EDITORI

MARIA OROIAN ELENA-CRISTINA BERARIU

CONFERINȚA NAȚIONALĂ

„PROVOCĂRI EDUCAȚIONALE ÎN CONTEXTUL

DEZVOLTĂRII DURABILE”

25 NOIEMBRIE, 2019

ORGANIZATĂ de

UNIVERSITATEA „DIMITRIE CANTEMIR”

din Tîrgu Mureş

Editura RISOPRINT
Cluj-Napoca • 2019

1
2
 Comitetul ştiinţific:

Conf. univ. dr. ing. ALEXANDRU-BOGDAN

MURGU,
Preşedintele Consiliului de Administraţie al
Universităţii „Dimitrie Cantemir” Tîrgu-Mureş
Prof. univ. dr. TEODOR BODOAŞCĂ,
Preşedintele Senatului Universităţii „Dimitrie
Cantemir” Tîrgu-Mureş
Rector Prof. univ.dr. MIRCEA SIMIONESCU
Prorector ştiinţific Conf. univ. dr. DOINA DAVID
Prorector didactic Conf. univ. dr. ing. VALENTIN
FLORIN CIOTEA
Decan Prof. univ.dr. BRÎNDUŞA GOREA
Decan Prof. univ.dr. CAMELIA STANCIU
Decan Conf. univ.dr. RAMONA RAŢIU
Decan Prof. univ.dr. IOAN RUS
Conf. univ.dr. MARIA OROIAN
Lect.univ.dr. SORINA-MIHAELA BĂLAN
Lect.univ.dr. IANCU MIRUNA
Lect. univ.dr. ALINA SOLOVĂSTRU
Lect.univ.dr. CRISTINA-ELENA BERARIU
Asist. univ.dr. ANCA NEMEŞ
Asist. univ.dr. IOANA TONCEAN-LUIERAN

3
4
 CUPRINS

SECȚIUNEA DREPT........................................................................................................... 9
OPINII PRIVIND DURATA PROTECȚIEI JURIDICE A DREPTURILOR SUBIECTIVE DE AUTOR ÎN
REGLEMENTAREA LEGII NR. 8/1996 PRIVIND DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE
.........................................................................................................................................11
Prof. univ. dr. Teodor Bodoașcă,...................................................................................11
ACTUALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE ÎN CERCETAREA ACTULUI ADMINISTRATIV.......................26
Conf. univ. dr. Emilia Lucia Cătană,...............................................................................26
ASPECTE REGLEMENTATE DE NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ ŞI NOUL COD DE
PROCEDURĂ FISCALĂ ÎN MATERIA CONTRACTULUI DE ARENDARE REFERITOARE LA
URMĂRIREA SILITĂ A FRUCTELOR NECULESE ŞI A RECOLTELOR PRINSE DE RĂDĂCINI[1].
.........................................................................................................................................34
Conf. univ.dr. Puie Oliviu,..............................................................................................34
ASPECTE REFERITOARE LA EFECTELE DIVORŢULUI CU PRIVIRE LA RAPORTURILE
NEPATRIMONIALE DINTRE SOŢI.......................................................................................41
Lect. univ. dr. Oana-Voica Nagy,...................................................................................41
PRINCIPIUL INTERESULUI SUPERIOR AL COPILULUI ÎN REGLEMENTĂRILE REFERITOARE LA
PROTECȚIA ACESTUIA.......................................................................................................45
Lect. univ. dr. Ioana-Raluca Toncean-Luieran,..............................................................45
SUSPENDAREA DE DREPT A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ............................52
Lector univ. dr. Ribana Conț,.........................................................................................52
CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA SECRETUL PROFESIONAL MEDICAL...................................63
Lect. univ. dr. Natalia Saharov,.....................................................................................63
ASPECTE GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR
CE DECURG DIN REALIZAREA UNUI DESEN SAU MODEL..................................................74
Asist. univ. drd. Șulea Ionela Cecilia..............................................................................74
DETENȚIA CLERULUI GRECO-CATOLIC ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST. STUDIU DE CAZ
– ”PROCESUL LOTULUI DE LA TÎRGU MUREȘ”..................................................................82
Conf.univ.dr. Călin-Valentin Florea,...............................................................................82
SECȚIUNEA ȘTIINȚE ECONOMICE....................................................................................95
REGULAMENTUL GENERAL PRIVIND PROTECTIA DATELOR, DE LA TEORIE LA PRACTICĂ. 96
Lector univ dr. Ioan Moldovan,......................................................................................96
Lector univ dr. Sorina-Mihaela Bălan,...........................................................................96
ASPECTE PRIVIND MĂSURAREA PERFORMANȚELOR CU AJUTORUL TABLOULUI DE BORD
.......................................................................................................................................105
Dr. Ioana Cristina Circa (Buzduga)..............................................................................105
CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND FINANTAREA SPITALELOR PRIN METODA DRG.......113
Lect.univ.dr. Alina Nicoleta Solovastru,.......................................................................113
SECȚIUNEA GEOGRAFIA TURISMULUI...........................................................................121
MODIFICĂRI ÎN STRUCTURA ETNICĂ A POPULAȚIEI JUDEȚULUI MUREȘ (1850-2011)....122

5
 Conf.univ.dr Ramona Flavia. Rațiu,.............................................................................122
Asist. univ. dr. Talita Pascu,........................................................................................122
Dr. Dumitru Lucian Moldovan,....................................................................................122
STAREA DE SĂNĂTATE ȘI CARACTERISTICILE GEODEMOGRAFICE ALE POPULAȚIEI DIN
ROMÂNIA.......................................................................................................................133
Conf.univ.dr. Ramona Ratiu,.......................................................................................133
Lector.univ.dr. Ramona Diana Feier,...........................................................................133
Lector univ.dr. Sorana Maria Bucur,...........................................................................133
DEȘEURILE ÎN ECONOMIA CIRCULARĂ. ASPECTE COMPARATIVE ROMANIA – U.E.........144
Conf.univ.dr. OROIAN MARIA,.....................................................................................144
EVALUAREA ELEMENTELOR GEOLOGICE ŞI GEOMORFOLOGICE ALE GLĂMEIA -
IMPLICAŢII ÎN PROTECŢIE, EDUCAŢIE ŞI TURISM............................................................151
Lect.univ.dr. RADU NEGRU,.........................................................................................151
Studentă ROBERT KAROLY HAJNAL,............................................................................151
SECȚIUNEA MEDICINĂ DENTARĂ..................................................................................161
MODERN TEACHING METHODS FOR DENTAL STUDENTS...............................................162
Lector univ.dr. Ramona Feier,.....................................................................................162
Lector univ.dr. Sorana Bucur,......................................................................................162
Conf.univ.dr. Ramona Flavia Ratiu,.............................................................................162
Student Dragos Sulea,.................................................................................................162
Conf.univ.dr. Cristina Dascalu,....................................................................................162
DIFFERENCES BETWEEN URBAN AND RURAL DENTISTRY IN OUR COUNTRY.................170
Lect.univ.dr. Sorana-Maria Bucur,..............................................................................170
Lect.univ.dr. Ramona Feier,.........................................................................................170
Conf.univ.dr. Ramona-Flavia Rațiu,.............................................................................170
Student Dorin Cocoș....................................................................................................170
KINETOPROFILAXIA DURERII LOMBARE JOASE LA FEMEIA ÎNSĂRCINATĂ......................175
Lector.dr. Papp Enikő Gabriela,...................................................................................175
Lector dr. Bakó Alíz Tünde,..........................................................................................175
Sudentă Burian (Câmpian) Sorina Elena,....................................................................175
ASPECTE ALE PREDĂRII ȘTIINȚELOR BIOLOGICE LA FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ,
UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR, TÎRGU MUREȘ....................................................187
Lector univ.dr. Petru-Vasile Istrate..............................................................................187
SECȚIUNEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI..........................................................197
CORELATE PSIHOLOGICE ALE SINDROMULUI DEFICITULUI DE ATENŢIE ŞI
HIPERACTIVITATE LA COPILUL DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ............................................198
Prof.univ.dr. Camelia Stanciu,.....................................................................................198
Psih. Anamaria Borgovan,...........................................................................................198
Conf.univ.dr. Speranţa Popescu,.................................................................................198
ANALIZA MOTIVAŢIEI LA LOCUL DE MUNCĂ ŞI IMPORTANŢA MANAGERULUI ÎN
MOTIVAREA ANGAJAŢILOR............................................................................................205
Prof. univ.dr. Mihaela Stoica,......................................................................................205
Pui Carmen – Andreea,................................................................................................205
OBIECTIVUL CALITATII – AUDITUL RESURSELOR UMANE...............................................217
Psiholog principal Nilca Ștefania Diana,......................................................................217

