Gradinița și familia , rampa de lansare a valorilor

Prof.Vioiu Camelia,Grădinița nr.30, București

Prof.Geabău Marilena,Școala Gimnazială Specială nr 4 București
Grădinița e prima rampă de lansare a valorilor personalității copilului.Relațiile
dintre părinți si dintre aceștia și copii dau profil matricii comportamentului Fiecare om
are aspiraţia de a-şi vedea visele împlinite, măcar de către urmaşii săi. În copiii noştri
dăinuiesc idealurile noastre. Primul pas în realizarea acestor ţeluri este efortul de
integrare socială a copiilor. Dinamica familiei este determinată de factori materiali,
culturali şi psihologici, care o afectează direct sau accidental.,,Bazându-se pe ataşamentul
natural, pe care copilul îl are faţă de părinţi, familia reuşeşte să aibă o mai mare pondere
în această acţiune. Ea este considerată agentul principal al integrării sociale, deoarece are
sarcina de a transmite acele norme şi roluri sociale care formează individul pentru viaţă1.
Grădinița redimensionează standarde.Standardele sunt nivele ale aspiraţiilor pe
care părinţii le impun copiilor în trăirea lor.. Pentru a impune standarde copiilor, părinţii
trebuie să ofere modele demne de urmat, care sunt în realitate matrici ale standardelor.
„Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor ce sunt pentru că sunt, a celor ce nu sunt,
pentru că nu sunt”, spunea Protagoros. El e măsura pentru educaţia fiilor săi şi nu poate
aştepta de la copii mai mult decât a fost în stare să le ofere spiritual, cu excepţii minore.
Prima şcoală a omului este familia; ea dă temelia pe care se clădeşte edificiul
personalităţii, iar trăinicia edificiului depinde de calitatea temeliei.În copilărie omul are
nevoie de ambii părinţi pentru a creşte armonios, pentru a iniţia, învăţa şi traduce în
comportament statuss-rorurile părinţilor. Un copil care creşte doar cu un părinte, e ca o
fiinţă care creşte doar cu o mână, sau cu un ochi, el nu va fi destul ajutat moral, nu va şti
care e rolul celuilalt părinte şi nu va avea modelul de conduită după care să se ghideze
pentru când va fi mare, chiar dacă e de sex opus părintelui absent.
Pentru a impune standarde copilului, familia trebuie să-i ofere mijloace materiale
şi spirituale de instruire şi educare şi să-i ceară, în mod ritmic şi gradual în creştere
responsabilităţi pe măsura vârstei. În spatele standardelor stau atitudinile familiei faţă de
valori şi modul cum ştie familia să cultive atitudini pozitive pentru valorile dezirabile
corespunzătoare standardelor impuse copiilor de părinţi.Familia evoluează pe nişte
coordonate fie pozitiv, fie negativ. Aceste coordonate sunt:
- situaţia economică (materială şi financiară);
- situaţia morală şi socioafectivă – modul în care se comportă membri familiei
unii cu alţii şi cu restul societăţii.
Solidaritatea părinţilor în strategia educaţională este cel mai important aspect în
afirmarea unei imagini de sine obiective şi în construcţia unui caracter puternic şi stabil,
care să constituie coloana vertebrală a personalităţii copilului.
Când unul ceartă şi celălalt mângâie, nu se construieşte nimic, se năruie ceea ce deja
există. Acesta e un mecanism de regresie educaţională. Comunicarea eficientă ar depăşi
acest prag al ambiţiilor care se confruntă în defavoarea viitorului unui copil şi al familiei
care-l creşte însăşi.Consecvența părinților în atitudini face din viitorul adolescent un
candidat nonviolent la umanitate.

1
Emilia Bătrânu, Educaţia în familie, pg. 47
 Vom lua în dezbatere un caz de relaţionare în familie cu un copil, care are tendinţe de
conservare, imaturitate, lene. Părinţii vor avea nevoie de mult tact pentru a motiva copilul
să devină activ, să participe, să se dezvolte, să devină responsabil.Atitudinea pe care
părinţii trebuie s-o menţină şi s-o exercite faţă de acest tip de copil este:
- antrenarea lui în activităţile casnice, diviziunea muncii în familie;
- responsabilizarea în probleme aflate la îndemână, cum ar fi supravegherea şi
joaca cu fratele mai mic pe care trebuie să-l înveţe regulile jocului în care intră
ei doi;
- strategii de antrenare în activităţi ritmice şi hobby-uri, cum ar fi descoperirea
unei aptitudini, pe care să exerseze pentru a excela;
- conştientizarea faptului că activitatea umană îl eliberează de el de energia
negativă şi îl face apt (capabil) modului în care trebuie să procedeze.
