7.Diderot-Paradox Despre Actor

Fisa de lectura
Titlu: “Paradox despre actor”

Autor: Denis Diderot
„in teatru dificultatea esentiala o constituie discursul despre actor. si, de aceea, a
debuta cu Paradoxul capata sensul unui pariu bine-venit. Actorul, mereu actorul!
Ce joaca, cum evolueaza si isi integreaza el in rol propria prezenta sau, cum unii
gandesc azi, chiar parcursul biografic? intrebari decisive.“ - George Banu
“De ce s-ar deosebi actorul de poet, de pictor, de orator, de muzician?

Trăsăturile caracteristice nu se dezvăluie în prima dezlănțuire furibundă, ci în
clipele de liniște și de răceală, în momentele neașteptate. Nu se știe de unde vin
asemenea trăsături; ele țin de inspirație. Suspendate între fire și propria lor
eboșă, aceste genii privesc atent când la una, când la cealaltă. Frumusețile
inspirației, trăsăturile pe care le hărăzesc la întâmplare operelor lor, a căror
subită apariție le uluiește până și pe ele, au mare efect și mare succes, mai sigur
decât au celelalte. Sângele rece temperează delirul entuziasmului. Nu agresivul
care-și iese din fire ne cucerește. Acesta este privilegiul omului stăpânit. Marii
poeți dramatici sunt în primul rând spectatori sârguincioși ai lucrurilor care se
petrec în jurul lor, în lumea fizică și în cea morală.”
,, Inima rece, creierul fierbinte ,,
,, Lacrimile actorului coboara din creier ,,
“Una e să fii sensibil, altă e să simți”
“Inegalitatea actorilor care joacă din suflet îmi îndreptățește această părere. De
la ei să nu vă așteptați la nicio unitate. Jocul le este când puternic, când slab,
când cald, când rece, când liniar, când sublim. Mâine nu vor mai excela în
momentul în care au excelat azi. În schimb, vor excela în momentul la care au
dat greș cu o zi înainte. Comediantul care ar juca rațional, folosindu-și
reflecțiunile și învățătura despre firea omului, imitând neîncetat vreun model
ideal, închipuirea, memoria va fi același la toate reprezentațiile, mereu
desăvârșit: totul va fi fost cântărit, combinat, învățat și așezat în mintea lui. În
felul în care declamă nu există nici monotonie, nici stridență. Emoția are
înaintarea ei, elanurile ei, căderile ei și un început, un mijloc și un sfârșit.
Accentele sunt aceleași, pozițiile sunt aceleași, mișcările sunt aceleași. Dacă
există vreo deosebire de la o reprezentație la alta, ea este, de obicei, în avantajul
celei din urmă.”
- Aceste citate arata faptul ca actorul trebuie sa fie un om echilibrat, un

spectator rece si analist pentru a putea fi constant in munca sa, pentru ca
atunci cand este pe scena, sa nu fie preluat de emotii, sa poata controla
situatia, sa gaseasca intodeauna echilibrul si sa poata potrivi vorba cu
fapta.
“Fără saboți sau fără coturni, glasul îi e șubred, dă semne de mare oboseală, își
va schimba veșmintele sau se va duce la culcare. Însă nu-i rămân nici tulburarea,
nici durerea, nici melancolia, nici întristarea sufletului. Dumneavoastră sunteți
cei care se aleg cu toate aceste impresii. Actorul este istovit, iar dumneavoastră
sunteți trist; el s-a zbătut fără să simtă nimic, iar dumneavoastră ați simțit fără să
vă zbateți. (…) Iluzia este numai a dumneavoastră, căci el știe foarte bine că nu
este personajul.”
“Sensibilitatea extremă îi face pe actori mediocri, iar sensibilitatea mediocră îi
face pe cei mai mulți actori slabi. În schimb, lipsa absolută a sensibilității este
cea care pregătește actorii sublimi.”
,, paradoxul actorului este ca el reprezinta si artistul si materialul si opera ,,
- Aceste citate exprima foarte clar ideea redata in titlu, acesta fiind chiar ,,
paradoxurile ,, unui actor, iddea fiind ca pentru a crea iluzia si emotia unui
spectator actorul trebuie sa se foloseasca in primul rand de resursele sale
fizice si psihice si mai putin de resursele sale emotionale. Resursele
emotionale in combinatie cu spiritul critic si spiritul de analiza sunt foarte
utile in contextul creearii unui personaj dar pe scena sau pe platou de
filmare pentru a putea fii in control trebuie sa ,, se zbat afara a simtii
ceva ,, . Asa cum nimic nu se preface pe scena ca in natura, iar actorul ca
in orice forma de arta functioneaza dupa un set de reguli si principii.
,, Cât actorul va juca chibzuit, după studiul firii omenești, imitând un model
ideal, jucând din imaginație, din memorie, va fi unul și același la toate
reprezentațiile, cu desăvârșire egal - totul a fost măsurat, combinat, învățat,
rânduit în mintea lui ,,
,, Talentul actorului nu este acela de a simți, ci de a reda cu deosebită grijă toate
semnele exterioare ale simțământului, astfel încât să te înșele ,,
,, Omul sensibil , la cea mai mică împrejurare neprevăzută, își pierde capul; el
nu poate fi nici mare rege, nici mare ministru, nici mare căpitan, nici mare
avocat, nici mare medic ,,
,, Sensibilitatea nu e deloc însușirea unui mare geniu ,,
- Asa cum deseori se spune ca, comedia se naste din ,, drama plus timp ,,
acest ,, timp ,, nu se refera propriu zis la un interval de ani ci la timpul de
care un artist are nevoie ca durerea sa ii treaca si sensibilitatea cea mai
mare sa ii amorteasca astfel incat sa poata gandii limpede si neinfluentat
de stari pentru a putea analiza correct. Iar atunci cand memoria se
intalneste cu imaginatia ,, atunci te stapanesti si spui bine lucrurile ,,
“ a fi adevărat . Înseamnă oare a înfățișa lucrurile așa cum sunt în natură? Deloc.
În sensul acesta, adevărul n-ar fi decât obișnuitul”
“a fi adevărat inseamnă oare a înfățișa lucrurile așa cum sunt în natură? Deloc.
În sensul acesta, adevărul n-ar fi decât obișnuitul”
“crezi că scenele din Corneille, din Racine, din Voltaire, și chiar din
Shakespeare, se pot rosti așa cum ai sta de vorba și cu același ton ca la gura
sobei?”
- Adevarul cotidian nu este interesant pe scenă, un actor nu poate juca

