tîmplă să cîştig mai mult, alteori mai puţin. Iar acolo unde
lucrurile stau în acest fel, este nevoie de spirit gospodăresc,
oare îşi dă ea seama ce înseamnă asta ?
31
— Vai — face ea —, ce rău mă cunoşti. Eu am o mie şi
una de experienţe. Trebuie să împărţi totul eu grijă. Căci să
presupunem că venitul tău nar fi decît de şase sute de lire
sterline pe an. Asta nu e mult, nui aşa ? Insă şi atît ar
ajunge.
Fiindcă ea calculase deja în sinea ei că atît ajunge» De
asta se apucase să înveţe în taină să gătească.
32
La care mam oprit. Oare de ceoi fi fost tocmai de acest
amănunt atît de fermecat ? De faptul că are ea sămi
gătească ? Odată ce nui chiar lipsit de orice pericol
acestlucru pentru unul ca mine. silit săşi oblojească
stomacul. Oricum, îngerul acesta, cu mîinile strălucitoare î
Eram
33
fermecat.
Şi mam apucat * săi istorisesc despre *fnama, cum se
pricepea ea să gătească — poate că şi ca o încurajare, ca să
înveţe cît mai bine, porumbiţa. Şi ce prăjituri erau acelea !
Căci mama gătea întrun cuptor mare, pe mangal şi cu
furculiţe lungi. Şi ce mai focuri puteau fi zărite, uneori, prin
perdeaua ce acoperea uşa cu ochiuri de geam, cînd se
"deschidea uşiţa cuptorului, fiindcă avea obiceiul de a găti
noaptea. Şi cum torcea şi susura cozonacul în cuptor, de
parcar fi început să se simtă bine. Iar noi, copiii, cum
ne'mai agitam, pînă şi iarna ne furişam din culcuşurile
34
noastre, ca nu cumva să scăpăm ceva din susurul
cozonacului. De wafels — am surîs eu amintirii —, da, de
wafels, azima şi celelalte. — Şi eram cît se poate de
emoţionat.
— Oare nu e şi asta ciudat ? — gîndeam eu. Au trecut
decenii, fără sămi fi adus aminte de toate acestea. Şi, pe
iîngă asta, ce putere aveau asupra mea propriile mele
cuvinte !
35
— Oare ce se întîmplă cu mine ? — am început eu să "
mă mir şi de asta. Oi fi oare un orator sau un filozof
aşa de mare ? Fiindcă tot ce spuneam era minunat. Cel
puţin aşa mi se părea. Încît aproape vedeam cu ochii co
zonacul frumos, auriu, ivinduse sub ochii mei prin uşiţa
încinsă — aproape să1 apuc cu degetele.
36
întrun cuvînt... gustasem odată în America de Sud o
boabă sau un fruct bizar, de care se folosesc acolo indienii la
serbările lor. Asta a fost beţie, infinit mai aleasă decît cea a
vinului. îmi mai aduc aminte şi azi de ea : vîrfuî tufişurilor
din jurul meu prinse bunăoară să strălucească, iar lumea
parcă se înălţase deo palmă în văzduh parcă întrun
crescendo. Aşa şi acum. Ceea ce a urmat a fost curată vrajă,
halucinaţie de vis.
lam spus că de acum voi munci din nou mult, căci de
astă dată are un rost. Fiindcă, pînă acum, îmi închipuiam
37
că pretind vieţii ceea ce ea nu are. Văd, însă, că are totuşi
dreptate. Căci, poftim, mia dat mai mult chiar decît nă
dăjduiam. Şi alte fraze, la fel de elevate. Cînd, de fapt, ele
nu sînt în bună parte decît fum, iar eu nu eram în starea
mea superioară, mai mult decît un oarecare tinerel
jigărit, care îi face iubitei sale declaraţii pentru prima oară,
atingîndui pe sub masă genunchiul delicat cu genunchiul
meu, ba mai apropiindumă foarte de obrăjorul ei încins, ca
ea sămi spună totuşi : — Oh, a fost o dupăamiază
minunată.
38
— Oh — îmi spunea ea —, tu prinzi focul cu mîna ? —
Şi văd că ochii îi scapără.
Adevărat cămi căzuse jăratecul din pipă, iar eu îl
măturasem la loc. Ceo fi surprinzător în asta ?
39
în zadar însă, odată ce aşa sînt stările de graţie.
Adevărat că, la toate acestea, şiroia şi ploaia afară, fără
oprire.
40
La care, îi mai şi prindeam mîna delicată. Căci asta a
fost adevăratul şi inexprimabilul sens al întregii după
amiezi. Mîna ei era încinsă de febră. Iar mie îmi clănţăneau
dinţii din această pricină.
Aceste variaţi uni aveau însă,, de fapt, o semnificaţie
mult mai adîncă. Atît de adîncă, încît nu era chip so pă
trunzi. Iar această semnificaţie era dragostea.
41
Care, oricum, este un lucru straniu, pe care făptura
omenească îl însetează, aşa cum pămintui uscat însetează
ploaia. Ce săi faci dacă aşa stau lucrurile ?
Şi^ totuşi, nam sărutato, tocmai atunci nam sărutato.
Căci mă gîndeam în sinea mea : Nu, pentru nimic în. lume.
Ea are acum încredere în tine, fii cinstit, aşadar.
42
Poate că tocmai asta să fi fost greşeala. Deşi, de unde ai
putea şti cînd şi ce anume doreşte celălalt ? Cînd anume
socoteşte o laşitate că no sărut şi cînd i se pare acelaşi
lucru o virtute nepămînteană ?
Cine ştie, sar putea ca tocmai asta să fi aşteptat căci era
ca o somnambulă. Ca în cele ce au urmat : iam cerut un
pahar cu apă, ea dădu fuga să mi1 aducă, eu însă nam fost
în stare să rămîn fără dinsa, aşa ca am alergat după ea.
43
O văd stînd în bucătărie, la robinet, apa şiroia clin
belşug, iar ea nu ştia ce să facă. Nici cu robinetul, nici cu
paharul, fiindcă mîna îi tremură. Deodată, apoi, mă pri
veşte cu ochii dilataţi.
44
Iamă, dar iamă cu adevărat — zise ea încetişor, ca una
care visează. — Ai să vezi cît de bună voi fi — începu ea
aproape să mă implore. Şi îşi înclină capul către mine, iar
gura ei era ca florile cînd se dăruiesc primăverii.,. Numai
că vraja a şi luat cu asta sfîrşit. Pentru că, de îndată ce rosti
aceste cuvinte, parcă ar fi fost cuprinsă de vîlvătaie, fugi în
cameră.
. 45
*
Şedea în mijlocul camerei şi era supărată.
46
— De ce eşti acum supărată ? — am întrebato. Dar nu.
Nu e nicidecum supărată.
—* De ce spui că nu, cînd eşti ? — am încercat eu săi
sărut mîna. Numai că tocmai asta este ceea ce nu e cu
putinţă, în astfel de clipe, în nici un fel, odată ce ai scăpat
momentul potrivit. Am aprins aşadar lumina, ceea ce este şi
mai imposibil în asemenea împrejurări. Odată ce, uneori, e
mai prielnic întunericul.
47
— Ei hai, nu mai fi supărată — mam înclinat asupra
ei.
— Eh, la naiba, nebunuie ! — strigă ea furioasă. Cică să
no mai chinuiesc, dealtfel nu obişnuieşte să se supere pe
nimeni.
48
La care sa încurcat aşa de cumplit, încît pînă şi ochîi i
se împăienjeniră de lacrimi.
• — Mata nu ne cunoşti, noi sîntem irlandezi — spuse ea cu
obrajii în flăcări. — Nu uita cu cine ai dea face, eu nti sînt
o franţuzoaică oarecare.
49
Asta oare ceo mai fi însemnînd ? Că irlandezii sînt
oameni care nu obişnuiesc nicicînd să fie supăraţi ? Am
încercat să iau totul în glumă.
— Eşti chiar aşa de tare supărată pe franţuzoaice ?
50
Nu mia răspuns nimic.
— Ia te uită — am zis — tu eşti supărată acum pe mine
din cauza nevestimi, ceea ce nu mi se pare a fi un procedeu
cinstit. Dealtminteri, ce ai tu cu ea ? Odată ce ţiam spus că
am de gînd să mă despart în curînd de ea.
51
— Nici vorbă — ma întrerupt ea. —Tu nai să mă iei
niciodată de nevastă.
Rosti asta cu atîta convingere şi deznădejde, încît abia
am fost în stare săi răspund.
52
— Oare niciodată nai să mă crezi ?
— Şia întors furioasă faţa de la mine. Adevărat că
vorbeîe mele nu mai fuseseră destul de
convingătoare, am simţit şi eu asta. Şi că nu mai
aveau nici pe departe atîta putere ca atunci cînd
fusese întuneric în cameră.Nu sar cuveni să fii chiar atît de
nerăbdătoare — ani început eu din nou. — Odată ce trebuie să înţelegi că
divorţul nu este nicicînd uşor. Darmite în această situaţie ?
Habar nu aveam ce ar fi trebuit săi spun.
—∙ Căci mai este şi cealaltă parte — mia venit deodată ideea
salvatoare. — Nici nu ştiu dacă şi ea este de acord. In concluzie, nu e
tocmai simplu. Nutresc speranţa însă că lucrul este cu putinţă, dar ce mă
voi face dacă nam să mă pot descurca cu ea, dacă bunăoară are să
declare că refuză să divorţeze ?
■— Atunci omoaro ! — îmi răspunse ea înfuriată.
La care am izbucnit în rîs. Odată ce asta cel puţin era o idee practică.
De ce anume ar fi trebuit so omor, nam mai întrebato. Căci în
mintea mea prinseră să se rostească o mulţime de gînduri interesante.
★
53
De pildă, că nevastămea se gîndeşte în clipa asta tocmai la acelaşi
lucru. Că ar fi nespus de bine să poată să scape. De mine, se înţelege. Iată
ce gînduri miau venit. Din următoarele uşoare, simp tome :
începuseră so intereseze din caleafară întâmplările de acest fel.
Cronica penală din ziare, şi altele la fel. Pot spune ca se interesa de ele
destul de bătător la ochi, ba dea dreptul provocător, abia acum îmi vine
asta în minte. Căci citea cîte o ştire cu glasul tare, ba, ultima dată, una
destul de interesantă. Asta se întîmplase nu mai departe decît ieri.
*
Trăiau, undeva, în aceeaşi casă două verişoare, una încă destul de
tînără, cealaltă bătrînă, iar cea tînără se plictisise de bătrînă, odată ce
nu avea din cauza ei pace. Era îndrăgostită. Na stat, aşadar, prea mult
pe gînduri, ci a uciso pe bătrînică, pe varăsa, şi încă foarte iscusit, căci
folosise nicotină. Niciodată nu sar fi aflat, dacă autoarea faptei nu sar fi
dat singură de gol. Fiindcă, în cepînd din acel moment, ea na mai fost Ia
fel de iscusită ca înainte. Nevastămea voia să ştie ce părere am despre
această întîmplare.
Ceaş fi putut săi spun ?
Să fie oare? atît de uşor să ucizi pe cineva cu nicotină
54
— ?De unde vrei să ştiu ? încearcă.
La început nam fost atent. Abia după asta începură să
ia contururi tot mai interesante.
55
— Sărăcuţa ! — făcu nevastămea.
Credeam că făcea aluzie la victimă, odată ce ea îşi
pierduse viaţa. Nici vorbă însă de aşa ceva. Ea o compă
timea pe cea tînără, pentru că se dăduse de gol, ba ia luat
chiar apărarea. Mia ţinut pînă şi o scurtă prelegere despre
cei care, de fapt, au devenit inutili. Adică despre acele forţe
obraznice şi silnice care, cum sa exprimat ea. nu mai sînt
bune de nimic, dar cu toate acestea mai sînt prezente.
Probabil, doar ca săşi chinuiască anturajul.
56
— Ştii ce ? Nu numai că o înţeleg pe cea mai tînără, dar
îi dau şi întru totul dreptate — a declarat nevastă mea. —
Cei ce nu mai sînt decît o povară pentru alţii ar fi bine să
înveţe ce este modestia şi să caute să dispară, îmi voi spune
eu însămi acelaşi lucru, de îndată ce mă voi afla întro
situaţie de acest fel. Săi lăsăm măcar pe alţii să trăiască,
odată ce cu propria noastră viaţă nu mai ştim ce să facem,
lucrul acesta mi1 voi impune.
Oare să fi fost de astă dată chiar eu forţa aceasta inutilă
? — nu puteam să mă gînclesc la una ca asta. Odată ce nu
57
eram încă atît de bătrîn. Am zîmbit aşadar de cele auzite.
Căci nu mă săturam săi admir modul strălucit de gîndire.
Nu degeaba îi plăcea filozofia. Nu era numai obiectivă, ci
era şi pătimaşă, de parcă tot ^eea ce gîndea ar fi privito
personal. Se identifica cu totul. Ciudată făptură !
— Ε cum nu se poate mai în ordine — am spus eu. —
Cu propria ta persoană poţi să faci, întradevăr, tot ce
pofteşti. Cu alţii însă ? Căci nai să mă poţi face să cred că
ştii întotdeauna cine anume este inutil ?
58
— Să lăsăm asta —■ răspunde ea cu un gest sleit al
mîinii şi plictisită. — Acest lucru se poate oricum şti.
Mam împăcat cu acest gînd, odată ce miam spus că ar
putea avea dreptate. Fiind destul de şovăitor în tot ce mă
pnveşte, miam spus din nou, ca de atîtea ori înainte : iată
marele avantaj faţă de mine. Intuiţia. De aici apoi şi
siguranţa ei. De asta e aşa de originală şi de proaspătă
mereu, spiritual. Căci nu este împovărată de tradiţiile unei
lumi învechite şi cufundate în sine, aşa cum fusesem eu
dintotdeauna
59
.. Oare cea fost mai stupid ; faptul că nici prin gînd nu mia
. dat să raportez la propria mea persoană această discuţie, sau
că a doua zi am raportato, nici azi nu ştiu. Şi nici nam cum să
ştiu. Cu cît conştiinţa cuiva e mai. încărcată, cu atît imaginaţia
lui e mai întunecată. Gr, pe mine mă mustra îndeajuns
conştiinţa pe vremea aceea, a doua zi, aşadar, miau venit în
minte multe de toate în legătură cu asta, la modistă, ca şi mai
tîrziu, în timp ce mă duceam către casă.
60
— Forţă inutilă? — vorbeam eu de unul singur. Aproape că
sa iluminat pînă şi strada de cuvintele mele, — Aşadar, pe
viitor să fiu mai modest, iată ce anume pretinde de la mine
această doamnă. Căci sînt inutil aici.; Stau în calea cuiva, care
ar vrea să trăiască. Oare lucrurile nau fost spuse destul de
răspicat? Şi na explicat ea cit se poate de clar ceea ce pînă
atunci nu izbutisem să înţeleg, anume de ce trăim noi doi
asemenea unor. oameni, care sau pomenit, întîmplător,
laolaltă undeva, pe o fermă ?, Năclăiţi în dulcegării. — Mau
trecut aproape năduşeiiie, atît de lehamiteîmi era de toată
această poveste. — Dar ce ar vrea, însă, să scape de mine ? —
am încercat să discut cu mine însumi. — Şi tocmai acum ?
Cînd. leneveşte toată ziua, ce rost ar avea ? Cum să nu aibă.
Desigur, pentru că iubeşte sau ar vx^ea să iubească pe cineva.
Pe cine anume ? Pe oricine. Aşa de curînd, oare, după
decepţiilei pariziene ? De ce nu ? Graba tuturor este mare în
acest domeniu. Să mai iubeşti puţin, cît mai e timp. Oare nu
mă. comport şi eu la fel ? Şi nam ameninţato eu însumi, cu
cantaragiul, în cazul cînd ar avea de gînd să mă, părăsească ?
Iar acum mă ameninţă şi ea, în cazul cînd: naş fi dispus săi
dau drumul. Iată răspunsul ei.
61
Încît era să scap un strigăt de uimire.
Naş vrea să fiu cumva greşit înţeles. Nimeni să. nuşi'
închipuie că aş fi un fricos, care tremură pentru propriai
viaţă, un om care are mereu halucinaţii de groază. Nici vorbă
de aşa ceva, este cu totul altă poveste, dealtfel sîngele nostru
este altul. Odată ceam ajuns aci, să vorbesc, în sfîrşit, şi
despre asta, despre viaţă şi moarte. Anume despre cum stau
oamenii din neamul meu cu ele.
62
— Nu sîntem sperioşi, nu ne sinchisim prea mult de
moarte. Odată ce nu preţuim prea mult viaţa. Iubitul
meu tată a rostit următoarele, cu o jumătate de oră
înainte de aşi da duhul :Mam plictisit, mie lehamite de tot. — Şi
lăsă din mină ziarul. Ba, şia completat cuvintele. — Mie lehamite de voi toţi
— spuse el pragmatic. După care, la puţin timp, îşi dădu cuvios duhul.
Odată ce aşa sîntem noi toţi. Nu ne place să trăim, căci sîntem pesimişti,
e timpul so spun pe şleau, şi că sînt pesimist, chiar dacă nu în sensul pe care
i1 dau filozofii. Ci mult mai simplu.
— Văzutai vreodată un purcel ? — ma întrebat odată tot tata. — Ei ?
Este o vietate măruntă şi moale, iar cînd e apucat de miinile unor străini,
care vor să1 mănînce, fireşte că prinde să guiţe. Asta este şi treaba ta pe pă
mînt — ma încurajat, cît se poate de amical, bătrinul domn.
Da, asta este treaba mea şi este treaba sufletului meu. Odată ce nicicînd nu
mam îndoit că omului nui merge bine pe pămînt. Nu numai că asta mie
părerea, dar această părere este adine înrădăcinată în mine. Anume, că
lumea asta este o farsă sinistră, iar că a fi om este o ruşine. Odată ce se
abuzează aci de sufletul omenesc, care ia fost dat fiindcă a fost tras pe
sfoară, a fost amăgit şi i sa promis marea cu sarea. Cum să exprim asta ?
Omul poartă întrinsul importanţa existenţei sale şi pretenţia veşniciei şi,
totuşi, care îi este soarta ? Frica şi fuga, teroarea morţii din cea dintîi clipă a
existenţei — poate cineva să priceapă asta ? Ca flacăra ce ia fost
împrumutată să fie ameninţată mereu de a se stinge ? Şi despre rest ce
părere aş putea avea ? Strîi}g amintirile în mine, ca un acumulator, cu toate
acestea o parte din ele le pierd, cealaltă parte se transformă, o preface
depărtarea şi timpul, şi despre toate nimeni nu ştie nimic. Aşadar, aceasta
este istoria mea, pe care nimeni no cunoaşte, ba nici eu no cred în cele din
urmă. Şi nici asta najunge. Căci, la urmă, ai mai vrea încă puţin, încă şi
încă, dorinţa mie nestinsă — oare nu este şi asta ca atunci cînd cineva bea
prea multă apă ? Ε în stare să se împuşte, atîta apă a băut, cu toate aceasta îl
mai torturează setea. Aşadar, pentru suflet această lume este de neconceput,
aici voiam sajung, că nu asta este patria lui, odată ce aici se află altceva
decît se aştepta şi îşi dorea... Iar dacă omului îi e străină, oare pe a cui
.seamă o fi lumea ? Ce mă priveşte pe mine faptul că pentru o inteligenţă
superioară asta ar putea să fie o distracţi
63
esau că ar afla plăcere în străduinţele zadarnice ale vieţii mele
?
Nu sînt eu filozof, ba mă mai exprim, desigur, cu stîn găcie.
Trebuie, însă, oricum să exprim ceea ce simt în această
privinţă.
64
Şi acum, să mergem mai departe. De astă dată esenţialul
este că niciodată nam prea tremurat pentru propria mea
viaţă. Dacă trebuie să mă duc, sînt gata de drum. Ba, sînt gata
cKîar săi fac plăcerea asta cuiva, dacă o doreşte cu tot
dinadinsul.
Nici de asta nu mă speriasem eu aşa ele tare. Ci din altă
pricină.
65
De gîndul că va trebui să trăiesc mai departe împreună cu
ea. Vreau să zic cu nevastămea. Adică aş putea să mă despart
de ea...
Deci ameţisem aproape, totul era atît de groaznic, acesta
fusese efectul făcut asupra mea de cuvintele acelei fete tinere,
ale domnişoarei Borton, cînd mia dat să înţeleg că nu voi
divorţa niciodată.
66
De asta mă speriasem atît de tare. Fiindcă am crezuto. De
parcă miar fi arătat o oglindă, aşa fusese. Şi pentru că în
oglinda aceea se zărea o faţă teribilă. Răvăşită şi teribilă.
67
Cu toate acestea, mam liniştit în cele din urmă, odată ce
fusese aşa de dulce. Sa împăcat cu4 mine.'Mia spus :
— Micislav, eu nu sînt supărată pe tine, eu voi avea
răbdare.
68
Ba, ma învrednicit pînă şi de încrederea ei. Mă dăscălea,
mă certa. Mia dat, bunăoară, un măr mărunt şi ma întrebat
dacă nu mie cumva foame. Dacă nu mă dor dinţii. Dacă numi
place berea. Şi de ce numi place, odată ce ei îi place nespus ?
Ma iniţiat de astă dată şi în tainele ei.
— O, eu ador berea dublă, neagră — spuse ea cu candoare,
ca îngeraşii, pironinduşi în pămînt ochii de o puritate celestă.
69
Trebuie să vio imaginaţi luînduşi aproape zborul în
horbotelei de un verde marin, cu un trandafir frumos şi pal pe
piept, şi cu o halbă uriaşă de bere în mînă, cum . îşi linge pînă
şi spuma de pe buze cu vîrful limbii. C
70
apisicuţele. Adică, nu numai asta adora ea, ci şi toate
cele late, care erau păminteşti, de pildă, banii. Şi nu
numai în teorie, ca oamenii de treabă, în genere, ci
monedele în mod special, dacă erau sclipitoare şi nou
nouţe. Iam şi dăruit cîteva, se înţelege, la început
modeste : cîteo monedă scînteietoare, deo jumătate de
coroană, sau taleri levantini Maria Terezia, fabricaţi
azi, în cele din urmă, însă, şi un angelus de aur. Trebuia
so fi văzut cum şia frămîntat din pricina lui inima,
întrebînduse ce să se facă cu el, odată ce era oricum de
aur.
— Oh, asta este o bucăţică de aur — şuieră ea îm
bujorată, şi din nou se înroură, din cauza frămîntării ce
o cuprinsese. Să fi văzut cu cîtă viteză a dispărut acel
galben mărunt, cînd în cele din urmă sa decis să1
primească.
— Oh, Doamne, îţi mulţumesc, aşadar — spuse ea
mîhnită —, acum pot să1 primesc, nui aşa ? — Şi ţăcăni
îndată închizătoarea poşetei, nemaizărinduse unde
anume se făcuse nevăzut angelusul.
— Prea bine, asta nu înseamnă încă avariţie — ar
putea cineva să riposteze—, ăsta mai e încă acelaşi vis al
copilăriei, una din stărilei de graţie de odinioară.
Numai că pe ea o interesa nespus şi dacă va primi de
fiecare data ceea ce i se cuvine. Ba nu se sfia nici să se
tîrguiască, însoţinduşi argumentele cu astfel de
izbucniri :
— îţi închipui cumva că fur banii ? — Iar către mine
odată cînd ma certat, făcu : — Eşti atît de uşuratic,
Micislav ! Tu nu cîştigi banii aşa de uşor, încît săi
arunci astfel pe fereastră.
— în schimbul banilor mei mi se serveşte ceva mult
mai de soi, în altă parte — ia spus tot atunci patronului,
ridicînduse de la masă. — Tii, ce treabăi asta ?
A trebuit să plecăm de acolo.
La care, ea dădu următoarea măruntă explicaţie a
purtării sale :
Sînt oameni — începu ea să peroreze —, care toată viaţa
lor nau primit un singur penny nemuncit. Să încerc
acum sămi imaginez că vinde cu mare greutate nişte
71
coşuri împletite, trudeşte anevoie pentru fiecare leţcaie,
şi cu toate acestea o parte se pierde. I se dă greşit restul
sau cumpără zece ouă, din care două sînt clocite — two o
ften are rotten, — ma învăţat ea şi expresia
corectă —∙, oare asta să nu fie pricină de
amărăciune ?
73
Căci, între timp, cum spuneam, mă mai şi
învăţa cum &e trăieşte, mă învăţa cîte şi mai
cîte. Ne plimbam. Era şi de asta nevoie,
trebuia să mă plimb cu ea pînămi ieşea
sufletul, din ce cauză pare ? Se pare că
sufletul ei asocia o mulţime de lucruri cu
plimbarea.
*
întro bună zi, însă, a îngheţat clea
binelea. Făcuserăm/ iar o excursie undeva,
departe de Londra, iar frigul ne surprinsese
fără veste. Adevărat că şi înainte pierdusem
multă vreme în apropierea unor cariere de
piatră, făcusem popasuri, ne oprisem pe
poduri, ca să privim carele ce treceau.
75
— Vai, miau îngheţat picioarele — a
exclamat ea deodată —, chiar în clipa aceasta
miau îngheţat, am simţit cînd miau îngheţat
— strigă ea vesel.
Am sfătuito, aşadar, să facem cîţiva paşi
alergători, ceea ce foloseşte în asemenea
cazuri, ba poate fi chiar vreo circiumă în
apropiere.
77
Am alergat deci pieptiş cu vîntul, prin
întuneric, tra versînd o mică livadă, către
sat.
■— Te simţi mai bine ? — am întrebato,
pe cînd gîfiia cu disperare.
79
— Mor — mia răspuns scurt. La care,
am luato în braţe şi am continuat să alerg
astfel cu ea.
Dar la ce bun aş mai lungi vorba ? în cele
din urmă, simt întradevăr miros de bere.
81
— Poftim, este aici o circiumă — îi spun
—, coboară, draga mea, ca să putem intra.
— Nu se poate — a răspuns ea cu
blîndeţe —picioarele îmi sînt parcă două beţe.
83
La care, am sărutato. Iar ea mia întors
sărutul. Şi stăteam astfel cu ea acolo,
sărutîndune în neştire, încît era gatagata să
cădem.
întrun tîrziu, apoi, o rază de lurţiină căzu
la picioarele mele, cineva ieşea din han.
Fiindcă era un han mărunt. Am intrat cu ea
în braţe, dinspre poartă. Cei ce se aflau
înăuntru şiau închipuit că port în braţele
mele un cadavru, astfel că şiau ridicat
mîinile. Cînd au dat însă cu ochii de făptura
asta minunată, au zîmbit.
85
— Daţimi urgent o cameră — am spus
—, i sa făcut rău nevestei mele.
JL2
8Tocmai se găsea una. Una bine încălzită. Camera me
dicului veterinar, 111 care se făcea în fiecare vineri foc
87
din timp. Am intrat cu ea dea dreptul acolo.
88
Sămi fie de astă dată îngăduit să evoc o întîmplare, al cărei martor
fusesem eu însumi cîndva, la Hamburg. Un om beat şedea m mijlocul
străzii, întro băltoacă, căci tocmai ploua, şi se tînguia amar, deoarece
nu izbutea să scape din ea. Cu atît mai puţin cu cît, de îndată ce
încerca să facă o mişcare, tovarăşul său îl împingea înapoi. — Ich bin
cier Herrgott * — îi spunea şi nu1 lăsa să se ridice pentru nimic în
lume. — Was machst du mit mir ? ** — se tînguia celălalt, însă nu afla
îndurare. — Ich bin der Herrgott — i se spunea de sus. ^
Aşa şi cu mine, acolo, de ce anume, veţi afla îndată.
89
9*
— Trebuie so băgaţi repede sub plapomă — ma sfătuit hangiţa.
Adică pe lady, cum se exprima ea. — îi aduc îndată nişte încălzitoare,
la picioruşe.
Porni, fără să mai stea pe gînduri, în timp ce eu procedam întocmai
cum mă sfătuise, am vîrîto repede în pat. Adică, înainte am dezbrăcat
o. Ceo fi fost asta ?
90
Iam scos bluziţa şi rochiţa, fără ca ea să se împotrivească. în
jartierele ei, în schimb, era să mă încurc rău de tot, în puzderia aceea
de dîrloage albastre şi roze. Încît, de trudă, năduşisem aproape. — Dac
aş fi ştiut, nu maş mai fi apucat — am murmurat turburat.
Câci mă simţeam cît se poate de straniu, vă puteţi imagina. Şi, în
zadar avea un mic medalion la gît, care se afla acolo ca so ocrotească
de toate năprasnele acestei lumi, în zadar îi erau atît de fragili umerii
şi de subţiri braţele... cum desfaci un mugure din învelişurile lui, sau
un pacheţel fermecător, în care se află căpşuni şi care conţine în el
toate miresmele vii ale acestui pămînt, iată ce senzaţie aveam. Se
înţelege deci că eram turburat. Fiindcă, după ce am culcato şi am
învelito, iam aranjat pînă şi hainele, ca şi cum aş fi înnebunit. Rochiţa
91
9*
frumos împăturită, bluziţa, separat, pe speteaza scaunului, ca nu
cumva să se şifoneze, pantofiorii sub scaun, în timp ce
* Eu sînt Domnul Dumnezeu (germ.).
** Ce faci cu mine ? (germ.).
92
din urmă am zis :
— Ai putea, în sfîrşit, sămi clai o sărutare. Fiindcă o merit — am
încercat eu să obiectivez situaţia. în timp ce gîndeam în sinea mea :
dacă nici acum nu cer, oricine mă poate socoti nebun, pe bună dreptate.
93
9*
Oare data trecută nu se supărase tot din cauză că nui cerusem ?
— Un pupic — iam spus, aşadar. Şi mam străduit so privesc
galeş, atît cît sînt eu în stare.
94
La care ea nu mia răspuns, adică nu mia răspuns îndată.
— Mie somn — zise ea tărăgănat. Şi clipi alene din pleoape, ca
pisicuţele.
95
9*
— Cu toate acestea, nu sar putea măcar unul, înainte dea adormi
?
La care, ea întinse către mine mîna. Mîna iam sărutato mai întîi,
apoi, după cîte îmi amintesc, îndată şi gura. Adică, de fapt, braţul şi
părul şi buzele, cine ştie dacă nu iam înfulecat şi perna, cum aş mai
putea să ştiu ? Ceea ce este de asemenea uşor de înţeles, odată ce era
cît peaci sămi rupă dinţii. Dealtfel, în felul acesta nu mă sărutase încă
niciodată nimeni. Nici nu bănuiam că ar putea să existe aşa ceva. Că
întro pisicuţă sfrijită ca ea ar putea să mocnească atîta pîrjoL
96
Ε locul să relatez o obsesie a mea, de care nu e chip să scap. Cît este
omul de vulgar, dacă stai să te gîndeşti. Căci, ceam făcut eu dea
lungul unei întregi vieţi ? întotdeauna, ceea ce ar fi făcut şi alţii în locul
meu. Să fim sinceri. Cînd am avut prilejul, am sărutat, adică ne
condiţionat şi inevitabil, asemenea unei maşini. (Mată ce astai goana
vieţii noastre. Căci, ce sar fi întimpfat dacă fata aceea ar fi adormit cu
adevărat şi, împreună cu ea, şi eu ? Să luăm extrema aceasta. Doi
îndrăgostiţi care, excepţional şi o singură dată, nu se înfulecă unul pe
altul, ci se lasă furaţi de somn unul lîngă altul, frumuşel, ca mierlele,
învăluiţi întro bizară încredere, aproape nepământeană. Oricît de
ciudată li sar părea unora ideea aceasta, iată ce miaş dori eu acum. Şi
nu numai pentru că sînt trecut acum peste pîrjolurile pămîntene, ci şi
fiindcă, nici atunci chiar, nu asta era ceea ce doream. în nici un caz
ceea ce sa întîmplat pînă acum. Memoria mie încă teafără. Eu căutam
în viaţă încredere, dar să mă opresc aci. Nu vreau să fiu sentimental.
Dealtfel, întotdeauna sa întîmplat altceva decit ceea ce îmi dorisem.
97
9*
Mai bine să reiau firul acolo unde lam părăsit. Mărturisesc că
socotesc azi mai curînd un noroc ceea ce sa întîmplat mai apoi, oricît să
fi fost atunci de amărît. Căci, la un moment dat, pam simţit mîna pe
faţa mea.
încă în aceeaşi clipă am şi făcut un salt în direcţia uşii
98
Afară răsufla din greu hangiţa. Nu izbutea să deschidă uşa, avînd
braţele încărcate de cărămizile înfăşurate în cîrpe. Abia am fost în
stare să înţeleg situaţia.
Căci, de ce îmi trebuie mie cărămizile acelea ? Doamne ! Doar nam
de gînd sămi construiesc casă cu ele !
99
9*
întrun cuvînt, erau cărămizi încălzite, leam luat din mîna ei,
fireşte, dar leam şi lăsat la repezeală. Şi aici începe partea mai dificilă
a lucrurilor. Odată ce eu am şi încuiat îndată uşa după hangiţă.
Rezultatul a fost un ţipăt cumplit. Atît de cumplit, de parcă
domnişoara ar fi fost tocmai gîtuită de cineva. Mă şi întreb cum se face
că na dat buzna peste noi personalul hanului.
100
— Ce faci acolo ? Ai încuiat uşa ? Vrei, aşadar, să mă seduci ? —
întreabă ea îngrozită.
Încît era să izbucnesc în rîs, de emoţionat ce eram.
101
9*
Fiindcă asemenea groază nu văzusem încă pînă atunci. Şedea
ghemuită, sărăcuţa, întrun colţ al patului, ca un înger ciufulit, cu
privirile pline de oroare. De parcă abia atunci şiar fi dat seama unde
se află şi ce i sar putea întîmplă. Părul şi1 răvăşise cu mîna, ca un
copil deznădăjduit. cămaşa îi alunecase de pe un umăr, iar sînul mă
runt era gol pe jumătate. Ei, da. Odată ce noi nu sîntem în stare nici
măcar să ne imaginăm ce înseamnă pentru ele fecioria şi ce înseamnă
seducătorul ? Ε mai teribil chiar decît ucigaşul !
— Pleacă ! — începu ea brusc să mă implore.
102
Adică, asta nici no mai descriu. Mă ruga să nui distrug viaţa. Mă
imploră în genunchi, dacă o iubesc cît de cît, să plec pentru totdeauna
din viaţa ei. Fiindcă ea se distruge în acest fel, nici să trăiască nu mai
poate..,
Spunînd toate acestea, plîngea încetişor. Plîngea abia auzit şi foarte
trist*
103
9*
Cică, îşi iubise înainte pătimaş părintele. Acum, nici să1 privească în
ochi nu se mai simte în stare
104
.'— Pentru câ mă aflu pe o pantă alunecoasă — se tîngui
ea. — Odată ce sînt şi eu, desigur, ca făpturile acelea
nelegiuite. — Şi prinse să lovească agitată plapuma. Ba o şi
îndepărtă de pe ea cu picioarele.
" 105
Am ridicat, aşadar, plapuma şi am încercat din răsputeri
so domolesc — ceai putea face altceva întro astfel de
împrejurare ? Îndeosebi, cînd eşti copleşit de ruşine ?
Oricum aş întoarce lucrurile, este în orice caz carac
teristic, în ce mă priveşte, ceea ce mi sa întîmplat acolo. Nu
pretind cîtuşi de puţin că ar fi putut să se petreacă ceva —
deşi nici asta no ştiu. Căci omul e în stare de multe — am
văzut eu şi dal deastea —, nimeni nare de unde să ştie de
ce anume e în stare. Am şi despre asta aceeaşi senzaţie.
Anume, că nu fusesem nici cînd atît de aproape de ami
schimba viaţa, ca tocmai atunci şi acolo, în bezna din faţa
hanului. Căci fusese una din acele clipe rare, cînd dispăruse
106
din mine orice îndoială. Odată ce îmi pusesem o singură
întrebare : — ce anume îţi umple viaţa ? Oare sensul zilelor
tale nu constă din visele urzite în jurul acestei copile ? însă
nici asta nu se putea. Nici cel puţin să visez. Pentru că,
dacă o singură clipă∙ mă încumetam să nădăjduiesc în ceva,
o putere mai mare decît mine mă împingea îndărăt. în
mijlocul aceleiaşi băltoace, fără îndurare.
Merită să meditez niţel asupra stării de atunci a lu
crurilor. Doar nu eram eu un om slab din fire. Cînd îmi
adunam puterile, nu exista nici un Herrgptt în stare să mă
oprească. Să nu uităm însă că era beat şi cel ce se tînguia la
Hamburg, după cum beat eram şi eu. Abia acum încep să
107
mi dau seama cît eram de beat. în ce măsură îmi era
infectată fiecare picătură de sînge cu otrava aceea, al cărei
nume era atunci „nevastămea".
De asta am şi pomenit mai sus de beţivii din Hamburg.
108
Adică, de asta nu izbuteam eu să mă ridic din băltoacă.
Iam spus fetiţei :
109
— De cemi ceri să plec, odată ce îmi eşti aşa de dragă ?
Nar fi o nerozie ? ∙
•— Nam nevoie de dragostea ta.
110
— Doar şi tu mă iubeşti pe mine, cel puţin aşa îmi
— spuneai,Nu mai vreau să te iubesc deacum
niciodată — răspunse ea printre sughiţuri. — Şi nici să te
văd nu mai vreau. — Şi mai plînse cîtva timp.
111
Am îmbrătiş a L—O cu gingăşie.
— Nu, nu — ţipă ea ieşinduşi din minţi de groază. —
Te urăsc, nicicînd nu team iubit, fiindcă nai căutat altceva
decît să mă seduci...
112
Eram, se înţelege, cît se poate de jignit. De ce tocmai din
această pricină ? Nu în zadar am apelat la păţania celor doi
hamburghezi.
Miam luat deci paltonul şi am pornit către uşă. Fără a
rosti un singur cuvînt. Ca unul a cărui demnitate îl
{
113
opreşte să răspundă la o asemenea jignire.
La care, ea a mai vorbit o dată, în tăcerea camerei. Nu
există puritate îngerească asemănătoare cu vocea ei. Ca
nişte clopote de cristal, aşa suna.
114
— Adio — spuse ea întristată.
Iar eu a trebuit să mă mai opresc o dată, atît de milă îmi
era de ea.
115
— Să nu teaştept, totuşi, afară ?
Şia acoperit ochii spre a se feri de mine.
116
Am plecat. Afară, însă, mam mai oprit o dată în
întuneric. Fiindcă nu se putea să nu mă opresc. Nu eram
capabil sămi văd de drum, paralizasem parcă.
Şi cîte nu colcăiau în mine ! In inimă, tăcere surdă, în
urechi, în schimb, tot felul de trăncăneli, pînă şi muzică.
117
' De fapt, parcă băteau în mine nişte clopote, aşa era. Iar
eu leaş fi ascultat.
— Va să zică, domnul pleacă ? — ar putea să mă în
trebe de astă dată cineva. — Şi de ce pleacă acest domn ? O
fi uciso acolo, sus, pe domnişoara cea mărunţică ? —■
Asemenea trăncăneli îmi răsunau în urechi.
118
— Şi cea făcut cu dînsa ? — întreabă parcă cineva. —
A dezbrăcato ? Bravo ! Neam lăcomi şi noi niţel î
îmi venea so iau la goană sau ceva de acest fel, spre a
mi pune sîngele în mişcare şi ami repara ruşinea, însă nu
era cu putinţă.
119
— Oare să fiu prins în ţinte de locul acesta ? Dracu* so
ia de lume î — am început să înjur în sinea mea.
Fiindcă îmi venise ideea de a mă întoarce la ea şi de a
sparge uşa încuiată
120
.Căci. cum îndrăzneşte ea să mă dea afară, după ce ma
lăsat so dezbrac ? Ce neobrăzare, sînt eu oare un animal ?
Poate să facă cu mine tot cei trece prin cap ?
Ameţeam de călduri. Căci abia atunci mă cuprinse seră
cu adevărat.
121
Mi se părea că desluşesc aceleaşi luminiţe împrejurul
gurii ei şi că simt aceleaşi arome care umpluseră încăperea
toată, emanînd dintrînsa, de parcă sar fi răsturnat o oală
cu miere.
Ba, sar putea ca, de fapt, să nici nu fi dorit cu adevărat
să plec — mia' răsărit în minte îndoiala. — Căci, de unde ai
putea să ştii ce anume vor ele ? — Şi îmi venea să mă întorc
în pas alergător. Odată ce şi rîsul nevestei mele sa
amestecat în aceste halucinaţii, aşa zău. Rîsul acela
blestemat, de cîte ori îşi bătea joc de neghiobiile săvîrşite,
chipurile, de mine în relaţiile cu femeile. Peripeţii inventate
de mine, care, iată, deveniseră realitate.
122
— Iar eşti neghiob ? Ajunge să te roage să pleci, şi tu te
şi supui ? — mă întreba parcă rîsul acesta. — Acolo, sus, se
află o preafrumoasă domnişoară, în aşternut.
Deodată, apoi, mam simţit copleşit de oboseală. La care
mam şi pomenit mergînd. — Tropa, tropa — îmi ascultam
propriii paşi.
123
Ei, vezi ? Trebuia doar să pornesc odată şiodată.
Nu mai aveam de astă dată alt gînd decît acela de a
ajunge cît mai repede la Londra. Miam accelerat deci paşii,
de parcă aş fi avut o treabă urgentă de rezolvat.
124
Ce să fac, însă,, la Londra ? Căci acasă numi venea să
mă duc, pentru nimic în lume.
Am urcat deci pînă la Kodor. Întîmplător ma întîm
pinat cu mare tărăboi. Din două motive :
125
Pe de o parte, fiindcă dorea să plec fără întîrziere la
Bruges, se oferea acolo ceva, un prilej cu adevărat bun,
chiar dacă nu în legătură cu sălvamarul — în schimb, aveau
nişte contracte de arendă dintre cele mai avantajoase... şi
aşa mai departe. Esenţialul era că plăteau bine. Să plec,
deci, cît mai repede la Bruges. Adică, de fapt, să nu plec
încă, să mai aştept cît va timp, are sămi spună el cînd
anume. In concluzie': să nu plec, ăsta era unul din motivele
urgente.
Pe de altă parte: să1 însoţesc fără întîrziere la ,,o întrunire
nostimă", ca nu cumva să se plictisească ele moarte, odată
ce vor fi prezenţi acolo doar nişte mame luci bărboşi şi
înăcriţi, cu care nu ştie ce să se facă. ■
126
— Hai' cu mine, mă Jacob, şi amuzămi veveriţele
bărboase — îmi dădu el de ştire. Să1 însoţesc neapărat,
odată ce nişte relaţii nau sămi dăuneze defel — Cine ştie,
sar putea să te îndrăgească vreunul — zise Kodor, Vorbea
italieneşte, ca întotdeauna cînd era însufleţit de ceva.
Pe mine aproape mă lovea damblaua, şi nu doar din
cauza sforţării ceo făceam de a1 urmări atent, ci şi ca să
mă prefac că sînt entuziasmat de toate aceste perspective,
dar îndeosebi de persoana lui. Eram însă nevoit, fiindcă mă
gîndeam : fie ceo fi, am să întind şi eu coarda, ca să obţin
ceva de la el. Odată ce nu mai eram dispus să mă plimb prin
oraşul acesta.
127
—Aşteaptă — făcu el —, vom gusta pe loc lăp ticul
acesta. — (Lăptic — vinişor.) Şi, cît ai bate din palme, mia
şi turnat ceva întunecat în pahar.
— Ei, cei asta ? — întreabă el fericit, vîrînd butelia
subsuoară. — Cei asta, ai putea sămi spui ? In zadar îl
adulmeci, odată ce nu te pricepi la nimic — prinde el să mă
terfelească şi, între timp, rîde cu poftă. — Ei, cei asta ?
128
Nici nu lam mai gustat. Avea aromă de răşină, ames
tecată cu niţel miros de fum. Ajungea şi asta.
— Vin de Samos — iam spus, ca un judecător.
129
— Din patria mea — a şoptit el fericit. — Am o afacere
uriaşă, bătrîne, — a schimbat el subiectul,. şi plnă şi
sufletul era săi sară aproape din piept de fericire.
Sa apucat sămi povestească despre afacerea aceea a lui.
Două întreprinderi greceşti dăduseră faliment, şi aşa mai
departe. Iar el cumpărase tot ce se putea cumpăra. — Şi
mai este, pe lingă toate, şi interes britanic — strigă el
fericit. Chiuia aproape de dragul intereselor britanice.
130
— Căci sînt un om genial, o minte strălucită — urlă el
la mine. — Ştii cum sînt eu ? — Şi sa apucat sămi
povestească cît este el de deştept.
Ăştia îşi închipuie (nu ştiu cine erau „ăştia") că el este cel ce
le face hatîrul, în timp ce un grec, pe numele Nikander, îşi
pierde tot avutul din această pricină, ceea ce este lucrul cel
mâi plăcut din toată afacerea, odată ce el îl urăşte pe acest
Nikander
131
— .Scad, adun, înmulţesc şi aflu beneficiul — mia
explicat el triumfător. Ca să adauge : — Pe Jupiter, by
Jove, ponoarea mea. — Pentru că, între timp, vorbise şi
englezeşte. Un cuvînt nam priceput. Asta este ceea ce
nu puteam înţelege, de ce lucrurile se întîmplă astfel ?
Cînd un tînăr, bunăoară, se angajează. undeva ucenic,
de ce nu încep săi explice meseria de la începutul ei.
Oamenii nar face aşa ceva pentru nimic în lume. Uce
nicului i se face vînt în horă, fără multa vorbă, săşi afle
singur începutul. La fel se petrec lucrurile şi cu aceste
genii. Pentru nimic în lume nar începe în aşa fel, încît
să fie înţeleşi de toţi.
Am desluşit din trăncăneala lui că era pînă la urmă
vorba de untdelemn, de o uriaşă cantitate de
untdelemn, atît de uriaşă, încît ai fi putut unge cu ea
spinarea întregului Regat Unit. Ce fel de untdelemn
însă ? Dacă te uiţi prin el, este ca lacrima de curat, încît
îţi scaldă sufletul în aur solar, aşa de galben este.
— Să văd şi eu untdelemnul acela — îi spun.
Numai că nu avea nici măcar o oca de untdelemn.
Fiindcă aşa sînt ei. Afacerile lor se fac cu ridicata, în
schimb, marfa în discuţie nici nu există. Odată ce afa
cerile ei le încheie nu cu mărfuri, ci cu afacerile înseşi,
parese. Eu nam fost niciodată de o asemenea anver
gură.
Am aflat, aşadar, că înjghetisse un ring al untdelem
nului, totul se afla jn mîinile sale, pe un preţ „de nimic",
cum sa exprimat. în mai puţin de două luni,
untdelemnul are să curgă gîrlă la Londra. — Oare la ce
bun ? — îmi venea săi întreb, însă am tăcut. Las' să
curgă — miam spus. Untdelemnul era depozitat întrun
port „minunat" din patria lui, unde anume, nu putea să
mio destăinu iască. Nu ştiu nici azi mai mult despre
afacerea aceasta. Mai precis, despre acest aspect al ei.
— De dragul acestei afaceri ne întrunim în seara
asta — a declarat Kodor. — Aşadar, cu noii acţionari
principali. — Te voi coopta şi pe tine, nuţi face griji —
mi sa adresat el mie. — Pe un grăsun ca tine nu1 las eu
pe din afară.
încercaţi şi vă imaginaţi ceea ce a urmat. Nu prea ştiu
ce sa întîmplat atunci cu mine. Să fi fost furat de somn
132
sau amorţeala simţurilor să fi fost cauza ? Toate au avut
asupra mea efectul unei bălmăjeli cafenii. Şedea
madică pironit locului şi încuviinţam cu clătinări din
cap, aşadar mă comportam ca şi cînd toată această
minunăţie mar fi interesat nespus, ca sămi dau
deodată seama că nui dau nici o atenţie.
Căci Kodor deschisese unul din dulapuri, în care in
trase ca întro altă încăpere. în interiorul acestui dulap
am rămas eu, un timp, cu ochii pironiţi, să văd cite se
află întrinsul, lavabou şi garderobă în miniatură, cît de
ciudate erau şi ele, ca tot ceea ce îl împrejmuia. Prinse
să se dezbrace întrinsul, îmbrăcă un alt costum,
lenjerie curată, în timp ce, bineînţeles, nu înceta să
sporovăiască. La care, iam spus pe neaşteptate :
— Ascultă, Kodor, nai putea sămi faci rost, din
banca ta, de cîteva mici monede strălucitoare ? Bineîn
ţeles, noinouţe.
Era cît peaci să cadă afară din dulapul său.
— Ce anume mai întrebat ? — sa interesat el în
seninat.
Abia atunci miam revenit. Mă gîndisem că nar
strica să fac rost de cîţiva galbeni noi, spre ai trimite
fetişcanei. Fără nici o explicaţie însă. Doar cu indicaţia
că vin clin partea căpitanului I. St.
— Trebuie să ştii că mă frămîntă un nou model de
control al galbenilor — iam spus la iuţeală acestui
Kodor —, un mărunt aparat, cu ajutorul căruia să se
poată elimina din automate monedele false. De asta aş
avea nevoie de cîţiva galbeni noi.
Toate acestea leam născocit la repezeală, pe seama
lui,
— Nu mai spune ? — ma privit el bănuitor. — Eşti
oare aşa de deştept ? — ma întrebat ironic. — Peonoa
rea mea, nam ştiut. — Şi ma privit ca unul care ar dori
să spună : — Vicleanule ! Vrei, oare, să mă tragi pe
sfoară cu vreun nou tertip ?
★
în separeul roşu, tapisat cu mătase, al hotelului
Brighton, am scos din buzunar stiloul şi iam adresat
nevestn mele următorul răvaş :
133
Făptură minusculă ! Mă aflu cu Kodor, va trebui sa
petrec noaptea cu el. Business. 14 După asta plec în patri
14 Afaceri (engL).
134
acolombelor sălbatice, in Brazilia, poale pentru şase luni, aşa
zău... (Acestea leam subliniat.) înainte, la Bruges, săptămîna
viitoare. înainte de toate, însă, sar cuveni să mă şi îmbăt niţel
— astfel o cere morala. Ca şi, de altminteri, viata. Spre ai
împrumuta avînt acestui netrebnic, fiindcă, din păcate, totul
depinde acum de el. Căci, lucrurile ar putea lua o întorsătură
bună chiar, dacă el ar voio cu adevărat. Mai departe : poate că
nar fi rău să nu citeşti toată noaptea, ca nu cumva să fii prost
dispusă cînd mă voi întoarce, aducînd razele sclipitoare ale
soarelui în zori. Ca un Apollo."
135
Cam acestea leam scris, după care mam adresat lui Kodor
:
— Nai vrea săi trimiţi nevestei mele un salut ?
136
— Cum să nu, cu plăcere. — Şi aşternu pe spatele foii de
hîrtie : ,,Pe stimabilul dumitale soţ îl stîrnesc împotriva
femeilor. Un bătrîn diavol : Sir Alexander Kodor."
— Ai şi ajuns Sir ? — lam întrebat îngrozit.
137
— Nu ştiai ? Deo săptămînă.
Al naibii, ce sus se ridică cei de teapa lui !
138
Aşadar, am expediat scrisoarea însoţită de un buchet de
trandafiri, care se putea cumpăra în holul hotelului. După
care, mam instalat şi mam abandonat plăcerii.
— Carne, pîine, vin, mă limitez la aceste trei — leam zis.
Sînt dator sarăt că nui prea greu săi cîştigi pe oameni de
partea ta, îndeosebi dacă ai o oarecare înzestrare pentru asta.
Fiindcă nu ţi se cer prea multe. Cînd eşti gras, ajunge şi asta.
Sau dacă ştii cumva să nechezi — să spunem —, să imiţi niţel
animalele. Kodor, bunăoară, are un anumit zîmbet şiret, la
care se adaugă oleacă de dulcegărie bătrînească in colţul
139
ochilor — ca stafida însă, încît făgăduieşte beneficii
ameţitoare, şi asta să naibă efect ?
— Ei — miam spus —, azi voi fermeca şi eu lumea. De ce
naş faceo ? Odată ce se află aici două zîne răpitoare ?
140
Leam demonstrat deci cît sînt în stare să mănînc şi să
beau. Mai cu seamă după ce Kodor mă prezentase cu aceste
cuvinte :
— Am plăcerea să vă prezint un mare mîncător de stridii.
141
Iară către cealaltă aripă ;
— Arn onoarea să vi1 prezint pe curajosul căpitan
Morbidani. — Toată lumea rise.
142
Se mai afla acolo un corb posomorit, pînă şi el sa înseninat.
(Era un doctor oarecare, un doctor în pensie din cîteam aflat.)
Mai important este, însă, că erau acolo şi două femei
încîntătoare, care, nu se ştie cum, mau avansat îndată
favoritul lor. Şi sau apucat să mă îndoape — ce să vă spun ?
Au aşezat în faţa mea, cu mînuşiţele lor ferine Gate, oţetul şi
mus tarul, împreună cu tot ce mai trebuia, şi rîdeau cumplit pe
socoteala mea. Se vede treaba că tare îe lipsea sufleţelului lor
ştrengăria. Trebuie că erau cît se poate de înfometate.
Prinseră, aşadar, să se minuneze de pofta mea de mîncare şi,
îndeosebi, să se ia la întrecere care din ele mă alintă şi mă
143
batjocoreşte cu mai mare iscusinţă. în concluzie, sa urzit în
cîteva clipe o dispoziţie excelentă, care îl făcu pe Kodor să
strălucească şi mai tare.
— Asta e un flăcău minunat — a declarat el despre mine.
— Poftim. Acum ştiu măcar în ce fel izbuteşte să le sucească
femeilor capul !
144
— Aşadar, le suceşte ? — întreabă una din pipiţe.
— Aţ sta ? Ajunge să1 zărească de la distanţă, că sar din
tren în timpul mersului. Ε un vraci, nu alta — constată amicul
meu.
145
Cele două femei hohotiră şi mai şi.
— Şi cît e de uriaş ! — observă terifiată una din ele.
146
Terifiată, însă, nu fără interes. (De asta îţi dai seama
îndată.) La care, nici măcar nu miam ridicat capul, ci am
aruncat doar priviri înfricoşătoare către ea, din coada ochiului,
continuîndumi ospăţul.
147
— Asta e un vrăjitor, pe cinstea mea — repetă Kodor. —
Cite nu ştii tu ? — mă întreabă el. înainte de toate, cîntăreşte
net patru sute de pfunzi. Zău aşa, peonoarea mea. Pe urmă~
dă pe gît, dintro răsuflare, patru gîşte şi, după ele, douăzeci de
perechi de cremvurşti în oţet. Nui aşa ? — se întoarse el către
mine.
Am încuviinţat, distant, din cap.
148
— întrun cuvînt, un adevărat monstru — zise una din
femei. Or, mie şi aceste remarci îmi sînt pe plac. Căci ştiu din
proprie experienţă că ele sînt însoţite întotdeauna de nişte
uşoare înfiorări.
în acest fel se amuzau ei pe socoteala mea, iar eu îi lăsam s
o facă. De ce nu ? De ceaş face pe grozavul ? Las' să se amuze.
Lumea aceasta este o urzeală slabă. Da, o urzeală slabă rău, la
ce bun ai fi sensibil ? Cine poate sămi spună la ce anume
foloseşte asta ?
149
Miam plimbat privirile peste cei din jur.
Neîndoios că se întrunise acolo un grup de afacerişti cît se
poate de simpatici : şase bărbaţi, inclusiv noi doi, şi două
femei. Este inutil so spun că barbă navea nici unul. Mai
departe : nu exista între ei nici o legătură, ceea ce am remarcat
de asemenea dintro singură privire. Atîta doar că nădăjduiau
un folos oarecare unul de la altul, asta era singura trăsătură
cei unea, precum şi faptul că nu se prea pricepeau la afaceri.
(Adică, în afara noastră, ceilalţi patru.) îndeosebi, unul din
bărbaţi, doctorul, bărbatul pomenit deja, cel cu privirile
Revere.
150
Ceaş putea spune despre negustorul de ciorapi şi desuuri
— acestuia i se jucase pînă şi o piesă la Viena —, nici asta nu
prea mirosea a afacere. Şi încă doi : armatorul şi acţionarul
principal al unei fabrici de sticlă, inutil sarăt că toţi erau nişte
iepuraşi blajini în mîinile lui Kodor. Niciodată naş fi crezut,
în tinereţea mea, c~ar putea să existe atîta naivitate în plin
centru al Londrei. Or, ăştia trăiau acolo, şi trăiau bine, din
încrederea lor copilărească. Ciudat ! Am remarcat însă între
timp că, întradevăr, tocmai în Anglia există aşa ceva.
151
Kodor îi trata aşa cum li se cuvenea, de fapt cu gingăşia
unei mame. Dar că îşi pusese în gînd săi tragă pe sfoară, nu
aveam nici o îndoială.
Dimpotrivă î Că eu şi cele două zîne ne găseam acolo anume
în acest scop. Odată ce noi serveam muzica la banchet.
înseamnă că nu erau în joc sume neînsemnate — căci nar fi
invitat panglicarul ăsta atîta lume degeaba, în separeul cu
tapete roşii al unui hotel... miam dat seama de toate acestea
întro clipită.
152
Cemi păsa însă ?
Am mîncat pulpă de viţel fierbinte, friptă întro bucată, o
bucată considerabilă.
153
— Să tot cîntărească doi pfunzi — iam comandat eu
chelnerului, odată ce ştiam de mult că nui nimic mai delicios,
însă numai dacă este fierbinte şi friptă întro singură bucată,
atunci e o mîncare cu adevărat uşoară. Seamănă în acest caz
cu un nor trandafiriu
154
.Exultam de mulţumire. Nimeni nu poate săşi dea
seama ce se petrecea în mine.
— Stomacul mie perfect sănătos — am constatat eu
în linişte. — Stimate doamne şi stimaţi domni, nimic nu
mă supără. De ce miaş bate capul cu complicaţiile ? —
Adică, în zadar aş încerca să le explic unora care nau
fost bolnavi de stomac, habar nau ce bucurie frenetică
te cuprinde în această privinţă.
Pe bătrîn am să1 fac să crape — miam spus eu şu
gubăţ. Bineînţeles, îmi turnam pe gît tot felul de băuturi
alese,^ Kodor nu scăpă prilejul de a face din această pri
cină un mic tărăboi.
— Priviţi — strigă el — nici măcar nu înghite, afu
risitul, ia te uită ! Toarnă totul pe gît, ca peun gîrlici.
— Să vedem, să vedem — strigară aceste zîne
curioase.
Leam arătat, aşadar, cum se face. Cum poţi turna
în tine o jumate oca fără să înghiţi.
— Oare nare omuşor ? — ar vrea să ştie una din po
rumbiţe.
— Sau no fi avînd suflet ? — întreabă a doua.
Ia te uită, cît este de deşteaptă această doamnă ! —
Nare — aş fi avut poftă săi răspund.
— în ce priveşte puterile dinlăuntru — am zis —
poate car fi mai bine să amînăm discutarea lor, cel
puţin cinci minute încă, deoarece ce va spune la toate
acestea sufletul viţelului înfulecat ? Că1 mîncăm mai
întîi, după care devenim pe loc milostivi ?
A fost de astă dară rîndul doamnei să rămînă per
plexă. Ca şi cum şi ea ar fi voit să spună : ei, vezi !
Cred, însă, că este cazul să le descriu pe cele două
puicuţe. Fiindcă erau puicuţe şi erau adorabile, iar pe
lîngă toate acestea, negre amîndouă. De jos pînă sus, ca
două pantere lustruite şi smolite — de fapt, două femei
demon. Aveau înainte de toate ochii negri, şi cît de negri
! şi de cîte feluri poate fi această negreală : al uneia din
ele, deo moliciune de vis, al celeilalte, învolburată, ca
vîlvătăile focului... întunecate le erau şi toaletele, părul
de asemenea, iar dinţişorii ascuţiţi... Încît, aproape caş
fi avut chef să le rog să mă muşte deo ureche.
155
îi înţeleg pe cei ce se codesc să dea crezare spuselor mele, cu privire la constatările
mele de atunci, în problema farmecelor femeieşti. Căci mie, atunci, toate femeile tiner
eîmi plăceau, de ceaş nega ? Cu toate acestea, ţin să asigur toată
lumea că erau femei cuceritoare. Oare cum aş putea să dovedesc asta ?
Căci, dacă îl iau ca martor pe doctorul cel sever — odată ce pînă şi
dînsul începuse să dea ochii peste cap, să clipească melancolic —, cu
asta nam spus nimic încă. Nici negustorul de desuuri nu contează.
Sînt mai convingător, poate, dacă mai accentuez o dată că nici Kodor
nu leadusese aici de florile mărului. Ci, fără îndoială, ca să vrăjească
cu ele inimile. Fără a mai vorbi de faptul că una dintre ele (aceea care
avea pe pieptul ei un fluturaş de dantelă neagră) era chiar prietena iui
Kodor — ceea ce avea să iasă destul de curînd la iveală. Dintro
măruntă observaţie.
156
— De ce mă priveşti cu atîta stăruinţă, Sir Alexander ? întreabă
cucoana.
— îţi admir diadema — răspunde amicul meu. — Dealtfel, pe
dumneata te admir îndoit — adăugă el impertinent.
157
Din asta, fireşte, se putea ghici că îi cumpărase chiar el diadema, de
aici apoi admiraţia sa.
Aşadar, în vecini cînta muzica, întrun ritm deosebit de interesant,
de gamelan, însoţită din belşug de mici ţipete perfide, în timp ce astea
aici ciuguleau cîteo boabă de strugure şio fărîmitură de cozonac, cît se
poate de cumpătat şi de fin... Sorbeau de asemenea şampanie, cu
deosebită delicateţe şi graţie, ba mai şi ciocneau, ca marinarii prin
taverne, adăugind de fiecare dată : a thousand a year, chingching 15, şi
altele... rîzînd, rîzînd fără încetare. Se îmbătaseră puicuţele de pe urma
măruntelor înghiţituri. Către miezul nopţii, cea cu fluturele, a lui
Kodor, a cărei mătase neagră era atît de lucioasă, încît lumina îi juca
pe formele mlădioase — aşadar, această minunăţie mia spus
următoarele :
15 O mie de ani, cu noroc (engl.).
158
— Eu pe dumneata vreau să te cuceresc.
Foarte bine. Oare acum ce să mă fac ? Ei, lacob, acu' să dovedeşti că
mieşti cu adevărat prieten — mă încurajam pe mine însumi. Odată ce
situaţia devenea din ce în ce mai încurcată, şi nu doar din cauza
băuturilor. Se iscaseră mari îndoieli în inima mea,
159
Căci, această minunăţie mă plăcea, fără doar şi poate, o spun fără a mă
lăuda, aşa ceva se simte. Numai că ş
160
iceleilalte îi plăcea de mine, cleaici complicaţia, adică mă
plăceau două în acelaşi timp.
161
In acest caz, ce să sentîmple ? Odată ce două iubiri nu se
pot urzi concomitent. Sau se pot ? — încearcă şiai să vezi. mă
Iacobe, — mam îndemnat de unui singur. Nu era însă cu
putinţă. Fiindcă aceea a lui Kodor era vijelioasă din fire, deo
zvelteţe unduitoare şi nemaipomenit de stăruitoare. A şi
încercat îndată să mă expro prieze numai pentru ea, asta se
vedea. A doua era, însă, delicată de felul ei, dulce şi sperioasă.
A şi dezarmato vederea acestui asalt direct, încît imediat a
bătut în retragere, iar privirile i sau înecat în melancolie, ca
frunzişurile în umbră. Am prinso pe sub masă de mină.
162
Oare pe care din ele so iubesc ? Căci, sincer să fiu, îmi
plăcea mai mult a doua, aceea cu sufletul mai blajin. Sau să
mi fi fost cumva teamă de cea a lui Kodor ? Nu zău, nar fi
exclus. La urma urmei, ai anumite obligaţii pînă şi faţă de
amicii tăi — am încercat eu să mă conving.
Eh, are să se rezolve totul, îi trimit mîine un buchet
frumos, şiam săi scriu cam fost nevoit să plec pe
neaşteptate.
163
Căci, de fapt, ar fi timpul să plec cu adevărat — mia venit
îndată în minte. — Vorbisem doar chiar în cursul acelei zile
despre asta, tocmai azi mio spusese Kodor. Mă duc la Bruges.
Complicaţia va fi astfel amînată.
în acest timp, Kodor lea spus celor de faţă :
164
— Deoarece ne aflăm împreună cu toţii, şiam căzut de
acord asupra punctelor esenţiale, să ne ducem întro" tavernă
afurisită, să „ciupim" nişte peşte.
Asta se dovedi însă a fi o greşeală, fără doar şi poate, odată
ce severul doctoraş, care avea faţa toată ciupită de vărsat, a. şi
tresărit îndată. A spus ceva despre faptul că, totuşi, nu se
căzuse de acord asupra tuturor detaliilor — lucru care merită
a fi reţinut, căci are să mai fie vorba despre el.
165
In schimb, să1 fi văzut pe Kodor cum sa luminat deodată.
Odată ce şi el îşi dăduse îndată seama de greşeala săvîrşită.
El să nuşi fi dat seama, cu mintea lui rafinată ?
Păi, cum să nu fi căzut de acord, stimate doctore ? — făcu el cu
cel mai răpitor surîs din lume — cum să nu fi căzut de acord
?Vorba îi era dulce, ca şi cînd ar fi voit săi alinte sufletul. — Cum oare ?
— Din nou ca glasul mamelor cînd dezmiardă poponeaţa odraslelor lor. Şi,
între timp, la mine se uita, ticălosul !
*
Este firesc ca, după toate acestea, să mă fi îndreptat către casă cîntînd.
Mereu înainte şi pe jos, în minunata auroră. în timp ce în inima mea se
înfiripa următorul vers despre iubire : — Ajunge să vreau, şi sînt în stare să
cuceresc lumea întreagă. Odată ce, împotriva voinţei mele chiar, devenisem
un cuceritor. Ehei, cît eram de triumfător ! Eram atît de ameţit, încît îmi
mîngîiam propriul palton.
— Iacă, vezi, pis^pis — îi povesteam eu acestui palton al meu —, cum
mă iubesc femeile ? (îi vorbeam de parcar fi fost miss Borton sau nevastă
166
mea.) — Cum mau răsfăţat ele şi cum mau iubit — clătinam eu din cap. —
Mau iubit, încît aproape mau halit. — Şi hohoteam de unul singur.
Căci încercam să simt o oarecare mîhnire pentru amicul meu, spunîndu
mi că aşa ceva nu se cuvine... Ba, am mers atît de departe, încît mam aşezat
pe frep tele unui debit ca să mă posomorăsc. Debitul era închis încă. — Ia te
uită — miam zis — ce om fără suflet ai ajuns ! Ai oare suflet ? Căci ceai
făcut tu cu aproapele tău ? Mai bine zis, cu amanta aproapelui tău ? Nai
acoperit o de sărutări pe coridorul tavernei „La mielul verde ?" Nu asta ai
făcut ?
— Phii, ce treabă murdară ! — am încercat sămi fac singur inimă rea.
Degeaba însă. Odată ce nici o părticică din mine ηavea chef de întristare —
dimpotrivă ! Aproape mănecam de rîs.
Odată cemi umbla neîncetat prin minte cît de ciudat fusese cînd îmi
zărisem pe neaşteptate mutra întro oglindă de pe acel coridor. Căci se
găsea acolo şio oglindă. Abia atunci miam dat seama cît de saşiu sînt în
asemenea ocazii. Cînd sînt copleşit de patimă. Să nu te omoare rîsul din
această pricină ?
Cealaltă puicuţă îmi şoptise : — Du und Du 16 — căci cu asta se putea vorbi şi
în nemţeşte, limbă pe car
16 Tu şi tu (germ.).
167
enimeni no înţelegea, astfel că se încumetase să rostească
chiar de două ori, în prezenţa prietenei sale, vorbuliţele acelea
fermecate : Du und Du, Ah, porumbiţa !
— Eh, nu sa întîmplat nimic — miam poruncit eu,
ridicîndumă de pe treptele de piatră. — Nu sa întîmplat
nimic, mă călătoresc. Pe scurt : o şterg din acest loc eroic.
168
— Fiindcă dacă nu pleci, îţi rărnme familia pe drumuri !
— ma umflat iar rîsul, de îndată ceam rostit aceste sfinte
cuvinte.
— Fireşte cam să plec — am spus. — Doar nam să gîfîi
deacum înainte mereu ? Căci, ce mă fac dacă şi mîine se
întîmplă ca una din ele sămi spună : — Pretind sămi
dăruieşti dragostea dumitale ! Ceam să mă fac în acest caz ?
Să iau din nou de la capăt gîfîitul ? Sau săi şoptesc la ureche :
— Te iubesc, te ador ?
169
în concluzie, eram întro dispoziţie euforică.
Şi să vă mai imaginaţi, pe lingă toate acestea : după ceam
ajuns cu chiu cu vai acasă, cu ajutorul unui automobil, gazda
mă acostă la sosire. Era un om căruia, în sinea mea, îi
dădusem de mult tot felul de porecle: clapon bătrîn, şi altele la
fel. Fiindcă era un profet cu capul umplut de tărîţe, un fante
cu mintea îngustă. Un mîncător de zarzavat, un mistic, care se
scula clisde dimineaţă, odată cu păsările. Imaginaţivă cum
stăteam eu cu el pe scări !
170
Căci, deşi tot ceam vorbit împreună nare o legătură prea
strînsă cu subiectul, redau cu toate acestea convorbirea
noastră, în parte ca sarăt ce rol jucau pe vremea aceea
misterele în unele cercuri ale societăţii, lucru despre care voi
mai avea de spus cîte ceva. îmi zice gazda mea pe scară : — îşi
dă el cît se poate de bine seama, odată ce nui orb — avînd doi
ochi foarte ageri —, că sintem nişte oameni care duc un trai
cuviincios, adică nevastămea şi cu mine, cît de cinstit ne
trăim traiul împreună — (iertat să fie pentru asta !) —,
aşadar, îşi îngăduie întrebarea : — Cred, oare, în concordia
patriarhilor ? (A se înţelege prin patriarhi Avraam şi ceilalţi.)
Dacaş fi încercat sămi compun o mină evlavioasă, vinul din
mine ar fi izbucnit îndată întrun nesfîrşit hohot de rîs. Dracu'
171
să1 ia. acum i sa năzărit sămi umble cu deastea ? Ia stai,
am săi răspund eu bătrînei paiaţe
!Mai trebuie ştiut că, pe vremea aceea, multă lume citea iar faimoasa
carte despre necredinţă a părintelui Lambert, scrisă împotriva avocatului
Ingersoll. Cartea se bucura de o adevărată renaştere, şi tocmai în rîndurile
cucernicilor de acest fel. Pînă şl eu fusesem odată nevoit so citesc din
doascăn doască, spre ai putea da cu ceva la cap unui ins infatuat. Asta se
întîmplase mai demult, in apropiere de Melbourne, însă nare importanţă.
Ajunge că spun că mă pregăteam aproape ca, dacă această sperietoare
bătrînă are să mă mai asalteze cu filozofiile sale, să1 zdrobesc şi pe el. Şi cu
aceeaşi armă, chiar cu cuvintele părintelui Lambert, acesta fiind pentru ei
suprema autoritate pămînteană. Cum, în rîvnai cucernică, mă mai şi
apucase de braţ, repetînd din nou întrebarea :
— Oare crezi întro inteligenţă supremă ?
Iam răspuns :
•— In ce naiba ?
— în inteligenţele de felul arhitectului Vitruvius şi Zoroastru, care
oricum ne judecă faptele — răspunse bătrînul cu amabilitate.
— La cemi serveşte ? Odată ce eu vreau. să judec singur dacă mie bună
o anumită varză...
— Ce fel de varză ?
— Aceea pe care mio trimiţi dumneata la prînz, dacă mie pe plac. Şi
soba, întrun cuvînt, toate celelalte cîte se găsesc la etajul doi. — Despre
nevastămea nam pomenit. — Viaţa — am explicat eu spre mutra lui. —
Căci, chiar dacă lor le place, mă refeream la viaţă, eu nu mă prea pierd cu
firea de dragul ei. Nu cred în inteligenţele supreme — iam răcnit la ureche.
— Nu ? — întreabă pe scări bătrînul meşter. — Cum e cu putinţă aşa
ceva ? Nu crezi în drumul stelelor sau intro planificare universală ?
Ăsta se referă neîncetat la stele, cînd mai bine ar căuta să explice logica
lucrurilor. Ca şi cum morcovii nar fi o dovadă pro sau contra, depinde cum
suceşti lucrurile.
— Drumul stelelor să fie, oare, zadarnic ? Sau armo mistica celestă ? —
Astfel sa exprimat, desfăcîncluşi braţele sfrijite în direcţia apartamentului
portarului nostru.
Şi dacăi zadarnic ? — întreb eu. — Ce necaz ar ii dacă drumul stelelor e
zadarnic ? Ascultă, clapon cu
172
cernic, — iam spus la repezeală — se prea poate ca eu să fiu un tîmpit, în
schimb, nu sînt singurul, te asigur, odată ce creaţiunea se complace cu
nătărăi, ceea ce pare foarte probabil, căci altminteri nar fi năpădit lumea
cu ei... aşadar, fă bine şiascultă ! Cînd în oala dumitale ceva clocoteşte, ce
spui ? Spfti : ce frumoasă armonistică este aici, nu ? Cînd. de fapt, ce fel de
armonistică o fi asta, stimate domn, Your luorship 17 ? Că o fiinţă se
hrăneşte din alta ? Aşadar, ne stăpîneşte principiul parazitar, iubite
domn... Să fie acesta paradisul leoparzilor ? — mam răstit la bătrîn. — Ei
vezi, drăguţule, planificarea universală se bazează pe cruzime, lucrurile
sînt simple, or asta pe mine nu mă atrage şi nici nu mă interesează — nu,
iubite domn, — căci nu mă interesează armonistica în care domină marile
principii şi în care individul nu este luat în seamă. Nu zău, acest lucru e la
fel de sigur, după cum mă vezi şi te văd. Cu asta apoi, am şi isprăvit unul
cu altul. Am onoarea să te salut. — Şi miam scos adînc pălăria în faţa lui.
— Iar dacă părinţii din Sweden borg nu mă iartă, nici eu nam săi iert pe
ei, aşa să le spui. Dealtminteri, este vorba aici de adevăruri aplicate, să nu
uiţi, şi nicidecum de marile adevăruri, niciodată de ele. în această privinţă,
am onoarea să mă refer la părintele Lambert, domnul meu, — am
schimbat brusc vorba, întrun elan proaspăt ivit. — „Man's life is a
tragedy, it is an awful subject" — prima teză. — „Life is practical"
—■ a doua teză. — „It is neither poetry, nor efeminate philosophy.
The passions of human nature civilized or barbarous make
stern alternities necessary and∙ lugubrious can't will not
change man's nature or the necessities that arise from it". — Şi,
cu asta, te şi salut — iam strigat eu bătrînului. — Good bye.
18
17 înălţimea voastră (engl.).
18★ * "Viaţa omului e o tragedie, e un subiect îngrozitor. — Viaţa e practică
— nu e nici poezie, nici o efeminată filozofie. Pasiunile de natură umană
civilizată sau barbară fac grave alternanţe, deviaţii necesare şi lugubre nu
vor schimba natura omului sau necesităţile ce se nasc din ea — La revedere,
(engl.)
173
Citatul nu se referea direct la. subiect, cum îl ştiam, însă, pe dinafară, lam spus.
Căci asta era fraza pe care io aruncasem odată în obraz unui ins infatuat, în apro
piere ele Melbourne.
Deci astfel declamam eu în beţia mea, pe scară, încît maş fi putut
duce fără teamă să fac pe predicatorul în careva parc. — Bravissimo —
a exclamat un italian la parter.
174
*
— Ce nostim eşti cînd te îmbeţi — sa amuzat nevastămea de
mine, şi nu prididea să mă îndemne săi mai povestesc undeam fost, în
ce fel am petrecut, ceam făcut toată noaptea. însă şi încă, cu toate că şi
fără asta vorbele curgeau din mine...
175
Am constatat însă, totodată, şi o ciudată şiretenie la mine. Ceea ce
are însemnătate, fiindcă mia plăcut această şiretenie, aproape mai
mult decît onestitatea.
— Aşa ar trebui să trăiesc — miam spus eu ∙—, căci în, felul
acesta parese că se poate.
176
Fiindcă, mam prefăcut mai beat decît eram de fapt. Cum în astfel
de împrejurări poţi îndruga verzi şi uscate fără vreo răspundere, am
făcuto şi eu, urmărind între timp, treaz, efectul cuvintelor mele asupra
măruntei şi durduliei mele neveste.
Era ca un cocoloş.
177
Se ghemuise pe divanul roz, în∙ pijamaua ei albastră, între cărţi şi
ckiştocurî de ţigări, de parcă ar fi chefuit şi ea toată noaptea. Repet, ca
un cocoloş, ca un ghemotoc de culoare albastră, ciufulit de pisici.
— Oare asta să fi fost tot ? — mam întrebat. — Pe asta o iubesc eu
? — Mărturisesc că 1111 mă puteam minima îndeajuns de mine însumi
după marile miracole ale acelei nopţi. Că pe asta o iubesc. Totodată,
simţeam şi un fel de apăsare pe inimă, care îmi spunea că zadarnic mă
aventurez, are dreptate rniss Borton, de moftul ăsta nam să pot scăpa.
178
Iar constatarea aceasta îmi răsări în minte atît de clar şi de solemn
în acea tăcere : — în tăcerea solemnă a beţiei şi ∙ în acea stranie lumină
din zorii zilei —, căci ridicasem storurile, iar odaiase umpluse toată de
strălucire... încît îmi auzeam aproape glasul, care îndruga verzi şi
uscate. De parcă nici naş fi fost eu.
Iam povestit aventura mea cu cele două femei, în următoarea
variantă :
179
Câ ar fi două milionărese, pe care le întîlnisem în cursul nopţii, în
legătură cu nişte afaceri ale lui Kodor — numele lor nu1 reţinusem, nu
ştiu nici acum cine sînt, probabil că două vuitance cu capă, care circulă
în libertate — am zis —, însă frumoase, ca păsările din vis, sînt gata să
jur — şi am ridicat mina în semn de jurămînt. —, unaeste o pasăre
durdulie, a doua are mijlocul la fel de sculptat ca al violinelor... {La
aceste cuvinte, nevastă mea a rîs cu poftă — matale eşti poet, matale
eşti poet !
— a ţipat ea. — Pasăre şi vioară — ţipă ea —, eşti scump !
180
— Căci franţujii aceştia sînt cît se poate de precişi.) — Iar aceste două
păsări bizare, jur... (şi din nou am ridicat un deget, în semn ele
jurămînt) — amîndouă miau cerut mîna astănoapte — iam povestit
mîhnit,
— Adică, eu cuceresc acum pe cine vreau, odată cesgn devenit un
adevărat cuceritor, aşa să ştii — am adăugat printre nişte zîmbete
pline de tîlc.
181
Nevastămea, fireşte, era cît peaci să se rostogolească de pe divan
de rîs.
— Scumpule, dragule, — se văicărea ea, ţinînduse iar de pîntecui
mărunt.
182
— Vai, mijlocul meu ! — a strigat ea pe neaşteptate, cu faţa
schimonosită. Căci avea, întradevăr, un mic necaz permanent cu
mijlocul, nimic grav, un lumbago sau aşa ceva — şi de îndată ce avea
vreun necaz, cauza eram de fiecare dată eu.
— Mă doare — mia reproşat ea şi de astă dată, în toreînduse cu
faţa la perete. Pînă şi obrazul şi 1a acoperit, ca să1 ferească de mine.
183
Am tăcut dar, şiam început să mă dezbrac, clătinîn dumă, în
tăcerea din casă.
O aud deodată că spune :
184
— Cum ziceai ca fost ? — Şio aud chiţăind sub plapumă.
La care, am început iar. Iam relatat îndoielile mele,* cînd unul din
picioruşe mia făcut semn pe sub masă (fireşte, am înfrumuseţat
lucrurile), ca, în acelaşi timp aproape, o mînă măruntă să mă tragă şi
ea de pulpana hainei — îi povesteam —, ca nişte iele răutăcioase.
185
— Iar matale ? — întrebă ea clipind mărunt.
— Miam ferit niţel pantoful, ceea ce e şi firesc... Ε firesc, zău aşa.
(Căci dragostea o interesa în mod deosebit, mai mult decît orice altceva
şi, bineînţeles, tot ce răsare în jurul ei.) La care. am continuat. Iam
povestit că erau îmbrăcate amîndouă în negru. (Pe Kodor lam scos din
cauză, fireşte — aşadar că una din ele ar fi amanta lui —, toate cîte
aveau vreo legătură cu asta), apoi miam împletit şi urzit după cum
urmează firul povestirii, stîrnindumă la o tot mai crîncenă beţie :
186
— însă, ce să mă fi făcut cu două deodată, nui aşa ?
— Chemam parcă mărturie cerul. — Cum să mănsor cu două deodată
?
187
— Dumnezeule ! De ce trebuia să te şinsori pe loc ?
— se lamentă nevastămea.
188
— Ele chiar asta voiau.
— Cum anume voiau ? Să le iei de nevastă ?
189
•— întocmai. îţi dau cuvîntul meu. Nu mă crezi ? Cu vfcitul meu
mai contează ceva...
Aici am amuţit.
190
— Nu leai spus că eşti însurat, că ai o nevastă ?
— Cum să nu le fi spus ?
191
— Şi ele ?
— Nici că sau sinchisit. în America, lucrurile acestea se rezolvă cu
uşurinţă. (Am sucit lucrurile în aşa fel, încît să le scot americance.) Se
gîndeau cu siguranţă că, deşi am o nevastă, aş putea so părăsesc de
dragul lor...
192
Am rostit asta întocmai. Iar acum, să ne oprim, fiindcă de astă dată
viaţa făcu o mare cotitură. Sa şi lăsat o tăcere destul de mare peste
încăpere după aceste cuvinte.
Căci nevastămea sa ridicat de jumătate pe divan, sprijininduse
întrun cot. Mai întîi îşi aprinse o ţigară, trase adînc fumul în piept,
apoi zise :
193
— Aşadar, ai avut din nou succes, te felicit. — Şi rise uşurel, abia
perceptibil. Pe urmă, făcu visătoare şi meditativă : — Ce ciudat, chiar
ieri mia fost cerută şi mie mina.
Repet, rosti asta doar ca din întîmplare, în treacăt, ca una care se
gîndeşte cu voce tare. în schimb, a adăugat şi aceste cuvinte ciudate :
194
— îmi dai drumul ?
195
A doua zi, aşadar, am avut de gînd să percheziţionez casa, aceasta
mia fost prima intenţie.
Dar să rămînem la clipele acelea. Deoarece mai fusese cîte ceva, să
nu uit, am şi vorbit despre asta. La început, am încercat să rîd.
196
— Te rog să nu glumeşti — iam spus. — Cînd ţiau cerut mîna ? —
(în timp ce picioarele îmi tremurau.)
— Ţiam spus doar că ieri — răspunde ea senină.