6
 PERSPECTIVE PRIVIND INCLUZIUNEA SOCIALĂ ȘI EDUCAȚIONALĂ A PERSOANELOR CU
NEVOI SPECIALE.............................................................................................................229
Prof.univ.dr.Elena-Adriana Tomulețiu,........................................................................229
CHALLENGES OF TEACHING ROMANIAN AS A FOREIGN LANGUAGE..............................235
Lector univ.dr. Anca Maria Slev,..................................................................................235
Lector univ.dr. Cristina Berariu,...................................................................................235
LUMEA LECTURII DIN PERSPECTIVA DIMENSIUNII DE GEN............................................241
Profesor Ioana Cristina Rusu,......................................................................................241
PROPUNERE PENTRU DEZVOLTAREA UNUI CURS DE LIMBA ROMÂNĂ CA LIMBĂ STRĂINĂ
.......................................................................................................................................250
Lecor univ.dr. Cristina Berariu,....................................................................................250
Lector univ.dr.. Anca Nemeș,.......................................................................................250
THE LANGUAGE OF TOURISM AND ITS FOUR THEORETICAL PERSPECTIVES:
AUTHENTICITY, STRANGERHOOD, PLAY AND CONFLICT................................................256
Asist.univ.dr. Raluca Emilia Moldovan,.......................................................................256
Lector univ.dr. Elena Cristina Berariu,.........................................................................256
STEM ŞI STEAM, O NOUĂ PARADIGMĂ ÎN EDUCAŢIE.....................................................264
Conf.univ.dr. Doina David,...........................................................................................264
SECȚIUNEA CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ STUDENȚEASCĂ....................................................273
CONSIDERAȚII PRIVIND PROCEDURA ADMINISTRATIVĂ PREALABILĂ DIN CONTENCIOSUL
ADMINISTRATIV DIN PRESPECTIVA MODIFICĂRILOR ADUSE PRIN LEGEA NR. 212/2018
.......................................................................................................................................274
Studentă Șanta Dorina,...............................................................................................274
Coordonator: Conf. univ. dr. Emilia Lucia Cătană,......................................................274
DEONTOLOGIA FUNCŢIONARULUI PUBLIC -VALOARE A ETICII ŞI INTEGRITĂŢII ÎN
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ...............................................................................................283
Studentă Cojocariu Lăcrămioara,................................................................................283
Coordonator: Conf. univ. dr. Emilia Lucia Cătană,......................................................283
EFECTUL PUNGILOR DIN PLASTIC ASUPRA MEDIULUI....................................................289
Studentă Balind Andreea,............................................................................................289
Coordonator: Lect.univ.dr.Murar Ribana ,..................................................................289
DREPTUL FAMILIEI. EFECTELE CĂSĂTORIEI.....................................................................311
Studentă: Muntean (Căbuz) Maria Zamfira................................................................311
Coordonator: Asist. univ. drd. Șulea Ionela Cecilia......................................................311
EUTANASIA: COORDONATE INTERDISCIPLINARE ALE UNEI PRACTICI CONTROVERSATE319
Masterand Stan (Truța) Mariana-Monica,..................................................................319
Coordonator: Prof. univ. dr. Brîndușa Gorea...............................................................319
JUSTIŢIE RESTAURATIVĂ ŞI MEDIEREA CONFLICTELOR. ROLUL ISTORIC AL BISERICII ÎN
SOLUȚIONAREA CONFLICTELOR.......................................................................................324
Studentă: Runcan(Pop) Corina....................................................................................324
Coordonatori: Prof.univ.dr. Gorea Brînduşa,...............................................................324
Lector univ.dr. Nagy Oana,..........................................................................................324
DREPTUL MEDIULUI.ROŞIA MONTANĂ..........................................................................329
Studentă Căbuz Maria Zamfira,..................................................................................329
Studentă Cojocaru Lăcrămioara ,................................................................................329
Coordonator: Lect. univ. dr. Murar Ribana-Ileana ,....................................................329

7
OARE CHIAR VREA O HOLOGRAMĂ SĂ FIE SOȚIA MEA?................................................342
Student Papai Istvan Alex,...........................................................................................342
Coordonator: Lect. univ. dr. Oana Voica Nagy,...........................................................342
„STOP BULLYING-ULUI”- PROIECT EDUCATIONAL DESFĂȘURAT CU SPORTIVII CENTRULUI
NAȚIONAL DE PREGĂTIRE AI FEDERAȚIEI ROMÂNE DE FOTBAL....................................352
Student Flaviu Somfalean,...........................................................................................352
Coordonator: Lector univ. dr. Sorina-Mihaela Bălan,.................................................352
DEZVOLTAREA IDENTITĂŢII POZITIVE ŞI A STIMEI DE SINE LA COPIII ROMI....................359
Student Flaviu Somfalean,...........................................................................................359
Studentă Mirela Irina Pasca (Hojda)...........................................................................359
Coordonator: Lector univ. dr. Sorina-Mihaela Bălan,.................................................359
EVALUAREA PROIECTUL EDUCATIONAL „TREASURE HUNT – VÂNĂTOAREA DE COMORI”
IMPLEMENTAT CU SUCCES.............................................................................................368
Masterand ACI, anul II, prof. Gabriela Șandru,...........................................................368
Coordonator: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan,..................................................368
EVALUAREA PROIECTULUI EDUCAȚIONAL ,,MINTE SĂNĂTOASĂ ÎNTR-UN MEDIU CURAT”
.......................................................................................................................................380
Masterand ACI, anul II: prof.înv.primar Bianca-Minodora Teth................................380
Coord.: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan............................................................380
DEMERSURI PSIHOPEDAGOGICE ALE PROFESORILOR ŞI PSIHOLOGILOR MUREŞENI ÎN
IMPLEMENTAREA PROIECTELOR EDUCAŢIONALE PRIVIND LUPTA ÎMPOTRIVA
TRAFICULUI DE PERSOANE.............................................................................................389
Masterand ACI, anul II: consilier educativ psih. Laura FILIP,......................................389
Coord.: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan,...........................................................389
SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ANGLIA.......................................................................393
Masterand ACI, anul II Raluca- Nicoleta Adam (Dulan),.............................................393
Coordonator: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan,..................................................393
DIAGNOZA SATISFACȚIEI ÎN MUNCĂ..............................................................................401
Studentă Gros Molnar Anca Maria.............................................................................401
Coordonator: Prof. univ.dr. Mihaela Stoica.................................................................401
EDUCAȚIA SPORTIVĂ ȘI ROLUL PSIHOLOGULUI SPORTIV...............................................411
Student Matei Ionuț-Claudiu,......................................................................................411
Coordonator: Prof.univ.dr. Elena-Adriana Tomulețiu.................................................411
FLOODS – NATURAL DISASTERS.....................................................................................415
Student Ogrean Florin,................................................................................................415
Coordonator: Lect.univ.dr. Marius Cigher,..................................................................415
MUZEUL DE ISTORIE DIN SIGHISOARA, ANALIZA TURISTICA 2015-2018........................419
Student Notar Pascu Cornel Ioan,...............................................................................419
Coordonator: Lector dr. Adriana Henning,..................................................................419
POLITICI DE BUNE PRACTICI ÎN LANȚURILE HOTELIERE. STUDIU DE CAZ
INTERCONTINENTAL HOTELS GROUP............................................................................427
Studentă Mihăescu Roxana-Dumitrița,.......................................................................427
Coordonator: Conf. univ. dr. Maria Oroian.................................................................427

8
SECȚIUNEA DREPT

9
 OPINII PRIVIND DURATA PROTECȚIEI JURIDICE A
DREPTURILOR SUBIECTIVE DE AUTOR ÎN
REGLEMENTAREA LEGII NR. 8/1996 PRIVIND
DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE 1

Prof. univ. dr. Teodor Bodoașcă,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

Abstract: OPINIONS CONCERNING THE DURATION OF THE LEGAL

PROTECTION OF SUBJECTIVE RIGHTS BY THE AUTHOR IN REGULATION OF
LAW NO. 8/1996 ON THE COPYRIGHT AND THE RELATED RIGHTS
Analysis of the provisions of Chapter V (art. 27-34) within Part I (General
Provisions) of Law no. 8/1996 on copyright and related rights, dedicated to the
"duration of copyright protection", denotes the perpetuation of normative solutions
insufficiently processed logically - legally, with real potential to generate different
interpretations and which obviously demands the intervention of the legislator for
their elimination. .
Alarming is the fact that the relatively numerous provisions of this
Chapter, which regulate the duration of the legal protection of copyright, are not
correlated with other provisions of Law no. 8/1996 are either gaps or include
various normative obscurities.
The analysis of all these aspects is followed by the substantiation of
some proposals of law ferenda.

Keywords: copyright, moral rights of author, patrimonial rights of author,

duration of legal protection of copyright.

1. Preliminarii. Fără să intrăm în detalii, subliniem că, în condițiile

Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe 2, realizarea unei
1
Subliniez că unele dintre aceste aspecte le-am semnalat încă din anul 2009, pe
calea studiului Contribuții la studiul reglementărilor legale referitoare la definirea
noțiunii drepturilor de autor și la durata protecției juridice a acestora, publicat în
„Dreptul” nr. 9/2009 și culegerea Studii de dreptul proprietății intelectuale, Editura
Universul Juridic, București, 2018, p. 49 și urm.
2
Legea nr. 8/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60
din 26 martie 1996 și, apoi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
489 din 14 iunie 2018, fiind ulterior modificată și completată). Brevitatis causa, pentru
evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor,în cadrul studiului, referirile la textele Legii
nr. 8/1996 se vor face, de regulă, fără indicarea actului normativ.

