Herscovici Ana-Maria
Herscovici Ana-Maria
Herscovici Ana-Maria
SPECIALIZARE: MEDICINĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
PREVALENȚA ȘI FACTORII DE RISC ÎN
ARTERIOPATIA OBLITERNATĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT
CONFERENȚIAR DOCTOR
IAȘI
ANUL 2018
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
“GRIGORE T. POPA” IAȘI
FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZARE: MEDICINĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
PREVALENȚA ȘI FACTORII DE RISC ÎN
ARTERIOPATIA OBLITERNATĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ABSOLVENT
CONFERENȚIAR DOCTOR
IAȘI
ANUL 2018
MULȚUMIRI
Drei Dr. Dima Nicoleta doresc să îi mulțumesc pentru susținerea atât din punct de
vedere personal cât și profesional, pentru sfaturile în ceea ce privește analiza în
profunzime a temei alese și de asemenea pentru timpul acordat în vederea
realizării acestei lucrări de licență.
Cuprins
Prevalența și factorii de risc în arteriopatia obliterantă
CUPRINS
I. Date generale
Partea generala
I.Date generale
Definiție
Inima este un organ cu ror propulsator are sistem propriu de aprindere, are capacitat de contracții
ritmice autoîntreținute și are rolul unei motopompe biologice ce asigură deplasarea sângelui unui
sistem tubular închis constituit din mica și marea circulație.(5)
1. Stratul intern (intima) formată dintr-un strat de celule endoteliale dispuse pe lamina
elastica intern;
2. Tunica medie conține celule musculare netede vasculare în proporții variabile si elastină;
3. Tunica externă-adventice- formată din țesut conjunctiv la nivelul căruia se gasesc vase de
sânge (vasa vasorum) si nervi. (2)
Bolile ce implică arterele periferice sunt caracterizate prin afectarea arterelor extremităților
( membrele inferioare, cel mai des, dar și cele superioare ) și prezintă etiologie și patogenie
diferite. (5)
Definiție.
Epidemiologie
Prevalența bolii arteriale periferice crește odata cu creșterea factorilor de risc devenind o
problemă de sănătate publică, determinând cheltuieli importante pentru diagnostic și tratament.
Prevalența arteriopatiei obliterante simptomatice se apreciază ca fiind de 1 pâna la 1,5 % la
barbații sub 50 ani și crește până la 5 % la cei vârstnici. Femeile au o prevalență ușor mai redusă
și boala evoluează mai puțin sever. Afecțiunea vasculară crește direct proporțional cu vârsta și
este estimată la 2,5% la persoanele -între 40-59 de ani, până la 18,8% la cei între 70-79 de ani.(3)
(5)
Anual se înregistrează între 500 și 1000 de cazuri de arteriopatie stadiul III si IV raportate la un
milion de locuitori. (3)
Morfopatologie. Fiziopatologie
Arteriopatia obliterantă are ca și cauză principală ateroscleroza( complicată sau nu) ce afecteaza
atât arterele periferice cât si arterele din alte regiuni are corpului. Leziunile de ateroscleroză iau
naștere prin asocierea a două elemente si anume scleroza ( îngroșare fibroasă) si depozitele
lipidice (aterom) ce se dispun în plăci la nivelul tunicii intime a vaselor medii și mari. Leziunile
de ateroscleroză pot fi ,,critice” sau ,, necritice”, extentrice sai concentrice, complicate sau nu,
unice sau multiple. Cea mai frecventă localizare se intalnește la nivelul aortei abdominale
infrarenale, originea arterei iliace primitive si externe, arterele hipogastrice, bifurcația arterei
femurale, joncțiunea femuro-poplitee, segmentele initiale ale arterelor gambei (tibiala anterioară,
posterioară și peronieră). Leziunile de ateroscleroză sunt rare și lipsesc la nivelul arterelor
piciorului. In concluzie, ateroscleroza, respectă regiunea piciorului și afectează doar regiunile
proximale are sistemului arterial al membrului inferior. (3)(5)
a)Progresiunea placii se produce prin acumulare progresivă de țesut fibros în intimă, proces lent,
sau prin ruptura plăcii urmată de tromboză fara ocluzie, proces rapid.