197
— Ieri, întradevăr ? Cum anume ieri, şi unde anume ? Ce vorbăi
asta ? Odată ce eşti mereu tolănită în pat?
Nevastămea rîse.
198
— Nu sînt eu mereu tolănită în pat — începu ea. (Asta aşa şi este
— miam spus —, deunăzi chiar a dispărut de acasă, şi astai
adevărat.) — în al doilea rînd : pentru aşa ceva nu trebuie neapărat să
ieşi din
casă.
199
— Nu ? Vrei să spui că aici, în acest apartament ?
Rîse cu şi mai multă seninătate.
200
— Cîte nuţi trec prin minte ! — Cu toate acestea, nu ma privit în
ochi. — De ce tocmai aici sau de ce în altă parte ? Nu poţi primi o
corespondenţă ?
Aşadar, i se scrie aici, poftim. La asta încă nici nu mă gmdisem.
201
— Ce fel de corespondenţă ?
— O scrisoare cum nu se poate mai simplă — răspunde nevastă
mea.
202
Cu toate acestea, nam crezuto. Adică, nu îndată. Acest singur lucru
nu lam crezut îndată. în schimb, pe toate celelalte, da. Din ce anume
consta ceea ce credeam ?
Şi cum stăteau lucrurile în ce mă priveşte ?
203
— Odată ce unei femei măritate i se pot face propuneri de
căsătorie... — am încercat eu să cuget, însă nu izbuteam, mintea mea
măcina î:n gol. Eram paralizat şi răvăşit, ca în urma unei cumplite
lovituri.
Abia după asta sa dezlănţuit în mine furtuna cea mare, însă cu
atîta putere, încît ma zgîlţîit ca o boală. Săptămîni întregi ma zgîlţîit.
Aşa ceva nu mi se în tîrnplase niciodată încă.
204
Asta cere o explicaţie.
Dar să păstrăm cronologia. Din nou am luato razna.
205
Primul meu gînd a fost italianul. Odată ce nu putea fi adevărată
povestea cu scrisoarea. Dealtfel, el locuia în aceeaşi clădire ca şi noi,
era un bărbat frumos şi trăia sub acelaşi acoperiş. Pe deasupra, mai era
şi sculptor, ba era chiar italian... — Oare el i~o fi trimis violetele ?
— Aşadar, din nou un italian — miam spus. Odată ce pe el îl
pescuisem la iuţeală din vîrtejul creierului şial inimii mele, aceiaşi
care exclamase în acea zi : — bravo !
206
Numai că acest italian căzu chiar a doua zi de pe nu ştiu ce schelă şi
fu internat la spital. Am aşteptat trei zile. In acest timp, nevastămea
n~a părăsit casa, sînt sigur. Căci mam convins eu însumi de asta.
Italianul a cerut să1 vadă doar peun prieten al său, care părăsi oraşul
încă în aceeaşi zi, iar sculptorul îşi dădu duhul a patra zi. Iar nevastă
mea rămase în tot acest interval în pat, fără să iasă din casă.
Trebuia căutat, aşadar, în altă parte. Unde oare ?
207
★
Aşadar, dacăi dau drumul ? De fapt, toate se petreceau întocmai
cum îmi închipuisem. Se speriase de păţania cantaragiului. Ar fi voit să
plece, însă nu mai îndrăznea.
208
Oare cear fi trebuit să fac cu ea ? Am încercat sămi imaginez cum
ar fi dacă miaş scoateo din minte.
Căci. miam spus : — imagineazăţi ca murit sau că nai cunoscuto
niciodată. încearcă să te depriiizi cu nimicul.
209
Sau încearcă să te deprinzi cu spinii, se 121 tîmplă şi asta. în India,
unii îşi împlîntă spini în pulpă şi astfel continuă să trăiască.
Adică, să continui şi eu ca şi pînă acum, iar dacă apare domnul
amant, ies în stradă sămi fumez pipa — are să fie bine în acest fel ?
Sau să nu mă mai gîndesc la nimic, nu ? Se poate însă să nu te gîndeşti
la ceea ce trebuie ? Odată ce pînă şi ursita mă sileşte parcă ? Că e
complice şi ticăloasă viaţa — oriunde umblam, despre asta era vorba.
Şi tocmai atunci. înşelare sau ba, în tramvaie şi prin ziare, drame
familiale şi drame ale geloziei, sinucideri din dragoste. Dealtfel, tocmai
atunci se petrecuse faimosul caz Bittery, care zguduise toată Anglia. O
triplă sinucidere : soţul, soţia şi amantul. Încît, pînă şi vrăbiile despre
asta ciripeau pe acoperişuri.
210
Mai mull chiar, eu însumi am trecut prin ceva asemănător tocmai
atunci. A fost o treabă urită. Se afla tocmai ia Londra un vechi prieten
ai meu, Gregory Sanders, un bătrinel deosebit de inteligent şi serios,
miam pus în gînd să stau cu el de vorbă, la el era oricum linişte şi
pace, tăcerea aceea binefăcătoare de care are nevoie un asemenea om.
la să. mă simt şi eu niţel bine. însă nici acest lucru na fost cu putinţă.
Locuia întrun hotel vechi, şi abia ajuns la etajul patru, că se şi auzi o
detunătură de revolver. în imediata mea apropiere, la cel mult zece
paşi de mine. Şi cît de simplu ! Ca şi cum ar fi fost trîntită undeva o
uşă. Se vede că fusese un revolver de calibru mic.
în apropierea scării zăcea o sărmană femeie mititică, abia cît un
copil, o grămăjoară de cîrpe colorate, ceaş putea spune ? o păpuşe de
cîlţi, pe care cineva o scăpase din mîini. Şi nu se zărea nici urmă de
211
sînge, după cum nici glasul nu i se mai auzea. Era supusă, şi amuţi în
dată.
După cum am aflat ulterior, se împiedecase în covorul de pe culoar
în timp ce încerca să scape prin fugă de urmăritorul ei, la care acesta
răsărise lingă ea cu revolverul în mînă.
212
întocmai ca măscăricii, ca un cabotin aiurit... din nou nu eram în
stare să scap de o anumită senzaţie de teatra litate. Fiindcă era
răvăşit şi avea ochii holbaţi, gîfîind cumplit. Pe cinstea mea, întocmai
ca la cinematograf, totul era fals. *
— Ma înşelat — a mai horcăit animalul ăsta, apoi şiâ pierdut şi el
cunoştinţa.
213
— Gogomanule, — am cugetat. — Sîntem înşelaţi toţi, ticălos fără
minte. Şi miam văzut de drum. Nespus de distant şi de impasibil. Atît
de caraghioasă mi se părea acum imputarea lui şi atît de respingătoare
fapta în sine. De nesuferit.
Căci, oare, ce înseamnă a înşela
214
?Ce înseamnă acest cuvînt nerod, în comparaţie cu faptul că o
femeie tînără zace acolo nemişcată şi tăcută, o femeie care, cu o
zi în urmă, mai ştia o mulţime de alte lucruri, nu numai să
înşele. Ştia să rîdă sau săşi aducă aminte — şi toate acestea
nu mai au pentru voi nici o valoare, iar ea nu mai înseamnă
nimic ? Doar acel singur cuvînt? Dar bine, el nu este mai mult
decît şase. litere neghioabe, cu toate acestea ne legăm de ele pe
noi înşine şi viaţa noastră, lăsind să ne umilească pînă în
ţărînă, pînăn mormînt, cum se face şi ce sascunde aici ? De ce,
oare, nu sînt în stare să înţeleg asta, oricît miaş frămînta
acest cap nerod.
215
Ca şi cînd aş fi fost beat, aşa efect avu asupra mea în tîmplarea la
care asistasem, de parcă mi sar fi umplut capul de vise. Şi multe zile
încă după aceea.
Acum, dute şi şopteştei la ureche : — Mai înşelat ! Team ucis,
fiindcă mai înşelat. Ce stupizenie smintită ! Căci, cum poate fi o
pedeapsă pentru ea ceea ce nu mai ştie, că adică a murit — cum poate
fi, aşadar, asta o satisfacţie pentru celălalt ? în concluzie, sîntem
caraghioşi pînă la temelia făpturii noastre, împreună cu întregul nostru
utilaj moral.
216
Astfel discutam eu cu mine însumi, pînă şi noaptea, în schimb, dacă
se întîmpla să citesc undeva, pe vreun afiş cinematografic sau prin
ziare : soţul înşelat, parcă îmi răpea cineva bărbăţia, asta simţeam. Să
mi explice cineo putea, cum vine asta ? Că întro zi vedem lucrurile
mai clar, întralta ni se tulbură parcă vederea ? Sau niciodată nu
vedem clar, totul nefiind decît o eroare, oricum aş încerca sămi întorc
viaţa ?
Şi rătăcesc între ele, fără să ştiu nimic — careo fi taina ? Că nu
observ nimic. Deşi, poate că şi în casa noastră umblă cineva, este chiar
cunoscut de toţi : cameristele, oricine,*ele rid pe înfundate, ba mi se
rîde pînă şin faţă. Iar eu le răspund zîmbind, odată cemi închipui că
încearcă să fie amabile cu mine.
# 217
Ba, discută situaţia între ele. o relatează băcanului. Singur mie nu
mi se spune nimic, cu nici un preţ, nimeni, niciodată. Căci asta este ca
un fel de alianţă. Toţi tac. Şi sînt neclintiţi, ca un zid.
Oare ce sascunde după asta ? Să fie apatie faptul că numi pasă de
nimic ? Cîtva timp. Ca apoi, deodată, să se despice iadul şi să observ
totul. Ulterior.
218
Am suferit cumplit.
Treburile altora, legăturile lor nu mau interesat nici cînd, de astă
dată însă au prins să mă intereseze în mod cu totul deosebit. Numai
asta urmăream. Şi, uneori, rosteam calm la vederea vreunei figuri
solitare : — Ăstuia i se pun coarne. — Sau un alt caz :
# 219
/
— Pălmuieşteo — şia sfătuit un tînăr muncitor tovarăşul, în
autobuz. Şi ochii îi scăpărau. — Tragei una î — ia spus el întunecat.
220
Oare să fie bine în felul acesta, băieţi ? — îmi venea săi întreb, cu
toată căldura inimii. — So pălmuieşti fiindcă nu te iubeşte sau nu te
iubeşte îndeajuns ? Sau fiindcă mai iubeşte şi pe alţii ? Căci, ce caută
omul ? Violenţă sau ce oare ? în general, aveam în faţă următoarea
problemă :
Este vreun rău în faptul că ne depravăm propria noastră viaţă ?
Dacă ne depravăm din cauza a ceea ce iubim ? Ε locul aici să pomenesc
de un prieten al meu.
# 221
Prietenul acesta iubea din caleafară localurile de noapte, aş putea
spune că trăia doar de dragul lor. Adevărat că avea o modestă rentă
anuală — dar, oare, din asta ar consta viaţa ? Ceea ce, în nerozia mea,
iam şi spuso. Că, anume, e păcat de dînsul. Viitorul, toată viaţa şio
joacă pe această singură carte ?
Trebuia să1 fi văzut pe prietenul meu cum sa înviorat, auzind
acestea.
222
— Aşadar, nu are nici un rost să duci o asemenea viaţă ? — mă
întreabă el vesel.
Şi, între timp, ardea şi scăpăra, încît era cît peaci să se năpustească
asupra mea.
# 223
— Oare ce este mai frumos şi mai bun, ceva împotriva căruia să
nu mai ai nici o obiecţiune ele făcut ? Faptul că te războieşti cu sfîrnarii
tăi şi îi fraiereşti ? Sau că, la rîndul lor, îi fraieresc ei pe ţărani, iar
ţăranul pe maicăsa ? Hai, zi şi tu ceva, te rog, ceva care să fie numai
plăcere şi să nuţi jignească gustul delicat ! Odată ce, pentru mine, asta
este viaţa — sa năpustit el asupra mea. — Aceste perdele şi
reflectoare, înţelegi ? Şi, în gura femeilor, dintele de aur şi muşcătura
lor, care e tot atît de primejdioasă ca şi a şerpilor... Odată ce, pentru
mine, aceasta este viaţa.
Gîfîia aproape şi aproape cînta.
224
Ce anume era în această cîntare a sa ? Aşa ceva se cunoaşte doar,
momentul cînd omul naufragiat prinde să aprobe ceea ce1 distruge,
adică să se prefacă de parcă şi el asta ar vrea. Prea bine, în orice
prăbuşire sascunde şi o oarecare voluptate, se ştie. Toate acestea le
nţeleg, le înţelegeam şi pe vremea aceea, să încerc însă a le transpune
la situaţia deacum. La momentele cînd stă în faţa oglinzii şi o văd cum
surîde. Sau la gura sobei : cîteb scurtă privire aruncată în direcţia uşii,
apoi îngîndurări în ochii ei, iar eu. eu nam să aflu niciodată la ce sa
gîndit, pe cine aştepta în imaginaţia ei, de ce complimente sau amintiri
îşi aducea aminte... Am intrat odată neanunţat la ea, dupăamiaza
devreme, cînd nici nu bănuia că sînt acasă — iar faţa ei era aprinsă ca
focul, ochii îi scîn teiau de o lumină stranie, năclăioasă, ca ai fetelor
tinere cînd scapă prea mult rom în ceai... Aşadar, îţi dai seama mereu
că nevastăta umblă cu gîndul aiurea. Să vorbim însă şi mai pe şleau :
se gîndeşte la voluptăţi străine — să fie cu putinţă ? Te poţi împăca cu
asemenea gînd sau îl poţi cumva încuviinţa ?
# 225
Adică, pînă şi asta este cu putinţă, ştim, asta are un sistem întreg,
amanţii soţiei au fost acceptaţi, treaba a fost chiar instituţionalizată
cîndva de către unele civilizaţii orientale. Acum, să transpunem toate
acestea la situaţia noastră. De ce nu ne luăm şi noi pe urmele lor ?
Fiindcă ar fi curată nebunie pînă să şi faci o astfel de propunere.
Deci are din nou pe cineva, cum avusese şi înainte, mereu, pe cîte
unul. în acest caz, de ce nar putea avea şi de astă dată ? Pe unul care
intră pe uşa aceasta ?
226
Am avut din nou senzaţia car ajunge să string pumnul şi laş putea
apuca de guler pe cel pe care îl caut —, aşadar. că se află undeva prin
apropiere. Adică, începeam săi simt pînă şi apropierea, ca a unei fiare.
Toate acestea erau absurdităţi, ulterior o recunosc. Numai că asta este
ca o bulboană, mintea nare nimic dea face cu ea. Mi sar putea
răspunde : — Cum e cu putinţă ? Cum îşi poate imagina aşa ceva un
om cu mintea întreagă ? Odată ce nevastăsa stă toată ziua lungită în
pat, nu iese niciodată din casă, ba mai stau şi eu destul peacasă, sau
mă pot întoarce oricînd ? Numai că eu inversasem ordinea lucrurilor.
îmi spuneam că tocmai de asta. De ce stă atîta în pat ? O femeie tînără,
care nu suferă de nimic ? Iar eu nu sînt acasă întotdeauna, nici asta nu
e adevărat
# 227
.Ba, chiar ea mă trimitea. Şi, oare, de ce mă trimitea mereu să
stau cît mai mult la aer, şi încă cu miss Bor ton — odată ce
ştia că sînt cu ea ? Oare ceo ii f ăcînd în
acest timp toată dupăamiaza ?
*
So întreb chiar pe ea ? Am întrebato.
— Totuşi — am zis —, cine ţia cerut mîna ? Iţi dai seama
că, oricum, mă interesează. Şi ceea ce este esenţial : cum i se
poate întîmpla una ca asta unei femei măritate ? Dar ceea ce
mă interesează îndeosebi — am urmat — este răspunsul pe
care lai dat. Căci sar cuveni, oricum, să ştiu ce părere ai ?
Odată ce va trebui să mă port în consecinţă.
La care, ea mia rîs în nas.
Or, tocmai asta avu asupra mea un efect, de parcă şiar fi
lăsat mîna pe inima mea.
— Vai — face ea —, ce măgar mare eşti matale în
totdeauna. Oare nu chiar matale îmi reproşezi că îndrug vrute
şi ne vrute, că visez cu ochii deschişi, asemenea copiilor ?
Să fi fost totul doar o halucinaţie ?
Căci, repet, a rîs către mine ca o rază de soare, atît de
tămăduitor şi inteligent, pe lîngă asta şi cu o oarecare
şiretenie, ceea ce, după părerea mea, se află de asemenea în
raza de soare. Fiindcă, în pofida tuturor binefacerilor sale,
soarele şi rîde pe socoteala noastră, de ce nu ?
Mam apucat, aşadar, oftînd să lucrez ceva. Fiindcă nu
plecasem la Bruges, nu mă putusem nicicum decide. Aveam de
fapt unele sarcini, evaluarea unor pagube, verificarea unor
deconturi şi altele, munceam şi eu, în sfîrşit. Şi era tăcere în
mine, o tăcere de demult parcă, care nici nu ştiu de unde vine
şi de ce anume îţi aduce aminte. Fapt este că devenisem foarte
serios. De parcar fi atinso un suflu binecuvîntat, atîta pace
îmi stăruia în inimă. închideam uneori ochii şi ascultam
tăcerea din mine. Cînd apoi, întro noapte, miam spus cu totul
pe neaşteptate :
— Ceo fi în asta, halucinaţie ? Doar ma întrebat dacăi
dau drumul ! Nu ma întrebat oare ? Mia mai spus ea vreodată
în viaţă aşa ceva ?
A doua zi, aşadar, am întrebato iar
— :Ia spune, mai eşti îndrăgostită de Dedin ăsta ? Sau cum
stau lucrurile ? Fii însă sinceră. Căci ce rost ar avea metaforele
şi parabolele, Dumnezeu nea dăruit gură spre a putea discuta,
în sfîrşit, mai pe larg, una ca asta.
236
— Presupunînd că o doreşte cineva — răspunde ea. De astă
dată iritată şi bosumflată.
Avea dreptate. Am oare de gînd să aflu ceva cu ajutorul
unor întrebări directe ? Avea eu desăvîrşire dreptate.
Cum stăteam eu cu acest Dedin ? îmi revenise în minte cu
multă putere, în noaptea aceea. Şi nu era cu putinţă să scap de
senzaţia că, de aştă dată, el venise după dînsa, ca odinioară
Ridolfi. Că locuieşte undeva prin apropiere, ba poate chiar în
această pensiune. Căci, repet, aveam în această privinţă o
senzaţie ciudată.
— Bagă de seamă — io fi spus încă la Paris —, ţine1 niţel
în frîu (adică să mă ţină pe mine), nu cumva să se înfurie iar,
ca deunăzi. Voi veni, apoi, şi eu.
238
De aici amabilităţile şi jocurile vesele, de asta îmi era aşa de
dulce acest cuib. Aşa de dulce şi de înfrigurat. Poate o fi şi
sosit, are chiar slujbă, eventual, aşadar cuibul nici nu mai este
aşa de dulce. Ε doar înfrigurat.
Aflu eu — gîndeam —, te prind eu, iubita mea. — Fiind în
asta o plăcere afurisită, o patimă maliţioasă şi curioasă, ca a
vânătorilor.
începusem, aşadar, să mă întorc acasă pe neaşteptate, aşa
cum procedează din toate timpurile soţii bănuitori. Cu primul
prilej, nici nam voit să intru la ea. Mă gîndeam să intru în
salon, iar clacă nam să văd nimic suspect, am să plec aşa cum
am venit. Şi nam să mă furişez tiptil, cu toate acestea tiptil m
am furişat. Şi totuşi, ma auzit.
— Este cineva acolo ? — strigă ea prin uşa închisă.
240
— Eu sînt, draga mea, am uitat ceva. — Am şi luat îndată
ceea ce pregătisem la îndemînă în acest scop. Ba, iam deschis
şi uşa,
— Micuţă Doudoc — am făcut din prag.
— Vai, cum mai speriat — răspunde ea supărată.
— De ce fumezi atîta ?
242
— De aia. Abia mam deşteptat, şi mă şi enervezi.
— Te deştepţi şi teapuci de fumat !
— Bineînţeles. Sînt nevoită sămi fac îndată viaţa
suportabilă...
— Nu mai spune — am zis.
244
însă nam mai adăugat nimic. Am închis încetişor uşa după
mine.
Mam înapoiat de mai multe ori. fireşte. Mă opream în casa
scării : în salon eînta gramofonul, ajungea şi asta, plecam. Sa
întîmplat, însă, să no găsesc acasă. — Ai fost undeva ? — Da,
la coafor. — Haidem la coafor. — Na uitat nevastămea la
dumneavoastră o∙ batistă ? — Oh, madam aceea mititică ? —
zîmbea coaforul. Căci toţi zîm beau de îndată ce îşi aminteau
de ea. Odată ce ajungea o privire dea ei ca săi scoată pe toţi
din minţi. Pe oricine vroia. Iar ea pe toţi vroia săi
înnebunească, pînă şi peun coafor. Căci îl privea în aşa fel, de
jos în sus, încît îi scăpărau în ochi flăcări dulci şi de o perfidă
atenţie.
Aşadar, şi coaforul era adevărat, întocmai ca toate celelalte
— nici eu şi nici alţii nu izbutisem încă so prindem asupra
faptului. Fiindcă, mărturisesc, timp deo∙ săp tamină întreagă
am ţinuto sub observaţie, prin angajaţii unei astfel de agenţii,
ca să aflu unde se duce, dacă iese din casă. No mărturisesc cu
plăcere, deoarece mie ruşine de ceea ce am făcut.
— Fără îndoială se fereşte — am cugetat —, fără îndoială
bănuieşte ceva.
246
Astea mi leam spus întruna din zile. Alteori, în schimb,
uitam parcă de toate. Ceea ce e demn de mirare. Poate ca asta
să fie cea mai mare enigmă a vieţii mele de atunci. Că mai
eram capabil săi dau crezare. Fie şio singură clipă.
— O, draga mea, — iam spus bunăoară, întro după
amiază ploioasă, îmi amintesc bine, mă aflam în salon şi
citeam ceva. Furat de lectură şi meditaţie, mă pomenesc cu ea
lingă mine* făcînd şi dregînd ceva prin încăpere. — Doreşti
ceva, dragă ? am întrebato, ca un somnambul.
Fiindcă atunci era bună pentru mine. De parcaş fi uitat cu
desăvîrşire că nu mie îngăduit săi dau crezare. Oare aşa să fie
omul ? De ce ne mai mirăm căi înşelat ? Odată ce sar putea să
fie destinat pentru asta. Azi sînt înclinat să cred că astfel stau
lucrurile.
Intorcîndumă odată din oraş, din. nou lipsea de acasă. Am
intrat aşadar şi în cea dea doua cameră, întrun cuvînt mam
foit dintrun loc în altul, am cercetat niţel locuinţa.
248
Oare de ceom fi locuind în pensiunea aceasta ? Odată ce era
o pensiune proastă. Locuinţa şi mîncarea erau deo
15<f
potrivă de proaste. Cu toate acestea, ea părea mulţumită de
ele, oare no fi avînd şi asta un secret ? Căci ea dorise să ne
stabilim aici, adresa o primise la Paris, de la cineva.
No fi existînd vreo uşă peaci, o trecere spre un alt
apartament, spre o încăpere secretă sau aşa ceva ?
250
Am dat aşadar la o parte mobila, apoi am deschis o fereastră
şiam aruncat o privire în stradă.
Vizavi cu noi, acoperişul unei clădiri mai scunde, pe el
porumbei, la dreapta o piaţă destul de spaţioasă — mă
aplecasem binişor peste pervaz, spre a vedea totul.
De ce neom fi stabilind oare, de fiecare dată, în apropierea
unor pieţe ?
Şi din nou, ca deun vîrtej, am fost tîrît de tot soiul de
gînduri.
252
Căci îmi adusesem aminte de ceva : de fosta noastră
cameristă, Marie Aubchen, în timp ce trăgea perdelele la Paris.
— Ce faci ? — o întrebasem.
— îi fac semn iubitului că poate să vină. — Apoi rîse.
Credeam că glumeşte, cu toate că de ce nar fi spus adevărul?
Dar dacă stătea cineva vizavi, în piaţă?
Poate că şi aceste pieţi aveau \θ destinaţie de acest fel.
254
Absurdităţi. Cu toate acestea, era cît peaci să scot o
exclamaţie de uimire.
— Dar dacă are şi complici ? — mia fulgerat prin minte.
Fiindcă îmi venise în minte şi proprietarul pensiunii,
această hahaleră bătrînă. Cel care îmi lăudase viaţa cu atîta
însufleţire, pe scări. Mie, propriami viaţă ! Oare numi rîsese
şi el în nas ?
iVIiam spart capul zile în şir cu un procedeu, cum anume
se procedează în asemenea împrejurări ? Pentru că mi se
vorbise odată, peo corabie, despre un procedeu oarecare : cum
se presară pe pragul casei un amestec de scrum şi făină, cam
aşa ceva. După care pleci întrun voiaj sau, în orice caz, îţi
anunţi plecarea. Apoi, dimineaţa, soseşti pe neaşteptate.
256
Dar dacă cineva stă întradevăr la pîndă ? îşi dau semne şi
pîndesc, dacă nu cumva sosesc. Cînd însă intru în∙ casă, totul e
în ordine, nevastămea citeşte. în schimb, e oricum mai greu să
tăgăduieşti urmele de scrum şi făină pe duşumea sau pe covor
.Ia să facem o încercare.
Acum, închipuiţivă ce înfăţişare aveam cînd, a doua zi, am ieşit dintrun
magazin cu o pungă de făină în mînă. Te opreşti în stradă şi nu pricepi nimic.
Cum deai ajuns în halul ăsta, ce anume ai în mînă şi ceai de gînd să faci cu
asta ? — Pe nevastămea am anunţato, se înţelege, că plec —, urma să mă duc
seara acasă sămi iau valiza şi sămi pun în aplicare planul. Atîta doar că nu
mai aveam nici un chef, mi se făcuse lehamite de tot.
Dealtfel, începusem să mă încurc dea binelea. Odată ce vă puteţi imagina
de cîte mai trebuia să iau seama. Căci, ce se întîmplă dacă se duce chiar ea,
în timpul nopţii, după vreo carte sau săşi facă un ceai ? Aşadar, nu pe pragul
dormitorului, ci pe pragul antreului trebuie să presar făina. Ce se întîmplă,
însă, dacă se duce şiacolo, odată ce şiacolo are un dulap plin de cărţi ?
Trebuie, deci în faţa antreului, eventual pe preş... Dar dacă dimineaţa vine
băiatul să ia hainele ? Am să mă întorc aşadar acasă devreme, înainte de ora
şase.
Nimic deosebit, nui aşa ? atîta doar căţi poţi pierde minţile.
Am hoinărit prin oraş începînd de dupăamiază devreme, fără să fiu în
stare să iau o decizie. Acasă nu mam dus la timp, întîrziasem astfel cu cele ce
aveam de îndeplinit, se făcuse ora unsprezece. Am urcat deci la un prieten
vechi al meu, deja pomenitul Gregory Sanders, care locuia pe vremea aceea
la Londra. Lam trezit din somn, ceea ce nu era prea plăcut. Pe lîngă asta,
mai era şi bolnăvicios şi bătrîn — lam rugat să nu se supere pe mine,
aflîndumă la mare ananghie.
Căci era cazul, în sfîrşit, sămi iau inima în dinţi, trebuia odată şiodată
să stau cu cineva de vorbă.
Ca să mă ajute, fiindcă nu mai puteam îndura de unul singur. Căci îmi
puteam pierde minţile, de asta mă temeam, iată unde ajunsesem... Iam
povestit, aşadar, despre făină, despre rostul ei, totul.
Nu sa supărat. Atîta doar că nu prea ştia ce să se facă cu mine.
— Ceaş putea săţi spun ? — făcu el trist.
Mă sfătui să plec cu adevărat, să mă duc în Scoţia şi să mă odihnesc.
— Adică, sămi las nevasta singură ?
— De ce să no laşi ?
toi
U — Povestea nevestei mel
— eTocmai acum ? Ca săşi facă de cap ?
— îşi face ea oricum, dacă vrea. Stai jos. amice — continuă
el cît se poate de prietenos. — Odihneştete, cel puţin la mine.
258
Eu, însă, nu doream să mă odihnesc. Am şi regretat îndată
că venisem la el. Odată ce nu era în stare să majute.
Căci ce aştepţi de la alţii în asemenea situaţii, ce oare ?
Imposibilul. Am făcut totuşi o încercare, povestin dui cel
puţin întîmplarea cu violetele. Na avut însă nici un efect.
Pe urmă şi chestia cu ţigările. Mărunta remarcă a nevestei
mele, anume că trebuie săşi facă viaţa suportabilă întrun fel,
şi asta îndată după ce se trezeşte.
— Ei, la asta ce mai zici ? — lam întrebat răguşit. —
Spune, în sfîrşit, ceva, rogute, fiindcă în felul ăsta batem
hăţurile pe loc. Cu ce anume aş putea face mai suportabilă
viaţa unei femei decît cu ceea ce sînt şi cu ceea ce nu sînt în
stare ?
260
Numai că ăsta era un om deştept, nu se lăsa zorit. în
schimb, nu căuta nici să mă consoleze sau să mă liniştească, se
poate şi din asta ghici cît de deştept era. Clătină din cap şi zise
:
— Da. Cei de făcut ? — Sauzise^: — Ai dreptate, viaţa nu
i uşoară. — Şi altele la fel. înţelepciuni generale, care mă
făceau să .turbez.
— Să nu mă mai frămînt atîta. — Nam să mă mai frămînt
atîta. — Fiindcă frămîntarea şi gîndirea — să nu le
confundăm. Odată ce nu este unul şi acelaşi lucru, dimpotrivă,
sînt lucruri opuse. — Se cunoaşte. — Căci cu una te mai
descurci întrun fel, cu cealaltă însă nu prea. Odată ce ea
falsifică esenţa lucrurilor. — De asemenea se cunoaşte. Oare ce
fac cei ce se frămîntă ? Cercetează temeinic' totul — chiar prea
de tot. Pot să dobîndească lucrurile în acest fel perspectivă, o
perspectivă firească ? De parcă am încerca să examinăm cu
lupa măruntele celule şi particule ale universului.
— Dealtfel, viaţa nici nu merită a fi examinată cu atîta
amănunţime — zise Gregory Sanders.
262
în sinea mea cugetam :
Ce au dea face toate acestea cu mine, Dumnezeule 7 •— Şi m
am pregătit de plecare
.Dealtfel, era culcat pe divan, înconjurat de lămîi şi
doctorii. Terapeutică naturală — miam spus eu cu dis
preţ. A fost şi ăsta un moment uimitor. Căci, pînă atunci îl
iubisem şi preţuisem pe acest bătrînel. Iar acum, dintro
dată, nu. De parcă miar fi căzut de pe ochi o perdea.
Odată ce avusese un efect teribil asuprămi înţelepciunea
lui amestecată cu lămîi.
%
264
Cînd apoi, pe neaşteptate, mam pomenit că prinde să
dea tîrcoale geloziei. Şi cu atîta iscusinţă, încît nu ştiu nici
azi cum ajunsese la ea.
A numito crampă, o crampă a sufletului, a cărei obîrşie
trebuia căutată tot în frămîntare. Apoi, deodată şi fără
înconjur :
265
— Există, oare, fidelitate ?...
La care, în sfîrşit, am ridicat privirea.
266
— Ce vrei să spui, prieten bătrîn ?
Parcă în aceeaşi clipă ar fi fost cuprins şi el de nişte
vîlvătăi.
267
— Iar dacă o fiinţă nu este fidelă, ce se întîmplă ?
— Cum anume ce se întîmplă ?
268
— încetează oare de a mai fi frumoasă şi bună, no
mai putem iubi ?
— Cum anume frumoasă şi bună ? Nu înţeleg ce vrei
să spui, .sînt două noţiuni diferite, nu înţeleg întrebarea.
Cum poate fi cineva bun, odată ce e rău ?
269
— Eşti un caraghios — zise Gregory Sanders.
— Iar tu, din ce în ce mai interesant — am zis eu. —
O, fiinţă poate să fie în acelaşi timp de două feluri ?
270
— Chiar de asta vorbeam — răspunse el dispreţuitor.
— Oare, nai văzut niciodată încă o astfel de femeie ? Nai
iubit niciodată una ca ea ? Căci, de îndată ce avea un soţ,
nu mai era simpatică, ci era nesuferită, demnă de dispreţ,
nici so priveşti nu mai erai în stare ?
— Cu mine se purta frumos.
271
— Poate că şi cu soţul ei. Se înţelege de la sine. Atîta
doar că, pe vremea aceea, nu erai încă atît de mofturos, de
ce să fi fost ? Odată ce amanţii, se ştie, nu sînt niciodată
prea mofturoşi, ei nu presară făină pe praguri. — Deve
neam din caleafară de nervos.
— Nu erai — a continuat el.
272
— Nu erai — repetă iar, cu încăpăţînarea bătrîneţii.
Asemenea unui vraci ştirb, unul tunător, ridicînduse
în coate şi clocotind de amărăciune. Încît nam înţeles,
273
ti* 3Ia început, ce se întîmplă cu dînsul. Căci, pînă şi sufletul "era cît
peaci săi iasă prin orbite — unde mai erau lămîilei năclăite şi chiar
încăperea ? Ca şi cum neam fi rotit în spaţiu, ambii doar spirite fără
zgură şi trup... cuvintele lui aveau o putere copleşitoare. Ştiam din nou
de astă dată de ce1 iubesc pe acest bătrîn.
— Sau aşa ceva nu există ? — continuă el, cu o indignare atît de
agitată, încît părea că vrea să se convingă pe sine însuşi —, aşa ceva nu
sentîmplă, săşi înşele amantul cu soţul, odată ce şi pe soţ îl iubeşte ?
Dar, la ce bun îţi mai explic ? Atîta doar că ar trebui, în sfîrşit, să luaţi
şi voi cunoştinţă de asta, odată ce ăstai adevărul. Anume, că putem
iubi mai multe persoane în acelaşi timp, odată ce aşa e făcută făptura
omului.
— Să zicem, chiar şi cinci ? — am încercat eu din nou. La care,
însă, Gregory Sanders na răspuns.
— Căci sînteţi lipsiţi de modestie — zise el gîfîind. — Există
perfecţiune ? la asta sămi răspunzi ! Făină, făină — făcu el din nou. —
Vă dispreţuiesc. De ce nu eşti gelos oare şi pe ţigările pe care le
fumează, pe trecutul ei, sau pe lumina soarelui, cînd îi învăluie carnea,
iar ea se înfioară de plăcere ? Da, de plăcere, trebuie să ştii şi asta,
amice. Său ai vrea ca o femeie să fie lipsită de imaginaţie ?
— Ei, vezi — îşi răspunse tot el. Şi atît de posomorit, atît de
copleşit, de parcă prin faţa ochilor lui îmbătrîniţi sar fi perindat nişte
stafii de altă dată.
La care, am înţeles îndată cum stau lucrurile. Fiindcă privirile i se
stinseseră aproape şi era zdrobit cu desăvîr şire de propriile sale
cuvinte. Ca şi cum abia acum ar fi încercat săi facă dreptate cuiva —
asta se ştie. în felul acesta obişnuim să cerem iertare de la morţii noştri.
Deci aşa stăm ? Eşti şi tu la fel ? — am cugetat eu întristat.
— Este cu putinţă, oare, să trăieşti o viaţă întreagă fără păcat ? în
hlamidă albă sau cum îţi închipul∙? Citeşte vieţile sfinţilor — mai spuse
Gregory Sanders.
în sfîrşit, se făcu tăcere în jurul nostru.
— în fine — am zis eu. — Ai isprăvit cu parabolele ? — Căci tocmai
îmi revenisem întro măsură oarecare.
Toate acestea sînt foarte instructive, însă de ce mume vrei tu să mă
convingi ? — lam întrebat rîzînd. Fiindcă se ivise în faţa mea, ca un
acces de epilepsie, mutra lui Ridolfi
274
— .So iubesc cu amantul ei cu tot, şi mai ce? Să
închid ochii — cemi ceri tu, Doamne sfinte ? Ce vrei,
bătrine ? Spunemio pe şleau, ce vrei ?
27
5
— Da, ăsta este sfatul meu. Dacă1 primeşti, acesta mde sfatul.
— Să închid ochii ?
276
— Da.
— Am şi făcuto pînă acum, adevărat.
277
— Ai so faci şi pe viitor.
— Poate — am zis. Şi era cît peaci să mă lovească damblaua de
furie. — Numai că, înţelege odată, acum nu mai vreau.
278
— Mai vrei şiacum. — La care am izbucnit în rîs.
— Sau dacă nu mai vrei, să vrei.
279
— Să închid ochii ?
— Da.
280
— Dealtminteri, nu trebuie să ştim toate cîte se în tîmplă — zise
de astă dată cu deplină linişte, — Omul nu este făcut pentru aşa ceva.
— Dar pentru ce anume este făcut ? — am întrebat. — Oare din
asta sîntem plămădiţi, acest lucru vrei să mă faci săi cred ? —am
zbierat. — Sau dacă da, eşti în stare să1 aprobi, să1 accepţi., aici ai
ajuns ? Încît, nici protestul nu1 mai permiţi ? — De astă dată
tremuram, atît eram de scos din fire.
281
— Sau nuţi dai seama cît e de respingătoare şi umilitoare această
îngăduinţă, acest grad de înţelegere ? Cîte ascunde, cîtă mizerie, oare
închizi ochii ca să no mai vezi ?
Era către miezul nopţii. Vecinii bătuseră de două ori în perete, atît
de gălăgioşi eram. Iar acum, din nou.
282
— Oare nu ea mar dispreţui cea dintîi dacă maş preface că nu văd
? — lam întrebat răguşit. Şi din nou am prins să străbat încăperea în
lung şi lat.
— Prea bine, fă cum vrei — zise el cu blîndeţe. — Aş vrea doar săţi
atrag atenţia că, deunăzi, ai văzut aici un om cu revolver...
283
— Da, da, mă gîndesc destul de mult la dînsul.
— Cu toate că era nespus de respingător.
284
Da, aşa era. Azi, însă, este altceva. Spunemi, poţi sămi explici, de ce
mie azi simpatic ? Şi de cemi spun de atîtea ori că aş vrea să fi ajuns,
în sfîrşit, şi eu acolo unde~a ajuns el..
— .Eşti nebun ? — întrebă Gregory Sanders.
285
— Da — iam răspuns. — Fiindcă miam dat seama de o mulţime
de lucruri, şi tocmai acum şi aici, în timp ce mă învăţai o mulţime de
lucruri. Că pot să fac ce vreau, odată ce numi rămîne altă soluţie...
— Decît să ucizi ? — exclamă Gregory Sanders.
286
Am tăcut. Continuam doar să măsor încăperea în lung şi lat, copleşit
deun gînd.
— Sau cel puţin să plec — am răspuns întrun tîrziu. — Căci mie
miajunge din povestea asta. Odată ce pacea
287
~ aici nu mai este cu putinţă, nici odihna. înainte dea putea rosti : sa
consumat ! Da, asta. Că nu mai este nici o continuare. Că viaţa sa
sfîrşit.
Atunci ceva, ca lacrimile, miau ţîşnit din ochi. Lucru pe care
bătrînul se pare că 1a observat.
288
— întrun cuvînt, cu nici un preţ nu mai doreşti ceea ce ţie atît de
drag ? — întrebă el cu blîndeţe.
Şi făcu următoarea comparaţie :
289
— Ai un castel, care rămîne castel chiar dacă are vreun cusur, sau
îţi închipui cumva că atunci nu mai e ? Şi că nu mai este al tău ? Să
zicem că are acoperişul şubred, mai ştiu eu ce, sau e plin de cusururi ?
O, îi cunosc eu pe aceşti proprietari afurisiţi — strigă el —, şi nu regret
decît că şi tu eşti la fel ca ei. Fiindcă aşa eşti, arţăgos şi smintit —
meriţi oare ceea ce e bun ? Odată ce nu eşti capabil să te porţi cum se
cuvine cu el ? O, vă cunosc eu. Ştiu de mult cine sînteţi şi cît preţuiţi.
Ajunge cel mai mic cusur, că sînteţi gata să daţi foc...
Şi mă privi cu atîta tristeţe, cu atîta nespusă tristeţe. Ca unul care
ar vrea să spună :
290
— în zadar şi asta. Odată ce nu ştiu cum să teajut.
Cînd am ajuns acasă, nevastămea dormea atît de
291
adînc, încît nici nu se trezi la sosirea mea. Cel puţin nu îndată.
— Mata nai plecat ? — ma întrebat ea cînd, înspre zorii zilei, am
aprins lampa.
292
Căci numi venea somnul pe ochi. îmi trecea prin faţă unul şi aceiaşi
lucru : fericitele pustiuri ale Scoţiei. Şi ce bine miar fi mie acolo —
evocam încîntătorul nimic, colinele şi şesurile goale, necălcate de picior
de om. Şi restaurantele închise, unde dacă îţi vîri nasul, dai de scaune
întoarse pe mese. Toate acestea cu o precizie
desăvîrşită, iară şi iară, pînă la exasperare, după obiceiul nefericiţilor.
293
Aşadar, de ce sînt acasă ? — Deci, se pare că fusese între noi o
neînţelegere, ea îşi închipuia că plecasem.
— Nam plecat, fiindcă mam răzgîndit. Iar bătrînul domn ma
sfătuit şi ei să renunţ la plecare. Vreau să spun Gregory Sanders.
294
Atît iam spus, după care am stins din nou lampa. Era pe la trei şi
jumătate. Să fi fost către cinci şi jumătate cînd cineva bătu uşor la uşă.
Pe urmă încă o dată.
— Cinei ? — întreabă nevastămea, ridicînduse în capul oâselor în
pat. Pasămite, nici ea nu dormea.
295
— La naiba, cine să fie ? — am întrebat şi eu.
îndată miam şi îmbrăcat halatul.
296
— Să nu ieşi, pentru nimic în lume ! — începu ea să mă implore.
— De ce să nu ies ?
297
Nu înţelegeam ele ce e aşa de speriată. Fiindcă şi ea sărise îndată
din pat. Să nu mă duc, fiindcă se teme cumplit. Pe urmă, e încă
întuneric în casa scării, Dumnezeu ştie cine o fi afară.
— Cine să fie ?
298
— Ce ştiu eu, oricine. în cel mai rău caz, îi reped un pumn.
Dar nu şi nu... — adică se agăţase de mine cu toată puterea. Nu
bănuisem că are atîta forţă.
299
în cele din urmă, însă, mam smuls de lîngă ea şi, cu halatul în
mînă, mam năpustit afară. în cealaltă mină ţineam vătraiul.
Pe culoar nu era nimeni.
300
Dau fuga la etajul întîi (aparţinea şi acesta de pensiune) — deschid
uşa şi dau întrunui din culoarele de acolo, uşă care nu era măcar
încuiată, ceea ce părea de asemenea destul de bizar. Pe culoar, nimeni.
Trag faţa de masă, nimeni sub ea. De sub uşa din dreapta 'se strecoară
lumină şi, ca prin minune, nici asta nu era încuiată. Un bărbat stătea
în mijlocul camerei, întro cămaşă scurtă.
— Ce obrăznicie ! — strigă în urma mea un glas de femeie.
301
Altădată să încuiaţi uşa — am răspuns. Şi miam continuat cursa,
coborînd de la etaj
302
.La parter dau peste bătrîna hahaleră, gazda mea, domnul
Horabin Pitt, care fumează paşnic în întunericul din casa
scării. Am aşezat o mină pe umărul lui.
303
— Dumneata ai ciocănit la uşa noastră ?
— Da.
304
— Şi de ceai bătut în zori de zi ?
— Păi cum să nu bat — răspunde scîncit— odată ce miai
luat cheia de poartă şi nu miai înapoiato ? — Căci, zadarnic
a bătut la uşa portarului, deoarece ăstai un pierdevară, care
cu siguranţă că hoinăreşte pe undeva, dacă cumva no fi
murit, fiindcă nu răspunde la bătăile în uşă. Or, el trebuie să
se ducă în piaţa Kaledonian ca să facă cumpărături, e vineri,
cemi închipui, de peacum. a întîrziat, are să le plătească
toate la preţ dublu acestor tîlhari.
305
Avea întradevăr dreptate, îi cerusem cheia de la poartă.
— Sînt coincidenţe bizare acestea — am mormăit în sinea
mea —, că tocmai azi se întîmplă una ca asta, cînd nevastă
mea credea că sînt plecat din oraş. Oare nu este şi asta ciudat
?
306
Dar faptul că alergam după o nălucă a nimicului ?
Cu toate acestea, nam dat crezare poveştii cu cheia de la
poartă, nici vorbă.
307
Dumnezeu ştie ce urzeală de fapte există în toate acestea
— cu acest sentiment am urcat scara. — Fiindcă,
altminteri, de cear fi fost atît de speriată ?
308
*
Pînă şi urmele de făină lea descoperit a doua zi, deoarece
mi se vărsase în buzunar.
309
— Cei cu asta ? — exclamă ea —, la naiba, îţi distrugi cu
desăvîrşire hainele. Cei murdăria asta ? Un praf oarecare ?
— Cum' un praf oarecare ? — întreb eu. Hai, ghiceşte — i
am spus oricum, odată ce habar naveam cear fi trebuit săi
răspund.
310
— Puţină făină — iam spus, în încurcătura mea.
— Ce să faci tu cu făina ?
311
— Ghici ! — iam răspuns din nou. Acum, ce să mă fac
? —1 am cugetat. — Săi destăinuiesc totul ?Asta este cocaină
— iam spus pe neaşteptate, odata ce îmi adusesem aminte că şi ea cam aşa
arată. Văzusem destulă în Levant.
— Şi de ceţi trebuie ţie cocaină ?
— Cum de cemi trebuie, Dumnezeule ? O încerc şi eu. Am nevoie şi eu
de ceva. Vreau sămi fac viaţa suportabilă.
— Aşa ?
— Aşa zău.
— Hai, nu te speria — iam spus mai tîrziu —, nam de gînd să devin
cocaiinoman, vreau doar să mă omor. — Apoi am continuat : —Asta este
puţină făină, zău aşa. Vroiam să ţio presar pe prag, ca să aflu cine se
furişează la tine cînd sînt plecat deacasă.
— Ţiai pierdut minţile ?
Se vedea cît de colo că nu mă crede. Căci adevărului i se dă cea mai
puţină crezare, ceea ce este şi firesc. El fiind, uneori, dea dreptul fantastic
— cel mai neverosimil. Incîtnici o imaginaţie nui în stare săi născocească.
Cu toate acestea, efectul na întîrziat să se arate.
— Cei cu matale ? — întreabă ea palidă.
— Ce să fie ? Nimic. Nu prea mă simt bine — am adăugat. — îmi scad
puterile. Oare cum voi putea să mai muncesc ?
între timp, mă priveam în oglindă, odată ce tocmai măr rădeam, iar faţa
miera plină de clăbuci de săpun.
Eram, pe Dumnezeul meu, ca unul care na dormit o sută de nopţi în şir.
Ochii încercănaţi, trăsăturile feţei şifonate şi o mizerie aproape animalică
pe mutra mea respingătoare şi lividă.
De miaş frîngea odată gîtul pe undeva !
— Ce te frămîntă ? — întreabă ea din nou.
— Ce să mă frămînte ? Nimic. Ţiam spus doar, nimic. Mă simt minunat,
pe dumneata te mai ador, iar viaţa mie dulce ca mierea.
Tăcu.
Se poate vedea că nu mă pricepeam săi vorbesc. Deşi ar fi fost bine, cît
se poate de bine încă. Şi doar ei, nu alteia. Săi spun totul, ceasuri întregi,
fără nici o rezervă. Să neaşezăm undeva şi săi vorbesc îndelung.
Căci stătea acolo atît de neputincioasă. Ca o biată femeie sărmană, care
nu ştie unde i se află copiii. Iar cînd mă uit mai bine, îmi dau seama că ochii
i sau
împăienjenit de lacrimi. Iar peria din mînă sa mînjit de
făină,
Degeaba însă. Oricît îmi simţeam gîtlejul chinuit de ceva. Nu se mai
putea.
— Sînt de nesuferit pentru ea. Lucrul acesta mi 1a şi spus fără înconjur,
cu aceste cuvinte. Că viaţa alături de mine este nesuferită pe seama ei. —
îmi stăruia neîncetat acest gînd în minte.
Pe divan se mai afla lepădat vătraiul.
★
Şiacum, mai departe. Nu mai exista oprire în vreun
fel.
Am cercetat, înainte de toate, cine erau locatarii casei.
Abia dacă merită săi înşir. Două etaje cu apartamente de închiriat,
mereu cu alţi locatari (numai noi eram stabili), la parter, un magazin de
sticlărie, la etajul trei, două familii cu fete şi băieţi de liceu, mai departe un
avocat stagiar bolnăvicios. Iar în curte, un fel de atelier, care rămăsese gol.
Naveam, aşadar, nimic de căutat aici. Nu mai puţin în magazinul de
sticlărie : patronul iui era un om ocupat şi nervos, cu o calfă îr19 vîrstă, iar
afacerile nui prea mergeau.
312
Sarunc deci o privire şi împrejur. Unde te poate tîrî imaginaţia, o
demonstrează următoarele variaţiuni : avea pensiunea un fecioraş fercheş!
un „buttons" *, pînă şi pe el lam inclus pe lista suspecţilor. De ce ? Pe deo
parte, întemeiat pe experienţele mele din copilărie, odată ce ştiam pe
propriami piele ce putere are un astfel de puşti în jur de paisprezece ani.
Odată ce patima lui e oarbă şi primitivă, ca a bivolilor. Mă gîndeam la scară
.■— căci nu mă căţărasem oare şi eu, pe vremea mea, la fereastra unei case
străine ? Era şi aceea o cucoană fără cusur, care rămînea şi ea tolănită toată
ziua în pat. Aşadar, pe deo parte, din această cauză. Pe de altă parte,
fiindcă tot din experienţă ştiam că femeilor fără copii le plac băieţii tineri.
Nevastămea obişnuia chiar să spună : — Nui aşa căi drăguţ ? Răspundeam
: — Da. Odată ce avea ochi strălucitori, priviri deschise şi zîmbetul
îndrăzneţ. Obişnuia să spună : — Sînt la ordinele dumneavoastră, Sir, şi
altele la fel. La care, el şi cu nevastămea îşi zîmbeau. Foarte bine.
Dealtminteri, era un băiat curios din fire, şi asta este ceea ce mă
preocupa. Lucru pe care îl deduc nu numai din faptul că îl syrprinsesem
odată sub bolta porţii fluierînd şi rîzînd de unul singur, ci şi deacolo că
dimineaţa, de cîte ori ne aducea hainele, rămînea cu gura căscată, de îndată
ce zărea ceva ce i se părea straniu sau doar deosebit. Bunăoară : dacă
rămînea ceva pe masă, un obiect cum nu mai văzuse, un binoclu prismatic
sau ceva asemănător. In asemenea cazuri, căsca ochii cu evlavie. Ca
sălbaticii în margine de codru.
Această proprietate am încercat eu să io exploatez pe seama mea. Am
început să scot de prin lăzi tot felul de obiecte.
•— Ce ai de gînd ? — întreabă nevastămea.
— Am de gînd să scap de tot ceea ce numi mai trebuie. Odată ce
constituie doar un balast şi, după cîte îmi dau seama, aici se pot vinde. — I
am adus aminte că miss Borton are să le afle cumpărător. — Sar putea —
am adăugat. Cu toate că unde mai era atunci mărunta miss Borton ?
În schimb, de îndată ce ia auzit numele, nevastămea a amuţit. Nici nu
doream altceva decît să numi iscodească intenţiile.
Am scos o mică pictură chinezească pe mătase, împreună cu alte
mărunţişuri similare : lampioane, o cutie de ochelari fină, una din acelea pe
care chinezii le vîră în faldurile veşmintelor, un pumnal daiac, denumit
parang, şi alte obiecte asemănătoare, boarfele pe care ţi le doreşti în timp ce
călătoreşti prin lume. Socoteala mea era aceasta :
Ce are să spună băiatul cînd va intra dimineaţa ca să neaducă hainele ?
Fiindcă acum e dupăamiază şi, la această oră, el nare ce să caute aici.
în schimb, dacă nevastămea ar dori totuşi să1 vadă, aşa cum spune căi
place să1 vadă, căci „îţi face plăcere să1 priveşti" — prea bine —, aşadar,
dacă băiatul ar urca, totuşi, în cursul dupăamiezii, atunci mîine îmi voi
putea da seama îndată, deoarece nare să mai fie surprins de minunile de pe
masă. Astfel raţionam. Iar acum, îmi iau tălpăşiţa. Mă duc la plimbare.
— Pa, pa — îi strig eu nevestei mele. — Mă duc în
oraş. scumpo. Mă întorc abia diseară, am multe de aranjat.
*
Şi, de îndată ceam fost în stradă...
Adevărat, afară era o lume stranie, ca de vis. Rar ţie dat să trăieşti
ceva .asemănător.
Căci a fost, la început, o mare tăcere şi înnourare. De parcă lumea ar fi
fost cufundată sub apă, toată întro mij ire, fără glas.
în asemenea cazuri, culorile sînt minunate. Londra deveni dintro dată
cafenie, ca un oraş african.
In următoarea clipă, apoi — alb ca zăpada. Fiindcă furtuna se năpusti cu
toată puterea, încît mă zgîlţîi şi mă purtă ca peo oală hîrbuită.
Iar oamenii căutau să se adăpostească, fireşte, în timp ce automobilele
prinseră să lipăie, ca raţele.
313
Ehei, ehei — am cugetat eu.
în acest fel murise Harry Barbon, profesorul nostru de chimie. Şi la fel,
în plin centru al Londrei, căci numai aici se dezlănţuie asemenea viforniţe
neaşteptate.
Era o furtună cu gheaţă, cu apă din belşug, abundentă. Faţa şi gîtul mi
se umpluseră de şiroaie reci. însă nici nu mam sinchisit să le şterg. Las' să
mi curgă sub cămaşă.
Să facă cu mine ce doreşte.
Dar dacaş avea şi barbă — jubilam în sinea mea, îne cîndumă de rîs. —
Ce rece miar fi acum barba !
Astfel a început. O spun şi pe asta doar pentru că, aşa de bine, rar îmi
fusese dat să mă simt. Am intrat pe urmă undeva, întrun minuscul cabinet
de culoare roşuînchis, care era căptuşit pînă la tavan cu postav bordo, din
care pricină părea un mic ascunziş dintrun bordel — spuneam, în acest hău
definitiv am golit de unul singur o sticlă de Porto.
Nu era acolo ţipenie de om, în afara mea. La ce anume mă gîndeam, naş
putea spune. Se lăsase în mine o tăcere surdă, ca de biserică, şi naş fi ştiut
ce să spun dacă mar fi întrebat cineva ce mă frămîntă. După mari eforturi
mă mai simţeam aşa, pe vremuri.
în faţa mea, pe perete, se afla un tablou, la el mă uitam. înfăţişa un
măgăruş sacagiu, condus de cineva... iar acel cineva avea pe cap o pălărie
largă.
O pălărie de paie cît o roată de moară.
Aveam senzaţia că aud pînă şi clipocitul apei în găleţi, şi simţeam aroma
de miere a strugurilor de pe coline. Mai departe : aveam în faţa ochilor
sineli îndepărtate, şi parcaş fi cîntat.
Şi încă pe spanioleşte, ceea ce mi se pare ciudat. îmi mişuna adică prin
cap o minunată melodie cu chitară, cine ştie de pe unde o culesesem. Ceea
ce este straniu, doar pentru . că spanioleşte nu vorbisem niciodată ca lumea,
pe vremea aceea aproape deloc.
★
Dimineaţa, fecioraşul era săşi piardă minţile din pricina cuţitului din
Borneo, miam dat seama. Căci eram de faţă cînd intră cu hainele.
Ia sarunc o privire şi asupra celorlalte posibilităţi, săi cercetez
corespondenţa. Oricum, corespondenţa sar putea să mă pună pe vreo urmă
oarecare. De astă dată menţionez următoarele :
Ii cumpărasem încă la Paris o frumoasă mapă de scris, care rămăsese
mult timp nounouţă. Acum, deodată, sugativa ei începu să se umple,
întîmplător chiar atunci. Aşadar, coresponda totuşi. Ia să vedem cum stau
lucrurile. Săi fi scris aşa de mult maicăsi ? Nu părea verosimil, odată ce nu
şi iubea mama. Rudele ei erau ţărani de lingă Clermont, nici cu ele navea
nimic dea face. Vechile ei prietene ? Voi vedea — miam spus, şi mam
aşternut pe treabă.
Am lăsat deci sugativa aşa cum era, apoi,_ întrun magazin de vopsele
mai de calitate, am cumpărat un preparat denumit Corbusta, care probabil
că nui altceva decît nitrat de amoniu, şi lam vărsat în cerneală. Cum acest
preparat arde mai repede decît celelalte substanţe, de îndată ce este
plimbat pe deasupra unei flăcări, cele scrise cu el se carbonizează pe hîrtie.
Pînă şi sugativa, de îndată ce sa îmbibat, lucru pe care în prealabil îl
experimentasem eu însumi. In acest fel, apoi, pot pune mina peun text
complet.
Ideea nu era rea, cu toate acestea nam prea ajuns la vreun rezultat cu ea.
Fiindcă am izbutit să carbonizez doar cu mare greutate un singur cuvînt pe
sugativă, unul care nu spunea nici el nimic, anume caractere. — I
314
nschimb, cerneala a fost aruncată a doua zi, iar nevastă
mea ceru să i se aducă alta.
Aşadar, încă de pe atunci ştia că o ţin sub observaţie
sau bănuia, cel puţin. Cu toate acestea, am continuat so
iscodesc. Căci iam spus în sinea mea : — Dacă joc vrei,
apoi joc să fie ! In cele din urmă, tot am să te prind. Şi
continuam să lucrez.
315
De fapt, începură să se desluşească felurite contururi. Era în
nouăsprezece noiembrie, mai ţin şi azi minte, o dată ce atunci mia fost
dat să trăiesc una din cele mai halucinante nopţi ale vieţii mele.
Vroiam cu orice preţ să mă arunc de la etaj, atracţia prăpastiei era atît
de puternică, încît am voit să mă leg de masă. Fusese şi asta o înmuiere
nesuferită, respingătoare. — Toate acestea sau petrecut în sufragerie,
nevastămea dormea adînc alături. Eu rămăsesem singur, în toiul a tot
felul de vîrte juri şi magnetisme. Fiindcă aşa ceva există, sînt convins,
dar să lăsăm asta.
Iar pricina acestei aiureli nu era tocmai mapa de scris, cu toate că
era şi ea. Aceste două cuvinte puteau fi descifrate cu o claritate
indubitabilă pe sugativa ei — de astă dată pe sugativa cea nouă, şi nu
cu ajutorul carbonizării : mort cher. Aşadar, îi scrisese unui bărbat, nu
316
mai încăpea îndoială. Acesta a fost unul din rezultatele pe care le
obţinusem.
Celălalt a fost că, vîrînd mîna întrun sertar, în cala balîcul ei — la
noi în casă toate şi întotdeauna erau pline de calabalîcuri —, peste ce
am dat dintrun singur foc ? Peste o legitimaţie cu fotografie, în
virtutea căreia nevastămea era autorizată să ridice corespondenţă
poste restante sosită pe numele ei la cutare oficiu postai parizian. Nu
sînt în stare să explic de ce aşa ceva are un efect atît de copleşitor
asupra noastră : mica publicitate şi corespondenţa posterestante ?
Fiindcă eu am fost ceasuri întregi scuturat de fiorii scîrbei.
317
Aşadar, am deschis atunci fereastra ca să nu mă înăbuş cumva. Şi,
în acea clipă, am fost cuprins de ameţeala amintită, încît mia fost
aproape cu neputinţă săi opun rezistenţă.
Din acea zi am avut încă mult timp ameţeli, de cîte ori traversam vreun
pod sau dacă priveam de la etaj î
318
nstradă. De fapt. începuse să mă paralizeze în existenţa mea, în
cîştigul meu, iată unde ajunsesem. Odată ce unui marinar i se interzice
să ameţească vreodată.
Dealtfel, în noaptea aceea am scris şi scrisori, şi încă adresate mie
însumi, în nişte chestiuni de afaceri inexistente. Căci nu mai vroiam să
pierd nici o clipă. Adevărat că lucrurile fuseseră din timp pregătite, se
aflau toate Ia îndemîna mea : de la o tipografie cerusem hîrtii de probă,
cu entete (fireşte, sub pretextul unei comenzi), şi primisem întradevăr
astfel de hîrtii, cu adresa mai multor firme. De una din ele îmi mai
aduc aminte : Litterton and Co. Banking — pe asta îmi scrisesem cea
dintîi scrisoare de acest fel, în care eram solicitat ca, întro chestiune
iniţiată de Gregory Sanders, să mă prezint de urgenţă la birourile lor.
Am scris apoi şi altele, de toate— \ îmi era chiar teamă că zgomotul
319
maşinii de scris are so trezească pe nevastămea, care dormea în
camera vecină. De asta, trăgeam din cînd în cînd cu urechea.
La ce va fi fost bună această corespondenţă, e cu neputinţă de
explicat cu precizie. Na fost nici asta mai mult decît ca atunci cînd
omul bîjbîie prin întuneric. Gindul meu trebuie să fi fost că ea scrie
scrisori şi deci . primeşte răspunsuri la ele. Eu, însă. nu ştiu nimic
despre ele. Cînd le primeşte, aşadar, şi în ce fel le primeşte ? Trebuie că
există, fără doar şi poate, o înţelegere. Cu cine însă ? Din nou cu nimeni
altul decît cu gazda noastră, domnul Horabin, haimanaua. Ideea
aceasta ma dus apoi la ceva, care rămîne turbure. Mie, anume numi
sosea nimic aici, luasem măsuri ca totul să mi se expedieze Ia hotelul
Brighton — este un vechi obicei al meu ca, acolo unde nu sînt chiriaş
320
principal, spre a evita încurcăturile schimbărilor de adresă, sămi
dirijez corespondenţa la o singură adresă.
De astă dată speranţa mea era ca, odată ce şi mie mi se va aduce
corespondenţa aici, o voi vedea şi pea ei — sar putea ca întro bună zi
să se încurce curierul, sau aşa ceva.
321
Asta, apoi, dădu rezultat, tocmai asta. Căci este uluitoare viaţa
omului. Felul în care, de multe ori, tocmai neroziile pot duce unde nici
nu teai aştepta.
Să nu uit, fireşte, că şi legitimaţia am trimiso îndată unui prieten, un
funcţionar superior la Paris, cu numel
322
ede ToffyEderle, rugîndu1 ca, în cazul că mai există
ceva la oficiul poştal, sămi trimită fără întîrziere.
Aşadar, am activat toată noaptea, dimineaţa am
expediat scrisoarea expres lui Toffy, iar seara către
mine însumi pe cea dintîi. Ca so primesc dimineaţa, de
fiecare dată dimineaţa.
Cînd ştiam că voi fi acasă şi dupăamiaza, îmi expe
diam şi dimineaţa cîteo scrisoare. Nearn distrat în
acest fel cîtva timp. Eram de obicei trezit din somn
dimineaţa, devreme, odată ce, cum spuneam, expediam
majoritatea corespondenţei recomandat.
Ba chiar şi bani. îmi spuneam : — So încercăm, în
orice caz, şi pe asta.
— Ce de scrisori primeşti în ultima vreme ! —
remarcă nevastămea. Din nou eram ispitit săi răspund
: — Aşa zău. — Fiindcă înnebunisem. Se întîmplase cu
mine ceva, aşa şe pare. Eu, care iubisem întotdeauna
încrederea — sămi spună ea cum se face că ajunsesem
în acest hal ?
— Asta este o femeiuşcă dulce, blîndă şi minunată
— ar spune Gregory Sanders dacă ar cunoaşteo. — Cei
cu tine ? Asta e un înger.
— Oare ceai face dacă ţiaş dovedi că este într
adevăr un înger, în timp ce tu cauţi so tîrăşti lîngă tine,
în noroi, cu fantezia ta murdară ? In acest caz, ceai să
mai spui ? Ai săţi tragi un glonte în cap ?
— Sluga — miar răcni el în ureche — factorul ? —
lovinduşi palmele. — Nu ţie ruşine, omule ?
Să încerc, aşadar, şi săi spun totul. Odată un mai
mare necaz decît cel de acum nu poate să mă pască.
Numai să spun totul, chiar dear fi să crăp. Sluga,
desigur, şi factorii poştali —, iar după ce va fi ascultat
toate acestea, lea înţeles şi lea luat la cunoştinţă, să
binevoiască sămi spună ce să mă fac ? în ce fel aş putea
fi vindecat ? Cum ar fi cu putinţă sămi redobîndesc
încrederea ? Odată ce îi scrie cuiva : mon cher ? — cu aşa
ceva nu este posibil, nui aşa ? Nici cu corespondenţa ei
posterestante.
Toate acestea vroiam să i le scriu, am pierdut o
noapte întreagă cu asta. Dimineaţa însă, cînd am recitit
cele scrise, am rupt hîrtia. Căci miam spus : nu este cu
323
putinţă. Adică, de astă dată, nimic nu mai este cu
putinţă.
Aşa au şi rămas lucrurile
.Adică, nu şi nu. în felul acesta, nu se deschid două
pietre una în faţa alteia. în felul acesta, nu se pot
apropia doi stîlpi sau orice altceva ce nu se poate
apropia unul de altul.
ToffyEderle mia răspuns telegrafic, doar acest
cuvînt, rien, aşadar că nimic nu se găseşte la oficiul
postai respectiv.
—. Trebuie să continui — miam spus. Şiam
continuat
întruna din zile am fost trezit devreme cu scrisorile
mele. La care, nevastămea deveni nervoasă şi ea, din
pricină că nu era lăsată să doarmă.
De ce nu dau procură pentru preluarea
corespondenţei, sau de ce numi dirijez corespondenţa
de afaceri şi pe mai departe la Brighton ?
— Mam certat cu.cei.de la Brighton — i^am
răspuns posomorit.
— Mata te cerţi cu toată lumea — făcu nevastămea.
Ca să spun drept, mă plictisisem şi eu de toată această
combinaţie.
Şi, pe deasupra, scrisorile numi erau aduse sus, era
şi asta ceva nou, trebuia să cobor eu un etaj, ia birou.
Naiba ei de treabă !
— Căci aveţi două scrisori, una recomandată şiun
mandat cu bani — mă lămuri gazda, domnul Horabin
Pitt. Ceea ce era, de fapt, adevărat.
Uitasem cu desăvîrşire de bani. Căci îmi
.expediasem alaltăieri şi douăzeci şi cinci de guinee. Aşa
zău, aşa se întîmplase.
însă şi demenţa trebuie să aibă un sfîrşit.
— Oare asta nu se poate trimite sus ? — lam
întrebat încruntat.
—Nu, fiindcă este un factor nou — îmi şopteşte la
ureche —, şi trebuie certificată identitatea dumitale.
Era şi asta adevărat, totul era adevărat. Iar noul factor
era un individ suspect, năclăios şi cu barbeţi. Phii, cum
îmi mai ningea şi ploua, în ce fel mi se făcuse lehamite
de viaţă ! Odată ce, închipuiţivă, din nou mi se
324
înmînaseră nişte scrisori fără nici o valoare, pe care
singur mi le expediasem, încît nu eram curios de conţi
nutul lor. Nu mă prea interesau, zău aşa. Cît despre bani,
erau şi ei proprietatea mea. Iar pentru asta mai sînt şi
trezit din fericita beatitudine a nefiinţei... Doamne, era
325
matît de amărît, încît dacă mi se azvîrlea inihia clinilor,
cu siguranţă că bieţii de ei sar fi îmbolnăvit.. Şi, pe lingă
toate acestea, bătrînul mă opri, barîndumi din nou
trecerea.
326
— Cine tea plăsmuit ? — întreabă infantil, mîngîin dumi blajin
halatul. Săi răspund acum şi cine ma plăsmuit ?
Stăteam în biroul acela răpciugos, clănţănind de frig, şi aveam
senzaţia că, oricum, am să mă îmbolnăvesc, căci voi răci. Am şi început
să strănut. îmi era tare frig, naveam altceva pe mine decît halatul şi
ciorapii. întreaga mea fiinţă clocotea de indignare şi de frig.
327
— Cine tea plăsmuit ? — întreabă iar. cu o anumită expresie
triumfătoare, ca unul care îşi clă seama că mia venit de hac. De astă
dată, întradevăr. Dealtfel, glasul lui era ca al unui şcolar. Iar aşa ceva
nu pot să sufăr.
— Sau teai plăsmuit singur ? — întreabă el batjocoritor.
(Raţionamentul batjocoritor era : dacă nu cred în existenţa unei
inteligenţe supreme, atunci nu cred, evident, nici în facerea lumii — or,
în acest caz, cum se face că sînt aşa de deştept — aud ? Aşa numai, de
la sine ? Hehehe.)
328
— Să nu existe facerea lumii ? — mă priveşte el candid. Iar ceea ce
e mai straniu este că am simţit pofta de a discuta cu el, în frigul acela.
Căci asta este îndrăgirea răului în fiinţa noastră.
— Nu există nici un fel de facerea lumii — iam răspuns fără
întîrziere. — Nu există aşa ceva. De ce nu există ? Fii atent, am săţi
explic.
329
— Oh, oh — strigă el surescitat.
— Te uită la părul acesta de pe urechea dumitale — iam spus pe
neaşteptate, căci aveam o poftă nebună să1 insult pe bătrîn. — Sau de
pe urechea mea — mam corectat, totuşi. — Părul acesta se dezvoltă,
nui aşa, devine tot mai des, odată cu vîrsta. în timp ce însă părul
evoluează, mintea involuează. Căci aşa arată aici evoluţia — iam spus
pe un ton cît se poate de amical.
330
— Dealtfel, cunoşti cumva funia de cînepă ? Nu te întreb cu aluzia
de a se spînzura cu ea cineva...
— Of course * — răspunse el cu zîmbetui ferice. — Cum să no
cunosc, dragă căpitane.
331
«r
* Desigur (engl.)
— .Ei, vezi — iam spus —, nu e bine so laşi prea mult la soare, fiindcă se macină.
Adică soarele îşi haleşte propriile creaturi, toate cîte au fost făurite de el. Iată cum
arată facerea lumii, dacă vrei să ştii, stimate domn ; ceea ce creează, totodată şi
distruge. Anume, creatorul, obîrşia îmi haleşte tot el viaţa şi fericirea — iam răcnit la
ureche. Dealtfel, îl tratam de parcar fi fost surd, ţinea şi asta de situaţie. — Căci, să
luăm de pildă chimia — aş fi avut chef sămi continui parabola. — De o parte, invenţiile
utile şi uluitoare înseamnă evoluţie, iar pe de altă parte, se află dinamita... — cînd am
amuţit deodată. Deoarece un mic flux fericit prinse sămi furnice prin artere. De fapt,
era o jubilare atît de ameţitoare, încît era cît peaci să mă prăbuşesc în braţele
interlocutorului meu. Deoarece, aruncînd o privire asupra scrisorilor mele...
Spusese două, nui aşa ? — ori eu ţineam in mîna mea patru. Iar una dintre ele era
adresată nevestei mele, şi încă deo mînă de bărbat, lucru pe care lam putut îndată
stabili.
★
Dacă, de astă dată, interpretăm după cum urmează cuvintele lui Gregory Sanders :
Da, poţi iubi şi ceea ce este rău, atunci are dreptate. Ba mad mult ; nu există plăceri
mai mari decît cele pricinuite de răutate.
— Ai o cameră liberă ? — ham întrebat pe bătrîn. Şi nu tăgăduiesc defel, era gata
gata să mă prăbuşesc, atît de tare îmi bătea inima. Sau de vină să fi fost şi teama ?
— Abia acum îmi dau seama că am aici şio scrisoare importantă, vreau mai întîi. s
o citesc. Continuăm pe urmă discuţia swedenborgiană.
332
Ma invitat întro încăpere neîncălzită, in care se îngrămădiseră o mulţime de
fotolii. Am încuiat uşa în urma mea şi mam aşezat, să răsuflu puţin. Pe Dumnezeul
meu, întocmai ea tigrii, odată ce nici ei nu se năpustesc îndată asupra prăzii lor, ci mai
întîi îi dau tîrcoale, horcăind şi lingînd~o.
La fel şi eu. Am mai examinat o dată temeinic scrisorile. Apoi încă o dată. Două din
patru le expediasem eu însumi, astea erau în regulă. Era şi o ilustrată străină, ajunsese
acolo din greşeală şi, în sfîrşit, aceea despre care este vorba : scrisoarea destinată
nevestei mele, adresată pe numele ei. Ce ciudat !
Cum poate să fie atît de uşuratică o fiinţă care înşeală ? Atît de neatentă şi de
îndrăzneaţă ? îmbibă în sugativa cea nouă : mon cker. Şi îşi dirijează aici scrisorile. Cu
toate acestea, să no poţi prinde asupra faptului. — Cum să nu poţi ? — am spus. — De
astă dată leam prins, porumbiţe !
— Ei, vezi, nu sînt eu chiar aşa de fără minte. Care va să zică aţi căzut totuşi la
înţelegere cu această bătrînă şi cuvioasă haimana ?
Scrisoarea venea de la Paris. Stătea în ea, cu un scris caligrafic : Sus se putea citi :
„Nr. 19". — Iar apoi : „Iubită Madame (ba chiar mai mult decît iubită, oricît de mititică
ai fi) —, în completarea scrisorii mele de săptă mîna trecută : în legătură cu Epictet şi
cu Tractatul lui Spinoza : aşadar, cu relaţia dintre drept şi putere, am terminat
definitiv, examenul, în schimb, a fost amînat cu o zi. (La Paris sînt atît de mulţi filozofi,
încît barează Sena.) De îndată ce voi avea vreo noutate pentru dumneata, îţi voi scrie.
Pînă atunci, al dumitale, de fapt întotdeauna, atîta timp cît va bate această mimă
neglijată : Maurice Tannenbaum." Iar ca postscriptum : „Să nu uit, ceea ce de mult
doream : papucii slujesc cu glorie. Nu sînt doar blînzi şi credincioşi, dar cele două
păsări brodate pe ei mai şi ciripesc în fiecare dimineaţă. (Aşadar, dimineţile mele sînt
minunate.)"
•— Un filozof ? — am rămas eu nedumerit.
Să fie asta o scrisoare de dragoste ? Odată ce conţine examene, filozofie ? Cei asta ?
Adică eram puţin cam dezumflat, nu tăgăduiesc. Fiindcă degeaba era acolo chestia
cu inima neglijată şi altele. Stilul bizar, care era în acelaşi timp precis şi ironic —
elegant — literele desenate şi altele mau pus în cele din urmă în încurcătură. îşi mai şi
numerotează răvaşele — oare tînărul să fie casier ? Nu e casier, cii filozof. Am privit
şovăitor scrisoarea.
Să se fi încurcat întradevăr cu asemenea tineri ? So fi cerut oare chiar ăsta în
căsătorie ? Sau el să fie cel care ia trimis violetele de la Paris ? — numi intra defel în
cap. în schimb, mai sînt şi papucii, nici asta nu prea se putea înţelege. Brodîndui∙ sub
ochii lui Dedin, în cafeneaua
St. Luc — săi fi pregătit pentru altul ? Sau făcuse papuci
în acelaşi timp pentru ambii fanţi ?
*
Aşadar, mă şi domolisem peo clipă. După care, miam pus iar ochelarii, mam
înfăşurat în nişte zdrenţe şi am luato de la capăt.
Afurisenia ei de lume, cum rămîne însă cu păsările ? — mia venit deodată în minte.
— Cei cu păsările care ciripesc cu atîta zburdălnicie ? Asta face cît o declaraţie de
dragoste, căi cîntă aşa de frumos în fiecare dimineaţă. Adică începeam să simt că
făcusem totuşi un pas înainte, prin beznă.
Ddr relaţia dintre drept şi putere.
Al naibii să fie ! No să mă faceţi să cred că un afurisit de student nui scrie unei
femeiuşti aşa de minunate decît despre examenele sale ? Adică, e un limbaj cu cheie
aici, trebuie neîndoios căi un cifru la mijloc. Ar trebui să ştiu ce exprimă cuvîntul ? Că,
anurne, ce poate să însemne, în relaţia dintre două inimi îndrăgostite, acest cuvinţel
misterios şi straniu : Spinoza ?
Iam dat deci ceva bani şi am trimiso deacasă. Să se ducă să facă cumpărături.
Odată ce fusese din nou apucată, şi încă rău de tot. Lozinca era : sapropie Crăciunul,
deşi mai era pînă la el. Şi că la Londra pînă şi moda este alta, însă sosiseră nişte
prietene deale ei de la Paris şi erau aşa de elegante !... Fie. Nare decît săşi cumpere
tot ce are nevoie şi tot ceşi doreşte. Un şal, ba şi o bluză, ca plimbarea ei să ţină cît mai
mult.
Sa şi dus să se pregătească. La repezeală, ca o aiurită.
— Ia stai, odată ceam ajuns aci, cumpărăţi şi o manta de ploaie — iam spus. — Iţi
doreşti de mult una.
333
Efectul a fost extraordinar. A pălit deodată. Deveni atît de serioasă, încît nici ţigara
nu şia mai fumato pînă la capăt.
— Eşti cît se poate de mărinimos — zise, şi ieşi în grabă.
Eu, însă, nu eram mărinimos, dimpotrivă. Am mai aşteptat un timp, să văd dacă nu
cumva se întoarce din drum pentru ceva, apoi mam apucat de ceea ce îmi repugnase
întotdeauna : să cotrobăiesc prin calabalîcul altuia
334
.Nu se putea însă altfel. Căci se putea să aflu totuşi ceva
care să mă poată lămuri. O scrisoare sau măcar un Cuvînt, de
la care să pot apoi pleca. Mă pregăteam să fac o mică
percheziţie domiciliară.
335
Cu toate că aşa ceva nu mi se potriveşte, Dumnezeule, dar defel —
un marinar nu poate să fie prea delicat, şi dealtfel nici nu sînt. am
săvîrşit o mulţime de lucruri, totuşi astăzi mă surprinde că mam putut
decide să fac una ca asta. Şi nu doar din cauza naturii respingătoare a
faptei în sine, treaba avea, în cazul de faţă, şi o altă pricină.
Nevastămea era dezordonată din fire — trebuia să vorbesc mai
demult şi despre asta, însă nam avut prilejul. Măsura în care era
dezordonată este cu neputinţă de descris. Cum să pătrunzi în acest
haos ?...
336
întrunui din dulapuri, bunăoară, am dat peste nişte mere băgate
între lenjeria ei, cîte unul fusese chiar muşcat, iar pe locul muşcăturii
se făcuse roşu ca vinul. Apoi rămăşiţe de tot felul de cozonac, cu urmele
dinţişori lor ei şi ele... funduliţe, încurcate în voaluri şi dantele, mai
departe cu mătăsuri de broderie în cocoloaşe compacte, menţinînd însă
relaţii şi cu nişte bomboane, care se lipiseră de cocoloaşe...
Nam să neg că aş fi fost în stare să dau foc acoperişului de deasupra
mea. In aşa măsură tremurau toţi nervii din mine.
337
Cît este omul de caraghios ! Odată ce, deşi aveam un mare necaz, nu
eram amărît din pricina lui, ci din pricina necazului mai mărunt. Din
pricina cocoloaşelor şi a staniolului, ca să nu uit nici de el, odată ce
acesta era aici lucrul principal : staniolul. El se găsea peste tot, prin
cutii şi în sertare, fie înghesuit la întîmplare, fie făcut ghem, încît nu
pridideam să mă minunez, întrebîndumă : la ce io fi trebuind ?
Argintul fals. Sau să fi fost şi ăsta vreun vis al ei din copilărie ? Odată
ce vorbesc despre hîrtii de staniol, hîrtii obişnuite de staniol, scoase de
pe bomboane !
Ba, pînă şi în locurile cele mai neverosimile : în vazele de flori şi
printre valizele din antreu... Ar putea sămi spună cineva de ceoi fi
luato eu pe asta de nevastă ?
338
Dar cînd conţinutul dulapului ei sa năruit aproape în întregime la
picioarele mele ? De îndată ce lam deschis. Atît era de înţesat.
Sertarele nu se puteau deschide nic
iele, fiindcă se împiedecaseră, nu se mai puteau nici închide, căci acţiona în ele, ca un
arc, mulţimea nimicurilor fine îndesate în ele. Deoarece se aflau acolo, amestecate şi
neglijate, poşete de catifea şi de mătase, de satin şi de antilopă, iar în ele, obiecte
şchioape din aur : broşe şi brăţări rupte... Se învolburau acolo tot felul de culori :
albastru adine şi verde minunat... iar în poşetele ei, pîine, în cutiile cu ustensile de
cusut, ciorapi, peste tot însă şi bani mărunţi, monede spaniole şi franceze, mai departe
mărci poştale şi bilete de tramvai din toate ţările, de asemenea biete ciocolăţi
decolorate...
Din toate acestea să fi răsărit ea trufaşă ? din acest labirint, şi încă cum ! Cît de
strălucitoare ! Alb îmblănită sau scăpărînd în nuanţe violete, cu umerii alunecoşi şi cu
obrajii aprinşi, spunînd degajat : — Mă duc la o serată, mie rochia destul de lungă ?
Nui de ajuns de lungă ? — Şi, după ce se rotea încoace şi încolo, dispărea cu paşi
plutitori.
Asta se petrecuse deunăzi. O invitaseră nişte franţuji, abia sosiţi, în două rînduri
chiar, unul după altul. Eu însă no însoţisem, fiindcă nu aveam chef. Mam uitat după
ea, la plecare.
Actul nostru de căsătorie lam descoperit în bufet, se năclăise tot în lichior, aşa să
mi ajute Dumnezeu. Dar ce rost mai au toate aceste amănunte ?
— Cît e de blestemat un astfel de om — am cugetat. — Odată ce cotrobăiesc aici în
căutarea unui cuvînt, a unui semn, o singură frază miar ajunge, aveam doar în faţă
cazul Ridolfi, avusesem cu acel prilej totul în mînă, însă nu făcusem nimic. Acest lucru
numi ieşea nicicum din cap. Cum se poate să fi fost atît de indiferent ? Sau să nu mă fi
interesat atunci, încă, întrun asemenea hal această femeie ?
Aşa se pare. Căci indiferenţa te ajută să te menţii teafăr, iar pasiunea te umileşte.
Da, asta aşa este. Lucrul acesta mi1 spusese odată miss Borton, ca abia acum sămi dau
seama cită dreptate avusese.
Scrisoare, vreo însemnare sau orice altceva, care să mă poată lămuri — nam aflat
nimic. Se pare că nimicise orice urmă. începusem să reaşez lucrurile la locul lor, cînd
două fotografii îmi atraseră luarea aminte. Se aflau întro cutie cu mosor ele, vîrîte
întrun plic. Leam exa
minat surprins. Una reprezenta o fetiţă, o copilă deosebit de simpatică.
Pe dosul fotografiei, o inscripţie în spaniolă : recuerdo , eventual : collection d'oro 21
20
— sau aşa ceva, iar copila, repet, era cît se poate de simpatică. Feţişoarai tristă era
încadrată de bucle, iar ochii ei radiau un fel de încredere visătoare.