Copilul nu trebuie răsfăţat. El ştie foarte bine că nu i se cuvine tot ce cere, dar
încearcă. Nu vom ezita să fim fermi cu copilul. Această atitudine îi aşează la locul lor pe
copii. Totuşi nu trebuie să folosim forţa, pentru că frica este anticamera urii.
Odată îmbrăcat şi ieşit din casă, vom antrena atenţia copilului spre cunoaşterea
mediului înconjurător. Acest aspect îl va ancora în realitatea cu care se confruntă pentru
ca să nu-şi amintească de oboseala picioarelor sau de stimulii ce fac obiectul satisfacţiei.
Interdicţia trebuie motivată şi atitudinea punitivă trebuie să fie consecventă.
Inconsecvenţa pune copilul în încurcătură şi-l face să scape nepedepsit. Nu-i vom face
copilului promisiuni pe care nu le putem ţine, pentru că ne vom pierde respectul.
În calitate de părinţi, ne vom impune pentru a făuri imperativul categoric al
dezvoltării armonioase, fizice, afective şi intelectuale a copilului nostru, fără a-i neglija
nevoile şi posibilităţile lui. Ne vom adresa la persoana I şi vom face solicitări
consecvente la copil. Nu vom sări de o problemă, pentru că ea va deveni un obstacol în
devenirea şi capacitatea copilului. Ne vom ajuta copilul să se ajute singur.
Pașaportul preșcolarului cu reușită și succes are ca suport un traseu educațional
echilibrat si ancorat emoțional pozitiv atât in familie cât și în școală .
Caracteristici personale ,insusiri fizice si psihice native:aptitudini,temperament..
Fiecare om se naște cu mitul că este centrul universului.Odată ce înaintează în vârstă are
loc un exercițiu de autopercepție care duce la demistificarea ego-ului.Totul depinde de
educație, un supraprotejat sau un răsfățat, antrenându-se în exerciții de violență de dragul
mitului că el e ,,cel mai tare din parcare..,,Abia dascălii din grădiniță și școală sunt
nevoiți să ,,taie unghiile ego-ului, să toaleteze imaginea de sine, să explice fiecărui copil
că el nu e buricul pământului și că grupa de preșcolari sau de elevi funcționează pe
principiul funcției complementare a valorilor. Familia și dascălii vor aborda personalizat
la fiecare copil coordonatele temperamentului lor pentru a-i antrena în activități de grup
și a crea echipa de frați sau a clasei de elevi astfel încât fiecărui copil să i se valorifice
aspectele pozitive ale tendințelor cu care a fost inzestrat.
Autopercepţia copilului este direct proporţională cu coeficientul de inteligenţă de
care dispune el, cu modul în care se înţelege pe sine şi pe ceilalţi îşi înţelege sarcinile,
posibilităţile, se bucură pentru ceea ce face, evoluează secvenţial, se implică şi se
adaptează superior la noua situaţie, devine stăpân pe sine şi pe problemele pe care le are
de rezolvat. Pentru asta el trebuie încurajat întrebându-l zilnic ce a făcut la şcoală, pe
drum, acasă, cu ceilalţi oameni, cu copiii, cu lucrurile.
Fiecare copil trebuie să mulțumească lui Dumnezeu părinților și dascălilor săi
pentru înfățișarea pe care a primit-o,calitățile pe care le are,deprinderile pe care și le-a
format acasă și la școală. Copilului trebuie să i se cultive mulțumirea pentru ce are
,nevoia de a asculta,învăța, de a ajuta, de a comunica,de a se face util, recunoștința pentru
ceea ce primește,bucuria pentru tot ce are și bucuria de a face bine mereu și tot mai mult
până ajunge să fie independent ,să-și fie suficient sieși ca să aibă atitudini pașnice,
raționale,echilibrate față de problemele de zi cu zi.Doar astfel putem pune bazele unei
personalități nonviolente la adolescent.