10
opere conferă autorului sau altor persoane prevăzute de lege unele drepturi
morale și patrimoniale specifice3.
În concret, art. 10 din Legea nr. 8/1996 evocă următoarele drepturi
morale recunoscute autorului (art. 10): de a decide dacă, în ce mod şi când
va fi adusă opera la cunoştinţă publică [lit. a)]; de a pretinde recunoaşterea
calităţii de autor al operei [lit. b)]; de a decide sub ce nume este adusă opera
la cunoştinţă publică [lit. c)]; de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de
a se opune oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri aduse operei [lit. d)];
de a retracta opera [lit. e)].
De asemenea, Legea nr. 8/1996 recunoaște autorului dreptul
patrimonial de a decide sau nu utilizarea operei (art. 12) și dreptul de suită
(art. 24). În situația în care autorul a decis utilizarea operei, acesta
beneficiază, în condițiile art. 13, de unele drepturi distincte, subsecvente
dreptului de utilizare, de a autoriza sau interzice: reproducerea operei [lit. a)];
distribuirea operei [lit. b)]; importul în vederea comercializării pe piaţa
internă a copiilor după operă, realizate cu consimţământul autorului [lit. c)];
închirierea operei [lit. d)]; împrumutul operei [lit. e)]; comunicarea
publică, direct sau indirect a operei [lit. f)]; radiodifuzarea operei [lit. g)];
transmiterea prin cablu a operei [lit. h)]; realizarea de opere derivate [lit.
i)].
În context, facem precizarea că drepturile prevăzute de art. 10, 12,
13 și 24 din Legea nr. 8/1996 sunt drepturi obiective, care se subiectivează
prin realizarea de către autor a unei opere.
Evident, drepturile obiective de autor durează atâta timp cât acestea
sunt recunoscute de lege. În acest sens, pot fi aduse ca argument juridic
dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție. Astfel, în temeiul acestora,
„cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin
Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea”. Din
moment ce drepturile obiective sunt apanajul legiuitorului, din punct de
vedere juridic este imposibilă transmiterea lor pe calea actelor juridice.
În schimb, de principiu, drepturile subiective se nasc în momentul în
care drepturile obiective corespunzătoare sunt exercitate de către titularii
lor. De asemenea, de principiu, drepturile patrimoniale subiective pot fi
transmise prin acte juridice, iar cele nepatrimoniale sunt netransmisibile prin
acte juridice inter vivos sau mortis causa.
În acord cu cele exprimate în doctrină, subliniem că exercițiul
drepturilor morale subiective de autor sunt supuse principiului perpetuității.

3
Pentru analize aprofundate a reglementărilor consacrate drepturilor de autor, a se
vedea: T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, Dreptul proprietății intelectuale, Ediția a III-a,
revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2015, p. 39 și urm.; B.
Florea, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universul Juridic, București, 2011, p.
62 și urm.; V. Roș, Dreptul proprietății intelectuale, Vol. I, Dreptul de autor,
drepturile conexe și drepturile sui-generis, Editura C. H. Beck, București, 2016, p.
266 și urm.

11
În schimb, cele patrimoniale sunt guvernate de principiul duratei limitate în
timp4.

2. Momentul iniţial al protecţiei drepturilor subiective de autor.

Indiferent că sunt morale sau patrimoniale, drepturile subiective de autor sunt
protejate juridic, de principiu, chiar din momentul realizării operei 5. În acest
sens, art. 27 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 prevede că „dreptul de autor
asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice se naşte din momentul
creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare”. Acest
principiu se degajă, implicit, şi din dispoziţiile art. 1 alin. (2), conform cărora
„opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată, independent de
aducerea ei la cunoştinţă publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar
neterminată”.
Facem precizarea că principiul prevăzut de art. 27 alin. (1) este
incident pentru „fiecare componentă”, în situația în care opera este creată,
într-o perioadă de timp, în părți, serii, volume și în alte forme de dezvoltare
creativă, conform alin. (2) din cuprinsul aceluiași articol.
3. Durata protecţiei juridice a drepturilor subiective morale de autor.
De principiu, drepturile subiective de autor, indiferent că sunt morale
sau patrimoniale, aparțin autorului. În acest sens, sunt lipsite de echivoc
dispozițiile art. 1 alin. (1) teza a II-a, iar pentru drepturile morale și
prevederile art. 10.
Cu toate acestea, Legea nr. 8/1996 reglementează unele situații
particulare în care aceste drepturi sunt dobândite de alte persoane fizice
decât autorul sau chiar de unele persoane juridice. Fără să dezvoltăm,
evocăm cazurile prevăzute de art. 6 alin. (2) și art. 28 alin. (2).
Neîndoielnic, în timpul existenței sale ca subiect de drept, titularul
acestor drepturi subiective, indiferent că este autorul sau o altă persoană
fizică sau juridică, are și exercițiul lor.
În cazul drepturilor morale de autor, art. 11 alin. (1) instituie principiul
inalienabilității lor. În concret, potrivit acestui text, „drepturile morale nu pot
face obiectul vreunei renunţări sau înstrăinări”. Observăm formularea
impersonală a textului citat, împrejurare care susține concluzia că acest
principiu este incident indiferent de persoana care a dobândit drepturile
respective, autorul sau o altă persoană fizică sau chiar una juridică.
Prin excepţie de la principiul inalienabilității drepturilor subiective
morale de autor, potrivit art. 11 alin. (2), „după moartea autorului, exerciţiul
drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite prin moştenire,
potrivit legislaţiei civile, pe durată nelimitată” (teza I). „Dacă nu există
moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune
colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului

4
A se vedea B. Florea, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universul Juridic,
București, 2011, p. 91.
5
Prin realizarea de opere, persoana fizică își exercită „libertatea creațiilor de orice
fel”, recunoscută de art. 30 alin. (1) din Constituție.

12
cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creaţie” (teza
a II-a).
În legătură cu dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 găsim
de cuviință să facem unele sublinieri particulare.
În primul rând, într-o logică juridică elementară, considerăm că
prevederile art. 11 alin. (2) vizează situația în care, în timpul vieții autorului,
cele trei drepturi morale au aparținut și au fost exercitate de către acesta.
Numai așa se explică de ce textul analizat se referă exclusiv la autor și la
transmiterea acestor drepturi la decesul lui.
În al doilea rând, referirea restrictivă a textului la „decesul autorului”
susține convingător concluzia că dispozițiile art. 11 alin. (2) nu sunt
incidente în situația în care titulară a drepturilor subiective morale prevăzute
de art. 10 lit. a, b) și d) este o altă persoană fizică decât autorul sau chiar o
persoană juridică6. Practic, în asemenea cazuri, încetarea calității de subiect
de drept a titularului dreptului de autor determină încetarea atât a drepturilor
morale de autor, ca atare, cât și a exercițiului lor. Sub acest aspect,
considerăm că dispozițiile art. 11 alin. (2) sunt lacunare, iar aplicarea lor
practică pune rezonabil problema ca, după încetarea calității de subiect de
drept a titularului, divulgarea operei, calitatea de autor și integritatea operei
să rămână la discreția oricărei persoane.
În al treilea rând, în temeiul art. 11 alin. (2), într-o interpretare per a
contrario, la decesul autorului se sting toate drepturile morale de autor,
precum și exercițiul drepturilor prevăzute de art. 10 lit. c) și e). Această
interpretare este susținută și de principiul inalienabilității drepturilor morale de
autor, prevăzut de art. 11 alin. (1). Deci, supraviețuiește morții autorului doar
exercițiul drepturilor morale prevăzute de art. 10 lit. a), b) și d). Practic, art. 11
alin. (2) pune în operă o situație juridică inedită, în sensul că, deși drepturile,
ca atare, se sting, ele sunt exercitate, totuși, de alte persoane fizice decât
autorul sau de către persoane juridice.
În al patrulea rând, de principiu, se pune problema fundamentului
logico – juridic al dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În opinia
noastră, această soluție normativă are menirea de a asigura, după decesul
autorului, mijloace juridice necesare pentru conservarea calității lui de autor,
respectarea integrității operei și a deciziei acestuia de a aduce sau nu opera
la cunoștință publică. Într-adevăr, ține de domeniul logicii juridice elementare
faptul că, în lipsa perpetuității exercițiului acestor drepturi, decizia autorului de
a divulga sau nu opera, calitatea lui de autor și integritatea operei rămân la
discreția oricărei persoane. Practic, în virtutea prerogativelor conferite de
exercițiul acestor drepturi, persoanele fizice sau juridice care le dobândesc,
fără a dobândi calitatea de autor, au posibilitatea legală de a acționa, inclusiv
6
Pentru distincția dintre „autor” și „titularul dreptului de autor”, a se vedea art. 3 alin.
(1), respectiv alin. (2) și (4) din Legea nr. 8/1996. Pentru o critică a acestei distincții
legale, a se vedea T. Bodoașcă, Opinii privind autorul, subiectul și titularul dreptului
de autor, precum și utilizatorul în reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe, în Volumul Conferinței Controverse în proprietatea
intelectuală, Editura Universul Juridic, București, 2019, p. 7-17.

13
în justiție, pentru respectarea de către terți a deciziei autorului privind
divulgarea operei, a calității acestuia de creator al operei și a integrității
operei. În esență, cel care a creat opera rămâne autor și încetarea de a mai fi
subiect de drept. Altfel spus, calitatea de autor al unei opere supraviețuiește
persoanei care a creat-o.
În al cincilea rând, într-o evidentă contradicție cu principiul ubi eadem
est ratio, eadem solutio esse debet, finalitatea normativă prezentată nu este
posibilă în situația în care titulară a celor trei drepturi morale este o altă
persoană fizică decât autorul sau o persoană juridică.
În al șaselea rând, în cazul transmiterii exercițiului celor trei drepturi
morale pe calea moștenirii, ne aflăm în prezența unei excepții de la regula din
dreptul comun, prevăzută de art. 953 C. civ., conform căreia „moștenirea este
transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai
multe persoane în ființă”. Facem precizarea că, în temeiul art. 31 alin. (1) C.
civ., patrimoniul persoanei fizice sau juridice „include toate drepturile și
obligațiile ce pot fi evaluate în bani și aparțin acesteia”. Per a contrario, în
dreptul comun, pe calea moștenirii nu se transmit drepturi neevaluabile în
bani.
În al șaptelea rând, exerciţiul acestor drepturi poate fi transmis pe
calea moștenirii testamentare şi unor persoane juridice, care nu au calitatea
de organisme de gestiune colectivă. Într-adevăr, textul analizat, referindu-se
fără distincţie la „moştenire”, permite atât moştenirea legală, cât şi cea
testamentară. Evident, în cazul moştenirii testamentare, titularul drepturilor
are posibilitatea să dispună în favoarea oricărei persoane, indiferent că este
fizică ori juridică.
În al optulea rând, în lipsa de moştenitori sau a unui organism de
gestiune colectivă mandatat de autor să-i administreze drepturile ori a unui
organism de gestiune în domeniul de creaţie al operei, exerciţiul acestor
drepturi se stinge în momentul decesului autorului. În acest caz, nu pot fi
incidente dispoziţiile art. 963 alin. (3) C. civ., în sensul că exerciţiul drepturilor
respective s-ar cuveni comunei, oraşului sau municipiului, deoarece acest
text se referă la „patrimoniul defunctului” care, după cum s-a precizat anterior,
nu cuprinde și drepturi neevaluabile în bani. Practic, se ajunge la aceiași
consecință juridică din situația în care titulară a acestor drepturi este o altă
persoană fizică decât autorul ori o persoană juridică.
Pentru motivele prezentate, considerăm oportun ca, de lege ferenda,
dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 să fie reformulate, în sensul
că, „după moartea autorului sau titularului drepturilor de autor, exerciţiul
drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) şi d) se transmite succesorilor, în
condițiile legii, pe durată nelimitată” (teza I). „Dacă nu există succesori,
exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a
administrat drepturile autorului ori titularului drepturilor de autor sau, după
caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv
de creaţie” (teza a II-a). „În lipsă de succesori sau de organism de gestiune

