2.

Factorii ce favorizează comportamentul etic Comportamentul etic, atât în societate, cât şi în

 Legislaţia de stat care orientează, atât la nivel individual, cât şi organizaţional, spre îndeplinirea unor
legi care sunt reglementate de stat. Legislaţia de stat apără drepturile cetăţenilor ţării respective, dar
stipulează şi obligaţiile lor, menţionând, totodată, că încălcarea legislaţiei de stat este pedepsită în
conformitate cu articolul şi alineatul respectiv din lege.

 Codul deontologic sau codul de etică poate fi definit în diferite

moduri:

1) un ansamblu de precepte, prescripţii de conduită pentru diverse

aspecte ale valorii morale de drept, socioprofesionale;

2) o declaraţie formală care constituie un ghid etic pentru modul

în care oamenii dintr-o organizaţie trebuie să acţioneze şi să ia decizii;

3) un ghid al practicilor de afaceri care direcţionează comportamentele umane individuale şi de grup;

4) un document formal care statuează normele şi credinţele, reflectă valorile obiective şi principiile
promovate de o firmă, reflectând

gradul de cultură al firmei.

Exemple de documente cu rol de reglementare: Codul lui Hammurabi (sec. XVIII-XVII), aparţinând
Regatului vechi babilonian, reprezentă o culegere de legi; Codul lui Manuc (sec. XIII-XVI) din India antică
era un ansamblu de legi civile şi religioase; Decalogul sau cele 10 porunci din Vechiul testament (sec. XI
î.Ch.), relevate lui Moise pe Muntele Sinai; Jurământul lui Hipocrat (sec. V-IV) etc. Majoritatea codurilor
etice identifică comportamentele scontate în cadrul relaţiilor sociale, recomandă evitarea acţiunilor
improprii şi ilegale în munca desfăşurată şi recomandă relaţii bune cu clienţii. În majoritatea sondajelor
de opinie adresate firmelor care au coduri etice scrise, întrebările vizează în special aspecte legate de:
diversitatea forţei de muncă, practici ca mituirea şi înşelăciunea, susţineri ale partidelor politice,
onestitatea înregistrărilor contabile, relaţiile cu clienţii/ furnizorii, confidenţialitatea informaţiilor.

Un cod etic formulează idealuri, valori şi principii după care este

guvernată o organizaţie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice

29abordează aşa probleme, cum ar fi: conflictele de interese, concurenţii,

caracterul privat al informaţiilor, oferirea cadourilor etc.

Un cod de etică trebuie să prevadă:

- modul în care membrii unei organizaţii să acţioneze într-o

situaţie dată;

- modul în care membrii organizaţiei ar trebui să gândească şi să

se comporte;

- probleme cum ar fi: conflicte de interese, concurenţă, caracterul

privat al informaţiilor, oferirea cadourilor, oferirea/primirea

sponsorizărilor politice;
- concurenţa dintre membrii unei profesiuni;

- conflictele dintre membri;

- relaţiile dintre profesionişti şi clienţi, consumatori, surse de

aprovizionare sau beneficiari;

- relaţiile angajaţilor cu superiorii;

- relaţiile dintre practicieni şi specialişti într-o profesiune etc.

Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese

în mediul intern şi în relaţiile externe ale organizaţiei respective, statuarea unor principii şi cerinţe care
să-i facă pe manageri mai sensibili

la problemele etice. Ele nu conţin precepte pur teoretice, ci stabilesc

semnificaţii practice, utile pentru toţi membrii organizaţiei. Aceasta nu

înseamnă că un cod de etică asigură automat un comportament moral

sau că poate acoperi toate situaţiile întâlnite în viaţa organizaţională.

Limita de acţiune a codurilor etice constă în formularea lor în termeni

generali tocmai pentru că, la început, managerii şi subordonaţii lor se

află în incapacitatea de a identifica toate problemele etice care pot

apărea. Universităţile şi-au creat propriile coduri deontologice.

În acest sens, Vl.Guţu, prof. univ., a elaborat Codul deontologic

universitar - factor al integrităţii academice, în care a propus pentru

profesia de cadru didactic un al treilea model ,,simbolul autorealizării

depline pe plan moral şi profesional”.

Principalele caracteristici ale unui cod de etică sunt:

• să fie riguroase, să prevadă clar idealurile şi/sau obligaţiile;

• nu trebuie folosite în interes propriu; nu vor servi unei profesiuni

în defavoarea interesului public;

• trebuie să protejeze interesul public;

• să fie specifice şi oneste;

30• trebuie să prevadă şi pedepse, penalizări;

• trebuie să stabilească anumite priorităţi, adică adevăratele valori

ale firmei;

• să provină de la o autoritate legitimă;

• să nu contravină altor legi (ex. Constituţia);

• să fie posibile din punct de vedere fizic şi moral;

Problemele creării unor astfel de coduri sunt de tipul: cum ar putea să coexiste bine şi armonios într-o
anumită instituţie sau organizaţie, indiferent de credinţele religioase, de principiile şi obişnuinţele

morale ale fiecăruia dintre noi?