Am făcut numeroase incursiuni în relațiile de grup ale copiilor din școala de masă
cât și în școala specială unde lucrez atât în misiunea de consilier cât și în cea de
propunător a unor proiecte extrașcolare.Chestionarele pe care le-am aplicat pe teme de
conflictologie mi-au demonstrat că lipsa cunoașterii de sine și a colegilor,lipsa de
motivare și aspirații, lipsa de activitate constantă , de ordine și disciplină a muncii și a
spațiului social și material în care trăiesc elevii sunt generatoare de violență.Mulți dintre
ei au consemnat în teste, și chestionare atat față cât și verso doar calități sau doar defecte
și acest lucru s-a descoperit la cei care trăiesc adesea situatii conflictuale sau au o
imagine idilică a realitatii.Atunci când fiecare copil a primit pentru scurt timp postit-urile
cu aprecierile colegilor am constatat reacții de aprobare sau dezaprobare puternica, iar
colegii profesori au constatat că există consemnări a unei calități alături de un defect pe o
parte ceea ce demonstreaza ca ei nu cunosc sensurile acelor cuvinte iar acesta e un factor
generator de agresivitate
Imaginea de sine e un construct de personalitate care se edifică din prima zi de
viaţă prin atitudinea celor care se implică în creşterea copilului, familiei ori persoane ce
vin în relaţie directă şi permanentă cu copilul.
Atât indiferenţa cât şi răsfăţul excesiv dăunează formării unei imagini de sine
obiective întrucât la naştere copilul e decât candidat la umanitate şi numai prin măsura
afectivităţii noastre strategiile educaţionale abordate îl determină să devină om, cioplind
tendinţele sale animalice, stimulând egoismul sau creând din el un monstru care
consideră că totul i se cuvine.Primul pas în creşterea imaginii de sine care are un
fundament afectiv, este exerciţiul de conştientizare a copilului care este o identitate în
sine, diferită şi diferenţiată de mama, tata şi ceilalţi.
Începând cu stimularea formării deprinderilor simple de autonomie personală cum ar
fi apucarea biberonului pus lângă el sau a jucăriilor din apropierea lui, copilul învaţă că
trebuie să-şi folosească corpul pentru a-şi rezolva necesităţile şi astfel îşi clarifică încet
ideea că cei din jur nu sunt doar mijloace de satisfacere a nevoilor sale. Astfel veţi face
primul exerciţiu de respect prin partea copilului.
Puneţi-vă în locul copilului şi transformaţi-l pe el într-o telecomandă umană arătându-i
că va putea fi de ajutor cât mai des şi astfel îl faceţi să conştientizeze şi să-şi dezvolte
potenţialul fizic şi intelectual, însă păstrând măsura în a-l solicita să vă ajute sau să vă
înlocuiască în treburile voastre, pentru a nu-l face să se simtă folosit şi tot aşa nu trebuie
să vă lăsaţi folosiţi de copii transformându-i în sisteme parazitare pentru că asta îi face să
devină incapabili să rezolve sarcini concrete şi să considere că totul li se cuvine, să
devină nişte fiinţe de consum care nu trăiesc decât pentru sine şi în prezent, făcând din
ceilalţi mijloace pentru satisfacţiile lor.
A crea o imagine de sine obiectivă înseamnă a atrage copilul să lucreze cu familia sa
la problemele curente – gospodărie, teme, altele, a-i arăta astfel că poate face şi el ceva la
fel de important ca toţi ceilalţi.Consideraţia de sine se construieşte treptat prin formarea
deprinderii de a aprecia corect responsabilităţile raportate la drepturile pe care le are el -
copilul. Stima de sine este reflexia unui sistem de valori personale funcţionale. De pildă
antrenăm mereu copilul să-şi facă ordine în camera sa, să se autoservească, să-şi facă
temele şi el va şti la un moment dat că poate face asta, va face ce trebuie fără să mai fie
atenţionat şi se va bucura de independenţa pe care a căpătat-o în viaţă.