14
colectivă, exercițiul acestor drepturi se transmite Oficiului Român pentru
Drepturile de Autor”7.
4. Durata protecţiei juridice a drepturilor subiective patrimoniale de
autor.
4.1. Durata de drept comun. Potrivit art. 28 alin. (1), „drepturile
patrimoniale prevăzute la art. 13 şi 24 din Legea nr. 8/1996 durează tot timpul
vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit
legislaţiei civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a
fost adusă la cunoştinţă publică în mod legal” (teza I). „Dacă nu există
moştenitori, exerciţiul acestor drepturi revine organismului de gestiune
colectivă mandatat în timpul vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat,
organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri din
domeniul respectiv de creaţie” (teza a II-a).
În opinia noastră, dispoziţiile art. 28 alin. (1) presupun unele sublinieri
particulare.
În primul rând, fără eforturi de interpretare, constatăm că dispozițiile
art. 28 alin. (1) au în vedere doar situația în care drepturile subiective
patrimoniale de autor aparțin autorului, adică, la decesul său, aceste drepturi
se află în patrimoniul lui. Numai așa se explică posibilitatea transmiterii lor, în
primul rând, pe calea moștenirii la decesul autorului.
În al doilea rând, per a contrario, prevederile art. 28 alin. (1) nu sunt
incidente în cazul în care drepturile subiective patrimoniale de autor aparțin
altei persoane fizice decât autorul sau unei persoane juridice. Evident, în
asemenea situații, sunt incidente normele dreptului comun referitoare la
transmiterea patrimoniului persoanei fizice8, respectiv al persoanei juridice9
succesorilor acestora. Personal, nu am reușit să identific un motiv plauzibil
pentru această deosebire de normare, în raport cu calitatea persoanei în al
cărui patrimoniu se află drepturile în cauză. Drept urmare, punem această
situație pe seama superficialității legiuitorului în construcția acestei norme.
Date fiind exigențele principiului ubi eadem est ratio, eadem solutio esse
debet, considerăm oportun ca, de lege ferenda, să se adopte o soluție unitară
de transmitere către succesori a drepturilor subiective patrimoniale de autor la
încetarea titularului acestora de a mai fi subiect de drept
În treilea rând, textul art. 28 alin. (1), referindu-se la drepturile
prevăzute de art. 13 şi art. 24, vizează doar situaţia în care, în temeiul art. 12,

7
Semnalăm că, în vechea reglementare, potrivit. art. 5 din Decretul nr. 521/1956
privind dreptul de autor, „la moartea autorului, sau, în cazul unei opere comune a
vreunuia dintre coautori, sarcina de a apăra paternitatea, inviolabilitatea și justa
folosire a operei acestuia revine uniunii sau asociației respective de creatori sau, in
lipsa acesteia, organului de stat competent”. [Decretul nr. 521/1956 a fost publicat
în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 17 iunie 1956 și abrogat expres
prin art. 212 alin. (2) din Legea nr. 8/1996)]. Fără să insistăm, considerăm că, sub
aspectul apărării drepturilor de autor după moartea autorului, reglementările
anterioare au fost superioare celor actuale.
8
A se vedea art. 953 și urm. C. civ.
9
Idem, art. 235, art. 237, art. 241 alin. (2) și art. 249.

15
autorul a decis utilizarea operei. Într-adevăr, reiterăm că numai decizia
autorului de a utiliza opera poate da naştere drepturilor patrimoniale
subiective subsecvente dreptului de utilizare (art. 13) şi a dreptului subiectiv
de suită (art. 24).
În al patrulea rând, se pune problema dacă dreptul patrimonial al
autorului prevăzut de art. 12 („de a decide dacă, în ce mod şi când va utiliza
opera, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei de către alţii”) intră sub
incidența dispozițiilor art. 28 alin. (1).
Fiindcă art. 28 alin. (1) se referă restrictiv la „drepturile prevăzute la
art. 13 și 24”, este evident faptul că dreptul reglementat de art. 12 nu este
vizat de acest text. Pe cale de consecință, acest drept va fi supus normelor
dreptului comun. Evident, transmiterea acestui drept către succesorii
titularului nu poate fi cantonată la perioada de 70 de ani. Mai mult, în lipsa
unei restricții legale exprese, acest drept poate fi transmis prin succesiuni
subsecvente, împrejurarea care determină perpetuitatea lui. Drept urmare,
chiar dacă drepturile subsecvente și dreptul de suită se sting după 70 de ani
de la încetarea titularului de a mai fi subiect de drept, izvorul lor continuă să
rămână în ființă. Deci, și sub acest aspect, fără un motiv întemeiat, dispozițiile
art. 28 alin. (1) pun în operă o normă neunitară care, în practică, este de
natură să genereze interpretări și soluții diverse.
În al cincilea rând, observăm că, în cazul moștenitorilor, se transmit
drepturile, ca atare. În schimb, în cazul organismelor de gestiune colectivă se
transmite doar „exercițiul acestor drepturi”. De principiu, se pune problema
stabilirii succesorului care devine titularul drepturilor, ca atare. În opinia
noastră, fiind în prezența unor drepturi patrimoniale, în lipsă de moștenitori
(legali sau testamentari), acestea vor fi transmise, conform art. 963 alin. (3) C.
civ., comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se
bunurile defunctului la data deschiderii moștenirii. Și sub acest aspect,
dispozițiile art. 28 alin. (1) sunt evident neunitare.
În al șaselea rând, din economia textului art. 28 alin. (1) desprindem
concluzia că termenul de 70 de ani este incident atât în cazul în care
drepturile patrimoniale sunt transmise prin moştenire ori exerciţiul lor revine
unui organism de gestiune colectivă. În schimb, în cazul în care, în lipsă de
moștenitori, drepturile, ca atare, au fost transmise comunei, orașului sau,
după caz, municipiului, transmiterea este pe durată nelimitată.
În șaptelea rând, se pune problema dacă, în situaţia în care, înainte
de împlinirea duratei de 70 de ani, moştenitorul autorului sau organismul de
gestiune colectivă încetează să mai existe ca subiect de drept, drepturile
patrimoniale, respectiv exercițiul acestora pot fi transmise succesorilor
dobânditorilor iniţiali. În opinia noastră, răspunsul este afirmativ, deoarece art.
28 alin. (1) se referă la transmiterea drepturilor (teza I), respectiv a exerciţiului
acestora (teza a II-a) fără să cantoneze această transmitere la proximul
moştenitor ori organism de gestiune colectivă. În această situaţie, durata
transmiterii va fi egală cu diferenţa dintre durata de 70 de ani şi durata de
timp în care primii succesori au fost titulari, respectiv au avut exerciţiul acestor
drepturi. Pentru această interpretare pledează şi faptul că art. 28 alin. (1)

16
instituie termenul de 70 de ani indiferent de „... data la care opera este adusă
la cunoştinţă publică în mod legal”. Faţă de această exprimare categorică,
admitem că termenul transmiterii va fi de 70 de ani şi atunci când, în temeiul
art. 11 alin. (2), opera este adusă la cunoştinţă publică de către moştenitorul
autorului ori de către organismul de gestiune colectivă cu puţin timp înainte de
a înceta să mai existe ca subiecte de drept.
În al optulea rând, potrivit art. 33 din Legea nr. 8/1996, „modificările
neesenţiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecţiei
sau aranjării, precum şi corectarea conţinutului unei opere sau colecţii, care
sunt necesare pentru continuarea activităţii colecţiei în modul în care a
intenţionat autorul operei, nu determină extinderea termenului de protecţie a
operei sau colecţiei”. Faţă de împrejurarea că textul art. 33 se referă în
general la neextinderea termenului de protecţie a operei, admitem că sunt
vizate atât drepturile morale, cât şi cele patrimoniale de autor.
Din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 33, rezultă că
determină prelungirea termenelor de protecţie acele modificări care sunt
esenţiale, precum şi adăugările, tăieturile, adaptările sau corectările aduse
conţinutului unei opere sau colecţii fără legătură cu continuarea activităţii
colecţiei în modul în care a intenţionat autorul operei.
În al nouălea rând, potrivit art. 34, „termenul de 70 de ani se
calculează de la data de 1 ianuarie a anului următor morţii autorului”. Evident,
soluţia legiuitorului are ca scop calcularea acestui termen pe ani
calendaristici. În fapt, acest termen este de 70 de ani numai în situaţia în care
autorul decedează chiar în data de ,,31 decembrie”. În celelalte cazuri, în fapt,
termenul va fi mai mare de 70 de ani.
Pentru eliminarea inconvenientelor generate de actuala redactare a
dispozițiilor art. 28 alin. (1), sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să le
modifice, în sensul că „Drepturile patrimoniale de autor durează tot timpul
cât autorul sau titularul dreptului de autor se află în ființă, iar după încetarea
acestora de a mai fi subiecte de drept se transmit succesorilor, în condițiile
legii, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost
adusă la cunoştinţa publică în mod legal” (teza I). „Dacă nu există succesori,
aceste drepturi revin organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul
vieţii de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune
colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de
creaţie” (teza a II-a). „În lipsă de succesori sau organism de gestiune
colectivă, aceste drepturi se transmit Oficiului Român penntru Drepturile de
Autor”.
4.2. Durata protecţiei juridice a drepturilor subiective patrimoniale de
autor în cazul operelor aduse la cunoştinţă publică după încetarea protecţiei
dreptului de autor. În temeiul art. 28 alin. (2), „Persoana care, după încetarea
protecţiei dreptului de autor, aduce la cunoştinţă publică, în mod legal, pentru
prima oară, o operă nepublicată înainte, beneficiază de protecţia echivalentă
cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului” (teza I). „În acest caz, durata
protecţiei drepturilor este de 25 de ani începând cu momentul în care opera a
fost adusă pentru prima oară la cunoştinţă publică, în mod legal” (teza a II-a).