— Este copilul ei — miam spus îndată. Şi mam. apropiat de fereastră.
— Da, este copilul ei — miam spus cu glas tare.
Deşi, naş putea nici pretinde măcar că ar fi semănat
prea mult cu nevastămea. Şi totuşi. Intuiţia mea nu greşise, fusese fulgerătoare şi
covîrşitoare.
Atît de covîrşitoare, încît mam tulburat dea binelea. Căci, mărturisesc,
întotdeauna miau fost din caleafară de dragi copiii de sex feminin.
După care am lăsat din mînă fotografia, ca so examinez pe cealaltă.
Aceasta o înfăţişa pe nevastămea, întro companie necunoscută, Jntre femei şi
bărbaţi bine dispuşi. Bărbaţii aveau pe cap chivăre de hîrtie, de parcar fi fost cofetari,
iar una din femei strîngea în braţe un cocoş viu — petreceau, afurisenia ei de lume.
Rîdeau din plin şi cu orice preţ, aşa cum omul ţine morţiş să rîdă după' o noapte de
chef.
Nevastămea, aşijderea, se înţelege. Dealtminteri, ea şedea călare peo lebădă din
vată parcă, şi nu numai că rîdea, ci dea dreptul clocotea. Avea în mînă o ţigară, iar în
ochi, văpăi ciudate. Cunoşteam eu şi văpăile acestea.
20 Amintire (sp.).
21 Colecţia de aur (sp.).
339
Am aşezat fotografiile la locul lor, în cutie. Căci atît . de multe nu mai vroiam să
ştiu despre ea, nici despre relaţia dintre cele două poze. Dealtfel, pe spatele acesteia
din urmă se găsea de asemenea o inscripţie, acest cuvînt : La nuit 22. De parcă şl∙ asta ar
fi încercat săi explice originea.
Ştirn. In zori de zi şampanizate se fac asemenea poze, în Bois de Boulogne. La
sfîrşitul unei escapade, drept amintire.
Am alungat, aşadar, din conştiinţa mea acest amănunt.
*
— Doamne, ee faci acolo ? — exclamă ea la înapoiere. — Ce cauţi printre cărţile
mele ?
— Actele noastre, sufleţelule. Ştii, oare, undeam dat peste extrasul nostru de
căsătorie ? întro oală — iam spus cu complezenţă.
La care, rîse uşor.
— De ce ai nevoie de acte ?
— Ε vorba deo slujbă, la care mi se pretind dovezi privind existenţa dumitale. Eşti,
însă, cît se poate de dezordonată — o privesc în ochi.
— Ştiu — răspunde ea smerit.
— Nu se cuvine să fii astfel. încît să încurci pînă şi ceea ce eu orînduiesc.
Dealtminteri, ar trebui să faci ceva, nare importanţă ce, nu să stai toată ziulica
tolănită si să pufăi din ţigară... Ai auzit ceam spus ?
— Da.
' — Najunge să spui da, ci priveşte aici... — Şi iam întors faţa către mine. Pentru că
privirile îi alunecau mereu încoace şi încolo.
— Priveşte în ochii mei ! Aşa, aşa. Cînd o femeie nu face decît să se frămînte, asta
nu are un sfîrşit bun.
—: Eu nu sînt frământată, de ce aş fi ?
— Ei, ei — zic eu —, în acest caz visezi.
— Ei, ei — răspunde ea —, azi nici cel puţin nu mai visez.
— Dintrun vis întraltul — zic eu. — Întîi dormi una bună, încît capul ţie tot un
abur, pe urmă, repede, întrun alt vis, dintrunul întraltul. Scoţi la iuţeală o carte, şi
numai Dumnezeu ştie cei în cartea aceea. Iar afară sar putea să fie înnorat, aici în
casă e fum de ţigară şi lampa luminează pe masă — ce iese în cele din urmă din asta ?
— Încă tot mă mai uitam în ochii ei.
Doream so iert, aţi auzit una ca asta ? Doream so îmbrăţişez, doream so iubesc.
După toate cele întîmplate.
Adevărat că eram peste măsură de chinuit. Se pare că vroiam să fiu fericit. Eram
fericit că se află acolo, că mă scăpase de această îndeletnicire afurisită. Ivirea ei fusese
pentru mine ceea ce e lumina dimineţii după coşmarele nopţii, ceea ce e viaţa reală
după nişte umbre.
Ei, cum e mantaua ? — am întrebato
22 Noaptea (fr.).
340
— .Adică, hm, mantaua... — şi prinse să strălucească
toată. — Adică, hm, mantaua ! Ε foarte frumoasă mantaua
— îmi şopteşte la ureche. — Nea DoucDouc> e foarte
frumoasă mantaua. Iţi mulţumesc.
Cărţile i leam cercetat cu toate acestea, cu un alt
prilej, una cîte una, cu asta nam isprăvit încă. De data
aceea, însă, am dat totuşi peste ceva.
Era cartea de metodologie a unui psiholog cu numele
de Condillac ; la pagina şaptezeci şi doi se putea citi
următoarea însemnare :
„Cînd ai sajungi ia această filă, să ştii că eşti cea mai
dulce făptură de pe ρămint. Aşa ceva nam văzut încă.
M.T." — Iar după asta : „Dumitale mă adresez, micuţă
Madame" (Parese, ca să naibă îndoieli asupra destinaţiei
mesajului.)
Răsfoiesc la începutul cărţii, unde stă scris de ase
menea : „Proprietatea lui Maurice Tannenbaum". — Ε în
regulă.
Am dat, însă, şi peste un breviar Spinoza. Era nou
nouţ, un mic exemplar frumos, lam vîrît în orice caz în
buzunar. Nevastămea era în baie, pînă să iasă, şedeam la
masă. Iam spus, arătîndui Condiliacul :
— Vreau să1 iau cu mine, spre a1 studia. — Mă gîn
deam că poate mai aflu ceva în el.
Nevastămea ma privit uimită.
— Voi avea cel puţin ce să citesc în tramvai.
Nu prea îi intra în cap ce anume vroiam eu de la
psihologie. — A fost cu toate acestea de acord. Pot spune
că nici măcar na tresărit. Nu ştia, parese, de
mărturisirile aflate în carte, poate că nici no răsfoise.
Despre Spinoza apoi, chiar nimic, era doar o cărţulie atît
de mică, încît nu merita nici cel puţin să fie pomenită. Am
pornit în
goană spre oraş. Era pe la orele două.
★
1«6
— îndată după asta, miam înşelat nevasta. Chiar mie mi se pare
ciudat că maii îndrăznesc să folosesc acest cuvînt — eu —, că mă mai
exprim cu atîta delicateţe. Odată ce îmi compromisesem de mult dreptul
de a fi socotit de către compatrioţii mei un olandez cu sufletul
curat.Aşadar, omul este un produs caraghios de ckid se naşte,
şi este fără voia lui astfel. Dar cînd îl mai şi ajută
evenimentele ? Lucrurile sau întîmplat astfel :
2
Gregory Sanders părăsise Londra, miss Borton numi
răspundea la scrisori... despre cele ce se întîmplaseră cu ea
va mai fi vorba, ce anume iam scris şi sub înrîurirea căror
stări sufleteşti. Esenţialul este că nu aveam în preajma mea
nici o fiinţă cu care să pot schimba o vorbă. Este cu neputinţă
să trăieşti în acest fel, întro permanentă frămîntare şi
covîrşit de haos. Ε ca o ceaţă, în care cu cît pătrunzi mai
adînc, cu atît ţi se pare mai nemărginită.
Mă şi plictisisem dea binelea. — Să te ia dracu' — am
cugetat despre femeia aceasta.
3
— Eşti o cîrpă, o zdreanţă — îi spuneam în sinea mea, şi
o priveam în ochi. în speranţa că, poate, va citi întrai mei în
ce măsură mă plictisisem de dînsa.
Spuneam că ne aflam la masă, iar lîngă farfuria mea se
găsea Condillacul.
4
Căci aş fi fost în stare să îndur orice, decît această nerozie
: să stau acolo cu ea, bătînd apa-η piuă. — Despre ce fel de
femeie este doamna Lagrange. Despre ce părere am eu, ce fel
de femeie o fi fiind. — Şi altele la fel. (Aceasta îi era,
dealtminteri, prietena care se mutase recent de la Paris. O
întîlnisem înainte de cîteva ori, aşadar o cunoşteam.)
Ce săi fi răspuns la întrebarea : Ce fel de femeie este
doamna Lagrange ? Cînd eu eram aşteptat de o femeie
extraordinară. Şi ce apariţie scînteietoare ! De o sută de ori
mai deosebită decît voi toate la un loc. — Iam spus pe
neaşteptate :
5
— Vai de mine, este ora două. Iar eu sînt aşteptat
undeva. — Am sărit de la masă şi am dat buzna afară, în
lume.
— încotro acum ? — mam oprit în poartă.
6
Mai aveam răgaz timp de vreo oră.
Am să mă duc mai întîi la Brighton.
7
Atîta doar că nici acolo nu miam aflat locul.
— Tu stai aici ? — miam spus. — Cînd eşti aşteptat de o
asemenea femeie ? Şi cine ştie cu cîtă nerăbdare. Iar tu îţi
pierzi aici vremea ?
8
Dar este timpul ca, în sfîrşit, să dau un nume acestei
minunăţii, ai cărei ochii frumoşi mă entuziasmaseră. S
9
onumim mrs. Cobbet, odată ce adevăratul ei nume nam
să1 pot destăinui, ea nefiind alta decît cea care mă tra
tase cu atîta gingăşie pe culoarele de la Castle Nach şi
ale altor localuri la fel de faimoase. Adică, e vorba de
amanta lui Kodor, de ce maş mai ascunde după degete ?
Aşadar, miam înşelat atît prietenul, cît şi nevasta, ca
urmare a unuia şi aceluiaşi pas greşit, iată adevărul.
Peripeţia mea cu această cucoană a evoluat după cum
urmează :
Nu prea aveam eu chef să mă las tîrît în această
istorioară, am mai spuso la vremea sa. Şi nu din vreun
principiu «oarecare, căci odată ceai ajuns aci, încît să
distrezi întrun local o asemenea femeie... Adevărat că
situaţia unui bărbat este, oricum, alta în această pri
vinţă, decît bunăoară a fecioarelor, nici asta să nu se
uite. Mie — de pildă — mia fost întotdeauna scîrbă de
losif din Biblie, pentru faptul că era gîdilos ca o iapă. —
Oare cum trebuie să te porţi cînd două astfel de porum
biţe încep săţi alinte inima ? Să ripostezi : — Nu,
pentru nimic în lume ! — Să începi să te stropşeşti,
precum că nu vrei ? Aşa ceva nu este demn de un
bărbat.
Şi totuşi.
Tu la dreapta, eu la stînga, oare şi la noi se vor
petrece de acum definitiv astfel lucrurile ?
Dealtminteri, eram pînăn gît vîrît în complicaţii, sămi
mai împestriţez acum existenţa şi cu ele ? De una, aceea
a lui Kodor, mă şi temeam, mărturisesc, din cauza că
era pătimaşă, în timp ce cealaltă era prea visătoare,
lucru care de asemenea numi prieşte. Căci, încă o
visătoare ? Nu, pentru nimic în lume. Sînt sătul şi de
asta.
Pe de altă parte, aveam, şi oarecari obligaţii, după tot
ce se întîmplase. Chiar' atunci, în acel minunat răsărit
de soare, în plină beţie, am intrat la florăria unui hotel
(unde se lucrează şi noaptea), şi leam trimis ambelor
cîteun splendid buchet. întradevăr splendid (ca, pînă
vor ajunge acasă, să le şi găsească aşteptîndule), şi
firele, la fel : uriaşi trandafiri minunaţi de Riviera,
sîngerii, dintro specie neagră aproape. Mă gîndeam că
le mai datorez asta, după care : adio ! Iar prietenei lui
Kodor, cu aceste cuvinte : frumoasei, frumosul — în
aburii alcoolului. i\bia a doua zi miam dat seama ce
nebunie săvîrşisem, fiind acestea cuvintele pe care
Shake
speare le pune în gura cuiva la o înmormîntare. Nu
face însă nimic. Celeilalte iam scris cel puţin ceva mai
bun. Că aceşti trandafiri, îmi dau seama, nu sînt
îndeajuns de frumoşi pentru tine. (Pe asta o tutuiam, în
stil biblic.) Şi alte fraze de acelaşi fel. Toate acestea pe
cartea mea de vizită, pe care, sub numele meu, nu
figura decît : Hotel Brighton, Londra — fără nici o altă
adresă. Raţionamentul meu era car fi mai bine să nu
mi mai răspundă. Sau dacă, totuşi... Nu mai locuiesc
acolo, am plecat, sau orice altceva — întrun hotel ţi se
poate orice întîmpla.
Un timp, apoi,, nici nam primit vreun răspuns. — Ε
bine aşa — miam spus —, poate să se înstăpînească
uitarea. Şi fiindcă tot mă aflu aci, ia sămi iau rămas
bun de la una din ele, de la cea cu zîmbetele ca mierea,
cea fricoasă de felul ei, în ochii căreia mocneau atîtea
vise cît întrun oraş aglomerat. Nam mai văzuto
niciodată. Adevărat că nu mam prea interesat de ea,
ceea ce nui frumos din partea mea. Deşi, îmi venea
adesea în minte. Avea şi un nume cît se poate de
sugestiv : Winny. încît mă pomeneam uneori, chiar după
mulţi ani, pînă şi în America, căi rostesc numele. De ce
oare ? Nici azi nu ştiu. Poate fiindcă leam fost
întotdeauna recunoscător femeilor care se purtau
frumos cu mine, iar asta aşa se purtase. Nu petrecusem
"împreună timp prea mult, totuşi asta se putea simţi. Că
este o femeie de treabă. Cînd îmi aduc aminte azi de ea,
amintirea ei stăruie în mine ca a vinului : spumoasă,
efemeră şi, cu toate acestea, fericită. Dar să lăsăm
ditirambii. în ultimă instanţă, te gîndeşti întotdeauna
cu plăcere la făpturile pe care abia leai cunoscut şi la
treburile în care ursita ţia rămas datoare cu împlinirea
speranţelor.
în schimb, cealaltă damă neagră, a lui Kodor, deşi
eu întîrziere, mia răspuns totuşi. Se pare că 110 supă
rase citatul meu de beţivan. Cam la o săptămînă,
intrînd la Brighton, recepţionerul îmi întinde pe o tavă
strălucitoare un plic mare, violet, în care nu se găseau
decît aceste rînauri, se vedea cît de colo că scrisul
fusese înadins schimonosit :
12
— Now I am alone. 23 (Evident, tot din Hamlet) Şi, cu toate că nu purta nici o semnătură,
puteam să ghicesc
,tocmai din aceste cuvinte hamletiene, că ea era. Şi la asta, în post
scriptum, următoarea aserţiune simplă : di seară, la orele şapte. Ptii,
drace ! Mă uit la dată : asta fusese ieri.
Oare ce mai puteam spune de această prudenţă şi, în acelaşi timp,
îndrăzneală ? Despre scrisul schimonosit şi ceea ce exprima el : diseară,
la şapte, casa ei este goală, nare "să fie nimeni în ea, în afara stăpînei.
Adică, de fapt, în afara ei şi a mea, noi doi împreună şi absolut singuri.
Aşa ceva nu te face oare să ameţeşti ?
Am dus scrisoarea la nas.
Avea un parfum greu. — Este mosc — am mormăit eu. — Cum să
nu fie mosc — am început să discut parcă cu cineva. — Ştiu şi cum se
prepară, mia explicat odată cineva.
Că asta are efect asupra nervilor, nu mai e nevoie so spun. Fiindcă,
pe lîngă toate, mai era şi de culoare închisă, corespunzătoare
parfumului, iar formatul hîriiei, extraordinar de mare, ca a capetelor
încoronate... Aşadar, eram impresionat din caleafară. Aproape să mă
scuture frigurile. *
Cu toate acestea, am rezistat. Iată de cît eroism sînt capabili unii.
îmi spuneam de asemenea : — La cemi trebuie asta ? Dealtminteri, mă
socoteam un om posomorit. Iam scris aşadar :
(Nam renunţat nici de astă dată la citatele shakespeariene, nu ştiu
din pricina cărei neghiobii, oare nu ca să dreg citatul precedent ? —
Aşadar, iam scris căutînd în Shakespearean Quotations :)
Sîntem urziţi
Din pînza viselor,
Iar viaţa noastră nui decît un vis.
....spunîndui că scrisoarea ei făcuse asupra mea o impresie
asemănătoare cu a celor mai stranii vise ale mele, după care rătăcesc
cu inima aprinsă şi înclinat, cum e globul pămîntesc... Şi alte asemenea
gogeamite fraze. Căci., sămi spună cineva dacă se pot descîlci cumva
asemenea stări ? Şi se poate rezista unei invitaţii atît de ispititoare, ca
aceea trimisă de ea ? Nici dacaş trăi o sută de ani naş putea săi
pricep pe deplin sensul. Acesta era aspectul încîntător al întîmplării.
După care,
cît se poate de simplu :' sînt nefericit că scrisoarea ei mia fost prea tîrziu predată, şi
altele, însă nu mai locuiesc la Brighton (îmi spuneam : chiar aşa să fie ?) — doar
corespondenţa îmi mai soseşte acolo. (Am brodat lucrurile cum sau nimerit.) Iată de
ce, ca nu cumva să mai fiu victima unui accident asemănător, o rog să mă onoreze cu
mesajul ei cu una sau două zile înainte, ca să ştiu cînd mă poate primi şi să mă
fericească 'cît mai cu rînd. — Asta conţine destulă tînjire — am cugetat eu, în timp ce
mai reciteam o dată rîndurile. Ia să mai adăugăm la ele şi un scurt postscriptum,
anume că plec, deocamdată, în treburi de afaceri, însă pînă la urmă voi reveni... Iar
dacă, la toate acestea, mai adaugi încă un buchet (mai mic !) — treaba este probabil
animată. Căci, pînă să mă întorc din voiajul meu imaginar, chestiunea şia pierdut
14
mSau petrecut toate acestea chiar în zilele cînd,
printre atîtea întîmplări de mare interes ale lumii, atenţia
mea a fost nevoită să se concentreze tocmai asupra lui
Spinoza. Adică, spre a fi mai precis : cu o zi înainte sosise
Shakespeare, şi abia după asta nevestii mele, Spinoza.
O, înţelepţi pîngăriţi ! — am cugetat, şimi venea
aproape să rîd, odată ce de unde să fi bănuit că afacerile
mele strîmbe vor arunca lumină asupra trebşoarelor ne
vestei mele ? Căci, dacă Shakespeare înseamnă aici ceva,
atunci şi Spinoza trebuie să însemne ceva dincolo.
Acum, însă, să revenim acolo că stau la Brighton şi nu
ştiu deocamdată ce hotărîre să iau. Această a doua
invitaţie suna pentru trei şi un sfert, sar mai fi putut
telegrafia sau ceva asemănător...
— Ei, la dracu, cemi frămînt atîta mintea ? — miam
spus pe neaşteptate. Şi am pornit îndată, fără să mă uit
îndărăt. însă atît de vijelios, încît Condillacul lam uitat în
autobuz.
— în buzunarul tău se găseşte o legitimaţie de poste
restante, scrisoarea cu papucii, iar tu te mai frămînţi ? —
vorbeam eu de unul singur pînă şin autobuz —, ce mai
vrei, ce altceva doreşti ? Dealtminteri, cît timp mai ai de
gînd să faci pe măgarul olandez al unei poame de
franţuzoaice ?
Tot ce am de spus despre asta este că, cu cît tulbu
rarea sufletească îţi este mai cumplită, cu atît mai uşorx
eşti ispitit de voluptate. Doamne, cum mai alergam ! Cu
gulerul mantalei ridicat, ca unul care îşi ia picioarele pe
după grumaz. Băusem şi la Brighton cîteva păhărele de
chimion, iar acum, coborînd din autobuz, am turnat în
mine, întro măruntă tavernă, nouă păhărele de gin, unul
după altul. îndată ma luat în stăpînire băutura.
— De astă dată, fie ceo fi — miam spus. Se pare că
eram gata de vijelie, cînd colo, chiar dimpotrivă, sa lăsat
o linişte deplină în auzul meu după aceste alcooluri.
Inima şi capul îmi erau ca două băşici goale, picioarele
grele şi ele ; astfel am sunat apoi la uşa doamnei Cobbet.
Întîmplător, am fost întîmpinat şi în casa ei de o mare
linişte.
1
5
Pereţii sînt subţiri — mia şoptit ea îndată. Căci îmi deschisese chiar dînsa uşa, odată
ce eram cu desă vîrşire singuri, Şi, pe deasupra, mai şi şuşotea, ca iady
;Macbeth la teatru... — Să nu vorbesc aşa de tare, mă imploră. . *
Ei, de ce naş vorbi ?
Adică, de fapt, abia puteam sămi deschid gura, atît eram de
emoţionat. Inima îmi bătea în gîtlej, în ceafă aveam o gheară ca de
gheaţă. Fiindcă Mrs. Cobbet navea altceva pe ea decît o fustiţă neagră,
o fustă simplă, însă atît de scurtă, încît nui ajungea nici pînă la
genunchi. Ca şi cum abia acum ajunsese la vîrsta şcolii. Fireşte, nici
asta nu este o bagatelă pentru cei pe care îi interesează aşa ceva. Căci,
se mai adăuga la asta părul dat sfielnic şi angelic pe spate, în schimb,
buzele îi erau sulemenite, acestea însă fără vreo sfială şi nici angelic,
dar numai buzele. Deoarece ea însăşi era nespus de palidă...
Dar Ia ce bun atîtea amănunte ? Sînt un sangvinic,' încît nu mă simt
întotdeauna în stare să mă stăpînesc. Se poate ca şi ea să fi fost la fel,
de unde pot eu să ştiu ? Căci ne~am contopit furios, ca două vîlvătăi
duşmane. Încît clănţăneam aproape din dinţi.
Aşadar, am început să ne sărutăm. îndată chiar, acolo în mijlocul
antreului. însă cît de nesăbuit şi de nemăsurat, întradevăr ! Cei puţin
eu. Căci şi pe asta eu o făceam astfel. Atît de serios, de parcă aş fi vroit
să muşc' din ea.
Ce să fac, odată ce aşa sa întîmplat ?
*
Îmi povestea odată un prieten că, după înflăcărări asemănătoare, se
aşezase cu femeia respectivă să cureţe cartofi la bucătărie. Foarte just,
numai că aşa ceva nu este cu putinţa întrun salon. Aşadar, am fost
stîngaci. Un timp am căscat ochii la pereţi, îmi aduc perfect aminte de
acele momente, în timp ce zvelteţea plutitoare îşi aranja părul undeva
în apropierea mea, Ia oglindă, cu degetele ei delicate, de zînă... iar eu
vroiam săi spun cît e de frumoasă tapeta de pe perete.
Căci era, de fapt, cît se poate de frumoasă, aurită şi de mătase, însă
şi celelalte toate erau foarte elegante, dar cu atît mai mizerabil mă
simţeam eu. Deoarece îmi era nespus de ruşine de sălbatăcia mea, aşa
zău. Naiba ştie ce să însemne, că mai mult ne ruşinăm de vîlvă tăile
naturii omeneşti cînd ele ţîşnesc întrun antreu,
Ϊ.3'— Povestea nevestei mel
16
eCăci asta mă frămînta acum diri caleafară, deşi era
de vina şi dînsa. Păi, cum să nu fi fost ? La restaurant îi
şoptisem lâ ureche, înainte de despărţire :
— Vreau o duzină de sărutări, să nu uiţi.
La căre, ea f
— 6 duzină ? — Şi rîse. — In acest caz, ai să primeşti
in fiecare lună cîte una.
Asta mai treacă. Atîta doar că îşi notase şi ea amă
nuntul, ori tocmai asta era atît de onorabil şi totodată
atît de teribil în toată treaba. Nici nu mai ştiu cum să
mă exprim. Odată ce, întîi prinse să numere :
— O duzină. — La care închise ochii. Şi, prinzîndu
mi capul între mîini, ca şi cînd ar fi fost beată, îmi
decontă toate cele douăsprezece sărutări. Pe urmă, încă
cincizeci de mii. Încît, îmi rămăseseră buzele pîrjolite,
aprinse de pe urma sărutărilor ei.
înseamnă că nu mai era de astă dată, în penumbrele
acestea, aşa cum fusese în luminile localului. Nu
majesta tea aceea echivocă şi nocturnă, cu f 1 usturat
ică diademă femenină, ci una care ia plăcerea în serios,
odată cea ajuns la ea, la fel ca şi mine. Poate că şi de
asta va fi avut acest efect asupra mea. Iar daîă mai
adăugăm la asta şi ciudata şuşoteală menţionată...
Nu degeaba mă temusem eu de aceşti ochi de mură.
Pe urmă, am fost martor cum îl minte pe Kodor.
Fiindcă tocmai sună telefonul.
— Alio — ia spus ea, însă cu glas cîntător şi senin
—, totul e cît se poate de bine, căpitanul nare să vină.
(Adică eu, care şedeam acolo, nam să vin.)
Zicea că miaş fi cerut scuze în scris — îi explica ea
lui Kodor, cu faţa întoarsă către mine —, aşadar Kodor,
dacă nu se simte bine, poate să se culce împăcat. Să se
culce liniştit, la teatru ea nu are de gînd să se ducă in
astăseară...
— Nam chef în astăseară —∙ ia spus ea —, "mă
doare capul, la dumneata voi veni însă diseară. Da, da,
diseară, — Şi reaşeză în grabă receptorul în furcă.
Asta oare ceo mai fi fost ? Zîmbeam în tăcere, de
ţunul singur. Căci, oricît aş fi fost de surprins,
înţelesesem îndată totul. Nam întrebato decît atît :
— Aşadar, Kodor ştia că mai invitat la dumneata ?
IM
Cum să nu ştie ? — făcu ea rîzînd. Fiindcă rîdea şi ea,
rîdeam şi eu. — Dealtfel, el le ştie pe toate
IM
— .Hai, nu mai spune.
— Aproape pe toate — sa corectat ea. iar ochii îi
scăpărară.
Căci Kodor spunea demult că ar dori să mă reînUimească,
avînd o treabă de discutat cu mine...
— Ce treabă ?
Mrs. Cobbet însă nu ştia despre' ce era vorba. Oricum, *
aranjase în aşa fel lucrurile, încît să ne întîlnim în casa ei. —
Iam mulţumit călduros.
13* 9
19
— Atîta doar că ai sosit dumneata primul — mai zise
ea. Numai că, de astă dată, se înroşi totuşi de propriile ei
cuvine. Pînă şi gîtul i se îmbujoră.
Toate acestea corespundeau întocmai cu ceea ce simţeam —
iar ceea ce simţeam nu e uşor de lămurit. Pe scurt : aveam
impresia că sascund aici şi unele mistere, ca îndeobşte în
orice inimă omenească. Fiindcă ce să însemne această
şuşoteală, apoi că zidurile sînt subţiri şi că apartamentul are
ecou ? Pe urmă, să no sun la telefon, odată ce mia dat să
înţeleg şi asta, şi nu acolo, ci încă la local. Căci ei nui face
plăcere să fie sunată.
De ce ? Niciodată nu întreb aşa ceva. Căci nu e bine să ştii
totul, am mai spuso undeva. Nu e bine să afli ce se ascunde în
inimi.
Dar să ne oprim la asta. Avea de gînd sămi dea cele
douăsprezece sărutări, chemîndu1 martor şi pe Kodor. Oare
nu este ciudat ? Am cugetat în sinea mea : ce viaţă o fi şi asta
? — poate căi ţine telefonul şi locuinţa sub observaţie, aşadar
degeaba îşi dă aere amicul meu, lău dînduse că femeile nu au
pentru el nici o importanţă... ce importanţă aveau se putea
vedea şi din aceste puţine semne. In schimb... — asta este,
oricum, mai interesant. Odată ce el era tipul cel mai viclean
din cîţi întîlnisem vreodată — cu toate acestea, să fie oare aşa
de uşor să1 tragi pe sfoară ? — acest lucru îmi stăruia
neîncetat în minte. — în acest caz, eu ce pretenţii aş mai
putea avea ?
Deoarece, în acest caz, atenţia şi grija sînt aici cu totul
inutile. în asemenea chestiuni, se pare că orice grijă este
inutilă.
Că lucrurile stăteau după cum mi le închipuisem o
dovedesc şi cele ceau urmat. Fiindcă sa aprins ţoală, ca o
torţă, şi chiar în clipa cînd a scăpat de Kodor.
— Vai — zice ea —, să plecăm deaici, însă îndată. —>
Şi se apucă să stingă luminile.
Pălise toată de graba cea mare,
— Să plecăm deaici, fără întârziere — repetă ea distrată.
— Mergem la cinematograf — făcu ea pe neaşteptate. —
Da, da, neapărat la cinematograf. Scăpăm cu iscusinţă de
acest bîrlog.
Ştie ea un film ^excelent, departe deaici, întrun mic
cinematograf, vrea neapărat să1 vadă miorii mă cu mine.
— Da, cu dumneata — îi scăpărară ochii. — Căci dorea să
meargă cu mine la cinematograf. — în maşină apoi zise : —
Odată ce nu mie permis să pierd acest puţin timp liber. — Şi
închise ochii.
In fundul lojii apoi, ar fi vrut să se şi sărute. Se proiecta ele
fapt un film din cele afară de sentimental, nu prea mă puteam
concentra, fiindcă nu suport genul. Ei, însă,' se vedea căi
place. (Nu sînt în stare să înţeleg, femeia asta deşteaptă ?) —
Vai, cît sînt de drăguţi — şoptea ea înfiorată. — Oare nu sînt
drăguţi ? — Şi se lipi de mine. Ba, pot spune că ma şi muşcat
— Iubeştemă, în sfîrşit — mă imploră ea în fierberea! de
neînţeles, adică de pe atunci încă şi ostilă... — Sau spunemi
măcar că mă iubeşti. Oare, nu eşti în stare cel puţin so spui ?
— Eşti dulce — iam spus.
— Spunemi că mă iubeşti;
— Eşti superbă — am spus iar.
Dracu ştie cum se face că tocmai atunci nam fost capabil
să rostesc acest singur cuvînt, anume co iubesc. Să fi simţit
oare, şi ea, acest lucru ? Se prea poate. (Numi face plăcere să
mă gîndesc acum la asta.) Numai că, apoi, 1a uitat sau 1a
neglijat. Se prea poate. Fapt este că, nu peste mult, şări în
picioare şi declară că ajunge şi clin asta, adică să părăsim
îndată cinematograful. Lam şi părăsit, în timpul proiecţiei,
fără zăbavă.
în stradă, apoi, avu pretenţia so las singură, odată ce ea
mai avea de lucru în City. (Miau venit în minte, pe onoarea
mea, păsările mele neastâmpărate din tinereţe, micuţele
femele de cuc, care se mistuiau aproape în propriile lor
călduri, alergînd dintro zare în alta !)
— Nai fi dispus să urci pînă la Kodor ? — întreabă ea
deodată. 19
13* 9
21
8Încît nam mai ştiut ce săi răspund la iuţeală.
Adică, în locul ei, să mă duc eu. Fiindcă, în acest caz, nici
Kodor nare să mai fie atît de singur — naş fi dispus săi fac
ei acest serviciu ? Căci, sincer vorbind, nu prea are chef să se
ducă azi la el.
— în acest caz, eu aş fi scutită — adăugă ea, cu zîmbetui
echivoc.
Adică, pe şleau, să fiu amabil să mă ocup eu de Kodor, ca ea
să mai poată zburda niţel în voie. încoace şi încolo.
— Bine, fie — iam spus, oricît de bizară iar fi fost
dorinţa.
Dimpotrivă, nu numai că iam promis, dar am şi încercat să
exercit un efect liniştitor asupra ei, odată ce părea atît de
hărţuită în acele momente.
— înainte, însă, ar trebui dat un telefon, ce zici ? — mia
venit în minte. — îl sun chiar acum. Căci i sar putea părea
ciudat dacă aş da deodată buzna peste el. Dupăâmiazâ nu, iar
acum, deodată, da. — Mă ascultă distrată.
— Oh, crezi ? — întreabă ea şovăind.
Se vedea însă cît de colo că nu mai era atentă, " — Bine,
bine, sună1, ai dreptate. Oh, zise ea cu gin durile aiurea. —
Rămîi cu bine — zise ea brusc.
Şi îmi mai rîse o dată. De parcă şiar fi adus aminte, pe
neaşteptate, de cuvintele de la Brighton, adică de acele clipe
cînd îmi spunea : — chingching — şi înălţa paharul către
mine... de acele momente plăcute. Deci* mai scapără o dată
din ochi către mine, apoi porni pe jos înspre ţelurile sale
secrete, spre centrul iluminat al Londrei. Se vedea că se
grăbeşte foarte.
Iar eu mam uitat uluit în urma ei cîtva timp
*
— Căci aşa sînt eu, un om rău şi fără inimă — răcni
Kodor, aplecînduse din patul cu baldachin. (Fiindcă exa de
fapt culcat.) — Ţiam falsificat iscălitura peo coală, la o
lansare de acţiuni, odată ce miam spus : — iatăI pe Iacob
ăsta, nare bietul o leţcaie, nici slujbă, nici vreun venit... —
Chiar aşa, de îndată ceam pus piciorul în casă. \
lift
22
Insinua, aşadar, oaş fi cerşetor, un om sfîrşit, un coate
goale... — mă şi făcu de două parale, cum se obişnuieşte în
astfel de împrejurări, de cîte ori cineva este cuprins de excesul
de bunăvoinţă...
— Nu ştii nici măcar cu ceai să cumperi cîrnatul pentru
ciorba de mîine — zise Kodor. — Miam spus aşadar : — are
săi prindă bine lui lacob să participe şi el, întro oarecare
măsură, la această afacere cu uleiul,
Pînă şi respiraţia mi sa tăiat. înlemnisem aproape.
— Ceo fi vrînd ăsta de la mine ? — iată care mia fost cel
dintîi gînd. Căci viaţa mă învăţase, între timp că, atunci cînd
ai de a face cu oameni de felul lui, să nu iei seama niciodată la
ceea ce spun, la ceea ce ar vrea să spună, ci la ceea ce doresc ei
de la tine. Odată ce întotdeauna doresc ceva.
Este adevărat, dealtminteri, că eram ameţit dea bine lea
de perspective,
Odată ce acesta era visul meu cel mai îndrăzneţ, de ce aş
căuta să înfrumuseţez faptele ? De cîte ori nu mă gindisem cu
amărăciune : de ce oare nu mă face şi pe mine părtaş la
afacerile sale ? Odată ce o poate face cu un singur deget. Ba,
încercasem chiar să1 înduplec prin aluzii. Degeaba însă, de
fiecare dată degeaba. Nici nu băga de seamă, nu era atent. Mă
lăsa pradă necazurilor mele.
Nimeni nu are dreptul să mă socotească lacom, odată ce nu
sînt. însă cît mă mai spetisem, în vreme ce aceşti misiţi ajunge
săntindă doar mîna. Iar acum am să ajung, în sfîrşit, şi eu
acolo, bătut de o măruntă ploaie de galbeni — ar fi bănuit
cineva una ca asta ? Şi tocmai acum ? Cînd vin dea dreptul
din braţele amantei lui ?
— Ce are a face ? — miam spus. — Aşai viaţa.
Adică, de asta vroia el să stea cu mine chiar azi de
vorbă. Porunci să se aducă îndată un dosar negru, lucios şi
frumos, din care reieşea cu şi mai mare claritate acelaşi lucru :
anume că eu, căpitanul I. St., sînt părtaş la afacerea aceea cu
uleiul, care îl entuziasmase în aşa măsură deunăzi, la aceeaşi
speculaţie ameţitoare, acţionar al unei societăţi holding, de
fapt nici nu mai ştiu al cîtor minuni. Despre asta aveam la
mină şi un document. Cu toate acestea, încă numi venea să
mi cred ochilor.
Fiindcă, oare ce drept am eu la asta ? De ce o face, ce motive o fi avînd ? Sau
să se fi schimbat lumea ?Cînd, apoi, sa făcut deodată lumină. încît sa răs
pîndit aproape soarele în încăpere. Fiindcă prinse s.ămi vorbească
întocmai ca un tată. Cît se poate de confident, despre secretele sale cele mai
intime.
Ce nevoie avea el de mine în această afacere ? Aşadar, ceea ce mă
interesa, aflai chiar de la dînsul. Oare săi trebuiască unui căpitan mai mult
decît atît ?
Odată ce acesta este un alt cîntec, se înţelege. Ε ceva ce poţi crede.
Deoarece sînt obişnuit cu asta, din asta eonstase şi înainte viaţa mea.
Niciodată din sentimentalisme. Adă şi na, iată din ce constă totul.
— Aşadar, el nu este omul care să facă ceva pe gratis, îl cunosc.
— Sînt un misit puturos — mia explicat el — am de gînd să te exploatez
şi pe tine, pînă la sînge, nu sînt milos din fire.
— Vreau beneficii — răcni Kodor. — întotdeauna şi din orice, pînă şi din
sîngele tău. Căci nu trebuie să contezi cîtuşi de puţin pe prietenia noastră.
Am dat fericit din cap.
Fiindcă acolo unde nu există beneficii, el nu se bagă. Nu se bagă în nici
un fel, asta să mio vîr bine în cap.
Ba, îmi va mărturisi chiar pe loc ceva. Are de gînd săi tragă puţin pe
sfoară pe ăştia, mia destăinuit şi acest lucru. Or, tocmai în acest scop avea
acum nevoie de cineva...
Acesta a fost apoi punctul decisiv. Infrîngerea mea totală.
Fiindcă, dacă el avea de gînd să înşele, atunci treaba este întradevăr
cum nu se poate mai serioasă. Încît începusem aproape sămi pipăi în
buzunar cele patru mii de lire sterline.
Căci asta era suma, nu mai puţin. Această nimica toată, urma sămi
zboare în braţe din înaltul cerului.
î
*
Nu avea intenţia să înşele prea de tot, ci doar aşa, puţin.
Cu toate că intenţiona să înşele grosolan, atîta doar că nu destăinuia
decît puţinul.
Dar să scurtăm povestea. Ceea ce mia mărturisit suna astfel :
I
— MAici sînt ele fapt două afaceri „în aceeaşi oală" — sa
exprimat el —, atîta doar că ăştia habar nau de nimic, adică
delicaţii domni de la Brighton. Prima afacere se află la vedere,
din cea de a doua are de gînd să tragă el foloasele — mia
explicat fără ocol —, după ce. aceştia vor fi dat faliment, are să
urmeze adevăratul meu beneficiu...
— Foarte bine.
— Senţelege căi foarte bine — zise Kodor. — De ce să nu
fie bine ? Peonoarea mea ! Sau trebuie să cîş tige şi alţii cît
cîştigă oamenii deştepţi ?
Vorbea în joacă. : — Aşadar, afacerea a doua este cea
importantă, adică vînzarea. Iar asta se găseşte de acum în
mîinile sale. Fiindcă a şi vîndut uleiul, dacă vreau să ştiu. Aici
este miezul problemei.
— Lam vîndut unui bun prieten al meu, lucrurile sînt
simple. De ce să najut un biet prieten aflat la ananghie, mai
ales că maleg şi eu cu cîştig din asta ? Sămi dea, în schimb, o
poliţă, nui aşa ? Ε chiar mai avantajos pentru el să aibă un
pasiv mare, odată ce tot şia pus în gînd să ceară faliment,
sărmanul.
— Ce spui ? — am întrebat, şi pînă şi gura am uitat so
mai închid. Dar cînd a adăugat :
— Numai că eu am cumpărat îndată uleiul de la^el. De la
prietenul meu. Uleiul societăţii, pentru mine —de ce nu laş
cumpăra odată cei ieftin, e clar ! Prietenul meu bun se
găseşte 1a strîmtoare, are nevoie de bani peşin. Lam
24
cumpărat scump, contra poliţă, îl vînd ieftin, contra numerar.
Asta este tot. Căci, la ce iar foiosi atîta ulei în masa de
faliment ? Nu are ce să caute acolo. O marfă atît de fină.
— Or asta este măduva afacerii — a declarat Kodor. —;
Atîta doar că nu leagă de nasul oricărui nătărău acest lucru —
a continuat el cu o forţă covîrşitoare. Nau decît săşi închipuie
cam vîndut uleiul, mă refer la eminenţele cle la Brighton.
Odată ce sînt cu toţii nişte nătărăi. — Oare pricepi cum stau
lucrurile ?
— Cum să nu pricep.
— Eşti un băiat deştept — făcu Kodor. — Aşadar s în
buzunarele lor se va afla poliţa aceea bună, iar χα buzunarul
meu are să se afle uleiul acela excelent —∙ mia explicat eL
Insă, cum se face asta ? Fiindcă nar fi frumos ca el să mai
figureze încă o data în această afacere, fiind el cel ce
răscumpără bunătatea de ulei, nui aşa ? Ar fi cineva în ştare
să spună eventual : înşelăciune î Aici începe rolul meu. Căci
are nevoie în acest scop de un domn distins, de o persoană de
încredere — cum sa exprimat el ironic. Vroia să ştie clacă
înţeleg cum stau lucrurile î
— Cum să nu înţeleg ?
— Fiindcă eşti deştept — zise Kodor. — Este dr*ept că în
ultima vreme are oarecari „divergenţe de vederi" cu ei, adică
cu cei din cîrdăşie, dar va rezolvă el şi asta. — Pun eu şaua pe
ei — făcu el batjocoritor. —Căci se află printre ei unul
obraznic, care şia pus în gînd să compromită această modestă
afacere a mea.
— Cum să ţio compromită ?
— Total.
— Cum total ?
—' Ε un tip scîrbos — zise Kodor.
— Cum ar putea să ţio compromită ? — am întrebat iar.
Probabil că am şi pălit la aceste cuvinte. Oclată ce, este inutil
so mai spun, de astă dată multe depindeau de faptul că
dovada pe care o aveam în mînă valora sau nu ceva.
— Care este ticălosul ? — am izbucnit îndată.
Din acea clipă, Kodor ia spus la fel. Odată ce se găsea acolo
un „ticălos", aşa zău, „un obraznic sadea", care mirosise ceva,
de asta apoi avea de gînd să pună totul sub semnul întrebării,
aşadar convenţia însăşi.
— Cum adică convenţia însăşi ?
— Ma şi dat în judecată — zise Kodor. — Dar lam dat şi
eu pe el.
— în cazul ăsta, nu poate fi altul decît afurisitul acela de
doctoraş bătrîn, chiorul ăla — am strigat plin de amărăciune.
— De unde ştii ? — măntreabă Kodor.
După asta sa lăsat între noi o scurtă tăcere.
— Ce ochi buni are ! — vorbi el în gol, de parcă sar fi
adresat cuiva!
— Spunemi, zău, cum ţiai dat seama îndată ?
— Ehei — am rîs eu, beat aproape de porniri amestecate.
Fiindcă nici ăsta nu e lucru chiar de nimic, ca vicleanul acesta
să catadicsească să laude, în sfîrşit, pe cineva şi, pe deasupra,
în chestiuni de afaceri... — ehei, aşa zău. păi mai observ şi eu
cîte ceva, odată ce şi eu am ochi... — şi cîntam aproape de
fericire. — Ce vrea ticălosul acesta ? — am repetat eu, cu o
nemărginită ironie. Vorbeam despre el ca despre o javră. —
Am fost doar de faţă la înţelegerea voastră, or acolo na fost
vorba de vreo poliţă de acoperire.
Căci din asta consta procesul : anume că ticălosul îi
pretindea lui Kodor o poliţă de acoperire. Odată ce mirosise că
firma, căreia Kodor îi vînduse uleiul contra unor cambii, nu
era o firmă solidă. Recunoştea că fusese solidă înainte vreme,
acum însă nu mai era. Tocmai de asta, Kodor le promisese şi
el cambii la vînzare, adică tocmai cu prilejul cinei de la
Brighton, şi că ei de asta îşi legaseră, de fapt, întreaga
participare.
Mai pretindea apoi pentru sine şi provizie din vînzare, şi nu
pretindea puţin. Mai mult decît ar fi fost să fie partea mea.
Ceea ce era, de fapt, o obrăznicie.
Am susţinut aşadar că nimic nu i se cuvine şi că fiecare
cuvînt al lui e ticăloşie. De ce ara susţinut aşa ceva ? Iertat să
fiu de judecătorii severi. Odată ce beţia este o stare ciudată.
Iar banul te orbeşte, da, aşa este. îndeosebi cînd nu1 ai.
Am susţinut că, deşi eu nu prea fusesem atent cu acel
prilej, fiindcă de ce să fi fost ? nu prea mă interesa treaba, eu
„distram∙4 doar femeile, cucoanele nespus de drăgălaşe şi
distinse aflate acolo, însă pînă şi un orb ar fi putut săşi dea
seama că fusese totul perfectat, treaba era rezolvată. Dealtfel,
întrunirea avusese caracterul sărbătoririi unui eveniment. —
Insă, făcînd abstracţie de orice altceva, domnii rostiseră pînă
şi all right, adică totul e în ordine, şi încă toţi. — Acestea le
am accentuat în mod deosebit.
— Ştiu că aşa sau petrecut lucrurile, şi sînt gata să
depun mărturie în faţa instanţei, dacă doreşti — am zis.
Adică mam oferit de bunăvoie, fără ca el să mio ceară.
Ceea ce era straniu, întradevăr. Mă şi întreb cum de nu mia
rîs în nas.
— Ce ştii tu ? Nu ştii nimic — a răspuns Kodor. îndată
însă renunţă la atitudinea sa. — Nai decît să depui mărturie
— zise el la iuţeală.
26
La care, în sfîrşit, mi-am revenit şi eu. Era cît pe-aci să pufnesc
în rîs
.Căci mă şi vedeam aproape îndreptîndumă orbeşte ca
dobitocul către un. zid,
— Va să zică asta era ceea ce vroise el de la mine ? Deci
nu cumpărarea, nici vînzările...
Şi mă mai apuc săi explic eu afacerile lui ? Acestui
nemernic, ce anume să facă — sînt eu cel care îl învaţă ?
A fost oricum o nălucire bizară asta, mai bizar încă
vîrtejul pe care 1a iscat în mine. O harababură amară,
clocotitoare. Căci se aflau de toate în ea : trupul minunat ai
doamnei Cobbet, dar ceea ce era principalul : cum anume
ajunsesem pînă acolo ? Pînă în anticamera ei ?
Omul este, în concluzie, o făptură ingrată.
Căci apartamentul şi scrisorile ei, faptul că1 chemase şi
pe Kodor la dînsa. ca şi numeroasele şi ciudatele împrejurări
şi amănunte în acel apartament — toate acestea au prins să
se rotească în capul meu, pînă cînd apoi sau oprit la un
singur punct.
— Aşadar, astfel de femeie e aceasta ? — am cugetat
sincer mîhnit,
Aveam impresia co văd cum se grăbeşte cu picioruşele ei
graţioase, ieşind de la cinematograf, odată ce are mereu cîte
ceva de aranjat. De fiecare dată mai are ceva de rezolvat pe
undeva.
*
Nici dacămi sărea cineva în spinare de la un etaj, naş fi
fost mai uluit. Fiindcă asta era cheia tainei, a tuturor
celorlalte : a misterelor şi a dăruirii pătimaşe, anume că
prietenul meu Kodor tocmise o zînă pentru afacerile sale... O
zînă atît de fermecătoare !
Căci mai e în stare oare cineva să spună, în această
stare, nu ? Odată ce intră la el venind din braţele ei ?
Nu ea mă trimisese la el ? Nu ea îmi spusese să vin fără
Intîrziere şi săi ţin de urît amicului ei ?... Nu avusese oare
şi la Brighton acelaşi roi ? Nu fusese prezentă acolo în
scopul de a crea atmosferă, cîştigînd inimile şovăitoare
pentru cauza lui Kodor ?
Am rîs mai apoi copios pe socoteala celor întîmplate»
— Ε mai bine aşa — am cugetat —, o oarecare împăcare
cu gîndul că nam fost un cuceritor chiar atît de teribiL Cu
toate acestea, te simţi plouat in asemenea ocazii. Ca şi cînd
aş fi fost vîrît întro oală cu apă, nici să mai fac vreo mişcare
nu vroiam. Căci numi pria nici faptul că Mrs. Cobbet era o
şireată. O codoaşă în toată legea. Cele de felul ei sînt
poreclite, prin unele porturi, bunici molcuţe, pînă şi de asta
miam adus aminte.
Cum puteam să ies din ciorba asta ?
Trebuia, în orice caz, să arborez un aer de superioritate.
— Oare nau să piardă totul din această cauză ? — am
întrebat mai întîi.
Atîta doar că ăsta avea o ureche foarte fină. înălţă îndată
capul.
— De ce să nu poată pierde totul ? — făcu el cu veselie.
Şi fabrică îndată o mică parafrază pe această ternă. Aşa
cum avea obiceiul. Vroia, evident, să se orienteze.
— De ce nar putea pierde totul ? Năstruşnică întrebare
! Naş putea pierde oare eu însumi ? Pe mine mar cruţa
cineva ? Cel ce muşcă în ceva tare, îşi poate rupe dinţii, cine
iubeşte cîştigul, trebuie să suporte şi paguba. Ce ţi se pare
ciudat în asta ? — întreabă el cu neobrăzare.
Mai luam încă în glumă lucrurile.
— Ascultă, dragă bătrîne, să nuţi imaginezi că sînt
chiar aşa de prost. Nare să se aleagă din asta, în ultimă
instanţă, şi niţică mărturie mincinoasă ? Dacă ar dorio
cineva cu.tot dinadinsul ?
— Mărturie mincinoasă ? — întreabă el îngîndurat.
Da, da, odată ce lucrurile nu stau tocmai aşa, încît
eu să pot depune mărturie în vreun fel. Nu eram atent 3a
discuţiile voastre, o ştii şi tu. Eu mă distram cu cucoanele, şi
mîncam. Or, în acest caz, nam de unde să fiu sigur că sa
perfectat sau ba ceva acolo. Ce zici ? — lam privit drept în
ochi.
— Nai de unde să fii sigur, ai dreptate — zise Kodor.
— Depinde de felul cum judecăm lucrurile. Nimic nu este
sigur — repetă el distrat. Apoi îşi strîmbă uimitor gura,
nemaipomenit de subtil.
— Să fie chiar un necaz prea mare faptul că un lucru nu
este tocmai sigur ? — întreabă el pe neaşteptate.
Ca hoţii, misterios şi la iuţeală.
— Ε păcat să despici firul în patru — adaugă el printre
zîmbete inimitabile.
29
'
zuRepet, totuJ era de o nemaipomenită subtilitate. De
parcar fi ridicat Încetişor vălul de pe nişte învăţături
secrete, nu el, ci vîntul. însă numai pentru o clipă.
Deoarece, îndată după asta, prinse să gesticuleze, să
urle, făcînd un mic tărăboi.
— Asta îţi vine abia acum în minte ? — întreabă el
vesel.
îşi recăpătase deodată graiul,
— Dealtfel, mia cerut el mie ceva ? Interesant. Oare nu
mam oferit de bunăvoie să depun mărturie ?
— Dealtfel, ai vreo slujbă ? — întreabă el deodată.
Era cît peaci săi arunc în cap ceva.
— Auzi, ;astai curată obrăznicie — iam zis. Şi mam
ridicat de la locul meu.
— Te întrebam doar fiindcă rupi hîrtia aceea mică —∙
făcu Kodor. — Nare nevoie de acţiuni — vorbi el de unul
singur.
— Ascultă — mam întors către el şi, nu tăgăduiesc; l
am înşfăcat de braţ. — Nu am slujbă, întradevăr nam. Şi
tu încerci să târăşti în murdăriile tale un om fără slujbă ?
Şia abandonat braţul în mîna mea, fără să icnească
măcar.
30
— Shut up, tacăţi fleanca î — zise el. — Oare ce eşti tu
? — întreabă la repezeală. —■ Eşti cumva fecioară sau
vreun misterios cavaler ? — Vorbea de astă dată foarte
repede, aproape turuia. — Dealtfel : de ce faci atîta tărăboi ?
Spune că nu vrei. Ε cum nu se poate mai simplu. — Spune :
nu vreau !
Cu mîna liberă căută telefonul, care tocmai suna.
— Alio, Lotty, — face el —, este ia mine Iacob. Da, e în
camera vecină. — De ceo fi spus asta, nici azi nu ştiu. A
mai adăugat, însă, şi că el nu se afla în pat —nam priceput
nici sensul acestei precizări. Apoi, din nou, despre mine. A
relatat următoarele : — Nu ştiuse pînă azi cît sînt de nerod.
Mărturisesc că pînă şi de asta am început să mă simt
parcă ceva mai bine. ~
31
— No scot la capăt cu dobitocul ăsta — mai zise el. —
De asta vroiam să fii şi dumneata prezentă cînd voi încerca
să1 înmoi...
Chiar aşa, cu această expresie, cămi va înmuia că
păţîna.
•— Vroiam ca şi farmecele dumitale săi înmoaie inima,
prezenţa dumitale fermecătoare, zîna mea. (Iar asta, bine
înţeles, cît se poate de ironic.) — Odată ce iai căzut eu
tronc, draga mea, dacă nai aflat încă, îngeraşule. — Da, da,
am băgat de seamă şi eu, nu mai spune, la un prostănac ca
ăsta să nu bag eu de seamă ? — Despre ce anume discutăm,
asta nu te priveşte — zise deodată, nemaipomenit de
grosolan. Apoi continuă astfel : — Odată ce eşti o lady şi eşti
şi un înger, bagăţi în cap asta. Iar eu ce sînt ? Sînt un'
fachir — făcu el, parcă fără vreo tranziţie —, da, asta sînt,
dacă vrei să ştii, un fachir, poţi tăia lemne pe spinarea mea,
însă nu întotdeauna, îngeraşule. Căci, uneori, îmi sare şi
mie ţandăra, pe onoarea mea.
Cu asta pufni în hohote de rîs şi reaşeză receptorul în
furcă.
— Poţi tăia lemne pe spinarea lui ! — şi mam oprit în
poartă.
Ciudată vorbă.
— în cazul ăsta, din nou am dreptate. Degeaba se
păuneşte atîta, e cufundat şi dînsul pînă peste cap în dulcele
amor.
Pe urmă, însă, miam văzut de drum. Şi tot atît ele
vijelios precum plecasem de acasă.
Căci, ce mă privesc pe mine necazurile altora ? Princi
palul este că această femeie nu este totuşi aşa cum mio
închipuisem. Asta e tot. Odată ce nu ştia nici cel puţin
despre ce anume discutăm, interesînduse abia cînd credea
că nu mă aflu în cameră...
De fapt, de cemi mai bat capul şi cu asta ? li poate lua
dracul pe toţi, cemi pasă ? Nau decît să trăiască
fericiţi,.sau cum iie voia.
Căci îmi mişunau prin minte cu totul alte gînduri Tre
buia sămi închei, în sfîrşit, urgent socotelile. Odată ce nu
aveam chef să mai plutesc şi pe mai departe în gol.
Am intrat, aşadar, întro circiumă din apropiere.
Am cerut o oca de bere şi, cum rămăsese o bucăţică de
cretă pe masă, probabil de Ia nişte căruţaşi, am şi notat
îndată ceea ce vroiam.
32
Am, înainte de toate, şapte sute de lire sterline bani lichizi
în bancă, şi odată ce~i am, săi notez pe masă".Câci,
capitalurile mele plasate nu mai sînt atît de sigure, seea ce
mai am va fi înghiţit, probabil, de datoriile mele. Asta se
poate neglija, aşadar. în schimb, moştenirea de la tata,
acţiunile Cincinnati Railway valorează şi azi vreo patru
sute, oricît să fi scăzut preţurile din cauza crizei economice.
Se notează deci şi ele aci, la necaz şi asta poate să însemne
ceva. De fapt, asta este toţ» mai mult nu există. Am o mie şi
o sută de lire sterline în bancă, nimic mai mult sub soare, şi
pe pămînt. Oare ee pot să fac cu ele ?
Miam golit chiar şi punga, avînd şi întrînsa vreo
cincizeci de lire. Fiindcă obişnuisem să port asupra mea cam
această sumă, de cîte ori ieşeam în oraş, altfel nu mă simt
bine. La care se mai adaugă vreo optzeci, să zicem, bani
aflaţi acasă...
Cît timp îmi vor mai ajunge oare, dacă rămîn şi pe mai
departe cu această femeie ?
— Ei, o dau pur şi simplu afară din casă — mam ridicat
de la masă. — Nam nici un chef sajung de dragul ei la
puşcărie. Şi nici să mă decavez nam intenţia. Apoi, nu
vreau să cuceresc nici femeile prietenilor mei. Mam săturat
de toate acestea. îmi trebuie iar viaţa de odinioară, sîpiplă,
aspră, animalică. Adică, vreau să trăiesc ca Înainte. Asta
este tot.
Se înţelege, nici nam atins berea: Ca semn că, din
chiar clipa aceea, luase început existenţa mea aspră.
*
Cînd, apoi. întro bună zi am prinso întradevăr de
urechi. Odată ce împinsese lucrurile prea departe.
Căci începuse din nou să înflorească al naibii. Pleca iar
de acasă — de fapt, asta am mai spuso. Numai că din ce în
ce mai des. zilnic aproape.. Lozinca era : — au venit
Lagrangii. Cine erau aceşti Lagrangi ? Nişte nătărăi m
toată legea, atît femeia, cît şi bărbatul şi, pe deasupra, nişte
zgîr Iebrânză, auvergnaţi veritabili. Din ce anume trăiau
aci pe picior aşa de mare, nici azi nu ştiu şi nici nu mă
priveşte. Pe mine mă priveşte doar că se aflau aci. Nişte
brute. Şi de cînd se aflau aici, abia o mai puteam ţine în frîu
pe nevastămea. Una ca asta nu se mai întîmplase înainte.
Se pare că începuse săi fie foarte pe plac viaţa din acest
sumbru oraş. — îmi place nespus această micuţă Londră
bizară — începu ea sămi explice, în felul ei. Despre acest
Babilon !
33
'
Fie, nimic nam zis. Tocmai aveam ceva de lucru acasă,
pe deo parte de la un club, pe de alta de ia o societate de
asigurări maritime, şi ambele lucrări erau urgente, aşa că
stăteam în casă toată ziua, iar ea — niciodată. O astfel de
întorsătură luase viaţa noastră. Fiindcă, uneori se
zburătăcea de dimineaţă devreme, cît se poate de plăcut.
Se împopoţona ca piloţii, apoi cînd îşi punea şi pălă
rioara, iar umbrela o strîngea subsuoară, foarte sus, adică
gătită anume pentru ochii bărbaţilor, atunci se oprea
înaintea mea. întindea către mine palmelei trandafirii şi
îmi dădea să înţeleg că trebuie să pun acolo nişte bănişori.
Puneam, de fapt, cîţiva.
— încă — spunea ea uşurel şi plăcut. — Asta najunge
— făcea ea cu impertinenţă.
Oare cemi închipui eu ? Are de făcut cumpărături, are
nevoie de cutare şi cutare. Odată ce au început sindrofiile şi
spectacolele.
— Foarte bine. — Nam întrebato ce fel de spectacole
începuseră.
Dealtminteri, apucasem să întorc spatele definitiv «vieţii.
Căci mi se făcuse lehamite de ea. Odată ce singură munca
mă mai putea ţine în viaţă, daco fi fost adevărat. Munca îmi
pria. De cîte ori numi vedeam capul de lucru.
Nevastămea cumpăra pahare colorate şi linguriţe aurite,
naiba ştie la ce bun. Poate cu intenţia de aşi invita şi ea
odată prietenele la noi — tocmai cînd mă bătea gîndul de a
dispare. Să plec, să plec zău, iată care era hotărîrea mea
definitivă. Odată ce eram mai convins decît căs viu, că este
o stricată pînăn măduva oaselor.
Căci se întorcea acasă uneori cu altă coafură decît aceea
cu care plecase. Şi nu mă refer la coafurile făcute de coafor
— aşa ceva se observă îndată. Navea cum să presupună că
voi remarca pînă şi asta.
Atîta doar că la Londra* perechile au obiceiul de a se
săruta în pauzele dirltre dansuri, asta se ştie. Oamenii trec
cu vederea în lumea noastră ipocrită, ciudată. Adică,
nevastămea este mai întîi învîrtită temeinic, după care e
dusă după o perdea oarecare...
Cărţile ei zăceau risipite pmri toată casa. Numai romane
de dragoste, de astă dată nici o filozofie. Iar paginile lor erau
mînjite cu ruj, de la degetele pe care le vîra intre buze
înainte de a întoarce filele. Ba, existau în ele şi pasaje
subliniate (unele tot cu ruj, Dumnezeu mie martor), atîta
doar că de asta nu mam mai sinchisit. Pînă nici de domnul
34
Tannenbaum nu mă prea sinchiseam, abia acum îmi aduc
aminte ele el. Cu toate că şi despre el primisem chiar atunci
o înştiinţare. Anume, că domnul Tannenbaum este un tînăr
sîrguincios, student în filozofie şi mai sîrguincios, care sar
putea să ajungă departe, şi altele la fel — iată cemi scria
despre el amicul meu ToffyEderle de la Paris —, şi că
întîmplător e chiar fiul acelui antreprenor de transporturi în
a cărui grijă ne lăsasem mobila cînd ne mutaserăm. Oare să
fi făcut cunoştinţă cu fiul antreprenorului în răstimpul scurt
cît tratasem problema păstrării mobilei noastre, sau îl
cunoştea de mai înainte ? — nam întrebat. In cărţile ei,
bunăoară, cuvmtul .,zvelt" era subliniat în şase locuri, şi
întotdeauna Find vorba c'e bărbaţi. Iar în altă parte,
constatarea: „ochii îi scăpărau", fiind vorba de un chipeş
văcar, autorul fiind Jensen. Iam dat cărţile deo parte. Mai
ales că descoperisem nuvela în manuscris a unei foste prie
tene dea ei, Mrne DeCuv (respectiva fusese, dealtfel, o
actriţă de mina a şasea), în care erau însemnate cu semne
de exclamare următoarele fragmente şi mai demne de luat
în seamă : „Nuţi datorez nimic. Odată ce ţiafti răsplătit
sacrificiile. Prin sacrificii." — Asta însă nu era nimic, fiindcă
abia acum urma : „Nu vrea să fiu infirmă din pricina
voastră, nu am de gînd să ucid de dragul vostru în sinea
mea tot ceea ce sînt. Nu vreau şi nici nu pot să tolerez ea să
violaţi natura în mine cu violenţele voastre. Adică, te rog să
iei cunoştinţă de faptul că sînt aşa cum sînt. Dear fi să
crăpaţi cu toţii, chiar şia tunci."
35
Aşadar, ea este aşa cum este ? Ăsta era un adevărat
mesaj. Preabine, voi fi şi eu aidoma de azi înainte. Şi am so
părăsesc, cu natura ei cu tot, cum şia părăsit Ionică
morcovii, cum se spune pe la noi.— Cine îţi este amantul de
astă dată ? — doar asta aş mai fi dorit so întreb, şi nu
supărat sau amărît, ci cît se poate de simplu şi de obiectiv.
Fiindcă exista în stricăciunea ei şi o uluitoare simplitate,
oare sa gîndit cineva la asta ? La cît este de firesc păcatul
şi, chiar de asta, ce forţă copleşitoare are ? La fel ca visele
noastre. Şi, oare, nu conţine în acest caz şi o doză de ne
vinovăţie ? Odată ce este atît de firesc înrădăcinat în inima
omenească ?
Fiindcă felul cum sa întors acasă pe înserat...
De parcar fi coborît lingă mine din sfere mai înalte, unde
fusese străbătută de aerul pur şi de cîntec, aşa arăta cînd s
a înapoiat din universul ei franţuzesc. Fiecare părticică a ei
era pătrunsă de rîs.
— Mata mai lucrezi ? — făcu ea aşa, ca din întâmplare»
Şi îşi aprinse o ţigară. Iar chibritul îl azvîrli. In timp ce faţa
îi ardea, iar în ochi ii stăruia o visare cotropitoare... Adică,
mijea întrînsa păcatul, în dosul pleoapelor ei pe jumătate
lăsate pîlpîia, ca la pisicuţe. Încît îi simţeam aproape
magnetismul,
Cînd apoi, întruna din zile. sa speriat totuşi. A şi
mărturisito, după oarecari încercări :
— Vai, ce priviri ai !
•— Ce priviri am ?
— Aşa, neclintite. — Şi rise uşor. — Oare eşti supărat
pe mine ?
îmi aduc precis aminte de momentele acelea. Tocmai se
întorsese acasă, îngheţată toată, cu urechile trandafirii, încă
nici nu se dezbrăcase, stătea în salon şi se uita ce fac. Era
noapte. îmi aduc aminte pînă şi de mita ei blană lucioasă,
apoi de liniştea din jur, clar îndeosebi de imaginaţia mea :
că, anume, în măruntele ei urechi, lingă cercei, mai răsună
desigur şi acum muzica, «împreună cu şoapte... iar, în
comparaţie cu ele, eu făceam o impresie prea prozaică, cu
barba mea de cinci zile, cufundat în tot soiul de borderouri...
Poate, însă. săi fi fost şi ruşine.
Aşadar, dacă sînt supărat pe ea ?
Am asigurato că nu sînt supărat defel. Ceea ce era
dealtfel adevărat. Nu mai rămăsese în mine nici urmă de
supărare. Atîta doar că mă plictisiseră cheltuielile ei
nesăbuite. Lucru pe care i lam adus la cunoştinţă, îndată după asta,
chiar a doua zi dimineaţa. Fiindcă hotă rîsem că, de astă dată, ajunge,
nimic nui mai dau, Nu e în stare să se schimbe ? Eu, şi mai puţin. Nui
mai dau. în orice caz, nimic pentru circiumă. Odată ce îşi luase
2i@ obiceiul de a nu se întoarce acasă nici cel puţin ca să mănînce. Ceea
ce era o nerozie.
— De ce nu prînzeşti acasă ? Odată ce masa e plătită ? — am
întrebato calm. — Nu sînt nebun să plătesc de două ori unul şi acelaşi
lucru.
A zîmbit. Şi cu ce aer de superioritate, vă puteţi imagina, aşa cum
numai, o franţuzoaică e în stare. Iar cînd, apoi, zîmbe.tul acesta ţinu
prea mult, împreună cu mimica de dispreţ a buzelor şi cu ridicările ei
din umăr, am apucato frumuşel de ureche, la propriu însă şi nu la
figurat. Am şi zgîlţîito niţel, nu neg.
Calm şi cu tact, ca peun puşti. Fiindcă mă săturasem 4e treaba
asta. Odată ce nici vorbă nu putea fi ca săi destăinuiesc situaţia mea.
Ei, nu !
— Dacă o ţii în felul ăsta, mă ruinezi. Or eu nu am chef de aşa ceva
— atît iam spus. Mai departe : — că banii numi fac pui prin buzunare.
Sînt pe deasupra şi fără slujbă. — Şi toate acestea, după cele
întâmplate, destul de limpede şi de scurt.
Insă, se înţelege, degeaba. Dealtminteri, ochii îi scîn teiau ca
stelele, din pricina că o trăsesem de urechi. Părea o pisică furioasă, care
îşi burzuluieşte blana. Insă, sa răzgîndit între timp.
— Am înţeles, e bine şiaşa — a răspuns ea la iuţeală şi aiurit. —
Dealtminteri^ nu mă interesează afacerile dumitale.
— Ε bine că o ştiu şi pe asta — am zis. — Cînd nu te vor mai
interesa nici banii, am săţi dau din nou.
Era pentru prima oară că i se întîmpla ei una ca asta, în legătură cu
mine, fiindcă niciodată nu ridicasem încă mîna asupra ei. Şi nici nui
refuzasem vreodată ceva, de cînd mă ţineam minte. Nici nu prea ştiu la
repezeală vreun caz.
— Am înţeles — a repetat ea. A sunat şi asta ca o ameninţare. Cu
înţelesul că poate avea bani eîţi doreşte, din altă parte.
După care a dat să iasă, şia lăsat mîna pe clanţa uşii, cînd sa oprit
totuşi şi sa întors către mine. Probabil că mai vroia să spună ceva,
pentru că era foarte palidă, iar buzele îi tremurau. Numai că, apoi,
începu deodată să facă scandal.
Sa aruncat pe jos şi a prins să se sfîşie. Iar cînd am încercat so
ridic, mia căutat din nou ochii cu unghiile.
Ceea ce na fost însă cu putinţă, deoarece iam imobilizat mîinile.
— Ei, ei — iam spus —, ar fi bine să iei seama,' fiindcă sar putea
să te omor.
—∙ Piei din faţa mea ! — sa zbătut ea între mîinile mele. —∙ Piei din
faţa ∙ mea, obraznicule, nu ţie ruşine ?
— Ce spui ? — am întrebato mai întîi. Şi am reaşezato calm pe
duşumea. — Eu să pier din faţa dumitale ? — şi am aruncat cu atîta
forţă una din glastre în oglindă; încît sa făcut ţăndări.
37
Glastra şi oglinda deopotrivă. Camera se umplu de pămînt.
— Mie sămi fie ruşine ? — şi am răsturnat peste ea raftul de cărţi,
cu tot calabalîcul de pe el, încît colţul i sa înfipt în ibricul de lapte, abia
la un pas de creştetul ei.
Pot spune că simţeam o plăcere diabolică. Parcă miar fi curs miere
de stup prin artere, aşa era. Că nu mai eram silit să tac, nici să mă mai
înclin adînc în faţa filozofiei...
— Eşti aşa cum eşti ? — am urlat —, ei bine, voi fi şi eu aşa cum
sînt, ai să vezi, scumpa mea.
Oare mie sămi fie ruşine de acest viermuşor vicios ? Mereu mie ?
Iar ei să nui fie niciodată ?
Apoi, ca un fulger, sa prăbuşit policandrul. Deoarece şi pe acesta îl
smulsesem peste ea. Întîi îl smulsesem, apoi îl trîntisem de pămînt.
Cînd, deodată, avîntul meu sa curmat. Or, şi despre asta sar
cuveni spuse cîteva cuvinte. Fiindcă, în cele din urmă, nevastămea
deschise totuşi gura.
Nu părea speriată defel, dimpotrivă. Era de un calm şi de o
seninătate exemplare.
Odată ce distrugerea plantaţiilor sale o mai suportase oarecum.
Tăcea cuminte între cioburile ei, ca una care nare decît grija de a
rămîne tolănită cît mal confortabil peo ureche. Ca un dulce copilaş care
urmăreşte liniştit cum lumea se năruieşte împrejurul său. Cînd lea
venit însă rîndul şi nesuferitelor sale de pahare noi, de culoare roşie, s
a clintit totuşi. Ba, sa ridicat chiar în capul oaselor.
— Ai înnebunit ? — întreabă ea mai întîi. — Ce faci atîta teatru ?
Sau te amuză ?
Acesta a fost cuvîntul datorită căruia am lăsat din mînă lingura, cum
spun pe la noi ţăranii. Iar ceea c
38
epovestesc de astă dată, o fac în scopul caracterizării aşa
ziselor stări de transă. Fiindcă vreau să fiu compromis. Ce
spuneam adineauri ? Că simţeam o plăcere diabolică parcă.
întradevăr, aşa era. Nici vorbă, avusesem o plăcere prea
mare, mă simţeam suspect de bine.
Nevastămea avea aşadar dreptate. Căci, ce mai vroiam eu
de ia femeia aceasta ? Nimic pe lumea asta. De ce făceam
atunci toate acestea ?
Iată ceam simţit, exact acest lucru. Că sînt gol ca o cutie
de sardele, că nu mai sînt atît de periculos pe cit aş vrea să
par. Că, aşadar, nu mai am nimic de spus, deci totul este fals.
întrun cuvînt, cămi bat gura degeaba, al naibii să fie, iată
ce senzaţie aveam. Insă nu asta este esenţialul. Odată ce
observasem concomitent şi anumită prudenţă la mine, ceea ce
era şi mai interesant, şi mai ruşinos. Tot ce spărgeam din
lucrurile ei îmi făcea o deosebită plăcere, în timp ce eram
atent, cu deplină luciditate ca; bunăoară, ceasul meu de voiaj,
extrem de fin, să nu cumva sămi cadă în mină ? Întrun
cuvînt, luam seama la toate cîte îmi aparţineau, trebuie so
recunosc şi pe asta; căci acesta este adevărul. Fiindcă aşa e
omul.
Adică se sclifoseşte, amarul ei de lume, de asta nam avut
niciodată încredere in natura omenească, după cum nam
avut nici în a maimuţelor, căci prind să se bucure de ele
înseşi. Nu mai puţin în toiul celor mai cumplite pasiuni. Ba,
îndeosebi atunci. De îndată ce îşi observă mîna sau piciorul, şi
ceea ce face cu ele. Şi, de obicei, le observă.
în schimb, starea aceasta are un aspect asupra căruia aş
dori să atrag atenţia. Este clipa cînd omul e prins asupra
faptului, cînd i se demască amuzamentul. Pentru că atunci
devine serios. Şi atunci, devine cu adevărat periculos.
Şi mie mi sa întîmplat aidoma. — Comediant — îmi
aruncase în faţă nevastămea. Avusesem atunci senzaţia că
înlăuntrul meu se porneşte ceva greu, ca o namilă de brută.
Tocmai fiindcă avusese dreptate. Nu îndrăznesc nici măcar
sămi imaginez ce sar fi întîmplat cu noi; căci am mai simţit
că prind sămi tremure şoldurile. Ceea ce la mine e o senzaţie
caracteristică.
Atîta doar că, în clipa aceea, se auziră două bătăi la
uşă. Pasămite se stricase soneria.
★
In faţa mea se afla proprietarul nostru.
încercaţi şi vă imaginaţi scena : în casă zace peo ureche,
între cioburi, nevastămea, iar aici, afară, bă~ trînul şia pus
în gînd să se aleagă din partea mea cu cîte va cravate.
— Nui aşa că iam promis deunăzi nişte cravate ? Iar
prinde bine acum, fie şi una singură, fiindcă are azi zi liberă,
diseară şia pus în gînd să facă o vizită.
Oare ce să mă fac ? Odată ce îi promisesem întradevăr
cravate, două cravate noi.
3
9
'
Şi zîmbeşte îndată, ar dori să se amuze. Îmi comunică următoarele :
— A, a — face—, scumpe căpitane. Am rezolvat între timp şi
problema scării lui Iacob. — Şi prinde sămi explice misterele, poate nu
lipsite de interes în alte împrejurări, ale visului lui Iacob.
Fireşte, sar cuveni sarăt cum ajunsesem la norocul ăsta.
Ε foarte simplu. întro zi, pe cînd mai eram cufundat pînă peste cap
în complicaţii, îmi venise ideea de a coborî la acest bătrîn. îmi spuneam
: ia să am cu el o mică discuţie. îl cîştig de partea mea, ne împrietenim,
cine ştie, sar putea să scot ceva din el. îi scapă o vorbă, şi mie atît mi
ajunge. Căci, ca el să numi spună ceva care să mă intereseze... ei bine,
eram convins că treaba va merge.
Atîta doar că în acel birou afurisit de rece nici să stai măcar de
vorbă nu era cu putinţă. Iar cum problema scării lui Iacob nu fusese în
stare să mă încălzească suficient, îi spusesem, uşuratic, să mă caute o
dată cînd nevastămea nu este acasă, cu care ocazie vom dezbate
subiecte mistice. Ca să1 ispitesc şi mai mult, îi făgăduisem două
cravate.
Iar acum, venise să şi le ia.
— Na venit el doar de dragul cravatelor, numai că deunăzi nu sa
exprimat prea corect. în nici o privinţă. Căci cu scara lui Iacob nu este,
după a sa părere, nici o greşeală, odată ce el a crezut întotdeauna în
viziunile „culcate", cum sa exprimat. Refuză să creadă însă că ar fi
coborît cineva pe muntele Horeb sau unde ? ca să le spună iudeilor ce
să mănînce, bunăoară, sîmbăta — fasole. — Eu dispreţuiesc asta — a
declarat el ritos —, adică mă îndoiesc de autenticitatea întîmplării. Pe
de altă parte, oare nu este o blasfemie să te îndoieşti de orice stă scris
în aceste cărţi revelate — prinse el să se agite în faţa mea. Chiar acolo,
în uşa deschisă, fără întîrziere.
în acest timp, eu mă gîncleam.
— Aşteaptă, îţi aduc cravatele — iam spus deocamdată. Apoi,
brusc : — Nu pot săţi aduc cravatele. Cum să ţi leaduc, odată ce
nevastămea e bolnavă ?
— Vai, vai — exclamă el —, doar nu aşteaptă cumva un copil ?
— Nu aşteaptă nici un copil, are o indispoziţie tredatoare — iam
dat să înţeleagă. — Nu aşteaptă nici un copil.
— Nar fi bine să chemi totuşi un doctor ?
— Nu este nevoie, te asigur — am început eu să1 vrăjesc.
In zadar însă. Căci se mai opri o dată în pragul uşii. Odată ce mai
vroia sămi aducă la cunoştinţă ce surpriză ar fi însemnat pentru el
dacă ar fi aşteptat întradevăr un bebeluş.
— Şi ce surpriză, "zău aşa ! Odată ce „chestiunea" nu avusese nici
un semn prevestitor. Nui aşa ?
— In schimb, oare ştiu, dacă ar fi să fie totuşi vreodată, un bebeluş,
care nume i sar potrivi mai bine ? Presupunînd, bineînţeles, că ar fi să
fie. Dacar fi băiat, atunci i sar potrivi Ebimel, dacă ar fi să fie fată, i s
ar potrivi Nelly. Căci se potrivesc de minune cu numele meu, acest
lucru el 1a adulmecat pe seama mea. îi dau crezare oape ?
40
In cele. din urmă, însă, sa dus. Iar eu nu prea sînt în stare să arăt
ce efect minunat au avut asupra mea aceste variaţiuni. Ca şi, dealtfel,
aerul rece din casa scărilor.
— Ceţi mai lipseşte ? — se întreabă omul. — Oclată ce eşti viu.
Adică, pe neaşteptate îţi dai seama că mai există şi alte lucruri pe
lumea asta.
Dealtminteri, se şi înviorează aproape după momentele de
congestionare. Ε o senzaţie divină, de parcă teai naşte încă o dată.
Nu la fel însă nevastămea.
— Eşti acolo ? — am întrebato, fiindcă baia era încuiată.
— Sînt aici — răspunse ea întrun tîrziu. Căci nu mia răspuns
îndată. Iar eu eram cît peaci să cred că i se întîmplase cu adevărat
ceva.
Dar nu, nu i se întîmplase nimic.
Dimpotrivă, se aranjase cum nu se poate mai frumos. Camera nu,
însă cu atît mai copios propriai, faţă, jurul ochilor şi rochia. Desăvîrşit.
Nu se mai vedea nici o urmă.
Şi, bineînţeles, nu avea habar de mine. Scoase la iuţeală din şifonier
o batistă şi o stropi cu parfum. Cu asta, apoi, se mai învîrti cîtva timp
prin casă, după care se făcu nevăzută.
— Unde te duci ? — am strigat eu după ea.
— Am treabă — zise şi se mistui.
Ca o măruntă arătare blestemată, aşa zău.
Abia atunci am observat că lăsase o scrisorică pe pervazul ferestrei,
pe borcanul cu compot, care scăpase de prăpăd. Conţinea următoarele
rînduri aşternute în grabă :
,,în noaptea asta am să mai dorm în salon. Mîine îmi iau lucrurile".
Ε cum nu se poate mai bine — miam spus.
Acum să mătur acest talmeşbalmeş... nesuferită îndeletnicire. Ca
atunci cînd vîri un căţel în propria lui murdărie. Treaba mergea
anevoie, însă trebuia, numai de ochii gazdei. Cafeaua ele dimineaţă se
vărsase pe covor, amestecată cu niţică pudră, iar apartamentul era plin
de cioburi şi pămînt din glastre, toate scrîşneau sub paşii mei. Or aşa
ceva nu pot să sufăr.
însă, pînă şi policandrul a trebuit pus la locul lui cu chiu, cu vai,
căutate alte becuri, după care am putut sămi văd şi eu de drum. Am şi
plecat îndată. Deşi nu eram prea vesel, însă nici trist nu eram. Nu mai
eram, odată ce de astă dată mă împăcasem cu situaţi^.
Oare ce faci întro astfel de împrejurare, de îndată ce te simţi liber ?
Am luat o trăsură de piaţă, pe urmă însă mam răz gîndit şi am
sunato la telefon pe Mrs. Cobbet. împotriva opreliştei sale, ia să încerc
totuşi de astă dată.
/
— Este singură doamna ? — am întrebato pe cameristă. Cum era
singură, miam spus numele. Adică, de fapt, doar atît că domnul
41
căpitan o caută, vreau să ştiu dacă mă poate primi în cursul după
amiezii.
Nimic nu sa ales din asta. Căci camerista sa înapoiat cu mesajul că
stăpîna sa nu primeşte azi pe nimeni. Asta a fost tot. Motivul nu mi 1a
spus, nici dacă are să mă primească întro altă zi. Nimic mai mult. A
închis de îndată telefonul.
La una ca asta, oricum, nu mă aşteptam, am şi refuzat să dau
crezare celor întâmplate. Să nu mă primească ? — trebuie să fie la
mijloc o neînţelegere. Fiindcă de ce miar spunea ea mie una ca asta ?
Adevărat că o neglijasem, de fapt chiar ea nu mai dorise o
continuare. Nu astfel ne despărţiserăm deunăzi. Dar car fi chiar atît
de rău supărată...
— Ia să vedem ce ascunde această atitudine ? — Şi miam
continuat drumul în trăsură.
Odată ce .aşa mie firea, ceaş putea să fac ? Alţii ocolesc cît pot
jignirile, eu însă le provoc. Poate pentru că numi sînt pe plac situaţiile
echivoce. Sau pentru că refuz sămi cred urechilor.
Adevărul este că am primit întotdeauna jignirile cu oarecare
îndoială. Căci, oare de ce ar căuta cineva să mă jignească întradins ?
Am urcat aşadar la ea. şi iam trimis cartea mea de vizită. La care,
am primit ceea ce căutam cu luminarea.
Fiindcă pînă şi cartea de vizită mia înapoiato. Re gretă, dar nu
prea se simte bine. De astă dată, asta a fost tot.
Pînă şi stomacul a prins să tremure în mine.
Am coborît scara, bîntuit de gînduri destul de bizare. Oare cear
trebui să fac acum ? Să sfărîm şi acest apartament ? Toate
apartamentele din lume ?
Membrele miau fost furnicate de un uşor dezgust. Odată ce ţi se
întîmplă să ţi se facă lehamite de tine însuţi. Şi în ce măsură,
afurisenia ei ! Nu există greaţă de trei zile, care să semene cît de cît cu
halul în care mă săturasem de propria mea persoană.
Oare ce era cu mine ? — Pînă şi Miss Borton mi-a venit în minte. Odată
ce, iată, cum sînt lichidat de ele, una după alta — nu-i ciudat ? Oare, nu
sînt totuşi eu de vină
42
?întrun cuvînt, se întîmplă săţi vină pofta să te nă
pusteşti asupra lumii întregi, să fii supărat pe toţi, iar pe tine
însuţi să vrei să te sugrumi, nu alta. Adică ţîai ieşi bucuros
din propria piele.