Grădinița transmite părinților imperativul:,,Ajutaţi-vă copiii să se ajute singuri şi veţi
crea o imagine de sine obiectivă copilului, îi veţi crea stima şi respectul de sine
corespunzător modului în care îi valorizaţi potenţialul de care dispune.Imaginea de sine
este un construct axiologic cu suport afectiv şi determinări cognitive.,,Creştem imaginea
de sine dacă antrenăm copiii în treburile noastre, dacă îi lăsăm treptat să ne înlocuiască,
dacă ne bucurăm pentru realizările lor, dacă ne facem timp să le spunem poveşti, să ne
jucăm cu ei, să facem excursii împreună, să-i implicăm în proiecte comunitare care să-i
maturizeze şi să-i îmbuneze, să-i motivăm să aibă o ritmicitate a activităţii, să le formăm
deprinderi de autonomie şi să le creştem încrederea de sine, până la preluarea deciziilor în
activităţi gospodăreşti şi efectuarea temelor.
Copilul nu este nici mobilă, nici gazda bătăilor, nici locul în care ne revărsăm
neputinţa ci este oglinda părintelui sau, ceea ce a reuşit părintele să facă din el………
Preșcolarul care a avut o copilărie fericită, părinți care s-au purtat frumos unul cu altul
cât și cu copii lor, un program de viață în care a devenit din ce in ce mai responsabil ,
înțelegând ordinea și făurindu-și propriile principii de ordine are șansa să-și afirme
fărâma sa de geniu dat de Dumnezeu.El a avut dreptul să-ți exprime mereu sentimentele
și părerile și i s-au dat explicații privind principiile și valorile pe care trebuie să le
urmeze, a fost motivat să intre în competiții școlare și extrașcolare pentru a-și consuma
eficient energiile,a-și valorifica potențialul ,a-și înțelege limitele,a se compara cu ceilalți
și a se autodepăși. Cea mai puternică supapă a conduitelor agresive e educația pentru
muncă și valorificarea ritmică a potențialului fiecărui copil,viitor adolescent dar,să nu
uităm condițiile de la care am pornit in cercetare.......
Pentru o integrare cu succes in scoala parintii ar trebui sa respecte cativa pasi importanti:
-sa organizeze un program adecvat si sa-l respecte impreuna cu copiii lor
-sa aloce un timp egal pentru jocul in aer liber ca si pentru activitatile de invatare
-sa foloseasca jocul pentru invatare prin *observarea spatiului de joaca,
*reguli de conduita la fiecare joc si respectarea acestora,
*alternarea jocurilor in aer liber cu cele didactice gen ,,Nu te supara frate,,
*construirea unor situatii de invatare prin comunicarea obligatorie despre modul in care
s-a desfasurat ziua fiecaruia dintre cei doi-parinte si copil cu concluzii
-solicitarea in joaca a ajutorului astfel incat copilul sa preia treptat din sarcinile adultului

Bibliografie-Emilia Bătrânu, Educaţia în familie, pg. 47

 Kindergarten and family, springboard values
                                         Prof.Vioiu Camelia Kindergarten No. 30 Bucharest
Prof.psihopedagog Geabău Marilena
  Kindergarten prepares children for the family to realize the potential to attract the baby
to work with his family to the current problems: housework, homework, others show him
so that he can do something as important as all  Preschool had a happy childhood, parents
who behaved nicely with each other and with their children, a program of life that has
become increasingly more responsible, understanding the order and making their own
principles of order has chance to assert his genius speck of Dumnezeu.El had the right to
express your feelings and opinions and i always were given explanations on the
principles and values that must follow, was motivated to enter into competition curricular
and extracurricular order to efficiently consume the energies of their potential, to
understand its limits, to compare with others and to surpass.
The strongest valve conducts aggressive e education employment and exploitation
rhythmic potential of every child, future teenager but let's not forget the conditions in
which we started researching for a successful integration in school parents should observe
several important steps:
-To organize an appropriate program and observe it with their children
-to allocate equal time for outdoor play and learning activities that
-to use the game for learning through observation * playgrounds,
* Rules of conduct every game and compliance,
* Alternating with outdoor games like the staff ,, ,, Do you mind bro
* Build learning situations through mandatory disclosure about how each day was held
between two-parent and child conclusions
- request aid in play so that the child gradually take over the tasks of adult