17
 În opinia noastră, și dispoziţiile art. 28 alin. (2) presupun unele
observaţii particulare.
În primul rând, cu toate că prevederile art. 28 alin. (2) teza I, în partea
de început, se referă generic la „...încetarea protecţiei dreptului de autor...”
(s.n.), iar în partea lor finală la „...protecţia echivalentă cu cea a drepturilor
patrimoniale ale autorului”, acestea sunt incidente exclusiv în cazul încetării
protecţiei drepturilor patrimoniale de autor prevăzute de art. 12, art. 13 şi art.
24. Pledează pentru această interpretare faptul că numai aceste drepturi, în
totalitatea lor, sunt protejate juridic pe o durată limitată de timp. În schimb,
drepturile morale prevăzute de art. 10 lit. a), b) şi d) sunt perpetue, iar cele
stipulate la lit. c) şi e) se sting odată cu decesul autorului. Concluzia este
susținută și de împrejurarea că dispozițiile analizate sunt plasate în contextul
unui articol consacrat duratei protecției juridice a drepturilor patrimoniale de
autor. Oricum, pentru evitarea interpretărilor diverse pe această temă,
sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să reformuleze dispozițiile art. 28
alin. (2), în sensul realizării unei exprimări consecvente.
În al doilea rând, acest text reglementează situaţia în care persoana
aduce opera la cunoștință publică după împlinirea termenului de 70 de ani de
la data la care autorul sau titularul dreptului de autor a încetat să existe ca
subiect de drept.
În al treilea rând, aducerea operei la cunoștință publică trebuie să se
facă „în mod legal”. Această cerință trebuie corelată cu dispozițiile art. 10 lit.
b) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 8/1996. În concret, este necesar ca autorul
sau titularul dreptului de autor, în timpul existenței lor, să fi decis ca opera să
fie adusă la cunoștință publică după încetarea calității lor de subiecte de
drept, însă fără să stabilească o dată anume pentru producerea
evenimentului. Mai mult, persoana care aduce opera la cunoștință publică
trebuie să dobândească, în prealabil, exercițiul acestui drept, ceea ce
presupune că, în condițiile legii, aceasta este succesoarea autorului sau
titularului dreptului de autor.
În al patrulea rând, este posibil ca, anterior aducerii operei la
cunoștință publică, persoana respectivă să fi dobândit drepturile patrimoniale
de autor, în condițiile art. 28 alin. (1). Facem precizarea că este posibilă
utilizarea operei, inclusiv de către alte persoane fizice decât autorul sau de
către persoane juridice, înainte de divulgarea ei. În acest sens, reiterăm că,
potrivit art. 1 alin. (2), „opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi
protejată, independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al
realizării ei, chiar în formă nefinalizată”. De asemenea, art. 12 și art. 13,
reglementând dreptul de utilizare a operei, nu pun condiția aducerii
acesteia, în prealabil, la cunoștință publică. Mai mult, considerăm că
reducerea termenului de protecție la 25 de ani este fundamentată tocmai pe
împrejurarea că, anterior aducerii operei la cunoștință publică, persoana în
cauză a utilizat-o.
În al patrulea rând, per a contrario, dispozițiile art. 28 alin. (2) nu sunt
incidente în situația în care, anterior, autorul sau titularul dreptului de autor au
decis ca opera să nu fie adusă la cunoștință publică.

18
 În al cincilea rând, semnalăm că „publicarea” nu este singura
modalitate de a aduce operelor la cunoștință publică. În realitate, publicarea
este o modalitatea utilizată pentru aducerea la cunoștință publică a operelor
susceptibile de exprimare în scris. În schimb, alte categorii de opere sunt
aduse la cunoștință publică prin modalități specifice. Spre exemplu, o operă
de artă plastică este adusă la cunoștință publică prin expunerea ei într-un
muzeu, iar o operă cinematografică prin difuzare. Din acest punct de vedere,
dispozițiile art. 28 alin. (2) nu sunt corelate cu prevederile art. 20, care
stabilesc ce se înțelege prin „comunicare publică” a operei. Pentru eliminarea
efectului restrictiv generat de utilizarea termenului „publicare”, sugerăm
legiuitorului ca, de lege ferenda, să elimine, din conținutul art. 28 alin. (2),
acest termen.
În șaselea rând, din moment ce art. 28 alin. (2) teza I se referă generic
la „drepturile patrimoniale ale autorului”, admitem fără rezerve că, în situaţia
analizată, persoana respectivă are şi dreptul patrimonial de a decide dacă, în
ce mod şi când va fi utilizată opera, inclusiv de a consimţi la utilizarea operei
de alte persoane, prevăzut de art. 12. Facem precizarea că persoana în
cauză poate dobândi acest drept numai pe calea succesiunii de drept comun
şi, nicidecum în condițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 8/1996. În acest sens,
reiterăm că dispoziţiile art. 28 alin. (1) se referă restrictiv la drepturile
patrimoniale prevăzute de art. 13 şi art. 24.
În al șaptelea rând, potrivit art. 34 din Legea nr. 8/1996, termenul de
25 de ani se calculează de la data de 1 ianuarie a anului următor aducerii
operei la cunoştinţă publică.
Față de cele prezentate, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să
modifice dispozițiile art. 28 alin. (2), în sensul că „persoana care, după
încetarea protecţiei drepturilor patrimoniale de autor, aduce la cunoştinţa
publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă beneficiază de protecţia
echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului sau titularului
dreptului de autor” (teza I). „Durata protecției acestor drepturi este de 25 de
ani, începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la
cunoştinţa publică în mod legal”.
4.3. Durata protecţiei juridice a drepturilor subiective patrimoniale de
autor în cazul operelor aduse la cunoştinţă publică sub pseudonim ori
anonime. Potrivit art. 29 alin. (1), „Durata drepturilor patrimoniale asupra
operelor aduse la cunoștință publică, în mod legal, sub pseudonim sau fără
indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică
a acestora”.
În cazul reglementat de art. 29 alin. (1), sunt avute în vedere generic
„drepturile patrimoniale”, împrejurare care susține concluzia că sunt vizate
toate drepturile patrimoniale și nu doar cele prevăzute de art. 13 și art. 24,
conform clasicului principiu ubi lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus.
Observăm că, în condițiile art. 29 alin. (1), imposibilitatea stabilirii
identităţii autorului echivalează cu decesul acestuia, deces care este

19
prezumat că a intervenit chiar în momentul aducerii operei la cunoştinţă
publică.
În situaţia reglementată de art. 29 alin. (1), chiar dacă legiuitorul a
omis să stabilească persoana care beneficiază de protecţia juridică a
drepturilor patrimoniale de autor până la împlinirea termenului de 70 de ani ori
până la aducerea la cunoştinţă publică a identităţii autorului sau până la
dezvăluirea identităţii acestuia, firesc, această persoană este cea care aduce
opera la cunoştinţă publică sub pseudonim ori în formă anonimă.
Prin excepție, în temeiul art. 29 alin. (2), „în cazul care identitatea
autorului este adusă la cunoştinţă publică înainte de expirarea termenului
prevăzut de alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială
asupra identităţii acestuia, sunt incidente dispoziţiile art. 28 alin. (1)”. Drept
urmare, în acest caz, drepturile patrimoniale de autor durează atâta timp cât
autorul este în viață și, după moartea acestuia, se transmit prin moștenire,
potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care
opera a fost adusă la cunoștință publică în mod legal. În situația în care nu
există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune
colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat,
organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din
domeniul respectiv de creație. Evident, în ipoteza prevăzută de art. 29 alin.
(2), incidența dispozițiilor art. 28 alin. (1) antrenează toate problemele de
drept semnalate anterior în legătură cu acestea.
4.4. Durata protecţiei juridice a drepturilor subiective patrimoniale de
autor în cazul operelor comune. Potrivit art. 30 din Legea nr. 8/1996, „Durata
drepturilor patrimoniale este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor”
[alin. (1)]. „În cazul în care contribuţiile coautorilor sunt distincte, durata
drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la
moartea fiecărui coautor [alin. (2)].
În legătură cu dispozițiile art. 30, apreciem că se impun precizările
care urmează.
În primul rând, într-o interpretare stricto sensu, deducem că, în
ambele ipoteze, protecția juridică a drepturilor patrimoniale începe doar de la
moartea „ultimului coautor” [alin. (1)], respectiv a „fiecărui coautor” [alin. (2)].
Cu toate acestea, dispozițiile art. 30 alin. (1) și (2) trebuie puse în corelație cu
prevederile art. 28 alin. (1), în calitatea acestora din urmă de drept comun în
raport cu primele. Drept urmare, acceptăm că protecția juridică a drepturilor
patrimoniale durează pe tot timpul vieții ultimului coautor, respectiv a vieții
coautorilor. Oricum, pentru evitarea interpretărilor diverse pe această temă,
sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice dispozițiile art. 30 alin.
(1) și (2), în sensul precizării că protecția juridică asupra operelor colective
durează tot timpul vieții ultimului coautor, respectiv a vieții fiecărui coautor.
În al doilea rând, ipotezele reglementate de art. 30 alin. (1), respectiv
alin. (2) sunt specifice modalităților sub care se poate prezenta opera
comună, conform art. 5: contribuțiile coautorilor nu sunt distincte; contribuțiile
coautorilor sunt distincte.