Oare ce este mai indicat în astfel de cazuri ? Să te culci
fără întîrziere şi să dormi. Mam gîndit şi eu la asta. Sămi
iau o cameră la vreun hotel, să înghit un somnifer şi să mă
culc.
în loc de asta, am intrat la un psihanalist, a doua oară în
viaţa mea. Pe ăsta, dealtminteri, îl ochisem mai demult, era
cel puţin simpatic. Nam regretat aşadar că lam vizitat. Cu
atît mai puţin cu cît mia fost dat să văd la el şi altceva decît
tezele sterpe ale lui Gregory Sanders. Iam pus următoarele
întrebări caraghioase :
— Cum se face că umblu împleticit prin lume, de parcaş
fi beat ? Că nu izbutesc nicicum sămi orînduiesc modesta
mea existenţă ? Oriceaş face, iese rău. Nu pot aproba nimic
din toate cîte săvîrşesc fau rostesc. Să îi se întîmple şi altora
la fel ?
Psihanalistul rîse.
— Pînă şi mie — răspunse el cu seninătate. — Oare cum
ar putea să fie altfel ? Odată ce lumea asta nu e făcută în aşa
fel, încît să poată fi orînduită.
1
— Obzwar * — adăugă apoi şi rămase dus pe gînduri. —
Obzzoar — zise din nou. Era neamţ insul şi spărgea nuci, căci
zicea că vrea să se lase de fumat. Pînă şi de fumat, msă ceam
putea face ? Odată ce asta este regula. Că, în cele din urmă,
trebuie să renunţăm la toate cu cîte neam deprins anevoie.
— De ce no ştergi ? — ma întrebat deodată. — Odată ce
eşti în stare so faci, peaci ţie calea — începu el săşi frîngă
mîinile din pricina mea. Oare, gîndesc eu, nu e norocos un
asemenea om ? în ce situaţie privilegiată mă aflu ? Să fii
căpitan de vas şi să poţi întoarce spatele acestei întregi
mizerii ? Trebuie să faci oare o viaţă întreagă mereu unul şi
acelaşi lucru ? Să te tîiiguieşti pentru una şi aceeaşi femeie ?
— Dacă nu merge, nu merge, şi gata — făcu el energic.
2
Ducăse pe pustii !De furios ce era, şia aprins o ţigară. Dar
important este că era furios din pricina mea. Ceea ce era,
oricum, frumos din partea lui.
— De cîte ori mai ai de gînd să experimentezi unul şi
acelaşi lucru ? Că nu merge. Cînd ai de gînd să te convingi, în
sfîrşit ?
Cu asta, apoi, ma convins. Fiindcă de asta era vorba în
sinea mea, de cînd mă ştiu. Anume, că refuzam sămi
mărturisesc mie însumi. De exemplu, ca acum, cu această
Mrs. Cobbet, dacă mă jignise sau nu cu adevărat. Nu e, oare,
caraghios ? Sau să luăm cazul nevestei mele. Căci, oare, în
cîte feluri ar mai fi nevoiQ sămi aducă la cunoştinţă că nu
mă iubeşte ? Numi ajunge ceea ce mia demonstrat pînă
acum ? In timp ce eu îmi mai frămînt mintea dacă mă iubeşte.
De parcă miar fi hărăzit să gust pînăn fund toate amarele
îndoieli, pe care le port in mine, din copilărie : anume că nu
înţeleg şi nici nu sînt în stare să cunosc pe deplin această
viaţă.
La care, apoi, iam mărturisit doctorului că şi intenţia mea
asta era. De săptămîni întregi îmi frămînt mintea cu gîndul
plecării. Fără a spune cuiva nici cel puţin ,,Rămîi cu bine". Şi,
ca unul care nici na existat vreodată, sămi schimb pînă şi
numele, nici pe ăsta să nu1 afle vreodată cineva, dacă mai
sînt pe lumea asta.
Iam mai mărturisit că de asta venisem la el. Căci am ele
gînd să iau pe cineva de martor al vieţii mele, înainte de a
părăsi aceste locuri. Nu am pe nimeni. Şi nici nu voi mai
avea, odată ce aşa vreau.
Crede că voi izbuti oare ?
— «Depinde de fermitatea hptărîrii — a răspuns el calm..
— Eu, bunăoară, în «locul dumitale aş faceo, chiar dacar fi
să pier, şi tot aş faceo.
Am murit, iată adevărata fermitate — declară domnul
psihanalist. — însă, înainte de a muri, am mai prins o dată
puteri şiam evadat. Mi sa mai acordat o scurtă păsuire, mai
pot trăi undeva cîtva timp, ca un străin rătăcit pe acolo. Oare
nu asta este adevărata viaţă ?
— Şi nu din asta constă totul ? — zise el cu un aer
triumfător. — Că primim mereu cîteo păsuire ?
1
'
Ajuns acasă, am aprins lumina cu violenţa celui prevenit
din vreme că locuinţa este goală. Că ea na mai aşteptat nici
cel puţin pînă a doua zi, ci şia făcut bagajul... Dar nu.Toate
erau aşa cum rămăseseră la plecare, in plus, ieşeau la iveală,
asemenea unor flori proaspete, pacheţelele cu daruri de
Crăciun. Căci începuse deja să facă tîrgu ielile de sărbători,
spunînd întruna că bate Crăciunul la uşă.
Aşadar, nici o schimbare. Atîta doar că plutea peste
locuinţă o tăcere adîncă, mai adîncă decît cele de pînă atunci
şi, întîmplător, afară de asemenea. O tăcere adîncă, de amurg.
Am stins pentru cîteva clipe lumina, spre a mai sta cîtva
timp în mijlocul odăii ce se întuneca, cu atenţia îndreptată
asupra ferestrei. Afară se lăsau porumbei albi pe acoperişul
clădirilor scunde, luînduşi zborul cu luciri glaciale, înainte de
a poposi în apropierea sfîrle zelor de vînt şia hornurilor, iar
zborul lor alb, prin marea înserare, avu din nou asupra mea
efectul viselor mele de odinioară, de care abia îmi mai aduc
aminte. Sau de parcaş mai fi văzut acoperişurile acestea, pe
vremea cînd încă nu trăiam.
Am început so compătimesc pe nevastămea, pentru că
fusese nevoită să trăiască pînă astăzi cu mine, pe onoarea
mea ! Cu o asemenea brută, căci asta eram. Ce spunea
adineauri psihanalistul acela, acel om cu sîngele şi cu privirile
negre ? Făcuse o remarcă, căreia nui acordasem atenţia
cuvenită.
— Căci eşti dumneata, sau sînt eu de nasul lor ? Uităte
la mine ! Nui păcat de moarte, ca asemenea om săşi lege
viaţa de a altcuiva ? — declarase ei, şi avea dreptate.
îmi spusesem şi eu acelaşi lucru, şi nu o singur^ dată.
Mai rămăsese pe jos un ciob de oglindă, lam ridicat şi m
am privit în el. Am avut din nou acelaşi gînd : are dreptate.
Au dreptate. De nar mai trebui să dau ochii cu ea — cu cine ?
Cu mutra asta respingătoare Am aruncat oglinda.
— Eu am alungato la moarte — stăteam lîngă uşă şi
ascultam. Deoarece aveam sentimentul că nevastămea nu
mai trăieşte.
La care ma pătruns un frig atît de cumplit, încît mam
acoperit cu nişte ţoale, şi anume pe cap, ştiut fiind că el se
acoperă înainte de orice cînd ţie frig. De ce însă cu rochii ?
Nici aşa ceva nu mai făcusem înainte.
— Ei şi ? Orice sa fi întîmplat — am încercat eu sămi
cîntăresc cu obiectivitate situaţia —, cinei de vină ? Nu miar
fi fost totuna dacă ar fi aici, dacă trăieşte sau moare ?
— Da, da, cu toate acestea eu nam voit asta. Fiindcă,
oricum, nam voit ca ea să moară.
Pe lingă toate acestea, lumina electrică ardea şi ea în aşa
fel, încît puteai aţipi la raza ei. Iar dincolo de lumină, pustiul,
ca o forţă prevestitoare de năprasne, pe care o cunosc toţi cei
ce ştiu ce înseamnă îngrijorarea. Iar îndărătul ei, clătinările,
de parcă flori negre sar fi legănat în adînc.
Am aprins aşadar toate luminile, pe urmă leam stins din
nou pe toate.
2
— Sărăcuţa de ea, trebuie să se întoarcă acasă — am
vorbit eu de unul singur.
Şi umblam de colo pînă colo, prin întuneric. Căci
întunericul îmi pria, oricum, mult mai bine. Cu toate acestea,
deveneam din ce în ce mai teribil.
— Dacă vine acum, este în ordine — spuneam la un
moment.
Iar în clipa următoare :
— Mai aştept cinci minute, iar dacă tot nu vine, mă
sugrum cu şorţul ăsta,
Şi nu venea. Cu toate că. dacă ar fi venit... Dumnezeule, ce
ciudat ar fi fost să vină. Poate caş fi fost în stare săi cad ia
picioare.
îmi umblau prin minte mereu chinezii, nu ştiu ele ce,
Probabil din constringere. Muncesc pînă la ultima suflare, în
America sau în insulele Filipine, ca să sugă asemenea
lipitorilor, din pămînt şi din oamenii pămîntului tot ce se
poate suge... Cînd apoi au adunat tot ce le trebuia: cufăraşe
pentru cămăşi, alte cufăraşe pentru şepci şi ghete, şi, fireşte,
o cantitate corespunzătoare de dolari aur sub cămaşă,
pornesc, cu un zîmbet liniştit, către ţărmurile dulci ale patriei
lor. Iar pe vapor, se apucă să joace cărţi.
Nici nu mai opream vapoarele cînd se aruncau, unul după
altul, în mare.
Cu cîtă eleganţă însă ! Pînă şi zborul lor era plin de
dispreţ. Cînd ciripiturile şi ţipetele lor luau sfîrşiţ se putea şti
că acel ce rămăsese fără o leţcaie din tot ce dobîndise cu trudă
ani în şir se mai plimba cîtva timp pe vapor, ba mai şi sucea
în mînă cărţilei de joc lunguieţe, pe urmă : zdup, se arunca în
mare. Iar noi ne vedeam de drum, sub presiunea cea mai
înaltă, nici măcar un felinar nu mai aprindeam după ei.
Odată ce se ştie că oamenii de felul lor muşcă la fel ca fiarele
înfuriate, se apără cu dinţii şi unghiile împotriva vieţii, după
ce şiau jucato la cărţi. Oare, noi de ce nu ? Cei de felul meu ?
Cînd îmi jucasem nu una, ci cincizeci de vieţi.
Am deschis fereastra. Afară, noroi şi ploaie căldicică. O
trăsură încearcă să pornească, însă nu izbuteşte. — Numai
chin. Am închis fereastra.
Lucrurile au continuat la fel. Iam mai recitit o dată
scrisoarea, pe urmă încă o dată. Scria că va veni acasă. Mai
ştiu eu ce nam făcut ? evident, nam ce să spun despre asta.
Ajunge dacă spun că am colindat prin camere de dupăamiază
de la cinci sau cinci şi jumătate pînă la orele trei după miezul
nopţii. Mia fost adusă între timp cina, însă nici nu mam
uitat la ea.
Ajunsesem la concluzia că trebuie să mă adresez poliţiei.
Căci, la gândul că ne aflăm la Londra, oraş pe care ea abia
dacă1 cunoştea, unde străzile au şi cîte cinci nume şi unde
poliţiştii singuri atrag atenţia trecătorului pe unde să nu
meargă, fiindcă trecerea peacolo este primejdioasă pînă şi
ziuan amiaza mare, darmite la o astfel de oră î Era o noapte
ploioasă.
Iar ploaia rîcîia la geamuri, ca şoarecii.
De ce oare dau mereu tîrcoale adevărului ? Nu puteam
scăpa de gîndul că încăpuse pe mâinile unor chinezi,
3
altminteri de ce miaş fi adus aminte de ei tocmai acum ? In
momentele acestea de chin ?
Şi din nou am tras cîtva timp cu urechea.
De astă dată mi sa nărăzit chiar că aud voci şi ţipete de
ajutor prin zid... Mi se păru că văd o încăpere, unde arde pe
masă o lampă cu petrol, a cărei flacără tocmai este
micşorată...
Odată ce nevastămea era de o nechibzuinţă fără margini.,
dincolo de orice închipuire, asta o ştiam de mult. — Pot avea
bani cîţi doresc — îmi spusese ea la despărţire. Cine ştie ceo
fi făcut iar, ca sămi dovedească mie sau săşi dovedească sieşi
de ce este în stare.
4
Tocmai mă hotărîsem să1 trezesc din somn pe bătrânul de
la parter, odată ce starea aceasta nu mai putea fi
suportată...Ca apoi, la orele trei după miezul nopţii, săşi facă
apariţia.
Nu ştiu dacă şi alţii cunosc senzaţia aceasta. Aştepţi
aştepţi îndelung pe cineva, ţi—1 imaginezi de o mie de ori
înaintea ta, apoi, cînd se iveşte, nul∙ mai vrei. în aşa măsură,
încît eşti gata să mori numai să nul mai vezi, Încît te întrebi :
— Pe fiinţa asta am aşteptato, din cauza ei mam perpelit,
oare ea sămi fi lipsit în aşa măsură ?
— De dragul ei era aproape sămi pun capăt zilelor ?
Căci nu era doar un flecuşteţ, neînsemnat şi inutil,
nu numai că nu mai purta nici o urmă a mizeriei din ajun, dar
era şi beată — o femeie ! Aşadar, în această privinţă bănuiala
mea se adeverise.
Fiindcă îşi făcuse niţel de cap... — Şi prinde să rîdă cu
gura plină, ba mai şi cîntă.
Et sans vigueur, Et sans pudeur *,
face ea. — Da, da, ce este de făcut ? Am chefuit puţin; ei
drăcie. Sans phrase 24, am băut.
Nu iam răspuns.
Adică, sa simţit cum nu se poate mai bine... Odată ce
întîlnise o societate pe cinste, în City — turişti parizieni, nişte
rude deale prietenilor ei, de unde să ştiu ? Ei sînt cei ce iau
plătit şampania. Nevestei mele !
— Ba, chiar şi portugaffo, dacă vrei să ştii. Fiindcă, şi asta
am băut. Pentru prima dată, însă, a fost minunat. Care va să
zică, eu acum sînt niţel ameţită, nu e ciudat ? — mă întreabă.
Cuiji, însă, nici de astă dată nu iam răspuns, şia scos micul
portţigaret, şia aprins o ţigară, apoi scotoci din buzunar o
bomboană.
— Don, don — îmi fredonează ea — de ce eşti matale atît
de tăcut ? Căci abia în această seară am aflat cît este de bun
fumul de tutun amestecat cu ciocolată. — Am învăţato de la
un tînăr — se uită ea la mine cu coada ochiului.
Şi cu o atenţie îndrăzneaţă.
Numai că, bineînţeles, toată această maşinaţiune a ei nu
folosea la nimic, deoarece nu prea ştia ce să se facă.
Căci şi asta o remarcasem. Odată ce stătea încă tot în acelaşi
loc, în plină lumină, în mijlocul camerei, întrun singur picior,
iar cu mica ei manta uşoară pe umeri, arăta, de fapt, ca o
măruntă haimana depravată.
— Eşti murdară, eşti depravată — cugetam eu. — Nam
să mă mai ating de sfînta natură din tine, ai dreptate, odată
ce mie scîrbă de ea.
Cum spuneam, ronţăia bomboane, iar ambalajul de staniol
se şi apucase să1 vîre undeva. îl îndesase în sertarul mesei.
— Aşadar, nu are de gînd să plece, nici vorbă de aşa ceva,
căci sa răzgîndit. Sa înapoiat între boarfele ei.
— Toate acestea le ştiam chiar din clipa cînd intrase. Că nu
are săşi mai facă bagajul.
Nu vă puteţi imagina ce ruşine îmi era de toate acestea.
îndeosebi de sentimentele mele, de cele chinezeşti. De felul
cum mă lăsasem prins, iară şi iară. Oare cum fusesem în
stare să mă mîhnesc din pricina ei ? Chiar dacă pentru ultima
dată în viaţă, cum de fusesem capabil de tiisteţe din cauza ei ?
24 Fără multă vorbă (fr.).
5
— Vai — zice ea deodată —, nici nu observi pălăria mea
cea nouă ?
îşi cumpărase, aşadar, şi o pălărie. Nu înţelegeam cum de
o cumpărase tocmai azi, după cele întîmplate. Dar, mai cu
seamă, de ce mio fi atrăgînd atenţia asupra ei ? De încurcată
ce era, sau să fi fost atît de ameţită sau atît de provocătoare ?
Pe cap avea o zdreanţă de şepcuţă.
— Şi cît zici ca costat şapca asta ? — am întrebato.
(Primele cuvinte pe care dealtfel∙ lea auzit din gura mea, de
cînd se înapoiase.) — De unde ai ^vut banii ? Ceruse.
— Nu mai spune. Cine fia dat dumitale bani ?
— Ei, cineva — răspunse ea înciudată. Şi sughiţă după
cele spuse. — Nu ştiu însă cum am săi înapoiez — adăugă ea,
pentru orice eventualitate.
Treaba era din ce în ce mai uluitoare. Aşadar, să se fi
înapoiat acasă, de dragul unei pălării ? Sau ca să mai facă
unele mici cumpărături ?
— Şi cît a costat pălăria asta ?
— Vai — zice ea —, mie tare ruşine. Abia îndrăznesc să
deschid gura. — Şi îşi ţuguie buzele. — Două — rosti
ea, în sfîrşit.
6
Două lire sterline ? — am întrebato calm.In acea clipă
luasem hotărîrea de a o ucide. Acolo, pe loc, în aceeaşi clipă,
fiindcă nui mai acord nici o păsuire. Aştept doar pînă are să
se întoarcă cu spatele îa mine.
— De astă dată ai să mori. — am rostit în sinea mea încă
o dată şi cu desăvîrşită răceală. De parcă şi mintea mea ar fi
voit sămi confirme pornirile.
îi urmăream din priviri mişcările.
Apoi, în clipa următoare, totul sa destrămat în cioburi în
faţa ochilor mei. Încît mîinile, picioarele şi inima mea trăiau
fiecare independent, şi totul îşi pierdu înţelesul. însă cel mai
straniu efect 1a avut asupra mea respiraţia nevestii mele,
îmi mai aduc şi azi aminte lămurit. Sînii ei mititei, felul cum
se ridicau şi coborau în bluză. Ca şi cum pînă atunci naş mai
fi observat cît sînt de durdulii.
în schimb, inima mea era ca de gheaţă — nu rămăsese în
ea nici măcar un strop de dragoste faţă de ea. Nimic nu
rămăsese. în afară de amintirea suferinţelor mele şi de
sentinţă.
— Ai să mori ! — asta era în mine, nimic altceva.
Ea mai stătea tot acolo, sub lustră, unde începu săşi
numere banii cu o blîndă remuşcare. îi număra doar cu o
mînă, da. ca golanii, ca femeile de stradă rezemate de colţul
mesei vreunei taverne, înainte de zorii zilei.
— Cheltuiesc cu nemiluita, şi asta e adevărat — spuse
mai întîi. Pe urmă : — Abia mai am bani. — Şi rise iar.
Asta ceo mai fi fost ? Fiindcă sunase a scuză.
— De azi înainte, însă, zău că nam să mai cumpăr nimic,
pălăria asta a fost ultima.
Apoi, îşi ridică deodată către mine ochii albaştri, ca stelele.
Iar în acest zîmbet al ei era ceva ca o rugăminte sau ca o
implorare.
— Cei de făcut cu femeia asta netrebnică ? — mă
întrebau aceşti ochi.
Aşadar, îmi ghicise intenţiile. Sînt aşa de sigur de asta,
după cum sînt sigur că trăiesc. Şi, de parcă ea însăşi ar fi vrut
să ceară un sfat, dacă so osîndim la moarte.
— Nu, nu mai aştept — miam spus atunci. Se prea poate
să fi schiţat chiar vreun gest prin întuneric. La care, ea zise
brusc :
— Unde mie scrisoarea ? — Şi îşi lăsă bărbia în piept. —
îmi lipseşte o scrisoare — zise ea distrată.
m
— 15 — Povestea nevestei meleCe fel de scrisoare ?
— Scrisoarea numărul nouăsprezece.
— Ce fel de nouăsprezece ? Ce rost are asta ? Obişnuieşti
săţi numerotezi scrisorile ?
— Da.
— Cum, da ? De ce ? — Nu ea le numerotează, ci alt
cineva.
— Cine e acel altcineva ? — Nu răspunse.
— Cine este acel altcineva ? — am întrebato din nou.
Atunci. încă o dată, am mai văzut negru înaintea ochilor. —
Corespondezi aşadar şi cu bărbaţi ?
— Ce fel de bărbaţi ? — îmi rîde ea în faţă.' Ascultă*
dragă Jacques, iubirea mea, toate nu ţi le pot spune,. Nici n
ar fi cu putinţă, nui aşa ? Nici mata numi spui totul.
Se făcu tăcere.
Dealtminteri, sar cuveni să ştiu, dacă maş interesa de
treburile ei, că are de gînd să mai dea acasă un examen,
pentru care trebuie să şe prepare din psihologie. Şi că acela
care îi scrie este un tînăr cît se poate de cumsecade şi bun. El
ia făgăduit, încă la Paris, că are so ajute să treacă hop ui.
Aşadar, limba i se dezlegase dea binelea. — Căci, cemi
închipui eu ? Învăţătura nui mai intră la fel de uşor în cap.
— Ei> vezi. nu totul se poate explica — stăruie ea.
Se făcu tăcere din nou. Nam răspuns. Fiindcă simţeam
că sînt sleit, şi senzaţia asta mă copleşise dintro dată, ca
toate celelalte, în vremea aceea. Simţeam cămi sleise inima,
chiar inima, o simţeam. Pasămite, eram din cale afară de
chinuit.
Deodată apoi, deveni ea cea mai tăre, în chiar acea clipă,
întrun moment.
— Nea DoucDouc — zice ea, de parcă nu sar fi întîmplat
nimic între noi —, ia seama. înapoiazămi scrisoarea, şi totul
este în ordine, în cazul ăsta fac pace.
— Dumneata faci pace ?
— Da. Şi te mai şi iert, vrei ?
Apoi, cu uluitoarea şiretenie şi siguranţă a beţivilor, veni
chiar lîngă mine, aproape căşi abandonă gîtul între mîinile
mele. Iar cu sînii, după obiceiul ei, se rezemă de braţul meu.
— Aşadar, eşti de acord ? — mă mai întreabă. — Şi să nu
te mai porţi aşa de urit eu mine — adăugă —, fiindcă nui
frumos din partea matale. Zău aşa că nui frumos. Mam
întors acasă, şi de astă dată, doar pentru că miera
milă de matale, aşa să ştii. Sau nu mă crezi ?
★ 25
— Ehei, tîrfă, tîrfă, — trebuia eu săi fi spus —, ceî cu
scrisoarea numărul nouăsprezece ? Cu cine corespondezi ? Cu
cine ai chefuit azi ? Nai vrea sămi spui, în sfîrşit, cu cine ai
chefuit ? Şi cine îţi plăteşte şampania ? Cine ţia cumpărat azi
pălăria ? Sau îţi închipui cumva că, spunîndumi cît a costat,
sînt gata să cred orice ? Crezi, oare, că sînt chiar aşa de
,tîmpit, un idiot fără pereche ? asta trebuia să io fi spus.
Nu iam spuso însă.
25 Mica mea brută (fr.),
1
Poate că însemnările acestea au tocmai acest rost. Ca să
repar prin ele ceva, odată ceam scăpat atîtea ocazii în viaţă.
Căci nam făcut nimic şi nam zis nimic, atunci şi acolo, cînd
ar fi fost să fie locul şi momentul. Ce să fac?
Două lucruri au ieşit cu toate acestea la iveală, din cele
întîmplate. în primul rînd : că niciodată nam să fiu în stare
nici so omor, săi stîleesc sau săi strivesc nasul cîrn, aşa cum
avusesem intenţia în atîtea rînduri. Căci, dacă atunci nu,
niciodată de acum înainte. Şi degeaba dădusem exemple cu
cantaragiul. Se pare de multe ori că am de gînd să săvîrşesc
ceva teribil, atîta doar că mă dovedesc a fi neputincios pentru
una ca asta... căci nu izbutesc sămijoierd cu desăvîrşire capul
∙— sau accesele mele de furie să nu fie chiar totale ? Dacăi
aşa, atunci so iau la cunoştinţă, fiindcă va trebui să acţionez
în consecinţă.
în al doilea rînd : se petrecuse totuşi între noi doi, în timp,
o oarecare schimbare. Căci, înainte, cu cît cearta dintre noi
era maiviolentă, cu atît o doream mai cumplit. Fiindcă, pe
vremuri, turbam aproape, mă mistuiam de dorinţă.
Acum, însă, nu. Nu iam spus decît atît :
— Dute şi te culcă. O so rezolvăm şi pe asta, nai grijă,
toate treburile noastre.
2
Asta a fost tot. Din clipa aceea am dormit afară, în cealaltă
cameră, pe divan.încolo, eram prietenos, ba chiar plăcut. Un
adevărat făcător de glume — asta este dovada cea mai bună
că mă vindecam. Încît eram în stare să glumesc cu ea. De
obicei, pe vremea aceea îi spuneam : ma petite brute ceea ce
nu era tocmai spiritual, cu toate acestea eram încîntat de cum
i se potrivea. Sau această expresie : ma petite bibi şi Bibiche,
ceea ce o făcea pînă şi pe ea să rîdă, fiindcă îi exprima şi
pălăria, pălăria aceea de antilopă, valorînd două lire sterline.
Ba, am petrecut împreună chiar şio seară intimă de
Crăciun, ultima. Eram bine dispus. Primiră cadouri frumoase,
vreau să zic şi doamna Lagrange, fiindcă şi pe ea o invitasem.
Era îngrijorată din pricina copilului ei, care se îmbolnăvise,
iar ea rămăsese singură, căci bărbatul plecase săi vadă
copilul, undeva întro staţie climaterică, iar ea rămăsese de
una singură tocmai în seara de Crăciun. Se simţi, cu toate
acestea, destul de bine la noi.
— Vă mulţumesc pentru că maţi ajutat sămi uit durerea,
sînteţi un om simpatic şi inimos — mia spus ea către
dimineaţă, cînd sa dus acasă.
Ba, pînă şi nevastămea părea să fie încîntată de mine.
— Ai fost cu adevărat delicios in astăseară — mia spus
ea întristată, cînd am rămas singuri.
Sar putea să fi fost întradevăr delicios, de unde să ştiu eu
? Fapt este că mă aflam întro formă bună, simţeam că nimic
nu mă supără. Ba, îmi spuneam chiar : — iacă două femeiuşti
netrebnice. Şi ce naş fi dat, în tinereţea mea, să pot petrece
cu ele o seară sfîntă, împrejmuit de căldură şi de mirosuri
delicate, cu un cozonac cu nuci pe masă, în timp ce ele să
turuie, să turuie fără oprire. Cine ştie cînd voi mai avea parte
de aşa ceva ?
Căci, de cîte de toate nu sînt ele în stare, de ce nuanţe —
pe nevastămea o cunoşteam. Despre doamna Lagrange nuţi
puteai face o imagine prea clară. Doamna Lagrange se
înflăcărase. Vorbea despre Esenţă, şi cu acea familiaritate, de
parcă doar ieri ar fi întîlnito. Bolborosea înfiorată prin
întuneric.
Deoarece, între timp, stinsesem lumina, iar pe masă ardea
romul. A
Or, aceste flăcărui albastre au un efect nemaipomenit
asupra celor mistici, fiindcă era şi ea o mistică, să nu care
currivîi să uit. Un soi de filozoafă, pe vremea aceea lumea
gemea de ele.
— Să fie oare cu putinţă ca, odată ce în noi sălăşluiesc
mila şi iubirea, ba chiar inteligenţa, spre a putea judeca
universul, să nu sălăşluiască totodată şi în aceî ceva care nea
zămislit ? — întreba doamna Lagrange, această fiinţă mută
de felul ei. Căci, încolo, era tăcută din fire; însă în seara aceea
i se dezlegase limba, se prea poale ca tot clin cauza copilului
ei. — Să nu existe oare, în Esenţă, tot ceea ce există şi în noi ?
— începu să se frămînie sărăcuţa de ea... şi, cu toate că pe
mine nimic nu mă interesa mai puţin pe vremea aceea ca
Esenţiali zarea şi altele asemănătoare, sau că Spiritul se
revarsă ! aş fi întrebato, cu toate acestea, cu dragă inimă :
3
— Oare prefăcătoria şi înşelătoria sălăşluiesc şi ele în
Esenţă, odată ce ele sălăşluiesc în anumiţi oameni, nui aşa ?
Nam spus însă nimic. Laso să creadă, sărmana, că
sălăşluieşte în Creaţiune şi mila, astfel încît şi copilul ei are
să se tămăcluiască.
Aşadar, era Ό făptură goală ca o tidvă şi, pe lingă asta,
plină de înflăcărare, încît nuţi prea puteai da seama ce rost
are. Ambele laolaltă : ochii aceia uriaşi, în care nu exista
nimic, şi flăcările care ţîşneau dintrînsa, ca un incendiu. La
ce anume so fi referind incendiul acela ?
Nam căutat să aflu. In schimb, am răsucit manivela
micului meu gramofon de argint, am pregătit pentru ele un
grog, şi încă unul excelent, ca să se simtă cît mai bine cu
putinţă. Apoi, din nou am aprins în ceaşcă rachiul, şi din nou
am stins lumina. După care am zis :
— Doamnelor, iată întunericul. Iar inima mea e tocmai
liberă... Cine e dispusă, aşadar, sămi dea o sărutare...
Am şi cîntat niţel, un cuplet frivol.
La care, fireşte, se auzi puţin scîrţîit.
— Vai — face doamna Lagrange — pot săi dau un pupic,
Lizzy ?
Se pare că, drept răspuns, fu ciupită pe sub masă.
Vai — zice ea —, nu cu unghiile. Ce vrei, odată ce e atît de delicios —
începu ea să se roage. (Adică, eu eram atît de delicios — ironice mai pot fi
franţuzoaicele astea !)— Bine, fie — răspunse nevastămea. — Mai întîi,
am să închid ochii.
— Oh — face de astă dată cea cu ochii învăpăiaţi — eşti oricum o
femeie de treabă. — (Adică, nevastămea.) — Şi îşi arătă tîmpla, ca so
sărut acolo.
4
Iam sărutat deci urechea.
în felul acesta trecu frumoasa seară de Crăciun.
Agentul Gregory Sanders îmi spusese odată : (stărui asupra calităţii
sale de agent, fiindcă, deşi nu izbutise să se ridice mai sus în această
trîntă universală, era totuşi mai deştept decît John Stuart Mill. Chiar
dacă nu puteam fi întotdeauna de acord cu el) —, aşadar, mă dăscălise în
acest fel odinioară :
Mîhnirea sapă galerii în inima noastră, iar galeriile acestea îşi
pretind dreptul şi vor să fie umplute din nou. Pretind mîhnire. De asta,
unii oameni nuşi mai găsesc nicicînd şi cu nici un preţ liniştea pe
pămînt.
Iată la ce mă gîndeam de astă dată. Că la fel numi mai găsisem nici
eu liniştea, niciodată şi cu nici un preţ, pe acest pămînt. Acum însă, în
sfîrşit, o găsisem : de parcaş fi învăţat o nouă mişcare, nişte noi melodii.
— Mai zăbovesc aici cîtva timp — aceasta era melodia.. Drept care omul
e mult mai modest. Încît mă şi simţeam mai bine, excelent chiar.
— Cît de mici vă sînt urechile, madame, în schimb, însă, cît de mari
vă sînt ochii. Dacar fi invers, nar mai fi la fel de bine, nui aşa ? — am
întrebato.
— Hihihi — răspunseră amîndouă. Căci oriceaş fi spus, pînă şi cea
mai sfruntată neghiobie, ele răspundeau cu hihihi.
Odată ce aşa este, probabil că aşa şi trebuie să fie. Omul să fie uşor şi
absent, lipsit de greutate, pînă şi cu fiinţa la care ţine cel mai mult. — Ei,
vezi. Asta aş putea so mai învăţ, chiar acum, dacaş mai avea de gînd să
trăiesc vreodată cu cineva împreună.
Adică, mîhnirea săi fie şi taina, şi tot ceea ce mai e întradevăr fiinţa ei
iubită. Căci, de îndată ce nu le mai eşti o povară, femeile îşi şi deschid
inima. De îndată ce nuţi mai aparţii decît ţie însuţi, ele sînt gata să
declare că eşti un om plăcut. Şi asta este tot. Sînt mulţumite de tine
6
— .Să fie, aşadar — miam spus. Şi am pornit îndată
după darurile mele. Şedeau amîndouă cufundate în
bătaia lămpii cu abajur, furate de un cloncănit fericit,
ca găinile. Erau pierdute dea binelea. Privirile le erau
aburite, probabil din pricina romului, şi se pare că din
inimile lor dispăruse tot ce era meschin. Apoi, cum au
tresărit deodată ! Doamna Lagrange primi trei mărunte
batiste frumoase, toate de dantelă. Nevastămea primi şi
ea dantele, şi ce dantele ? Un şal de purtat pe umeri, din
fir gălbui. Acum, încercaţi să vă imaginaţi ce strălucire
te cuprinde cînd te opreşti în faţa lor şi clatini cutia cu
daruri, în timp ce şalul alunecă din cutie şi prinse să se
desfăşoare, ca o şuviţă gălbuie de apă.
★
•— Nu mă mai iubeşti ? mă întreabă ea a doua zi.
încă o dovadă că era deşteaptă. Dacă, după ceasuri
de asemenea tihnă amicală, asta îi venise în minte.
— Cum să nu — iam răspuns, şi la fel de amabil —>
cum să nu te iubesc !
însă nimic mai mult, nimic care să pară mai convin
gător. Asta însă na rnulţumito, fireşte, cum so fi mul
ţumit ? Eu, care o iubisem ca un descreierat, nu mai suit
capabil săi spun mai mult ?
— Căci dumneata erai parcă făcută pe seama mea —
am remarcat cu alt prilej —, însă eu nu eram făcut pe
seama dumitale. — Am rîs. Şi îndată după asta am şi
părăsito, ca să trec în cealaltă cameră. — Aşadar, ispră
visem totul, nu mai aveam nimic de spus, nici nam so
mai doresc vreodată — iată ce simţeam şi ce vroiam.
Puterea aspră a opreliştei şi a protestului, în sfîrşit,
ceea ce numi putusem nicicînd imagina că ar fi cu
putinţă — atîta timp cît sînt împreună cu ea.
Dealtfel, nu mai avea nici o putere asupra mea. Nici
dacă dimineaţa avea ochii încercănaţi, nici dacă o
vedeam către seară cum se lasă dusă de gînduri.
Deoarece vechiul pîrjol se scrumise în mine — vechea şi
frumoasa pasiune, căci asta fusese, ştiam bine. Şi mai
ştiam că fusese mai preţioasă decît tot ceaş mai fi putut
dobîndi vreodată.
Cu toate acestea, aşa vroiam să fie. Căci miar fi spre
ocară dacă naş învăţa nimic din cele întîmplate. Nu poţi
trăi după cum ţio dictează inima, odată ce nu est
7
ecu putinţă, fiindcă o păţeşti. — Pînă şi copacul are scoarţă — îmi
spusesem nu demult, întrun parc oarecare. Şi examinasem copacul.
Sau să zicem că, întro anumită regiune, navigaţia este periculoasă, cu
toate acestea, pe tine necuratul te poartă mereu întracolo — este cu
putinţă ? Iară şi iară ? Orice fel de atracţie sau curiozitate tear fi dus
acolo. Cu alte cuvinte, oricum ar fi fost pînă acum,, de azi înainte nu
mai vroiam.
De astă dată am făcut întradevăr pregătiri ca să dispar. Planurile
mele erau acestea :
Avusesem cîndva un tovarăş foarte de treabă, căpitanul Gerard Bist.
Fusese un băiat simpatic, mare mîn câu, la fel ca mine odinioară, atîta
doar că fusese nevoit să abandoneze. Căci murise săracul, aşa zău,
murise dea binelea, şi încă de pe urma unui accident urît. El,' care
apucase atîtea vijelii, a alunecat pe podeaua de acasă — vroia să
strivească o molie, şi asta 1a costat viaţa. Destinul joacă asemenea
comedii. Mă hotărîsem să pun mina pe actele lui de identitate, aflate la
maicăsa în păstrare. Era o bătrînică foarte săracă, iar mie îmi era
dragă. Din cînd în cînd îi trimiteam chiar cîte ceva, şi o vizitam de cîte
ori drumul meu trecea pe acolo. Trăia la Antwerpen.
De fapt, de asta aveam eu de gînd să mă duc la Antwerpen — sau să
nu fi pomenit nimic încă despre asta ? Nu face nimic, pomenesc acum.
Îmi făceam socoteala că treaba are să meargă, de ce să numi facă
bătrînică acest serviciu ? Or, acestor acte le puteam lua folosul.
Dumnezeu ştie unde, în lumi despre care cei de aci nici măcar nu
visează.
Are să fie şi asta bine. Ideea îmi surîdea.
Aşadar, voi fi de azi înainte Gerard Bist. Iar cum băiatul îmi fusese
simpatic, îmi corespundea şi numele lui.
Cît despre nevastămea, nare decît să rămînă aici, unde se simte
aşa de bine. Fiindcă, despre toate acestea nu suflu o vorbă. .Bani am
săi mai trimit cîtva timp. Cel puţin pînă cînd nam să mă îmbarc
undeva.
Mă mai hotărîsem ca acolo... odată ce acolo nimeni nare să mă
cunoască şi nu mi se va pretinde să fiu inline ceea ce am fost ieri —
acolo, aşadar, voi fi un om tăcut. Odată ce toate acestea, sunetele şi
cuvintele, îndeosebi ale mele, agitaţia zadarnică şi eforturile fără
rezultat se prefăcuseră în capul meu întro masă de nedescîlcit, Doream
deci să nu mai rostesc nici o vorbă, cît voi trăi,. —
Adică încheiasem socotelile atît cu mine însumi, cît şi ca lumea, iar
bunrămasul meu era de natură paşnică. Căci să luăm lucrurile aşa
cum mi le explicase psihanalistul : — trebuie să mori.
Să presupunem că mia sunat ceasul, atîta doar că; înainte, mai fac
o escapadă, şi mai trăiesc cîtva timp pe undeva, după cum mă taie
capul.
Sau apelînd la o altă comparaţie : ceea ce a fost nu mai e nicăieri, iar
ceea ce este, e cîştig curat. Nu mai sînt răspunzător de cele întâmplate
— sînt uşor şi fără povară. Firul ce mă leagă de trecut sa rupt, şi este
8
bine aşa. Căci de ce niaş sinchisi de nişte iluzii de mari proporţii, că
sînt sau nu sînt iubit de cineva ? Pe dracu ! Mă vor preocupa de acum
înainte probleme mai mărunte.
Miam dat la reparat aşadar valizele, am cumpărat tot ce era
necesar sau sar fi putut sămi lipsească peste hotare : îndeosebi unele
instrumente mai fine, cu ajutorul cărora te poţi îndată apuca de ceva,
ba rezolvasem şi cu paşaportul, am făcut rost de ceva valută cînd,
deodată, primesc în holul hotelului Brighton o scrisoare de la miss
Borton, care dorea sămi vorbească. Asta a fost. oricum, o surpriză.
Ţinînd seama de felul cum mă pusese la punct dom . nişoara.
Ii scrisesem doar în trei rînduri, fără însă ca ea să-şi fi clintit măcar un
deget. De cîte ori o chemam la telefon, se ascundea de mine. Mă
dusesem la şcoala de muzică, unde lua lecţii de pian, ca să aflu că
întrerupsese lecţiile. Mă plimbasem prin faţa casei unde locuia -— ce să
mai zic ? Pînă şi pe modista ei o sunasem la telefon. Asta se întîmplase
pe vremea cînd mă războiam cu scrisoarea lui Tannenbaum şi celelalte
fantome ale mele. Cînd apoi nici la toate acestea nu s-a arătat, i-am
făcut vînt domnişoarei. N-are decît să plece. Iar dacă îmi aduceam cu
toate acestea aminte de ea, îndeosebi de clipele cînd mă plimbam sfios pe
sub ferestrele luminate ale hotelului, rîdeam de mine însumi. De
omuleţul blajin care fusesem eu odinioară. Nu eram în stare să pricep.
Fiindcă azi aş fi altfel Azi nu m-aş mai plimba pe sub ferestrele acelea
9'
.Dealtminteri, eram convins că are să mai dea ea
semne de viaţă. O simţeam. Odată ce o cunoşteam eu pe
această domnişoară.
*
Şi iată că se ivise. Oare ceo fi vrînd ? Cică vroia sărni
vorbească, din motive neobişnuite. Iar cuvîiîtul
„neobişnuit" era subliniat. Am rîs şi de asta. Căci unde mă
aflam eu atunci faţă de aceste nuanţe, de „neobişnuit" şi
de „obişnuit" ? Nu sînt eu aşa de rafinat.
Era cît peaci să nui răspund. De astă dată eu să nu
răspund. Cînd, deodată, o zării venind înspre mine în
plină stradă.
Era cam palidă, mia spus îndată că munceşte mult.
Ceo fi muncind ? A pomenit de ceva muncă de artizanat,
şi că se bucură de asta, oclată se săturase de inactivitate.
Şi că ia lecţii de literatură franceză de la doamna La
grange.
— Ce naiba ? Tocmai de la doamna Lagrange ?
— Da — face —, cineva io recomandase. Nu este
ciudat ? — Şi roşeşte uşor.
Ce coincidenţă o mai fi şi asta ? Fiindcă tocmai aflase
că, „de fapt", cucoana se afla în bune relaţii cu nevastă
mea. Aşa să fie ? Iam răspuns : da.
— Şi ce fel de femeie este această doamnă Lagrange ?
— fac eu, numai ca să spun ceva.
— O, nu e de nici un fel — răspunde ea cu dispreţ. Ce
importanţă avea xhiar dacă ea avea părerea despre
cineva că e de nici un fel ? Această mică judecătoare im
pertinentă ? Şi cemi păsa mie dacă doamna Lagrange era
chia^ aşa cum spusese ?
Esenţa m toate era că nici întîlnirea cu ea nu mă im
presionase mai mult decît scrisoarea. Convorbirea
noastră a fost şi ea o nimica toată, căci nam vorbit de fapt
nimic. De scrisoare nici nam mai pomenit, deci nam mai
întrebato nici de motivul deosebit datorită căruia dorise
să mă vadă. Or, cum nici ea na pomenit nimic, miam spus
că este foarte bine aşa, eu nu am nici o vină. Probabil că
se răzgîniise. Ma însoţit un timp, apoi sa dus. Asta a fost
tot
1
0
.Atîta doar că, a doua zi, se afla iar pe străduţa îngusta. Asta. nia
necăjit. Căci trebuie ştiut că pe vremea aceea frecventam pe ia orele
prînzuiui un club maritim, aveam ceva ele , lucru la bibliotecă, datorită
unei însărcinări. De unde o fi ştiind ea că frecventez acest club ?
Fiindcă trebuia so ştie, odată ce se afla acolo. Am şi întrebato îndată.
— Ţio fi povestit doamna Lagrange că am aici de lucru ?
Da. — Mam înfuriat şi mai rău.
Cît de bine sînt informate ele despre treburile mele ! — Ar dori să
stea cu mine de vorbă, în legătură cu o scrisoare dea mea. însă nu ştie
cum sănceapă.
— Oricum — iam spus. La care şiă înălţat puţin capul.
— Fiindcă ea are sămi spună cu toată sinceritatea că multă vreme
na ştiut ce anume ar putea să răspundă la ea. Căci nu neagă că
scrisoarea aceea a făcut asupra ei o impresie ciudată.
— Ciudată, nui aşa, domnişoară ?
Mă roagă să no înţeleg greşit. Au răscolito în aşa măsură cele ce i
am scris... Oare ştiu la ce se gmdeşte3 la care dintre scrisorile mele ?
— Dacă ştiu ? — Am rîs cu poftă. — Ehei, draga rneaj unde sîntem
noi deatunci ? — iam spus. — Asta era atunci. Apoi, îndată : — Ai
întîrziat — am spus simplu. Ceea ce era adevărat. Căci ce anume era în
scrisoarea aceea ? Numai lucruri de care nuţi mai aminteşti cu
plăcere. Dealtminteri, unui strigăt nui poţi răspunde cu întîrziere. —
Sa sfîrşit cu mine — face cineva, la care a doua zi este întrebat ce
anume îl doare. Respectivul rîde, fie şi numai pentru că na murit, ci a
rămas în viaţă.
Despre asta vrea ea acum să stea de vorbă cu mine ?
— Vai, draga mea, asta este ca o chiflă rece — iam spus, sau aşa
ceva.
Şi iam spus adevărate parabole, spre ai demonstra ce anume
trebuie făcut la timpul său, şi ce anume nu mai are rost. Ce crede, de
exemplu, cît timp îi trebuie bunăoară celui însetat apa ? Odată ce
soseşte şi clipa cînd nu mai are nevoie de ea — la asta ce are de zis ? Şi
alte pilde asemănătoare. ι
în timp ce treptat mă potoleam, ceea ce era şi firesc; Căci unde mai
era furia mea de odinioară? îi trecuse
vremea. Cu toate acestea, omul încearcă din nou : vorbeşte/vorbeşte
fără întrerupere. încearcă săşireîmprospăteze furia. în timp ce celălalt
ascultă şi zîmbeşte. Oare Ia ce so fi gîndind ? No.fi avînd omul
dreptate ?
Aşadar : să încerce săşi imagineze situaţia mea, cu cîtă nerăbdare îi
aşteptam răspunsul, sau cel puţin un semn, orice. Miar fi ajuns un
cuvînt, un mesaj. Ce vorbesc ? Chiar şi numai o literă, un ^cocean de
măr, atîta doar să ştiu că este de la ea.
— De la voi, femeile, însă, nu trebuie să te aştepţi la nimic — iam
spus din nou şi la fel de simplu.
Căci, în ce fel se explică faptul că pînă nici la asemenea scrisori nu
se răspunde ? La ce să teaştepţi atunci din partea lor ?
11
— Sau ai avut vreun motiv special pentru asta ? — am întrebato
deodată. Fiindcă, dar dacă avusese unul cu adevărat ? ceea ce abia
acum îmi venise în minte.
— în sfîrşit — zise ea veselă. — Bine că ţia venit asta în minte.
Ochii îi scăpărau.
— Dumneata nu eşti mîhnit din pricina mea şi, cu toate acestea, te
adresezi mie — continuă ea rîzînd.
Ceaş putea oare răspunde ?
_ o — face ea — am avut o mie şi una de motive că nu ţiam răspuns
la scrisoare. Am avut, însă, şi un motiv ieşit din comun.
— Care anume ? — o întreb.
Nu răspunde.
— Care anume ? — o întreb iar.
— Mam logodit — declară ea cu modestie. Şi cu cîtă modestie, zău
aşa, ca o floare de cîmp.
Era cît peaci să pufnesc în rîs, atît era de adorabilă.
— Aşa mai zic şi eu — iam spus îndată. — Îţi dai seama cu cîtă
sinceritate te felicit ? Primeşte omagiile mele neprecupeţite. Şi cine
este fericitul şi minunatul tînăr? Cinei acest cavaler celest ?
Ridică din nou puţin capul.
— O, nu este chiar un cavaler celest — răspunse sumbru. în cele
din urmă însă izbucni : Logodnicul meu este un gentilom, ba este chiar
un nobil, şi nu se cuvine să vorbeşti în acest fel de dînsui. Nu se cuvine.
•— Nu, zău ? Să nui spui cumva — am rîs eu. Şi, de îndată ceam
ajuns sub un copac, iam acoperit mutri şoara de sărutări.
Intre timp, în sinea mea mă întrebam ceo fi zicînd la asta nobleţea
sa irlandeză ? Era o purtare mizerabilă, recunosc, un procedeu
meschin, vreau să subliniez asta, în faţa acelora cărora le place
penitenţa, precum că ştiu : am fost crud şi ticălos. Ce să facă însă odată
ce astfel sa întîmplat ?
Ea plîngea. în ce mă priveşte, în loc de ami fi milă de ea, eram atent
doar la cît de frumos plînge. Fiindcă plîngea întradevăr frumos.
Dealtminteri, există ceva mai minunat decît hohotul de plîns al
tinerelor femei ? Cînd plînsul lor clipoceşte, ca pîrîul sau ca ploaia lină,
stăruitoare de noiembrie, de parcă nar mai vrea niciodată să
contenească ? Ce să zic, pînă şi felul cum şia suflat nasul a fost
adorabil.
în consecinţă, am îmbrăţişato. La care ea mia tras o palmă. în
acest fel neam luptat, sub protecţia unui arbore hibernal... iar eu
rîdeam şi de asta. Cît mă mai lovesc ele pe mine Ζ Şi toate îmi caută
ochii. Atît ea, cît şi nevastămea, nu este ciudat ?
— îmi striveşti pălăria, dracu să te ducăn iad ! — şopti ea cu o
aprinsă amărăciune. — Dealtfel, tatăl meu nare atîţia bani, încît sămi
cumpere în fiecare zi cîteo pălărie.
12
— Tatăl clumitale ? — Asta mia atins oarecum urechea. — Cum
rămîne cu nobleţea irlandeză ? Sau să nu fie adevărată această nobleţe
?
O, poate să nu fie adevărată. Ştiut fiind că domnişoarei îi plăceau
scornirile. Scornirile şl hoinăreala, acestei bizare domnişoare !
— Dracu să te ia — gîfîi ea din nou.
— Nuţi fie teamă, are să mă ia el cu siguranţă — am încurajato
cu toată convingerea. Apoi am continuat : — Acum, spunemi chiar tu,
este frumos ceea ce faci ? Nu vrei sămi dai un singur sărut, odată ce
tot ne vom despărţi. Tu te măriţi, pe mine mă ia dracul. Aşa cum
spuneai şi aşa cum o doreşti. Niciodată nai să mă mai vezi sau, oricum,
nu pare probabil.
în ce mă priveşte, aş fi spus şi mai multe despre acest subiect, unde
anume mă duc şi ce am de gînd să fac, însă situaţia nu era prea
corespunzătoare... Pe urmă, nici nu prea era atentă. Deocamdată,
încerca din răsputeri să scape, se zbătea cu unghiile şi cu dinţii, după
obiceiul femeilor, apoi îşi împleti braţele pe piept, ca nu∙ cumva săi
ajung la buze.
— Nu, nu poţi face cu mine tot ce vrei, mai bine mor. Jmi urăsc
viaţa — hohoti ea.
— Şi eu la fel — iam răspuns.
•— O, însă eu pe toţi îi urăsc, nu iubesc pe nimeni.
— La fel ca mine — iam răspuns şi de astă dată.
— Pînă şi pe părinţii mei îi urăsc — tropăi ea din picioare,
întărîtată evident şi de răspunsurile mele, şi parcă sar fi străduit să
pescuiască dinlăuntrul ei adevăruri din ce în ce mai amare.
— O, deai şti, cum te mai urăsc părinţii mei ! — îmi tăie vorba. —
Taci ! Te urăsc nemărginit.
— De ce mă urăsc ? — aş fi voit so întreb. — Ceo fi avînd ei cu
mine ? Odată ce toate sau petrecut aşa cum a dorit fetiţa lor. Repet,
însă, situaţia se înrăutăţise în aşa măsură, încît nu mai puteai sta de
vorbă cu ea.
— O, deaş avea cel puţin un frate, care să te înveţe minte, să te
ucidă...
Mi lam închipuit îndată pe acest frăţior, căruia îi reped un
cogeamite pumn în nas, încît se răsuceşte ca sfîrleaza prin zăpadă.
Căci, în zadar, aşa i se întîmplă omului chinuit , tot ce gîndeste este
curată ticăloşie.
7 __ O Τ 9
Deşi în hohotele ei de plîns spusese şi asemenea lucruri :'
:— Pînă şi viaţa miai distruso, aşa să ştii. Or, acestea erau vorbe
care sar fi cuvenit a fi luate în seamă, chiar ele către un ins atît de
îndărătnic şi crud ca mine... Nu leam luat însă în seamă.Deoarece, în
ce fel îi distrusesem eu viaţa ? în nici un fel — am conchis în cele din
urmă cu răceală.
13
— Eu team iubit — zise ea, zvmtînduşi lacrimile. — Nam
meritat asta de la tine. Să te porţi cu mine în acest hal. — în zadar te
am iiibit — îmi spuse, iar poşeta ei ţăcăni.
La care iam dat drumul. Fiindcă, în clipa aceea, ceva a luat sfîrşit.
— Şi eu team iubit — iam răspuns cu gravitate. — Chiar dacă nu
crezi, acesta este adevărul. Adio î
— Mai stai puţin — zise ea, de astă dată cu blîndeţe.
Eu însă nu mai vroiam să stau.
— Sînt aşteptat acasă ia masă. Trebuie să mă duc acasă, drăguţe.
Cel puţin deocamdată.
— Cum adică, deocamdată ? Nam răspuns.
— Spuneai că ai să pleci — face ea din nou. — Să fie adevărat ?
Şi, oare, plec departe, unde anume mă duc ? Am zîmbit. Deoarece o
mai rodea cumplit ceva, se vedea cît de colo.
— Hai. întreabămă fără teamă, ce doreşti ? Unde anume mă duc
? în America de Sud. Şi dacă mă duc definitiv ? Da, definitiv mă duc.
Fiindcă nu am nici un chef să mă reîntorc.
— Şi pleci singur ? — întreabă ea în cele din urmă.
— Singursingurel — am rîs eu.
— O, atunci e bine — răspunde ea întunecată, întunecată, cei
drept, însă şi uşurată. Nici cel puţin
na tresărit. Numai în ochi îi mai stăruia un abur de plîns.
★
Atîta doar că nici asta nu putea sămi fie pe plac, vă puteţi închipui.
Odată ce nu asta dorisem. Navusesem de gînd să mă port chiar atît de
urît cu ea.
Iam scris, aşadar, de* astă dată . eu. Naş vrea să ne despărţim în
acest fel. Aş regreta nespus, o rog deci sămi mai prilejuiască o ultimă
întîlnire. A şi venit, în ν tradevăr. Mărturisesc că am făcut mari
eforturi amîndoi : a fost bună şi cu adevărat docilă, ca niciodată încă.
Iar eu, gatagata să înnebunesc, în aşa hal mă străduiam, degeaba
insă. Odată ce, se ştie, aşa ceva este inutil. Nu mai ştiam ce să facem
unul cu altul. Căci aşa se întîmplă. Nu se face să mai alergi după ceea
ce sa dus. Eram neîndemînatic. Iam spus că nam so uit niciodată, or
aşa ceva nu este plăcut sauzi. La care, ea mia dat drumul. Chiar dacă
nu prea îneîntată — însă nici să se prăpădească după mine nu avea de
gînd. Dealtfel, nici asta na fost plăcut. Fiindcă ce anume îşi doreşte
sufletul în asemenea situaţii, ceşi doreşte ?
Sufletul vizează imposibilul, odată ce asta îi trebuie,' asta îi e
esenţa, dorul e în firea lui. Săi alung îndoielile, ca furtuna2 să fiu din
nou vrăjitorul de odinioară, ca
sămi poată spune din nou, cu capul culcat pe umărul meu: — o, a fost
o dupăamiază minunată. Adică, trebuia săi fi spus că o ador, din nou
acest cuvînt simplu, la care toate ar fi fost date uitării. Toate cîte erau
şi cîte fuseseră...
14
în loc de asta, iam ţinut o prelegere despre indieni. Din această
pricină, apoi, era să înnebunesc, odată ce asta a fost o nemaipomenită
neghiobie.
Căci, parcaş fi cîntat cucurigu, aşa sămi ajute Dumnezeu, Ea îmi
spusese odată car trăi bucuroasă cu mine, fie şi peo insulă. Şi ce bine
ar fi fost săi pot de astă dată spune să vină cu mine. Oare ce mă
făceam dacă mar fi crezut pe cuvînt ? Căci ea ar fi venit cu adevărat,
era în stare.
Iam vorbit aşadar despre lumea ciudată spre care aveam ele gînd să
pornesc. Nu este potrivită pentru oricine. (Asta, din prudenţă, probabil,
anume că ei nu i se potriveşte, mie însă da.) Şi am susţinut că dorisem
întotdeauna să pornesc întracolo, în America de Sud. Adevărat că
oamenii deacolo îmi umblau pe" vremea aceea adeseori prin minte,
întocmai ca malaezii cu ameţitoarea lor bucurie de viaţă şi, cu toate
acestea, era curată neghiobie. Fiindcă de ce tocmai acolo ? Cei fără
patrie sînt fără patrie, nuşi mai află nicăieri locul. Odată ce sînt plini
de amărăciune : dacă se întorc acasă, nimic nu le mai prieşte, şi
oriunde sar duce iară şi iară, peste tot rămîn străini, şi pentru
totdeauna. Cu toate acestea, eu pretindeam că la asta mă gîndeam de
mult, fiindcă acolo avusesem întotdeauna de gînd să mă stabilesc.
— Căci, cum trăim noi şi cum trăiesc indienii de acolo ? — am
întrebato pe fetişcana asta, sărăcuţa de ea.
Şi iam ţinut o prelegere despre uitarea de sine. Acestui îngeraş ! Cît
este de strălucitoare pentru cei ca ei pînă şi viaţa în sine... Iam
zugrăvito îndată. Cum stau dupăamieze întregi tolăniţi la umbra
zidurilor, abando nînduşi sufletul jocului de umbre şi lumini şi pe
seama norilor, aşadar pe seama trecerii vremii iar noi nu prididim să
ne mirăm îndeajuns de ceor fi zîmbind mereu ? Fără motiv ? Sau lie
veşnic plin capul de vise ?
— lat A, aşa ar trebui să trăim şi noi — am susţinut eu. — Căci, ce
se află în jurui nostru, aruncăţi privirea împrejur! Naui^i ce huruit ne
împresoară ? Nu simţi cîtă tensiune ? Căci. cum sclipesc aceste geamuri
în oraşul acesta ? Gîndeştete că toate acestea trebuiesc curăţate de
cineva.— Dar căile ferate ? — am întrebato. Aproape că o imploram.
— Odată ce aici totul este sarcină, întreaga viaţă, nuţi dai seama ?
Nu se mai ştie la noi nici cel puţin ce înseamnă bucuria de a trăi...
Şi aşa mai departe. Numi amintesc prea bucuros de toate aceste
neghiobii.
Adică, să fie întradevăr neghiobii ? Nici azi nu ştiu. Probabil că au
totuşi ceva real. De ce, însă, îi explicam toate acestea acelei fete ? Cînd
ea nu asta dorea să afle de la mine. Începu, aşadar, să se grăbească din
ce în ce mai tare.
— O, noi nu sîntem munteni — îmi răspunse. — Sau doar atît : —
O, pe mine nu mă interesează decît patria mea.
Şi îşi accelera paşii. Iar eu, după ea. Vroiam so apuc de un braţ, ca
să se oprească şi să mă asculte. Asta, oare, cum so fi explicînd ? îmi vin
în min'te mari zădufuri solare.
15
— Unde te duci ? — strigaseră către mine nişte femei bătrîne pe
cîmp. Eram băieţel cu guleraş de catifea. — Ia seama, acolo ai să cazi
— strigaseră ele din nou.
Eu, însă, nu le dădusem ascultare. Ca unul care este sigur de sine,
îmi urmam drumul pe pajiştea verde, cu un zîmbet trufaş pe faţă şi cu
femeile bătrîne pe urmele mele. Căci, în acel loc, malul se prăvălea, iar
eu mă pomenii în viitoarea iazului morii, cu splendidul meu guler cu
tot. Fiindcă mă îndreptasem ţintă întracolo.
Aşa şi de astă dată. Ca un somnambul. — Căci se întîmplă ca omul
să nu se poată opri din ceea ce sa apucat să facă. De parcar fi fermecat
sau nar fi decît pe jumătate pe această lume.
I-am vorbit despre plămînii minerilor din carierele de marmură, ca şi
despre uşoara pulbere ce joacă în toate culorile curcubeului prin
ţesătorii... în timp ce aveam senzaţia că nu eu, ci barba moşului meu
vorbeşte din mine, iar o melancolică salcie ar clătina aprobativ din cap...
(Tocmai rătăceam pe lîngă un parc, prin el şi prin împrejurimile lui.
16
)Este firesc să mă fi încurcat din ce în ce mai rău. Aveam
impresia că mie ţeapănă gura, că nu mi se mai mişcă limba
în gură — vroiam să rostesc a, însă spuneam b. Bunăoară :
aveam de gînd săi explic binecuvîntările atitudinilor mai
libertine, ca să mă pomenesc că sînt pe cale de ami trăda şi
fosta mea familie, că încep săi des tăinuiesc cele mai intime
detalii.
Cît este de diabolic acest tărăboi, cînd două făpturi se iau
la trîntă în sufletul meu : tatăl şi marna — una fiind
întotdeauna îngrijorată, fiinţă smguincioasă, veşnic sub
presiune, care cotrobăie mereu împrejurul vetrei, şiun
zjîmbăreţ trîndav şi ironic... Noroc doar că intervine mereu
cîte ceva şi te sileşte să taci.
— Afurisenia ei de lume ! — am cugetat eu amărît — ceo
fi vrînd de la mine această femeie ? So distrez, săi cobor
luna de pe cer ? Odată ce nu mă simt în stare să ridic nici
măcar o pietricică de pe jos. Atît de sleit începusem să mă
simt.
— Hoho — strigaseră către mine nişte hamali de lingă
un camion.
— Hoho — strigasem şi eu din apropierea unei vitrine, de
care, în aiureala mea, era cît peaci să mă izbesc.
Nici măcar cu Rusia nu am nimic dea face — a declarat
domnişoara. ∙
— Hoho, eu însă am. — Căci rămăsesem totuşi la teoria
principală. Pînă la sfîrşit, anume că asta deaici nu este viaţă.
— Fiindcă, ceţi închipui, oare ce fac ăştia ? Din ce în ce mai
multe mine de cărbuni, din ce în ce mai multe obligaţii.
Dealtminteri, de ce îi trebuie lumii această înmulţire ? — l
am întrebat pe acest iepuraş. Pe această copilă.
Dealtfel, a fost ultimul meu strigăt adresat inimii ei. Că 1
a auzit sau nu, nam aflat niciodată. Fiindcă, tocmai în acea
clipă, un cerşetor mia tăiat calea şi astfel a luat sfîrşit goana
afurisită prin Regent Park şi împrejurimile lui. Căci, în timp
cemi cotrobăiam prin buzunare după mărunţiş şi ridicai
capul după ea, mă pomenesc faţăn faţă cu nevastămea.
ή
Nevastămea toatăi zîmbet Se preface că se Bucură de
această neaşteptată întîlnire,
Măi, căpitan uriaş, — îmi spune, şi mă împunge cu degetul
17
.Cică so însoţesc la un anume nobil domn de
Mercier. Acolo este azi o sindrofie, cu punci, pe urmă au
sosit şi nişte nuci din sudul Franţei, din satul ei. De ce,
oare,
nu maş duce o dată şi eu acolo ?
O fi zărito pe domnişoară ? Nici azi nu ştiu, însă sar
putea. Căci, deşi era mioapă, ochii îi scăpărau şi
exprimau parcă dorinţa unei emulaţii.
O clipă am mai revăzut şi privirile fierbinţi ale
fetişcanei. Mă aşteptă la colţul străzii, iar cînd a zărito
pe nevasămea, sa uitat la «mine. Ochii ei nu mai
spuneau de astă dată : — măi, căpitan uriaş. — Nu asta
spuneau.
— O, tu, biet căpitan ! — cam aşa ceva păreau că vor
să exprime.
*
Abia făcurăm însă zece paşi, că mam oprit şi iam
spus :
— Auzi, de ce dracu neam duce acolo ? Nai fi dis
pusă să ne distrăm niţel ?
Era o întrebare ciudată, nu neg. Insă nevastămea
făcuse asupra mea o impresie dea dreptul
extraordinară.
— Spui ceva — răspunde ea prompt. — Hai să
dansăm — face ea obraznic.
Ceaş putea spune oare despre asta ? Acesta era
tonul pe care îl cunoşteam. Iar aici nu putea fi vorba de
nici o eroare, nu era nevoie de explicaţii, odată ce şi ea
mă cunoştea pe mine, o cunoşteam şi eu pe ea. Aşadar,
era ca şi cînd, după o îndelungată rătăcire, omul ar
ajunge, în sfîrşit, acasă.
Cu toate că era ciudat so întîlneşti astfel, din întîm
plare, pe stradă. Ca peo străină. Fiindcă nu era
întocmai ca acasă. Era mai frumoasă. Lucrul acesta îl
constatasem, dealtfel, odată şi la Paris — îmi aduc
precis aminte — în viitoarea de pe Avenue de Trouville.
— Ei, hai, vino — iam spus, în timp ce o priveam
temeinic pe propria'mea nevastă.
Era cu adevăraţ elegantă. O poşetă micuţă din piele de
porc, pantofiori cu talpă de cauciuc din caleafară de
ordonaţi, rnici (vremea mai era umedă, ba chiar cu
ninsori) —, niţică blană pe ici, pe colea, iar principalul
1
8
era un şal de culoarea prunelor, pe piept, foarte frumos,
aproape că te puteai scălda întrinsul, atît de vînăt era,
şi, fireşte
1
9
,îi făcea plăcere săşi cufunde bărbia în el, odată ce era moale.
Pe lîngă asta, mai călca şi înţepat, ca una care ar vrea să
spună : — deşi sînt mititică, sînt şi* eu pe lumea asta. — Am
cugetat în sinea mea.
— Ia sămi mai fac o dată de cap în oraşul ăsta ! Şiam
mai cugetat de asemenea :
— Asta pe mine nu mă mai obligă la nimic.
Iar cînd a intrat în cabina telefonică, spre ai telefona
doamnei Lagrange, am mai măsurato o dată din priviri. —
Hotărît, e o puştancă bine —1 am constatat. Nimeni nar
crede ce are ea, acasă, în dulapurile ei.
— Alio — face ea —, spunele că am guturai şi nam să
pot veni. Am o aventură, imagineazăţi. — Şi rise lase.; ν.
(Am deschis uşa cabinei, ca să aflu şi eu de ce tot rîde.) — Ei,
ghiceşti cinei ? Un bărbat voinic, lat în umeri, înalt... ca
germanii, în opere — ma descris ea. .
— Ei, ce tot spui, cum ar avea barbă ? Navem noi nici un
fel de barbă — zise ea cu picanterie. — Aşadar, nu ştii ? O
femeie atît de cinstită ca mine, şi tot nu ştii ?...
Nam mai auzit restul, fiindcă închisesem uşa, deoarece
luasem subit o altă hotărîre.
— Nu te obrăznici — făcu ea, ieşind din cabină. — Al
naibii, unde eşti şi ce faci dumneata cu mine ?
Am înconjurat cabina telefonică de la un colţ la altul al ei,
ca să nu mă poată ajunge, şi nu iam spus decît : ■— cucu î
— sau am scos o şuierătură, ca odinioară păsările mele, şi am
dispărut la colţul străzii. La care, înciudată, porni singură.
β44
— Madame, vă pot însoţi, îmi daţi voie ? — mam
apropiat atunci de ea şi miam ridicat pălăria. Sa uitat
mînioasă în ochii mei.
— Madame, — iam spus — dacă nu vă deranjez, in
tenţiile mele sînt oneste. V~aş ţine scurt timp tovărăşie.
Scurt şi efemer. Gîndiţivă, să fie ceva rău în asta ? Poţi face
azi cunoştinţă cu oricine, fie şi întrun local de dans. ι — In
acest caz, duceţivă întrun local de dans, domnul mşu, bună
ziua. — Şi mia întors spatele.
β44
Ba traversă pînă şi strada. Iar mie îmi bufni şi inima, în aşa
măsură începuse să-mi placă jocul
β44
— .Madame, — mam luat eu după ea — sînteţi o
apariţie atît de atrăgătoare, zău, pînă şi zîmbetul dumnea
voastră amabil vă trădează că sînteţi franţuzoaică, Dar
mersul mărunt ! în ce mă priveşte, vă pot spune cam fost
toată viaţa un mare admirator al'franţuzoaicelor.
2
3'
— In acest caz, duceţivă la Paris, domnule, acolo veţi putea
admira destule. — Şi mia întors din nou spatele.
— Dar, Madame. — am zis — nu fiţi atît de crudă. Voi încerca să
fac cît mai agreabil acest scurt drum al nostru. Este tot ce vă rog, dacă
aţi binevoi să acceptaţi măr inimoasă. Dealtfel, în curînd am să dispar
de~aici, plec, plec, plec foarte departe, în celălalt capăt al globului,
madame, plec deaici pentru totdeauna. — Fiindcă sînt căpitan de
marină — am spus deodată.
— Ah, sînteţi căpitan de marină, zău ? Un adevărat căpitan de
marină ? — exclamă ea, şi se opri din mers.
La care, eu am răsărit la iuţeală lîngă ea, miam scos din nou
pălăria şi iam spus :
— Căpitanul Gerard Bist.
— în acest caz, mă puteţi însoţi ci ţi va paşi — zise ea cu
obrăznicie. — însă, întrebarea este dacă sînteţi cu adevărat căpitan de
marină ? Fiindcă înfăţişarea nu vă trădează.
Şi ma măsurat din priviri.
— Nu mă trădează ? — am zis eu. Iam povestit,∙ aşadar, că
zăbovisem cam mult pe uscat, cam prea mult, întradevăr, cu siguranţă
că asta se vede în înfăţişarea mea... Deoarece uscatul nu ne prieşte — a
sta pe uscat este fatal pentru marinari, madame. Nici nu ştiţi prin cîte
am trecut 111 acest oraş...
— Nu mai spune. Prin ce anume ai trecut ? — întreabă ea. însă ca
pasărea. — Vorbeştemi despre asta puţin, mă interesează din cale
afară.
— Dumneavoastră vă simţiţi în stare să vorbiţi despre ceva ?
— Dacă mă simt în stare ? — şi ochii îi străluceau îndrăzneţ şi
provocator, încît∙ am rostit deodată :
— Dămi, cucoană, la repezeală o sărutare, căci altminteri îmi trag
un glonte în scăfîrlie.
— Ceai spus ? — întx^eabă ea. Şi păleşte toată.
•— Am îndrăznit să vă cer o sărutare...
— Neruşinatule, piei clin ochii mei, fiindcă îndată chem poliţia.
Asta nu mai e defel glumă — am cugetat.
Ştiam cit era de fără limită în jocurile ei. Ar fi fost în stare, de fapt,
să cheme un poliţist.
— Să mă iertaţi, doamnă, — am încercat ea să dreg lucrurile —
mă judecaţi greşit, nu sînt eu un nemernic, vă pot dovedi sub prestare
de jurământ. Sînt un sangvinic, şiam fost tîrît de avîntul meu. Pe lingă
asta, marinarii sînt oameni neciopliţi aşa că fiţi îngăduitoare. Dealtfel,
nu mă simt eu bine în acest ţinut. Mie atît de agitată inima, zău aşa...
Inima mie rănită, micuţă madame, — iam şoptit la ureche.
— Ah, e rănită ? — întreabă ea. — Ţie rănită inima ? Biet om ! —
îmi răspunde propria mea nevastă.
— Dumneata nai soţie ? — mă fixează ea brusc.
24
— O, de cemi puneţi această întrebare ?
— Deoarece citesc pe faţa dumitale că ai şi o sărmană soţie. Ei
bine, întoarcete la'ea, dacă ţie agitată mima. — Şi ma salutat cu o
uşoară înclinare din cap. — Iată
sfatul pe care ţi—l dau. Şi cu asta, adio, căpitane !
— Nu, madame, nu veţi scăpa atît de uşor de mine, nici dear fi
să mor. Nu mă alungaţi. Aţi pierde ceva neobişnuit, vă asigur,., inima
mea e cotropită în clipa asta de căldură. Vreţi să îngenunchez aici, în
faţa dumneavoastră ? Aş fi în stare să vă iubesc mortal, madame...
Şi mam apropiat de urechea ei :
— De cînd mă ştiu, dumneavoastră aţi fost idealul meu, iată
adevărul. întruchiparea visurilor mele. Abia acum, că vă privesc, îmi
dau seama...
După cum se poate vedea, îi spusesem lucruri ca niciodată înainte.
Adică esenţa celor ce aveam de spus în această viaţă. Cu toate acestea,
nu fusesem în stare să le rostesc pînă atunci. Abia astfel şi în clipa
aceea, deoarece nu trebuia să mă sfiesc, adică de după o mască şi pe ju
mătate în glumă — da, asta aşa era, Tocmai eu nu puteam săi spun
nimic din ceea ce un străin îi destăinuise cu uşurinţă şiîn cîteva clipe.
Plutea peste cartierul unde ne aflam o mare linişte. Fiindcă ne
plimbam şi noi prin Regent Park, şi era dupăamiaza, devreme.
— Doar că aţi uitat un singur lucru, domnul meu, — se întoarse ea
deodată către mine.
— Anume ?
— Că eu am un soţ pe care îl iubesc.
— Ah, dumneavoastră vă iubiţi soţul ?
:— De ce nu l-aş iubi
25
— ?Soţul ?
•— De ce eşti atît de uluit ? Da.
— Şi îl iubiţi din toată inima ? — am întrebat întîi. Pe
urmă am continuat astfel": — Stranie mai e viaţa ! Căci ce fel
de soţ poate să fie acela, Dumnezeule ?
— Ce fel de soţ ? Am săţi spun, domnul meu, e un om cît
se poate de simpatic, iar ceea ce iubesc mai mult la dînsul
este onestitatea lui.
— Adevărat ?
— Da. Cu siguranţă că lai îndrăgi şi dumneata. Ε $reu
de spus cît poate fi de gingaş.
— Să fie chiar aşa de gingaş ?
— Ε plin de atenţii.
— Şi asta. Ce fel de om este el, poate că nu are nici un
cusur ?
— Ba are. Ε mult prea îngrijorat, iată carei este cusurul.
Şi, în felul acesta, e imposibil de trăit. Fiindcă se poate trăi
doar curajos — mă dăscălea nevastămea. — în schimb, ceea
ce e ciudat, este în acelaşi timp şi neamaipomenit de credul...
— Cum credul ? Nu pricep. în ce privinţă este el credul ?
— Este oricînd gata să creadă tot ce născoceşte el însuşi.
— Să fie chiar atît de născocitor ? — Şi iam aruncat ne
vestimi o privire. — Sau o fi avînd o imaginaţie maladivă ?
— Are o imaginaţie neastîmpărată — mia corectat ea
spusele.
— Aşa, aşa — am zis eu — ce ciudaţi sînt unii oameni !
— De ce, îi sînteţi cumva fidelă ? — iam pus pe neaşteptate
întrebarea.
Şi parcă pînă şi oraşul ar fi ciulit urechea îă cuvintele
mele, atît de mare se aşternu liniştea în preajma noastră.
— întrebarea aceasta te face să rîzL — făcu ea.
rîs ansă. — Ε atît de drăgălaşă nerozia că sălăşluieşte în el
— mia explicat ea cu blîndeţe. — Dumneata eşti întocmai ca
soţul meu, pe Dumnezeul meu, semeni cu el. Fiindcă la ce vă
aşteptaţi cînd puneţi asemenea întrebare i La da sau la nu ?
— Fireşte căi sînt fidelă — răspunse ea cu asprime şi, roşind
niţel. — Toate femeile sînt fidele,
toate, nu ştiai ? Dacă no ştiai, so afli acum, stimate
căpitane.
— Aşa, aşa — am zis eu. Apoi mam însufleţit deodată.
—' Păi. în cazul ăsta, e un adevărat paradis acest pămînt —
iam spus. — Aşa zău. Îndeosebi, în cazul dumitale. Odată ce
amîndoi sînteţi desăvîrşiţi, atît soţul, cît şi dumneata, oare
nu e minunat ? Odată ce dragostea şi fidelitatea merg mînăn
mină, ca surorile gemene prin nişte cîmpii elizee...
1
Este inutil să spun că însufleţirea mea avea o nuanţă
dureroasă, în schimb amărăciunea ceo conţinea nu se
referea doar la cele prezente. Se referea şi la altele. Căci eu
eram de pe acum în altă parte. Totul părea un vis neaşteptat.
Jar visul era acesta :
Se făcea că mă duc spre casă, în apropiere de Kuilen
burg, către casa unchiului meu. Imaginea îmi era clară :
stradă ploioasă, clădire gălbuie, pălăria mie trasă adine pe
ochi, iar la stînga se găsesc nişte ţărani. Şi tatăl meu strigă
în urma mea : — Hei, domnişorule, Mijnheer, ceai de gînd ?
Vrei sajungi domn sau o paiaţă a femeilor ? — în timp ce
ţăranii se amuză copios de vorbele lui. Rubedeniile.
Iar mie îmi mai răsuna puteinic în auz rîsul lor. Ceea ce
nu era a bună. Da' chiar atunci nevastămea zise :
— Ei, hai odată, maimuţoiule ! Miai promis doar să mă
duci undeva. Dealtfel, miau îngheţat mîinile — puse ea
capăt acestei stranii răfuieli.
Şi îşi vîrî îndată mîna măruntă în buzunarul meu.
★
Ţipa şi rîdea în acelaşi timp, iar cînd se speria prea tare,
se agăţa cînd de nasul meu, cînd de urechile mele. Unii
rîdeau pe socoteala noastră.
Fiindcă o dusesem la patinaj. Zburam cu ea ca un smintit,
ba o mai şi ridicam în aer, continuîndumi în acest fel zborul
pe gheaţă.
După o vîrstă anumită, lucrul acesta te pune la grea
încercare. Căci, oricît de uşoară să fi fost povara, trebuia să
alergi cu ea, şi încă peo gheaţă moale ! Gîfîiam ca o
locomotivă, iar uneori aveam senzaţia că mă sfîrşesc.
2
'
Să nuţi dau drumul ? — o întrebam atunci.însă nui
dădeam drumul, ci îmi terminam acrobaţiile tot atît de fără
greş, ca odinioară. Atîta doar că deveneam la sfîrşit serios.
De parcaş fi simţit moartea la spatele meu sau, şi mai
curînd, în mine însumi : poate în artere.
;
— Vezi, tu nu miai făcut niciodată curte — zise ea
mîhnită, cînd am intrat la căldură, în restaurant. — Nu mai
curtat niciodată.
— Curtat ? — am întrebato.
— Da, da, e nevoie de curtat — mai zise ea, iar cuvintele
ei semănau cu un ultim suspin adresat tinereţii duse.
— De ce eşti mîhnită cînd mai eşti tînără ? — iam şoptit
la ureche. Ea însă refuză sămi dea crezare, se întristase.
— Pînă şi eu sînt tînăr încă — iam spus mai tîrziu. Mai
fac pe grozavul cîtva timp, vreo doi sau trei ani — iam spus
rîzînd.
Apoi am rămas cu ochii duşi la vasta, la marea înserare.
De parcă de acolo aş fi aşteptat un răspuns. Aşa să fi fost
oare ? Sămi mai fi rămas un pic de răgaz ?
Întîmplător, apusul de soare a fost frumos. Zarea se
înroşise, iar de jos se zăreau scînteieri albastre, în apropierea
stratului de gheaţă, spumoase şi reci. Şi era o pace fără
margini, o linişte minunată.
— O înflorire artificială — am surîs eu în gol.
Tăceam. Ea sorbea un punci fierbinte (asta îi coman
dasem, şi ca o recompensă pentru că o ademenisem de la
sindrofia lui de Mercier), în timp ce eu fumam în tăcere,
peste creştetul ei.
Şi, ca să nu uit, iam mai spus de astă dată următoarele :
— Aş fi fost în stare sămi dau viaţa pentru dumneata;
atît de mult team iubit.
«— Şi ţia trecut ?
— Da, zău, mia trecut.
•— Păcat.
— Păcat, zău — am răspuns. — Sau poate că nui păcat.
Fiindcă nu se cuvine să trăieşti aşa de pătimaş. Dar să
începem eventual o nouă viaţă :— am propus eu zîmbind. —
Nai vrea, dragă ?
— Ba aş vrea — răspunse ea, şi plînse.
Atîta doar că nu astfel, ci altminteri aveau să se petreacă şi de astă dată
lucrurile. Căci nu numai că no iubeam mai puţin... Viaţa no poţi nici calcula,
nici planifica. Sînt nevoit să încep cu aceea că, încă din restaurantul acela,
am început să fiu zgîlţîit de frisoane.. Odată ce era un restaurant prost.
încălzit (dealtfel, la Londra se încălzeşte mizerabil, nici azi nu ştiu ceo fi
asta la ei ? Odată ce au cărbuni destui). Seara, apoi,ţ am simţit dureri în
gît, făceam şi temperatură.
întrun cuvînt, mam îmbolnăvit. Pneumonie, pleurită şi altele. Iar
nevasta asta neglijentă, făptura aceasta leneşă nu sa mai dezbrăcat defel.
îmi aduc bine aminte de acele amurguri, cînd totul era sumbru împrejurul
1
meu, la focurile lămpii cu abajur — şi, fireşte, îmi aduc aminte şi de ~ ea,
înseosebi cînd aţipea din cînd în cînd în apropierea mea. Capul îi cădea
peun umăr şi adormea totuşi. Iar eu o priveam îndelung. — Sau de
dimineţile pustii, cînd contemplam mult timp pata mare, albă de pe geam,
perdeaua, şi cît era. de bine mai pe urmă, cînd ea venea la căpătîiul meu.
Aveam, de fapt, impresia de parcă un spasm iar încleşta maxilarele,
fiindcă vorbea anevoie. Adevărat că nici ,,eu nu vorbeam, pentru că nu era
necesar.
Ε minunat să încapi pe mîinile lor ! Sau numai mîinile ei să fi fost atît
de plăcute ? Boala mea era teribilă, pe lîngă asta mai era şi desfătare,
dealtfel nimic nu te face mai fericit' ca febra. Căci omul devine asemenea
unei case care arde, arde şi clocoteşte cu vîlvătăi înfricoşătoare, ea apoi să
se prăbuşească deodată. Ce senzaţie e asta î O dată ce simţi cu toţi nervii
că asta e moartea, şi eşti cît se poate de atent la ea, deoarece pluteşti şi te
legeni cîtva timp, ca pe valuri, ca deodată apoi să treci peste creastă. —
Fireşte, se schimbă şi sensul, proporţia lucrurilor — de doctor, de pildă,
aproape că numi mai aduc aminte. Cu atît mai limpede, de mîinile ei mici
şi uşoare. Din nou de mîinile ei. Odată ce mă uitam mereu la. ele, şi la ochii
ei. Căci ochii i se adînceau uneori întunecaţi în orbite, iar mîinile ei
exprimau spaime necunoscute. în astfel de cazuri, mă ridicam în aşternut.