Elaborarea codurilor se face, de obicei, în echipă. Obiectivele

organizaţiei sunt stabilite de către conducere. Tot conducerea numeşte,

de regulă, un colectiv de lucru. Acest colectiv pune în comun valorile

împărtăşite de membri, informaţii despre coduri similare cu obiective

similare.

Normele, credinţele sunt în general propuse, discutate şi definite

de manageri şi un colectiv de lucru, iar apoi publicate şi distribuite

angajaţilor, ţinându-se cont de nevoile şi specificul organizaţiei.

Specialiştii în domeniu fac următoarele sugestii legate de felul în

care poate să fie scris un bun cod de etică pentru o anumita profesie:

a)Obiectivele trebuie formulate în mod clar, astfel încât să existe

siguranţa că ele vor fi susţinute şi de către ceilalţi. Echipa de elaborare

a codului etic trebuie să se asigure în mod particular de acceptul conducerii;

b) Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea şi

introducerea codului;

c) Conştientizarea costurilor de implementare a codului

şi previzionarea acestor costuri pe termen scurt şi lung;

d) Codul trebuie să fie deschis spre schimbări dacă apar

situaţii noi;

e) Codul trebuie orientat către problemele cu care se

confruntă profesia pentru care se realizează codul;

f) Codul trebuie să ia în considerare în mod corect

legislaţia şi reglementările aplicate profesiei pentru care se

31realizează codul;

g) Echipa trebuie să consulte un jurist pentru partea de

acoperire legală a codului;

h) Referitor la felul în care trebuie promovat codul şi

influenţaţi angajaţii şi clienţii, este recomandat sfatul

experţilor;
i) Codul nu trebuie să creeze celorlalţi aşteptări

nerealiste;

j) Exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple şi

clare, fără expresii sau cuvinte tehnice, de specialitate;

k) Managerul trebuie să-şi asume personal obiectivitatea

şi responsabilitatea codului;

l) Managerul trebuie să aleagă pe cineva care să administreze

competent şi integru codul etic.

Modul în care codul etic este transpus în practică rămâne, până la

urmă, la latitudinea managerilor şi a subordonaţilor. Codul etic

rămâne valabil dacă toţi membrii organizaţiei îl respectă; când

managerul nu acordă importanţă acestuia, cu siguranţă nici angajaţii

nu vor urma prevederile sale.

De obicei, difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri:

• mese rotunde de sensibilizare,

• anunţarea codului în preliminariile concursului de angajare,

• anexarea codului la contractul de muncă şi semnarea unei adeziuni.

În privinţa obiectivelor unui cod, există un consens de opinii că

prin formalizarea etică se încearcă promovarea virtuţilor şi valorilor

profesionale. Pe lângă acest deziderat, S.Mercier a remarcat şi alte

obiective:

• încheierea unui contract moral între beneficiari şi organizaţie, respectiv între cei care fac parte din
aceeaşi organizaţie;

• protejează organizaţia de comportamente necinstite sau oportuniste;

• promovează o imagine pozitivă a organizaţiei;

• oferă un mijloc de reglementare a adeziunii şi a devotamentului

colaboratorilor;

• creează (ca şi cultura organizaţională) sentimentul de unicitate şi

apartenenţă pentru membrii grupului;

32• indică un angajament de principiu al managerilor;

• relaţii contractuale ce se bazează pe încredere şi responsabilitate;

• ghidează comportamentul în caz de dileme etice.

Avantajele elaborării codurilor de etică:

- încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal;

- pot oferi un ghid pentru persoanele tinere care intră în profesiune;

- pot constitui bazele unei acţiuni disciplinare împotriva

abaterilor;

- poate fi un mijloc de aliniere la normele profesiunii a celor ce

se abat de la ele;

- ajută la rezolvarea eficientă a problemelor de discriminare, a

dilemelor etice în general;

- este un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizaţii;

- creşte loialitatea şi implicarea conducerii şi a salariaţilor;

- are loc îmbunătăţirea selecţiei, formării, promovării personalului etc.;

- sporeşte încrederea şi cooperarea în echipă: iniţiativele personale se îndreaptă către interesul general;

- deciziile adoptate vizează dreptatea, eficienţa şi nediscriminarea

etc.