20
 În al treilea rând, în ambele variante, nu este stabilită modalitatea
juridică de transmitere a drepturilor la moartea autorului și nici persoanele
care beneficiază de acestea. Fiind vorba despre moartea „ultimului coautor”
[alin. (1)], respectiv a „fiecărui coautor” [alin. (2)], drepturile patrimoniale pot fi
transmise doar pe calea moștenirii legale sau testamentare, în condițiile art.
953 și urm. C. civ. Acceptând că dispozițiile art. 28 alin. (1) au rolul de drept
comun în raport cu prevederile art. 30 alin. (1) și (2), deducem că, în lipsă de
moștenitori, exercițiul drepturilor patrimoniale născute din realizarea unei
opere comune se transmit organismului de gestiune colectivă mandatat în
timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune
colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de
creație. În schimb, drepturile patrimoniale, ca atare, se transmit comunei,
orașului sau, după caz, municipiului în a cărei rază teritorială se află bunurile
defunctului la data deschiderii moștenirii, conform art. 963 alin. (3) C. civ.
Fără a relua, subliniem că toate problemele de drept semnalate anterior în
legătură cu dispozițiile art. 28 alin. (1) se răsfrâng corespunzător asupra
duratei de protecție a drepturilor patrimoniale de autor născute din realizarea
unei opere comune.
În al patrulea rând, față de referirea generică la „drepturile
patrimoniale de autor”, în condițiile art. 30 alin. (1) și (2) se transmit toate
drepturile patrimoniale și nu doar cele prevăzute de art. 13 și art. 24. Sub
acest aspect, dispozițiile art. 28 alin. (1), având rolul de drept comun, evident,
nu pot produce efecte restrictive asupra dispozițiilor art. 30 alin. (1) și (2).
Față de cele prezentate și în acord cu propunerile de modificare a
dispozițiilor art. 28 alin. (1), sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să
reformuleze prevederile art. 30 alin. (1), respectiv alin. (2), astfel: „(1)
Drepturile patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare durează tot
timpul cât ultimul coautor sau titularul dreptului de autor se află în ființă și,
după încetarea acestora de a mai fi subiecte de drept, se transmit în
condițiile art. 28 alin. (1)”. (2) „În cazul în care contribuțiile coautorilor sunt
distincte, drepturile patrimoniale pentru fiecare din acestea durează tot
timpul cât coautorii sau titularul dreptului de autor se află în ființă și, ar după
încetarea acestora de a mai fi subiecte de drept, se transmit în condițiile art.
28 alin. (1)”.
4.5. Durata protecţiei juridice a drepturilor subiective patrimoniale de
autor în cazul operelor colective. Potrivit art. 31, „Durata drepturilor
patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la aducerea
operelor la cunoştinţă publică” (teza I). „În cazul în care aceasta nu se
realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor
patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor” (teza a
II-a).
În opinia noastră, dispoziţiile art. 31 presupun și observaţiile ce
urmează.
În primul rând, „operele”, a căror aducere la cunoştinţă publică
determină momentul iniţial al termenului de 70 de ani, sunt, de fapt,
„contribuţiile” coautorilor şi, nicidecum opera colectivă în ansamblul ei.

21
Într-adevăr, potrivit art. 6 alin. (1), „este operă colectivă opera în care
contribuţiile personale ale coautorilor formează un tot (s.n.). De fapt, dacă
termenul „opere” ar avea semnificaţia „operei colective”, ca atare, textul art.
31 teza a II-a ar fi lipsit de logică, întrucât ar impune „realizarea operei
colective într-un termen de 70 de ani de la data creării ei”. Pentru evitarea
interpretărilor diverse pe această temă, sugerăm ca, de lege ferenda,
dispozițiile art. 31 să fie modificate, în sensul de a se referi expressis verbis și
distinct la „contribuţiile coautorilor”, respectiv la „opera colectivă”.
În al doilea rând, în acord cu principiul prevăzut de art. 1 alin. (2), în
condițiile art. 31 teza I, drepturile patrimoniale asupra operei colective sunt
protejate juridic din momentul aducerii la cunoştinţă publică a contribuţiilor
coautorilor. Practic, chiar dacă opera colectivă, în ansamblul, este
„nefinalizată”, aducerea la cunoştinţă publică a contribuțiilor coautorilor
declanşează scurgerea termenului pentru protecţia ei juridică. Procedând
astfel, durata protecţiei juridice a operei colective este mai scurtă cu intervalul
de timp cuprins între data aducerii la cunoştinţă publică a contribuţiilor
coautorilor şi momentul realizării operei colective, adică a asamblării
contribuțiilor.
În al treilea rând, dispoziţiile art. 31 teza I derogă şi de la prevederile
art. 28 alin. (1), deoarece termenul de 70 de ani se calculează indiferent de
faptul că drepturile de autor sunt valorificate în timpul vieţii persoanei fizice
sau a existenţei persoanei juridice din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub
numele căreia a fost creată, conform art. 6 alin. (2). Practic, este posibil ca, la
data împlinirii termenului de 70 de ani de la data aducerii la cunoştinţă publică
a contribuţiilor personale, persoana fizică sau juridică respectivă să existe ca
subiect de drept, iar opera colectivă să nu mai fie protejată juridic. Altfel spus,
împrejurarea că opera este colectivă determină o restrângere a duratei
protecţiei juridice a drepturilor patrimoniale de autor. Pentru aceste motive,
sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice dispozițiile art. 31 teza
I, astfel încât drepturile patrimoniale de autor asupra operelor colective să fie
protejate pe tot timpul cât persoana fizică sau juridică, prevăzută de art. 6
alin. (2), există ca subiect de drept și, după acest moment, să fie transmise în
condiţiile art. 28 alin. (1).
În al patrulea rând, art. 31 teza I nu are în vedere şi protecţia juridică a
drepturilor patrimoniale în situaţia de excepţie în care, potrivit art. 6 alin. (2),
drepturile de autor asupra operei colective aparţin coautorilor persoane fizice.
În opinia noastră, în acest caz, pentru identitate de raţiune, ar trebui instituite
aceleaşi reguli ca în cazul operei comune, prevăzute de art. 30 alin. (1).
În al cincilea rând, observăm o necorelare între teza I și teza a II-a din
cuprinsul art. 31 sub aspectul momentului de la care începe să curgă
termenul de protecție a contribuțiilor coautorilor. Astfel, potrivit tezei I,
drepturile patrimoniale asupra contribuțiilor coautorilor sunt protejate juridic
timp de 70 de ani de la „aducerea lor la cunoștință publică”. În schimb, în
temeiul tezei a II-a, nerealizarea operei colective timp de 70 de ani de la data
creării contribuţiilor, determină ca drepturile patrimoniale asupra acestor
contribuții să fie protejate timp de 70 de ani de la „data realizării contribuțiilor”.

22
 Observăm că legiuitorul, concentrându-se doar asupra protecției
juridice a contribuțiilor coautorilor, pe lângă faptul că a complicat evident
normarea, i-a scăpat problema protecției juridice a drepturilor patrimoniale
asupra operei colective, ca atare, adică aspectul esențial.
În opinia noastră, pentru a simplifica și limpezi lucrurile, ar trebui
reglementate două ipoteze distincte:
- prima, când opera colectivă a fost realizată. În acest caz, ar trebui să
se țină seama de dispozițiile art. 6 alin. (2). Pe cale de consecință, ar trebui
să se prevadă că, „în lipsa unei convenții contrare, drepturile patrimoniale
asupra operei colective durează tot timpul cât persoana fizică sau juridică
din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost creată se află
în ființă și, după încetarea calității ei de subiect de drept, se transmit
conform art. 28 alin. (1)”;
- a doua, când au fost create contribuțiile coautorilor, însă nu a fost
realizată opera colectivă, ca atare. În acest caz, soluția normativă ar trebui să
fie cea din dreptul comun, conform art. 28 alin. (1). Deci, în acest caz, ar
trebui să se prevadă că, „dacă opera colectivă nu a fost realizată în termenul
stabilit, drepturile patrimoniale asupra contribuțiilor coautorilor sunt protejate
juridic în condițiile art. 28 alin. (1)”.
4.6. Durata protecţiei juridice a drepturilor subiective patrimoniale de
autor în cazul programelor pentru calculator. Potrivit art. 32, „drepturile
patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieții
autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit
legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani”
În opinia noastră, dispoziţiile art. 32 sunt lacunare. Astfel, referindu-se
la „viaţa autorului” şi „moartea acestuia”, acestea nu acoperă şi situaţiile în
care titulară a drepturilor patrimoniale de autor este o altă persoană fizică
decât autorul sau chiar o persoană juridică. Semnalăm că, potrivit art. 75, în
cazul programelor pentru calculator, drepturile patrimoniale de autor aparţin,
de regulă, angajatorului care, în cele mai multe cazuri, este o persoană
juridică. În concret, în temeiul acestui text, „în lipsa unei clauze contrare,
drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create
de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu ori după
instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă. Pentru aceste
motive, de lege ferenda, propunem modificarea dispoziţiilor art. 32, în sensul
de a reglementa şi situaţia în care titulară a drepturilor patrimoniale este o
persoană juridică.
De asemenea, fără o motivaţie juridică previzibilă, în cazul
programelor pentru calculator, în lipsă de moştenitori, nu există posibilitatea
transmiterii drepturilor patrimoniale unui organism de gestiune colectivă.
Drept urmare, în acest caz, sunt incidente dispoziţiile art. 963 alin. (3) şi urm.
C. civ.
În fine, referirea generică la „drepturile patrimoniale de autor” susține
concluzia că dispozițiile art. 32 sunt incidente în cazul tuturor drepturilor
patrimoniale prevăzute de art. 12 – 13, dar și de art. 74. În context, facem