— De ce eşti aşa de tristă din cauza mea, odată ce eu mă simt atît de
fericit ? — iam spus nu o dată.
Ceea ce era adevărat. Căci era oricum minunat că asta era ea. Şi că există
şi aşa ceva. O altă viaţă ? Sau este cu putinţă să se schimbe cineva în aşa
măsură ? Odată ce simţeam că mă iubeşte şi că ţine cu tot dinadinsul să
trăiesc
2
— .Am să fiu bună, ai să vezi — mă imploră ea întro
seară, îmi mai aduc aminte şi azi de tonul ei rugător. Nu i
am putut răspunde însă, deoarece îmi era rău.
Dealtfel, doream să exprim totul numai prin ochi.
3
Apoi plimbările pe îndelete, nu vorbeam nici atunci.
Pentru că, în ultimă instanţă, ce este fericirea ? Probabil că
este un fel de convalescenţă. Oleacă de lumină, după neguri
şi umbre. Puţină curăţenie, după haos.
Voise sămi salveze viaţa, cu efortul total al propriei sale
vieţi, apoi se prăbuşise, asta miera impresia, Intruna din
zile, cînd eram în stare să mă plimb fără ajutor, am găsito
întro stare bizară,
4
îşi dezmorţea lung membrele şi zîmbea somnoroasă — nu
ştiam ce să cred. Iar în ochi îi stăruia un soi de dulceaţă, o
nemărginită şi tainică voluptate.
— Cei cu dumneata ? — am întrebato îndată.
5
— Săţi spun ? Am băut nişte trăsnaie. — Cu acest
cuvînt. — Nişte trăsnaie minunată, vai, cum mam îmbătat !
— îmi spune ea rîzînd.
— Ceai băut ?
6
— Rom.
•— O femeie să bea rom ?
7
— întocmai.
— Disdedimineaţă ?
8
— Chiar aşa — face ea cu limba împletecită. — Vai, nu
mă certaţi, nu mă certaţi — imploră ea. Apoi se apleacă
înspre mine. — Săţi spun şi cît am băut ? Şase păhărele.
— în cazul ăsta sînt supărat — iam spus. — Nu te
înţeleg. Surugiii bătrîni fac aşa ceva,
9
— Era atît de bun — povesteşte ea cu surîsui echivoc. —
Numai că, iată ceam păţit.
— Ei, vezi — iam spus.
10
— Vai, mie aşa de somn., aşa de somn... — Şi capul îi
cade pe pieptul meu.
Am culcato aşadar şi am învelito bine. A adormit îndată.
Ε inutil să mai spun cît a fost de ciudat totul.
11
Afară scînteiau acoperişurile. Şi tocmai începuseră să
cînte clopotele. Era la amiază.
12
*
13
★în afara acestei mărunte întîmplări, a fost mare linişte
împrejurul meu. Mare şi profundă. Voi vorbi şi despre asta.
După lungi vijelii ţi se cuibăreşte în felul acesta liniştea in
urechi, asemenea unei surzenii.
14
De fapt, aveam şi muzică în jur, tocmai destulă. Căci cînta mult,
dincolo, gramafonul. Aveam un frumos grama fon de argint, acesta
cînta în camera vecină. Şi, din cînd în cînd, cînta şi nevastămea.
Cînta destul de plăcut — îmi spuneam. Apoi îmi vedeam de treabă.
15
— Ar fi bine să fie tot aşa — meditam uneori —, să pot lucra de azi
înainte acasă. Ridici capul şi afli îndată ce face ea dincolo. Cîrpeşte
lenjeria, citeşte sau urmăreşte prin geam ploaia cea cu barbă lungă ?
Căci nu era cin tec propriuzis, ci mai degrabă un fel de lălăit sau
zburătăcire, o plutire peste prezent, după care urma tăcerea.
Zumzăia în spatele meu.
Aveam din nou de lucru, o societate mă însărcinase cu controlarea
unor urgente evaluări de avarii. (Este vorba de pagubele survenite pe
vapoare, ceea ce se plăteşte destul de bine.) Mă duceam zilnic după
noile materiale, însă niciodată nu lipseam mult deacasă. Mă înapoiam
îndată. Şi continuam să lucrez în salon, pe masa cea mare.
Odată apoi, cînd a intrat, am prinso de mină şi iam spus : — te
iubesc.
17
Cum să explic ce este asta ? Din ce anume constă fericirea, cînd
nimeni nu ştie ? Este o stare de absentă, probabil. Eu. bunăoară, eram
atît de distrat, încît am mîncat odată singur o jumătate de kilogram de
peltea de gutui, numai fiindcă se găsea în faţa mea, pe masă. Iar cînd
plecam de acasă, mă tot opream la colţul străzilor şimi învîrteam
bastonul prin aer.
Ca un tinerel.
Deaitfel, tocmai atunci miam dat seama că simţămintele sălăşluiesc
în inimă, că sălăşluiesc întradevăr acolo. Iar gazdei mele iam spus :
•— Spunemi, să fie totul eroare ? — De parcar fi ştiut la ce mă
gîndesc, mia răspuns prompt.
19
Da, totul este eroare — zise el calm şi cu majestatea unei statui în
amurg. — Iar mintea nea fost dată doar ca să înţelegem acest lucru. —
Apoi, între zîmbete şi mai mieroase : — Da, că totul e o nerozie. Tot ce
săvîrşim şi gîndim. Cu toate acestea, lumea merge înainte — continuă
el brusc triumfător. — Ceam de spus la asta ? Oare nu este o graţie
deosebită
— ?Lumea a înflorit în ciuda neroziilor ei. Şi îndeosebi Anglia — şia ridicat el
un deget. Fireşte, nam prea înţeles ce vroia să spună cu asta. Probabil, nui plăcea
politica engleză.
*
— Chestia cu romul no prea pricep — am vorbit eu de unul singur.
— Dumneata nu te pricepi la nimic — a sunat răspunsul.
— Bine, bine — am zis eu.
De ce sînt aşa de sever ? Parese că întradevăr nu sînt bun psiholog. Să fie asta
o nenorocire ? Sînt şi din aceştia. în schimb, asta acceptă să fie înţeleasă greşit,
fiindcă aşa este ea...
— Nu este aşa — îmi răspundeau roţile.
— Ba da, De astă dată ştiu că aşa este...
21
— Trebuie să te pricepi la ea. Trebuie să te pricepi la un instrument — zise
cineva. Ceea ce era o remarcă rostită parcă de Gregory Sanders. Mi se părea căi aud
şi glasuL Toată noaptea mă războisem parese cu el.
Şi tot aşa, de la o clipă la alta, în cadenţa bîltîcăielii trenului. Căci eram în drum
către Bruges.
A fost o călătorie destul de agitată. Plină de astă dată din nou de febră. Căci nu
mă ocupam de nimic altceva, decît de trecutul meu. Pot spune că serialul era destul
de ruşinos.
Fiindcă, în ce fel să mă gîndesc eu la trecutul meu ? După toate cîte săvîrşisem
împotriva ei. Şi cu ea.
Căci, îmi amintisem şi de nicotină. Or, aceasta era cea mai cumplită ruşine.
— Ei, vezi ? — ar putea să spună de astă dată Gregory Sanders.
Să fie nevastămea o făptură angelică ? Da ? Nu ? Nici poveste, refuzam să mă
mai amăgesc. Ştiam, de asemenea, că nam so silesc vreodată să jure, nici în
privinţa trecutului şi nici a tainelor ei... Căci, oare, ce sascunde în inima omului, în
adîncurile sale ? Să nu minţim nici în această privinţă. Cel mult tîrîtoarele flasce de
pe fundul mării ar putea să redea imaginea acelei bezne.
Să nu uităm, fireşte, nici vechea comparaţie : mă pregătesc din nou şi pentru a
suta oară să înfrunt aceleaşi vijelii — pînă şi la asta m~am gîndit iară.
Adică, îmi era capul limpede, încît îmi judecam cu destulă luciditate
situaţia. Naş putea spune că aş fi înfrumuseţat ceva ele dragul meu.
23
In schimb, să fi avut ea vreodată intenţia de a mă omorî ? — asta
era, oricum, curată nerozie. Penibilă nerozie ! Ea, care mă veghease de
astă dată, timp de mai multe săptămîni, cît fusesem bolnav ? — numi
intra în nici un fel în cap. Că aş fi fost eu acela. în stare să presupun
aşa ceva despre ea, şi doar în urmă cu cîteva luni ! Că ar fi avut şi ea
intenţia de ami fierbe nicotină în ceai ?
Oare să fiu chiar atît de împietrit ?
Astfel am ţinuto tot drumul. Fiindcă, se pare că sînt întradevăr
întpietrit. Odată ce nu mă sinchisesc de nimic. Să luăm cele ce urmează
: Φ
Ea are un copil, de a cărui existenţă am aflat, li descopăr fotografia,
constat că aşa stau lucrurile, probabil aşa, după care pun frumuşel
poza la loc şi nu mă mai gîndesc în nici un fel la ea.
25
Mă debarasez de toată povestea.
Asta mai treacămeargă, să zicem, sau în orice caz poate fi înţeles.
însă, ce anume pretind eu de la această femeie ? Căci, să vedem ce
situaţie are ea lingă mine, so examinăm şi pe asta niţel, nu mereu
doar situaţia mea. Ea aici, copilul ei dincolo — Dumnezeu ştie unde
anume, un biet copil solitar. Cum ar mai putea ea să petreacă aici, cu
mine, cum iaş putea pretinde una ca asta ? Să zîmbească tof timpul
cînd nici nare suflet ? Cînd sufletul ei se află undeva, acolo — să se
prefacă fericită, sămi satisfacă capriciile ?
Cum de numi venise asta în minte încă ?
Din acea clipă am străbătut în lung şin lat toată noaptea camera de
hotel, îiindcă înnebunisem aproape din pricina unei descoperiri făcute
de mine.
27
— Căci, oare nu din această cauză este aşa de inconsecventă această
femeie ? Fiindcă se teme de mine ? Numai Dumnezeu ştie ce şio fi
închipuind ea despre mine, ce căpcăun sînt, în stare să mă înfurii
teribil dacaş afla asta despre ea. Aşadar, nutreşte aversiune, simte
groază, ceea ce e şi firesc, odată cu taina cea mai mare, tocmai pe asta
nu îndrăzneşte să mio mărturisească.
t
u— De asta, o fi şi furînd, biata de ea — mia trecut
fulgerător prin minte, şi mam oprit în acest mediu străin, —
Sincer să fiu, astăzi admir această perseverenţă. Oare nu
semănăm cu un explorator ? Eram dispus să reexaminez totul,
iară şi iară, so iau din nou de la capăt. Fiindcă, în acest caz,
totul se întîmplase datorită celor de mai sus : pălăria ei nu
costase două guinee, atacurile pungaşilor, corespondenţa
posterestante, toate celelalte, ca duplicitatea, misterele ei,
tolăneala în pât, cursele în oraş şi deselei stări de depresiune,
toate fuseseră din această cauză. Din cauză că are un copil.
Se înţelege, astfel, că mă urîse, odată ce nu avea bani pentru
copilul ei !
1
Ca raţionamentul meu să fie şi mai complet, cele două
fapte îndepărtate, romul şi copilul, au fuzionat în capul meu
chiar în clipa cînd am sunat la poarta vilei domnului De
Vries, în cartierul rezidenţial dinBruges.
Aşadar, în acest caz tot din pricina copilului băuse romul
— am cugetat eu în mod definitiv în sinea mea. Şi eram cu
desăvîrşire înviorat. Dealtfel, soarele de primăvară
pretimpurie strălucea minunat pe boltă.
Despre asta doar atît că oamenii bine dispuşi se pare că au
succes în toate. Un astfel de succes nu mai repurtasem de
mult. Căci nu numai. cam făcut rost deo slujbă ρέ seama
mea, dar mi sa aprobat sămi iau cu mine şi nevasta, chiar de
la prima călătorie... La una ca asta nu mă aşteptasem.
Gîndul mia venit la întîmplare şi pe neaşteptate. îmi
spuneam : ia so încerc şi pe asta, sar putea să ţină. Şi, iată,
ţinuse întradevăr.
Adevărat că aveam o mină norocoasă, şi eram conştient de
asta. Aveam o zi bună. Chiar din clipa cînd am intrat în
birou, ma cuprins o senzaţie neobişnuită.
3
Ce. să fie asta ? Miros de harbuji ? Asta e ulei de rapiţă —v
am constatat îndată. Lucru pe care lam şi rostit pe ioc, ăsta
mia fost norocul.
— Da, e ulei de rapiţă — zise cu o melancolică bucurie
domnul De Vries, şi capul său cărunt se înclină cu • blîndeţe.
— Da, este ulei de rapiţă. Oare te pricepi, scumpe domn, la
uleiuri ?
:— Cum să nu mă pricep ?
5
Avea să iasă la iveală nu numai eă mă pricep la ele, dar
cămi vorbesc frumos limba maternă, fără accent franţuzesc
sau vreo afectare diecească, deşi mia mărturisit că, judecind
după literele mele rotunde, îşi închipuise că sînt flamand.
— Cum să fiu flamand ? — iam răspuns sumbru.
Mai departe, avea să iasă la iveală cămi place supa de
mazăre, poetul Vilhelm Bilderdijk şi că numi pot imagina
mîncare mai aleasă ca varza cu slănină.
— Insă cu condiţia de a fi bine gătită — ridică blind un
deget bătrînul.
7
Ne împrieteniserăm.
Mă aflam, evident, la unul din acei solitari şi trişti pa
trioţi, care, găsinduse pe pămînt străin, duc şi mai cumplit
grija ţărişoarei lor decît cei rămaşi acasă.
— Căci ce are, să sealeagă de ţărişoara noastră ? — săi
spun ce are să se aleagă de Olanda ? Cu atîtea colonii...
Pe pereţi atîrnau fotografii de vapoare, vapoare scumpe şi
fine, şi toate îi aparţineau lui, iar afară, în grădină, în
ochiurile de geam ale serelor scăpărau lumini albastre, de
unde îţi puteai da îndată seama că are o grădinărie aleasă.
Toate acestea erau însă inutile. Supa de mazăre fusese un
cuvînt. atît de fermecat, încît se părea că o fată voinică îl
ridicase sus, apoi îl aşezase în nişte lunci de odinioară, în
mijlocul unor lunci şi dune, al căror nume colectiv este
tinereţea.
9
Bătrînul îmi vorbea despre patrie. Mărturisesc că era cît
peaci sămi dea lacrimile. Odată ce de mult nu mă mai
gîndisem la viaţa mea de hoinar, la patria mea pierdută. La
ce bun oare ?
De astă dată, însă, eram emoţionat. Poate că şi de data
asta am avut succes la toate. Fiindcă mi se muiase inima, era
plină de simţire. Odată ce eram ca unul care visează. Un vis
ciudat şi nesigur, în acea dimineaţă ce se însenina pe încetul :
de parcă nici nar fi chiar atît de rea lumea. Căci, sar putea
sămi fi judecat greşit viaţa pînă acum. Odată ce oamenii
sînt, oricum, mai buni decît mii închipuisem înainte.
întrun cuvînt, îl iubeam şi pe bătrînul ăsta.
11
Oare lumea însăşi e mai prevenitoare cu astfel de oameni
? Se prea poate. Fiindcă pentru tristeţe ţi se cuvine bătaie, iar
pentru veselie, recompensă. Binecuvântarea şi blestemul au
două feţe pe acest pămint. După ce căzuserăm de acord
asupra tuturor amănuntelor, iar eu am ridicat în ultima clipă
problema nevestei mele, domnul De Vries socoti că depăşisem
măsură, ceea ce se şi putea vedea. Spuse următoarele :
— Doar nu eşti proaspăt însurăţel ? — Cînd apoi a aflat
că nu sînt : — sau îţi face o plăcere aşa de mare să fii
împreună cu soţia ?... — acestea rostite aproape cu amă
răciune. La care, eu iam răspuns calm : :— da. — Tocmai"
datorită caracterului ciudat al întrebării.
Or, asta fusese o greşeală, căci este o prostie să spui aşa
ceva unui om divorţat. Şi, pe deasupra, o cruzime. Iar omul
De Vries asta era, un om divorţat, şi încă miso ghin
îndărătnic. Odată ce mă informasem temeinic asupra lui,
înainte de a1 vizita. Aşa ceva nu strică niciodată.
Atîta doar că domnul De Vries era şi un om nefericit, şi
aduse vorba nu de greşeala mea, ci de propria sa greşeală.
După obiceiul celor nefericiţi. Mă privi ţintă în ochi şi zise :
13
— Dealtminteri, mă bucur să aud una ca asta — făcu el
mîhnit. — Fiindcă am mai mare încredere în oamenii
norocoşi... — şi îşi clănţăni foarfecele peste birou, de parcar
fi voit săşi ceară iertare.
Aşadar, mă recompensase anticipat. Naş putea să spun cu
ce sentiment de triumf am ieşit de la el.
— Se mai încumetă cineva să pretindă că miar lipsi
capacitatea de a mă bucura. Principalul este că fusesem so
cotit adineauri un om norocos. Eu ! Oare nu făcusem bine că
rămăsesem ? Şi că numi pierdusem urma prin lumea largă ?
Cear spune Kodor dacă ar afla că, întrun interval de o
oră, obţinusem ceea ce dînsul nu izbutise în nici un fel să
obţină pe seama mea ?
15
Sămi obţină el odată ceam ajuns aci, ţin sarăt căi
văzusem scrisorile. Două, căci atîtea trimisese aici în inte
resul meu. Conţineau şi ele cîteva rînduri leşinate, reco
mandări căldicele şi superficiale, căci prietenul meu nu se
prea obosise. Asta nu strică nici ca învăţătură. Fiindcă
demonstrează gradul în care te poţi încrede în oameni ce nu
ţi iau necazul în serios.
17 — Povestea Nevestei meleîntrun cuvînt, în felul ăsta îşi pleacă
capul cel sărac;
1
şi pe deasupra pe degeaba, numai pentru că celuilalt îi surîde
norocul. Iar săracul se umileşte îndată, amarul ei de lume !
Nimeni nuşi mişcă un deget de dragul lui, cu toate acestea el
face temenele. În speranţa poate, că are să iasă, totuşi, ceva
din asta pe seama lui. Din bani şi din lumină. Deşi nimic nu
iese — iată ceea ce lumea sar cuveni, în sfîrşit, să ia la
cunoştinţă. Adică jumătatea mai puţin norocoasă a lumii,
jumătatea ei amară.
Căci în zadar îşi pleacă capul. Că, deci, umilinţa nu este
doar o îndeletnicire respingătoare, dar mai este şi inutilă. Cu
toate că nu era în obiceiul meu, la fel mă voi umili şi eu...
2
— însă, ajunge. — Şi iam înapoiat domnului De Vries
scrisorile.
Iar acum, cît mai repede, acasă ! Ceam săi mai povestesc
! Şi despre ce anume săi vorbesc întîi ? Poate despre
primăvară ? Fiindcă se întîmplase să fie tocmai o vreme
ameţitoare, o vreme splendidă. Ploaie, scăpărări de soare,
apoi ninsori diafane — erai înclinat să crezi că la fel de
neverosimilă va fi de aici înainte viaţa însăşi.
3
Deoarece îţi mai atingea obrazul şi oleacă de frig, atîta
doar că el avea deacum aromă, ba chiar gust, şi ce gust ! îţi
spuneai : — asta e primăvară î încă nu sosise, însă pornise să
se dezlănţuie de pe undeva din preajma bălţilor năpădite de
păpuriş.
Vom călători împreună spre Java, cinear fi crezut ? Şiar
fi închipuit în urmă cu o lună ? Şi mai aveam opt săptămîni
pînă la plecare — puteam face între timp o mulţime de
lucruri ! De pildă, îi scriu fotografului. Acesta este primul
lucru ce trebuie făcut. în problema copilului.
4
Fiindcă sar putea săi aflu adresa. Iar în cazul acesta ?
Trebuie să rumeg bine lucrurile. Căci oare ce ar fi ca, întro
bună zi, să intru de mînă cu copilul ? Delicată treabă. Ar fi
frumos, însă delicat. Nu face nimic, păcat să mă pripesc,
odată ce am timp destul.
Cînd am sosit pe Charing Cross, nevastămea nu era la
Londra. Odată ce totul îmi mersese ca pe roate, încît mă
înapoiasem cu două zile mai devreme, decît calculasem în
prealabil cu nevastărnea.
5
Situaţia era că plecase şi ea odată cu mine. Căci de cear
rămîne singură? Nui aşa? Odată ce doamna Lagrange se
duce săşi viziteze copilul bolnav.., oricum, litoralul. In acest
fel, nar costao prea mult.
— Cine ? Doamna Lagrange ? — o întrebasem.
6
îmi întorsese spatele.
— Mata nu iei lucrurile în serios — făcu ea înfuriată.
7
Fiindcă noi ne certam cu toate acestea. Ceea ce mă
stîrnea şi mai cumplit, siguranţa aceasta, că o pot tortura. I
anvspus deodată :
8
— Doamna Lagrange este o proastă. — Şi am fluierat
uşor. — Şi cît de proastă î am zis. — Are pe faţa ei treizeci de
mii de nimicuri. — Cînd, apoi, nici de astă dată nu mia
răspuns : — Oare no fi fost ea moaşă înainte ?
— Cum, moaşă ? — izbucni nevastămea, apoi se aşeză
ofensată. Rămase un timp amărîtă la fereastră, fără să facă
nimic.
9
Eu însă fredonam din nou, şi îmi împachetam lucrurile în
valiză, liniştit.
Abia cînd am isprăvit cu împachetatul şi eram cu mantaua
pe braţ, ba aproape fluiera trenul de plecare, mam apropiat
de ea.
10
— Petrecere bună pe insule — iam spus cu gură mare.
— Petrecere bună şi să te simţi minunat. Doamnei Lagrange
transmitei...
Mă pregăteam săi spun o mojicie, ea însă ma privit ţintă
în ochi. Ca o tigroaică. Pînă şi unghiile şi lea înfipt în carnea
mea.
11
Mă sărutase, cu toate acestea.
De astă dată, o presimţire nu mia dat pace în tren, în
drum spre casă, să nu i se fi întîmplat ceva, căci uitasem săi
atrag atenţia să nu mai fumeze în pat. Fiindcă tocmai pe
vremea aceea luase cineva foc în apropierea noastră.
12
Am sunat aşadar îndată, încă din gară, pensiunea. Mi sa
răspuns că nu este la Londra, fiind plecată.
Plecase, totuşi. Am simţit o uşurare nespusă.
13
Mînat de nu ştiu ce instinct, numi spusesem numele la
telefon, nici cine o caută pe nevastămea. La ce bun ? Odată
ce mă duc pe litoral, după ea.
Poate chiar diseară, daca am un tren.
14
— Vreo noutate ? — are să mă întrebe ea îndată,
— Nici una — o săi răspund cu indiferenţă.
15
— Cum nici una ?
Miam pierdut jumătate din bani la cărţi
16
.— Aşa ? — are sămi răspundă ea, şi din nou se va duce
la fereastră, şi din nou are să se aşeze bosumflată lingă ea.
Tăcere adîncă, nimeni nu scoate o vorbă. Apoi, în timpul
cinei, îi spun eventual :
17
— Madame, naţi fi de acord să ne însoţiţi spre Ba
tavia ? — astea leaş rosti adresîndumă doamnei Lagrange,
în timp ce nevestei mele doar atît : Dute acasă şi fă
bagajele, piciule, fiindcă nu ştiu clipa în care pornim.
■— Cum, pornim ? — face ea iritată *— îţi dau îndată
cu ceva în cap.
18
La care vîr mina în buzunar şi îi arăt vaporul meu,
Ârdjunul, apoi o întreb cu blîndeţe ;
— Cum îţi place vaporul ăsta ?
19
£
Un lucru este sigur, şi anume că atît de calm nu mai
fusesem niciodată încă, şi nici la fel de încrezător, ca în acea
dupăamiază cînd, în gară, am reaşezat receptorul în furcă.
Dealtminteri, ia să rezum în sinea mea această scurtă
perioadă, cum anume fusesem eu în acel interval de timp ?
20
Calm, cît se poate de calm. Mai fusesem la fel şi în
tinereţe, însă fusesem totodată şi sumbru. De astă dată
eram senin.
— Ei, vezi, acum eşti drăguţ ■— îmi spusese odată ne
vastămea, nu cu mult înainte de a pleca la Bruges.
21
Eu rîsesem, fără să spun nimic, nu ţineam defel să mi se
cunoască simţămintele. Poverile mi le scuturasem de pe
umeri, acceptam tot ce mi se aducea la cunoştinţă... Căci, de
astă dată, îmi aprobam destinul. Adică, vroiam şi eu ceea ce
destinul meu vroia. Oricear mai fi urmat după asta.
Parcă nu mai era nevoie nici să mă gîndesc, ci să mă las
doar în voia propriului meu avînt, ca şi cum un val umflat
mar fi ridicat şi mar fi luat cu el...
22
Apoi. deodată, mam oprit şi am pierdut această viteză
ameţitoare, pierzîixd totodată şi buna înţelegere cu mine
însumi. Despre asta sar cuveni de asemenea să vorbesc.
Mă refer Ia dupăamiaza sosirii mele la Londra, din
expediţia pe care o făcusem la Bruges.
23
De la gară mam dus la hotelul Brighton, să văd daca nu
am vreo corespondenţă. Mă aştepta, întradevăr, o scrisoare
: urma să mă prezint la domnul Clin worth, principalul
manager al societăţii maritime Blue Rivers. Al naibii să fie î
Uneori, timp de luni la rînd, nimic, apoi, toate deodată. Dar,
ceea ce mă interesa mai mult era o scrisoare de la miss
Borton, o scrisorică întradevăr nostimă.
Mă întreba dacă naş fi dispus să vin la o serată cu bal
mascat, întitulată Nopţi la Lahore. Are să fie acolo şi ea,
împreună cu logodnicul ei, care ţine mult să mă cunoască,
24
odată cei vorbise atîtea despre mine, este un prilej cît se
poate de potrivit, mai potrivit nici că se poate.
Nu era în rîndurile ei nici o nuanţă de reproş sau
supărare pentru cele întîmplate deunăzi. Dimpotrivă, îmi
scria că nu vrea să ne despărţim în aşa fel, încît să nu mă
mai poată niciodată vedea, ci caută prilejul de a putea fi şi
alteori, împreună, fără sentimente stînjenitoare.
25
Urmau după asta fraze uşurele. (Nu pomenise nimic de
boala mea. Va să zică, aşa ?) — Deci nu aflase că fusesem
bolnav. — Se gîndea la următoarea costumaţie : pene lungi
şi pantofi cu tocuri joase, sau mai degrabă papucei, un şal
aruncat cu îndrăzneală peste un umăr, nişte şalvari lucioşi,
de culoare galben deschis — acesta era costumul. Sar numi
: Frumoasa Orientului, de ce nar putea să fie şi ea
încrezută ? Sau, eventual : Nurjehan — ce părere am ? In
timp ce mie miar recomanda să mă maschez în Olandezul
zburător, cu calpac albastru sau, în cazul cînd vreau să fiu
modern : în Jack spintecătorul.
26
Era, aşadar, o scrisoare amabilă, miam spus că se
împăcase probabil cu destinul ei. Ceea ce mă bucura.
Să nu uit că în scrisoarea aceea mai era scris că madame
Poulence, care organizează serata, este una din protec
toarele doamnei Lagrange, face parte şi ea clin categoria
ciudată a entuziastelor, ba, întreţine pînă şi o asociaţie în
scopul studiului religiilor orientale. Şi altele deopotrivă.
27
Am examinat invitaţia — balul avea loc chiar în seara
aceea.
Să mă duc, să nu mă duc ? Nevastămea nui acasă, iar mie
tocmai acum îmi arde de bal ? Mi se' părea cam ciudat
28
.Pe de altă parte, îi datoram atîta domnişoarei, să nu
uităm nici asta. Îndeosebi, după cele întîmplate, dar mai cu
seamă din cauza logodnicului ei, odată ce era atît de
amabilă şi căuta singură prilejul...
1
Naveam dealtfel nici tren corespunzător, sa mai
adăugat şi asta la situaţia creată. Aş fi sosit abia în miezul
nopţii pe litoral... însă de ceaş mai lungi vorba ? Doream să
petrec şi eu, iată adevărul. Ceva îmi colcăia în artere.
Mi se pare ciudat şi acest lucru, dacă stau să mă gîndesc.
2
Aşadar, am hotărît să mă duc totuşi. Mă duc diseară la
bal, iar dimineaţa la nevastămea. Plec disdeclimineaţă,
cu primul tren.
De unde să iau însă costumul ? Ca prin minune, am dat
şi de costum, am dat de tot cemi trebuia. îmi mergeau
treburile ca pe roate. Căci, abia ieşisem din hotel — mă
gîndeam să mă duc acasă, să încropesc ceva şi, între timp,
să trag şiun pui de somn — cînd zării în poartă la Brighton
o momîie neagră, şi pe deasupra cu trident în mină, un
3
adevărat Neptun, zău aşa. Pînă şi talia i se potrivea cu a
mea.
— Iată mîna ursitei — am rîs eu. Se descărca gheaţă
pentru hotel, iar el era omul care aduce gheaţă. Nuşi putea
părăsi aşadar postul. Mia promis însă ca la nouă fix să fie
prezent cu veşmintele sale, pe care le va curăţa oglindă
între timp. Nevastăsa i le va pune la punct, să nu am nici o
grijă.
4
— Vreţi şi cîrligul ? — întrebă el.
— Fireşte că vreau şi cîrligul. Cînd el este piesa cea mai
frumoasă.
5
Am căzut astfel la învoială. Urma să lase pachetul la
portar, de la care avea să primească suma ce i se cuvenea.
— în ordine.
6
în cazul ăsta, nu mă mai duc acasă — miam spus. —
Căci pentru aşa ceva nu mai aveam timp. Am închiriat
aşadar o cameră la etajul patru. Căci eram obosit, vroiam să
mă culc înainte de bal.
în cameră, apoi, mam «ăsat dus cîtva timp de gînduri;
după care am adormit.
7
Filozof î — la acest cuvînt am tresărit. Cît eram de uluit !
Am rîs. Căci ce înţeles cumplit avea acest cuvînt în urmă
doar cu cîteva luni. Pe urmă, am rîs iar.Fiindcă mă
întrebam cum voi arăta oare ca Omulcare
1
aducegheaţa ?
Am fost, de fapt, nemaipomenit de cuceritor, teribil
chiar.
Deoarece trebuie să vă închipuiţi că trimisesem să mi se
aducă şi o barbă circulară, roşcată, de la un frizer oarecare,
odată ce aveam de gînd să semăn leit cu originalul.
Am şi izbutit.
3
Şi totul părea atît de ciudat !Partea a treia
rău. Cu toate acestea, lucrurile au mers bine, nimic nam păţit.
Dimpotrivă, sincer să fiu, începusem să simt şi o oarecare căldură
sub piele, ca atunci cînd mănînci copios.
Pare să"fie în asta ceva. De îndată ce scapi de gunoaiele Londrei, te
pomeneşti la început între grădini, apoi pătrunzi pe poarta boltită a
unei vile izolate, năpădită de lumină, iar în bătaia acestei lumini
defilează prin faţa ta fantoşe omeneşti, întro bizară procesiune. Ca de
pildă : regi harapi cu lămîi, acrobaţi răsăritenfln roşu şi negru, un
înţelept oriental, apoi negri, arabi şi chinezi, aşadar o mică lume
nostimă. Încît inima prinde săţi zburde de bucurie. Pe de o parte,
fiindcăi aşa de şireată această iume a noastră, pe de alta, fiindcă,
sincer să fiu, începe săţi placă. Săţi placă temeinic. Mam privit şi
întrTo oglindă. Mărturisesc că ma bufnit rîsul, în aşa măsură mia
plăcut şorţul. Cîrligul, de asemenea, aşa zău, eîrligui. Şi, să nu uit,
barba, nu mai puţin.
Mia venit brusc ideea de a mă cluce dimineaţa mascat astfel la
nevastămea. Cear spune oare, scumpa de ea ? Sar speria ? Ar rîde ?
Lingă un stîlp, apoi, am dat de un bun şi vechi prieten, Nicolae
Hoshkin. Un bun şi amabil căpitan de marină.
5
— Nicolae, — îl strig eu, atingîndu1 cu cîrligul meu. — Nicolae,
— îl privesc lung în ochi. (Era şi el un soi de măscărici indian.) — Mă
mai cunoşti, oare, în acest hal ? Ştii cine sînt ?
Cum să nu ştiu, mormăilă, — răspunde el îndată. Ca şi cum doar ieri
am fi umblat împreună îa cursuri
— .Lasămă deocamdată în gaee — îmi face el semn din
ochi. — Este la mijloc o femeie. '
— Eşti neschimbat — rid eu.
— Am să mă iau pe urmele tale — răspunde el —, mă
iau îndată, însă lasămă so aştept pe aleasa inimii mele.
Clipa aceea va fi curată beatitudine — declamă el, cuprins
de limbuţie.
7
După care, porneşte şi dînsul în direcţia muzicii.
La mijloc, muzica începuse să eînte, de jur împrejur se
rotea şi gîfîia mulţimea. Dansatorii se înclinau unul către
altul, sau se înclinau înspre nimic ?... Iar din vîrte jul lor se
desluşeau uneori suverani de foc, regi ai pădurii cu
peruzele, sau vraci de baltă, care, întocmai cum făcusem şi
eu, se opreau în faţa oglinzii, ca să se admire sau să se
scarpine.
Aşa ceva să numi placă ?
O, Doamne î — Miam spus —, atît ele universală să fie
plăcerea prefăcătoriei ? La noi, în Olanda, prin saloanele
protipendadei, au asemenea expresie femeile şi bărbaţii
mistuiţi de mult în portretele strămoşeşti. însă, ca scarabeii
de fuduli, de parcar vrea săi întrebe pe străinii aflaţi în
vizită :
9
— Nui aşa cămi vine bine costumul ? — Deşi nu mai
sînt de mult în rîndurile celor vii. Aşa erau şi aceştia. Ca
unii care răscolesc nimicul, cu care apoi cochetează din plin.
Nicolae Hoshkin se ivea din cînd în cînd şimi şoptea :
— Na sosit încă, na sosit încă. Pînă la venirea ei, mă
duc să pescuiesc.
Apoi dispărea iar în viitoare.
11
Abia atunci miam dat seama că şi eu aştept pe cineva.
Şi nici cea pe care o aşteptam eu nu era nicăieri. Am
traversat aşadar de cîteva ori sala, am deschis şi uşa ca
binetelor din jur. însă nici urmă de miss Β or ton.
— Atîta pagubă — miam spus —, e destul de amuzant
şi fără ea. — Şi nu numai mulţimea, însă întrunui din
cabinete, bunăoară, mi sa înfăţişat o lume întreagă, în mic.
O lume stranie. Fără să mai vorbesc de imaginile mistice
ale grădinilor unui rege cu numele de Petasios, pe pereţi
figurau diferite maxime, apeluri tainice şi stranii, eu
numele sfîntului Benedictziclarul, al lui Bonaventura şi
Prudentius Clemens, ba şi al Johannei Southcolt — miam
şi însemnat cîteva din aceste maxime, odată ce nu le prea
2G
13
5înţelegeam sensul. Nici azi, bunăoară, nu ştiu ce să însemne poporul lui
Veniamin, fiindcă acestuia îi erau destinate inscripţiile, ba vorbeau pînă
şi de noul Ierusalim, însă se găseau între ele şi asemenea mari
avertismente :
„Cine păcătuieşte împotriva bucuriei, împotriva lui Dumnezeu
păcătuieşte". (Ştim că, la fiecare patru sau cinci secole, această idee
revine, însă zadarnic.) Şi, în contrast cu acest avertisment, următoarea
măruntă profeţie din cartea secretă a lui Philon din Alexandria :
„Pînă cînd au ajuns, focul sa şLstins." (Alături fusese pictată o siluetă
roşie ca para focului, un alergător în tîrziat, în faţa căruia jăraticul se
stinge. Iar în jurul alergătorului, peisajul e covîrşit de iarnă, de o iarnă
pustie şi de amurg. Ca şi alte asemenea imagini teosof ice.)
Se mai aflau acolo şi alte curiozităţi, am făcut bunăoară cunoştinţă cu
doi bătrînei, păreau nişte fraţi gemeni în vîrstă, căci amîndoi erau
deopotrivă de limbuţi şi purtau aceleaşi veşminte de senatori... Veni
vorba de mierea cu fagure, adică de cei cărora le place această miere,
despre un om neastîmpărat, cu aspect de conchistador, din caleafară de
iscusit, care se făcu nevăzut şi de astă dată în compania unei mărunte
actriţe, undeva la etaj, la studio, cum i se spunea aici...
— Au dispărut întrun mic studio, domnul meu, uncie poţi să te
săruţi în voie.
Prea bine — miam spus —; ia să vedem şi studioul ăsta, odată ce mă
aflu aci. — Căci, sincer să fiu, nici de astă dată nu izbutisem să mă
debarasez de anumite senzaţii bizare. Anume, că mam rătăcit întro
societate ciudată şi excentrică, că tuturor celor prezenţi le place mierea
cu fagure şi că cine ştie ce io fi strîns la un loc. Se vedea însă cît de colo
că nu doar ştiinţeK oculte. Nu numai acest Bonaventura.
Reţin toate acestea, pentru că bănuiala mea avea să fie sporită de
argumentele ceau urmat.
— Cine să fie mutra asta stranie ? — am tresărit eu, către miezul
nopţii, holbîndurnă la cineva.
Tocmai intrase, venind de cine ştie unde, o ceată de măcelari, cu
uneltele meseriei la brîu, cuţite şi altele, cu un măcelarşef în frunte. Erau
francezi cu toţii. Păreau să vină de la o altă petrecere, fiindcă erau cît se
poate de degajaţi, îndeosebi căpetenia lor, un tînăr foarte bine dispus. Mi
am dat seama îndată că nu face parte din societatea de faţafCu toate
acestea, mulţi îl cunoşteau.
— Hei, ho — i se striga — să nu tempieclici cumva ! Iată, brigadierul.
Să trăieşti, ţapule ! — Şi altele la fel.
Lui, însă, nici căi păsa. Rîdea la toată lumea, însă nu se oprea. Era un
bărbat chipeş şi rîdea plăcut. Avea dinţi frumoşi. Se năpustea aproape
peste oameni, atît de avîntat era.
— Sînt în căutare de noi voluptăţi — declară el vijelios, dînd buzna
îndată peste regina balului. (Regina aceasta era o oarecare doctoriţă, o
nimfă cu numele de Dox sau Nox.) Iar măcelarii se ţineau pe urmele lui.
însă întocmai ca nişte sălbatici, odată ce toţi aveau barbeţi. încît mă
făcură şi pe mine să rîd. De unde îl cunosc pe acest tip ? — am prins eu să
mi frămînt mintea.
Ce io fi spus acelei femei extraordinare, nam aflat. Probabil că o
adoră, odată ce femeia rîse, ba îl mai şi ameninţă cu evantaiul. La care el,
ca şi cum nimic nu sâr fi întîmplat, clătină uşor din cap şi îşi văzu de
drum.
— Ei ? — îl întreabă la repezeală ceilalţi.
— Nu este ea — răspunde el, şi se opreşte înaintea ynei alte femei.
14
De astă dată, însă, a fost el cel ce prinse să zîmbească. (Aceasta era, la rîndul ei, o
femeie în costum pompeian şi de asemenea extraordinară.)
— Din asta aş muşca — făcu el către ceilalţi şi, după cum se vede, nu mai puţin
suculent»
La care, însă, tăcu brusc.
— Dar asta cine e ? — întrebă el pe un ton sever.
Trebuie sa se ştie că muzica nu mai cînta de mult,
se serveau răcoritoarele şi conversaţia era în toi. Dacă închideai ochii, te puteai crede
întrun parc din Paris, în care vrăbiile ciripesc de zor. De astă dată, însă, vuietul scăzu
15
.Pentru că intrase în sală o subretă mititică... adică, de fapt, nici nu
era subretă. Era camerista sau protejata amfitrioanei, Madame Poulence,
cum sa răspîndit îndată zvonul de la om la om, o sărmană orfelină, aflată
întro situaţie incertă. Era o apariţie întradevăr strălucită. Pînă nici
regele Petasios nu avea asemenea floare în grădina lui. — Nu ştiu dacă au
observat şi alţii că există unele fiinţe în care parcă prinde trup tinereţea
însăşi, ca şi cum strălucirea ochilor şi surisul buzelor, pînă şi mişcările ar
da de veste oamenilor : sînt tînără, sînt fericită ! Şi. ca şi cînd ar întreba
dacă merită să te mai preocupe şi altceva pe acest pămînt. în afara de ele
şi doar de ele.
Ei bine, aşa era şi această subretă mititică. Uşor pistruiată, însă asta o
făcea să pară şi mai fragedă. Fiindcă pînă şi cusururile tinereţii sînt pline
de strălucire. Mai departe fiindcă, deşi admirăm perfecţiunea tinereţii,
cusururile ei le mai şi iubim, e îndeobşte ştiut.
Avea părul roşu ca focul, or cele de felul ei ştiu bine că verdele, şi
anume verdele marin, se potriveşte cu această vîlvătaie. Purta o rochiţă
verde, cu un şorţuleţ de dantelă, şi cum sa topit deodată, în faţa acestei
simplităţi, perfecţiunea de nimfă oceanică a pomenitei frumuseţi
calculate ! Purta în mîinile ei delicate un castron de argint cu băuturi la
gheaţă. Pînă şi acest vas părea să arunce asupra ei reverberaţii, niţel
argint, încît te lua cu cald şi rece în acelaşi timp prin preajma inimii.
Trecînd pe lîngă milionăreasa Mrs. Bigpaper, fata îşi pironi ochii în
pămînt, iar cînd se opri în faţa reginei balului, Lady Nox, şii ridică din
nou. Cuvintele îşi luară zborul de pe tiuzele ei ca nişte păsărele.
— Nu serviţi, madame ? — întrebă ea ciripitor.
Lady luă paharul, apoi zise : — Eşti dulce. — Alţii se mărginiră să
zîmbească şi să spună doar : — Mulţumesc. — Se auzi şi o voce, care nu
consta decît dintrun „Ah \<ζ — Păreau cu toţii emoţionaţi, nu era greu de
ghicit. Un bărbat adus de spate, căruia se pare căi plăcea filozofia, i sa
adresat în apropierea mea cuiva : — De ceo fi răsădit Creatorul tocmai pe
aceste meleaguri asemenea ispite, asemenea miracol ? Aşadar, accentul
vieţii cade pe ceea ce e la suprafaţă, nici pe asta no credeam pe vremea
cînd urmam logica.
— Da, da. Bunătatea sascunde în adîncuri — încuviinţă cu capul o
femeie durdulie şi cu un aer trist. Pe un ton care trăda că ştie ea şi altele
despre acest subiect.
La rîndul meu, miam spus :
— Ce impertinenţă ar fi ca să vrea cineva să stăpânească singur
asemenea minune î
După care am închis ochii, ca sămi recapitulez viaţa.
Nicolae Hoshkin se afla şi el acolo, nu prea departe ele mine. Miam
dat seama îndată ce anume îl frămîntă pe bietul om, căci, ca şi cînd ar fi
fost beat, pînă şi ochii îi săreau din orbite.
— Cere şi tu o limonadă — şiau îndemnat măcelarii căpetenia, care
însă, spre cinstea lui fie zis, nu se prea mişca.
Stătea locului, cu privirile şovăitoare — se abandonase şi el
contemplării acestui mic miracol. Ca unul care refuză săşi creadă
ochilor.
•— Dedin a înnebunit — făcură nemulţumiţii.
— Dedin a fost vrăjit.
— Chiar aşa un papălapte să fie ? — izbucni unul din ei aproape de
mine, de parcă mi sar fi adresat mie.
Iam aruncat o privire celui care vorbise, apoi mam uitat la căpetenia
măcelarilor. Era el, de fapt. Paul de Grevy. Pe numele său intim : domnul
Dedin, da, chiar el.
16
Cum de nu1 recunoscusem îndată ? Nu ştiu nici azi. Din cauza barbeţilor ? Nu
părea verosimil.
Sau numi aminteam prea bine de el, poate că nici cînd nu1 privisem mai atent ?
Asta a fost tot. Fiindcă, după asta, nu mam mai gîndit la nimic. Amuţise totul în
mine, rotiţele mele se opriseră.
îmi vîjîiau doar urechile. Şi mi se părea caud nişte chemări caracteristice. Nişte
chemări îndepărtate.
Asta ţinu vreo cîteva secunde.
— Aşadar, şi el e aici — am murmurat. — Se cuvenea să fi ştiut şi eu — am încercat
sămi păstrez echilibrul. Ceea ce, evident, am izbutit.
Căci am ieşit din sală cu paşi foarte rari.
Jos am mai zăbovit cîtva timp.
în grădină era frig, ori eu nu aveam palton, este firesc astfel să dîrdîi. Era la început de
primăvară, un anotimp foarte rece : bolta cerului e neînchipuit de vastă, iar copacii
neînchipuit de întunecaţi. Se lăsase peste lume acel soi de răceală cînd nimic nu mişcă,
nicăieri vreun semn care săţi îngăduie să ajungi la concluzia că, undeva, treburile
noastre sînt supravegheate.. Noaptea încremenise întro imobilitate de neurnit şi întro
indiferenţă aşijderea. Iar dincolo de creştetul arborilor pîlpîia o ceaţă străluminată :
diadema nocturnă a Londrei, s — Ce simpatic este acest oraş ! — conversam în sinea
fcnea cu cineva. Probabil că intenţionam să spun
17
— :Iaca, vezi, Domnule, acum ce sar cuveni oare să fac ?
1
Poate că mă adresam bătrînului olandez, armatorul. Mi
era nespus de drag, în clipele acelea, cu o dragoste
nemotivată şi exagerată. Sau sămi fi fost drag nu numai el,
ci însăşi senectutea şavăitoare şi moartea ? Eram în mare
încurcătură. Un sărman delirant neajutorat.
încolo, dispăruse din mine orice simţire.
2
Ca unul care stă la pîndă şi .observă toate... întunericul
era fără stele, cu toate acestea înălţăm.din cînd în cînd ochii.
De parcă maş fi abandonat unei puteri oarecare, o putere
care să facă cu mine tot ceo vrea.
Aşa, zău.
3
— Francesco —∙ strigă cineva în grădină.
La care, am şi pus mina pe acest Francesco.
4
— Există peaici vreun studio ? — lam întrebat în limba
italiană.
Sa bucurat din caleafară auzindumă. Mă atinse uşor
pînă şi de braţ. Ieşise să fumeze la aer. Era un băiat tînăr.
5
După care, prin subsolul clădirii, peste bucătărie, şi prin
coridoare, am pornit înspre tainiţa studioului. Luasem
singur această hotărîre, deoarece în sală refuzam să mă mai
întorc. Pe unde treceam, unii se holbau la noi. Odată ce
luase început tălăzuirea şi căscatul, bucătăreselor le. era
somn.
— Bună seara — am zis deschizînd uşa.
6
— Bună dimineaţa — îmi răspunseră ele, cu o punctua
litate britanică, în timp ce zîmbetul lor îl simţeam în ceafă.
Probabil că le făcusem o impresie ciudată, fără doar şi poate,
cu înfăţişarea mea de măscărici ivit printre cratiţe.
Aveam neîncetat în faţă ochii olandezului.
7
— Am văzut şi albi, şi negri, pot spune chiar că au fost
cîteva figuri interesante, însă ajunge. Cear dori, domniata
? — mă întrebau parcă ochii aceia.
— Nimic — iam răspuns. — Mă duc sămi rezolv doar
nişte treburi.
8
Am zăbovit un timp afară, pe scări. Fiindcă răsunau la
răstimpuri aplauze, însă nu se putea intra, odată ce
înăuntru avea loc o reprezentaţie.
— Ce fel de reprezentaţie ?
9
Tînărul nu ştia.
— Nişte scene de dans — spuse el şovăitor.
10
— Cum scene de dans ? La parter are doar loc un bal !
— Da, însă asta este un fel de şcoală independentă sau
aşa ceva.
11
Nu mai trebuie să spun că şi asta mă impresionă în mod
ciudat. — Să nu fie, oare, un cuib al păcatului această
încăpere de sus ? — iată primul meu gînd. Deşi era un lucru
cît se poate de simplu, cum aveam să aflu mai tîrziu : sora
amfitrioanei, o oarecare sărmană cucoană ofilită, ţinea acolo
cursuri de artă, ajutată de întinsele relaţii de societate ale
doamnei Poulence. însă, ce poţi cunoaşte despre toate
acestea atunci cînd te găseşti în faţa uşii sale încuiate, iar
din interior răsună aplauze şi se aud şoapte... adică, nu maş
fi mirat nici clacă aici, sus, sar fi dansat în pielea goală.
Nu se dansa însă în pielea goală. Era acelaşi grup de
dansatori, care se produsese şi în sala de bal — uitasem să
menţionez că fuseseră şi jos, unde cîţiva prezentaseră în
pauză nu mai ştiu ce dans cuvios, oriental,, cu coifuri pe cap
12
şi cu nişte zurgălăi la fluierul picioarelor. Repet, cît se poate
de cuvios — evident, în deplină armonie cu ideile cultivate
aci.
Aşadar, nu era nimic deosebit, nici jos, nici sus. în
schimb, ceea ce căutam, am aflat. Ceea ce doream şi pentru
ceea ce venisem la serată. Odată ce, în primul rînd de
scaune, şedea nevastămea.
13
*
Şi nici măcar în primul rînd, ci pe unul din scaunele
aşezate în diagonală, care se cheamă avanscenă. Pe cap avea
o perucă pudrată, iar în mînă ţinea un lornion. Avea,
bineînţeles, un aer întrucîtva străin, aşa că nu mia venit să
cred ochilor. — Nu visez oare ? — mam minunat eu. (Mi se
mai întîmplă şi azi să nu fiu sigur dacă nu fusese cu
adevărat doar un vis.)
14
Cu toate că ea era. Fiindcă începu săşi umezească buzele
cu vîrful limbii, încît eram sigur de astă dată de ce vedeam.
Am înaintat deci încet pe lîngă perete, cînd miam putut da
seama, în sfîrşit, în ce fel se dilată ochii aceia.
Căci, la un moment dat. sa uitat la mine. ba duse pînă şi
lornionul la ochi. în acea clipă, i sau dilatat ochii sub sticlă.
15
De spaimă, probabil, atunci cînd ni sau întîlnit privirile.
So fi gîndit, probabil : cum seamănă ăsta cu bărbatul meu !
Cu siguranţă că ia bufnit cumplit inima. Sa liniştit, însă,
îndată.
(Dealtfel, abia cînd scriu toate aceste întîmplări, mă
întreb : cum anume să fi fost asta ? De ce, oare, no fi coborî
t şi ea în sala de la parter, de ce venise numai sus ? Să fi fost
bîntuită de presimţiri — sînt sigur de asta, acea privire a ei
pune capăt oricărei îndoieli.)
16
Numai că şio fi spus ulterior : — Nu poate să fie
bărbatul meu. Adică, nu mă recunoscuse, miam clat seama
îndată, deoarece ea a continuat săşi umezească buzele.
Totul părea un coşmar. Fiindcă, în aceeaşi clipă, încăperea
se scufundă în întuneric, începea un nou număr, la care eu
am ieşit pe o uşă laterală. Am părăsit şi acest loc, totul.
Cîtva timp am hoinărit apoi prin grădină. Mi se părea c
aud din nou aceeaşi chemare.
17
— Ar trebui sămi pun ventuze, căci totul este din cauza
congestiei — am constatat de îndată ceam ajuns în stradă.
Prin faţa ochilor mei pluteau imagini uşoare — o punte
însorită de corabie, acalmie totală de vînt şi un fericit plictis
— pace adevărată... doar cînd şi cînd cîte un mărunt clipocit,
cînd şi cînd nişte tropăituri... sub soarele torid al
ecuatorului, pe punte şi la umbră, marinarii bătrîni îşi pun
unii altora ventuze. Pe vremea aceea eram încă tînăr.
— îmi trebuie douăzeci de ventuze, de îndată ce se
desprimăvărează — ziceau bătrînii aceia, cu năsturei de
aramă în urechi.
18
Cine ştie dacă nu aveau dreptate ? Căci se ţineau încă
bine. Oare nu e înţelept săţi faci gaură în urechi ? Odată ce
natura este de nepătruns, iar fiinţa omenească de
nedezlegat.
— întocmai, de nepătruns şi de nedezlegat — am
încuviinţat eu. — Este, de fapt, aşa cum este.
19
încolo, nu simţeam nimic deosebit, nici cel puţin de astă
dată. însă, nici nu mă prea gîndeam, sau în imagini doar,
aşa cum credem că fac animalele. Adevărul este că îmi
îngăduiam, în sfîrşit, odihnă şi hoinăreală. Atît inimii, cît şi
mie însumi.Adevărat că miam adus aminte şi de
cantaragiu, însă lam alungat din minte, întocmai ca pe
Gregory Sanders, sau pe şi mai înţeleptul psihanalist,
aşadar, pe toţi. Căci mi se făcuse lehamite de ei.
Odată ce de nimeni nu mai aveam nevoie. îmi era scîrbă
ele toţi, încît pînă şi stomacul mi se întorsese pe dos. De
unii, fiindcă erau prea îngăduitori, de alţii, fiindcă erau prea
severi.
Oh, dobitocii ! încercaseră sămi explice, mie, pro priami
viaţă. Aş fi fost de astă dată în stare să le ţin o scurtă
prelegere — oare despre ce anume ? Ar fi uluiţi cu toţii. în
acest fel ar conteni săşi mai bată gura, îmi pun capul.
21
Căci doream din tot sufletul să le demonstrez cît de proşti
sînt. Odată ce se străduiesc să toarne în capul altuia
propriile lor patimi.
în acest fel apoi : dintrun nimic în alt nimic. Aşa ceva îţi
prieşte, de obicei. Am hoinărit prin oraş ceasuri la rînd,
încurcîndumă în tot felul de dialoguri.
22
Iară şi iară. Mă hotărîsem să mai hoinăresc cîtva timp,
deoarece de astă dată îmi făcea bine aerul, după care voi lua
o maşină, care să mă ducă la Brighton, unde voi încerca să
dorm, înainte de a întreprinde cevă. Trebuie să fiu atent la
condiţia mea fizică. Dealtminteri, nici nu sînt la Londra
încă, mă mai găsesc doar la Bruges. Miam spus că voi
încerca să pornesc către Brighton, însă şi asta a fost curată
neghiobie. Deoarece cum să te orientezi întrun oraş aşa de
mare ? Mai cu seamă că vremea se schimbase din nou, încît
plutea iar ceaţa pe toate căile. Ajunsesem în apropierea unei
mari pieţe.
De mai mult timp mă tot urmărea o maşină de piaţă. O
zărisem de mult, însă no luasem în seamă.
23
— Chebse, chebse — mă invita şoferul, cu un accent
bătrînesc, ceea ce însemna cab, sir.
Adică să urc în maşină. De parcar fi ghicit că aceasta îmi
era, oricum, intenţia. Mîna la pas, ţinînduse pe urmele
mele. îmi mai aduc aminte şi azi încă de lumina farurilor lui
desluşinduse din ceaţă şi proiectînduse înaintea paşilor
mei, de cîte ori coteam la vreun colţ de stradă. începuse şi
asta să mă sîcîie. Odată ce jocul ţinea de prea multă vreme.
24
Ceo fi vrînd de la mine ? — mam întrebat, oprindu
mă pe trotuar. Se pare că tot atunci i sa urît şi lui de
toatăpovestea, odată ce sa oprit de asemenea, chiar lîngă mine, lîngă
bordura trotuarului.
— Chebse — mai făcu el o dată, în timp ce eu am văzut căi scăpărau
ochii mărunţi de lîngă volan. Cînd să mă uit mai bine. zăresc şiun
revolver în mina lui. Scăpăra şi el. Totul era scăpărare.
— Ehei, tocmai la timp — miam spus. Oricum, nai să scapi uşor.
— Ce doreşte domniata ? Your worship — lam întrebat pe bătrîn. Căci
la volan se afla un om în vîrstă, miam dat îndată seama. — Cu ceaş putea
să vă fiu de folos ? — lam mai întrebat.
La care, comise imprudenţa de a coborî din maşină.
Era o prostie de neiertat. Deoarece, dacă rămînea în maşină, ce
puteam săi mai fac ? Avînd revolverul aţintit spre mine, aş fi fost silit să
fac tot cemi porunceşte. Astfel însă ? Am avut îndată senzaţia că voi mai
încerca ceva.
— Cu nişte bani, domnule, — făcu el pe un ton destui de prietenos, în
timp ce privirile îi erau înecate întrun abur de melancolie.
Sărmanul ! Părea să fie un novice. Unii dintre ei se prefac
ameninţători, cînd, de fapt, lie teamă. Ăştia sînt începătorii. în schimb,
arma ia foc mai uşor în mîinile lor.
Trebuia deci sămi supraveghez fiecare mişcare.
— Hands up — îşi aminti el şi de formula învechită.
— Cît vrei ? — lam întrebat.
— Totul — răspunde el cu severitate. Devenise sever de astă dată.
Umblasem pe multe meleaguri, inutil so mai spun, fusesem prin porturi
înnoptate şi prin spelunci, unde stăruie multă paloare şi unde, aşa cum se
spune, cuţitul încremeneşte în aer. îmi plăceau chiar aceste locuri. Ba
sărisem pînă şi în apă, încercîncl să scap de nişte vlăjgani buni de inimă,
în portul din Bremerhaven, îndată după debarcare. Insă, ce rost ar avea
această înşiruire ? La Palermo, sub un pod, lovisem odată, pe întuneric,
cu atîta putere pe cineva, încît auzisem cum îi trosnesc oasele. Urmarea
nam aflato niciodată şi nici nam avut curiozitatea să aflu. Miam văzut
de drum fără întîrziere. Astfel că no păţisem încă, scăpasem teafăr din
asemenea situaţii. De astă dată, însă, mă aflam la strîmtoare. La o mare
strîmtoare. Căci simţeam cum îmi tremură genunchii
25
— .Afurisenia ei de lume, am îmbătrînit — îa asta m
am gîndit, în timp ce mi se lua ceasul şi portofelul, ba chiar
şi stiloul şi1 însuşise, nemernicul.
26
Apoi sa apropiat strîns de faţa mea; vîrî mîna şi sub
cămaşă, adevărat că la indicaţia mea, odată ce îi spusesem
chiar eu so facă, spre a nu pierde vremea cu prea multă
cotrobăială. (Căci cer să mi se faca buzunare şi în
interiorul cămăşilor, iar cînd am o sumă mai mare asupra
mea, acolo o păstrez. De astă dată, luasem cu mine aproape
tot ce aveam, deoarece sar fi putut să am nevoie de bani la
Bruges, în vederea vreunei afaceri, nu se ştie niciodată.)
îi spusesem, aşadar, undemi sînt banii.
27
— Să rămîn fără o leţcaie ? — ma străbătut un frison.
— Dumnezeii ei de treabă î — tocmai acum ? — Căci rămîn
lefter, ceam să mă fac începînd de mîine ? No să mai pot
face un singur pas. Sau săncep să dau dintrun colţ în
altul, în căutare de bani ? De la cine să cer ?
La gîndul acesta, sîngele mi sa urcat la cap, încît mam
năpustit aproape, cu mîinile goale, asupra ţevii
revolverului.
28
îndărătul meu se întindea un spaţiu vast, în faţa mea
era strada — ne găseam lîngă un parc, undeva prin Ken
sington (după cum aveam să constat a doua zi) —, şi era la
ceasul acela din zori cînd felinarele nu mai luminează, însă
nici răsăritul soarelui nare încă putere. Cu toate acestea,
prin cîte nu trecusem în clipele acelea, mi se părea că
desluşesc adevărate procesiuni dincolo de ceaţă, nu prea
departe de noi — oameni ce se înapoiau din munca lor de
peste noapte, urlici matinali, o femeie care fugea după
cineva, un biciclist care trecea tocmai prin faţa ochilor mei
— însă nu dădea Dumnezeu ca vreunul să arunce o privire
înspre noi. Să nu ne fi văzut ? Poate, însă, că e mai bine că
aşa sa întîmplat. Sînt situaţii cînd este mai bine să fii
chinuit, iar atenţia săţi fie îndreptată în altă direcţie,
decît adevărata ta mizerie.
29
Am legat o discuţie cu agresorul meu, ceea ce era
ridicol. în schimb, era şi respingător să stai neputincios în
acelaşi loc, ca vita, cu mîinile în aer, Sau încercam săi
distrag atenţia în altă parte ?
— De unde eşti de fel ? — lam întrebat. Mi se pare şi
mai uluitor faptul că mia răspuns de unde era.
30
— Din Shetterland — răspunde el sec.
— Ce meserie ai avut înainte ? — (Era o întrebare
nemaipomenit de stupidă.)
31
— Shut up 26 — răspunde el.
Avea dreptate. Aşadar, sămi ţin gura. La care, însă^
mia sărit muştarul.
26 Gura ! (engL).
32
— Ehei, Dumnezeii tăi — iam spus —~ să nu cumva
sămi iei şi fularul, odată ce mie frig. Nu vezi ce subţire
mie pardesiul ?
El avea nevoie însă şi de fular, ba mia luat pînă şi
ţigările de foi, iar cîrligul mi 1a aruncat departe, peo
pajişte. Cu asta, apoi, am şi isprăvit. — In sfîrşit — miam
spus eu.
33
Prinse să se retragă încet, cu spatele, către maşină,1
ţinîndumi neîncetat sub observaţie ochii.
Ceea ce era o greşeală fatală. Fiindcă eu îi urmăream
nu ochii, ci ţeava revolverului. Vroiam să văd clacă nu
cumva oscilează. De fapt, oscila. Chiar de la primul pas,
ţeava sa aplecat uşor, lucru pe care 1a simţit evident şi
dîpsul, deoarece a redresato pe loc. Numai că a redresato
prea mult, iată prostia lui şi, ceea ce era mai important, a
deviato lateral. Mie, însă, mia fost de ajuns şi această
singură clipă. Fiindcă mam şi năpustit asupra lui. Pe
capul lui.
34
Ε o săritură excelentă, deosebită, marinarii francezi îi
spun „taica Francois", o exersasem deseori odinioară şi,
spre surpriza mea, nici de astă dată na dat greş. Constă
dintrun salt asupra adversarului, de parcă teai prăbuşi
peste el de la etaj. Şi întro clipită, aproape fără nici o
relaxare a genunchilor, îndeosebi cu ajutorul muşchilor
tălpii.
Imaginaţivă că am o sută de kilograme. Iar dacă mai
scot şiun răcnet corespunzător... Or, eu ştiu să răcnesc.
Bietul om sa speriat aşa de rău, încît şia descărcat şi re
volverul, de îngrozit ce era.
35
însă, fireşte, degeaba, deoarece iam lovit între timp
mîna... Restul nu mai este interesant, ci mai degrabă trist
36
.Iam împins cu bărbia capul pe ceafă, după care am
izbit o singură dată, căci acesta mie obiceiul. Şi, vai, din
nou mia fost dat să aud pîrîitul acela caracteristic. La
ceafă. Farese căi rupsesem vertebra, fiindcă muri sub
ochii mei. Lucrul acesta mă mai mihneşte şi azi odată ce n
am simţit nici atunci măcar ceva deosebit.
37
— Aşadar, nu sînt încă prea bătrîn — miam spus.
Asta a fost tot.
38
— Nam mai săvîrşit de mult asemenea faptă — am clătinat uşor
din cap, de îndată ce mam aplecat asupra lui şi am văzut că se şi ivise
firicelul roşu : sîngele cei şiroia din colţul gurii.
39
Apoi lam jefuit pe bătrîn, adică miam reluat lucrurile,1
continuîndumi paşnic plimbarea.
Partea aceea a străzii mai era necirculată.
40
înaintam cu paşi măsuraţi şi tihniţi, păstrînd ţinuta degajată de
înainte. însă, parcă şi mai visător, miaduc aminte, odată ce simţeam în
membre o nemaipomenită uşurinţă. De parcă umblam pe nori. Aşa te
simţi după mari voluptăţi.
Să nu uit că miam căutat şi cîrligul, tot fără vreo grabă. Căci nu
era* de dorit să1 găsească cineva, nu doream să am dea face cu
poliţia. De astă dată, chiar, nu doream, căutînd să înlătur pînă şi
impresia că aş fugi.
41
Eram, aşadar, mai tacticos decît ar fi fost necesar. După vreo
douăzeci de paşi, mam şi oprit.
Zăcea mort, acolo unde îl lăsasem, atît puteam vedea din el. Cu
toate că, între timp, începuse să mijească binişor de ziuă. Capul îi
atîrna de pe bordura trotuarului, iar maşina lui rămăsese părăsită,
întro mare singurătate.
42
Miam văzut de drum. Coteam cînd peo stradă, traversam în
diagonală cînd o piaţă, hoinărind aşadar în zigzag, după cum se
recomandă după asemenea isprăvi. Miam smuls bineînţeles şi barba...
La Londra există multe case ce rămîn deschise şi în timpul nopţii, sau
nici nau poartă — am intrat întruna din ele, uncie, întro gură de
canal din curte, am vîrît atît barba, cît şi batista. Căci ai luasem
întîmplător şi batista, ce pot face ? Pînă şi ineluL de oţel lam ascuns,
să nu uit, inelul pe care îl aveam de douăzeci de ani în degetul mic —
pe acesta lam vîrît, de furie, odată ce se dovedise a fi o unealtă prea
bună.
Căci navusesem de gînd să1 omor pe bătrîn. Nu, aşa ceva nici prin
minte numi trecuse. Căci, la ce bun oare
— ?Ei, vaţi amuzat ? mă întreabă directorul hotelului. — Aţi băut mult ?
— Ce ziceţi de irlandezi ?
Citea tocmai ziarele de dimineaţă, şi din nou săvîrşiseră ceva irlandezii.
— Unde vaţi lăsat barba ? — începu el rîzînd. în timp ce îşi împingea ochelarii pe
frunte. — Unde vie barba ?
Nu iam răspuns.
43
El însă îmi destăinui fără ocol că, în ajun, se minunase de mine. Căci e ciudat ca un
om în toată firea, cum sînt eu, să se travestească în măscărici, iertat săi fie. Şi, pe
deasupra, îmi lipisem pînă şi barbă...
Neam antrenat întro discuţie despre irlandezi. Iar eu am început săi deapăn nu
mai ştiu ce poveste... era o situaţie ciudată. Dealtfel, azi bănuiesc ceo fi fost.
Avusesem pe vremuri un văr mai mic, care, întruna din nopţi, se deşteptase din
somn şi se apucase să plîngă din cauza unui străin. Cică trenul tăiase peun biet nenea,
roţile îl decapitaseră. Şi plîngea amarnic.
Mai tîrziu sa aflat că copilul avea febră. în schimb, străinul decapitat fusese
adevărat : seara următoare i se citi accidentul lui dintrun ziar.
Ei bine, aşa ceva se întîmplă se pare şi la o vîrstă mai înaintată. Ai vreun necaz sau
ai temperatură, însă nu le dai atenţie sau nu vrei să ştii de ele — am început deci săi
povestesc despre menazi. Ce lamentări sau mai iscat din asta în zorile mohorîte, la
lumina becurilor electrice !
— Cunoşti cumva istoria menazilor ? — lam întrebat pe acest om nepăsător.
— Menazii sînt o populaţie în Indiile Olandeze. Sînt urmaşi ai cuceritorilor
portughezi de odinioară, sînt creştini chiar, ba îşi păstrează pînă şi vechile
patronimice, atîta doar că sau colorat la ten — aflase de asta ? Intrucît, în căldurile de
acolo, e cu neputinţă să nu te transformi, odată ce cei ce nu sînt negri la piele nu
supravieţuiesc. Ce spune de această nerozie ?
— A devenit un popor cu păr creţ, la fel ca indigenii, însă nespus de trist. Oare de
ceo fi aşa de trist acest popor ?
— Fiindcă nu acolo este obîrşia lui — am zis. — Pricepi ? — lam întrebat pe
neaşteptate : — Eşti în stare să înţelegi atîta absurditate ?
Directorul sa holBat la mine
44
— .Preabine — face el —, de ce slrxteti însă asa de
furios ? —∙ Am fost de astă dată şi mai amar. — Oare nu mă poţi
înţelege ? — am strigat din nou. — Nuţi dai seama cine anume sînt cei
ce sau stabilit acolo ? Cei care nu sînt din partea locului. Şi care, mai
tîrziu, au făcut totul ca săi alunge şi săi asuprească, aşadar, săi pri
gonească pe cei ce erau negri, adică pe băştinaşi ? Atîta doar că, de astă
dată, sînt negri şi ei, nui aşa ? Lea venit acum şi lor rîndul de a fi
dispreţuiţi, nu ? — Şi aşa mai departe, clocotind de indignare, din
cauza tragediei acestor popoare îndepărtate. încît, maimai să plîng.
Oare înţelege din întîmplarea aceasta circuitul neîntrerupt al
mîrşăviei, prezent în orice domeniu căruia îi spunem viaţă ? De abuzul
ce se săvîrşeşte permanent cu inima omenească ?
45
— Da, odată ce viaţa este o mîrşăvie —∙ am reluat eu pe un ton
nou. La care, pînă şi directorul roşi uşor.
— Il poftesc să judece dacă nu este o mîrşăvie ceea ce omul e nevoit
să îndure. Dar pe tărîmul sentimentelor ? — aş mai fi vrut săi spun.
Numai că am tăcut de astă dată. Deoarece am avut o viziune cum nu se
poate mai simplă şi mai clară.
46
— Paul de Grevy este amantul nevestii mele. Ce e ciudat în asta ?
— De ce să faci atîta tărăboi pentru o cîrpă de muiere ? — Şi, parcă,
dintro dată mam destrămat. Eram buimac.
47
De astă dată, însă, directorul se aprinse şi el.
— Acolo negrii sînt dispreţuiţi, în timp ce la noi lumea se duce pe
Coasta de Azur ca să se înnegrească — rise el. — Aşa este, lumeai un
balamuc. Ba a mai adăugat : Văzuse odată la cinematograf cum se
capturează urşii polari în Oceanul îngheţat. Sînt prinşi cu plasa, ea
peştii.
48
Eu eram însă atunci deja departe, nici nu1 mai auzeam.
— Ceai spus ?
49
— Ε cam acelaşi lucru — răspunde el. — îi iau de,unde sau născut,
ca săi ducă unde nau ce să caute. Cu toate că le plac gheţarii, ei sînt
transportaţi în California. Sau deprins cu libertatea, însă sînt închişi
în cuşti. Aşai viaţa — surise directorul, mai calm de astă dată.
Se putea ghici căşi redobîndise stăpînirea de sine de pe urma acestor
cuvinte, anume că aşai viaţa
50
— .Sînteţi un om pătimaş — f'ăcu el ironic. — Naş fi
bănuit. Nu cumva aveţi temperatură? Sau naţi băut cumva
prea mult ?
51
Şi a mai adăugat ceva, ceva de care şi azi mă' mai minunez.
— Doar nu dumneavoastră sînteţi acum împăratul broaştelor de la
Tilsit ? — ma întrebat deodată, de parcă şiar ii pierdut şi el mintea
din cine ştie ce cauză.
52
Nici azi nu pricep această întrebare. Am încercat să aHu dacă există
aşa ceva la Tilsit, vreo legendă despre un împărat al broaştelor. Nimeni
însă na auzit vreodată de ea.
*
Să fi avut temperatură ? Sar putea, odată ce aproape nu îneliisesem
ochii timp de trei sau patru nopţi.
Se înţelege dar că eram buimac, şi mult timp încă după asta. Zile la
rînd. Este adevărat, însă, că luam somnifere, încît şi ele au contribuit la
buimăceala mea — hapuri puternice, preparate cu morfină împotriva
durerilor de măsele, pe care le iau cu mine de cîte ori plec la drum.
54
Datorită acestui hap am dormit dus, fără vise, pînă la amiază, cînd
pe la orele unu şi jumătate, am tresărit speriat. — In ziare scria că
fusese omorît şi prădat un şofer de taxi. Că făptaşul, pesemne, fusese
silit să dispară în mare grabă, uitînduşi revolverul la locui crimei, iar
din armă lipseşte un glonte. Doar atît. Şi că autorul e căutat de poliţie.
In timp ce autorul se găsea întrun a din camerele de la al patrulea
etaj al hotelului Brighton şi îşi smulgea de pe faţă resturile de mastix,
după care se bărbieri temeinic şi făcu o baie... După ceam mîncat ceva
în cameră, miam pus cămaşa cea mai lejeră, un costum moale de voiaj
şi am coborît să mă plimb. Afară ploua mărunt.
Mă gîndeam să fac puţină mişcare, căci mişcarea îmi limpezeşte
mintea. Ploaia, de asemenea. Cu toate că nu mă simţeam cîtuşi de
puţin rău, aveam cel mult o oarecare slăbiciune în viscere. Naveam
vlagă.
Mia venit ideea neaşteptată ele a o suna la telefon pe miss Borton.
Sa prezentat chiar ea.
56
— De astă dată vreau totuşi săţi fac o vizită, odată cedoresc săţi
vorbesc — iam spus pe scurt.
•— Te aşteptăm — răspunde ea îndată;
Adică, ar prefera totuşi să coboare ea ia mine, aşa a$e să fie mai
plăcut.
— Cu plăcere — îi răspund la rîndul meu. — La Brighton ?
58
— Oh, nu acolo.
■— Din nou întrun parc ?
— Mai curînd acolo. Dacă plouă, îşi va pune mantaua.
A indicat îndată un loc destul de frecventat aproape
60
deo piaţă.
— De acord — iam spiis. — Teaştept. — Şi am reaşezat
receptorul în furcă.
Am aşteptat, plimbîndumă prin ploaie.
■— Ehei, de astă dată ai săţi primeşti partea — miam spus.
62
Odată ce părea verosimil ca ea să fi făcut cu mine toate acestea. Nu
mai există vreo îndoială — aşadar că uneltise şi dresese, ştiind bine că
Dedin se află în oraş," că nevastămea nu plecase Ia mare, totul — era
precis informată de doamna Lagrange. Asta se ştie. De astă dată, mio
servise, spre ami da seama pe cine preferasem în locul ei. Şarpe mititel
! Iată motivul pentru care fusese aşa de amabilă scrisoarea prin care
mă invita la bal. Nu face nimic.
Căci o voi învăţa minte de astă dată. Are saudă de la mine nişte
cuvinte cum nu ia fost dat încă saudă.
De pildă : ceşi închipuie ? Nu ie ruşine ? — cum a fost în stare să se
preteze la asemenea mîrşăvie ? Şi cu atîta lipsă de omenie ? Să s
amestece în viaţa cea mai intimă a altora ? Ea, o fată de familie ? Nu
mă priveşte ea dispreţuito pe nevastămea sau co fi avut vreun alt
motiv. Odată ce nu mă interesează.
— Nevastămea este o stricată, ba este chiar o depravată, are
dreptate, o săşi primească de astă dată pedeapsa cuvenită, cu toate
aceste este mult superioară domnişoarei, căci aşa ceva nar fi niciodată
în stare să săvîrşească — toate acestea o să i le spun şi în acest fel. —
Apoi că abia acum, după ceea ce sa întîmplat, îmi dau seama cu cît
este ea mai nobilă la suflet.
64
Toate acestea leam repetat de mai multe ori în sinea mea, doar un
singur lucru nu mia venit în minte, şi anume : careo fi adevărul ?
Căci, dacă este aşa de bine 'informată, cum de nu aflase, bunăoară, că
fusesem bolnav sau că plecasem din oraş ? Ε sigur că nu ştia nimic;
altminteri de ce mar mai fi invitat la bal ? odată ce plecasem — toate
acestea nici prin gînd nu miau trecut, r.n schimb, mau bîntuit cele mai
josnice bănuieli : că o fi urmărito pe nevastămea, poate co şi pînclise,
probabil de la Paris încă, aici apoi cu siguranţă. Altminteri de ce sar fi
înscris la cursurile doamnei Lagrange ? Căci, altfel, nar fi avut cum să
afle asemenea lucruri. Că Dedin este la Londra şi că mie mi saruncă
praf în ochi.
— De asta, să fi fost atît de furioasă ? Oare nu ea mă sfătuise so
omor ? Ar fi frumoasă, oricum, solidaritatea aceasta din partea ei...
Numai că o fată tînără, care ajunge în acest fel aici...
Dar, iato în carne şi oase pe ea însăşi. De astă dată, totul sa
lămurit în mintea mea.
66
— De mult nu team mai văzut — spuse ea posomorită.
Nimic mai mult.
Avea glasul domol, privirile limpezi.
~ — Totuşi, parcă nu pare adevărat. Nu e asta o fată mârşavă — mi
am spus îndată.
68
— De ce nai fost la bal ?
— Ah, acest bal — şi roşi.
Ca şi cînd tot o mai durea faptul că nu putuse să vină. Oare eu am
fost ? Aşadar, totuşi mam dus, adevărat ?
— Cum să nu mă duc, odată ce mă invitaseşi ?
70
Cum este, însă, cu putinţă ca să mă inviţi, iar mai apoi nici măcar să
nu te scuzi că nai venit ?
— Au existat o mulţime de cauze, complicaţii în familie, logodnicul
său avusese gripă, şi mai ştiu cîte altele.
Dealtfel, cum nui răspunsesem nici eu la scrisoare —∙ căci ulterior
aflase că sînt plecat, că mă aflu în Belgia,.,
— Asta aşa este, eşti bine informată.
72
Iam povestit tot, sosirea mea înainte de termen, felul cum mă
dusesem direct la bal, odată ce nici atîta timp numi rămăsese cît să
dau fuga pînă acasă...
•— Şiapoi, de ce maş fi dus acasă, nui aşa ? Odată ce nevastămea
e plecată şi ea. Neam înţeles ca şi ea să se întoarcă mîine abia. Se află
la mare, a însoţito pe doamna Lagrange, care sa dus săşi vadă fiul.
Oare nai aflat ? — o întreb brusc.
La care, domnişoara a roşit totuşi.
Ehei, miam spus, te voi perpeli oricum niţel
74
— .Poate săţi pară rău că nai fost — mam apucat
75
eu săi descriu balul — deoarece a fost în adevăr interesant.
Chiar din caleafară de interesant. Erau şi cîteva măşti reuşite,
unele minunate.
— Dumneata ce erai ? — întreabă ea copilăreşte.
76
I lam descris pe omulcareadueegheaţa. Ia plăcut.
— O idee minunată — zise ea radioasă. — Ce păcat că nam
putut să te văd — şi ma tutuit îndată.
77
Iar glasul i se făcu languros. Vorbeam franţuzeşte în
mulţime.
— Au fost şi măşti interesante ? — întreabă ea mîhnită.
78
•— O mulţime — iam răspuns. — Şi ce lume ! Oameni
aleşi cu toţii — bunăoară un măcelar... Dar să nu încep cu el.
Fii atentă la ceea ceţi spun ! Imagineazăţi că deschid uşa
uneia din încăperi, şi ce crezi de cine dau cu ochii ? Oare nu de
nevastămea ? Nu ştiam că se întorsese, ea de asemenea nu ştia
că mă întorsesem şi eu, aşadar nici eu că ea — oare nu e
nostimă întâmplarea ? So fi văzut cît de dichisită era î Perucă
argintie, rochie de catifea albastră cu dantele, ba avea şiun
lornion aurit în mînă. Era fermecătoare, zău aşa. Insă, fireşte,
nu mam apropiat de ea, odată ce vroiam să aflu ce anume face
dumneaei cînd nu sînt eu de faţă. Nam dreptate ? De ce eşti
atît de tăcută ? — o întreb pe neaşteptate.
79
— A, fiindcă mie nu mie dragă. Ţiam mai spus că nu mie
dragă — răspunde domnişoara.
— Şi de ce, oare, nu ţie dragă ? Nu prea pricep. Ei. hai,
poate că nu e adevărat. De ce nu ţiar fi dragă, odată ce e atît
ele nostimă ? Nu e oare nostimă ?— stărui eu. — Ţia fost şi ţie
foarte dragă.
80
— Da, pe vrema aceea.
— Cînd anume ?
81
Pe vremea cînd mai eram la Paris.
Am continuat, aşadar, săi descriu balul :
82
— Am petrecut de minune, în adevăr minunat — iam spus.
— Şi doamna Lagrange ?
83
— Doamna Lagrange ? Dar bine, ea nici măcar nui
acasă. Erau acolo, în schimb, tot felul de bărbaţi, nobili
francezi de viţă. Odată ce pe nevastămea o antura o
mică societate în toată legea.Zău ? —întreabă ea din nou.
Şi din nou se îmbujorează la faţă. Eu, însă, nam dmi nici o atenţie acestui
fapt.
— Era acolo, de pildă, un şoimar cu şoimul peun braţ, şi alţi indivizi
anevoie de descris. Cel mai interesant era cu toate acestea măcelarul — am
schimbat eu vorba —, un bărbat deosebit de'original, golan şi pe deasupra şi
chipeş, cunoşti genul, oameni deo golănie desăvîrşiiă şi, totuşi, delicaţi în
mişcări. Măcelarul era un crupier cu numele de Paul de Grevy, angajat
odinioară prin cluburi ca trepăduş, tocmai datorită faptului că este un ins
nobil. Dar de ce faci această mutră ?
— Ah, era şi el acolo ? — întreabă cu o expresie de dispreţ.
— Senţelege că era, găseşti ear fi ceva neobişnuit ? Sau îl cunoşti cumva
? I se spune pretutindeni Dedin.
—∙ Da, ştiu — răspunde. — Ε un om nesuferit. Predă şi la cursurile
noastre.
— Nu mai spune, la cursurile voastre ? Aveţi şi aşa ceva ? Atît de
înfloritoare sînt afacerile doamnei Lagrange ? De cînd predă ?
«— De vreo cîte va luni.,
— De vreo cîteva luni ? Ε ciudat că nara fost informat car fi la Londra.
Şi nici dînsul nu mia spus nimic. Deşi mie prieten bun, aşa zău.
— Chiar atît de bun prieten săţi fie ? — ar vrea să ştie domnişoara. Şi
refuză cu îndărătnicie să mă privească în ochi.
ή
Eu însă nu abandonasem problema.
— In cazul ăsta este cum nu se poate mai interesant — am urmat eu
aproape vesel —, odată ee1 cunoşti şi tu. Nai vrea sămi vorbeşti despre el ?
— Pusesem întrebarea cu atîta uşurinţă, de parcă maş fi pregătit sămi iau
zborul.
•— Nui aşa căi un om minunat ?
Domnişoara se uită uluită la mine.
— De ce să nu fie minunat, cînd este ? Gîndeştete ia mâinile lui cît de fine
sînt. Eu nu mă prea pricep, insă aş
84
aâe spune. Iar buzele Iui cît sînt de ţuguiate, buze bune de
aărutat...
— întocmai ca o inimă sfîşiată, nu cu ea seamănă pare
?
% Domnişoara începuse săşi cam piardă siguranţa.
86
— Nui aşa că glumeşti ? — întreabă ea înspăimîntată.
— De ceaş glumi'? Am petrecut cu el de minune
noaptea trecută.