b)Ruptura plăcii se produce prin fisurarea nucleului lipidic ce este inconjurat de fibroză, fenomen
ce duce la expunerea structurii profunde a plăcii la fluxul sangvin. Astfel pot rezulta mici emboli
colesterolici, ateromatosi, hematom parietal si/sau formarea unui trombus parietal alb, apoi rosu
sau mixt. (3)
Trombul poate evolua spre ocluzie acută în aval prin detașarea parțială sau totală sau
suprapunerea straturilor fibrinocuorice la care mai participă hematomul de placă și spasmul
arterial difuz. Dacă nu are loc ocluzia acută, tombusul și hematomul se pot stabiliza si organiza.
Hematomul își mărește volumul prin încorporare în substanța plăcii și cicatrizare.(3)
Fluxul sangvin poate fi reluat prin doua fenomene naturale si anume prin remodelare vasculară si
prin dezvoltarea circulației colaterale.(5) Remodelarea arterială se produce la nivelul peretelui
sănătos al inelului arteria, prin dilatare progresivă și subțierea progresivă a tunicii medii
subiacente plăcii de aterom. În acest caz, examenul Doppler si arteriografia prezintă o imagine
fiziologică a arterelor. Imaginea de stenoză este prezentă când procesul de remodelare vasculară
este depașit. (3)
Un alt mecanism al arterelor de a se proteja constă în dezvoltarea unei rețele de vase colaterale
prin procese de angiogeneză și dezvoltarea micilor anastomoze vasculare existente ce au loc intre
portiunea pre- și poststenotice ale arterei. Stenozele arteriale strânse pot chiar rămâne
asimptomatice dacă circulația colaterală se dezvoltă rapid. (3)
Progresia simptomelor sunt declanșate prin creșterea numărului de stenoze ateromatoase sau
prin apariția complicațiilor la nivelul plăcilor de aterom, prin emboli distali de fragmente de
aterom sau obstrucția vaselor colaterale. (3-1015)
Tabloul clinic
Semnele clinice apar când sunt depășite mecanismele de compensare a debitului printr-un anumit
teritoriu. Pacientul poate rămâne mult simt asimptomatic mai ales daca este sedentar. Când
obstructia se agravează și circulația colaterală este depașita, apare durerea ischemică.(3)
În cazul unei obtrucții arteriale înalte durerea mai poate fi resimțită și la nivelul coapsei si/sau
regiunii fesiere sau în regiunea plantară dacă obstrucția este distală. (3)
Înca din anamneză putem suspecta artera afectată, pacientul indicându-ne zona de disconfort:
dacă durerea este în molet atunci artera afectată este artera femurală superficială sau poplitee,
durerea în coapsă si molet ne orientează spre o obstrucție cronică iliofemurală, iar durerea în
regiunea fesieră și în șold spre o ocluzie de aortoiliacă și ocluzia arterei hipogastrice. (3)
Claudicația tipică apare în special la pacienții tineri, vârstnicii prezintă dureri atipice sub formă
de furicături, amorțeli sau senzația de răceală a membrelor inferioare.
Durerea în repaus ne indică un stadiu avansat al obsctrucției. Durere cu debut distal la nivelul
piciorului si degetelor, mai accentuată naoptea, ameliorată inițial prin menținerea membrelor
inferioare atârnate la marginea patului, ulterior devine permanentă, intensă, împiedicând
pacientul să se odihnească și necesitând narcotice. Apar modificari de tegument, ulcere si
gangrene ale extremităților. (3)(7)
Tempartura cutantă locala poate pune în evidență eficacitatea circulației colaterale de a furniza
flux sangvin distal de obstucția vasculară. (3)
Tulburările trofice cutanate: în ischemia de stază apar pilozitatea redusă, unghiile îngroșate și
fisurate, atrofie subcutanată, mici peteșii pe lângă care mai pot apare și atrofii musculare și
edeme de stază.(5)
La examenul arterelor putem evidenția doar diminuarea sau dispariția pulsului arterial. Trebuie
spacificat sediul cel mai proximal de unde încep pulsațiile sau acestea sunt evidetnt mai slabe.
