Aruncarea Mingii de Oină
Aruncarea Mingii de Oină
Aruncarea Mingii de Oină
de oină
de pe loc și cu elan
Acest tip de aruncare are la bază aruncarea
prin “azvârlire”. Azvârlirea datorită mișcării naturale și a
accesibilitații este cel mai folosit procedeu de aruncare.
Aruncarea mingii de oină este un procedeu usor de însușit
Cele 3 faze tehnice ale aruncării mingii de oină
sunt:
priza și poziția inițială;
elanul;
efortul final.
Mingea de oină
Mingea este sferică
Are diametru mic, de 29 cm
Este accesibilă că și greutate , are 105g
Nu prezintă dificultăți în mânuire
Este confecționată din piele și umplută cu vatelină.
Elanul
Constă într-o alergare accelerată, orientată pe direcția
aruncării.
Brațul de aruncare este menținut ca și în poziția inițiala
iar brațul opus oscilează pe lângă corp.
Elanul se încheie când atletul ajunge cu piciorul opus
brațului de aruncare la semnul de control.
Pentru realizarea elanului se folosesc 5 pași:
1. Pas 1 - cu piciorul drept (mingea se află în mâna
dreaptă, care se duce inapoi)
2. Pas 2 - cu piciorul stâng opus brațului de aruncare,
brațul cu mingea se întinde complet
3. Pas 3 - este un pas încrucișat efectuat cu piciorul drept
peste piciorul stâng
4. Pas 4 - pasul de blocaj determină o frânare a vitezei;
5. Pas 5 - restabilire a echilibrului prin realizarea uneia sau
mai multor săltări pe piciorul drept
Greșeli frecvente
Brațul aruncător nu se intinde inapoi, ci este lipit de
umăr
Brațul aruncător nu se duce inapoi pe pasul incrucișat.
Alergarea din elan se face pe călcâie sau pe toată talpa.
Cotul nu trece pe deasupra umărului în momentul
aruncării.
Mingea nu se eliberează in momentul potrivit pe o
traiectorie oblică.
Ritmul pașilor pe elan este intrerupt,adică aruncătorul se
oprește inainte de inceperea efortului final.