— Cu nesuferitul ăla ?
— Să fie în adevăr nesuferit ? — am întrebato de astă
dată, luîndo de braţ. — Ce ştii despre dînsul ? Dar despre
nevastămea ?
88
Miss Borton tăcea chitic.
Că ma umilit de multe ori, de mii de ori, şi ca
fost mîrşav ? Să nu te jenezi cîtuşi de puţin, ştiu foarte bine.
Oare ce sînt eu în toată această poveste ? Nesuferit pînăn
măduva oaselor — însă ceaş putea să pretind ? Să mă
ruşinez din cauza asta ? Uite că nu mă ruşinez. Odată ce
chestiunea asta e mai complicată decît ar putea să intre în
căpăţînele voastre pitice. Vezi că sînt sincer de astă dată,
poţi fi satisfăcută de mine. Destul teai tot plîns că nu sînt
destul de sincer. De astă dată vei fi nevoită să suporţi
sinceritatea mea, dragă. Ai vrea să ştii dacă team iubit ?
Da, team iubit. Dacă am iubito pe nevastă mea ? Am
dispreţuito. Din prima clipă chiar, cînd sa apucat pentru
întîia oară să fumeze în faţa mea, picior peste picior. Cu
toate acestea ştiam că astfel are să se întîmple, ştiam totul,
îmi cunoşteam ursita, dar merita să încerc. Vezi cam ajuns
sămi dau şi de asta seama, aici am ajuns, oricear mai
urma de azi înainte. Că merita iadurile prin care am trecut.
Căci sînt eu de vină, oare, că acest pămînt minunat este
iadul însuşi ? Acum, în sfîrşit, spunemi tot ce doreşti, ca să
mă ruşinez în cele din urmă şi eu.
90
Vorbeam aproape în şoaptă.
— îţi dai oare seama cît de prostuţă eşti ? Ε un drum lung
pînă aci. Fiindcă ai tu habar în ce fel sînt eu în stare să
zdrobesc un om ? Ca peo muscă. De ce nu iaş strivi şi pe ei
? Ce anume îi apără, ce crezi ? Odată ce femeia aceea e toată
numai dorinţă, a fost de cînd o ştiu aşa, şi din toate colţurile
se ivesc indivizi la al căror gît rîvnesc mai cumplit decît la
viaţa mea de apoi... Eşt
idestul de coaptă ca sămi spui de ce nam asupra lor nici o putere ? De
ceo fi asta ca hipnoza, ca şi cum miar fi făcut vrăji ?
★
Nam bănuit vreodată că se poate ascunde atîta forţă în copila asta.
Nici cel puţin na tresărit, a rezistat şi de astă dată la tot cei
spuneam, aşa cum copacii înfruntă vijelia.
Na protestat măcar, după obiceiul fecioarelor pudice; cu toate că
erau destul de delicate destăinuirile mele, nui aşa ? — în ciuda lor ma
privit toată vremea în ochi. Ne opriserăm lîngă a bancă, pe ploaie, căci se
dezlănţuise cu adevărat o furtună, cu răbufniri reci de vînt... Ca, în cele
din urmă, să numi aducă la cunoştinţă decît atît :
Ea nar fi niciodată în stare să mă mintă, astfel îmi mărturiseşte că,
deşi tot ce iam spus o face să sufere, o şi consolează, în acelaşi timp,
deoarece îşi dă seama căi adevărat. Şi, chiar dacă refuz so cred, ea ştia
totul despre mine sau, chiar dacă nu totul, intuia o bună parte.
în pofida tuturor, ea mă va iubi şi de azi înainte, pînă cînd
sentimentul acesta are să se stingă de la sine. ya fi atunci fericită şi va
mulţumi cerului.
A rostit totul fără lacrimi, cu asprime aproape.
Căci, deşi fusese multă necumpătare în tot ce făcuse şi spusese —
recunoaşte —, fusese şi mult sentiment, pe care sar putea să nu1 uite
toată viaţa, şi nu doar fiindcă nare de gînd să1 uite, ci şi fiindcă a pus
stăpînire pe ea cu o putere pe care no crezuse cu putinţă în cazul ei.
Niciodată nu credea că i sar putea întîmpla şi ei ceva asemănător.
— Şiacum, adio — mia întins ea mîna. Mă roagă să încerc să mă
liniştesc întro oarecare măsură, odată ce recunoaşte că se teme cumplit
că şi ea sar putea să poarte o vină oarecare. Căci am nişte priviri de o
nemărginită tristeţe şi este atît de stranie expresia lor. Să nu cumva să
fac vreo prostie, Dumnezeule...
Apoi a izbucnit deodată, ca o copilă :
Cică nu se cuvine să mă frămînt atît pentru acea femeie, îmi spune ea
acum adevărul şi despre ea. Chiar dacă nu e frumos ceea ce face — căci
femeia aceea nare suflet.
■
92
m•— Vrei să zici că nu mă iubeşte ?
93
— Da.
— Atîta doar că asta nui adevărat. Nici dacă ţia spus ea
însăşi.
94
Miss Borton se făcea roşie pînă la rădăcina părului.
Una ca asta nevastămea niciodată nui spusese.
95
— xA încercat doar să mă înduplece să te iubesc — zise
fata, şi mai roşi o dată, pentru a doua oară.
D*e astă dată, însă, atît de tare, încît pînă şi ochii i se
împăienjeniră de lacrimi.
96
— O — face ea —, eu nam nimic dea face cu ceea ce se
vorbeşte pe socoteala acestui bărbat. Iam spus doar, încă la
Paris : — Lizzy. Vreau să rămîn o fată cinstită. Iam spus
deci că te iubesc. Totodată, şi că voi dispare în curînd de aici.
La care, ea.ma întrebat de ce oare vreau să dispar ? Auzind
acestea, am îmbrăţişato de fericită ce eram. — Atît de
mărinimoasă eşti ? — am întrebato. Căci eram încă
nemaipomenit de naivă.
însă nevastămea nu pretindea să fie îmbrăţişată pentru
acest lucru.
97
— Vai, proasto î — a zie ea cu asprime. — Nu sînt defel
mărinimoasă. — Ş] a izbucnit întrun rîs exagerat.
Rîdea de ea.
98
— Nici vorbă de mărinimie. Sînt o femeie fără suflet — a
privito ea ţintă pe fată.
— La care, apoi, mam trezit, în sfîrşit — şia încheiat
domnişoara povestirea.
99
*
în acea noapte am avut un vis fermecător. Să mai vorbesc
însă de altceva, despre noaptea aceea fără sfîrşit, parcă.
100
Zăbovisem o vreme pe marginea patului, fără să mă
gîndesc la nimic, cînd ceva se va fi mişcat în apropiere. Cînd
ridicai ochii, ei îmi căzură întîmplător pe jurnalul meu.
•— Poftim, şi ăstai aci. — Am întins dar mîna şi lam
deschis. Ia să văd cîte miau trecut prin minte în acest noian
de timp ? Am zîmbit chiar.
101
Odată ce, pe cea dintîi filă, stătea : „Săţi aduci aminte că
el şia notat ceva. Să nu uiţi asta". (Era vorba de Dedin.)
r∙ Asta se întîmplaşe cînd nea îndemnat să plecăm la
Londra. Adică să mă duc cu nevastămea la Londra, Căci, să
nu se uite că el mă înduplecase să vin aci. Nu miam dat
seama, oare, că sascunde aici ceva ? — ŞL oare, nu la el mă
gindisem de îndată ce descoperisem violetele ?
102
Aşadar, văzusem clar cu faptele, cu simţurile, şi cu
sufletul meu. Nu mă înşelasem. Probabil că ştiau încă de pe
atunei că şi ei vor traversa Canalul, întîi doamna Lagrange,
pe urmă acest Dedin. In cazul ăsta, oare ce şio fi însemnat în
carnet, odată ce totul îi reuşise ca pe roate, iar eu
acceptasem, ca un prostănac, să vin aci ?
Ε omul meu, şio fi notat el. Se purtase aşadar cu mine,
cum te porţi de obicei cu dobitoacele. Or, asta nu sar cuveni
cu o fiinţă omenească, oricît aş fi fost de inferior în ochii lor.
Odată ce nu se cade, mai cu seamă că nu fusesem chiar atît
de rău cu ei. Nu lie permis să mă trateze ca peun animal.
Pentru asta poate că li se cuvine totuşi ceva.
103
— Vin după voi — io fi spus amantei sale, cum mio
imaginasem de atîtea ori.
Şi io fi spus, de asemenea, să caute să mă potolească, să
se poarte cu mine mult mai prudent... nu va trebui să aştepte
mult. Căci cine ştie unde voi ajunge eu pînă atunci, în ce zonă
perioiloasă ? Odată ce acolo mă îndemnase să plec, nici asta
să nu se uite, deoarece el îmi recomandase societăţile de.
salvare. Ceea ce nu mai era o glumă, dacă te gîndeşti bine. —
Poate mă va lua dracul, între timp — se prea poate să se fi
gîndit şi la asta. Prea bine, acestea se cuvin a fi reţinute.
104
însă, faptul de a fi consimţit la toate acestea şi împotriva
instinctului meu, mi se pare cu totul inexplicabil şi mă
uluieşte. Cum te poţi lăsa dus de nas în acest hal ? Şi se ivi în
faţa ochilor mei, ca o arătare, lepădătura aceea cu ochi
aprinşi, acea fleandură ahtiată de mîntuire, doamna
Lagrange, cu care petrecusem ultima seară de Crăciun.
— Ε drăguţă nevastămea, nui aşa ? — o întrebasem,
mînat deo pornire neaşteptată.
105
Drept răspuns, mă privise cu ochii ei aprinşi şi goi. Ca şi
cum ar fi fost surprinsă de cuvintele mele. De parcă
admiraţia mea statornică pentru nevastămea ar fi nedu
merito.
Abia acum înţeleg zîmbetul e
106
LAdică, abia de astă dată îmi dau seama cîte eforturi mai
depuneam şi atunci, pînă în ultimul moment. După ce luasem
hotărîrea definitivă de a pleca în lumea largă. Să fie oare
asta răsplata ?
Am şi notat toate acestea în carnetul meu. De astă data,1
eu. Pe deo parte, ca să nu uit. Odată ce sîntem uituci de felul
nostru. Căci, prin inima noastră circulă o mulţime ele
curenţi, şi totul poate să se schimbe pînă a doua zi. Iar ziua
de azi avusese rostul de a lămuri lucrurile. Chiar şi data,
după toate acestea. Fiindcă nu făcusem decît să notez fapte,
pînă la unu şi jumătate după miezulnopţii.
înainte de toate, numele tuturor teozofilor : al gazdei mele,
care fusese probabil ales din bunăvreme, încă de dincolo,
fiind atît de potrivit pentru ţelurile lor, apoi pea.1 doamnei
Lagrange şi peal doamnei Poulence — oare nu alcătuiau toţi
aceştia o singură gaşcăi ? Încît, era să scot o exclamaţie de
uimire, mai cu seamă cînd îmi adusei aminte şi de domnul
Tannenbaum. Fiindcă, la dînsul nu mă prea gîndisem. îl
dispreţuiam pe acest domnişor, tocmai pe el, nu ştiu nici azi
de ce.
1
0
8
Dar, oare, nu era filozof şi el ?
Pe de altă parte, parese că fusesem atît de precis,
mulţumită unuia dintre instinctele mele. Vroiam, pror babil,
să dovedesc cuiva că aşa sau petrecut lucrurile, dacă ar fi
cumva cazul. împreună cu toată urzeala şi detaliile
caracteristice, pe care nu eşti în stare să le înţelegi, atîta
timp cît le trăieşti şi care, ulterior, ţi se organizează în suflet,
întrun fel de sistem, întocmai ca mecanismul ceasornicului.
Iar ceasornicul începe să meargă.
1
0
9
Cuvintele cantaragiului le aşternusem peo pagină
separată, cuvintele pe care le adresase judecătorilor săi la
proces : „Am mai multă dreptate decît sar putea exprima
prin cuvinte. Dumnezeu să se milostivească de mine după
cită dreptate am. De domniile voastre, de asemenea,
domnilor judecători."
Şi asta mio mai notasem, după care mă culcasem. Şi5 deşi
înghiţisem două somnifere, mam deşteptat speriat de cîteva
ori. Acestea sau întîmplat către orele patru. Am mai înghiţit,
aşadar, un somnifer.
1
1
0
înainte de amiază, însă, miau bătut la uşă. Cu toate că
încăperea era însorită şi frumoasă, mi sa părut atît de
străină, înalt, la repezeală, nam ştiut unde mă aflu. Aveam
senzaţia că sînţ undeva în serviciu.
1
1
1
Apoi totul sa limpezit în capul meu. Miam adus aminte
de şofer şi de rest. '
— Trebuie să fie poliţia — miam spus. Insă nu era
poliţia, ci doar un aviz urgent de la De Vries, care mă ruga să
mă duc neîntîrziat în docul din Cuxhaven, căci urmau %să
mai fie rezolvate acolo cîteva chestiuni, deal tmin teri acolo se
afla vasul meu, pentru reparaţii... însă nici nam citit
scrisoarea toată, fiindcă, la ce bun ?
1
1
2
Odată ce nam să mă mai duc eu, deacum, nicăieri.
Abia atunci îmi adusei aminte de visul meu minunat.
1
1
3
Atîta doar că nu1 mai pot reconstitui cu uşurinţă. Odată
ce nu fusese aproape nimic şi, cu toate acestea, cît era de
dulce, ca paradisul. Cineva se aplecase prin întuneric asupra
mea, ţinînd în mină o lampă, şi îmi luminase faţa. Parcă ar fi
dat la o parte nişte văluri împrejurul meu, atît fusese visul.
Asemenea unei slujnicuţe bune şi grijulii.
— De ce stai mereu în întuneric ? — mă întrebase ea.
1
1
4
Am priceput parcă îndată ce rost au cuvintele sale,
astfel că mă pregăteam săi răspund, însă ea dispăru deo
dată. Dispăru şi se mistui, cum ţi se scurge apa printre
degete. Cu toate că zîmbetul ei fusese cit se poate de real, iar
în priviri îi stăruia o lumină nespus de prietenoasă — era
întocmai ca luna pe bolta cerului, cînd se iveşte, în nopţi
neliniştite, întrun colţ al zării, cu un surîs buimac şi
somnoros, iată ce însemnase pentru mine viziunea aceea.
1
1
5
Aş fi meditat cu dragă inimă asupra ei, ca şi asupra
bunătăţii femenine, odată ce aveam impresia că venise sămi
aducă la cunoştinţă să nu uit cumva, că şi asta există...
Numai că, îndată' ma furat iar somnul. După asemenea
deşteptări bruşte dormi şi mai profund. Ca şi cum aş fi înviat
din morţi. Afară se întunecase dea binelea cînd mam
deşteptat iar.
La fereastră stăruia o ceaţă luminoasă. Mam ridicat în
pat.
1
1
6
Ceaţa mai mocni cîtva timp la fereastră, roşie, de parcă în
adîncul ei ar fi pîlpîit nişte flăcări.
Vine şi azi furtuna, am simţit asta îndată. Şi mam cu
tremurat. Am şi holbat ochii spre geam, ca unul care nu mai
văzuse aşa ceva. Apoi am sărit din pat.
1
1
7
După un somn de aproape optsprezece ore.
1
1
8
Mam spălat cu apă rece, am îmbrăcat
la repezeală un costum la îndemînă şi mă
şi aflam jos.încă de pe scări mam simţit mai bine,
eram mai uşurat: Căci toate sclipeau în jurul meu,
luminile erau de astă dată mai prietenoase — Dumnezeu
ştie de ce sînt uneori atît de mate şi de goale, prin
camerele de hotel. Dar după prima înghiţitură de porto
?
Englezii au dreptate că portoul este regele
doctoriilor. Căci, de îndată ce focul lui mi sa răspîndit
prin artere, ochii mi se scăldară aproape în lacrimi, de
parcă atunci aş fi sărbătorit această misterioasă
renaştere a mea. Era ruşinos aproape1 cum îmi pria
viaţa. Luminile, căldura, vinul şi foamea. Ca şi toate
celelalte : covoarele moi, vuietul de glasuri din jur,
clinchetul şi zornăitul de taeîmurî de pe mese. Ca unul
care coboară rebegit de frig din creierul munţilor,
obrajii îmi ardeau, iar zgomotele acestea uşoare îmi
stăruiau în urechi.
împreună cu micile rîsete şi cu graba zburătoare a
chelnerilor. Apoi, tăcerea. De cîte ori intrau noi clienţi
păşind pe covoarele moi, iar paltoanele lor erau pline de
zăpadă, mi se părea că trăiesc un vis fermecat. JDe
parcă rniaş fi continuat visele provocate de morfină.
Este cazul să mă sfiesc, oare, a însemna aci că aşa sa
întîmplat şi carn mai avut curajul de a mă bucura de
ceva ? Să mă bucur — eu ? Nam chef să înfrumuseţez
lucrurile, odată ce aşa sa întîmplat. Căci, aşa este omul,
de. îndată ce îi zguduie ceva existenţa din temelii,
aşadar întreaga făplură, îi cade masca. De pe suflet.
Căci asta seamănă cu un uragan care mătură din faţa
lui tot ceî chinuise cumplit: măruntele necazuri şi
insatisfacţii, ca să se ivească, întocmai ca soarele de
după un nor, o profundă şi minunată, nicicînd bănuită
încă, senzaţie de fericire a existenţei. Ia cunoştinţă de
minunea că trăieşte. Nu mi se întîmplase acelaşi lucru
cu ocazia incendiului declanşat pe vasul meu∙? Băusem
şi atunci un pahar de limonadă, în cele mai critice
momente, iar carnea mi se înfiorase de voluptatea vieţii,
de parcă o ardea soarele.
Nu mie ruşine să mărturisesc că până şi lacrimile îmi
picurau în mîncare. Poate că, dacă nu se instala la masa
201
11
mea directorul hotelului, mă podidea chiar plînsul. Şi
nu din această cauză doar, nu mai este nevoie so spun.
însă şi pentru faptul de a mă afla acolo, de a mă afla
încă în bătaia acelor lumini. însă, bineînţeles, nu există
nici o bucurie netulburată pe acest pămînt : directorul
sa apucat sămi îndruge verzi şi uscate
201
11
.Despre ee 'oameni sînt marinarii — îmi spune el (stră
duinduse în felul acesta să fie, la modul său. amabil cu
mine) —, făcuse odată o plimbare cu barca, împreună cu doi
asemenea ţipi sălbatici, aşa cum sînt îndeobşte marinarii,
nui aşa ? Fusese nevoit să le spună mereu : „aber nicht
spassen Sie, meine Herren, nicht spassen Sie, meine Eerren"
27
(Era şi ăsta austriac, Londra era plină de străini) •— căci,
cemi închipui ? încercaseră să1 răstoarne în mare şi
rîdeau.
27 Nu glumţi, domnii mei (germ.).
1
2
1
— Şi că aş fi şi eu la fel ca ei: Un sălbatic în toată legea. Oare nam
şi de astă dată vin pe masă ? După ce, toată noaptea de ieri am băut,
acum beau din nou.
— De ce beţi atît ? — mă întreabă. Cică, dimineaţa îţi făcea rău să
te uiţi la mine, de fapt, nu azi, ci ieri. Apoi prinde să rîdă, ca unul care
bănuieşte că sascunde ceva aici. încolo, arătaţi destul de prost —
adăugă el.
122
— De ce, e ceva cu mine ? Găseşti ceva ciudat în înfăţişarea mea ?
— E|jei, ştiu eu că vă mănîneă femeile capul — face el. — Se vede
doar că nimic nu mai aveţi sub piele. Nici un gram de grăsime 'sau aşa
ceva.
— Nu mai spune — am rîs eu.
— Vau mistuit — face el cu amabilitate şi se ridică de la masă.
124
— Nu mau mistuit — îi răspund.
— Ba da, vau mistuit — declară el cu îndărătnicie. Parese căi
plăcuse cuvîntul. Apoi, îndată, îşi văzu de ocupaţiile sale. <
Noroc că fusese chemat la telefon, fiindcă puteam din nou sămi
deapăn în tihnă visarea. Ceea ce am şi făcut îndată. Priveam la
geamurile acoperite de zăpadă şi ascultam şuierul vîntului. Căci se
dezlănţuise de fapt furtuna, trebuie că era o viforniţă de ninsoare
amestecată cu ploaie, căci, printre fulgii graşi, se scurgeau pe geam
picături de ploaie. Iar vîntul sufla cu atîta putere, încît clătina
perdelele. ,
Numai că totul sa sfîrşit deodată. Nu uraganul, ci tăcerea din jur.
126
Fiindcă, în timp ce îmi consumam pe îndelete cina, furat incă de
visare şi meditînd, urechea mia fost izbită pe neaşteptate de un rîs clar
şi dulce. Un rîs cunoscut.
— Care va să zică, iar mănînci carne ? — se auzi un glăscior
fermecător. — Nu eşti, oare, un adevărat sălbatic ?
Ştiam deja ce să cred despre visele mele din noaptea trecută.
128
Voi povesti pe scurt ceea ce sa întîmplat apoi.
Băusem enorm, iar în faţa mea. se afla Mrs. Cobbet
So urmez fără zăbavă şi sămi las cina baltă, fiindcă afapă mă
aşteaptă Kodor. Voi avea tot cemi doresc şi la ei, deo calitate mai
bună ca aici... Toate acestea, de parcă între noi nu sar fi întîmplat
nimic.
^— Kodor a venit la Brighton după vin şi ţigări de foi, aşa că
directorul ia spus că sînt şi eu aici, întrebîndu1 dacă nu doreşte să1
vadă pe Iacob. — Cum să nu vreau ? — face Kodor.
130
— Ε cazul să mă duc. — Dute şi adu1 pe Iacob — îi spusese
Kodor. însă cu ce mîhnire, să1 fi văzut ! Odată ce el mai ţine încă la
mine, oricît lam neglijat. .îşi adusese de mai multe ori aminte de mine.
De mai multe ori îl auzise spurtînd car dori să mă vadă. Dealtfel, în
ultimul timp este mereu trist, nu mai e cel de odinioară. Aşadar, săi
fac ei plăcerea de ami petrece seara în compania lor, cu siguranţă ca
Kodor are să se bucure.
— Iar eu, de asemenea — a adăugat eu, cu ochii pironiţi în pămînt.
Am căscat ochii la ea, de parcar fi fost o halucinaţie.
Era ciudat că tocmai acum îşi făcuse şi ea apariţia.
132
Purta o blană de culoarea nalbei şi bijuterii scînteie toare în urechi.
Unghiile ei străluceau, la fel ca dinţii şi ochii — era aşadar impecabilă
şi de astă dată, şi scăldată în scăpărări, ca un ceas de aur, la care se
adăiigau şi micile focuri vinovate din priviri. în timp ce iam sărutat
mîna, rîdea. Fiindcă iam sărutaţ mîna, iar ea nu şia retraso. Nici nu
sa clintit măcar. îmi suporta omagiul zveltă, ca un brad, deşi în Anglia
aşa ceva nu se obişnuieşte.
— Oh, Mrs. Cobbet — iam spus, fermecat dea binelea, ba chiar
entuziasmat —, aşadar am marea bucurie de a vă revedea ? — şi altele
la fel.
Uitasem cu desăvârşire că ar fi fost cazul să fiu supărat pe ea,
Adică era şi asta'o urmare a celor precedente, aşa se pare. Fiindcă,
de ce maş fi bucurat "altminteri în aşa măsură de cineva ?...
134
De fapt, numi amintesc să mai fi fost vreodată atît de laş. Ceea ce
îmi pare ciudat, odată ce nu mai fusesem niciodată înainte. Retragerea,
ca şi fuga, îmi erau necunoscute. Cînd se întîmpla ca să mă ameninţe
ceva, mă opream locului. — So vedem şi pe asta — obişnuiam sămi
spun.
De astă dată, însă, nu. De astă dată înlemnisem parcă, nu pricep şi
nici explica nu pot în alt fel. Căci clocotea în mine o sete febrilă de
viaţă, vin dor nemărginit şi mistuitor, încît putea să urmeze orice,
numai să,nu fiu silit să mai dorm, căci nu mai vroiam. Nici să mă întorc
ixi camera aceea nesuferită, de amurg — ci să umblu, să umblu, să
vorbesc sau orice, să mai încerc ceva, Dumnezeule, de ce să nu se poată
? Ca, pînă dimineaţa, să nu cumva sămi pierd minţile.
Iată starea în care mă găseam.
•— Cear fi să plec totuşi la Cuxhaven, cu trenul de dimineaţă ? —
a răsărit în mine întrebarea, însă chiar în clipa cînd dădusem cu ochii
cu această apariţie scînteie toare. îi priveam cerculeţele aprinse din
urechi, apoi obrajii încinşi şi purpurii, pe urmă ochii, care se scăldau în
lumini sumbre...
136
Ce ie place ăstora să trăiască ! De parcă abia ar începe; în fiecare
moment, iară şi iară...
— Mie, oare, să numi mai placă ? Eu să nu mai vreau oare ?
Fiindcă e uşor să rosteşti : ajunge ! De cum faci însă primul pas...
— De ce stai mereu în întuneric ? — mă întrebase
138
şi cealaltă, slujnicuţa drăgălaşă din noaptea trecută.
*
Kodor scria în hol telegrame, cu un creion de aur, şi îi porunci
doamnei Cobbet saleagă nişte vinuri.
— Să fie duse la maşină — ia ordonat el. — Luăm cîteva sticle
acasă, chiar acum, fiindcă vreau să beau.
140
Mrs. Cobbet se supuse.
Nare săţi dăuneze ? — întreabă totuşi
— .Nu — răspunse Kodor. Pragmatic şi fără drept
de apel. Apoi continuă să scrie.
— Nimic numi dăunează, am fost plămădit din
aramă — a mai adăugat el, ca de obicei, amuzmduse cu
bazaconii de fabricaţie proprie.
Ma frapat îndată felul grosolan de a se purta cu
această femeie. In schimb, cu mine era neînchipuit de
amabil.
— Ah — face el — îmi pari foarte ciudat. Lotty tea
pomenit de atîtea ori...
Aşadar, femeia îmi spusese adineauri că mă
pomenise Kodor, iar Kodor pretindea acum că mă
pomenise femeia...
încolo, era din caleafară de elegant. Nici urmă de
tristeţe pe faţa lui, cel mult era mai dens decît se
cuvenea şi mai definitiv. Adică, şi solemn totodată, fără
doar şi poate, ca unul care tocmai iese ele la frizer.
Nimic şleampăt la el, nici buzunarele nui mai erau
umflate, era îmbrăcat de sus pînă jos în negru şi în nou :
o pălărie minunata, mănuşi minunate şi, cu toate
acestea, totul era deo desăvîrşită modestie. Doar de
după mîna lui scăpăra ceva gălbui, puţin aur, minerul
bastonului,
A ajuns, în sfîrşit, şi ăsta gentleman, un gentleman
milionar veritabil. Căci, repet, nu mai era nici pe
departe escrocul distrat de odinioară.
O fi scăpătat, oare, de pe urma vreunei afaceri ? De
pe urma" acelei cantităţi imense de ulei ? — mam
străduit să deduc dintrînsul cauza schimbării sale. —
Dar, nu. Căci altceva îi stăruia pe faţă. O expresie de
indiferentă, ca şi în cazul meu, după toate cele
întîmplate. Pînă şi în blîndeţea lui stăruia o expresie
deosebită.
— Ah, iubite prietene, — face el către mine. (Astfel
de cuvinte, bunăoară, nu folosise niciodată încă, nici
prietene şi nici ah.) — Ce mai faci, măi Iafcob ? — ma
întrebat el ceva mai tîrziu. (Nici asta nu se mai întîm
plase, odată ce nu1 interesa defel ce fac alţii.) — De ce
ştai tu la hotel ? — adaugă el. De ce stai acolo, spunemi
! Ai divorţat de nevastă ?
Fiindcă, orice sar spune, avea och^ pătrunzători;
ticălosul.
142
— Da, am divorţat — iam răspuns calm. Şi, spre marea
mea surprindere, cu cîtă uşurinţă vorbeam de aşa ceva
143
— ,Foarte înţelept — ma privit el de după ochelari. — Ε
înţelept să divorţezi. Adică .dacă eşti în stare — ma privit el
ţintă.
144
Apoi, a continuat să scrie mai departe. După care am
pornit. încărcaseră vinurile în maşină şi puteam porni.
Vreau să menţionez aici două lucruri.
145
Nu ştiam ce mirosea atît de greţos a pămînt în maşină !
Miros de pămînt, de pivniţă şi, totuşi, parcă de altceva.
Ţarina proaspăt răscolită miroase aşa, chiar aşa, căci aveam
impresia că simt şi iarba, cînd i se răspîndeşte mireasma
după ceo tai cu sapa. Era o senzaţie groaznică, fiindcă
aveam impresia de astă.dată că înnebunisem dea bine lea.
Căci, de unde pămînt în maşină ? Or, cum avusesem o
vedenie în timpul nopţii, era în ordine. Mi se părea că sa
sfîrşit cu mine, odată cemi pierdusem minţile.
146
— Mă voi înăbuşi în cel mai scurt timp — miam spus.
Odată ce nu mai eram în stare să vorbesc, de teamă să nui
copleşească şi pe ei groaza.
Am trăit momente destul de amare. îmi venea să sar din
maşină.
147
De ce so fi cramponînd omul de amintirile sale, cînd asta
nu are nici un sens, nici un scop ?
Cînd şi asta e suferinţă de fapt, nu este altceva decît chin.
Căci, nu pot schimba trecutul, şi nu numai eu — îl citeam
tocmai pe Torna de Aquino, dupja părerea sa nici Dumnezeu
însuşi nare puterea să1 schimbe. Adică, odată ce nai iubit o
persoană, zadarnic orice lamentare, pot să întorci drumul
lUmii pe bolta cerească, nu există putere care să poată ajuta.
Omul se opinteşte şi se frământă cu toate acestea, căci, dar
dacă nu astfel sau petrecut lucrurile ? Dar dacă se va
întîmpla o minune, nui aşa ? Şi parcă, totuşi, se va urm un
148
pic masa aceasta, şi are să cedeze — acest talmeşbalmeş
afurisit, îndărătnic şi amar, pe care, dealtminteri, nai cum
să pui mîna, odată ce nici nu există.
Căci, unde oare mie trecutul ? Cea mai rămas din el; că
astfel şi nu altminteri sau întîmplat. lucrurile —∙ vreun
semn exterior*? Valurile sau potolit.
149
Dar, chiar dacă sau potolit, te poţi împăca cu acest gînd ?
Toate acestea sînt deci de neschimbat şi aşa vor rămâne, în
vecii vecilor ? Iar omul e nevoit să le privească buimac,
neputincios ?
Oh, eu am iubito, BU mai am nici o îndoială, poate că ara
iubito mortal — ar fi fost nespus de bine să mă pot destăinui
cuiva — şi, cu toate acestea, unde ajunsesem ?
150
. In acest timp, sudoarea îmi îmbrobonise fruntea. La ce
anume mă gîndeam ? Cîte îmi amintea mirosul acesta de
pămînt reavăn ? Nici măcar să cred nu vroiam — refuzam,
toţi nervii mei protestau —iată de cemi venea să sar din
maşină. — Acesta este mormântul lui Lizzy î — De ceaş mai
evita acest gînd ? Anume, căi întrezăream de pe atunci
mormîntul — groaza aceasta îmi dădea din nou tîrcoale, încît
era să mor.
Neliniştea mea devenea de nesuportat, cînd Kodor zise
deodată :
151
•— Deschide geamul, Lotty, e un aer infect în maşină.
Miroase a pivniţă.
— Odată ce nu pune să se spele buteliile — îmi explică el.
Apoi, către amanta sa : — Vinul se păstrează în beciuri. ν
Ceau însemnat pentru mine cuvintele acestea ? Numai
cei ce se îneacă şiar putea da seama. In clipa cînd sînt
salvaţi. . i
Asta a fost una din chestiuni. A doua era în legătură cu
următoarele : , * ;
152
Cînd Kodor îi ordonase şoferului : acasă î — nu mă
gîndeam la nimic neobişnuit. Credeam că mergem la locuinţa
sa, acolo unde îşi avea şi biroul, cunoşteam cartierul,
umblasem acolo de mai multe ori. Cu atît mai mare mia fost
surpriza cînd am coborît din maşină întro stradă
necunoscută.
Ah, aici locuieşte Mrs. Cobbet, miam adus eu aminte. Şi
am pornit către poartă. 'Ceea ce nu se putea datora decît
faptului că eram distrat.
153
Noroc că miam revenit la timp. Mam întors îndată din
drum. Şoferul descărca vinul din maşină.
Kodor îşi aprindea lîngă maşină o ţigară de foi, în ploaie.
Mă lăsase să pornesc înainte, oare de viclean ce era ? Fapt e
că mia bufnit inima cu putere. De după jarul ţigării i se
vedeau bine ochii. Erau calmi, însă, în acelaşi timp, atenţi.
154
Ei, vezi — miam spus —, ajunge o singură mişcare, are
dreptate. Căci, nu făcusem eu acelaşi lucru cu feeioraşul de
acasă
155
?Fiindcă, odată ce cunoşteam drumul... Era bine să iau
seama.
Nu ascunde cumva şi invitaţia aceasta ceva asemănător
? Odată ce nu spune nimic şi maduce aici ?
*
Nu sa întâmplat, însă, nimic. Am băut virtos, poate
chiar prea virtos. Pe Kodor lam tratat scurt. Iam spus, de
pildă, că fusesem la Bruges, că făcusem rost deo slujbă, ba
că aveam loc şi aprobare de a lua cu mine pe vapor pe
cineva, odată ce era vorba so duc pe nevastă mea... Nu se
alesese, însă, nimic din asta, odată ce divorţasem pe
neaşteptate — toate acestea simplu, ca să văd dacă
obraznicul de Kodor va face vreo remarcă. Iar cînd lam
auzit spunînd că, iată, se bucură sincer că vorba lui aflase
ascultare la domnul De Vries, iam răspuns :
— Na aflat nici o ascultare. Să mergem mai departe.
Nu tu miai făcut rost de această slujbă.
De astă dată tăcu totuşi, se făcuse mititel. Cel puţin, în
ochii mei. Atît de mititel, încît trebuia parcă să1 caut cu
ocheanul.
— Fireşte — încearcă el iar —, îmi dau seama că un om
fără însemnătate cum sînt eu...
— De ce faci pe grozavul,? — iam retezat vorba. — Nu
eşti chiar atît de fără însemnătate. însă, nici vreun efort
deosebit nai făcut. Putem merge aşadar, din nou, mai
departe.
Nu prea făceam cu el multe fasoane. Odată ce miera
scîrbă de acest cavaler mincinos, cu eternele sale şiretlicuri,
încît âş fi dat orice să aflu că toată truda lui fusese zadar
nică, întrucît îşi frînsese gîtul, în cele din urmă. — Din
pricina uleiului — iată ce aş fi dorit sămi dovedesc mie
însumi, era dorinţa mea cea mai fierbinte. Lam examinat
de astă dată temeinic, şi pot spune că nu mia fost pe v plac.
Rozătoare :— miam spus eu despre el.
Aşa cu el. Cu Mrs. Cobbet, în schimb, mam purtat cu atît
mai delicat, de parcar fi fost un înger sau propria mea
soră, şi de ce ? Fiindcă îmi dădeam seama că, oricît ar
străluci această femeie, este, oricum, tristă. Adică nu
amantul ei, ci chiar ea. Am arătat cît de mojic fusese Kodor
în ziua aceea cu ea, eu, însă, cu atît mai curtenitor. Căci,
156
mai observasem ceva ce mă impresionează de fiecare dată :
nemărginita ei recunoştinţă pentru oric
157
estrop de atenţie. — Care va să zică, asta este situaţia ?
— miam spus —, atît de umilă să fie această femeie ?
— Acest lucru ma deranjat de astă dată. Căci, mă
purtaseră destul de mîrşav cu dînsa, la timpul său.
2.99
Oricum,, e imposibil să trăieşti prea mult timp
numai în ură. Trebuia, în sfîrşit, să iubească şi ea pe
cineva.
— Cît de drăguţ eşti azi cu mine — mia şoptit ea
întrun moment de neatenţie, ba chiar mă atinse uşor
pe un braţ.
2.99
Ochii îi radiau. Ochii aceia păreau o grădină tristă
şi umbroasă.
— Să fii, însă, atent să nu1 întărîţi — ma privit
ea rugător.
2.99
De ce oare ? Fiindcă zdrobisem cu piciorul una din
ţigările „extraordinare" ale domnului Kodor ?
— Ridico — făcu el către Mrs. Cobbet cînd ţigara
căzu.
2.99
— Nare so ridice — iam spus eu şi am zdrobito
cu talpa.
Kodor luă în glumă incidentul, adică se prefăcu
indiferent.
2.99
— Aşa îi trebuie unui zgîrcit ca mine — zice. —
Căcî, ce înseamnă o ţigară de foi mexicană ? Cumpăr
alta cu o jumătate de guinee, nui aşa ?
Sa lăsat tăcerea peste încăpere, odată ce nimeni
nui răspunse.
2.99
După care, am cîntat.
Ţin să arăt că, în acea seară, în aşa măsură mia
plăcut şi mie băutura, încît miam spus că nu există
ceva mai bun pe pămînt. Odată ce era tocmai ceea ce
mi trebuia, ca şi cum aş fi turnat, odată cu vinul., viaţa
în mine. Şi, bineînţeles : lumea deveni un paradis. Din
cînd Mrs. Cobbet sa aşezat la pian !
2.99
— De ce nu cînţi ceva ? — a întrebato Kodor.
Mrs. Cobbet înălţă capul.
2.99
— Sînt sigur că lui Iacob, care e cu noi, iar plăcea
să teaudă... Fiindcă, are un glas minunat — începe el
să mă lămurească. Ca şi cum miar fi oferito.
— By Jove — face el —, deşi eu am purtato Ia
şcoală. Cu toate acestea refuză să cînte pentru mine.
2.99
Paharul sa clătinat în mîna doamnei Cobbet. In aşa
fel, încît vinul i sa vărsat pe rochie. Părea nervoasă.
După care urmă ceva ce nam prea înţeles
2.99
.— Să cînt ? — izbucni ea mîhnită. ∙— Vii întotdeauna
atunci cînd... Din nou se vor plînge că nui las să doarmă.
168
— Bine, bine — zice Kodor —, cînd e vorba de mine, nu fac ei
nazuri, ştii şi tu. Dealtminteri, nici nus acasă. Nu neau spus, oare,
ieri că se duc la cinematograf ?
Repet, nu prea înţelegeam ce se petrece, şi nici nu mă interesa. Căci,
Mrs. Cobbet se hotărî totuşi să cînte, încît prinse aripi cîntarea,
zburătăcind minunat. Ca un pîrîu, ca şi cum îmi curgea prin artere.
169
,.De ce macoperi, nor întunecat ?" —, „Inima mie plină de durere
după tine."
,,De ce atîtea taine în adîncul nopţii — Susură frunzişul în zarea
ndepărtatău — acestea le cînta şi altele asemănătoare. Toate erau
cîntece la modă, după cum se poate vedea, însă cu cîtă însufleţire le
cîhta ! Părea că sa dizolvat aproape în acel tărîm al închipuirii, atît de
tare se însingurase...,
170
în cele din urmă, mia venit şi mie să cînt. La care, Kodor era cît pe
aci săşi piardă minţile de bucurie că mă simt atît de bine în mijlocul
lor.
— Ei, vezi — face el —', ce bine petreci tu la noi ? — Ca să mai
adauge : — Mă simt cît se poate de onorat.
171
Cemi păsa, însă, mie de el ? Mă simţeam puternic şi fără margini,
ca unul care înaintează biruitor peun tărîm necunoscut. Dealtfel, nu
cunosc .senzaţie mai fericită ca aceea de a cînta în timp ce bei. Aveam
impresia că voi cuceri lumea întreagă, încît mă risipisem aproape 111
spaţiu.
Adevărat cam cîntat doar cîntece violente, adevărate cîntece
marinăreşti. Unul despre fata shinishini, care începea astfel :
172
„Tu, fată shinishini, fată din Tokio..." ca să termin cu exclamaţia :
„Shinishini shah !" Un altul, despre ce senzaţie te cuprinde cînd şi
ultimul gologan îţi părăseşte buzunarul (When the last penny is out). —
cîntam eu, cle se cutremurau pereţii.
Cînd ai scăpat de ultimaleţcaie, Să nuţi faci nici o grija pentru asta, Cînd ai scăpat de
ultima leţcaie Şii cui să teadresezi, spunene nouă, Şi batencrezător la uşa noastră.
173
Mrs. Gobbet strălucea de bucurie. Be ce o li strălucit astfel, nu prea
ştiu. Odată ce nu sînt un eîntăreţ cu şcoală. Cît despre cîntecele mele ?
Sînt toate cîrpăceli stîngace, lipsite pînă şi de vreun sentiment, sau
ceea ce putea saştepte drept răspuns la cîntecele ei.
Poate cămi admiră bojocii ? — miam spus. Căci bojoci am,, pe
cinste. Încît zăngăneau geamurile de glasul meu.
174
De glasul meu şi de vijelie. Căci vuia afară, asaltînd ferestrele, în
timp ce eu urlam în casă. Cînd apoi am isprăvit, se lăsă o "tăcere
nemărginită în urechile mele. Mrs. Cobbet şio fi închipuit, probabil, că
pluteşte deja în largul mării, căci zîmbea vrăjită.
Am săvîrşit nerozia dea vorbi o mulţime de prostii faţă de 'Kodor.
La început, doar că mă simt minunat la ei şi sînt fericit că mă aflu
acolo. La care, Kodor răspunse râ şi el e fericit de faptul că sînt atît de
mulţumit cu ei... — dar nici căi păsa. Fiindcă şedea cufundat în fotoliul
său, cu ochii închişi, ca unul care moţăie. Or, eu ştiam că doar se
preface. Şi, totuşi. Mam aplecat aproape de Mrs. Cobbet la pian, de
parcă iaş fi întors paginile, însă în aşa fel, încît săi ating podoaba de
păr negru cu urechea. O clipă am simţit cum se lipeşte toată de mine,
adică îşi culcă obrăjorul fierbinte pe obrazul meu.
175
Cine rezistă, oare, la aşa ceva, întro asemenea stare ?
Mam prefăcut dar cămi examinez cu luareaminte pantofii,
răspunzîndui doar atît, cu cuvintele îndreptate spre podea :
176
— Cît eşti de dulce ! După care, îndată : — Pornesc înspre Indii !
Nai vrea să vii cu mine ?
Toate acestea sub nasul lui Kodor, de parcă nar mai Îi existat.
177
' r
*
Deşi era prezent, lucru despre care a dat în curînd dovadă.
178
Deafară sa auzit un pocnet uşor, ca atunci cînd se trînieste o uşă.
— Parese că sau şi întors — mormăi Kodor, şi căscă.
179
— Sau întors ? — am întrebat eu. — Cine anume ?____
Fiindcă am întrebat de astă dată, pentru că îi pomenise de atît ea ori.
180
— Cine anume ? — răspunse Kodor. — Păi, vecinii noştri. De fapt,
nici nu sînt vecini. Căci, acest apartament este o singură locuinţă, atîta
doar că lam tăiat în două atunci cînd lam închiriat pentru dumneaiei.
Acestea încă pe un ton de parcă abia adineauri sar fi trezit şi nu
prea ar avea chef de vorbă.
181
— Odată ce vreau ca ea să fie întrun loc unde poate fi ţinută sub
observaţie — a ridicat el deodată tonul. — Căci vreau'săi cunosc
fiecare pas.
Nam prea înţeles îndată. Am văzut doar cum M?*s, Cobbet se
aprinde la faţă. Ba chiar că face, sărăcuţa, ca şi cum ar încerca să sufle
de pe ea nişte scame.
182
— Bine că recunoşti, în sfîrşit — încearcă ea să surîdă.
însă nu reuşea. Fiindcă devenise foarte gravă. Ba sa
183
şi ridicat de lingă pian.
— De ce naş recunoaşte ? — ia răspuns Kodor. — La urma urmei,
de cear trăi ea chiar atît de singură aici, nui aşa ? Căci, la ce bun
gospodăria şi truda casnică ? Am adus, aşadar, o rudă a mea aici, care
trăieşte clin asta, trăieşte din mila mea, cu tot neamul său. Dacă vrei
sâ ştii, îl cheamă Spint.
184
Nu mai spune — mam minunat eu. Fiindcă, tot mai refuzam sămi
cred urechilor. — Şi îi cunoşti chiar fiecare pas ?
— Cum să nu i1 cunosc, este de la sine înţeles ? ! — unde se duce,
cine o vizitează, totul. Odată ce ăştia ştiu şi ei ce vrea cel ce le dă pîine.
Sămi fie interzis oare ? — ma privit el cu impertinenţă în faţă. —
Odată ce aşa vreau.
185
Miam plimbat ochii prin încăpere.
Mrs. Cobbet stătea cu spatele la mine şi împacheta ceva, probabil
ţigările cele scumpe, ca nu cumva să mai sară din cutie. Or, acesta era
f
un semn rău, fiindcă era semnul resemnării. Iar splendidul ceasornic
aurit de pe perete arăta orele trei după miezulnopţii — ,ceea ce era de
asemenea semn rău. Căci, ce căutam eu acolo ? Aşadar, mia şi îngheţat
oarecum sîngele in vine, neîndoios, cu toate acestea nu mam mişcat de
la locul meu. Fiindcă, eram curios să aflu ce înseamnă asta. Sau ceo fi
vrînd acest bătrîn ?
186
De ce ? Nai rnai fost aici ? — măntreabă el deodată. —Cum să fi fost ?
— adaugă tot el —, odată ce eşt
187
iun Ehrenman * — (cu acest cuvînt !) — un adevărat
cavaliere. Cu siguranţă că miai fi spus : — amice, am fost azi
săţi văd amanta. — Căci asta eşti, ai dovedito deunăzi, un
excelent cavaliere. Dar, să nu uit : procesul acela lam cîştigat
şi fără ajutorul tău, odată ce aveam dreptate.
1
8
8
— Lasăne singuri — sa răstit el fa Mrs. Cobbet. — Ara
ceva de vorbit cu acest domn. O convorbire de afaceri — zise el
dispreţuitor. — Şi fămi o cafea, fiindcă mă doare capul.
Mrs. Cobbet ieşi.
189
— Aşadar, mă ciotule, — iam spus atunci, fără nici un
răgaz, căci era cît peaci sămi ies din piele — sauzim ceai de
spus ! Ai vrea să afli ceva ? — şi iam rîs în nas. :— Sau ţiai
imaginat cumva cămi voi bate gura peste tot ? Nu mă cunoşti
încă ? Pe mine vrei tu să mă duci ? Iţi închipui că tu singur ai
creier în scăfîrlie, alţii nau decît osînză ? !
Nu ştiam, la repezeală, ce iaş mai fi putut spune.
190
— Oare cei dacăţi ador amanta ? Lie interzis cumva
altora so ador£ ?
Pînă şi ochii îmi vibrau de plăcere. încît aproape
spumegam de noianul de cuvinte, care mi se îmbulzeau pe
buze deodată parcă. îmi venea să fug, sau aşa ceva — să1
ridic în aer peacest bătrînel şi să1 silesc să danseze cu mine,
naiba să1 ia ! Şi săi trag vreo cîteva pe chelie.
191
I
— Aşadar, banditule, — iam spus din nou — chiar atît de
tare teai speriat ? Tu, care îmi spui de obicei că slabii nau
decît să crape ? — Ei, eşti dispus oare ? — Şi iam rîs din nou
în nas.
192
Adevărul este că sălăşluieşte multă cruzime în noi. Iar cînd
e cazul să ne ruşinăm, sîntem şi mai necruţători. Odată ce nu
era o plăcere să mă gîndesc că, adineauri, îmi umblase atîta
gura în faţa lui, cînd încercasem să mă amăgesc că doarme.
Era, aşadar, cît peaci săi spun adevărul, anume cămi
fusese amantă, da, o mărturisire pe care aş fi nuanţato
193
t Om de onoare (germ.). ;
cu oarecare rem uscări, învăluindo întro durere prefăcută, şi
spunindui :
194
ce se poate face,
santîmplat, şi pace — şi nare decît să facă în consecinţă
ce pofteşte.
195
— Paiaţă î — iam spus, în orice caz. — Eşti un mare
măgar — am continuat, mîhnit aproape. — Căci, ce miai
putea face ? Daaş iubio cu adevărat şi mar iubi şi ea pe
mine, să presupunem car fi aşa ? Mai mult, dacă mîine sau
poimîine aş luao pe vasul meu, ce teai face ? Teai scărpina
în cap ?
— Şi ai de gînd so duci doar aşa, tamnesam, pe mare ?
— măntreabă el întrun tîrziu. Fiindcă, pînă atunci tăcuse. Şi
tot aşa, ca şi cum ar fi intenţionat sămi comunice un secret :
vorbea repede, fără glas aproape. •— Dealtfel, aici să nu strigi
— sa întrerupt el —, de ce sauclă şi ea toate inepţiile ? Biata
de ea, e destul de mărginită şi fără ele. Poţi face orice cu
dînsa. Asta e în stare £ă iubească pe oricine — adaugă.
196
— Nici asta nu mă sperie — îi răspunsesem înainte. — N
o să mă poţi descuraja. Sau vă închipuiţi cămi puteţi fura tot
ce am în buzunare, viaţa însăşi, fără să crîcnesc, ci doar să rid
? Şi nam să ridic mîna, odată ce mulţumirea mea cea mai
mare este ca voi să vă simţiţi bine ?... Mai cunoscut greşit —
iam spus întunecat. Fiindcă, de astă dată, mă întunecasem.
— Sînt tot atît de necruţător ca şi voi sau, în orice caz, voi fi la
fel. Ţiai găsit de astă dată omul. Iar dacă tu vrei întrun fel,
eu vreau în alt fel. Neam înţeles ? Şi ce anume vreau, ai să
vezi.
Mam ridicat de la locul meu.
197
Bine — făcu Kodor. — Ai vrea cumva şi zestre ? îmi vrei
jiletca ? — Şi se apucă îndată săşi descheie vestonul. — Ţine
— face el —, îţi dau şi dantura mea. — Şi.şio scoase din
gură.De fapt, ar fi fost şi ăsta un motiv ele haz, însă iam
aruncat totuşi, întâmplător, o privire. Căci, pînă atunci, nu
mă uitasem la el. Ceea ce vedeam nu prea mia plăcut.
Fiindcă nu numai că era livid, dar parcă se pregătea să se
prăbuşească. — A fost un chef pe cinste — îmi spusesem,
cîndva, despre unul care murise şi avusese ochii încercănaţi.
Nu prea mult, ci doar întrun fel caracteristic, Aşa şi de astă
dată. Buzele lui Kodor< se crispau, şimi aduc hotărît aminte
căi transpirau şi ochii, ca atunci cînd cineva nu izbuteşte să
plîngă. Toate acestea fără dantură : arăta, de fapt, ca propriul
său bunic.
3.05
23
— Marş afară? ţiam mai spus doar ! — sa răstit el la Mrs. Cobbet,
de îndată cea intrat. — Mai am de discutat. — Apoi sa tolănit pe sofa
şi prinse să vorbească de unul singur.
Pe mine, Dumnezeu ştie de ce oare, mă bătea gîndul, care mă
fulgerase ca o năprasnă, că poate miss Borton ma şi trădat — să
zicem îi spusese ceva doamnei Lagrange, probabil în teama ei. Io fi
spus că mă găseam la Londra — or, chiar dacă doar atît, şi asta ajunge.
Căci atîrnau multe de asta.
199
Cît sînt ele nerod ! Trebuia să mă gîndesc la asta,1 odată ce se
speriase atît de tare de privirile mele.
Şi asta a fost doar ca un fulger îndepărtat, cu toate acestea mam
gîndit să plec fără zăbavă. Căci, de astă dată, îmi dădeam seama ceam
de făcut şi unde îmi este locul. Care era acel singur puect de pe glob
unde sar cuveni să mă aflu acum.
200
Ε inutil să mai spun că mă dezmeticisem clea binelea. Eram tot atît
de rece ca şi luleaua mea.
— Ceai făcut şi de astă dată ? — am căscat eu ochii în gol.
201
Iar Kodor zise :
— Am cancer. — Apoi, îndată după asta : — ceare să se întîmple
cu această femeie ?
202
Nu mai era nici batjocoritor, nici dispreţuitor. Se vedea că e bolnav.
Un bătrîn înfrînt.
— Să nu7i spui cumva— a ridicat el un deget. — Căci,
203
oricît ar fi ea de neînfrînată, mă iubeşte totuşi.
204
Cînd am ajuns acasă, din faţa casei noastre pornea tocmai o maşină.
Să fi fost pe la cinci dimineaţa. Chiar atunci trîntise cineva portiera
maşinii, mai revăd şi azi cum ninsoarea devenise vizibilă în bătaia
farurilor ce se aprinseseră : cum se legănau f ulgii uşori prin văzduh.
Datorită nu mai ştiu cărui instinct al meu, miam tras pălăria adînc
pe ochi şi mam ferit' printrun salt din bătaia farurilor. Maşina
pornise.
205
— Drum bun ! a strigat cineva după ea,.
Am recunoscut îndată glasul.
206
— Cirieau fost ăştia ? — mam apropiat îndată de el.
Deoarece era foarte speriat, lam apucat de braţ.
207
— Cineau fost ăştia ? — am întrebat încă o dată.
Lam tîrît cu mine spre piaţa vecină, cufund.ată în
208
întuneric.
Era domnul Horrabin Pit, gazda mea, care se scula cu noaptea în
cap, şi era gata să moară de spaimă. îşi scăpase din gură pînă şi ţigara.
Se ruga să nu1 torturez, odată ce navea de unde să ştie cine fuseseră.
209
Lam mai îndesat niţel :
■— Era şi nevastămea în maşină ?
210
Scîncea nesuferit, de parcă lar fi durut urechile.
— Era şi nevastămea în maşină ?
211
O vorbă nu se putea scoate de la el.
— Ascultă — iam spus —, te omor, aici unde nu ne vede nimeni.
Nimeni nare să afle vreodată cum ai murit. Nevastămea a plecat cu
maşina aceea ?
212
Mă privea ca un smintit
— Bineînţeles — face el printre sughiţuri de pîins. — Bineînţeles că
a plecat.
213
*— Ei, vezi, om cinstit şi cumsecade ! Asemenea persoane protejezi,
nemernicule ?
Aproape că pusesem mîna pe el.
214
— Ε groaznic — îmi spune. — Groaznic cît este de nenorocit, zău
aşa.
Abia acum îşi dă seama că nu mai ştie ce spune. Pînă şi limba ia
paralizat în gură, poate că 1a lovit damblaua.
215
Oare nu eu îi spusesem, înaintea plecării mele, că nevastămea se
duce să se odihnească la mare ? Oare nu eu mă tîrguisem cu el pentru
reducerea chiriei la jumătate, ca să nu ne coste prea mult cît vom lipsi
din oraş ? Nu mai înţelegea nimic. De ce mă port „chiar" atît" de ne
drept cu el ?
— Navem vreme de pierdut. Cine mai era în maşină ?
216
■— O, Doamne — face el —, mi se pare că întradevăr
ceva e în neregulă cu lumea aceasta a noastră !
217
Oare nui spusesem eu că are să vină franţuzoaica so ia, aceea care
fusese de Crăciun la noi ?
începuse sămi dea tîrcoale apoplexia.
218
— Nu era nici un bărbat cu ea ?
De unde să ştiu ? — răspunde. — Era şiun bărbat Un bărbat distins.
Probabil, soţul acelei doamne distinse
219
.Mam potolit totuşi. Odată ce, în astfel ele împrejurări, e
mai bine să fii calm. De ce să1 mar fi interogat despre cine se
afla în maşină, cînd o ştiam bine ? Am aruncat în jur o privire.
1
20*
Treceau prin piaţă mai multe maşini, dintre care una se
opri la un şuierat al meu. Asta îmi izbutise, aşadar.
— Este aici o maşină — iam spus încet. — Să nu scoţi
cumva un cuvînt, dacă ţie dragă viaţa.
2
— încotro ? — lam întrebat pe bătrîn.
— Charing Cross — a răspuns el sleit.
3
— Ei, vezi — iam spus. — La trenul de Dover î — iam
ordonat şoferului. — însă cu viteza maximă, nu cumva să scap
trenul.
Lam înghesuit şi pe bătrîn în maşină. Nu ştiu nici azi încă
de ceam făcuto ? Poate spre a afla amănunte şi mai precise
de la el. însă, nam avut mai mult noroc nici de astă dată.
4
îmi cerea să1 duc la biserică, unde are să se jure că ^ nu1
văzuse „pe acel gentleman'* decît de două ori. Nu1 cunoştea
mai deaproape, niciodată nu locuise în pensiunea Iui," de fapt
şiaduce aminte abia acum că îl vedea în noaptea asta pentru
a treia oară, odată ce1 văzuse cîndva şi în faţa porţii. Căci,
este cu ochii în patru, îl cunosc doar, iar dacă nu laş cunoaşte
încă, so iau la cunoştinţă acum. Are şi spirit de observaţie,
astfel căşi aduce aminte de orice amănunt. Să opresc aşadar
maşina, ca el să se jure. pe dată şi aşa cum doresc eu.
Nu lam dus la nici o biserică, în schimb am reuşit să aflu
de la el că avusesem cel puţin dreptate : domnişoara Borton
trebuie că le spusese totuşi ceva. — Că mă > văzuse la
Londra, sau că mă întîlnişe în oraş. Căci nevastămea lăsase
pentru mine şio scrisoare, la biroul pensiunii, care urma să
mi fie trimisă dimineaţa la hotelul Brighton — or, în afara
domnişoarei Borton, nimeni nu ştia că stau la Brighton...
Apoi, că îşi făcuseră bagajele încă în ajun, toţi trei, şi că
luaseră cu, ei „o mulţime de lucruri", odată ce plecaseră cu
bagaj mult, ceea ce îl nedumerise înainte de toate chiar pe el,
mă ruga să1 cred, odată ce pentru o odihnă de scurtă durată...
5
Nu doream mai mult. Nici dacar fi fost vinovat. Deşi, nici
asta nu părea verosimil. Era mult mai mărginit decît îmi
închipuisem. De ce laş fi torturat în continuare ? Navea decît
săşi vadă deale sale.
6
— Plăteşte cursa ϊ — iam poruncit, sărind din maşină.
Auzind asta. a prins curaj îndată.
7
— Te voi reclama pentru atentat la libertate personală şi
pentru altele — strigă el pedant.
Insă, unde eram eu atunci ? Zburam aproape. Oare ştie
cineva cum mă poartă la nevoie picioarele astea ale mele ?
Adevărat, miau clat o mină de ajutor şi oamenii, la casa de
bilete şi la toate celelalte. Constatasem, dealtfel, că se feresc
întotdeauna din calea celor o sută şi cinci kilograme ale mele.
8
— Dover î Dover ! — am strigat, cu nu mai ştiu ce adiere
de libertate în inimă.
Toţi mă îndrumau, mîinile tuturor fluturau, un bărbat a
dat din cap a încuviinţare. Am izbutit astfel să prind trenul.
Locomotiva se pusese tocmai în mişcare.
9
—∙ Doamneajută ! — am zis, oprindumă peun culoar,
întocmai ca un erou din filme.
Vroiam să mai răsuflu puţin, căci inima îmi bătea sălbatic.
10
Întîi am străbătut vagoanele. Şi, după oarecari cercetări,
am deschis întradevăr uşa unui compartiment de clasa întîi,
a cărui perdea fusese trasă. Pe unul din degete, aveam cheia
de la poartă. Am intrat cu aceste cuvinte :
— Bună dimineaţa.
11
Cînd, văzînd că nu mi se răspunde, am continuat :
— Porţi şi lornion în ultimul timp, scumpa mea ?
12
Căci avea în mînă lornionul din noaptea balului. Un
lornion foarte elegant, în ramă de aur. îl dusese repede la
ochi, poate de emoţie sau spre a se convinge dacă eram cu
adevărat eu. De astă dată, avui din nou prilejul să constat ce
mari i se fac ochii în orbite.
13
La rîndul lui, domnul Paul de Grevy era foarte spilcuit.
«Jiletcă japoneză, cămaşă fină şiun costum de voiaj impe
cabil, de culoare maro. După oarecare gînd ire, şi el ar fi sărit
în picioare dacă nu laş fi ameţit pe dată cu o lovitură. Nu l
am lovit cu mîna, ci iam tras una în fluierul piciorului, cred
că iam rupt osul, fiindcă se prăbuşi pe canapea, de parcar fi
fost tăiat cu. ferăstrăul. îndată şia crispat guriţa dulce.•—
Un cuvînt să naud — am zis.
309
Inima bătea mai domol de astă dată.
Cînd, apoi, sa mai mişcat o dată, a fost de ajuns că1
pocnesc peste bot, fără să mai fie nevoie de altceva. Sîngele îl
năpădi pe nas şi pe gură.
309
La care, în sfîrşit, lam examinat cu mai multă luare
aminte pe acest fante.
— Atît de slăbănog să fie individul ? — Pe Dumnezeul
meu, aş fi avut chef să fac pe călăul cu el, săi scot ochii,
înainte de a1 azvîrli pe fereastră, şi fără întîrziere, în văzul
amantei sale. Insă, la ce bun atîta grabă ? Ia so vedem şi pe
nevastămea !
309
Şedea la locul ei, fără să facă nici cea mai mică mişcare şi
fără să scoată vreun cuvînt. Ca unaN care naşteaptă decît
lovitura ce va cădea asupra ei. Iar fatalitatea ei, adică eu, în
loc dea lua o hotărîre în legătură∙ cu ceea ce aveam de făcut,
iam spus :
— Cît de confortabil voiajaţi voi cu clasa întîi pe buzu
narul meu ! Ce obrăznicie ! Dămi acţiunile ! — iam poruncit.
309
La asta nici eu nu mă pregătisem. Căci, pe toţi zeii; nu mă
gîndisem pînă în clipa aceea la ele. Odată ce aveam nişte
acţiuni Cincinnati Railway, moştenite de la tata, pe care nu
demult le scosesem din bancă, adică înaintea plecării mele la
Bruges. Mă gîndisem să le iau cu mine, însă nu le mai luasem.
Răsărise pe neaşteptate în mine bănuiala că mi le furaseră. Şi
nu mă înşelasem*
Nu atît valoarea lor mă preocupa, cît faptul de a le plăti eu
voiaj.<1 de agrement.
309
— Ce fel de acţiuni ? — întreabă nevastămea. Atît de
fără vlagă, ca şi cum nar mai fi fost vie.
— Astîmpărăte ! — iam spus, odată ce observasem că
aruncă priviri către semnalul de alarmă. Ba, şi Dedin se
urnise, cu batistai însîngerată pe gură, deoarece se pare că1
durea cumplit piciorul.
309
— Să nu pierdem vremea — am ridicat eu degetul pe care
atîrna cheia de la poartă. Acţiunile ce se aflau sub cheie.
309
Ceea ce urmează să fac este bine gîndit. Iar motivele îmi
aparţin.Am privito, în sfîrşit, în ochi. Căci, pînă în clipa
aceea, nu ne prea căutasem din priviri. Dealtminteri; am
impresia că nu prea vedea multe, căci pe ochi i se lăsase un fel
de negura, se ghicea din expresia şi culoarea lor. Era palidă,
în timp ce albul ochilor i se congestionase, probabil de emoţie.
Se uita la mine ca orbii, tot atît de nehotărît şi de inexpresiv.
8
. Cînd, însă, iam prins privirea, sa urnit totuşi ceva în ea.
Parese îşi dăduse seama, în sfîrşit, că sînt de fapt eu,
deoarece sa ridicat în picioare. A fost din clipa aceea docilă,
ca un copil. Totul a mers astfel la iuţeală, clar şi plăcut, aşa
cum leo dictam eu.
Trenul bîltîcîia pe şine.
9
Coborî fără multă vorbă din plasă mica ei valiză, pescui la
iuţeală cheile, după care acţiunile ieşiră la iveală. Iar
scoaterea şi predarea lor trebuie să fi fost atît de penibilă, de
fapt recunoaşterea prin acest gest a faptului că abuzase
mîrşav şi fără nici o sfială de încrederea mea pînă şi pe acest
tărîm∙ încît, în pofida conştiinţei sale buimace, zise :
— Iată acţiunile. Şi să nu fii supărat pe mine.
10
Şia ferit din nou faţa, întorcîndo în altă parte, la iuţeală,
numai să nu fie nevoită să mă privească şi pe mai departe.
Mie mia ajuns şi asta. Că, cel puţin odată în viaţă, ia fost
ruşine. In sfîrşit ! Mam şi domolit îndată.
11
Dealtfel, era dolofană, grăsuţă, numi mai plăcea. Se
îngrăşase sau ce naiba ? Părea o străină. Sau să fi fost şi asta
doar vechea iluzie ? Căci mi se întîmplase şi în alte ocazii
acelaşi lucru. De cîte ori fantezia mea se ocupa prea mult de
ea, numi mai trebuia. Aşa şi de astă dată.
Sar putea ca această femeie să nici nu fie nevastămea ;—
pînă şi nerozia asta mia venit în minte. Aşa sa întîmplat.
12
,,Pînă au ajuns, focul sa şi stins" — stătea scris pe un afiş
la bal. Iată cemi vine în minte, în timp ce scriu aceste
rînduri. Apoi, că sînt un om blestemat, nu prea pot sămi
închipui altceva despre mine, un om căruia nu ia fost dat să
aibă parte de vreo mulţumire pe pămînt. Se pare că aşa mia
fost scris. Sămi fie sete cît voi trăi şi nimic să numi
ostodască setea aceasta.
— Oare nui totuna că ma înşelat sau ba ? — miam spus
în tren. — Să presupunem că nu ma înşelat, ci 1a iubit doar
pe cel de faţă. Pe mizerabilul ăsta. Ce meschinărie o fi şi asta,
dacă stai să te gîndeşti : o franţuzoaică îndrăgostită de un alt
bărbat. Cîte sînt ca ea ? Dracu so ia de treabă !
13
Am scos de astă dată din 'buzunar stiloul şi am silito să
scrie pe cuponul uneia din acţiuni :
„Am furat aceste acţiuni împreună cu amantul meu, însă
tu mi leai luat, în timp ce fugeam, la data cutare, cu trenul de
Dover. Din păcate, am dus o viaţă mîrşavă". Şi iam poruncit
să semneze.
14
— Am nevoie de asta pentru divorţ —■ iam spus. —
Fiindcă pensie alimentară nam să plătesc.
începu de astă dată să plîngă. Plîngea fără glas. îi
urmăream lacrimile cei şiroiau pe faţă. Bineînţeles, nui
făcea plăcere să dea un astfel de, certificat despre ea însăşi.
15
Şedeam pe canapea, întro poziţie destul de comodă, încît
am avut prilejul de a1 examina din nou şi pe domnul De
Grevy.
Se rezemase de speteaza canapelei, cu ochii închişi, ca un
îndurerat Oneghin. Probabil că1 durea rău piciorul.
16
Doamne, chiar aşa de papălapte să fie ? — am repetat în
sinea mea. Pot să spun cămi era o ruşine cumplită de emoţiile
pe care le îndurasem din pricina lui, de tot, de întreaga mea
viaţă. Chiar la bal părea să fi fost întro formă oricum mai
bună.
Pe unul ca ăsta să1 şterg eu din rîndurile viilor ? Peacest
fleac de om ? Nam so fac, zău aşa. Nare decît să rămînă şi
pe mai departe aici. — Mam ridicat.
17
— Adio, Lizzy, — iam spus — nu prea ne vom vedea noi
de azi înainte. Acest domn te va lua de nevastă, dacă vrea săi
fie bine, îi atrag atenţia, căci lucrul ăsta mă mai interesează.
Odată ce nu prea tolerez ca fosta mea nevastă sajungă o c...
— Leam spus lucrurilor pe nume. — Numi convine nici să te
întreţin, după tot ce sa întîmplat. De banii mei am şi eu
nevoie, puicuţo. — Ai auzit, domnule De Grevy ? — am strigat
înspre ungherul unde se ghemuise.
Domnul De Grevy a încuviinţat supus din cap, de pe
canapeaua sa. Iar eu am acceptat această încuviinţare a lui.
Ca peo satisfacţie pentru toată viaţa.
18
— Căci, dacă nare să se întîmple astfel, ai să vezi ceea ce
nu sa mai văzut.
Cu aceste cuvinte mam retras către uşă.
19
Nevastămea mai stătea în acelaşi loc, nemişcată, şi se uita,
se uita, mă privea ca şi cînd aş fi fost o păpuş
20
ă•fermecată. Părea că nu vede încă nimic. Odată ce ochii
îi erau plini de lacrimi.
Socotind că toate acestea sînt la locul lor şi că nici de spus
nu mai am nimic, am ieşit din compartiment. O
şoaptă nu sa auzit in urma'mea.
*
— Ε cit se poate de bine — miam spus coborînd din tren.
— Ε chiar foarte bine. Odată ce nu sînt eu cantaragiu. Cum aş
putea să fiu călăul acestei femei ?...
(După cum se vede, omul nu renunţă să facă pe deşteptul,
săşi sucească viaţa peo parte şi pe alta, pînă la ultima
suflare. Cînd, în sfîrşit, amuţeşte.)
Nu ma mai durut nimic. Adică, spre a fi mai precis, nu m
a durut decît acest cuvînt : Lizzy ! Faptul de ai mai fi rostit o
dată numele. Acest nume straniu şi fermecat. Nu trebuia so
fac.
Fluieram cu toate acestea.
Căci era o dimineaţă splendidă, o dimineaţă de primăvară
cu vînt proaspăt şi soare arzător, încîtjmuşca aproape.
— Sînt liber —■∙ miam spus —, în sfîrşit, liber ! Nu
mai sînt legat de nimeni. — Era o senzaţie plăcută. Căci eram
atît de voinic, de spătos, de singuratic şi de părăsit, ca însăşi
bolta cerului. Scuturasem de pe umerii mei orice povară.
— Căci oare cum sîntem noi ? — ar fi fost bine săI pot
întreba pe Gregory Sanders. ∙— Să fim oare înlănţuiţi,
încătuşaţi ? Să fim victimele unei idei fixe ?
Faptul de a fi fost atît de fericit alături de ea, în urmă abia
cu cîteva zile, se cufundase în neguri tulburi — părea să fie un
vis confuz, căruia nui mai dai nici o crezare. Dealtfel, la ce
serveşte fericirea ? Cînd sar putea ca ea să fie cea mai
cumplită dintre ideile noastre fixe ?
Numi doream decît pace. Şi speram nespus că aşa are să
se întîmple. Ba chiar că are să urmeze fără întîrziere. Căci,
repet, era cit se poate de plăcut să te uiţi după tren.
Cum s-au împlinit sau cum nu s-au împlinit
speranţele mele ? Să facem un scurt popas. Voi
povesti asta în capitolele următoare.Partea a
patra
DE FAPT, ABIA DACA MAI AM DE
spus ceva.
22
Am lucrat pentru firma Mischang şi Nadolny, îndeosebi pentru
domnul Marton Nadolny, iam furnizat chimicale, ulei de parafină şi
altele, de pe diverse mări, descurcîndumă binişor, împreună cu un
ungur, pe nume Carolli, însă de ceaş mai intra în amănunte ?
Ajunge doar să spun că, deşi am făcut de pe ^atunci încă nişte
economii, nu eram mulţumit de mine. Naveam astîmpăr, eram dornic de
cîştiguri importante, mam aşternut aşadar pe treabă ca un sălbatic.
Dealtminteri, nu suportam sămi fie mintea neocupată. Poate şi din
cauză eă vechile condiţii, truda legată de afacerile neînsemnate nu mă
mai satisfăceau. Nici marea. Asta, însă, nu mă surprindea.
Dea lungul deceniilor omul se schimbă, îndeosebi dacă stă prea mult pe
uscat. Nu mai eram marinarul de altădată, odată ce condiţia de marinar
este îndeobşte o stare vecină cu visul, no poate înţelege cel care na
încercato. Nu pomenesc decît de un singur aspect : marinarul nare
nimic care săi aparţină cu adevărat, nici nu prea ştie ce înseamnă
proprietatea. Cel puţin nu în sensul ce i se atribuie pe uscat. Dacăi
întrebat : — îţi aparţine cutare sau cutare lucru ? dear fi să răspundă,
aşa cum îl îndeamnă inima, ar trebui să spună : — de unde să ştiu ?
Odată ce tot ce are se află doar temporar asupra sa. Le mătură primul
val, i le fură camaradul sau i le înghite m vreo tavernă necuratul... Şi
după ce lea înghiţit, marinarul se prezintă iar, şi cu ce zîmbet pe faţă !
Spunînd c
23
ădoreşte să slujească din nou, adică începe nimicul de la
capăt.
Cît miam bătut capul şi cu asta.
Oare ce îi determină so facă ? Să fii luni întregi
prizonierul unei corăbii cu pînze de cursă lungă, să
zicem (muncind din greu, mîncînd prost, departe de
familie şi femeie, ca în cele din urmă să te hîrîi ca dulăii
— ce leo fi plăcînd în toate acestea ? Furtunile
neîncetate ? Cinear putea citi în inimi ? Leo fi dragă
setea, scorbutul, infernul ? Sau plictiseala ?
îmi ardea pămîntul sub tălpi. Nici acest ritm nu laş
mai fi suportat timp îndelungat. Căci, de cele mai multe
ori, nu faci aici altceva decît să căşti gura.
Să nu fi fost niciodată bun marinar ? Se prea poate.
— Nu face nimic — miam spus. — Mapuc de altceva. O
iau de la început.
Sănătatea numi mai era nici ea cea de odinioară, să
nu uităm. Maşina se toceşte şi ea. Mă enerva nespus vîn
tul neîntrerupt din larguri şi, ceea ce este şi mai grav,
gheaţa cemi biciuia spinarea, îndeosebi înspre zorii
zilei. In cele din urmă, începură să mă doară
încheieturile.
Am părăsit astfel marina, de îndată ce mi sa oferit
altceva. Am făcuto fără vreun regret deosebit. — Ajunge
— mă gîndeam, căci îmi plac socotelile sumare. —
Adevărat că, odinioară, sperasem multe de la mare : o
nemăr* ginită pace, o linişte nesfîrşită, tot ceşi poate
dori inima omenească, însă fusesem dezamăgit şi de
asta, mi se urîse, şi cu asta se isprăvise. Sămi văd,
aşadar, de drum.
înainte dea întoarce însă spatele mării, vroiam să
mi iau rămas bun de la ea, căci şl acest lucru aş dori să1
notez aici, spre ţinere de minte. Destinul avea să mă mai
poarte încă o dată către ţărmurile greceşti şi către acele
colţuri de stîncă, de pe care cică poetesa greacă Safo s
ar fi aruncat în mare. în dreptul lor, după vechiul obicei,
dădeam trei semnale de sirenă scurte şi unul lung. Le
repetam de cîteva ori. Locuia acolo, pe vremea mea, un
biet paznic de far, pe care1 cunoşteam de mult, de pe
cînd avusese şi el o viaţă mai bună, aşa că eram curios
daco mai fi acolo. Mai era.
24
— Astai Iacob, ăstai Iacob — mia comunicat el bucuria sa prin semnale de fanion de
pe creasta stîncii, apoi îmi aduse la cunoştinţă că nevastăsa născuse un copil şi car
avea nevoie de aspirină
.Iam trimis îndată aspirină. Şi, cum aceasta era probabil ultima
noastră întîlnire sub soare, miam luat rămas bun de la el printro
scrisoare, adăugind şi cî.teva mărunte daruri pentru copil. Fiindcă asta
a fost ultima mea călătorie. Ştiam de pe atunci unde am să mă
stabilesc, ce voi face de acum încolo, tot. Căci găsisem, întrun tîrziu, o
cîrdăşie pe măsura mea.
O cîrdăşie de oameni serioşi. Erau ca nişte hingheri. Pe ce puneau
mina — trosnea.
Întîlnisem întîmplător un negustor de cauciuc foarte iscusit, pe
nume Bobeniak, apoi pe Aurel G. Anastazin — însă să lăsăm şi de astă
dată amănuntele. Ajunge dacă spun cam izbutit să încropesc din asta o
oarecare avere. La început, una mai modestă, aici, apoi una mai mări
şoară, în America de Sud. Cît de firesc se rostesc asemenea lucruri,
cînd. de fapt, ce ciudat a fost totul. Ca atunci cînd vîntul se întoarce :
mă umflase norocul pe neaşteptate şi cu atîta putere, încît nici no
dorisem chiar în aşa măsură. Căci este un lucru dea dreptul înfrico
şător, voi relata un mic episod şi în legătură cu asta. Am stat un timp
la New York, unde avusesem încasări excelente : aveam bani pînă peste
cap, incît şi sufletul mi se prefăcuse în bani, cînd, întro dimineaţă, sînt
trezit din somn de un magazin oarecare, şi care ţinea sămi înapoieze
patru dolari. Calculase, din întîmplare, mai mult, pentru o marfă
oarecare. Habar naveam cum izbutiseră sămi afle numele şi adresa.
Aşadar, mă scăldam în belşug, în afaceri şi relaţii, una aducea cu
sine alta : cărbunii aduceau vagoane, vagoanele aduceau transporturi
— cum să dau o idee despre asta ? în sfîrşit, aveam ocazia de a munci
pînă la orbire, aproape că nu mai puteam suferi duminicile, de cîte ori
în preajma mea înceta orice mişcare, iar biroul meu căsca a pustiu.
Abia ştiam ce să mă fac în astfel de împrejurare, naveam răbdare să
aştept ziua de mîine, ca să vuiască şi să trepideze din nou maşina, căci
numi mai plăcea să mă gîndesc, şi nici nu mai vroiam.
...Cînd, deodată, am obosit.
Rămîn pentru mine de neuitat acei meri frumoşi, care m-au petrecut
într-o ordine distanţată. şi cu o biîndă demnitate, prin nişte livezi, pînă
sus, pe culmea dealului, adică pînă unde locuia domnişoara C.H. Inez.
(Era o regiune de fertilitate meridională, unde merele sîn
25
tdestul de bune, fără să aibă însă gustul merelor de la noi.) Era
iar duminică, o dupăamiază liniştită, a cărei lumină tîrzie se
confunda aproape cu amurgul. Pomii erau şi ei ca pomii de aur
din basme, cu coroane de frunze rotunde aproape, cu fructe
palide, aurii, pline. Şi, în timp ce poposeam din cînd în cînd la
umbra lor, ara luat hotărîrea de ai spune adio frumoasei Americi
de Sud. De arni lichida afacerile pe care le aveam acolo şi de a
mă înapoia în patria mea nordică... probabil peun binecuvîntat
pămînt francez — acesta miera gîndul. De sus, se vedea marea.
Iar cînd zării şi această nemărginire pustie a atîţor osteneli de
ale mele, miam dat şi mai bine seama că este timpul să mă
odihnesc, fiindcă sosise vremea. Viaţa se dusese, iar timpul
febrelor se isprăvise. Odată şi pentru totdeauna.
Căci, la ce bun miaş mai pierde aici vremea cu căluţii ? — mă
gîndeam între timp. Odatăce obiceiul în acei oraş era să faci cîte
o plimbare, pe înserat, în trăsurici uşoare trase de căluţi negri, pe
sub arborii promenadei. Pe fruntea căluţilor se fixa cîteo
măruntă lumină electrică, încît capetele lor voinice se
desprindeau din întuneric ca ale unor bueştri năzdrăvani,
judecind, fireşte, cu fantezia cameristelor. Mă tenta aproape să
mi cumpăr şi eu un astfel de mic pegas, nefiind prea multe
distracţii prin partea locului.
— De ce nu vă luaţi un bun căluţ de trap ? mă între . base
domnişoara C. H. Inez, sora unui asociat al meu, om cu mare
influenţă.
La auzul acestei întrebări, fanţii din jur începuseră să surîclă
misterios, ca unii care saşteaptă la plăceri secrete de pe urma
unei astfel de întorsături a lucrurilor. Unul mia şi făcut un semn
uşor cu cotul, iar în ochi ia pîlpîit voluptatea. Se ivise, aşadar,
posibilitatea de a o lua la plimbare cu trăsura şi pe domnişoara C.
H. Inez. Se ştie ce însemna asta prin partea locului. Ce obligaţii
creează un asemenea gest, Odată ce acolo cinstea fetelor este
păzită de fraţi severi. Or, ţinînd seama de relaţiile ele afaceri
dintre noi...
— Nu, nu — miam spus de astă dată, căci aşa ceva numi
doream. Nici demoni întunecaţi şi nici altruiste cu. ochi luminoşi,
care sînt numai suflet, încît pînă şi prîri zul lor constă doar din
salată. Şi care privese pînă în adîncul sufletului sărmanilor
bărbaţi, cu ochii lor pătrunzători. Fiindcă era şi ea una din
acestea. întrun cuvînt, numi mai doream una ca asta.
Deşi nu era urîtă, însă nici nu se putea sta cu ea de vorbă ca
lumea. Eu, cel puţin, nu reuşeam. Odată ce nai cum învăţa tcate
limbile — îmi ^însuşisem, oricum, puţină spaniolă. Cu toate căi
26
pjăcea să converseze pătimaş în germană, străduinduse din răsputeri
săşi etaleze cunoştinţele — cum să nu fi vorbit nemţeşte, odată ce
maieăsa fusese nemţoaică ? —, cu toate acestea nu ştia. — So mankes
— repeta mereu. De cîte ori nui venea nimic altceva în minte, în limba
germană, răspundea de obicei : ,— So mankes. — Ce să mă fi făcut cu
ea ? Şi, pe deasupra,1 avea şio fire de mucenică...
■— Nu, nu — gîndeam eu —, e mai sănătos să mă întorc spre
meleagurile obîrşiei mele.
Leam spus, deci, celor cu care eram în relaţii de afaceri că mă duc
în Europa, spre a pregăti acolo terenul unor afaceri ale mele, mai
importante, în acelaşi timp miam predat biroul unui tînăr foarte oaest,
pe nume Perjamin, pe care1 socoteam atunci ca peun fiu al meu... în
acest fel a avut de cîştigat şi el, nam rămas păgubaş nici eu, odată ce
miam asigurat o importantă rentă anuală.
Apoi, în buzunar cu acest contract şi cu averea mea ce se putea
socoti considerabilă, am pornit la drum către Europa, după o absenţă
de opt ani şi patru luni, asemenea corăbieruiui Sindbad, după cemi
luasem cuviincios rămas bun de la prietenii mei sudamericani.
Aceasta este scurta poveste a îmbogăţirii mele. Sar putea să mai
revin asupra ei, daca mio va permite timpul.
i
Mam dus întîi la Londra. Odată ce tot mă aflu aici ,∙ mam gîndit că
nar strica sarunc o privire prin cartierul unde, în urmă cu un deceniu,
pătimisem atîtea. Nu mam dus, cu toate acestea, îa fosta noastră
locuinţă, însă pe cea care fusese domnişoara Borton am ţinut totuşi so
văd.