Palparea arterelor periferice se realizează la ambele membre inferioare cu palparea ulterioară a
aortei abdominale în regiunile explorabile clinic. La locurile de stenoză se pot evidenția sufluri
ce atestă turbulența fluxului. Diferența de presiune între presiunea la nivelul gleznei si a brațului
determină indexul presiunii, iar o diferență de sub 0,7 este patologică. Durerea ischemină de
repaus se asociază cu scăderea presiunii sistolice la gleznă sub 30% din cea brahială.(3)(9)
Testul Burger- se realizează cu pacientul in decubit dorsal, piciorul ridicat la 60-75 grade și
efectuare de mișcări din articulația gleznei și a degetelor până apare oboseala, moment în care
tegumentul devine palid și venele se colabează. (3)
Testul Strandness are ca scop evaluarea cineticii de recuperare a preiunii arteriale la nivelul
gleznei dupa un efort standard (pacientul merge pe covor rulant). Ischemia arerială este pusă în
evidență dacă în urma efortului produs apare durerea ischemică și scăderea preiunii arteriale
sistolice la nivelul gleznei. Prin măsurarea timpului de recuperare a presiunii sistemice la gleznă
se cuantifică intensittea ischemiei. (3)
Determinarea presiunii sistolice la nivelul halucelui cu ajutorul sondei Doppler permite evaluarea
ischemiei cronice- la presiune sub 30 mmHg.
Stadiul I- Absenta oricărui semn de ischemie; singurul semn de boală este obstrucția vasculară
diagnosticată clinic sau prin metode de explorare;
Stadiul IV- ischemie de repaus: dureri în decubit și tulburpri trofice cutanate cu ulcerații,
necroză, gangrenă la varful degetelor sau picior;
Explorări paraclinice
Examenul Doppler are importanță diagnostică sporită. Cu ajutorul lui putem pune doagnosticul
de ocluzi arterială, putem preciza sediul stenozei, gradul stenozei și eficiența circulației
colaterale; poate determina variațiile vitezei de curgere a sângelui sub forma unei curbe, care
analizate ne permite sigutanța diagnosticului. (3)
Ecografia vasculară permite precizarea tipului de leziune: încărcarea aterosclerotică fibro-
calcară, leziuni anevrismale și obstrucție arerial pe perete vascular indemn dar si distribuția lor.
(3)
Cu ajutorul examenului Doppler color putem pune în evidență leziuni mai puțin vizibile cum ar
fi ateroscleroza fără calcificări, trombusul parietal și fibroza.
Rezonanța magnetică nucleară , o tehnică costisitoare, motiv pentru care este greu abordabilă,
permite realizarea unei angiografii fără substanță de contrast. (3)
Metoda de elecție pentru evaluarea severității și topografiei obstrucției vasculare, starea patului
arterial distal și a circulației colaterale precum și stabilirea tipului de intervenție de
revascularizare rămâne angiografia. Cel mai frecvent sunt puse în evidentă stenoze sau obstrucții
complete. Stenozele aterosclerotice ai localizarea cea mai frecventă la nivelul bifurcației arterelor
mari sau la emergența acestora; ele pot fi unice sau multiple. Stenozele complete sunt
determinate de tromboze. Arteriografia poate pune în evidență și anevrismele arteriale. Trebuie
evaluat starea patului vascular distal de stenoză pentru a aprecia posibilitatea chirurgiei de by-
pass arterial. (3)
Fiind o metodă invazivă, arteriografia, prezintă și riscuri precum: efectuare unui hematom la
locul de puncție, disecția arterial prin cateter, mobilizarea și embolizarea de material ateromatos,
producerea de alergii la substanța iodată și chiar insuficienșă renală acuta.