23
precizarea că, prin raportare la dispozițiile art. 24, programele pentru
calculator nu sunt putătoare de drept de suită.
Se poate constata că, în situația în care ar fi eliminate inconvenientele
semnalate în legătură cu dispozițiile art. 32, protecția juridică a drepturilor
patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator ar fi identică cu
cea din dreptul comun, prevăzută de art. 28 alin. (1). Față de această situație,
sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice dispozițiile art. 32, în
sensul că, „În cazul programelor pentru calculator, dispozițiile art. 28 alin. (1)
se aplică în mod corespunzător”.
4.7. Durata protecției drepturilor subiective patrimoniale în cazul unei
compoziții muzicale cu text. În temeiul art. 30 alin. (3) din Legea nr. 8/199610,
„Termenul de protecţie a unei compoziţii muzicale cu text încetează după 70
de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre textier şi compozitor,
indiferent dacă aceştia au fost sau nu desemnaţi drept coautori, cu condiţia
ca contribuţia adusă respectivei compoziţii muzicale cu text să fi fost creată
în mod special pentru aceasta”.
Facem precizarea că, potrivit art. 7 lit. c), „compozițiile muzicale cu
text sau fără text” sunt opere artistice.
Observăm că, în condițiile art. 30 alin. (3), protecția juridică privește
doar „compozițiile muzicale cu text”, fiind excluse, per a contrario,
„compozițiile muzicale fără text”. În ceea ce ne privește, nu am reușit să
identificăm cu certitudine rațiunea acestei excluderi. Probabil, s-a avut în
vedere dificultățile practice întâmpinate pentru dovedire existenței
compozițiilor muzicale fără text.
Mai mult, într-o disonanță evidentă cu celelalte texte din cadrul
Capitolului V, consacrate „duratei protecției dreptului de autor”, în condițiile
art. 30 alin. (3) nu sunt protejate juridic ,,drepturile patrimoniale”, ci chiar
,,compoziția muzicală cu text”, ca atare.
În fond, „compoziția muzicală cu text” este o operă comună, în cadrul
căreia, în mod neîndoielnic, contribuția „textierului” este distinctă de
contribuția „compozitorului”. Cu toate acestea, de o manieră evident
nejustificată, legiuitorul a găsit de cuviință să deroge de la soluția normativă
prevăzută de art. 30 alin. (2) sub două aspecte:
- primul, drepturile patrimoniale asupra unei asemenea opere revin
textierului și compozitorului, chiar dacă aceștia „nu au fost desemnați drept
coautori”. Cu toate acestea, „contribuția adusă respectivei compoziții
muzicale cu text” trebuie să fie „creată în mod special pentru aceasta”.
Practic, textierul și compozitorul sunt aduși sub incidența unei situații
normative paradoxale. Astfel, pe de o parte, este posibil să nu fie
considerați coautori și, pe de altă parte, contribuțiile lor trebuie să fie
realizate special pentru crearea respectivei compoziții muzicale cu text;

10
Art. 30 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 a fost introdus prin ,,ARTICOLUL UNIC” pct.
1 din Legea nr. 53/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198
din 25 martie 2015).

24
 - al doilea, deși suntem în prezența unei opere colective, în cadrul
căreia contribuțiile sunt distincte, a fost preferată soluția normativă
prevăzută de art. 30 alin. (1), în sensul că termenul de 70 de ani începe să
curgă de la „decesul ultimului supraviețuitor dintre textier și compozitor”.
Față de problemele de drept semnalate, considerăm oportun ca, de
lege ferenda, dispozițiile art. 30 alin. (3) să fie abrogate. Drept urmare, în
cazul duratei protecției juridice a drepturilor patrimoniale de autor asupra
compozițiilor muzicale cu text, ar deveni incidente corespunzător (și firesc)
dispozițiile art. 30 alin. (2).

25
 ACTUALITĂȚI ȘI PERSPECTIVE ÎN CERCETAREA
ACTULUI ADMINISTRATIV

Conf. univ. dr. Emilia Lucia Cătană,

Universitatea “Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș, Facultatea de
Drept, avocat Baroul Mureș.

Abstract: NEWS AND PERSPECTIVES IN RESEARCH OF THE

ADMINISTRATIVE ACT
This study highlights two main fields: administrative law and administrative
sciences, which has facilitated the approach of the administrative act theory and
practice in all its complexity, this being a fundamental requirement for theoreticians
and practitioners of administrative law and public administration if a correct and
complete understanding of the administrative phenomenon is to be achieved.

Key-words: administrative act, administrative law, administrative sciences,

administrative contentious, administrative contracts, administrative code.

1. ACTUL ADMINISTRATIV ȘI CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

Este fără putință de îndoială că în instituția contenciosului

administrativ se constată în ultima perioadă mutații semnificative, cu
implicații asupra „esenței” acestei instituții a dreptului administrativ și anume
legalitatea actului administrativ, în formă tipică sau asimilată.
În ceea ce privește actul administrativ unilateral tipic, se constată o
tot mai mare influență, firească în contextul fundamentelor constituționale și
ale statutului țării noastre de membru al Uniunii Europene, a principiilor de
drept consacrate în jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene și a
dreptului Uniunii Europene în general.
Pentru a da un singur exemplu, ne vom referi succint la implicațiile
în contenciosul administrativ a principiului revocabilității actelor
administrative și principiului securității raporturilor juridice consacrat de
CURIERUL JUDICIARUE. Astfel, potrivit jurisprudenţei instanţelor
judecătoreşti şi a Curţii Constituţionale11, prevederile art. 1 alin. (6) din
11
A se vedea, Decizia C.C. nr. nr. 624/2016 referitoare la admiterea obiecţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale

26
Legea nr. 554/2004 constituie “consacrarea legislativă a principiului
revocabilităţii actelor administrative”, conţinând norme de procedură Care
instituie o cale prin intermediul căreia pot fi supuse controlului de legalitate,
la cererea emitentului actului, actele administrative ce nu mai pot fi
revocate, deoarece au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice.
Este vorba despre situaţia imposibilităţii de revocare pe cale administrativă
a actului administrativ unilateral tipic/propriu-zis care a dat naştere la
raporturi juridice civile (spre exemplu, autorizaţiile de construire emise cu
încălcarea unor dispoziţii imperative ale legii).
Observăm însă că, printre constatările Curții Constituționale, este și
cea potrivit căreia jurisprudenţa a stabilit că, în principiu, pot fi revocate
toate actele administrative -cele normative oricând, iar cele individuale cu
unele excepţii12. Deducem din cele reținute de Curte că, într-o atare
accepțiune, obiectul unei acțiuni în contencios administrativ în care
solicitantul este autoritatea emitentă poate fi doar un act administrativ
individual care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a
generat drepturi subiective garantate de lege, nu și un act administrativ
normativ.
În practica administrativă se pot regăsi însă situații în care se emit
acte administrative cu caracter normativ, care nu mai pot fi revocate întrucât
au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice față de diferite subiecte
de drept. Este cazul, spre exemplu, al unei hotărâri adoptate de consiliul
local prin care se aprobă documentația de tip PUZ 13, prin introducerea unor
terenuri în intravilan, care, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr.

nr. 1/2011 (M. of. nr. 937 din 22 noiembrie 2016).

12
A se vedea, Decizia C.C. nr. nr. 624/2016 referitoare la admiterea obiecţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale
nr. 1/2011 (M. of. nr. 937 din 22 noiembrie 2016).
13
PUZ-Plan Urbanistic Zonal;   potrivit prevederilor art. 47 alin. (1) din Legea nr.
350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (M.of. nr. 373 din 10 iulie
2001, cu modificările și completările ulterioare) planul urbanistic zonal este “Planul
urbanistic zonal este instrumentul de planificare urbană de reglementare specifică,
prin care se coordonează dezvoltarea urbanistică integrată a unor zone din
localitate, caracterizate printr-un grad ridicat de complexitate sau printr-o dinamică
urbană accentuată. Planul urbanistic zonal asigură corelarea programelor de
dezvoltare urbană integrată a zonei cu Planul urbanistic general”; PUZ conține
reglementări generale și obligatorii pentru zona respectivă din localitate; natura
juridică de act administrativ normativ a PUZ este dată în jurisprudență, spre
exemplu, prin Decizia civilă nr. 267/2015 a Curții de Apel Cluj (publicată în extras pe
www.clujust.ro); de asemenea, în considerentele Sentinței civile nr. 88 din 25
ianuarie 2016 a Tribunalului Sălaj (www.avocatura.com) se reține că hotărârea
consiliului local privind aprobarea documentației PUZ “are caracteristicile unui act
administrativ normativ, pentru că nu are dispoziții concrete cu privire la destinația
unei suprafețe de teren strict precizate și nici cu privire la categoria de perosane
cărora se adresează, având caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de
subiecte de drept”.