— Ah, dumneata erai ? — a exclamat ea firesc, cînd, după oarecare
aşteptare, ne-am pomenit faţă în faţă. Căci sunasem la uşa lor, fără nici
un anunţ prealabil, într-o după-amiază mohorîţă. Locuiau într-o casă fru
moaşă, cu grădină, fireşte — îmi spusesem să le fac o surpriză. — Ah, dumneata erai ?
— bătu ea speriată din palme. — Cît eşti de schimbat, căpitane...
— Dar dumneata ? — mă mînca limba săi răspund.
Sincer să fiu, nici nu îndrăzneam să mă uit la ea.
De ce e în stare natura ? î
Cum e oare cu putinţă ca, după măritiş, o femeie adultă să mai crească în înălţime
— există aşa ceva ? Fiindcă aveam impresia că această cucoană se făcuse nemaipo
menit de planturoasă şi de şleampătă. Pe lîngă asta, purta şio rochie cu capă complet
albă şi ea, încît părea pe cinstea mea o Niobe. întrun cuvînt, se vedea cît de colo că
alăptează fără întrerupere, că de ani de zile — cerul săi fie milostiv ! — nici nu
rîvneşte la altceva.
Ceaş putea spune despre soţul ei ? El a adresat îndată inimii mele următorul apel :
— Bineai venit la noi, căpitane ! Să ştii că ai intrat de astă dată întrun sanctuar,
în care toţi te stimează.
A şi ridicat către mine ochii săi feciorelnic de albaştri şi limpezi... Ca două lacuri clare şi line, undeva,'
în America — astfel scînteiau către mine ochii aceia.
Făcusem astfel o nerozie venind la ei. Mă şi vedeam; mai bine zis îmi vedeam, eul
mai fericit cum dispare în noapte şin vînt, cu pălăria trasă adine pe ochi, ca să se facă
nevăzut la un colţ de stradă, întro suburbie londoneză. Căci nu ţie îngăduit să te mai
întorci nicăieri.
27
Am discutat despre unaalta, printre altele despre fericirea omenească, subiect
inevitabil în astfel de ocazii. De miezul convorbirii, fireşte, numi mai aduc aminte. Ştiu
doar că, între timp, cîinele lor lătra de zor, iar ei căutau să1 liniştească în limba
franceză, fiindcă vorbeau cu cîinele lor pe franţuzeşte. A venit vorba, bineînţeles, şi de
nevastămea — Mrs. EdersHill neputînduse .stăpîni să no pomenească, adevărat că
întrun mod elegant şi delicat, cu toate acestea na fost frumos din partea ei, şi azi o
simt încă. — Vroia să ştie dacă divorţasem cu ade~ vărat. — Da. — Sa servit ceaiul.
— Nuţi place untul ? — ma întrebat tot ea, adică frumoasa mea de altădată,
domnişoara Borton, zîna mea. Dacă numi place untul !
:— Cum să numi placă, îmi place la nebunie.
'tz Dar brioşele dulci
?. — Şi ele, pînăn ceasul ele apoi. Atîta doar că mă codesc să le combin.
Şi mă voi codi cît timp voi trăi.
O, brava pereche ! Îmi spuneau astfel de lucruri :
— Sîntem foarte fericiţi, aşa să ştii, căpitane.
— Ducem o viaţă foarte cumpătată. — Mau întrebat dacăi cred.
Despre copiii lor miau spus :
Naş fi dispus să urc pînă la etaj, să le văd odraslele dolofane şi
catifelate? Adevărat că tocmai au cu copiii un mic necaz...
— Doar nu sînt bolnavi ? — am exclamat.
•— Cum pot sămi închipui aşa ceva, pentru numele lui Dumnezeu,
cum sînt în stare să rostesc asemenea oroare ? Au fost doar
neastîmpăraţi, ca şoriceii. în astfel de cazuri, părinţii au o metodă a lor
fără greş. Vă interesează ? ∙
— Cum de nu ? î — am exclamat.
— Află, aşadar, — zise Mr. EdersHill.
— Povesteştei pe îndelete — 1a făcut atent soţia.
Pe copii nui pedepsesc cu nuiaua, aşa cum dascălii demodaţi mai
fac încă pretutindeni în Anglia. Ei născociseră pe seama'lor altceva,
odată ce au alt gust. Vreau să ştiu ce anume ? Cu dragă inimă. în acest
caz, mă vor pune ia curent. De cîte ori copiii nu sînt cuminţi, sărăcuţii
de ei, sînt îmbrăcaţi în hăinuţele lor ele duminică, fiindcă în ele nu pot
să mai zburde, nici să vocifereze la fel... — Aici. soţii se priviră,
surîzînduşi cu înţeles, ca dresorii de animale.
Dacă nici asta nu ajută, îi vîră frumuşel în pat. Iată metoda lor de
căpetenie.
— Copilaşui bolnav — îi spun ei, ca şi cum copilul ar avea febră
sau crampe stomacale. Copilul stă sănne bunească, odată ce nu are
nimic. — Cum să nai ? — fac părinţii. — Trebuie să ai ceva, altminteri
nai mai fi un drac împieliţat, nui aşa ? Şi i se pun comprese pe burtă, i
se administrează ulei de ricină, şi altele... Şi de astă dată, aceasta este
situaţia. Ce părere am ? Eram entuziasmat, încît mam bătut peste
frunte cu palma.
> — Foarte just — leam spus. — Doamna are perfectă dreptate.
Odată ce educaţia nui joacă, şi altele. '
Astfel trecu după-amiaza, plină de entuziasme
28
.Dar la cear fi folosi ironia, zău aşa ? Cînd, de fapt, erau
întradevăr copii voinici, cum aveam sămi dau seamă, fiindcă
ulterior am pătruns totuşi în căldura cuibului familial, nu
puteam face altfel, odată ce mă tîrîseră după ei sus, la etaj.
Copiii erau culcaţi în pătucurile lor, ca nişte pui de lei,
întunecaţi şi disperaţi, vreo cinci exemplare, şi după cîtemi
amintesc, erau toţi băieţi. Unul din ei a şi remarcat îmbufnat
: — măcar de miaţi da nişte ciocolată. — La care, părinţii m
au privit cu mîndrie.
Repet, insă, degeaba sînt ironic : odată ce toţi copiii erau
voinici, toată colecţia, peonoarea mea, vitamină curată. Încît,
mă întrebam dacă nu vor crăpa cumva de prea multă
vitamina.
Miam văzut aşadar ele drum. înainte de plecare, însă, am
mai aruncat o privire întrun anumit loc. Pînă şi dracul
priveşte înapoi, înainte dea ieşi dintro casă.
în cel deal doilea salon se afla un portret minunat, cu o
lumină divină în priviri. Atîrna acolo micuţa mea miss
Borton, în mătăsurilei verzi de altădată, cu sînişorii ei ca
nişte oprelişti, pe vremea cînd mica ei inteligenţă era
ascuţită. Mîinilei, dragile, sînt încă dulci, ca porumbeii.
Numai scara îi mai lipsise imaginaţiei mele de odinioară
ca ea să se înalţe cu ajutorul ei la ceruri.
— Unde dispar toate acestea, ce se întâmplă cu ele ? Se
destramă oare fără urmă ? Se. pierd cu desăvîrşire în
împlinire ?
Încît, mă puteam socoti fericit aproape că, pe vremuri, nu
rămăsesem aici.
Să nu uit cam mai zărit ceva, în timp ce ieşeam din
camera copiilor, odată ce uşa dormitorului soţilor era
deschisă la etaj; încît am avut prilejul de a arunca o privire
asupra sanctuarului patului conjugal. Erau paturi în
căpătoare, amarul ei de lume, însă asta mai treacă. Numai că
deasupra lor se zugrăviseră imagini de martiri, ceea ce nam
mai înţeles. Cum or fi avînd chef, acolo, de plăcerile conjugale
? Căci, eu unul naş avea. Odată ce
pe mine pînă şi numai la gîndul lor mau trecut fiorii.
*
După toate aceste experienţe, am hotărît să nu1 mai
vizitez nici pe Kodor. îmi ajungeau ştirile ce le aflasem despre
el.
2
9
Aşadar, nu sejprăpădise de pe urma bolii sale, cu toate că era aproape pe
sfîrşite, se şi renunţase la el. Cînd, într-o bună zi, şi spre marea mirare a
doctorilor, se vin
decase. (Ceea ce e firesc aproape, dacă te gîndeşti câ viaţa lui fusese întotdeauna plină
de minuni.) Deşi specialiştii constataseră un cancer şi1 operaseră, II tăiaseră, însă
starea lui fiind disperată, nici nu sau mai atins de el, ci lau cusut la loc. Sa întîmplat
după asta ca, întro zi de primăvară, să ceară să i se aducă bere. Din acea clipă, a băut
zilnic cîte două ocale de bere.
Datorită berii să se fi vindecat ? El aşa pretindea. In schimb, auzisem şi din alte
surse că fenomenul nu este necunoscut şi că există asemenea tumori capricioase. După
ce sînt tăiaţi, bolnavii se vindecă parcă prin minune, probabil datorită aerului.
Asta nu are însă nici o importanţă, esenţialul este că se simte bine, nimic nu1 mai
doare, ba e şi mai bogat decît odinioară. Căci sa căţărat, sa căţărat sus de tot, pînă
aproape de cerul înstelat, cum se exprimase neghiobul director al hotelului Brighton.
Directorul acesta se mai afla tot acolo, cramponînduse de acelaşi loc. în jurul lui se
scufundase o lume, între care mulţi oameni deosebiţi, ca de pildă celălalt director al
hotelului, pe care îl stimasem din caleafară, apoi Gregory Sanders, caremi fusese
nespus de drag. Asupra acestui director, însă, timpul părea să naibă putere : rătăcea la
fel ca odinioară, pîntecos, împrejurul aceloraşi ascensoare şi curenţi, fără să fi
îmbătrînit prea mult. Dimpotrivă, pînă şi privirea lui rămăsese cea din trecut :
dispreţuitoare şi goală, ca a cămilelor.
— Ei, vezi — îmi spune dînsul — ăstai destinul. Unuia întrun fel, altuia tocmai pe
dos. N& există nici o regulă. Căci, în schimb, Mrs.. Cobbet a decăzut complet. Da, da —>
făcu el către mine, printre surîsuri pline de tîlc.
Plecase în America, un.de se mistuise în viitoarea nopţilor de acolo. Vorbea ciudat
despre asta : cu dispreţ şi cu o oarecare spaimă. îşi închipuia, probabil, bietul de el, că
nu există acolo altceva decît voluptate, iar nopţile sînt bîntuite de vampiri, care sug
măduva din oameni. — Nu iam răspuns.
— Ό, o — exclamă el brusc. — Ce fel de om eşti dumneata ? Nam văzut altul
asemănător, de cînd sînt. O iei din loc fără să spui cel puţin unde săţi expediem
corespondenţa, odată ce ai o scrisoare la noi. Abia acum miam adus aminte de ea.
Dumneata nu întrebi măcar dacă ai vreo corespondenţă ? — Şi dă fuga la casa de fier.
21 — Povestea nevestei mel
eDar cînd nici cel puţin nam desfăcut plicul, ba nici nu mam uitat
la el ? ! Căci mia fost de ajuns o singură privire, ca să vîr îndată
scrisoarea în servietă, între actele mele.
— Ehei — face el — una ca asta nam mai pomenit. Eşti un om
fantastic ! Chiar nimic nu te interesează ? Ţio păstrez de patru ani, iar
dumneata nici ochii nu ţii arunci pe ea ?
— Odată ceo păstrezi de atîta vreme, nu mai este în mei un caz
urgentă.
— O — face el — aşa trebuie să fie. Cel puţin îmi dau acum seamă.
Probabil că averea se face tot în felul acesta. \ — încearcă şi dumneata
— iam spus rîzind.
* Adevărul este că, la plecare, nu lăsasem întradevăr nici o adresă. Doi
oameni ştiau doar unde mă duc. Restul omenirii navea nimic comun cu
mine. Aşadar, tăiasem în urma mea' toate punţile, pînă şi perspectiva
unor viitoare relaţii.
Să citesc acum această scrisoare ? Odată cemi dădusem seama din
prima clipă că era de la nevastămea ?
Era doar evident. Cu toate că plicul avea adresa scrisă la maşină,
însă era expediat din Barcelona. Or, cum eu nu aveam pe nimeni în
Spania, iar ea acolo se dusese — odată ce mi se spusese de mai multe
30
ori că sar fi întors undeva, pe lîngă Madrid — era de la sine înţeles că
ea îmi scrisese.
(Pomenise, dealtminteri, în cîteva rînduri, ce mult îi place
Barcelona.)
Eu, însă, niciodată nam săi mai citesc scrisorile. . Odată ce de mult
ştiam că are sămi mai scrie, atîta 'doar că nu aveam ce să ne spunem,
fiindcă nu mai aveam nimic de rezolvat noi doi. încetasem să exist, să
privim astfel lucrurile, încetase în consecinţă să existe toată afacerea.
De parcă moartea îi pusese capăt, la fel de iremediabil şi definitiv.
De asta şi vîrîsem scrisoarea, fără vreo ezitare, în servietă. — O voi
arde sus, în cameră, odată ce nu mai putea fi retrimisă, căci nu figura
pe plic numele expeditorului. îmi^ dădusem seama şi de asta, întro
clipită. în schimb, cum so fi rupt în bucăţele în văzul ăstuia ? Ar fi fost
pentru el un spectacol prea de tot.
Căci, şi altminteri, prea se interesa de afacerile mele.
Şi zi, te-ai căsătorit acolo, dincolo de ocean ? —< mă întreabă el
31
— .Cum să mă fi căsătorit ? Doar sînt însurat,
domnul meu;
— Cum eşti însurat ?
— Nicicum — iam răspuns."
în sfîrşit, sa simţit ofensat. A murmurat puţin, apoi
sa ridicat de la masă.
Aşadar, lumea ţine seama de viaţa noastră. Ştia că
divorţasem. Dealtfel, oriunde mă duceam, pretutindeni
mi se cerea socoteală de nevastămea, deşi no
cunoscuseră şi nici eu nu pomenisem vreodată de ea.
Oricît ar fi de ciudat, aşa sa întimpîat. De îndată ce
am pus piciorul în Europa.
I
Lucrurile au continuat la fel.
Abia sosit la Paris, am fost obligat să mă ocup iar de
ea. Avocatul mia telefonat întro bună zi că, la o bancă
locală, se află un mic depozit pe numele meu, parese de
pe urma unor tranzacţii de transport. — Ce fel de trans
port ? — am întrebat eu. Navea idee.
Nu prea ţineam minte să fi participat vreodată la
aşa ceva. în zadar sosi a doua zi avizul băncii despre
banii pe carei aveam la ei şi care aduceau dobînzi,
deoarece nam devenit nici cu asta mai deştept. Cu
toate cămi place să am o imagine clară despre afacerile
mele, nu obişnuiesc să neglijez nici măcar fleacurile.
Ţin bine minte, era disdedimineaţă, cam la o luna
după sosirea mea, şi locuiam încă la hotel pe vremea
aceea. Stînd pe marginea patului, am contemplat scri
soarea îndelung, de parcaş fi simţit că din nou se iveşte
ceva aici din cele trecute vremi. Ce putea să fie ? Odată
ce nici cu licitaţii navusesem dea face, în orice caz nu
la Paris, în schimb, se menţiona şi aşa ceva în adresa
băncii.
Numai ceea ce e mai simplu nu ne vine niciodată în
minte.
Telefonaţi firmei menţionată în adresa noastră. Aveţi
hîrtia în mînă, citiţi*deacolo adresa — ma sfătuit un
funcţionar impertinent, după ceam chemat banca la
telefon. (Francezii obişnuiesc, dealtfel, săşi dea aere de
superioritate, îndeosebi faţă de străini.) Vă imaginaţi ce
mare mia fost surpriza cînd, sunînd la telefon firm
21* 8
32
aindicată, cineva îmi răspunde de la capătul firului urmă; toarele, însă cu aceeaşi
precizie şi punctualitate :
— Alio, aici Tannenbaum. Cine sinteţi şi ce doriţi ?
Încît, era să cad de pe pat.
— Nu mai spune ? — iam răspuns. — Tînărul domn Tannenbaum, în persoană ?
Se înţelege că pui asemenea întrebări cînd eşti zăpăcit. La care, el a continuat tot
aşa, aşadar, cu acelaşi calm impecabil :
— Cine altul să fiu ? Ε limpede. Nu pot fi eu decît în persoana mea proprie. Cu ce
vă pot servi, domnule ?
Era, aşadar, filozoful, cum reieşea din aceste cuvinte,; era el fără doar şi poate.
însă, ce caută el de astă dată aici, în creierul meu, şi cum o fi venit nechemat ? Cînd
nici nu1 vreau şi nici nu lam vrut vreodată ? De cîte ori îmi aduceam aminte de el,
prindeam să fluier. Nu mă sinchiseam niciodată de el. Or, acum, el se prezintă dintro
dată. La ce bun ?
Careo fi situaţia, odată ce mam împiedicat de el ? Am încercat săi lămuresc
lucrurile. Şi ceea ce a ieşit la iveală, de la bun început, a fost că nici nu era nevoie de
vreo explicaţie, odată ce păru îndată lămurit. Tînărul îşi amintea cît se poate de bine
de noi.
— Ah, doamna aceea mititică — exclamă el vesel — carea plecat la Londra, de
acolo în Spania, nui aşa ? — Şi tot aşa.
O vorbă ca o mie, au fost nevoiţi sămi liciteze, în contul magazinajului, calabalîcul
de odinioară, mobila noastră înmagazinată la ei, la plecarea noastră la Londra, iată
problema.
— Este firesc, odată ce nimeni nu plătea magazi najul, nu aveam pe cine să
anunţăm, aşa că suma realizată din licitaţie a fost înghiţită de taxe — mia explicat el.
Adică, puţinii bani rămaşi totuşi sînt depuşi la bancă, îi pot oricînd ridica, despre
asta suna înştiinţarea.
— Lucruşoarele acelea uzate ale doamnei — mia dat a înţelege tînărul, care, pare
se că se specializase între timp în transporturi. Iată cuvîntul care mă interesa. Nu
numai pentru că ţrata cu atîta superioritate şi dispreţ modestele mele bunuri de
odinioară, ci îndeosebi pentru că îşi închipuia că fuseseră ale nevestei mele. Ceea ce
mia deşteptat oricum atenţia.
—∙ Ai avut inimă să scoţi la licitaţie catrafusele amantei dumitale ? — lam întrebat
calm, întro manieră încă dintre cele mai paşnice. La care, însă, a tresărit bineînţeles,
împrumutînd alte tonalităţi.
— Cum aţi binevoit a vă exprima ?
— Ascultă — iam spus — să lăsăm prefăcătoria, odată ce sînt sătul. Fosta mea
nevastă ţia fost amantă, se ştie, şi cu toate acestea nai fost în stare nici cel puţin săi
păstrezi mobila, catrafusele modeste, aşa cum teai exprimat cavalereşte ? Nu face pe
pateticul, domnule, — iam retezat vorba — cunosc adevărul. Ştiu că eşti filozof, mai
ştiu şi caţi corespondat. Nu flecări ! Am aflat atît de papucii de casă, cît şi de păsări.
Nevastămea mia mărturisit, pînă la urmă, tot.
— Cum aţi spus ? — întreabă el iar. Iţi puteai da seama că aproape se înecase în
telefon.
îndată însă a pufnit în rîs.
— Ε cum nu se poate mai interesant, zău — începe el. — Naţi avea amabilitatea
sămi spuneţi ce anume va mărturisit soţia ?
Nu iam răspuns. El continua să rîdă încîntat.
— Ce păcat că nam auzit şi eu — a continuat el vesel. •— Căci, de astă dată, este la
mijloc o eroare, din păcate — adaugă el. — Fiindcă, eu aş fi dat orice so pot cuceri pe
soţia dumneavoastră, însă na fost chip. Odată5 ce nu vroia. Mauziţi ? — urlă el în
receptor.
— Continuă — fac eu cu indiferenţă.
— Binevoiţi ai împrospăta memoria, în caz ce părăsito în aşa măsură, şi scrieţii
în Spania că mă confundă cu altul. Şi săi mai spuneţi că nu cu mine va pus coarne,
odată ce eu sînt altcineva. Căci eu sînt cel ce eram îndrăgostit de ea, încît aproape îmi
pierdusem minţile, cel pe care ea 1a dus de nas. Fiindcăi o cuconiţă impertinentă,
puteţi şi asta să io spuneţi, chiar cu aceste cuvinte. Şii trimit vorbă că sînt fericit să
nu mai am dea face cu ea... Aş fi fost în stare săi sucesc gîtul, de ce nu iaş fi scos
33
mobila la mezat ? Iam dat lecţii pe gratis, şi săi fi păstrat pe deasupra şi mobila ? în
caz că toate acestea vă jignesc cumva, vă stau la dispoziţie. . Cu asta, am onoarea să vă
salut — şia încheiat el tiradele sucite.
Şi puse astfel capăt convorbirii
34
.Să1 fi provocat la duel ? De dragul cuiva, care se afla atît
de departe de aceste livezi ?...
— Na avut noroc, bietul de el — miam spus. — Tocmai el
na avut. Şi săi mai zdrobesc scăfîrlia, sau so zdrobească el
pea mea ?
ift
Ί
Pînaici, mai treacă, însă ce să se facă omul cu timpul său ?
în America de Sud nutrisem mult timp pianul∙ de a1 lua pe
lîngă mine, la Paris, pe prietenul meu Gregory Sanders, să
trăim acolo în pace, ca doi fraţi. Era un plan plăcut, odată ce
bătrînul acela îmi era drag. Poate că era singurul om despre
care puteam afirma acest lucru fără nici o ezitare. însă, cît de
ciudatăi viaţa şi sub acest aspect : îmi dădusem seama cu
deplină siguranţă de asta abia după ce ne despărţisem, după
ce nu1 mai văzusem. Poate, însă, şi pentru că abia atunpi îl
copleşiseră năpastele.
Căci ce fusese viaţa lui ? — cu toate acestea încerca să mă
consoleze pe mine, în scrisorile pe care mi le scria. Deşi
rămăsese singur la bătrîneţe, fiul său îi tocase cea mai mare
parte din avere, după care dispăruse cu o femeie oarecare, iar
el era bolnav... îmi spuneam, aşadar, să1 iau cu mine. la
Paris. Vom sta din cînd în cînd de vorbă — iată care îmi era
planul. îmi fluturau prin faţa ochilor următoarele variante :
îmi scrisese cîndva, în America de Sud : „Oraşul Hastings,
iulie. O viespe mia intrat azi pe fereastră şi sa năpustit
drept în ventilatorul trimis de tine la începutul acestei veri.
Lopăţiea a înşfăcato îndată, trîntindo lîngă mîna mea, pe
cartea ceo citeam. Am examinato îndelung, fiindcă mă
interesa în mod deosebit ceva. Mai trăia şi îşi mai agita
antenele, vroind să mai înţepe."
• ,însă, nici urmă de reproş la ea. Nu se blestema nici pe
sine, nici soarta nu şio afurisea, zicînduşi că nar fi trebuit
să intre pe această fereastră — .relată ce se părea că nu
împarte lumea noastră în evenimente necesare şi evenimente
incidentale... Aşadar, nu se tortura cu constatări inutile, car
fi fost vinovată ea însăşi de una sau alta... Deoarece, ceea ce
se întîmplase era însăşi legea ei. întrun cuvînt, socotea şi
întîmplarea tot o necesitate, or asta este ceea ce sar cuveni să
învăţăm de la ea, fiindcă se pare car aparţine rînduielilor
noastre. Aici ar trebui ca drumul să se întoarcă : sar cădea să
fim ceva mai umili, prietene. Să ne plecăm capul şi mai mult,
şi mai adînc, o dată şi pentru totdeauna. Asta ţiar prinde
bine şi ţie, şi mie bine, iată ce vroiam săţi spun."
35
Mau impresionat întratît cuvintele lui şi miau stins în aşa măsură
remuşcările, încît atunci a încolţit în mine gîndul de a1 lua pe lîngă
mine. Şi nu neg că eram chiar mulţumit de mine că, în locul unor
planuri de mari proporţii, alesesem asta. Că ajunsesem, în sfîrşit, sămi
dau seama de ce anume aveam nevoie şi ce vroiam.
îmi. mai trimisese şio altă scrisoare semnificativă, cu puţin înainte
dea muri, care mia fost de un folos şi mai mare. Conţinea următoarele
:
„Este caracteristic faptul că, pînă azi, în nici o fiinţă nu sa ivit
senzaţia spontană caş trăi eu întrînsa, adică să fi simţit în sinea sa
viaţa mea. (Adică pe a acestui Gregory Sanders, cum am fost denumit
mai tîrziu.) Cu toate că de cînd lumea există, însă repet : niciodată încă,
iar acum, deodată, da, spre mijlocul secolului trecut, brusc — fiindcă s
a întîmplat ca, întro bună zi, sămi dau seama nu numai că mă aflu
aci, ăa® că eu sînt acela, şi nu altul. Căci asta este esenţialul în orice,
această separaţie. După cum nu sa confundat nimeni cu mine, nici mai
tîrziu, şi nici eu nu mam confundat cu altul. Deşi, cîte asemănări
există între noi, nui aşa ? — însă în această singură privinţă nici
înainte, nici după... în această privinţă am fost, fatal şi irevocabil,
singuri. Or, dacă a fost aşa, la fel are să fie şi în viitor. Căci, dacă ar fi
cu putinţă deacum înainte, ar fi trebuit să se poată şi în trecut. Or,
asta este marea consolare a naturii, prietene. Şi tot în asta se cufundă
atîtea secte răsăritene, încît li~e mai drag ceea ce propovăduiesc şi
tălmăcesc, decît arşiţele soarelui : că toate energiile rănim aici, că toate
formele se repetă, singură acea intimitate pe careo simţeam despre
mine însumi, anume că eu sînt eu : ea este unică şi nerepetabilă. Abia
acum am ajuns să1 înţeleg cu adevărat, împreună cu omagiul adus
acestei idei. Căci nu ştiu SL existe nimic mai bun nici pentru mine."
Mă mai ruga să nui condamn fiul, odată ce nu are rost, el nu mai
are nici o părere despre fiul său sau despre orice altceva. Despre
oameni sau ∙ lucruri, însă nici nu mai vrea să aibă. Odată ceşi
suspendase toate opiniile.
Or, această scrisoare a lui, cum spuneam, făcuse asupra mea o
impresie decisivă in anii tăcerii. Atît începutul, cît mai ales nota din
postscriptum. Căci, este o mare destindere să te eliberezi de ceea ce
socoteai a fi dreptatea ta, îndeosebi cînd ţi—ai propus so păstrezi vie în
sinea ta. Ajunge în cele din urmă să fie o povară de nesuportat. Căci, ce
să se facă omul cu dreptatea sa ? — Iam comunicat îndată planurile ce
le aveam cu el,' fiindcă părea că se simte şi el mai bine, făcusem şi eu
pregătirile necesare întoarcerii mele cînd, la cîte va zile după asta, la
data de cinci octombrie, muri subit.
Ca şf cum destinul însuşi ar fi ţinut sămi arate că trebuie să rămîn
deacum singur, pînă la sfîrşitul vieţii mele. Doar îmi scrisese şi el : „S
ar părea că ăsta îţi este destinul. învaţă, aşadar, să trăieşti singur". Şi
mai adăugase : — „însă definitiv şi absolut singur."
36
Ceea ce mai regret şi azi este că avusesem atît de puţin timp pentru
el cît trăise. Tocmai pentru el navusesem timp. Te trudeşti o viaţă
întreagă cu fel de fel de oameni, însă pentru cei ce ar merita nuţi
rămîne timp. Sar putea, însă, ca aşa să fie bine, o fi ţinînd şi asta de
rînduielile noastre. Să mergem, aşadar, mai departe.
Trebuia, deocamdată, să încerc să trăiesc fără a munci. Oare ceaş fi
putut născoci pentru mine, ceva ce sămi umple zilele ? Atunci mam
apucat şi de aceste însemnări ale mele, însă cîtă trudă presupune şi
asta, odată ce cuvintele ţi se par o povară, încît nici din această cauză
nu te poţi exprima cum sar cuveni. Aşadar, nici acest lucru nu este
uşor, anume că nu eşti silit să mai cîştigi bani sau să te mai preocupe
propriul tău viitor, odată ce nu mai ai nici un viitor înaintea ta... Un
negustor de antichităţi mia oferit un utilaj de observator astronomic,
ca să privesc cu ajutorul lui stelele ; un altul mia propus nişte pisici de
Angora, cică ar fi animale liniştite şi tăcute, constituind astfel o
companie cît se poate de plăcută... Deşi am fost nevoit să le dau pe
amîndouă, peste scurt timp, afară din casă, observatorul astronomic
mia adus aminte totuşi de ceva. întotdeauna îmi plăcuse chimia,
fusesem înscris cîndva şi la facultate, ba îmi începusem această tîrzie
carieră chiar cti o măruntă întreprindere chimică — am instalat deci pe
locul lunetei evacuate un laborator de chimie bine înzestrat, în locuinţa
mea, întro cameră de la etaj. Văzusem odată aşa ceva în apropiere de
Napoli, la un senior oarecare, atîta doar că eu miam instalat propriul
laborator mult mai raţional, adică după pofta inimii mele. Şi mam
aşternut pe lucru.
Ceea ce putea să fie foarte amuzant, excelent chiar. Odată ce nu e
rău să ai o ocupaţie. Iar să te simţi din nou student, e şi mai minunat.
Să pluteşti în timp fără nici o responsabilitate, să te consacri din nou
unor sarcini mărunte. Şi ce ciudat : de parcă doar ieri era cînd, acasă,
lăsam pe masă lingura — căci de îndată ce masa se termina, mă
întorceam în grabă în camera mea, ca să meditez... odată ce pe vremea
aceea nu făceam nimic, ziceam că mă duc să învăţ, ca să fur timpul
fumînd. Aveam senzaţia, de astă dată, de parcă la fel sar fi scurs anii,
viaţa întreagă, fără să fac nimic. Fiindcă anii se scurseseră, într
adevăr.
— Atîta pagubă — miam spus — voi continua de∙ acolo de unde am
întrerupt.
Căci nu mai era nici o îndoială că fusesem hărăzit unei cariere
ştiinţifice. Lucrul acesta ieşise la iveală definitiv. Ştiusem asta şi
înainte, însă un diavol hain mă abătuse de fiecare dată din drumul meu
: la început, visele, pe urmă, realitatea — acum însă, 111 sfîrşit, studiul
mă făcea fericit cu adevărat. împreună cu toate cîte i se adaugă : orele
de singurătate în zori de zi, de pildă, această singurătate rigidă, însă şi
suverană, cînd ştii dinainte ce ai de făcut şi te concentrezi asupra unui
singur lucru, respingîndule pe toate celelalte... Adică, totul începuse să
meargă cum nu se poate mai bine, cînd mam îmbolnăvit. Acelaşi lucru
şi de astă dată : ceea ce îmi dăduse de furcă destul şi în America de
37
Sud, moştenirea mizeriei ultimelor mele drumuri pe mare, vechile
bronşite ş:i. pe deasupra, însoţite de spasme — mă sleiseră dea
binelea, tuşeam uneori toată noaptea. Aşadar,; din nou acelaşi lucru,
din nou diavolul blestemat : am fost nevoit să las totul baltă. Odată ce
gazele şi celelalte numi erau prielnice la plămîni. Numi convenea,
însă, nici ceea ce doreau medicii. Odată ce contractasem boala pe mare,
de ce să mă duc pe Coasta de Azur ? Numi
place să fac dimineaţa devreme plimbări cu bastonul în mînă.
Cînd, deodată, unui asistent îi veni o idee excelentă. De ce naş
pleca, din cînd în cînd, la ţară — odată ce sînt stăpîn pe timpul meu ?
Mă pot duce unde vreau — dacămi convine, rămîn, dacă nu, mă întorc
sau plec în altă parte, descopăr locurile care îmi plac — avea dreptate.
Adică să hoinăresc puţin. Asta are sămi facă bine : ambianţele
necunoscute, nervilor, schimbarea deasă de aer, plămîni lor mei. Aşa s
a şi întîmplat. Mam. trezit întro bună zi că bronşita mi se vindecase.
Pare să fi. fost un foarte bun doctoraş, uneori ucenicul valorează mai
mult decît meşterul, acest lucru se întîmplă frecvent.
Cît priveşte sufletul meu, renăscusem parcă. Odată ce nu prea
avusesem parte încă de aşa ceva; nu. călătorisem niciodată pînă atunci
fără ţintă. întotdeauna grăbit, covîrşit de griji, iar ceea ce doream să
văd izbutisem doar la repezeală şi cu multă cheltuială de energie. De
astă dată, însă, nu. De astă dată nu vroiam nimic. Vedeam tot ce
merita să fie văzut, ceea ce nu merita abandonam. Or asta e ca şi cum
teai îmbăia în nişte adieri de primăvară.
De îndată ce soseam întrun loc, nu mapucam să bat fără întîrziere
străzile, nici nu porneam către piaţă, unde e atîta zarvă. Urcam în
camera mea şi mă odihneam . sau mă ascundeam în vreun ungher,
după nişte sticle întunecate sau între flori, sus, cît mai sus, căci îmi
plăcea să privesc oraşul de acolo. însă, ca o statuie, zău aşa. Oare ce mă
interesa în aşa măsură ? Fleacurile, probabil. Vîntul sau ploaia, o tavă
de pateu cu smîntînă scoasă în vreo fereastră, ca să se răcească,
primarul sau fetele... dealtfel niciodată încă nu mi se păruseră atît de
străine îndeletnicirile lumeşti. De parcă adineauri aş fi aterizat de peo
planetă îndepărtată. Şi ca şi cînd mar fi umflat neîncetat rîsul.
Un rîs fără motiv, odată ce nu era nici ironic, nici dispreţuitor,
Dumnezeu ştie cum o fi fost. Poate să fi fost un rîs din care lipsea şi
sufletul. Asta era la fel de bine, odată ce era prima mare vacanţă a vieţii
mele. Să mai adaug la asta şi faptul că hoinăream fără bagaj. Văzusem
cîndva aşa ceva în Suedia. Sosisem acolo în acelaşi timp cu un milionar
american, să vedeţi cum venise : descoperit şi cu o servietă în mînă.
Încît, nu m
38
ămai săturam să1 admir. încă de pe.atunci îmi pusesem în
gînd să fac tot aşa, dacă voi fi vreodată bogat. Căci, e
nemaipomenit de comod să cobori din tren în acest fel, fără să
te sinchiseşti de ceva. Iar dacă mie frig cumva sau am nevoie
de ceva, cumpăr pe drum. De ceea ce nu mai∙ am nevoie, las
"la hotel, ca să se bucure şi cameristele.
Aş mai nota aici că fericirea constituie cel mai mare triumf
al egoismului, nui aşa ? cea mai desăvîrşită împlinire a lui,
însă, fără uitarea de sine, nici că se poate închipui. întro
oarecare măsură, de asta am citat adineauri atît de
amănunţit scrisoarea lui Gregory Sanders, fiindcă stăruie
asupra importanţei de a te elibera de tine însuţi. Iată cum
trăiam eu în acea vreme. Ca şi cum nici naş mai fi fost pe
lumea asta. Şi eram fericit.
Rar mă mai bîntuiau visele de odinioară ale egoismului,
dar chiar cînd mă bîntuiau. erau palide şi incerte, cam astfel :
Voi colinda luncile Franţei pînă cînd nam să dau cu ochii
undeva de o fată tînără. Ce frumos a fost ticluită legenda lui
Iacob, felul cum o zăreşte, pe neaşteptate, lîngă o fîntînă, iar
ei sînt înrudiţi prin strămoşii lor. Odată ce cred că aşa ceva
miar trebui şi mie, o fiinţă căreia să nu fiu silit săi explic
nimic despre mine, căci ştie tot. Fiindcă mă cunoaşte,
Dumnezeu ştie de unde, din care străfund de veacuri.
în ac£st caz, naş mai rămîne atît de singur — îmi
spuneam uneori.
*
In vitrina cafenelei era un afiş — îmi mai aduc aminte şi
azi de numele de pe el : Los Vivienos şi Carricada, clovni
muzicali, spanioli, apoi separat, cu litere groase : Dodofe. însă,
nici urmă nu mai era de ei, cafeneaua căsca a pustiu. Doar
cîteva lămpi de gaz mai pîlpîiau în ea — adevărat că era către
orele trei dimineaţa. Şi mai era şi o noapte viforoasă, tot
noapte încă, odată ce afară stăruia întunericul.
O frumoasă viforniţă de iarnă, cînd prin beznă se
învîrtejesc, cu rotiri visătoare, mari fulgi albi, ca nişte
îngeraşicopii.
Copiii ucişi — miam spus. Fiindcă, Dumnezeu ştie cemi
maift trecea prin minte,
Tocmai coborisem din tren şi mă gîndeam să mă instalez la
o masă în cafenea, unde saştept zorile. Miau plăcut
întotdeauna localurile de acest fel. Pe pereţi şi oglinzi atîrnau
flori de hîrtie, iar cum focul mai ardea vesel în sobă, mam
3
9
tras aproape de ea. Pe peretele din fund, o mare cortină, tot
din hîrtie, înfăţişînd lebede peun lac.
Era tăcere în cafenea, o mare tăcere. Un singur chelner,
somnoros şi el, mai tîrziu însă înviorat. Înviorat, de îndată ce
am comandat şampanie şi coniac lingă ea.
Localul însuşi pare să fi tresărit la auzul comenzii mele.
Am desluşit îndată în aer o oarecare atenţie. De fapt, nu
atunci. Căci avusesem de la bun început senzaţia că după
cortină se află cineva. Sau chiar mai mulţi, cu atenţia trează.
De fapt, aşa era.
Îndreptîndumi ochii întracolo, ∙ zăresc întrun. colţ al
cortinei o spărtură mică, prin care se desluşea limpede
sclipirea unui ochi omenesc.
— Ehei — miam spus — sar părea că, în sfîrşit, are să se
întîmple'ceva aici. — Fiindcă, pînă acum, colindasem, ca peo
grădină a paradisului, această Franţă plină de păcate.
Glumind şi scutit de orice grijă. In zadar circulau fel de fel de
ştiri : — Un profesor străin a dispărut fără urmă. — De ce te
ai sinchisi, cu siguranţă că nu cîntărea o sută de kilograme ca
tine ? — îmi spuneam. — O egipteancă a fost omorîtă în tren.
— Biata de ea ! — mă gîndeam — a murit fără să cunoască
bucuriile vieţii. — Şi altele asemănătoare.
De astă dată am tresărit totuşi. Odată ce∙ era bizar acel
singur ochi în spărtura din tapet. Or, eu aveam asupra mea o
mare sumă de bani.
Ca şi cînd clipele ar fi trecut peste nervii mei încordaţi, ca
nişte bizari dansatori pe sîrmă, iată impresia pe care am
avuto în acel scurt interval. Cînd, apoi, totul sa destrămat,
dezlegînduse întrun soi de minune.
Sa ivit de undeva un tînăr, un tînăr extraordinar. Era
îmbrăcat de jos pînă sus în mătase, şi era atît de alb, încît
aproape că nu mă încumetam' să1 privesc. Atît era de lunecos
şi lucios tricoul de pe el. El era Dodofe.
încolo, părea să fie un om amabil. Avea barbeţi modeşti, iar
pe faţă îi înfloreau bujorii bucuriei. Modest era în întregime,
zău aşa —a salutat cu delicateţe, sa
iînclinat chiar, cu ochii la şampanie. Apoi şia dezmorţit membrele, a
înconjurat sala, după care sa uitat la ninsoarea de afară, ca unul care
adineauri dormise pe undeva, întrun ungher oarecare. în sfîrşit, a întrebat
simplu undei Lizzy ? Nu pe mine ma întrebat, ci pe chelner.
— Lizzy — a strigat el vesel.
La care, am lăsat paharul din mînă.
Căci toate acestea erau pentru mine ca o vedenie. Omul îmbrăcat în
mătase, florile de hîrtie şi toate celelalte, iar afară — viforul acela ciudat...
40
— Atît de jos să fi decăzut ? — mam întrebat. — Se poate să fi decăzut
atît de jos ?
Ceaş putea spune despre ceea ce se petrece în inima omului la auzul
unui singur cuvînt ? Cineva rostise :
—∙ Lizzy. Or şi eu rostisem cîndva : — Lizzy. Nu prea demult, de parcar
fi fost doar ieri. De atunci, însă, nu1 mai rostisem.
Ε un nume destul de rar, nu1 auzisem nicăieri între timp.
Oh, aici să fi ajuns ?
Naş fi crezut. Deşi îmi imaginasem o mulţime de lucruri în legătură cu
ea. însă, să facă aşa ceva în Spania şi drumul ei so fi adus aici ?
— Vroia doar să devină actriţă, întotdeauna dorise să ajungă actriţă.
Aveam senzaţia absurdă că se află şi ea aci, cu mine; în acest local. Şi
nici nu mai era doar o senzaţie, ci mai mult, aproape o certitudine. Odată ce
asta este ca viitoarea. Aş fi fost gata sămi dau viaţa că nu mă înşeL Că se
află foarte aproape, la cel mult cîţiva paşi de mine.
Fireşte că este aici, ba ma şi văzut adineauri. Cu siguranţă că ma
văzut. Ea sa uitat la mine prin spărtura cortinei. De asta nu îndrăzneşte să
se arate.
— Plata — iam strigat chelnerului.
Cînd, deodată, tot sîngele mia năvălit în inimă.
— Am so aştept — am luat eu hotărîrea. — Căci, de ceaş fugi în felul
ăsta ? Odată ce sar putea ca aşa să ne fi fost scris. Ca fiecare din noi să
rătăcească pe propriul său drum, pînă cînd, întrun anumit punct al pămîn
tului, şi tocmai în această speluncă, întîmplarea ne va încrucişa paşii. în
acest caz, de ce să fug ? De ce nu. neam putea întîlni pentru scurt timp ?
Sau de ce naş putea so văd o clipă ?
41
^Repet, însă, că îmi este cu neputinţă să redau
greutatea ceo simţeam pe inimă. Nici dorul teribil şi
chinuitor. Care luă,' apoi, fel de fel de aspecte. Un aspect
îngrozitor chiar. Să fim. sinceri, fără ascunzişuri.
Mă gîndeam la o scurtă aventură de zori de zi, şi tocmai
cu fiinţa pe care o iubisem cîndva nemărginit. Era o
senzaţie infamă şi interesantă. Căci doream goliciunea,
voluptatea fără suflet şi fără conţinut, cu ea, de parcă
niciodată no văzusem. De asta îmi bătea inima cu atîta
putere.
Mai tîrziu mia trecut şi asta. Căci şia făcut apariţia
această' Lizzy, probabil că şi ea dormise pe undeva, căci
părea somnoroasă. Era o femeie grasă şi mătăhăloasă,
ciufulită şi toată plină de cîlţi. Şia acoperit îndată soţul cu
o pelerină neagră — oameni meridionali, cărora le era frig
în această ninsoare. La care, vedenia a dispărut subit.
*
Ani mai rămas totuşi acolo eîtva timp, căci eram obosit.
Mai tîrziu, însă, localul a fost năpădit de soldăţei, de
soldaţi matinali. Şi nu de nişte ofiţeraşi, ci de soldaţi de
rînd. Asta a fost o minune. Căci sau împrăştiat şi sau
răspîndit întro clipită, ca şoriceii. Habar nam de unde se
iviseră.
De astă dată mam urnit, luînd întro clipită o sume
denie de hotărîri. Nu amintesc decît esenţialul.
Că nu mie permis so mai văd vreodată, nici cel puţin
să mă gîndesc la această eventualitate. Luasem doar mai
de mult această hotărne, de astă dată însă şi mai temeinic.
Iată ceea ce nu mă pricep să exprim acum.
Căci decisesem doar şi înainte că niciodată deacum
înainte, cu toate acestea stăruia nestinsă în sinea mea
speranţa că şi asta este doar un interimat, fiindcă vom
mai sta noi doi de vorbă cîndva. Dacă nu aici, atunci întro
altă viaţă. Aveam o blîndă certitudine în legătură cu asta.
Ceea ce făgăduia o neţărmurită, o definitivă pace.
Ba, mai mult, cînd femeia aceea grasă şi străină se
ivise, această cealaltă Lizzy, mă indispusese în aşa
măsură apariţia ei, încît îmi spusesem :
— De ce nu te duci la ea ? O zi drumul pînă la ea, o zi
îndărăt, ajunge şio jumătate de ceas.
De aici hotărîrea mea. Căci era înspăimântătoare
această şovăială. Iată ceea ce în zadar maş strădui să
lămuresc. Şi de ce~aş faceo ? Suferinţa îmi aparţine
oricum, lecţia ei. mă priveşte numai pe mine, iar adevărul
suferinţei îl cunoaşte doar cel care o îndură, odată ce
42
trebuie so îndure. Degeaba aş lua hotărîrea de a fi mai tare deacum
înainte, cuvintele rămîn cuvinte, iar asta no vreau.
Ajunge doar că nici viu, nici mort, niciodată de acum înainte !
— Aduţi aminte de acei soldaţi matinali ∙— aşa suna
instrucţiunea. Eu singur ştiu ce sascunde în adîncul ei.
Astfel luară sfîrşit aventurile mele. Am mai făcut eforturi cîtva
timp, însă îşi pierduseră gustul Mam
înapoiat, aşadar, definitiv la Paris.
*
Mă întorc din nou de astă dată in timp. Odată ce abia acum îmi dau
seama cam uitat ceva. îmi venise la Londra ideea că, odată ce sînt
acolo, să mă mai duc o dată la locul unde viaţa mea luase o întorsătură
atît de decisivă, să văd casa în care fusese balul. Ia so vedem şi la
lumina zilei. Poate că voi putea să pătrund chiar şin sală, sub un
pretext oarecare, cine ştie, nar fi exclus să reuşesc. Am reuşit în
adevăr. Am găsito şi pe Mme Poulence în cartea de telefon, avea
aceeaşi adresă...
Atîta doar că sosisem prea devreme, odată ce mă scol întotdeauna în
zori, de asta apoi calculez greşit, căci ora opt sau nouă pentru mine nu
e la fel de disdedimineaţă cum este pentru alţii. Oricum, nu se face să
suni la uşa cuiva la această oră. însă, atîta pagubă.
Să mă întorc, odată ceaveam şi alte planuri, căci vroiam să mai văd
şi altceva. Odată ce mă găseam acolo, să încerc să refac drumul pe care
mă înapoiasem de la bal.
Or şi asta mi-a reuşit mai bine decît mi-o închipuiam. Soarele începuse
să strălucească minunat pe cer, pe mine mă călăuzea de asemenea un
minunat instinct. Adevărat că, în asemenea cazuri, eşti îndrumat şi de
oarecari raţionamente, pe unde anume trecusem, pe ling
ăvreun teatru, unde o cotisem pe strada principală, din care unghi zărisem turnul
catedralei Sfintul Paul, şi aşa mai departe. Pînă şi detaliile staruiau destul de clare în
mine.
Ba, mai mult, atît de clare şi precise, încît era dea dreptul uimitor. Căci, în afara
unor mărunte rătăciri, am găsit aproape tot ce căutam, bunăoară poarta aceea boltită,
cu stîlpi la intrare, sub care îmi smulsesem barba falsă, pînă şi strada unde alunecasem
şi era sămi rup piciorul — în schimb, tocmai peşte piaţa unde fatalitatea făcuse să1
întîlnesc pe şofer, na fost chip să mai dau. Ca şi cînd ar fi înghiţi to pămîntul, de parc
ar fi mistuito acest oraş. Sau so fi construit ceva pe terenul ei — să fie cu putinţă ?
Degeaba le explicam trecătorilor, că fusese undeva, prin apropiere, şio biserică,.odată,
cemi aminteam precis de ferestrele ei luminate prin ceaţă, şi că răzbăteau acorduri
înăbuşite de orgă, clin interiorul ei, încît mă şi minunasem că se oficiază o slujbă cu
muzică în zori de zi, sau o fi exersat cineva ? Aşadar, umblasem ceasuri întregi încoace
şi încolo, se făcuse amiază, degeaba însă. Piaţa aceea dispăruse de pe faţa pămîntului.
Lucrul acesta ma indispus. Şi nu fiindcă mar fi dus acolo cine ştie ce melancolie,
ci fiindcă se urziseră oricum, dea lungul vremii, oareeari legături între mine şi
bătrînul acela. Fără doar şi" poate. Căci, nu numai că aveam mustrări de conştiinţă,
dar mă şi preocupa sparta lui — întîmplarea ciudată de a se fi întîlnit tocmai atunci cu
mine — de ceo fi trebuit să moară ? Furia se acumulase în mine din alte motive, şi cu
această furie îi frîng vertebra cervicală — nui asta o mişelie ? Ca el să fi fost victima,
iar eu unealta acelei întîmplări ?
Cu toate acestea nu eram nici agitat şi nici cel puţin trist, priveam cu destulă
nepăsare localurile respective, însă nu tot aşa, în clipa cînd în faţa mea sa deschis
poarta. Iar eu am mai pătruns încă o dată sub bolţile acelei porţi. Căci, de astă dată,
pînă şi stomacul mi sa ridicat pînă aproape de inimă.
43
Odată ce asta era, oricum, altceva. Căci, aici luase viaţa mea o mare întorsătură. De
atunci, aproape că nici nu mai trăiesc, este locul să mărturisesc adevărul, muncesc,
mănînc, alerg încoace şi încolo, fără să fiu cu toate acestea convins că trăiesc aievea. îi
poate fi oare chia
ratît de fatală unui om în toată firea o altă fiinţă ? O bipedă peltică şi
cu fustă ? — aveam înainte obiceiul de a mă amuza cu astfel de
întrebări. Fiindcă niciodată încă nu fusesem atît de dispus sămi dau
mie însumi crezare ca în momentul cînd am pătruns din nou sub bolta
acelei porţi.
Acest extraordinar efect avea probabil şi alte cauze. Căci sînt
amintiri ce se potolesc. Nu le mai zgîndăreşti sau nici nu vrei, or
acestea par să aibă un, itinerar deosebit în inima noastră. Căci ziua de
ieri, a acestor amintiri, nu mai este ele fapt ieriul din calendar, ci acel
timp cînd ele neau preocupat ultima oară. Or, la casa asta niciodată
încă nu mă gîndisem. La şofer, în nenumărate rînduri, la casă, însă,
niciodată. Fiindcă trec sub tăcere tot cea fost fatal în viaţa mea.
Stăruie în mine ca un glonte, atîta doar că e condamnat la tăcere.
Aici ai stat, în această grădină — miam spus în acea clipă. Şi, de
fapt, parcă doar ieri umblasem pe acolo, atît de familiară mi se părea
grădina. Dădusem doar o fugă pînă acasă, spre a mă schimba, sau
aşa^ceva.
Încît, în sala mare nici nam mai intrat, deoarece naveam destulă
tărie sufletească pentru asta. Căci, cobo rînd din studio, miam spus că
ajunge.
Cu toate că studioul navusese nimic deosebit. Era o banală şcoală
de actorie, un curs pregătitor de cinematografie sau aşa ceva, cum
există cu miile prin marile oraşe. Am aflat că1 înfiinţase Mme
Poulence, pentru sora sa, care era bolnăvicioasă, de unde să mai ştiu ?
O balerină îmbătrînită. La cursurile ei se învăţau dansuri, mişcări
graţioase şi, ceea ce e mai important, dragostea.
în faţa casei aşteptau maşini elegante, iar pe coridoare treceau tineri
grăbiţi, unii cu joben p.e cap... de după pleoapele lor pe jumătate lăsate,
luceau ochii ea apa, glacial, căci aşa sînt aceşti privilegiaţi ai soartei, nu
se prea dau de gol că te-au băgat în seamă
44
.Oh, ştiu eu bine cît de fermecător e să te poţi giugiuli cu
vreo Persefonă prin sălile de spectacol cufundate în beznă,
pe Ia repetiţii, în timp ce pe scenă are loc reprezentaţia,
fetişcana mai gîfîie de nişte pasiuni clasice — ştiu că acesta
a fost mereu amuzamentul seniorilor. Nu înţelegeam, însă,
cum era cu putinţă ca fiinţa pe care o iubisem să frecventeze
acest loc, cum o fi atraso asta tocmai pe ea ? ce plăcere
găsise în aşa ceva ?..,
Acesta era unul din aspecte, celălalt era următorul :
Anume că apropierea şi depărtarea îţi pun nervii
deopotrivă la încercare. Ca şi cînd totul sar fi întîmplat
doar ieri şi, cu toate acestea, unde era acel ieri ? La o
depărtare inaccesibilă, ca morţii. Mă despărţeau de el
'neguri, o mulţime de mişcări, haosul, şi toate acestea erau
reprezentate, bineînţeles, de nopţile cînd mă zvîrco lisem
fără somn, sau de dupăamiezile cînd hoinăream cu
pomenita domnişoară înţeleaptă şi cu plete minunate pe
careva din aleile împodobite cu agave, scoţîndumi pălăria
înaintea boierilor ce treceau în goana unor trăsurici uşoare.
Ciudată mai e şi viaţa omenească !. Iluzorie şi de neînţeles.
Poate că suspinul este ceea cei exprimă mai potrivit esenţa.
Cinear crede că purtasem şi barbă în America de Sud ? Şi
că avusesem chiar amante, cîteo italiancă misterioasă sau
vreo altă doamnă străină. Acestea erau depărtările.
Şi, deşi atîtea evenimente se interpuseseră între noi în
aceşti ani, ea nu suferise nici o modificare în sinea mea.
Stăruia întro tăcere fermecată sau încremenită, în
vecinătatea inimii mele, întro altă cămăruţă — să zicem —,
în care naveam decît să intru, odată ce era acolo, cufundată
întro tăcere neţărmurită şi citinduşi cărţile ciudate. Asta
avea să iasă la iveală abia acum, după atîţia ani, că aşa stau
lucrurile eu mine, poate şi fiindcă mă încăpăţînasem să nu
mă mai gîndesc la ea. Nici că tareaş mai fi dorit să mă duc
pe cîtva timp la Brighton, la masa mea obişnuită, aflată
întrun ungher, unde spatele mie ocrotit de perete, iar de
acolo să mă duc iar acasă, să desfăşor pe masă largile mele
borderouri, cufundat în lumina rotată a lămpii cu abajur.
De asta povestesc toate acestea.
Odată ce apropierea ei îmi fusese fatală, chiar m acea
dupăamiază. Fiindcă viaţa mea se afla, oricum, în mîinile ei
în acest oraş, să nu se uite, căci cu unghiile mă scosese din
ghearele morţii. îmi stăruia în minte imaginea la care
niciodată nu mă gîndisem deatunci : zac bolnav şi mă
prefac că dorm, da, aşa se întîmplase. Odată ce vroiam ca şi
4
5
ea să se odihnească puţin. Cu toate acestea, ea se uitase stăruitor la
mine, se aplecase asupra mea, iar obrajii i se îmbujoraseră din cale
afară. Iar ochii îi erau plini deo mare îngrijorare.
Aşadar, mă iubise totuşi, iată ce vroiam sămi dovedesc mie însumi,
şi cu toată patima de care eram capabil. Mam şi oprit în acel moment,
în plină stradă. Odată ce asta era atît de plăcut, atît de dulce, ca şi cum
lumina miar fi invadat inima.
Datorită speranţei aceleia deo clipă, că mă iubise totuşi.
Era, însă, un mare necaz că mă simţeam încă atît de bine la acest
gînd !
— Ah, prostuţa aceea flecară — am încercat eu so alung din
preajma mea. Degeaba însă.
Căci aş fi dat orice să mă pot duce acasă şi de astă dată, ca
odinioară. Fiindcă, în altă parte nu maş duce, ci acolo doar. Adică, din
nou în apropierea acelor nesuferite acoperişuri, peste care zboară în
amurg porumbei albi.
Şi, pe deasupra, zorile acestea de cafenea, cu acea Lizzy şi cu acel
Dodofe. De asta încuiasem din nou şi atît de
irevocabil uşa ce dădea în cealaltă cămăruţă.
*
Nu izbutesc sămi aduc aminte de culoarea ochilor ei, oricît miaş
frămînta mintea. îi crezusem cîndva albaştri, poate însă că mă
înşelasem. Erau mai curînd de •nuanţa iederei, aşami pare, şi se
întunecau de patimă, iar în zilele înnorate se adîiiceau înspre vînăt.
Mai departe : să fi fost nostimă sau plictisitoare ? frumoasă sau nu
prea frumoasă? în ultima vreme o revăd cu faţa buimacă de∙ somn şi cu
părul răvăşit. în astfel de ocazii, este frumoasă.
Cu asta aproape cam şi terminat, odată ce cu asta mam deprins să
mi petrec dimineţile. Fiindcă, acest lucru trebuie să mi1 îngădui, în
sfîrşit. Odată ce nu trăiesc nici cu morfină, nici cu cocaină... un om ca
mine trebuie, oricum, să aibă o pasiune. Căci, ce altceva îmi rămîne,
cînd nam nici viitor, nici speranţă, ba pînă şi trecutul mi1 neg ? La ce
anume să mă gîndesc, la micul dejun sau la pipeta ceo ţin în mînă ? —
Dealtminteri, miam dat seamă de ceva, tocmai în aceste zori de ziuă.
Că nu sîntem în stare a lămuri lucrurile în întregime.
Oricît leam suci şi leam învîrti, nu e cu putinţă sa le trăieşti esenţa,
plinul — odată ce viaţa nu poate fi trăită integral, încît se pare că noi îi
sesizăm doar suprafaţa, adică spuma de pe creastă.
Dacă nu astfel ar sta lucrurile, cum îmi explic oare că, uneori, sînt
cuprins chiar de îndoiala că toate acestea sau întîmplat cu adevărat,
fapt pe care aş dori să1 fixez o dată şi pentru totdeauna în mine. Nu
prea sînt sigur — sînt dator so recunosc. Odată ce întîmplările
încearcă să dispară, să se prefacă în negură, memoria le scapă. Asta ce
o mai fi ? Să fie sufletul ca văzduhul sau ca apa, încît valurile lui nu
lasă nici o urmă ?
Pe de altă parte, dacaş fi fost conştient pe deplin de tot ce sa
întîmplat, cum sămi explic faptul că tot mă mai îndoiesc, că descopăr
mereu şi azi cîte ceva nou în ea... că o simt uneori amară, alteori dulce
46
?... — însă nu mai continui nici asta, căci poate să ducă în nemărginire,
parese în nemărginirea frămîntării. Ajunge doar cămi face plăcere
amintirea ei, iar întunericul ce prevesteşte ivirea aurorei este tocmai
potrivit pentru aşa ceva. Mă învelesc bine cu pătura şi mai moţăi cîtva
timp, la fel ca lumea deafară. Asta îmi face atîta plăcere, încît cu
siguranţă că ar pune stăpînire pe mine, dacă nu maş controla. Mă
controlez însă. Tabietul sufletului meu este următorul : îmi îngădui o
jumătate de ceas de visare, după care însă sar din pat şi îmi încep
programul zilnic. Odată ce leacul cel mai bun împotriva acestui fel de
beţie este, totuşi, mişcarea neîntreruptă. Şi, odată ce ne aflăm aici, să
trecem şi la înşirarea impresiilor mele cele mai recente, pariziene. Să
ncep chiar cu evenimentul cel mai de seamă : mam înscris, totuşi, la
facultate.
Fireşte, nu la cursurile de zi, ci la seral. Asta cum so fi întîmplat,
sau care o fi fost cauza ? Cum nu reuşeam să mă descurc singur cu
chimia, îmi angajasem un meditator. Atîta doar că plecase, fusese
angajat undeva în străinătate. Or, cum el mă luase în cîteva rînduri la
facultate, în scopul unor demonstraţii (căci era preparator la Institutul
de chimie), nam mai angajat un alt meditator, ci mam înscris. Să
vedem cum voi reuşi.
Asta e tot.
Astfel am învins, în sfîrşit, numeroasele mele temeri, care mă
cuprindeau încă din copilărie în faţa amfiteatre lor ştiinţei şi care, în
ultima vreme, se datorau îndeosebi vîrstei mele, gîndului că nu mai am
ce căuta pe băncile facultăţii. Cînd, însă, miam dat seama că nimeni
nu se sinchiseşte de mine, am prins şi mai mult gust, mam înflăcărat
şi mai tare.
Lucram de fapt .mult, de dimineaţa pînă seara, nu era student care
să mă întreacă. Nici nasul nu1 mai scoteam din îndeletnicirile mele.
Dacă, la început, fuseseră cîte va lucruri care mă necăjiseră, trecusem
repede şi peste ele. Un singur lucru aş aminti : mi se părea ciudat
tineretul de azi, nu izbuteam să1 înţeleg.
— Tinereţea noastră a fost, oricum, alta —∙ eşti înclinat să constaţi.
Cu toate că, fusese alta pe dracu. Odată ce omul rămîne la fel în toate
epocile, cel mult îmbrăcămintea i se schimbă : în zilele noastre, ea e
ceva mai scurtă. Iar stilul, mai dramatic. Poate.
Tinerii se revărsau în valuri. Şi nu pătimaş, ci în cete indiferente, ca
fluviul Mississippi. îşi aruncau caietele şi fluierau printre dinţi, ceea ce
însemna că sînt îndîrjiţi. Pe ce tărîm oare ? Pe vremea aceea citeam
tocmai scrierile în proză ale lui Leopardi, fusese un om deştept dm cale
afară, un admirabil intelectual, încît uneori îmi puneam întrebarea : ce
ar spune la asta Leopardi ? Nar spune nimic. In cazul ăsta, nici eu nu
am nimic de spus. Mă gîndeam că poate acesta este tineretul comunist.
Dar, nu. Odată ce auzeam şi asemenea lucruri :
— Crezi cumva că mă interesează societatea colectivistă ?
— Dar pe mine ?
47
— Hahaha — se auzea din vecini. Aşadar, se afla şi în colţ unul pe
care societatea colectivistă nu1 interesa. în ceor fi fost atunci atît de
îndîrjiţi ?
— în faptul că sînt tineri, bătrîn nenorocit, — mă admonestam
singur. Şi îmi vedeam de treabă.
în schimb, era acolo o domnişoară care ma scos şi mai cumplit din
sărite. Adevărat, însă, că doar la început.
Era chiar aceea căreia mă încredinţase fostul meu meditator, spre a
mi supraveghea experienţele de laborator. !
Era o fată cumsecade, nu am nimic de obiectat, se îmbrăca
cuviincios, avea urechi, nas şi picioare impecabile, insă de ce o fi fost
atît de fără haz..? Astea anume se instruiesc în aşa fel, încît săşi
piardă hazul, miam spus. Odată ce purta ghete butucănoase şi, fireşte,
cu tocurile joase, părul şi1 pieptăna lins pe spate, toate acestea mai
treacă, întrucît sînt consecinţele nemijlocite ale ştiinţelor. Insă, să nu
găsească ea un cuvînt de politeţe faţă de un om în vîrstă, care era atît
de singur şi care muncea atît de corect ?
— Nu e rău — cel mult atît catadicsea să spună.
Or, eu mă aşteptam la mai mult, o recunosc. Era o copilărie, însă la
mai mult mă aşteptam.
— Asta e corect, asta nu e corect — iată aprecierile ei la cele mai
mari eforturi ale mele.
Cu toate că, la început, îi dădusem chiar tîrcoale. li spuneam,
bunăoară, că afară e înnorat. îmi răspundea cu un simplu da. li
spuneam că afară sa înseninat. Răspundea tot aşa, cu un da.
— Aşteaptă — mam gîndit. — Ai să mai vorbeşti tu cu mine şi
altfel. Căci, îmi cunosc temeinic ochii. Atîta se tot uită la o astfel de
fermecătoare domnişoară, încît o ameţesc, şi începe ea sămi vorbească
despre starea vremii. Ceea ce sa întîmplat întocmai. Voi mai reveni
asupra acestui lucru.
*
Miam continuat munca cu tot mai mult interes, iată esenţialul. Nu
există nimic mai interesant decît chimia.
Ε o emoţie cle-a dreptul poetică descoperirea făcută în această ştiinţă,
cel ce n-a încercat n-are cum să-şi dea seama. Sau urmărirea, bunăoară,
a metamorfozelor. Iau un gaz de culoare albastră — să zicem —, î.1
tratez un timp, ca în curînd să devină atît de solid, încît poate fi ciocănit,
adică gazul s-a solidificat, să nu te bucure aşa ceva ? Aveam în faţa
ochilor imaginea unui mic laborator strălucitor, în care experienţele să se
poată face cu cîteva materii susceptibile de prefaceri. Imaginaţia mea era
stîrnită îndeosebi de carboamizi, rezistenţi la acizi şi întotdeauna
izolanţi, însă nu rigizi, e mare lipsă de aşa ceva în industriile de azi. Aud
de mult asta
48
.Ajunge, insă, atîta din chimie. îmi petreceam serile
citind. De astă dată citeam şi eu „cărţi superioare" — bine
înţeles, nu sistematic, ci doar ceea ce îmi recomanda li
brarul. însemnările făcute de mine despre aceste opere
dovedesc că literatura na fost născocită pentru mine. Odată
ce lectura lor nu mia făcut prea mare plăcere. Aşadar :
LeeMasters : monumentele lui funerare sînt bune, restul
nu.
Ulise : un talmeşbalmeş de toată frumuseţea.
Romaîn Holland : greaţă şi harababură.
Werfel — carte belgiană — curată greaţă şi harababură
sadea. — Şi aşa mai departe.
însă, so lăsăm şi pe asta, odată ce nu mă pricep Ia
literatură. în schimb, chiar dacă naivitatea mea va părea
caraghioasă, mărturisesc totuşi că Dickens îmi făcea o mare
plăcere, îndeosebi cu una din cărţile sale. Rămîne pentru
mine de neuitat Crăciunul pe care lam petrecut cu el. Afară
ploua fără încetare, iar eu nam făcut altceva de dimineaţa
pînă seara decît să mănînc pîine şi săi citesc cartea — ba şi
mai tîrziu, noaptea, pînă la aiureală. Aşadar, trăiam, de
fapt, ca în epoca tinereţii mele. Cel mult mă duceam din
cînd în cînd la fereastră, spre a privi ploaia... Şi pufăiam la
nesfîrşit din lulea.
Aşadar, asta cla. Această carte era Copperfield.
Amintesc acest lucru fiindcă observaţiile mele laice leam
comunicat şi domnişoarei savante, la facultate. Protectoarei
mele. So numim domnişoara BrebantJouy. Căci,
ajunsesem ca relaţiile noastre să fie excelente,
peste aşteptări. Asta sa întîmplat după cum urmează r
*
Povestea este simplă. M-am purtat cu ea exact cum se purta
ea cu mine. De cîte ori făcea vreo observaţie legată de munca
mea, mă scărpinam în creştet sau scoteam limba, nu prea
tare, ci doar niţel, ca şi cînd nu mi-aş fi împlinit somnul. Şi
nu-i mai spuneam : — vă sînt recunoscător, domnişoară,
înţeleg totul cît se poate de bine — aşadar, nu dădeam
nicicînd aprobator din cap, nu rîdeani slugarnic şi n-o
priveam zîmbitor, după moda unor epoci apuse. Vă convine
să fie cineva acru ca borşul ? Facă-vi-se voia. Adică, mă
purtam nu numai aşa' cum e de aşteptat, însă chiar aşa cum
i se pretinde omului zilelor noastre, care nu ştie ce este
uimirea
49
.Rezultatul nu sa lăsat aşteptat. Purtarea şi privirile
mele statornice nau dat greş. Privirile acestea, care nu erau
nici prea curioase, nici prea lipsite de interes, adică nu erau
nicicum. Ca atunci cînd cineva îşi plimbă ochii peste un
obiect oarecare. Imaginaţivă că nişte ochi experimentaţi ca
ai mei se fixează stăruitor asupra obrăjo rilor încinşi şi
asupra sinilor mititei şi răcoroşi ai unei fete tinere... Odată
ce şi ochii aceştia exprimă ceva, atîta doar că nu se ştie ce.
Trebuie să fie o eroină adevărată fata de vîrsta ei, care să nu
dorească să afle ce anume vor să exprime ochii aceia ? In
fiecare săptămînă se organizau la noi un fel de sinteze, în
cursul cărora conferenţiari autorizaţi ne explicau noile
tehnici experimentale şi ceea ce trebuia să se ştie despre ele.
Pînă şi în cursul acestor sinteze o fixam. Nu bătător la ochi,
ci discret doar. Ca apoi să încetez brusc. De parcaş fi uitat
cu desăvîrşire că domnişoara mai e şi ea pe lume.
Cu un asemenea prilej, bag de seamă că, de astă dată, ea
este cea care mă priveşte. Şi încă stăruitor. Adevărat că nu
se uita decît la creionul meu, însă cu cîtă atenţie, pînă şi
sprîncenele îi tresăreau de atîta concentrare. Ca şi cînd şiar
fi torturat mintea cu întrebarea dacă se va mai mărita
vreodată. Fiindcă respira sacadat.
Ba a şi roşit, draga de ea. De îndată cea băgat de seamă
că o privesc.
— Ε foarte bine aşa — miam spus. Fiindcă era cu
adevărat bine.
Odată ce, la puţin timp după asta, limba i sa dezlegat.
Minunea minunilor : ma învrednicit deo remarcă a ei,
— Cît e de cald aici — îmi spuse. Fireşte, deocamdată cu
un aer de superioritate şi doar din colţul buzelor.
Examina nişte culori de mixaj, apăsînduşi sînii plini de o
etajeră masivă, care servea la păstrarea unor aparate
stabile, însă era tocmai goală. Iar ca urmare a acestei
apăsări, sînii ei ţîşnişeră în sus. Nu tăgăduiesc că avea sini
frumoşi. Iar soarele îi cădea chiar pe păr, aprinzînd în el
flăcări. Nam să tăgăduiesc nici că părul ei era frumos şi el.
%
Ui
Fiindcă era blondă, ca suedezele. (Cu toate că, după
mamă, era croată, cum am aflat mai tîrziu.) Mai era şi
zveltă, îndeosebi în şolduri.Cu toate acestea, nici nu iam
răspuns cu vreo nerozie curtenitoare, nici nam sărit în
grabă să deschid fe~ reastra. In locul acestor nerozii
demodate, am ales una nouă : aceea de a contrazice, amarul
ei de lume, spre a dovedi că am o gîndire independentă. Iam
spus aşadar :
— Nui chiar aşa de cald. — Cu toate că era foarte cald.
•— Poftim ? — face ea mai întîi.
însă, pe urmă, sa răzgîndit.
— Fireşte — zice ea —, dumneata ai fost căpitan de
marină, teai obişnuit cu căldura.
Eram şi de astă dată cum nu se poate mai mulţumit. Căci
şi căpitanilor de marină poate să le fie cald, odată ce e calci
— nui aşa ? însă, ce să însemne oare acest minuscul cuvînt
?.
— Ei, ce înseamnă ? — mam uitat ţintă la ea.
Ştie ea ce sînt ? Ceea ce era, oricum, ceva. Şi mai ce ? Că
se putea înfiripa din asta o scurtă conversaţie nostimă.
Deocamdată, însă, naveam chef de aşa ceva. în locul ei,
înălţînd către ea privirilemi inexpresive şi de o îndărătnicie
animalică, iam răspuns zîmbind :
— O, da, desigur.
Asta a continuat, apoi, şi mai tîrziu. După cîteva zile
aveam o carte la mine, la care ea ma onorat din nou,
interesmduse de titlul ei. Veneam cu ea tocmai ele la
librărie. Era cartea lui Jolinn Bunyan, scriitor celebru in
Anglia. Or, cum librarul îmi legase de suflet că o asemenea
carte trebuie cunoscută necondiţionat de un om cult cum
sînt eu, o cumpărasem. Mă gîndeam : cear fi să devin
religios, poate că maş alege şi din asta cu ceva ? Ia
domnişoara, zic, a luat cartea, a răsfoito, apoi a lăsato din
mînă.
•— Ε o carte cu subiect religios ? — întreabă ea cu
dispreţ.
Da — i-am răspuns — o citesc doar fiindcă autorul ei mi-e
prieten
2
.Pretindeam că mie prieten Bunyan, cu toate că e mort
de două veacuri şi jumătate. îmi spuneam că nu are a face.
Odată ce ea nare de unde să ştie cine e acest Bunyan. Iar
dacă o fi ştiind, nare decît săşi spargă capul cu enigma
unui om misterios ca mine. Ceea ce najunge încă — miam
spus. — Fiindcă, ar mai fi nevoie de ceva, însă de ce oare ?
De puţină vitejie, să zicem, tii drăcie, de ceva ce făcea
impresie asupra femeilor din epoca lui Lancelot şi a altor
cavaleri, un turnir cavalei^esc sau aşa ceva. La care, le cade
îndată masca de mucava de pe faţă acestor îngeraşi savanţi,
ca să iasă la iveală că. de fapt, domnişoara noastră nu e
decît un viţeluş de lapte, o adevărată codană. Ceea ce sa şi
întîmplat întradevăr cam aşa. Cum laborantul nu era la
îndemînă, iar ea avea nevoie de oxigen, experienţa putea să
i eşueze.
Am înşfăcat atunci o butelie de fier ceva mai măricică, să
tot fi avut optzeci de pfunzi, şi am purtato în braţe ca peo
păpuşă, aşezînd.uio frumuşel în faţă. Nare decît să se uite
la ea. Prinse de pe atunci încă să clipească mai des, era
emoţionată de fapt, sărăcuţa, însă problema nu fusese
rezolvată încă, se interpunea de astă dată tot un suport
(acelaşi care, deunăzi, fusese gol). — deoarece conducta de
ţevi nu era destul de lungă, şi aşa mai departe. Or, suportul
acesta avea cel puţin o sută şi cincizeci de kilograme.
De astă dată am aşteptat cîtva timp, so las întîi pe ea să
se frămînte, şi doar cînd am auzito înjurînd cumplit printre
dinţi (ceea ce, socot, aparţinea aceloraşi stări de îndîrjire
contemporană), abia atunci am pus, în sfîrşit, mîna şi, cu un
efort oarecare, am urnit în adevăr fierăria aceea deo sută şi
cincizeci de kilograme. Lucru pe care nu sa mai putut
abţine să nul comenteze.
— Atît eşti de puternic ? — mă întreabă ea.
— O nimica toată — iam răspuns, şi cu atîta dispreţ,
încît nici ducii de Guise no făceau mai desăvîrşit.
După cîteva zile, ne duceam împreună la un concert
distins, aşa zău. Cică avea de vînzare un abonament de
prisos. Şi aşa mai departe. Miam spus că sînt, oricum, un
incult, prea neglijasem muzica. Cu toate că avusesem
impresia că voi ajunge cel mai mare specialist în domeniul
ei. De ce să numi dea explicaţii această duduită ? Căci am
constatat căi plăcea din caleafară să dea explicaţii. însă şi
că avusesem dreptate, anume că duduiţa mea era o
gîsculiţă.
£
îmi explica cu înfocare muzica, frumuseţea diverselor piese...
căci, începînd din ziua aceea, am fost adeseori la diferite
3
concerte — cel puţin două seri pe săptămînă îmi erau
ocupate, n-aveam de ce să mă plîng. Cu atî
tmai puţin cu cît era prezentă şi surioara ei, o făptură cu
părul şi mai aprins, şi mai tînără, şi mai subţirică. Privirile
ei erau atît de încrezătoare şi, în. acelaşi timp, atît de
provocătoare, încît părea că îndată are să izbucnească
împrejurul ei o revoluţie, iar cu asta îndată miar şi
demonstra ceva. Mărturisesc că nici măcar un gentleman cu
tîmplele brumării cum sînt eu nu suporta focul acestor
priviri, fără o senzaţie de fermecătoare fericire. Dar cînd ele
două se apucau să discute în drum spre casă ? Căci se
apucau îndată să discute. Iar eu îmi încetineam cît puteam
paşii, ca plăcerea să dureze cît mai mult cu putinţă. Odată
ce, nare rost să mai spun, că asta însemna pentru mine mai
mult decît orice surpriză muzicală.
— Iar cînd mă voi mărita — zise cu un prilej sora mai
mică —, vreau să devin în toate privinţele o singură fiinţă cu
bărbatul meu.
— Tu, adorabilo î — am cugetat în sinea mea —J te
ador.
Insă nu trădam nimic. Deoarece, cu cele de felul lor
trebuie să te porţi cu mănuşi şi cît mai iscusit cu putinţă, ca
şi cu puii de căţel rătăciţi, ferindute de gesturile prea
bruşte, ca nu cumva să se sperie. Nam scos aşadar nici un
cuvînt, cel mult atîta doar şi cu deplină seriozitate :
— Aşa este, duduiţă, ai perfectă dreptate.
— Vezi, şi monsieur este de aceeaşi părere — făcea ea
îndată către sora sa. (Numele nu izbutise să mi1 reţină,
însă nici nu se străduia. Venise vorba pînă şi de asta, cu un
prilej :
•— Nu sînt în stare să vă reţin numele, însă nui aşa că
nu vă supăraţi ? — mă întrebase, odată cînd eram singuri.
îndată, apoi, se consolase singură : — însă numele nu are
nici o importanţă, nui aşa ? Este doar o prejudecată,
monsieur, nimic altceva. Căci nui tot una cum se cheamă
cineva ? Principalul este ca să aibă inimă bună, sau greşesc
?
O asigurasem îndată că nu greşeşte cîtuşi de puţin şi că
eu am o inimă cu adevărat bună. La care, ea : — nu mai e
nevoie so spun, fiindcă a ghicito de mult...
— De unde ai ghicit, draga mea ? Cum ai piitut săţi dai
seama atît de repede de asta ? ,
34
ΤCică să nu mă mir, însă ea este o bună cunoscătoare de
oameni. — Dar să continui relatarea discuţiei lor asupra
căsătoriei :
— Căci, de ce să se mărite o fată atît de independentă,
cum sînt eu, dacă nu pentru că aşa îi convine sufletului său ?
— îşi întreabă ea sora mai mare. — Odată ce senzualitatea în
sine nu mă interesează.
Mam bucurat şi mai mult. Ce altceva iaş fi putut spune ?
— Aşa este, duduiţă, ai perfectă dreptate.
— Ei, vezi, se pare că şi acest monsieur are idei sănă
toase despre căsătorie.
— Numai pentru că îţi dă ţie dreptate ? — rîse sora mai
mare.
— Nu numai de asta, ci şi pentru că, în general, are idei
juste.
începeam să fiu mîndru de mine însumi.
însă, în ce anume îi clădeam oare dreptate ? Cred că în
toate domeniile. Odată ce, sincer să fiu, la discuţia în sine
nici nu prea eram atent, cel mult la amănunte sau la ce
altceva ? La unele accente, asemenea căutătorilor de aur, pe
care naturamumă din jurul lor poate că nui interesează,
odată ce ei se încăpăţînează să afle doar micile pepite de aur
în pîraie. La fel şi eu. Bunăoară, glăsciorul acestei fete tinere
îmi zornăia în inimă ca un clopoţel. Ce sens mai putea avea
pentru mine toată acea discuţie despre căsătorie sau despre
orice altceva ? Sora mai mare spunea astfel de lucruri :
— O, tu eşti încă o mică cretină, în ce priveşte instituţiile
fundamentale... — Şi rîdea cu amărăciune.
Fireşte că eu nu prea înţelegeam la ce se referă, însă, nici
nu căutam să aflu. îmi spuneam că expresii ca „instituţii
fundamentale" aparţin în aceeaşi măsură tonului epocii, ca şi
„mică cretină" şi altele.
A mai declarat, fireşte, că, azi, căsătoria — ca instituţie
„de durată" — este perimată de mult.
— Sau nuţi clai seama ? Eşti oare oarbă ? — îi spunea
ea.
Pe mititica aceea o întreba dacă nui oarbă ? Cînd ochii ei
erau atît de frumoşi şi de luminoşi ! — Dealtmin teri, unde
mai găseşti azi oameni care să se suporte unul pe altul, timp
de, să zicem, patruzeci de ani ?
Patruzeci de ani ! — exclamă scumpa de ea, cea mai mare.
Odată ce şi ea începuse sămi facă ochi dulci, La care, fără
întîrziere, cea mai tînără :
— Aşa, aşa, vrei să fii caraghioasă în ochii lui mon sîeur
? — Odată ce ea pleda cu toată energia pentru fidelitatea
conjugală, susţinînd că există şi aşa ceva sub soare, fidelitate
pînă la mormînt, pe care nimic nu poate so clintească.
1
— Da, cred în fidelitate şi întro singură iubite — zise.
Or, pe mine care aveam, sărmanul, propria mea experienţă/
nui aşa ? tocmai asta ma impresionat. Odată ce aşa e omul
— o făptură ciudată. Ciudăţeniile sale sînt fără număr. Şi, pe
deasupra, cum mia luat îndată apărarea.
— Aşa, acest monsieur e un monsieur cît se poate de
obiectiv, iar mie îmi este drag, deoarece am impresia car
putea fi cîştigat de partea cauzei noastre — a declarat ea
despre mine, de îndată ce neam instalat. Căci, ele astă dată,
izbutisem să le ademenesc după concert la o cafenea. Doream
asta de mult, însă nu îndrăznisem.
Oare pentru care cauză aveau ele de gînd să mă cîştige ?
în zadar leam întrebat, fiindcă nu miau răspuns. Dealtfel,
eu fusesem lăsat la o paiete.
— Da, da, e foarte frumos ceea ce spui, atîta doar că tu
nu ştii încă totul — era de părere sora mai mare.
— Oare ce nu ştiu încă ?
— Anume că acest lucru pretinde nu numai obiectivitate,
ci şi pasiune.
— Oare nu sînt eu destul∙ de pasionat ? — am strigat,'
copleşit de desfătări, însă nici nu mă luară în seamă.
— Căci tu nui cunoşti încă pe bărbaţi, nu ştii ce fire
indolentă au unii. din ei.
— Sînt eu indolent oare ? — am început să le implor.
însă, strălucind aproape. Fiindcă, de astă dată, se
discuta despre mine, chiar în prezenţa mea şi fără să se
sinchisească de mine. Lucrul acesta îmi făcea plăcere, ca şi
cînd aş fi fost gîdilat.
— Tii< drăcie, nui frumos din partea dumitale că nu
treşti astfel de păreri despre mine. Oare nu dovedesc destulă
rîvnă pe tărîm ştiinţific ? Nu fac eforturi peste puterile mele ?
Nu caut săţi dobîndesc aprecierea ?
2
— — Nu este vorba de rîvnă — a răspuns cea mai
mare.Ai fi fost oare şi dumneata in stare să1 omori pe
Barthoii ? — întreabă deodată.
— Aşa este, aşa este, pe Trepov sau pe nea Drentein
?
— Dar bine, domnişoarele mele, cum să1 omor, cînd
nici măcar nu ştiu cinei acest nea Drentein ? Cum să
înţeleg aceste cuvinte ? Sau glumiţi cumva ?
— Cum am glumi ? Trebuie să înţelegi textual cele
spuse, — mă asalta atît una, cît şi alta.
Fiindcă, de astă dată, se năpustiseră amîndouă asu
pra mea.
— Să ne dai un răspuns clar şi deschis la întrebare,
monsieur.
—■ Aşa este, să nu ocoleşti întrebarea.