Diagnostic diferențial
durerea din sciatică din regiunea fesieră și a coapsei; această durere este accentuată de
manevrele de elongație, persistă noaptea și în repaus, nu prezintă modificări de tip
ischemic;
durerea din inuficiența venoasă cronică a membrelor inferioare (claudicația venoasă) ce
apar în timpul mersului, necalmată de repaus ci numai în decubit cu membrele inferioare
ridicate; prezintă edeme periferice, cianoză și vene superficiale în tensiune datorită
obstrucției axului venos rofund;
durerile musculare din afetiunile ce interesează mușchiul (polimiozite) și prezintă deficit
muscular.
Evoluție. Complicație.
Datorită simptomelor fără răsunet clinic o perioadă îndelungată de timp (chiar ani), jumătate din
pacienți nu ajung la medic. Dezvoltarea circulației colaterale și reducerea activității fizice la un
nivel mai redus fac ca mușchiul să nu sufere leziuni ischemice și simptomele să nu apară. 25%
din pacienți își accelerează suferința ischemică periferică și manifestările clinice produse de
ateroscleroză din diferite localizări (coronariene, cerebrale, mezenterile, renale etc.). (3)
Progresia simptomelor are loc într-un ritm lent sau, mai des, prin pusee de ischemie subacută,
determinate de ocluzii arteriale segmentare sau pe colaterale. Pot apăarea episoade de ischemie
acută prin tromboză suprapusă leziunilor aterosclerotice obstructive ce pot determina în timp
gangrenă și chiar amputașia membrului inferior afectat. Într-o proporție de 5-10% din pacienții
cu claudicație prezintă indicație de intervenție de revascularizare (chirurgicală sau
intervențională) și o proporție mult mai mică, 1,2-1,6%, dintre pacienți ajung la amputație
majora( gamba sau coapsă). (3)
Dintre factorii de risc din arteriopatia obliterantă cel mai de temut este diabetul zaharat datorită
faptului că determină atât afectare aterosclerotică pe vasele mari cât și microangiopatie diabetică.
Un alt factor de risc nefast il reprezintă fumatul, care se asociază de 3 ori mai frecvent cu
agravarea arteriopatiei obliterante al marii fumători. (3)(6)
Mortalitatea cardiovasculară la cei cu claudicație față de cei fără claudicație este de 2,6 ori mai
mare, pe o perioadă de urmărire de 16 ani. Afectarea cardiovasculară în caudicație este
comparabilă cu angina sau infarctul de miorcard. Arteriopatia oblitentă scade speranța de viață
cu 5 până la 10 ani, față de pacienții de aceeași vârstă fără arterită. (3)
Bolnavii cu arterită au o rată de mortalitate mai mare datorită bolilor coronariene, accidentelor
vasculare cerebrale, rupturii unui anevrism aortic, dar și datorită unor cauze necardiovasculare.
Tratament
Decizia de revascularizare trebuie luată dupa un atent consult din partea unei echipe de medici
din care fac parte cardiolog, chirurg cardiovascular și internist. Se realizează evaluarea clinică
completă și angiografie înainte de intervenția de revascularizare a segmentului afectat. (3)(10)
I. Tratament medical
Prin tratamet medical meicul urmarește ameliorarea ischemiei arteriale, reducerea evoluției
bolii și pe cât posibil stabilizarea bolii. Aceste scopuri pot fi atinse prin măsuri generale,
controlul factorilor de risc pentru aterogeneză și o corectă medicație vasoactive. (3)
a) Măsuri generale
Pacientul cu arteriopatie trebuie să efectueze exercitii fizice zilnice, exerciții de mers zilnic
(plimbare). Gradul de efort trebuie să fie cel suportat de pacient, mersul încerează în
momentul apariției claudicației. (3)
Prin exerciții fizice, mușchiul își crește capacitatea de extracție a oxigenului și realizează o
adaptare metabolică mai bună. (3)(10)
În 2-3 luni, pacientul aterior cu claudicație reușește să dubleze distanța de mers până la
apariția durerii.
