Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 144 vizualizări

    Croitorasul Cel Viteaz

    Încărcat de

    Cornelia Tacea
    ihui

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Croitorasul Cel Viteaz

    Încărcat de

    Cornelia Tacea
    144 vizualizări2 pagini
    ihui

    Titlu original

    Croitorasul cel viteaz

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    ihui

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca docx, pdf sau txt
    144 vizualizări2 pagini

    Croitorasul Cel Viteaz

    Încărcat de

    Cornelia Tacea
    ihui

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca docx, pdf sau txt
    din 2

    CROITORAȘUL CEL VITEAZ

    Frații Grimm

    Într-o zi, apucând la iuţeală o bucată de stofă, un croitoraş plesni nişte


    muşte sâcâitoare care-l bâzâiau. Şi, când ridică bucata de stofă, ce să vezi? Şapte
    dintre ele zăceau moarte! Ceea ce-l făcu pe croitoraş să se umfle în pene. Îşi croi
    repede un brâu, pe care brodă următoarele: „ŞAPTE DINTR-0 LOVITURĂ!". 
    Apoi, omul nostru plecă în lume, cu gând să se laude în tot locul cu fapta
    lui de vitejie. Nu trecu mult şi întâlni o pocitanie de uriaş, care-şi râse însă de el.
    — Ia nu mai râde ca un apucat! Mai bine citeşte ce scrie aici pe brâul pe
    care-l port, ca să pricepi cu cine ai de-a face !
    Şi, pe măsură ce citea, uriaşului îi cam intra frica-n oase, căci se întreba
    dacă nu cumva era vorba de şapte oameni omorâţi din lovitura aceea. Aşa că se
    hotărî să afle cât de puternic era croitoraşul cu adevărat. Apucă de pe jos un
    pietroi şi îl strânse în mâini până ce începu să picure apă dintr-însul... 
    — Ei, eşti şi tu în stare de-aşa ceva, slăbănogule? Întrebă uriaşul, râzând
    în hohote.
    Croitoraşul se prefăcu că ia o piatră de pe jos, dar scoase pe furiş din
    traistă o bucată de brânză, pe care o strânse în palme până când începu să curgă
    zerul din ea. 
    La vederea lucrului ăstuia, uriaşului chiar că i se făcu frică de-a binelea.
    Aşa că, în vreme ce mergeau pe drum, îi arunca însoţitorului său, pe ascuns,
    priviri temătoare.
    Merseră ei ce merseră împreună, până ajunseră la un cireş încărcat de
    roade pârguite. Uriaşul aplecă trunchiul pomului, pentru a-l ajuta pe croitoraş să
    culeagă cele mai coapte fructe, aflate taman în vârful cireşului. Dar, în vreme ce
    mânca ţinându-se de-o creangă, uriaşul cel viclean dădu drumul pomului din
    strânsoare şi zvârrr!, croitoraşul nostru zbură cât colo.
    — Ha! Ha! Ha! râse uriaşul. Dar văd că nici măcar nu eşti în stare să ţii de
    crengile astea subţirele! Asta să-ţi fie oare toată puterea?
    — Că prost mai eşti! îi răspunse croitoraşul. N-am făcut decât să sar peste
    el! Ia încearcă şi tu!  Uriaşul sări şi el peste pom, dar îşi prinse un picior între
    crăcile cireşului şi căzu cât era de lung.
    Tocmai atunci se nimeri să treacă prin preajmă şi caleaşca regelui.
              — Bună treabă ai făcut, flăcău! îi zise regele. Care va să zică, l-ai prins pe
    uriaşul cel rău! 
    Regele îi dărui un sac cu galbeni şi îi oferi şi o slujbă pe măsură la palat.
    Toată lumea află de vitejia croitoraşului care-l prinsese pe uriaş. Şi de atunci nici
    că mai cuteză cineva caute pricină...

    S-ar putea să vă placă și