— Dar, domnişoarele mele, pentru numele lui
Dumnezeu, ce am eu dea face cu politica croată ? —
Deoarece mă gîndeam ear putea să fie vorba de
adversarii politicii croate.
— Asta nu e doar politică croată — răspunse una din
ele.
— Iar dacă asta nu te interesează, pe noi ne
surprinde," deoarece această atitudine exprimă totul.
— Aşai, aşai, exprimă un univers întreg.
— Ei, vezi, nuţi spuneam eu ? Domnul acesta nu are
nici o convingere.
— Ne separă o întreagă lume — declară ritos sora
mai mare.
Noroc, însă, că apăru chelnerul.
ή
In orice caz, am comandat la început, modest, gro guri,
odată ce mă făcusem de baftă pe tărîmul politicii, însă,
cele două copile ar fi dorit să bea şi lichior de ouă. Am
comandat deci şi asta. îmi era, de fapt, sufletul tulburat,
fiindcă nu ştiam pe care sar fi cuvenit so iubesc. Deşi,
asta era poate hotărît de pe atunci. Dacă nu din vreun
alt motiv, doar pentru că sora mai mică îmi spunea de
fiecare dată : acest monsieur, în timp ce cealaltă numi
spunea în nici un fel. Or, mie mia fost şi asta de ajuns,
căci aşai titlomania. îmi convenea nemaipomenit acest
3
nou rang al meu. Poate că, dacă o noapte întreagă numi spunea decît monsieur şi iar
monsieur, asta ar fi fost cel mai mare deliciu
.însă, ce să mă fac, oare, cu politica externă ?
— Fiindcă noi sîntem membre ale C.G.T. :— a declarat cea mai
mică dintre surori, lingîncluşi de astă dată docilă linguriţa cu care
amestecase lichiorul. (In timp ce cealaltă se dusese să telefoneze, spre a
nu mai fi aşteptate acasă.) — Să nu vorbeşti însă de asta în faţa
Madeleinei — a adăugat — fiindcă nui place.
Membre ale C.G.T.ului, tii, ce lucru înspăimîntător am cugetat, şi
era cît peaci să pufnesc în rîs.
— Dumneata ce eşti ?
— Cum, ce sînt ? Nu sînt nimic. Sînt un olandez aiurit, scumpa
mea,
— Nu mai spune, scumpul meu.
— Nu spun. Deşi, dumneata eşti scumpă cu adevărat.
— Se prea poate, însă nu a dumitale.
— Fie, nu a mea — am început. — Fie, odată ce sîn teţi atît de
fără inimă. însă, ia seama, căci asta nui tocmai adevărat. Fiindcă, din
moment ce te văd, eşti totuşi întrucîtva a mea. Sar cuveni să te
obişnuieşti cu acest gînd, domnişoară.
— O, în acest caz am să port voal — zise —, prefer. Odată ce este
atîta violenţă în lume.
— Violenţă ? — am rîs. — Nici măcar această plăcere nu vrei să
neo laşi ? Nu purta voal — am rugato. — Nu purta voal, copila mea.
Mai degrabă mă voi strădui să fiu ceva mai modest, îţi promit. Modest
şi trist.
— Nu fi trist.
•— Nu voi fi trist.
— Cum se face, însă, că nu teai ataşat cu adevărat de nimic, că nu
teai înscris nicăieri ? — îşi aduse aminte iar. Deoarece nu putea fi
abătută în nici un fel de la politică. — Cum se face ? — mă căină ea. —
Nu teai gîndit niciodată ce fel de convingeri ai sau cu ce partide
simpatizezi, monsieur ?
— Mă voi strădui —∙ am răspuns mîhaiit. — Voi căuta sămi dreg
neglijenţa. Ai să te convingi în ce măsură mă voi strădui. Ştii oare de ce
? — am privito ţintă. — Fiindcă te ador din tot sufletul.
— Să nu spui : te ador.
:— Nu voi spune.
— Odată ce acestea sînt cuvinte răsuflate, da. Curtări echivoce şi
vorbe fără sens.
— Nu sînt vorbe uşuratice, jur, şi ţio voi dovedi. Deoarece, voi face
tot ce doreşti. Ceea ce ai sămi porunceşti, precis şi nimic altceva. Ca să
te convingi că nu sînt vorbe deşarte.
La care, oricum, a devenit serioasă. Zise că, în acest caz, va trebui
sămi sacrific averea, odată ce ele aflaseră cîţi bani am şi cît de
frumoasă mie locuinţa. — La ce bun ? — a ridicat spre mine ochii ei
4
scînteietori. — Ce rost au obiectele de artă ? Cînd e atîta mizerie pe
lume ?
— Sacrificăţi, aşadar, averea în scopuri de partid, sau împarteo,
căci sînt mulţi săraci...
Mai departe, vroia să ştie dacăi adevărat caş ii atît de puternic. Ca
un atlet ?
Iam răspuns că e adevărat. Şi, probabil, am şi roşit.
— Ah, asta e important — îmi spune ea ■—, nai de ce să te jenezi,
pentru noi, forţa fizică poate fi şi ea importantă uneori... — Şi ma
privit cu tîlc.
Toate acestea 1e aflaseră de la monsieur Peti. (Era mentorul meu,
care plecase în America.) — în schimb, monsieur Peti nui un tînăr
onest, ţinea ea să mio spună. Căci a amăgito pe sărmana Madeleine
(adică pe surioara ei), iar sărmana Madeleine din cauza asta e mereu
atît de tristă, înţeleg acum. Odată cei făgăduise so ia de soţie...
— însă, fireşte, toate acestea sînt un mare secret. Încît, nu cumva
să pomenesc ceva în faţa ei despre asta...
Ah, sărăcuţele ! înţelegeam, în sfîrşit, gesturile şovăitoare ale
domnişoarei şi faptul căşi lăsa uneori capul pe spate, ca să privească
îndelung pe fereastră, cine ştie unde ? în văzduhul îndepărtat, evident,
către America. Ah, sărăcuţele ! .
Am băut mai tîrziu şi şampanie, la care ele sau aprins ca nişte
becuri electrice. Astfel mă priveau cu ochii lor timizi. Aproape, aproape
fericite şi, cu toate acestea, neliniştite. Trebuia să le trezesc încrederea,
odată ce erau din nou spăimoase.
Am început să le vorbesc. Le-am vorbit în noaptea aceea de toate. Despre
ce anume ? Bunăoară, despre muzică. Ridicam în slăvi muzica, pe cea
clasică şi contemporană deopotrivă, spunînd că-mi place nespus. Cînd,
de fapt, sincer să fiu, abia la acele concerte îmi dădusem seama cît mă
plictisea — chiar dacă nu toată muzica; însă cea mai mare parte. S-ar
putea să nu am dreptate
5
,Insă o notez aici şi pe asta. Anume, că socotesc fără niei o
perspectivă calea pe care muzica evoluează în zilele noastre.
O cale fără speranţă. Fiindcă este supradezvolta tă ca
mijloace de expresie, e prea mare acest aparat — însă •la ce
bun să explic ? Nimic nu tentează mai mult, nimic nu e în
stare să1 inducă mai uşor în eroare pe compozitor, ca tocmai
acest fel de belşug, se ştie. Şi că. arta este mai interiorizată,
mai intimă atunci cînd apelează la mijloace mai modeste :
este tot ce vroiam să spun. La ce bun mai mult ca o voce sau
două, un acompaniament )a ele, ca pe vremea lirei sau mici
orchestre modeste ? Totuşi, avem dea face aici cu omofonie,
polifonie şi multe altele, mii de timbruri şi variaţiuni, şi asta
timp de ceasuri întregi, încît te oboseşte de moarte.
— Ei, şi minunile belşugului ? — ar putea cineva să
întrebe. — Da, minunile lui — nimeni din cei care leau
admirat nu le poate nega. însă, începuseră şi ele să mă
obosească, cu halucinaţiile lor, mă văd silit să spun adevărul.
Sînt, apoi, tot felul de adagiouri în aceste muzici, se face
prea mult abuz de efuziuni, or mie numi place nici asta.
Lipsa lor de obiectiv, fiindcă nu înţeleg ce vor să deştepte ele
în mine, prima mea iubire sau alte mîhniri ale mele? Fireşte,
am exprimat şi asta cu grosolănie, în esenţă, insă, sar putea
să nu fie o nerozie. Căci, cu cît e mai hotărîtă şi mai lesne de
recunoscut melancolia — evoluţia ei —, cu atît e mai bine, iar
cu cît e mai difuză şi mai generală, cu atît e mai
neliniştitoare. Cel puţin pentru mine. Să lăsăm însă teoriile,
odată ce nu leam destăinuit nimic din aceste îndoieli ale
mele. Căci, la ce bun ? Căci, dacă o făceam, serile noastre ar
fi luat sfîrşit, nu mă mai puteam duce la concert cu ele. Or,
să mă fi privat de prezenţa acestor copile ?
Pentru, nimic în lume. Odată ce ele mi se adresaseră cu
aceste cuvinte :
•— Te implorăm, nu cumva săţi scape cărţile doamnei
Kollontay. Un bărbat atît de nobil ca dumneata trebuie să le
cunoască.
353
Iar mie pînă şi lacrimile miau dat în ochi. Odată ce ele îşi
împreunaseră mînuţele, căci erau ameţite scumpele, încît
radia nestăpînit sufletul din ele, suflul tinereţii. Care, oricum
să fie, verde sau eherchelit, rămîne cel mai
23 — Povestea nevestei meleminunat verde etem al creaţiunii, şi merita
oricum admiraţie.
— Monsieur, noi te iubim, aşa să ştii, dragă monsieur, te iubim
mult, ceea ce nui un fleac — mia spus scumpa mea, sora mai mică.
Să le fi speriat, oare, cu mai ştiu eu ce savantlîcuri, cu opiniile mele
despre viaţă şi moarte sau despre această posomorită şi tristă iubire
pămînteană ? Nar fi fost o mişelie ? Am preferat, aşadar, să mint. Căci,
cineva trebuie săşi asume şi minciuna. De obicei, şio asumă cel mai în
vîrstă. Şi bine face, sărmanul.
Afară, pe stradă, am adresat sufletului lor următorul apel:
7
— Poftim, netrebnicelor, la această oră se merge acasă ? — şi am rîs
fericit. Era în zori. Mijea repede de ziuă, pămîntul se desprindea, verde
şi spumos, din hăuri/ Iar eu leam luat de braţ pe cele două copile, căci
nu se prea ţineau pe picioare. Apoi am continuat :
— Amîndouă miaţi putea fi fiice. Dimineaţa vaţi duce la şcoală şi
miaţi spune : dăne bani ! Eu însă nu vaş da, maş preface că nu vreau.
Ar trebui să vă în tindeţi mînuţele către mine. în timp ce eu maş
amuza în sinea mea, căci mi^aş spune : — cemi mai trebuie mie
ciocolată ? în timp ce lor le place nespus, acestor copii netrebnici şi
neastâmpăraţi.
Mă feream să le privesc, fiindcă mă înduioşasem dea binelea.
— în schimb, sa întîmplat să vă ador — vorbeam eu de unul singur.
— Da, da, aşa este, de ceaş tăgădui ? însă, pe amîndouă, zău aşa.
8
Surorile schimbară între ele o privire.
— Vă ador neţărmurit — am repetat —. Nici nu prea ştiu ce sfîrşit
va avea asta !
Leam explicat că nu am de gînd să provoc destinul împotrivămi, şi
nici nu vreau să ajungi caraghios în propriii mei ochi. Apoi, am
continuat pe neaşteptate :
— Ia priviţi, ce zori minunate ! Ca şi cînd totul sar pregăti săşi ia
zborul. Cu toate acestea, n~o face.
9
însă, ce rezultă de aici ? Să mă lămurească cineva dacă e în stare.
Căci, cum aş putea crede eu sau oricare altul că toată frumuseţea asta a
fost zămislită ca omul şă fie nefericit pe pămînt ?
*
Odată ce am şi eu nevoie de cîte ceva în viaţă —*
ameninţasem cîndva în prezenţa cuiva. Şi, cum am o fire
nestăpînită, abia izbuteam să mă mai controlez. Rătăceam
nopţi întregi prin casă, scrîşiiind plin de ură.
— Nu cumva săi mai şi ajut ursitei, sămi plec cumva
pînă şi capul în faţa ei, ca sămi poată veni mai uşor de hac ?
Aşadar, aveam so iau de nevastă, oricear fi urmat mai
apoi. Presupunînd, bineînţeles, că va accepta. Poate că are să
accepte, de unde să ştiu ? Ocîată cemi aduseseră la
cunoştinţă cît de mult mă iubeau. Şi că lucrul acesta nui
chiar un fleac.
Cum să fi fost un fleac, îndeosebi pentru un om ca mine ?
Căci, unde ajung şi ce pot face, chiar dacaş vegeta mofturos
şi buimac, akingmdumi ursita. în afara ferestrelor ?
Tii, drăcie ! Oare nu e mai bine să trăiesc încă o vreme ?
Iar dacă izbutesc, mai pot oricum să mă ajut singur. ,j
Aşa gîndeam întro zi. Ca a doua zi să^mi spun că e
curată neghiobie. Căci nu se poate înfăptui. Aşadar, este o
neghiobie fatală. în asemenea ocazii, mă examinam îndelung
la oglindă. *
— Vulpea e încă aceeaşi, doar creştetul ia albit —∙ avea
tata obiceiul să spună. De astă dată, spuneam la fel. Iată
unde ajunsesem. Căci, oare, unde so fi cuibărind una ca asta
? — şi numi încărunţise creştetul, jci gura şi jurul ochilor...
se iviseră ici şi colo umbre anemice. Or, asta trebuie oricum
observat de persoanele interesate.
Degeaba însă. Puteam să-mi explic orice, odată ce nimic nu
ajută împotriva puterii iluziilor. Mă copleşeau în somn cu şi
mai multă violenţă. Astfel, într-un vis al meu (mă
impresionaseră legendele preotului Barham sau desenele lui
Tenniel) îl imploram pe un uriaş, cu numele de Fion
MacCumhal, să mă mai lase să trăiesc cîtva timp, căci
fusesem înfrînt de el şi, ceea ce nu se întîmplase încă : piciorul
lui se afla pe grumazul meu
10
— .La ce ţiar sluji să mă omori ? — încercam eu să1
înduplec. Şi, ceea ce de asemenea nurse mai întîmplase^ î!
imploram deznădăjduit, spunîndui că sînt încă tînăr» nu mi
a sunat deocamdată ceasul.
Adevărat că, în acel vis, aveam optsprezece ani. Eram
palid şi jigărit.
O iau aşadar de nevastă, ajunsesem din nou aici. Sau mă
căsătoresc cu sora mai mare — mia fulgerat prin gînd. — Are
să fie minunat, căci, în acest caz, o voi putea vedea şi pe cea
mică. Voi aranja lucrurile în aşa fel ca duminica să mănînce
la noi, sau ceva de acest fel, Căci, ca so no mai văd, nu era
cu putinţă.
Pe cea mai mică o chema Louise. Şi. era încă atît de
subţirică Louise aceasta ! Avea ochii mari, gravi, iar sini
defel,∙ nici o convexitate, ci doar asprimi. Or, eu eram
îndrăgostit tocmai de asta, de asprimi. Să fie ridicol oare pînă
şi gîndul că mi sar mai putea întîmpla şi mie una ca asta ?
Nam întrebat. De cine trebuia sămi fie ruşine ? Odată ce
aveam senzaţia, de cîte ori eram împreună cu ea, că universul
nostru este totuşi o operă vrednică. Creaţiunea. Şi nu arta,
nu muzica sau ceea ce oiqnul născocise, ci ea.
Dar cînd sa mai şi îmbolnăvit ?
Ce goale şi fără sens deveniseră concertele ! Deşi era cu
mine sora ei, însă degeaba. In acest caz, cum să mănsor cu ea
cînd, din pricina celeilalte, lumea mi se părea pustie ?
Cînd. apoi, după multe săptămîni, am re văzulo iar, a fost
şi asta destul de ciudat. Căci, intrînd pe uşă, pe ea am zărito
înainte de orice altceva. Am zărito îndată, cu toate că erau
acolo mai mulţi, sala era plină pînă la refuz aproape, însă
parcă pînă şi sala sar fi înălţat uşor în văzduh sau ar fi fost
năpădită de mai multă lumină, iată ce senzaţie am avut. Pe
scurt : atît de emfatic, nici în tinereţe nu fusesem.
Ţin să arăt că Madeleine nu era decît cu trei ani mai mare
decît sora sa, cu toate acestea ar fi fost oricînd dispusă să se
mărite cu mine, lucrul acesta era evident Cum îmi dădusem
seama ? Există semne. De pildă că, uneori, făcea şi pentru
mine un ceai... de fapt, asta nar fi fost mare lucru, se
obişnuieşte la facultate în sinul anumitor grupuri. însă felul
cum avea grijă de mine, eu blîndeţe şi gingăşie, vrînd să ştie
dacă nu cumva sînt obosit, dacă nar fi timpul să mă duc
acasă. îndeosebi, însă, felul cum accepta florile ce i le
trimiteam. Căci, de acum încolo, îi duceam zilnic cîteva fire
sau chiar un mic buchet şi, cum soseam de obicei înaintea ei,
le lăsam fără vreun cuvînt pe masa ei. de lucru. Nici ea nu
1
1
spunea nimic. Or, tocmai în această tăcere se ascundea tîlcul
deosebit al situaţiei. Fiindcă felul cum le lua în mînă, cum le
aşeza în apă şi cum le îngrijea, totul trăda semnificaţia
gestului. Iar florile rămîneau pe masa ei pînă seara, întrun
pahar curat, lingă caietul în care îşi însemna experienţele.
Aşadar, nu mai era nici o îndoială.
— Or, dacă ea este de acord, atunci sar putea ca sora ei
mai mare să fie, de.ce nar fi ? Trei ani nu sînt o diferenţă
prea mare. ^
Cînd, întruna din zile, mam speriat dea binelea. Asta sa
întîmplat chiar în seara cînd reapăru din nou la concert.
Stătea sub marele candelabru, se aflau şi alţii în jurul ei şi
era, bineînţeles, palidă —~dar sa îmbujorat de îndată ce ma
zărit.
•— O, dragă monsieur, bine că vă văd din nou — zise ea
strălucind de bucurie şi apăsîndumi mîna, în văzul tuturor,
pe inima ei. — Nui aşa că vom rămîne oricum prieteni buni
? — mia şoptit. Căci tocmai venea şi Madeleine.
Iată cuvîntul care mia dat de gînclit. Încît devenii me
lancolic aproape în cîteva clipe. Fiindcă, ce însemna oare că
vom rămîne prieteni ? De fapt, nu lăsase nici o îndoială
asupra înţelesului cuvintelor sale.
—∙ Am vorbii cu Madeleine despre dumneata, despre cît de
acceptabil eşti, monsieur, — mia şoptit ea, în felul ei naiv, în
timpul concertului.
Adică, să mă însor cu Madeleine, iată hotărîrea care se
luase în ce mă priveşte.
Ah, blestematele de fiori ! Ce poznă făcusem iar ?
Trebuie ştiut că şi concertul acela s-a prelungit mult peste
aşteptări... şi, pe deasupra, a fost de o plictiseală îngrozitoare,
pot spune fără teamă că fusese de-a dreptul ucigător. Se
executaseră, timp de vreo două ore şi jumătate, accesele de
furie ale unui faimos exultant, pe nume Mahler, încît pînă şi
sufletul mi se închircise, în schimb, nervii, apucaseră să-mi
freamăte, ca bueştrii
1
2
.Nici nui de mirare. Odată ce începusem să fiu pur şi
simplu bolnav de atîta muzică. îndeosebi de acest fel de
muzică. Căci, gîndiţivă, răsunau în acelaşi timp cel puţin
cinci sute de voci, jur că nu exagerez, deoarece era şi orgă,
apoi coruri la galerie — compozitorul şio fi spus, probabil : de
ce nu ? las' să răsune, amarul ei de lume ! Şi răsuna, în
adevăr. Contrabaşii singuri, apoi trompetele singure, pe urmă
toate împreună, toate cinci mii, încît începuse şi tavanul să se
clatine.
Acum, cel puţin, am să scap de acest tărăboi afurisit, mi
am spus. Fiindcă ajunge, atît din asta, cît şi din toate
afacerile mele întortocheate. Nu mă mai joc dea vati
«J 1
ascunselea, căci nu vreau.
• <
*
Întîmplător, chiar ele au fost de astă dată care au dorit să
intrăm întrun local.
— Vreau o cafea cu frişcă — făcu sora mare.
— Iar eu, un lichior cu ouă — făcu sora mică. Cît se poate
de dulce şi candid. Pînă şi buzele'şi lea lins. însă şia dat
îndată seama.
Doamne, cum ar fi cu putinţă aşa ceva∙, cînd abia sa
sculat din pat ? Se pare căi venise în minte că a sosit
momentul de a ne lăsa pe noi doi singuri.
— Ce vă închipuiţi ? — zise ea inînioasă, de parcă pe noi
near fi învinovăţit co dusesem în ispită pînă aici.
Odată ce sufletul i se frămînta, oricum, de dorul li
chiorului. Cu toate acestea, vroia să se sacrifice, draga de ea...
— Nu vă sinchisiţi de mine — zise cu amărăciune. —
Găsesc eu drumul spre gară. — Şi porni, fără să mai arunce o
privire îndărăt.
Cu atît mai bine, miam spus. Cel puţin voi putea să pun
cărţile pe masă. Ε chiar mai bine că sora mică nu e prezentă.
Am şi ridicat fără zăbavă problema muzicii.
Şi nu cu niscaiva parabole, ci pe şleau şi, recunosc, atît de
surprinzător, de parcă maş fi pregătit so zdrobesc
cu asta.
— Mie această muzică numi place, numi place nimic din
ea — astfel am început, cu aceste cuvinte.
Şi, cu toate că am avut fel de fel de motive de a nui
mărturisi opinia mea, de astă dată, totuşi, sosise momentul
de a ne spune unul altuia adevărul.
— Ce sănţeleg ? Că din tot ceai auzit nimic nu ţia plăcut
? — ma privit ea cu blîndeţe.
1
—■ Nimic — am răspuns cu toată convingerea. (Era; se
înţelege, o exagerare, căci nu e nevoie să mai spun că
ascultasem şi lucruri care îmi plăcuseră, însă aşa se în
tîmplă cînd dai frîu liber mîniei tale înăbuşite.)
— Nimic nu mia plăcut — am repetat. — Căci aceste
lucrări sînt plictisitoare, ca morcovii, domnişoară...
Îmi simţeam trupul furnicat de plăcere că izbutisem, în
sfîrşit, să le spun lucrurilor pe nume.
Este surprinzător cu ce calm şi cu cită răbdare a primit
mărturisirea mea. Nici nu sa mirat prea tare — adevărat că
şi închisese ochii mici, ca una care trecea cu vederea ceva sau
răsfoieşte o carte — în felul acesta acceptă oamenii de ştiinţă
adevărurile neplăcute.
— Aşa stau lucrurile — şio fi spus în sinea ei.
Pe mine, însă, această sublimă atitudine a ei ma înfuriat
şi mai mult. Căci sar părea că sînt sălbatic cu. adevărat. De
ce mă purtam cu atîta cruzime faţă de fata asta ? Sămi fi
lipsit dragostea, să nu fi avut un strop de inimă pentru ea ?
Nu puteam spune nici asta, căci nu era adevărat. Atunci, de
ce simţeam o bucurie aşa de ucigătoare ? Ca şi cum aş fi izbit
o cu sapa în cap, de parcă miaş fi scuturat de pe inimă un sac
greu, aruncîndui1 în cap. Adevărat, însă, că pînă şi măduva
din oasele acestor făpturi cultivate este mincinoasă, ele nau
habar ce anume e arta (darmite viaţa !) — şi cînd ar fi cazul
să considere că un lucru este bun şi frumos, Odată ce fiinţa
lor e urzită din speculaţie, ele îşi pun întrebarea : cear spune,
oare, despre cutare sau cutare lucru un spirit de seamă ?
După asta îşi ghidează ele entuziasmul, aşa trebuie să fie.
Insă, ce rău este în asta ? De ce să nu fie şi prefăcătorie pe
pămînt ?
2
— Cu toate acestea, să nuţi imaginezi cumva că aş fi un
prostănac — am privito şiret în ochi. — Chiar dacă nu prea
mă exprim bine.Eram preocupat şi eu, în tinereţe, de aceste
probleme.
Am rostit asta cu un aer de uşurătate, de om de lume, eu
înclinări echitabile din cap, ca nu cumva săşi închipuie că
destinul îi scosese în cale un hipopotam, un fel de
Naturbursch *, care îndrugă vrute şi nevrute.
— Cîntam pe vremuri nu numai la vioară, ci şi la oboi,
domnişoară, ceea ce nui uşor, însă 1a noi, la olandezi, oboiul
este o tradiţie aproape.
După care iam destăinuit totul : plictiseala oratoriilor, cu
dactilii lor interminabili, apoi pustiul lipsit de orice bucurie al
recitativelor, aşadar tot cemi era în guşă.
— Sînt proaste aceste lucrări :— iam spus —, ascul tă
mă pe mine. Căci sînt, pe deasupra, şi prea lungi. Şi nu sînt
doar pline de locuri comune, dar îţi mai pun şi atenţia la
încercare. Şi. urmăreştemă cu şi mai mare atenţie : ce crezi
că este arta ? Este joc şi spirit de joacă, horbotă de spumă..,
sau crezi că toate cîte pe acest tărîm nu ne înviorează
sensibilitatea şi nu ne captivează spontan sau nu ne
captivează îndeajuns ar putea să ne facă vreo plăcere ?
Plăcerea de a ne bucura de viaţă ? Odată ce dumneavoastră
vă confundaţi obligaţiile cu plăcerile. Vrei să înveţi sau să te
cultivi, şi îţi închipui ca as ta iti face plăcere. Eşti harnică, şi
îţi imaginezi că eşti însufleţită. Te prefaci că îţi este sete pînă
şi faţă de dumneata însăţi, căci te amăgeşti că, oricum, e
totuşi Bach. Trebuie, aşadar, ca şi dactilii lui să fie neapărat
minunaţi...
Închise iar ochii peo clipă. Şi, din nou, cu o răbdare
nemărginită :
Λ— Dar lucrările scurte ? — întreabă ea fără patimă.
— De unde să ştiu ? — iam răspuns, stăpînindumă de
minune, dar cu atît mai cumplit arătîndumi colţii ascunşi. —
Nu miau făcut prea mare plăcere. Bunăoară cîntecul : — Sînt
pe lume şi lucruri mărunte, cares de nepreţuit. Să luăm de
pildă mărgelele şi trandafirii, cît; sînt de mici şi, cu toate
acestea, ce valoare au. — Ε ăsta cîntec ? — te întreb eu.
Învăţătura asta micburgheză ? Fiindcă, oricît de interesant
ar. accentua compozitorul ce mărunte sînt mărgelele :
* Om cil înclinaţii fruste, naturale, nesofisticate (germ.).
zm
— „Ah, ce preeeţioase sînt" — ce reiese, totuşi, din'
asta ? 28 Ai să cînţi aşa ceva în timp ce calci rufele, sau ce
naiba? Sau cînd vrei să te ştii fericită, cu pruncul în braţe ?
Era, dealtfel, să' înnebunesc cînd, auzind un astfel de cîntec,
publicul sa însufleţit, aplaudînd sălbatic.
— împreună cu dumneata ■— răspunse repede domni
şoara.
— Cum împreună cu mine ?
•— Da, zău — a răspuns, însă de astă dată şia ridicat
fruntea. — Şi cum mai aplaudai ! Ai şi făcut remarca, în
stradă, am reţinuto, cît este de spirituală şi, totuşi, cît de
simplă e această învăţătură.
— Şi asta sar putea — iam spus deocamdată. — Căci;
de ceam înfrumuseţa lucrurile, era adevărat şi asta^ Încît,
mă cam dezumflasem, nu ne^g.
— Sar putea şi asta — am repetat. — Se întîmplă» Omul
spune multe dea lungul unei vieţi întregi...
— împotriva convingerilor sale ?
■— Da, de amărît ce e.
•— Cum de amărît ce e ? ' ∙— Da, din smerenie.
— Cum din smerenie ?
28 Ca să fiu mai precis, public şi textul original al liedului, lam
căutat între timp ; a fost scris de Paul Heyse, muzica e de Hugo Wolf.
„Aurii lcleine Djnge konnen uns entzucken, Alicii. kleine Dinge honnen teuer
sein. Bedenkt wie gem wir uns mit Perlen schmilcken, Sie iverden schwer bezahlt
und sind nur klein. Bedenkt, toie klein ist die Glivenfrucht Und wird um ihre
Gilte doch gesucht. Denkt an die Rose nur, ivie klein sie ist Und duftet doch so
lieblich, ivie ihr ivisst." (Mazărea verde a jost uitată. Căpitanul l. St.)
2
— De unde să ştiu, domnişoară Madeleine ? Omul se
smereşte, şi nu numai eu, căci sînt mulţi asemenea mie,
uneori obţii chiar un oarecare succes în acest fel, te asigur.
Căci, omul stă în sală şi spune: — doar nor fi cu toţii atît de
nerozi, încît să aplaude cu atîta însufleţire ? Oare nu eu sînt
de vină ? Căci, sar putea să existe întradevăr o oarecare
frumuseţe în faptul că sînt atît de mici. Încît, începi să faci
din răsputeri pe însufleţi tul. Odată ce nai vrea să pari prost,
domnişoară.Şi pe asta o înţeleg răspunde ea. — Dar ca să te
entuziasmezi ? Să faci pe însufleţi tul împotriva convingerilor
proprii, ba săţi explici chiar însufleţirea — nuţi dai seama
că ai împins lucrurile prea departe ? Că asia e curata
prefăcătorie ?
— Se întîmplă şi asta — iam spus. Insă, de astă dată, am
luato mai cru binişorul, odată ce nimic numi mai venea în
minte. Se întîmplă şi asta. Odată ce împrejurările te silesc la
multe.
— Cum să te silească ? Zău că eşti ciudat. Aşadar, nu spui
întotdeauna adevărul ?
— Nu întotdeauna. Hotărît, nu întotdeauna. Cum ar fi cu
putinţă ? Cînd nu te lasă viaţa ? Iţi. vei mai aduce aminte de
cuvintele mele. însă, că de astă dată sînt sincer, o vei crede şi
după toate acestea.
— Fără îndoială. De unde să ştiu însă cînd are să fie
;,după toate acestea" ?
— Rămîne să judeci acest lucru cu inima, domnişoară
Madeleine.
— O, pe mine inima ma păcălit de cîteva ori — îşi ridică
ea capul din nou. întocmai cum făcea la facultate, cînd cădea
pe gînduri şi îşi netezea părul bălai... — în acest caz, mam
înşelat iar — zise ea surîzînd şi chemă chelnerul la plată. ∙—
Mă gîndeam să mă mărit cu dumneata — a adăugat ea pe
neaşteptate.
— Ceai spus, domnişoară ?
— Să nu fi observat că ţiam acceptat atenţiile ? Mă ;
gîndeam sămi leg viaţa de a dumitale, sau cel puţin pentru
cîtva timp, cît îţi voi fi pe plac. Odată ce aveam impresia că
am dat, în sfîrşit, peste un om simpatic şi cinstit...
:— Aşa credeai, domnişoară ?
— Oh, surioara mea încerca şi ea mereu să mă încurajeze
că, de astă dată, nare de ce sămi fie frică, pot fi liniştită. Ce
tristă are să fie, sărmana î Asta, însă, nare a face — a mai
zis ea, în timp ce ochii i sau aburit.
Puteam săi spun de astă dată orice. < (
îşi pierde oare încrederea în mine pentru o nimica toată ?
Chiar dacăi doar o nimica toată, pe ea o înstrăinează de
mine. Să nu mă supăr, însă o înstrăinează.
— Cum ai fost în stare să joci un astfel de roi, monsieur ?
— mai zise ea. — Noi nuţi cerusem un asemenea sacrificiu.
1
— Iastai — iam spus —, să nu ne pripim. Dumneata,
Madeleine, eşti tînără încă, nu ai destulă experienţă. Viaţa
nu e un lucru chiar atît de uşor, ea te învaţă multe...
— Ştiu — mia curmat ea vorba — te învaţă să înşeli, să
fii crud, ştiu. întrebarea este : de ce anume avem nevoie ?
Putem să învăţăm sau să alegem ceva din ea ?
— Să ne oprim puţin — am zis iar — dumneata eşti
foarte deşteaptă. Cu toate acestea, nici dumneata nu ie ştii pe
toate. Prin cîte trebuie să treacă un om dea lungul vieţii sale,
cîte greşeli face şi de cîte ori se loveşte, pînă săşi dea seama
că nu poţi răzbi, doar cu adevărul gol în lumea asta !
— Să răzbeşti ? De ce ? Odată ce trebuie săţi fie ruşine
pentru asta ? — Şi sa roşit toată. — Dealtfel, detest teoriile
acestea — a adăugat. — Că nam putea exista fără minciună
şi că minciuna ar fi mai bună decît adevărul. Da, le detest —
a repetat ea —, fiindcă se ivesc din gunoi şi sînt sortite
gunoiului.
Ce iam răspuns la asta ? Probabil, nimic. Nu numai
pentru că naveam ce, căci avea dreptate — puritatea are
dealtfel întotdeauna dreptate —, ci şi pentru că miam
revăzut în acele clipe propria mea tinereţe, atitudinea demnă
şi severitatea neînduplecată, pe vremea cînd detestam şi eu
aceste teorii.
Oare, toate acestea să fie date cu timpul uitării ? Poate să
fi roşit chiar eu la acest gînd. Poate.
Aşadar, o tratasem pînă atunci cu prea multă uşurinţă pe
această domnişoară, aşa se pare. Zimbisem prea lesne de
copilăriile ei, fără sămi dau seama că rîdeam şi de credinţa
ei. Că numi mai ardea să zîmbesc, nu mai trebuie so spun.
Fiindcă, oare cum poate cineva să decadă în acest hal ?
2
Totuşi, nu se lasă. Poate că aşa e bine. — Mai aşteaptă
cinci minute — obişnuiam să le spun, în tinereţe, celor ce se
războiau înfierbmtaţi pentru o cauză oarecare, ca apoi să se
abandoneze, tot atît de înfierbîntaţi, în braţele adversarului.
Adică îşi cedau în grabă poziţiile. Numi place nici asta,
găsesc respingător felul acesta de a fi. Fiindcă omul are
anumite obligaţii şi faţă de convingerile sale anterioare.Faţă
de experienţa sa, ele asemenea. Aşadar, îmi apăram
convingerile, zicînd că şi alţii au fost tineri. Şi nu prea de
mult, cel puţin eu aşa simt, şi pe deasupra nam fost chiar un
fitecine. Aveam şi eu ideile mele. însă una este ideea, alta
experienţa — acest lucru refuzasem să1 cred cuiva. Ca, apoi,
să mă conving totuşi. Şi încercam so asigur că are şi ea să se
convingă. Să se gîndească atunci ia mine. Fiindcă,
domnişoara aceasta mîndră se va mai îovi de multe ori cu
năsucul de pereţi, pînă săşi dea seama ce e de fapt acest
bîlci... ∙— Şi alte locuri comune. Atîta doar că ea nu mă mai
lăsa săi scap din pumnii mici.
— Să no iau în nume de rău *— zise ea cu cea mai mare
seriozitate —, ea se Indorse de mine, încă din clipa cînd îi
spusesem că Bunyan mie prieten.
Nu e nici asta prea plăcut, nui aşa ? Fiindcă avea şi de
astă dată dreptate.
— Ascultă, iam răspuns, din ce în ce mai înfuriat —, nu
vi se pot explica toate, căci mai sînteţi, oricum, copii. Ar fi fost
o mojicie, dealtminteri nici nu te cunoşteam încă destul de
bine. Săţi fi spus că sînt necredincios, însă că aş vrea să cred,
şi altele la fel ? Că ele asta îl aveam în mînă pe Bunyan ?
Toate îndoielile şi şovăielile mele ?
— Da — răspunse ea fără să ezite. — Trebuia să ai
încredere în mine. Iar dacă nu, naveai nevoie nici în acest
caz să susţii neadevăruri. Nu seamănă asta cu intenţia de a
ridiculiza pe cineva ? — La care, a mai adăugat : — Niciodată
naş face aşa ceva cu un om pe care îl stimez, domnule.
— Te înţeleg ∙— iam spus. în sinea mea cugetam : — de
astă dată tot una e, fie ceo fi. Mă entuziasmasem şi pentru
muzică, nu ? Cum să mă fi apropiat altfel de inima unor
copile, odată ce vă adoram pe amîndouă ? — am întrebato.
De astă dată, însă, cu întreaga pasiune,, încît strada
înnoptată vui de cuvintele mele. (Rătăceam pe mici străzi
întortocheate, în apropiere de Vieille du Temple.) Aşadar, mă
regăsisem, în sfîrşit, îmi aflasem şi glasul, revenisem pe
făgaşul cauzei mele drepte, şi lucrurile mergeau strună de
astă dată. Nicicînd numi plăcuse să mă exprim prin cuvinte
prea simandicoase. Leam făcut oiţe mărunte* am întrebato
3G4
şi am rugato sămi dea sfat în ce fel ar trebui să mă port cu
nişte oiţe ca ele ?
—: Prea bine ^— am continuat —, nu.sînt deci demn de
prietenia voastră, recunosc. Şi nici nam să vă mai văd, prea
bine, ceaş putea face ? Omul suportă multe, viaţa ma
învăţat şi asta. Totuşi, îmi îngădui cîteva cuvinte de rămas
bun, domnişoară ?
— Poftim — a răspuns ea cu răceală.
— Miai fost dragă şi dumneata, însă sora dumitale mai
mult — am rostit adevărul, amărît dea binelea din pricina
atitudinii sale. — Şi ştii oare în ce fel îmi era dragă ? Cam aşa
cum ţie drag propriul copil, însă cu toate acestea în alt fel.
Aşadar, între situaţii absufde şi mizerii, încît era şi asta
prăpădul însuşi, ca tot ce mia fost dat să trăiesc. Ce să se
facă omul atunci cînd nu mai e destul de tînăr pentru
sentimentele sale ? Săşi smulgă din piept inima ? Iar eu ce să
mă fac, spunemi, preînţeleaptă domnişoară ! ? Căci eşti cea
mai înţeleaptă de pe'pămînt.
Sa uitat uluită la mine. Mi se pare ca spus ceva. că aş fi
destul de tînăr încă sau ceva asemănător. O fi spuso, no fi
spuso, e totuna. Fapt este că am continuat astfel :
— Foarte bine, cel puţin acestea au fost cuvinte cinstite.
Am să vorbesc cu sora mea. Ea mie şi mie dragă." Aş fi în
stare sămi dau viaţa pentru ea, aşa să ştii — a mai adăugat,
suferind şi ârzînd.
Cu asta, apoi, ma părăsit, probabil şi fiindcă în ochi i se
iviseră lacrimile.
*
— Mai departe ! — miam spus. Fiindcă pe atunci tocmai
mi se întîmplase ceva. Mă ridic întro noapte în pat şi mă
întreb : — Să fie adevărat că nuţi mai vrei tristeţea ?
— Nu — miam răspuns. — Ca îndată apoi sămi răs
pund că da, o vreau.
Căci aşa stau lucrurile. Adică, omul se omoară şi se
chinuieşte ani la rînd, ca să reducă la tăcere în inima sa ceea
ce, oricum, aparţine trecutului, iar cînd, de fapt ar începe
parcă să se potolească, priveşte mirat în jurul său, Există,
oare, şi una ca asta ? Să nu1 mai intereseze
SGOnici cel puţin propria viaţă ? Toate cîte pentru care trăise
pînă atunci, vechile mîhniri şi vechile mînii ? Şi întinde
îngrozit mîna după ele, ca avarul după capitalul pe care 1a
investit.
întrun cuvînt, asta nu ţine. Nu te poţi elibera de propriul
tău trecut, îndeosebi atunci cînd nici nu vrei. Odată ce de
nimic nu ţie atîta teamă ca de a nu rărnîne fără nimic.
Am muncit, aşadar, cu şi mai multă rîvnă decît ar fi
recomandabil la vîrsta mea. Odată ce suportam singurătatea
mai greu, căci naveam pe nimeni, în afara valetului. De el mi
se unse însă în aşa măsură, încît începusem să mă port cu el
fără îndurare. Dar să lăsăm aceste amănunte.
Şi, bineînţeles, am părăsit după cele întîmplate facultatea,
am şi izbutit să mă mut la iuţeală prin apropiere, la Alfort,
unde, la Facultatea de medicină veterinară, chimia practică
este foarte bine predată. O mai frecventez şi azi, venind de
patru ori pe săptămînă de la Paris, şi sînt foarte satisfăcut de
ea. îndeosebi, fiindcă am avut tocmai aici două descoperiri,
una după alta, încă nici nu mă încălzisem bine. Căci se
întîmplă ca, uneori, norocul să dea peste tine cu carul. Una
din descoperiri era un procedeu electric, cealaltă era
următoarea :
O descriu pe scurt. Mă preocupa o problemă cu totul
diferită, nişte titrări, or tocmai deaici avea să iasă ceva.
Amestecul a două lichide mia dat ideea unui minunat
procedeu de răcire, însă atît de spontan, încît refuzam parcă
să cred. Că o problemă ar putea fi lămurită întro clipită.
Deoarece procedeul însuşi îmi arăta din 'ce constă sau ce
ar dori. Căci, îndată ce am amestecat cele două lichide, totul a
îngheţat tun împrejurul lor, încît mi sa şi spart sticla cu apă,
fiindcă făcusem amestecul în apă. Esenţialul era că lichidele
puteau fi separate destul de uşor, încît erau uşor de
manipulat... or, aşa ceva te face că trăieşti.
1
I
Mi se întîmplă de obicei să mă urnesc greu, cîndva o
prietenă a nevestei mele mă numise locomotivă, ceea ce era o
poreclă potrivită, căci este adevărat că la început pufăi mult,
însă după aceea îmi iau avînt. Ca, mai apoi, să nu cunosc
oprire pînă ce nam dus la bun sfîrşit lucrul început.Mam
năpustit aşadar asupra cărţilor şi revistelor, încît, timp de o
săptămînă, aproape că nici nu mam dezbrăcat. Cînd numi
mai puteam stăpîni in nici un chip agitaţia, mă trînte^tm pe
pat. Este o veche metodă a mea, care na dat încă niciodată
greş : de îndată ce tensiunea din mine e prea mare, las brusc
totul baltă şi încep să contemplu tavanul.
Aşa şi de astă dată. Am zăcut trei zile cufundat întrun
semisomn, îndeajuns de nefericit. Căci, de ce îmi trebuia mie
asta ? Vroiam şi mai mulţi bani ? Ce ciudată e vanitatea î
Omul produce întreaga energie de care e capabil, dă ceea ce
are mai bun în sinea sa şi le aruncă la picioarele altora, pare
se doar ca să culeagă laude. O face chiar şi gratis, nu e ridicol
oare ? Pentru ca lumea să încuviinţeze distrată din cap. (De
unde rezultă că, probabil, acest lucru menţine lumea,
vanitatea o menţine, aşa se pare. De mult se tot spune, acum
însă am ajuns şi eu sămi dau seama că aşa este.) Oare,
această încuviinţare miar trebui .şi mie ? Iar daca numi
trebuie, la ce bun această speteală, odată ce nu mai am
nevoie decît de linişte ? De liniştea mea de acum, da, căci ea
îmi tihneşte. Odată ce nici măcar mina nu mai sînt nevoit so
întind după ceva.
Şi, totuşi. Sfîrşitul a fost că mam spetit. Mam sculat într
o seară şi mam apucat să desenez cu mina mea degerată,
înfăşurată în bandaj. Am . desenat la repezeală proiectul a
două dispozitive desinestătătoare, abia schiţînd pînă şi
desenul detaliilor, doar ca să existe şi să nu fiu silit să le
explic desenatorilor mei esenţa. Fiindcă se apucă îndată so
colporteze. Ba, începusem să mă gîn desc pînă şi la
meseriaşii cărora urma să le dau comanda — căci aşa se face :
fiecare piesă din aparat la cîteun alt meseriaş, apoi cînd
toate sînt gata, montez piesele experimental eu însumi... Era
totul plănuit şi mă apucasem şi de realizare, cînd deodată am
lîncezit. Mi. se făcuse ruşine.
Fiindcă răspunsul la asta fusese un hohot de rîs din ceruri.
Oare de mine era nevoie pentru asta, eu aveam de gînd să
inventez aşa ceva, să fie cu putinţă ? Nu sînt destui chimişti
excelenţi în lume ?
Lor să nu le fi venit niciodată încă în minte aşa ceva ?
3
G
7
Pînă şi de chimie mi sa făcut lehamite, împreună cu toată
sîrguinţa mea. întrun cuvînt, de toată truda mea de pînă
atunci.
Căci, ce mai pot dori ?
De dincolo nu se mai auzea nimic, adică de la fete; cu toate
că lucrările acestea duraseră mai bine de o lună şi jumătate,
iar Madeleine îmi făgăduise pe cuvîntul ei de onoare — cu
asta ne despărţiserăm la facultate —, cămi va aduce la
cunoştinţă hotărîrea lor în cel mai scurt timp. Chiar dacă sora
mai mică era convalescentă încă şi nu vroia so agite cu aşa
ceva, însă de îndată ce va fi posibil, are să discute cu ea... îmi
făgăduise asta cu aceste cuvinte, şi chiar în două r înduri.
Am mai aşteptat două săptămîni. însă, cum şi ele trecură
la fel, aşadar întro aşteptare zadarnică, am tras concluzia că,
probabil, sora mică îi condamnă şi ea cu toată asprimea pe
acei bieţi oameni nestatornici, care sînt în stare să mintă fel
şi fel ele lucruri datorită emoţiilor.
însă, degeaba gîndeam asta sau orice altceva. Căci, oricîtă
experienţă dobîndisem dea lungul anilor pe tă rimul
renunţărilor, îmbătrînisem totuşi, iar puterea şi rezistenţa
omului scad deopotrivă.
Era, aşadar, o duminică de primăvară, care promitea să fie
senină, abia mijea ele ziuă, cînd am luat hotărîrea de a le face
o vizită. Şi chiar în cursul zilei. Fiind duminica o zi cît se
poate de potrivită — îmi spuseseră de mai multe ori că
duminică dimineaţa sînt întotdeauna acasă — cea mare se
odihneşte, cea mică face corespondenţa. Le ştiam toate
acestea. Şi mai ştiam că locuiesc la o mătuşă a lor, însă destul
de independente, adică primeau după placul lor vizite.
m
Mă gîndeam că sar putea ca aici să se mai ivească vreo
posibilitate. Căci de ce să renunţi, de la bun început, la toate şi
să te retragi definitiv ? Mai am destul timp. Am să le spun că
voi acţiona în toate chestiunile sociale aşa cum vor dori ele.
Odată ce aşa ceva nu mă preocupă, nam nici un simţ pentru
problemele acestea de mari proporţii, facăse aşadar voia lor —
era o propunere destul de onestă. Ba, încă un. amănunt pentru
cea mică. Promisiunea că, de îndată ce se va îndrăgosti de un
altul, eu mă voi da la o parte clin calea ei. Asta am săi
făgăduiesc,iar dacă va dori, îmi voi întări promisiunea prin r
jurămînt.
Asta era tot, odată ce un om nici nu poate să dea mai mult.
Restul îl lăsasem în voia sorţii.
Cu asta am şi pornit, am plecat devreme de acasă,
disdedimineaţă. Repet, era o zi minunată de primăvară.
#
Trebuie să încep capitolul acesta cu aceea că, în esenţă, mai
trăiesc şi azi ca odinioară, abia dacă a survenit vreo schimbare.
Adevărat că am un cămin frumos, pe placul meu, ceea ce nu e
de lepădat, căci şi asta este o raritate, nu mulţi se pot lăuda
c~ar trăi întro ambianţă corespunzătoare. A mea aşa este însă.
Căci am, în sfîrşit, o mică seră. Mio dorisem întotdeauna, dar
niciodată no făcusem, naiba ştie de ce ! Or, de astă dată, o
înfăptuiseni şi pe asta. în schimb, asta e tot. Fiindcă, dacă mai
adaug* că fumez ţigări de foi deo calitate destul de bună,
atunci am cam epuizat plăcerile de care am parte. Odată ce nu
am altele. Or, asta aşa e bine. Fiindcă modestia fusese pîinea
mea şi înainte — adevărat că mă deprinsesem cu traiul simplu,
însă nici nu rîvnisem vreodată la altceva. Şi nu rîvnesc nici azi,
motiv pentru care nici maşină numi cumpăr. Cemi trebuie aşa
ceva ? Treburile mele nu sînt atît de urgente. Şi ce nevoie aş
avea.de încă un chip străin, un şofer pe deasupra, numi ajunge
valetul ?
Dealtminteri, chiar dacă sînt caraghios, eu prefer autobusul.
Pînă şi cum scutură. îndeosebi, însă, faptul că pot să văd acolo
oameni. Există astfel o oarecare şansă ca întîmplarea sămi
scoată pe cineva în cale — să zicem peun bătrîn căpitan
cunoscut de mine —, ce maş~ mai bucura şi cum laş mai
îmbrăţişa, laş lua îndată cu mine în vreo tavernă veche şi sar
putea ca, două săptămmi, să nui mai dau drumul de acolo.
Întrun cuvînt, sînt şi dealtfel destul de singur, se întîmplă
uneori ca săp * tămîni întregi să nu schimb o vorbă cu vreo
făptură omenească, de ce maş îngropa deci în canapelele unei
maşini, doar ca să meditez de unul singur ? la umbră şin
întuneric ? Doar fiindcă mam îmbogăţit, sînt obligat oâîe să mă
simt neapărat mai prost decît înainte ?
3
Toate acestea le notez aici ca să lămuresc de ce am umblat atît şi în
ziua aceea cu autobusul Căci am colindat oraşul în lung şin lat, eram
parese neliniştit, nurni aflam în nici un fel locul.
Mam şi plimbat între timp, este adevărat, coborînd din cînd în cînd
ca sămi aerisesc capul. Bunăoară, în Bois de Vincennes, apoi în jurul
pieţii Etoile, ba am şi cumpărat acolo, undeva, două bucheţele de
violete. îmi spuneam că nu e lucru mare nici să oferi şi nici să primeşti
aşa ceva. Astfel, apoi, miam dat îndată seama ce am de făcut. Căci,
dacă le vor accepta codinduse şi nu cu destulă plăcere, o sămi văd de
drum.
Am lămurit toate acestea temeinic de vreo cîteva ori în sinea mea, in
timp ce mă plimbam. Cînd îmi acceleram paşii, cînd mă opream brusc,
minunîndumă de oraş. Căci, repet, era o dimineaţă splendidă, de o
frumuseţe scînteietoare. Era pe la mijlocul lunii aprilie.
Perioada uşoară, a înnourărilor grăbite şia înseninărilor sprintene.
Iar asupra mea asta făcea o impresie adîncă, aproape ca o dramă cu
acţiune rapidă. Căci, din cînd în cînd, mai ploua, ca după aceea soarele
să aîrdă cu şi mai multă putere, ca în toiul verii. Ploaia de flăcări era
orbitoare, încărcată de acele scurte fulgerări, ce se iscă din reverberaţii,
ca şi cînd nişte golani ar tachina lumea cu oglinzile lor. Încît, aproape
că te dureau ochii, iar dacă aruncai o privire sub vreo poaptă boltită, nu
vedeai decît întuneric.
Şi omenire pe străzi, ca potopul. Insă, ca şi cum sar fi ivit din nişte
scăidătari subterane, atît erau de proaspeţi şi de sărbătoreşte curaţi în
cinstea dimineţii duminicale, şi atît de fără greutate paşii tuturor —
lumea toată îşi pierduse parcă greutatea. — Ai putea de astă dată să
trîmbiţezi — mam gîndit. Iar culoarea neagră dispăruse. Cînd
dispărea, cînd apărea iar. Cum sar putea exprima asta ? Am zăfit, de
pildă, o femeie călare, peo alee din Bois de Vincennes — părea o
arătare de vis, nuţi venea să. crezi că trăieşte, odată ce exista doar de
jumătate, aproape se dizolvase în acea alertă atmosferică. Niciodată
încă nu observasem cu atîta acuitate aceste fenomene. Mergea la pas şi
bătea îngîndurată cu palma grumazul calului, era îmbrăcată în costum
negru, iar împrejurul ei totul era glorios. Despre asta vreau să vorbesc.
Despre faptul că, în asemenea ocazii, împrejurul culorii de negru
vîlvătăile dănţuiesc parcă, se iscă viitoare, lumina se învîrtejeşte şi ea,
în timp ce silueta se dizolvă, se glorifică aproape ,în conturele sale.
Călăreaţa înainta la pas, eu umblam visător. Odată ce, pînă la
urmă, mam liniştit totuşi, ma şi moleşit puzderia de impresii. Ce le
voi spune ? Poate că, deocamdată, nam să le spun nimic. Deoarece
ţelurile mele se minimalizaseră, planurile mi se destrămaseră...
Or, asta era bine, mam şi simţit mult mai uşor. Şi; cu toate că era
către unsprezece şi jumătate, nu mai.eram nici agitat, nici neliniştit. Şi
nu eram nici trist. Cu toate că multe depindeau de succesul acestei
dimineţi, vă puteţi imagina. Dacă nu mai mult, în orice caz rămînerea
mea şi pe mai departe în acest oraş. In acest oraş fermecător, care mie
atît de drag. Asta mie patria, abia acum miam dat seama ce drag îmi
4
este. Ceea ce mi se pare de asemenea ciudat, odată ce nu observasem
nicicînd încă aşa ceva. Căci, dacă stau să mă gîndesc, nu prea mă sim
ţisem pînă azi nicăieri acasă — era bine să descind undeva, dar să
rămîn ? Aici însă doream, în sfîrşit, să rămîn. Ceea ce e, totuşi, ceva.
Mă şi minunam de asta. Fluieram uşor.
In buzunar aveam legitimaţia de intrare la un curs de teorie
politică, mă înscrisesem în urmă cu două săp tămîni, însă nu mai
pusesem de atunci piciorul acolo, căci numi plăcuse niciodată teoria.
Mai aveam la mine partitura oratoriului Mesia, frumos împachetată, o
surpriză pentru domnişoara Madeleine... Oare ce va spune aflînd cît de
temeinic studiasem această lucrare, felul cum o învăţasem — ceare să
spună ? Are să fie mulţumită de mine, sau va da doar uşor din cap ?
încă tot mai fluieram.
Iar cum, pe parcursul acestor visări ale mele, mă rătăcisem
departe de oraş, am urcat din nou întrun autobus, cu cele două
bucheţele de viorele ale mele.
După atîtea himere şi viziuni, în autobus era răcoare, însă şi o
atmosferă neospitalieră. Căci era gol, şedeam singur în spate, numi
plăcea. Am ieşit, aşadar, pe peron, să mai privesc lumea.
Pe peron mă gîndeam că, dacă aş avea acum un fiu, oare ce i-aş spune la
despărţire, înainte de a-1 lăsa să-şi ia zborul ? Poate că nimic altceva
decît că i-aş descri
5
eaceastă dimineaţă, fiindcă de ce ar avea nevoie de mai mult ?
Sfaturi, oricum, nu se pot da nimănui.
Iaş vorbi despre volatilizări, căci şi asta ajunge. Şi că din asta
constă totul : din aceste metamorfoze jucăuşe, cărora zadarnic le
am căuta vreun sens în stare să ne liniştească :. un sens sau
vreun ţel mai înalt, odată ce nu ascund nimic. Căci aşa cum
alunecă peste noi lumina, în acelaşi fel alunecă în noi şi viaţa. Şi
tot aşa se schimbă şi lumea. Ce iaş spune, aşadar, fiului meu ?
Iaş spune să nu tolereze vreodată ca sufletul săi prindă aici
rădăcini. Fiindcă, în acest caz, lar aştepta decepţiile, odată ce
oamenii de acest fel îşi închipuie că vor rămîne aici pe veci. Dacă,
însă, ar înţelege ceea ce ia dat Dumnezeu : trecerea eternă, dacă
sar împrieteni cu gîndul acestei treceri şi ar îndrăgio, fără să i
se împotrivească din răsputeri, cum făcusem eu odinioară, atunci
ar putea să ajungă o făptură după voia lui Dumnezeu. Asta era
prima teză. Iara doua era că, după ce în. acest fel ar fi şi. rîs, ar
fi şi plîns, să nu se mai cramponeze de încă o zi, zicînd că ar mai
avea nevoie de putină bucurie —1 acelaşi lucru .încă o dată :
răsăritul soarelui şi puţină pîine... Aşadar, să nu plîngă
tremurînd ridicol după această viaţă, ci să accepte resemnat tot
ce pretind legile vieţii. Cear mai avea de căutat aici, după cea
ocrotit în sinea sa, aşa cum se cuvine, flăcările eterne ale
bucuriilor ? Cel ce a trăit uşor, să se şi retragă uşor.
Bină şi ochii mi se împăienjeniseră de lacrimi gîndind acestea.
..Nici nu mai eram sigur, dacă mă voi duce să le văci pe cele
două. surori. Căci,, din păcate, nu mai doream să. ie văd. ∙
Fiindcă, ceaŞ putea să le spun ? Sau ceaş putea săi spun
unei zvelte amazoane călare, cum fusese cea de azi ? Să le fi spus
cele de mai sus ? Sau oricare din experienţele mele ? Omul caută
consolare la ,ele, însă, se pare că nu se teme de nimic mai tare
decît car putea so şi afle undeva.
Nu mai aveam decît o .singură dorinţă, aceea de a mă duce acasă,
de a nu fi nevoit să dau ochii nici cel puţin cu vaietul meu, ci,
cufundat parcă într-o noapte eternă, să-mi continui şi pe mai
departe însemnările de faţă. Odată ce aveam senzaţia de parcă
însemnările acestea ar fi înseşi conştiinţa şi pacea mea, în ele se
găseşte toată înseninarea sufletului meu, că o singură dezlegare
">79
apăcatelor mele mai există pe acest pămînt : aceea de arm
încredinţa hîrtiei rătăcirile.
Aşadar, că ceasurile acestea de singurătate îmi sînt sfetnice
şi, totodată, singura consolare, de asemenea singura mărturie
că şi eu am trecut cîndva peaci... Ani făcut cu viaţa o
încercare, nam izbutit — ce să fac ? —, pe asta însă n~o mai
las din mînă. începusem să înţeleg, întrun tîrziu, ce anume îi
face pe unii oameni să scrie. Căci, în ce fel ar fi în stare săşi
folosească blestemul vieţii spre binele propriu altfel decît
zămislinduşi şi plămădi nduşi., şi din nou observînduşi viaţa
cu mai multă luareaminte ? Muncesc ca nişte zei năpăstuiţi,
In singurătate, creînd în mînia lor o lume nouă. Sar putea so
facă şi din răzbunare. în unele zile am această senzaţie.
Am luat hotărîrea de a măv întoarce acasă, de a niă zăvori
în casă cu hîrtiile mele, urmînd să văd ce voi face în cursul
dupăamiezii. Voi studia extrasurile conturilor mele curente,
odată că sar cuveni şi asta, sau voi migăli, la desenele mele...
Iar, cînd se va lăsa seara, mă voi apuca iar de această socoteală
mult mai grea, încercînd să mă lămuresc cu mine însumi şi cu
întîmplările trecute. Valetului îi voi da în orice caz liber, îmi
voi prepara singur ceaiul — chiar voi fuma niţel, restul so
lăsăm pe seama timpului.
în clipa aceea am zărito din autobus pe fosta mea nevastă.
La o răspîntie, la colţ de stradă, unde maşina se oprise o clipă.
Că a fost ea, nimeni să nu caute să mă convingă de contrariul,
odată ce fiecare strop de sînge din mine a ştiuto de îndată,
fără greş. Că, în adevăr* ea este.
Mergea degajat, în plină lumină, parese şi distrată —
purta o pelerină neagră, închisă la gît. De asta vorbisem
adineauri, de culoarea neagră şi de seînteieri. Odată ce şi de
astă dată sa petrecut acelaşi lucru : scăpărările o prefăcuseră
şi pe ea în spumă, în nimic aproape. De parcă nu mai era o
realitate fizică, ci doar spirit, odată ce era atît de tînără...
imposibil şi inexplicabil de tînără, ea şi cum nimic nu sar fi
petrecut cu ea între timp :— iar timpul 11ar avea asupra ei
nici o putere.
Şi atît a fost.
Căci, unde este cel ce ar putea să cuprindă restul în cuvinte
? Toate cîte se petrec în noi ÎA asemenea elipe ?
Mîna îmi tremura atît de tare, încît am şi scăpat unul din
bucheţelele de viorele, care sa rostogolit pe calda rîm.
Fiindcă, repet, mă aflam pe peronul autobusului, la marginea
lui.
De astă dată mă văd silit să evoc o întîmplare obişnuită :
situaţia cînd omul se întîlneşte spre marea sa surprindere eu
propria sa imagine, pe nişte scări sau în vreo oglindă. Asia
pare să fi fost ceva asemănător. Fiindcă, acolo nu ea mergea, ci
eu însumi, jur, sau o altă părticică a fiinţei mele — de parcă
7
ochii miar fi plecat la plimbare şi, acum, ar fi venit spre mine pe
stradă. Odată ce nu sînt în stare so separ de mine, o confund pînă şi în
imaginaţia mea.
Mam şi speriat atît de tare ele ea, încît pînă şi gura mi sa uscat
brusc, gîtlejul mă ardea, iar atracţia fusese atît de mare, încît era cît
peaci să cad la picioarele ei, întocmai ca viorelele mele.
Acesta este un lucru la care mă gîndesc de atunci mereu.
Căci mă puteam aştepta la ceva mai frumos din partea ursitei ? Am
relatat amănunţit mai sus impresia adîncă ce mio făcuse ceea ce
văzusem în acea zi : lumina, culorile, beatitudinea universului, însă
pînă şi nimicurile;.. — uneori te cuprinde o atenţie însufleţită, de
parcă teai aştepta de undeva la o minune. Şi, iată, minunea era aici,
căci ai putea săţi doreşti alta mai mare, cînd măsura vieţii ţi sa
împlinit — fiindcă, chiar în ziua aceea, simţisem mai mult ca oricînd că
aşa era şi că navea să mai urmeze nimic, odată ce ajunsesem la
capătul binelui şi răului cemi fusese hărăzit în această scurtă viaţă...
şi, totuşi. înlemnisem aproape de arătarea aceea. — Să fiu, oare, cu ea
în acelaşi oraş ? — Adică, încă mai vroiam să fug — iată ceea ce numi
intră acum în cap. Deoarece mă. gîndeam : — dacă şi după toate
acestea rămîn ?...
*— Bagajele —∙ iam spus valetului, de îndată ceam ajuns acasă. —
Şi că plec de astă dată peste hotare, pe timp îndelungat. îi las, aşadar,
locuinţa, în grijă deocamdată, fiindcă nu ştiu ce va fi acolo unde mă duc
— am să1 anunţ despre cele ce vor urma. Deocamdată, să mă ajute să
împachetez.
Pe urmă, însă, mam răzgîndit.
Căci, ce nevoie aveam de el ? Ştiu să împachetez şi singur. Iam dat
deci liber, aşa cum intenţionasem de la început. Odată ce mie mai bine
să fiu azi singur, de
astă dată e cu adevărat mai bine.
*
■— Undeo fi oare scrisoarea aceea, unde so găsesc ? — mam oprit
în mijlocul încăperii, după ce lăsasem toate jaluzelele din casă şi
aprinsesem lumina. Aveam două dulapuri ticsite cu hîrtii, iar între ele
o mulţime de restanţe, Îmi neglijasem. în ultima vreme pînă şi afacerile
curente. Se aflau acolo de toate : extrasuri de conturi, acte
judecătoreşti, deconturi din America, aşadar numai gunoi, însă ceea ce
căutam nu aflam.
Fiindcă dispăruse fără urmă. Căci căutam scrisoarea nevestei mele.
Scrisoarea pe care, după cum vă mai amintiţi, o preluasem de la
directorul hotelului Brighton, înainte de a mă stabili, aici, şi o vîrîsem
nedesfăcută în servietă.
Oare unde o pusesem, în ce ungher o aruncasem ? Căci o aruncasem
iar undeva. Adevărat, însă, că o avusesem nu demult în mînă, îmi
aduceam cu siguranţă aminte de asta. Că văzusem undeva scrisoarea
aceea.
8
Am luato aşadar de la început, am golit amîndouă dulapurile,
deoarece luasem hotărîrea ca, orice să conţină acea scrisoare, de astă
dată so desfac. Odată ce vroiam să ştiu care fusese ultimul cuvînt ce
mi1 adresase.
Căci, după asta voi acţiona.
Ce puteam eu să ştiu ? Nu era imposibil ca şi din asta să iasă ceva la
iveală — viaţa nu are margini. Poate, eventual... aşadar, ar putea să fie
chiar şio surpriză scrisoarea aceea, pe searna mea. La ce bun, deci, să
dau bir cu fugiţii înainte de vreme ?
Mîna îmi tremura insuportabil, încît am încurcat şi mai aprig
hîrtiile.
Căci, dar dacă ?... Ce se intîmplă dacă scrisoarea exprimă ură ? Dacă
nu conţine decît un singur cuvînt, ca o concluzie, un cuvînt ce nu poate
fi suportat ?
Poate că de asta mă şi temeam aşa de ea. Sau o arsesem nu de mult
9
?Fiindcă arsesem, în urmă cu cîteva săptămîni, o mulţime
de hîrtii, după ce băusem vîrtos. Insă nici caş fi fost prea
ameţit nu pot spune, era doar frig în casă. Mă înapoiasem din
oraş tîrziu de tot. Era irig, în zoriizilei, afară începuse să se
lumineze, valetul nu încărcase suficient soba... — Am destule
hîrtii — miam adus eu aminte. — La ce bun atîtea hîrţoâge
afurisite ? — Adică, după o jumătate de ceas, camera se
încălzise. Odată ce lemne aveam sus destule. Azvîrlisem cu
acel prilej tot felul de lucruri în sobă, pînă şi fotografii.
Păstrasem o singură fotografie a ei. de pe vremea cînd no
cunoşteam încâ. Era fată tînără, elevă de şcoală normală — o
încadrasem şio ţineam de atunci pe birou.
Restul, însă, căzuse fără milă pradă flăcărilor.
Şi ce plăcere avusesem să le văd arzînd ! — Oare să fi pus
pe foc şi scrisoarea ?
— De cine mie mie aşa ele ruşine ? — miam pus în cele
din urmă întrebarea. — Este cineva pe aproape, priveşte
împrejur sau oriunde, o singură făptură omenească ? Şi, chiar
dear fi, de al cui rîs ţie atît de teamă? Am stat în acest fel, un
timp, ele vorbă cu mine însumi. Apoi miam răscolit şi celelalte
dulapuri.
In zadar, însă, nam dat peste scrisoarea căutată. Cînd,
deodată, mia. venit o idee. Am şi întins mîna după cartea de
telefon.
*
Un cuvînt încă. Aflasem totuşi ceva ce mă bucura.se.
îmi însemnasem cinci va, în America de Sud, peo filă de
hîrtie :
,,Gîndeştete la chinezii care sînt în stare să contemple o
viaţă întreagă aceeaşi floare. Fără să se plictisească vreodată.
Dacă ar fi întrebaţi ce anume contemplă atît de îndelung, ar
rîde blind."
Apoi, îndată după asta :
„Platoul IVI., la lacuri, ziua de 2 mai. — Degeaba te
frâmînţi. Fiindcă încearcă săţi închipui o întreagă viaţă astfel
ai dorit pateu, ţi sa servit ciocolată — adevărat că nici ciocolata
nu e de lepădat, însă continuă şi cu celelalte la fel : în locul
Măriuţei vesele, ţia fost dată Cătălina cea melancolică. în loc
de linişte înviorătoare, focuri
tnneliniştitoare : senzaţii sau zarvă, în loc de fluier, tobă, în loc
de trandafiri franţuzeşti, busuioc italian... şi te mai miri că nu
ţi afli locul sub soare ? Dacă toate acestea nici împreună nu
sînt ceea ce ţiai fi dorit ? Căci nu pretind că doar Măriuţa sau
fluierul pastoral ar fi bune şi frumoase peacest pămînt —
însă, odată ce tu pe acestea le vrei ! Şi e adevărat de asemenea
că, în cele din urmă, ai şi din pricina lor destule necazuri, ca
dealtfel din pricina a tot ceea ce se cheamă dragoste lumească,
a ceea ce doreşti şi rîvneşti — toate sînt adevărate, însă nu
uita pentru nimic în lume că, oricum, asta îţi dorea, inima,
asta îţi indica dorinţa, peste mii de iaduri, aşadar că aceasta îţi
este năzuinţa, naiba să te ia ! Căci, de îndată ce te întorci în
altă direcţie, porneşti spre altă ţintă, de ce teai mai plînge ?
La dreapta se află ceea ce îţi doreai, însă tu o apuci către
stingă, în acest caz cum ai vrea să fii fericit, omule ?"
Citind toate acestea, am ridicat mult mai calm receptorul.
Oricît de antipatică să fi fost persoana căreia mă adresam.
Căci persoana aceea era mititiCa doamnă Lagrange.
Nu. mă înşelasem, numele ei figura, de fapt, în cartea de
telefon. Aşadar, se înapoiaseră şi ei la Paris.
Am avut noroc şi pe mai departe, deoarece sa prezentat
chiar ea. Am început bine conversaţia, foarte inscu sit chiar :
glasul îmi era liniştit, trufaş aproape, doar manile îmi mai
tremurau. Căci îmi tremuraseră toată dupăamiaza, fără să le
pot stăpîni.
Ma şi cunoscut îndată, după glas, înainte chiar de ami fi
rostit numele.
— Ah, dumneata eşti, căpitane? — exclamă ea, şi cu cîtă
amabilitate, zău aşa.
Ma şi emoţionat această fidelitate.
— Cum deai ajuns iar între noi ? Credeam că ţiai pierdut
urma prin Indiile fabuloase, fiindcă auzisem că acolo plecaseşi
— continuă ea fără nici o nuanţă aluzivă, adică cu adevărat
drăgălaş, — credeam că de noi, bieţii parizieni, nu mai vrei să
ştii. 'Te afli în vizită ?
Am răspuns că da, că de fapt mă aflu mai de mult aici..vŞi iam mulţumit,
fireşte, pentru cuvintele frumoase. Ea, însă, continua să turuie.îmi mai
amintesc, oare, de acea minunată seară de Crăciun, pe care am petrecuto
cîndva împreună, la Londra ?
— Dacămi amintesc ? Memoria mea este eternă, madame — iam spus
zîmbind. — Mă puteţi pune la încercare dacă doriţi. Mă puteţi trezi peste
două sute de ani, iar eu vă voi spune şi atunci ce am băut în acea seară.
A rîs amabil.
— Două sute de ani ? zise ea întristată. — Undeo să fim noi atunci,
căpitane ? Deai vedea cum am încărunţit !... Dar dumneata ? — Şi rîse iar.
Că, aşadar, acei Crăciun nu1 va uita cît va trăi. Şi cît de adorabilă fusese
şi atunci draga de ea, sărmana. Fosta mea nevastă. — Şi începe să se
însufleţească cu gîndul la ea, după cum îi era obiceiul.
Odată ce, în tinereţe, fosta mea nevastă fusese o fiinţă fermecătoare, o
minune dintre cele mai rare ale Domnului...
— Credeţi, madame ?
în sinea mea miam spus : ia te uită, parese că şi altora ea lea părut a fi o
minune. în acest caz, nu degeaba îmi pierdusem capul din pricina ei...
— Dacămi mai aduc aminte de ea ? — întreabă ea cu tristeţe. — De acea
sărmană făptură ?
întrebarea ma supărat. <
— Odată ce sînt în stare sămi amintesc de lichioruri, madame... însă, de
ce ioi fi spunînd mereu „sărmană" ? O face pentru a doua oară, nu prea
înţeleg.
Doamna Lagrange tăcu.
Sau aveţi de gînd să mă măguliţi cu asta ? Nu este nevoie de aşa ceva, vă
asigur. De ce să fie sărmană ? Fiindcă ma părăsit ? Odată ce ea a socotit că
aşa e mai bine ? Sau fiindcă a suferit, poate ? a avut de îndurat lipsuri în
Spania ? Doamne ! Lea suportat, asta contează. Fiindcă nu se vede nici o
urmă pe faţa ei. îmi spuneaţi că era aşa şi pe dincolo, pe vremea cînd era
tînără — probabil că mal e şi azi la fel, căci este uimitor de tînără, încît pare
dea dreptul o minune. Am zărito şi azi pe stradă. însă de ce nu spuneţi
nimic ? — am continuat cuprins de nelinişte, aproape explodam de nervi.
Căci, de ceo fi fâcînd asta pe misterioasa, încît numi răspunde defel ? :—
Sau so fi măritat ? — am pus întrebarea
;>78
.Şi mi.a zvâcnit puternic inima.
— Despre cine vorbeşti ? — întreabă ea întrun tîrziu.
— Despre cine aş putea să vorbesc ? — mam apucat
săi cînt în receptor. — Scumpă madame, Dumnezeu să vă
binecuvînteze. Poate despre vreo naiadă — nici nu mai
înţeleg. Întîi, mă întrebaţi dacămi mai aduc aminte de ea.
Iar acum, asta. Vă asigur, aşadar, cămi amintesc cît se
poate de bine de ea şi că despre ea vorbesc. Ba, aş dori săi
aflu şi adresa, tocmai de asta o sunasem, dacă nu mio ia în
nume de rău...
Tăcu iar un timp.
•— Şi unde zici cai văzuto azi, căpitane ?
Iam spus undeo văzusem. Oare, ce să mă fac cu ea,
odată ce aşa era ? Tot îşi mai dă aere, ca pe vremuri, — O
văzusem în cutare şi cutare loc, nu departe de Operă — ba,
iam spus şi numele străzii...
— Şi eşti sigur că a fost ea ?
— Sînt sigur. însă de ce mă întrebaţi, madame ? Vă
ador, însă de ce măntrebaţi mereu astfel de lucruri ? Sau
aveţi intenţia de a mă necăji ? Nu vă îndoiţi co cunosc, nui
aşa ? Sau nu ştiaţi că e la Paris ? — mia venit în gînd. ∙—
Ei, vedeţi — am exclamat fericit, cînd mia răspuns că într
adevăr nu ştia. în acest caz este şi pentru dumneavoastră o
surpriză, vedeţi cît e de minunat ?! O vom căuta în cursul
nopţii şi ne vom duce săi
| facem o vizita — ce aveţi de spus ?
Şi, în ciuda situaţiei mele, am izbucnit pînă şi în r|s.
Fiindcă, mă gîndeam cît de ciudat îi par acum acestei femei.
Aşa cum este ea pentru mine, sînt şi eu pentru ea, cu
accesele mele de zel, căci ea era cea care mă poreclise nea
Locomotivă, şi tocmai din această pricină. Pentru că, de
îndată ce îmi iau avînt, mă năpustesc asupra lumii.
I-am povestit, aşadar, în amănunt toată întîmplarea, cît
fusese- de minunată lumea în acea zi, reverberaţiile din
văzduh şi toate celelalte şi, întîmplător, cît de bine se
încadrase nevastă-mea în acest decor extraordinar — însă
pînă şi felul cum era îmbrăcată, amănunţit, spre a-şi putea
da seama că nu era vreo eroare la mijloc. Asta, în sfîrşit, a
bucurat-o mult. Odată ce am descris-o de la pantofi pîAă în
creştet. Deşi, inutil s-o spun, n-o zărisem decît o clipă, odată
ce autobuzele nu prea opresc unde-am vrea, nu-i aşa
3
?„ Ceaveţi de spus îa toate acestea, scumpă madame ?
— O — face ea —, in acest caz o fi fost întradevăr ea. Şi
îmbrăcată chiar în pelerina pe care eu iam trimiso de la
Paris. O, sărăcuţa de ea, ce demodată trebuie să fi fost ! ■
— exclamă ea la urmă. Iar eu iam şi simţit lacrimile în
glas, probabil că plîngea de bucurie.
•— Nui aşa că avea o pelerină închisă Ia gît ? — prinse
să se însufleţească — şi ăla Cretoise ? Era netedă nui aşa
? Şi tivită cu o blană subţire ? Şi cu flori mărunte pe pălărie
? Să ştii că de astă dată plîng — recunoscu şi ea. — Căci
pălăria tot eu. iam trimiso, cu puţin înainte <de~a muri...
— Cum aţi spus, madame ?
— Cum, nu ştiai ? — prinse ea din nou să se înflăcăreze
—, să nu fi aflat c~a murit, scumpa de ea ? îţi dai seama cît
eşti de norocos^? —∙ face ea către mine. — Ce musafir
strălucit ai avut azi şi ce tovarăş de călătorie fără seamăn,
cît timp trăia aici, lingă dumneata...
— Şi ce blînd este acest suflet, odată ce mia apărut
•azi...
— Căci, se pare că vroia să se arate sau vroia să te
ferească de vreun rău — a mai adăugat. — Odată ce tea
iubit atît de mult!
Mia spus cele de mai sus cu aceste cuvinte. Că ma
iubit, ma iubit întotdeauna şi ma pomenit pînă 3a ultima
ei suflare.
Nam mai fost atent la rest.
Cu toate că ţinea să mă asigure că ăsta este un fenomen
destul de frecvent. în schimb, nam fost în stare să reţin
eîncl se ivesc şi ce anume le provoacă.
— îţi dai seama cît este de necredincioasă lumea
aceasta ? Cu toate că asta se întîmplă de nenumărate ori,
există mărturii destule, însă, cu toate acestea, oamenii
refuză să creadă. Pentru nimic în lume nar crede. Nici
chiar cînd li se întîmplă lor.
Sensul spuselor ei era că nu mai e pe lumea asta, sau
cum so fi exprimînd asta ? Odată ce totul mi se pare şi azi
încă atît de inexplicabil.
m
La rîndul ei, doamna Lagrange nu putea să se minuneze îndeajuns că nu presimţisem şi înainte, Ia vremea sa} şi totodată că nevastă-mea nu-mi dăduse nici un
semn din timp. Căci e moartă de vreo şase ani. Murise de pneumonie, în spitalul din Barcelona.it
2
Şl, iată, aşa era. Fiindcă, in noaptea aceea, am găsit . totuşi
scrisoarea din Spania. Fusese scrisă de o mînă străină şi
conţinea acelaşi lucru, nimic mai mult. Că a murit. Parese că,
înainte de a muri, rugase pe cineva să mă anunţe.
Pînă şi scrisoarea aceasta părea să fie o minune, Căci din
nou mijea de ziuă, renunţasem so mai caut, eram obosit, e
lesne de închipuit. Cînd, deodată, bag mina întrun sertar, iar
scrisoarea sta acolo, pe maldărul de hîrtii, sub nasul meu. Cu
toate că deschisesem sertarul acela de o sută de ori.
Aşadar, totuşi, no arsesem la timpul său, şi bine făcusem,
mă mai bucur şi azi de asta. Adică, toate acestea nu mai
interesează, şi nici celelalte. Ε timpul să pun capăt însemnărilor
mele.
împlinesc la toamnă cincizeci şi trei de ani, aşadar nu mai
sînt tînăr. Şi cu toate că scrisoarea se află în mîiniie mele, refuz
să cred că aşa este. însă cred cu tărie — şi să nu încerce cineva
să mă convingă de contrariul —, îmi pun chiar toată speranţa în
aceea că. întro bună zi, in plin soare, ea îşi va face din nou
apariţia undeva, pe. o stradă pustie, la vreo răspîntie şi, deşi nu
atît de tînără ca odinioară, însă umbiînd nostim, cu paşii ei
mărunţi pe care îi cunosc atît de bine. Iar pelerina ei va fi
străluminată de razele soarelui.
Sînt gata sămi dau sufletul că aşa are să se întîmple. Căci,
altminteri, de ceaş mai trăi ? Odată ce eu doar asta mai" aştept
şi voi aştepta cît timp voi trăi. Făgăduiesc. Cui ? sNu ştiu.
s F î R ş Ι
τAUTOBIOGRAFIA MEA LA EDIŢIA FRANCEZA 29
Nam fost la vmătoare în America de Sud, nam răpito soţului ei, din păcate,
pe Lilian Mayforth, celebra artistă de cinema, nam fost căpitanul vreunei corăbii
de piraţi şi nici prizonierul ei — am fost doar prizonierul muncii mele, al celui mai
teribil iad cenuşiu. De asta, nam biografie, ci doar muncografie.
Alaltăieri, adică în urmă cu cincisprezece ani, am fost şi eu pe strada săracilor,
acolo unde îmi petrecusem tinereţea, ca vînzător de ziare şi altele asemănătoare.
Eramι nemaipomenit de elegant : purtam o blană groasă de castor şi o mare căciulă
persană, care semăna cu o neagră tiară episcopală. Era dupăamiază, devreme, şi
nu ştiu ce minunată lumină de scarlat inunda acel cartier al săracilor, o lumină
despre care nici azi nu ştiu de undeo fi ţîşnit, de ce anume se învolburase astfel
acea aglomeraţie de clădiri, fiindcă, zic, amurgul era departe încă. Poate că astfel
vroiau zidurile săşi întîmpine odraslele lor de odinioară. Iar magazinele erau
năpădite de o mizerie americanizată: răsăriseră mari firme deasupra unor mărunte
prăvălii, iar pe ele se puteau citi tot felul de inscripţii nostime. Bunăoară, băcanul
Iosif Schiitzmann îşi recomanda astfel marfa : cumpărînd la Iosif Schutz mann,
economisiţi cîteun ban.
4
Mam oprit la poarta casei, pe care o cunoşteam bine din trecut, am privito
îndelung, apoi am intrat în curtea ei şi am petrecut acolo vreo două ceasuri. Peste
curte se lăsase tăcerea surdă, leşinată a sărăciei, de pe vremuri
,iar pe preşurile destrămate, minunea'∙ minunilor, erau tolănite aceleaşi pisici
somnoroase, ca demult. Erau pisici albnegrepestriţe — şi altădată şi acum —.
avînd pe fruntea lor perdeluţe ascuţite, albe, deasupra ochiului stîng. Erau vechi
cunoştinţe ale mele. Fierăria era la fel de ruginită, ca odinioară, iar scara tot atît de
deznădăjduită, ca odată.
— Cum a fost cu putinţă ca, din această melancolie de scarlat şi din această
surdă deznădejde, un om să se caţere totuşi undeva ? — mam întrebat. — Ce efort
a fost necesar pentru asta, nui aşa ?! A fost nevoit să străbată fundul cel mai
străfund al iadurilor cenuşii, căci, altminteri, nar fi fost cu putinţă,
La asta mam gînăit. însă, mai apoi, mam întrebat că, oare, unde se caţără un
astfel de om ? în lumină ?
— în ce fel de lumină ? — miam răspuns îndată. — în nici un fel de lumină !
*
Mam născut în 1888. După multe peripeţii, am devenit profesor şi scriitor. în
prezent sînt, de zece ani, profesor universitar. Am muncit, am trecut nu o dată prin
pericole de moarte, iar acum sînt obosit. Aceasta îmi este biografia.
FUST MILAN
1958