Se acordă o atenție deosebită oricărui factor care ar putea duce la infecția membrului afectat.
Apariția unei ulcerații sau necroze trebuie investigată, menținută uscată și tratată astfel încât
să se evite formarea de puroi și necroză extinsă. (3)
Cel mai important factor de risc este fumatul. Pacientul cu arteriopatie cronică obliterantă
este obligat să renunțe definitiv la fumat, obicei ce crește de 4-5 ori riscul de mortalitate la
arteritici ( prin tromboză coronară și/sau coronară) și de 3 ori riscul de ocluzie arterială
preoperator în chirurgia de revascularizare. (3)
Un alt factor de risc este hipertensiunea arterială care trebuie menținută în limite mai mici de
150-160 mm Hg tensiunea sistolică și de 90-95 mm Hg cea diastolică. Trebuie evitată
reducerea bruscă si intempestivă a tensiunii arteriale mai ales la cei cu ischemie critică. (3)
La pacienții hipertensivi se vor folosi doar medicamente vasodiatatoare ( ex. IEC, blocante
de calciu) si evitatea beta-blocantelor. În cazut în care am ales tratament cu IEC trebuie sa
urmărim atent efectele asupra retenției azotate deoarece există posibilitatea ca paientul s
prezinte stenoză ateromatoasă bilaterală pe arterele renale.
Diabetul la un arterioapat trebuie investigat si controlat foarte riguros atât prin dietă cât și
prin medicație acolo unde există indicație. Trebuie asigurat un flux sangvin bun distal de
stenoză și încetinirea evoluției macroangiopatiei. Obiectivele pe care le avem în ceea ce
priveste diabetul zaharat la arteritici sunt: glicemia à jeun între 80 și 120 mg/dl, postprandial
mai mică de 200 mg/dl, hemoglobina glicată între 5 și 7 %, colesterolul total să fie mai mic
de 200 mg/dl, trigliceridele cu valoare mai mică de 150 mg/dl iar HDL colesterolul mai mare
de 40 mg/dl. (3)(7)
c) Tratamentul medicamentos
2. Procedee chirurgicale.
a) Trombendarterctomia este primul procedeu chirurgical de revascularizare, folosit în
prezent doar la nivel femural. Are ca avantaj eliminarea riscului infecțios întalnit în
chirurgia de by-pass. Tehnica constă în eliminarea porțiunii cu stenoză împreună cu
peretele intern arterial din respectiva zonă, artera operată nemaiprezentand aceiași
sructură, devenind un tub fibros fără structură i tunică musculoelastcă, nedilatabilă în
timp. (3)
b) Chirurgia de by-pass este a doua tehnică utilizată în revascularizarea arterei. Aceasta
constă în scoaterea din circulație a psegmentului arterial obstruat prin by-passare folosind
proteză vasculară ce poate fi artificială sau naturală. Această proteză se insera superior și
inferior stenozei unde artera prezintă garanție de bună funcționare. Se poate folosi
autogrefă venoasă, venă safenă internă, cu calibru suficient, după eliminarea valvelor
endovenoase sau allogrefă arterială. (3)
Cele mai utilizate proteze arteriale sunt confecționate din Dacron, ce este un material
sintetic țesut sau tricotat, și Teflon. Aceste proteze implantate determină o reacție
inflamatorie ce căptișește textura artificială cu o capuslă din miofibroblaste ce se
formează în neointimă, fără endoteliu. Protezele arficiliale din Dacron sunt ușor de
obținut dar au risc risc de a tromboza, de infecții și de apariție de false anevrisme la
sutura acestora cu vasul. (3)
Protezele mai pot fi și din materiale biologice de origine animală, numite bioproteze,
utilizate la nivel femuro-popliteu. Cele mai folosite sunt cele din carotidă bovină sau venă
de cordon ombilical, tratate cu glutaraldehidă și întărite cu fir de Dacron. (3)
În cazul leziunilor , atât subinghinale cât și suprainghinale, care prezintă ischemie de
repaus sau claudicație intermitentă , dar care nu se pot dilata datorită lunigimii, a
calcificării sau din cauza conditiei anatomice, se poate opta pentru chirurgie
reconstructivă de by-pass arterial.