vorbind ca in viața de toate zilele, teatrul fiind in opinia lui Diderot,
sugestie. Atunci cand un actor joacă ceva nu trebuie să reproducă exact
situația jucata fiind banal și probabil ar dura prea mult. Teatrul trebuie să
o sugereze prin semne și simboluri clare pentru spectator. Același lucru se
aplică și sentimentelor “trăite”.
“fie prefăcută, fie înnăscută, sensibilitatea n-are ce căuta în toate rolurile”

“nu există acord care să-i fie propriu” unui mare actor, “el ia acordul și tonul ce i
se potrivește partiturii lui și știe să fie bun la toate”
“adevărul din natură nu se potrivește deloc cu adevărul admis prin convenție”
“Cu cât e acțiunea mai puternică și cuvintele mai simple, cu atât admiri mai
mult”
“Nu vă explicați deloc, dacă vreți să fiți înțeleși.”
,, Firea ne-a făcut noi înșine. Imitația ne face altcineva. Inima pe care o bănuim
nu este inima noastră. Prin urmare, ce înseamnă talentul adevărat? Înseamnă
buna cunoaștere a semnelor exterioare ale inimii de împrumut, priceperea de a
se adresa senzațiilor celor care ne ascultă și ne văd și de a-i păcăli imitând acele
semne printr-o imitație care mărește totul în capul lor și care devine o regulă a
judecății lor, căci altfel este cu neputință să apreciem ce se petrece dincolo de
noi.”
- prin convenția teatrală, spectatorul, care prin empatie se poate transpune

in acctiunea ce se desfasoara pe scenă, știe tot timpul că se uită la un
spectacol și că acțiunea nu e reală. Actorii redau realitatea prin filtrul
acestei convenții teatrale, nu o reproduc identic. Asa ca chiar daca ii este
mai simplu, actorul nu se joacă pe sine atunci cand face un rol, nu redă pe
scenă realitatea cu exactitate ci o sugerează si, un actor bun e adaptabil și
nu folosește manierisme, trebuie să se raporteze la contextul piesei și la
datele personajului atunci când îl construiește. “Teatrul e un mijloc de trai
și nu e niciodată o alegere”
,, Analiza lui Diderot în Paradoxul actorului a rămas până în ziua de

astăzi cea mai semnificativă încercare de a aborda problema acțiunii”. –
Lee Strasberg
Voicu Stefan Cristian

Actorie, Anul II, Grupa C

7.Diderot-Paradox Despre Actor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7.Diderot-Paradox Despre Actor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

7.Diderot-Paradox Despre Actor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fisa de lectura

Titlu: “Paradox despre actor”

“De ce s-ar deosebi actorul de poet, de pictor, de orator, de muzician?

- Aceste citate arata faptul ca actorul trebuie sa fie un om echilibrat, un

,, Sensibilitatea nu e deloc însușirea unui mare geniu ,,

- Adevarul cotidian nu este interesant pe scenă, un actor nu poate juca

“fie prefăcută, fie înnăscută, sensibilitatea n-are ce căuta în toate rolurile”

- prin convenția teatrală, spectatorul, care prin empatie se poate transpune

,, Analiza lui Diderot în Paradoxul actorului a rămas până în ziua de

Voicu Stefan Cristian

S-ar putea să vă placă și