Conbinațiile posibie în by-passul arterial sunt mutiple în raport cu sediul stenozei. În
boala ocluzivă aortiliacă, se pot folosi proteze vasculare, implantate distal pe artera
femurală comună subiliac, în stenoza arterei femurale superficiale se poate efectua by-
pass femuro-popliteu sau femuro-tibial. (3)
Riscurile postoperatorii pot fi imediate (tromboza protezei -relativ rar, hemoragii și
infecții), dar și pe termen lung (patența grafturilor). Cea mai de temut complicalie este
infecția ce poate evolua spre eroziunea anastomizei și hemoragii severe. (3)
Patența protezei depinde de locul unde se implantează graftul. Rată mare de patență o au
protezele vasculare cu sediul deasupra ligamentului inghinal ( sub tratament
anticoagulant sau antiagregant plachetar), în timp ce pentru leziunile subinghinale se
preferă by-pass-ul cu venă safenă autologă. (3)
c) Simpatectomia lombară urmărește denervarea simpatică a membrului inferior ischemiat,
suprimarea tonusului vasoconstrictor și , eventual, dezvoltarea circulației colaterale. Prin
această tehnică se îndepărtează ganglionii 2, 3 și 4 din lanțul simpatic lombar. În prezent
aceasă procedură este utilizată la pacineții cu risc crescut pentru orice tehnică de
revascularizare. (3)
d) Amputația membrului inferior este ultima solușie în cazul pacientului cu arteriopatie
obliterantă, în stadiu avansat de ischemie cu gangrenă. Se poate amputa doar un deget sau
falangă și în cazurile severe în are se impune amputații intinse trebuie să se incerce
păstrarea circulației genunchiului pentru ca ulterior să se încerce asamblarea unei proteze.
În amputațiile de coapsă se pot monta proteze numai la adulții viguroși, nu și la vârstnici,
mortalitatea fiind crescută la persoanele vârstnice cu amputații înalte. (3)
SCOPUL LUCRĂRII
MATERIAL ŞI METODĂ
Au fost înrolaţi în studiu 100 de pacienţi cu arteriopatie obliterantă internaţi în Clinica III
Medicală a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon“ din Iaşi în perioada 1 Ianuarie
2016 – 31 Decembrie 2017. Aceştia au fost incluşi succesiv pe măsura adresării către serviciul
medical.
Diagnosticul de arteriopatie obliterantă a fost stabilit pe baza datelor clinice şi
paraclinice. S-au analizat manifestile clinice, paraclinice precum și caracteristicile dermografice,
prezența factorilor de risc, vârsta, sexul, medicația și profilul lipidic.
Manifestări clinice
REZULTATE
1. Caracteristici socio-demografice
Analiza structurii lotului în fruncție de sex a pacienților este redată in tabelul I și figura 1.
Barbati
Femei; 32
Femei
Barbati; 68
50-69 27 11 38
70-89 39 20 59
90-100 2 1 3
Figura 2
NUMĂRUL DE CAZURI ÎN FUNCȚIE DE GRUPA DE VÂRSTĂ
3%
38%
50-69
70-89
90-100
59%
Figura 3
2
90-100
1
39
70-89 BĂRBAȚI
20 FEMEI
27
50-69
12
0 5 10 15 20 25 30 35 40
c) Mediul de proveniență
Din tabelul III s-a constat că din cele 100 de cazuri studiate, 41 de pacienți sunt din
mediul rural (27 bărbați și 14 femei) și 59 sunt din mediul urban (41 bărbați si 18 femei).
S-a observant în figura 4 că mai bine de jumătate din pacienți provin din mediul urban ( 59%) iar
din mediul rural 41%. Persoanele de sex masculin din mediul urban au avut o pondere de
69,5% și cele din mediul rural de 65,85%, iar persoanele de sex feminim din mediul urban au
fost întâlniți in 30,50% cazuri și cele din mediul rural in doar 34,15% cazuri (figura 5).
TOTAL 100 68 32
Figura 4
70
60 27
50
RURAL
40
URBAN
30 14
20 41
10 18
0
BARBAȚI FEMEI
Figura 5
41 URBAN
RURAL
59
d)Nivelul de instruire al pacienților
Bărbați 16 33 13 6 68
Femei 7 15 6 4 32
Figura 6
NUMAR DE CAZURI
23
10
19
CICLU PRIMAR
GIMNAZIU
LICEU
STUDII SUPERIOARE
48
Figura 7
BĂRBAȚI
33
35
30
25
BĂRBAȚI
20 16
13
15
10 6
0
CICLU PRIMAR GIMNAZIU LICEU STUDII SUPERIOARE
Figura 8
FEMEI
16
14
12
10 FEMEI
8 15
4 7
6
4
2
0
CICLU PRIMAR GIMNAZIU LICEU STUDII SUPERIOARE
e) Activitatea economică.
Pensionari 81 81
Populație activă 19 19
Figura 9
19
PENSIONARI
POPULAȚIA ACTIVĂ
81
f)Relația cu profesia
Agricultori 41
Muncitori în construcții 30
Alte domenii 29
Figura 10
100%
90%
80%
70%
60% 41 30 29
50%
40%
30%
20%
10%
0%
AGRICUTURĂ MUNCITOR ÎN CONSTRUCȚII ALTE DOMENII
Figura 11
PROFESIA PACIENȚILOR DIN STUDIU
26%
36%
AGRICULTURĂ
MUNCITORI ÎN CONSTRUCȚII
ALTE DOMENII
38%
Nivelul socio - economic foarte scăzut al pacienților conduce de cele mai multe ori la o
complianță scăzută la administrarea tratamentului farmacologic și non-farmacologic.
Figura 12
Nivel socio-economic
58
Pauperitate
34
Nivel socioeconomic mediu
8
Nivel social înalt sau foarte înalt
0 10 20 30 40 50 60
Figura 13
58%
2. Repartiția cazuisticii în funcție de etiologie
FUMĂTORI 20 4 24 (24%)
ATEROSCLEROZĂ 9 11 20(20%)
HIPERTENSIVI 14 4 18 (18%)
DISLIPIDEMIA 8 6 14 (14%)
OBEZITATE 8 4 12 (12%)
DIABET 9 3 12(12%)
TOTAL 68 32 100(100%)
Figura 14
100%
4 4
90% 3
4
80% 6
11
70%
60%
50%
ETIOLOGIA ARTERIOPATIEI
40% 20 14 OBLITERANTE FEMEI
9
8 ETIOLOGIA ARTERIOPATIEI
30% 8 OBLITERANTE BĂRBAȚI
20% 9
10%
0%
Figura 15
12%
FUMAT
ATEROSCLEROZĂ
HIPERTENSIUNE
DIASLIPIDEMIE
OBEZITATE
DIABET
12%
21% 13%
Figura 16
ETIOLOGIA ARTERIOPATIEI OBLITERANTE LA FEMEI
13% 9% 13%
FUMAT
ATEROSCLEROZĂ
HIPERTENSIUNE
DIASLIPIDEMIE
OBEZITATE
34% DIABET
19%
13%
3.Motivele internării
Figura 17
SIMPTOMATOLOGIA LA INTERNARE
13% 21%
20% 13%
Edemele gambiere au marcat tabloul clinic la 22,58 % din femei şi la 14,28 % din bărbați.
14% din pacienti acuză ca și simptom la internare gonalgiile, 14,28% fiind barbate (6 cazuri), iar
25,80% fiind femei (8 cazuri).
Figura 18
SIMPTOMATOLOGIA BĂRBAȚILOR LA INTERNARE
100%
80%
60% 9 6 7 9 6 5
40%
20%
0%
Figura 19
Figura 20
10
9 9
9
8 8
8
7 7 7
7
6 6 6
6
5
5
4
4
3
SIMPTOMATOLOGIA LA
2 INTERNARE BĂRBAȚI
1 SIMPTOMATOLOGIA LA
0 INTERNARE FEMEI
Din figura 20 reiese ca atât bărbații cât și femeile au prezentat crampe musculare și
tegumetele reci la internare, ca principal manifestare a afecțiunii.
Figura 21
80 76.07
75
70
62.5
60
51.72
50 48.28
Femei
40 37.5
Bărbați
30
25
20.93
20
10
Figura 22
16%
43%
Subponderal
Normoponderal
Supraponderal
Obezitate
29%
5.Patologia asociată arteriopatiei obliterante
Diabetul zaharat de tip 2 s-a asociat arteriopatiei obliterante la 12% din cazuri, cel mai frecvent întalnit
la sexul masculine. Hipertensiunea arterial este prezentă la 62% dintre pacienții diagnosticați cu
arteriopatie obliterantă, la fel balanța înclinând spre barbați.
Figura 23
70 65.6
60.3
60
50
40
Barbați
Femei
30 25
17.7 17.6
20 13.2 11.7
9.4
10
0
DZ Dislipidemie Hiperuricemie HTA
Conform figurii 23 în cazul persoanelor de sex feminin hiperuricemia și dislipidemia au
fost asociate cel mai frecvent cu arteriopatiei obliterante (42,7%), iar la persoanele de sex
masculin cel mai frecvent s-a identificat asocierea cu HTA (62%).
Conform datelor din tabelul XI și figura 23, un procent ridicat din cazuri se aflau la
internare în clasele de hipertensiune arterială, astfel 62 pacienţi (62%) au fost încadraţi în
clasele cu valori tensionale peste normal, înregistrându-se 60.3% dintre barbați și 65.6% dintre
femei.
II 19% 19
III 5% 5
Figura 24
Structura lotului în funcție de TA
19
5
38
Normotensivi
Gr.I
Gr.II
Gr.III
38
Figura 25
11
Normotensivi
28 Gr.I
Gr.II
Gr.III
26
a)Regimul igieno-dietetic
Tabel XIII – Regimul necesar pacienților.
Regim Număr pacienți Procentaj
Hipolipidic 46 46%
Hipocaloric 52 52%
Hiposodat 60 60%
Hipoglucidic 21 21%
Din totalul pacienților studiați majoritatea (60 pacienți) au necesitat regim hiposodat (60% )
datorită faptului că aceștia erau cu diferite grade de HTA, urmat apoi de regimul hipocaloric
necesar pentru 52 persoane (52%) și regimul hipolipidic pentru 46 persoane (46%) iar cu un
procent de 21% a fost recomandat regimul hipoglucidic, datele fiind evidențiate în tabelul XIII
și figurile 26 și respectiv 27.
Figura 26
Numar de pacienți
21
46
Hipolipidic
Hipocaloric
Hiposodat
Hipoglucidic
60
52
Figura 27
Procentaj
100%
90%
80%
70%
60% Procentaj
46% 52% 60% 21%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Hipolipidic Hipocaloric Hiposodat Hipoglucidic
b)Tratamentul farmacologic
Arsenalul terapeutic utilizat în tratamentul arteriopatiei obliterante în timpul spitalizării a
inclus:
Aspirina
Clopidogrel
Ca tratament de fond asociat celorlalte comorbidităţi s-au utilizat următoarele clase
terapeutice:
Nitrații
Antiagregante plachetare
Tratament anticoagulant
Statine
Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
Blocanţi ai receptorilor de angiotensină
Diuretice
90%
80%
70%
60%
8 66 26
50%
40%
30%
20%
10%
0%
β-blocante 52
Vasodilatatoare 58
Anticoagulante 16
Statine 85
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90
Se observă că statinele (amlodipina) au fost utilizate cel mai frecvent și anume au fost
administrate la 85 de pacienți cu un procent de 85%, fiind urmate de vasodilatatoare și
medicația β-blocantă cu un procent de 58% și respectiv 52%.
Tabelul IV
Figura 30
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
Discuții