27
554/2004 poate fi atacată oricând în contencios administrativ, dacă este
considerată nelegală. Or, este firesc ca un astfel de act, dacă a intrat în
circuitul civil și a produs efecte juridice (spre exemplu, dacă hotărârea de
consiliu local a stat la baza admiterii de către oficiul județean de cadastru și
publicitate imobiliară a cererilor formulate de persoane fizice proprietare ale
unor suprafețe de teren în zona în care s-a aprobat documentația PUZ, în
sensul schimbării destinației terenurilor din teren extravilan în teren
intravilan), să poată fi atacat în contencios administrativ de emitentul actului
în situația în care nu mai poate fi revocat pe cale administrativă, intrând
astfel sub incidența prevederilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Considerăm însă că, având în vedere principiul securității juridice,
consacrat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, o atare
acțiune în contencios administrativ poate fi promovată de emitent numai în
interiorul termenului de un an de la data adoptării actului administrativ, art. 1
alin. (6) teza finală derogând de la regula generală reglementată la art. 11
alin. (4) din Legea nr. 554/2004 potrivit căreia actele administrative cu
caracter normativ pot fi atacate oricând în contencios administrativ,
chestiune care este necesar a fi încă cercetată pentru deplina sa clarificare
(prin prisma doctrinei, jurisprudenței și dreptului comparat).
Nu putem omite însă, inclusiv prin prisma exemplului dat, că
misiunea instanțelor de judecată devine tot mai dificilă, acestea
trebuind să ia în considerare atât dreptul intern, cât și dreptul Uniunii
Europene, dreptul european în general (spre exemplu, Convenția
Europeană a Drepturilor Omului) și, nu în ultimul rând, deciziile Curții
Constituționale. Toate aceste aspecte obligă cercetătorul de a-și aduce
aportul, prin mijloacele specifice cercetării științifice, la clarificarea
prevederilor legale interpretabile, și, pe cale de consecință, la
îmbunătățirea actului de justiție.

2. TEORIA ȘI PRACTICA CONTENCIOSULUI CIVIL AL

CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE, LEGISLAȚIA ÎN MATERIE FIIND
ÎNCĂ ÎN STADIU INCIPIENT DE APLICARE

Considerentul că, în contextul de fapt și de drept actual, misiunea

cercetătorului în materia contractelor administrative devine de-a dreptul o
obligație, rezultă și din mutațiile semnificative aduse prin Legea nr.
212/201814 în materia instanțelor competente să judece litigiile având ca
obiect contracte administrative -competență departajată între instanțele de
contencios administrativ și instanțele civile. Această misiune devine cu atât
mai necesară și dificilă, cur cât necesită o abordare interdisciplinară, de
drept administrativ și drept civil/drept comercial, dacă ar fi să luăm în
considerare cel puțin interferența în materie a normelor de drept
administrativ cu normele de drept civil și comercial.

14
Publicată în M.of. nr. 658 din 30 iulie 2018.

28
 3. IMPLICAȚIILE CODULUI ADMINISTRATIV ȘI VIITORULUI COD
DE PROCEDURĂ ADMINISTRATIVĂ ÎN TEORIA ȘI PRACTICA
ACTELOR ADMNISTRATIVE

Doctrina a fost și este preocupată de stadiul actual și perspectivele

de reglementare ale Codului administrativ și Codului de procedură
administrativă15.
Abia după anul 1990 s-a reușit concretizarea aprobării tezelor
prealabile ale Codului de procedură administrativă. Iniţiativa codificării
procedurii administrative în România după 1990 aparţine doctrinei şi
practicii administrative, care au semnalat în diferite ocazii necesitatea unui
corp coerent de reguli în ceea ce priveşte procedura administrativă derulată
de autorităţile publice16. Proiectul Codului de procedură administrativă are în
vedere dreptul comparat și experiența altor state, cu sisteme administrative
destul de diverse (Portugalia, Austria, SUA, Spania, Polonia, Germania,
Grecia, Croația, etc.)17. Potrivit Cap. IV alin. (7) lit. d) din Tezele prealabile
ale proiectului Codului de procedură administrativă aprobate prin H.G.
nr. 1360/200818, viitorul Cod de procedură administrativă al României are
printre obiective:
- clarificarea unei serii de concepte, termeni şi instituţii în cadrul
procedurii administrative, printre care: act administrativ, contract
administrativ, operaţiuni administrative şi fapte administrative;
- clarificarea aspectelor incidente procedurii administrative de la
iniţierea procedurii şi până la finalizarea acesteia, printre care se regăsesc
şi „modalităţi de finalizare a procedurii administrative (acordul de mediere,
minute, soluţionarea petiţiei, refuzul în cadrul procedurii administrative)”;
- clarificarea regimului juridic aplicabil contractelor administrative,
care implică precizarea criteriilor de calificare a unui contract ca fiind
administrativ şi efectelor juridice ale acesteia;
15
Potrivit doctrinei, încă din perioada interbelică marii autori au „strâns” legislația
administrativă, fiind realizată în anul 1930 de către Paul Negulescu, George
Alexianu și Romul Boilă lucrarea intitulată „Codul administrativ adnotat”, care a
prezentat unificat legislația bogată apărută în anii 1928-1929 în această materie:
legea administrației publice locale, legea de organizare și funcționare a ministerelor,
legea contabilității publice. Cu toate acestea, susține autoarea citată, un cod
administrativ unitar nu am avut până în prezent- a se vedea, D.Apostol Tofan,
Unele considerații despre codificarea administrativă, în E.Bălan, C.Iftene,
D.Troanță, M.Văcărelu (editori), Codificarea administrativă. Abordări doctrinare și
cerințe practice, Ed. Wolters Kluwer, București, 2018, p.65.
16
A se vedea I. Santai, Codificarea administrativă, o cerință a statului de drept și a
integrării europene a României, în Revista de Drept Public, nr. 1/2003, p. 58-63.
17
A se vedea, I. Toadere, D.C. Dragoș, Codificarea procedurii administrative în
România, în context european, în Curierul Judiciar, nr. 11/2016, p.619.
18
H.G. nr. 1360/2008 privind aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului Codului
de procedură administrativă (M.Of. nr. 734 din 30 octombrie 2008).

29
 - reglementarea controlului administrativ în corelaţie cu dreptul de
apreciere şi a căilor de atac pe cale administrativă, prin consacrarea
regulilor şi procedurii aplicabile recursului administrativ graţios şi ierarhic şi
recursului administrativ în cazul contractelor administrative.
Ideea adoptării Codului administrativ a fost reluată la începutul anului
2015, când s-a format un grup de lucru la nivelul ministerului de resort,
activitatea acestuia fiind concretizată prin adoptarea Tezelor prealabile ale
proiectului Codului administrativ19, în care se arată că la nivelul
administraţiei publice adoptarea unui cod permite „folosirea unei
terminologii unitare pentru aceleaşi realităţi juridice, instituţii, principii şi
concepte, reducându-se astfel riscul interpretării lor diferenţiate şi
contradictorii”20. Mai mult, în aceste Teze prealabile se susține necesitatea
elaborării celor două coduri (Codul administrativ și Codul de
procedură administrativă), privite ca instrument principal de simplificare a
legislaţiei în domeniul administraţiei publice, respectiv ca măsură de
creştere a calităţii actului decizional21.
Considerentul că Tezele prealabile ale Codului de procedură
administrativă au fost aprobate încă din anul 2008 fără a fi adoptat până în
prezent, generează reacții doctrinare și dezbateri cu privire la necesitatea
adoptării acestuia chiar prioritar Codului administrativ22. Se susține astfel în
doctrină că opțiunea legiuitorului în direcția promovării unui Cod
administrativ, în detrimentul unui Cod de procedură administrativă, nu
corespunde așadar evoluției doctrinei autohtone, privită în ansamblul ei23.
Observăm că, în pofida acestor controverse doctrinare, Codul
administrativ a fost adoptat anterior Codului de procedură administrativă, iar
adoptarea sa prin ordonanță de urgență, deși prezintă riscuri semnalate de
doctrină24, la fel ca și unele soluții discutabile 25, este apreciată ca eliminând
19
A se vedea H.G. nr. 196/2016 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului
Codului administrativ (M.Of. nr. 237 din 31 martie 2016).
20
Pentru o analiză a proiectului Codului administrativ al României, a se vedea
E. Bălan, Teze şi antiteze privind proiectul Codului administrativ al României, în
Revista de Drept Public, nr. 2/2016, p. 19-25.
21
Hotărârea nr. 1076/2014 pentru aprobarea Strategiei privind mai buna
reglementare 2014-2020 (M.Of. nr. 917 din 17 decembrie 2014).
22
A se vedea I. Alexandru, Da, prioritară este adoptarea unui Cod de procedură
administrativă, nu a unui Cod administrativ, în Revista de Drept Public, nr. 2/2016,
p. 15-18; D. Apostol Tofan, Codificarea procedurii administrative, în E. Bălan,
C. Iftene, M. Văcărelu, Procedura administrativă necontencioasă, Ed. Wolters
Kluwer, București, 2016, p. 42.
23
R. Carp, Este nevoie de un Cod administrativ care să conțină totalitatea normelor
de drept administrativ substanțial sau doar de unificarea regulilor deja existente prin
reglementări sectoriale? Necesitatea și avantajele analizei de drept comparat, în
Curierul Judiciar nr. 11/2016, p.587.
24
A se vedea, V. Vedinaș, Prefață la Codul administrativ. O.U.G. nr. 57/2019 și
index, Ed. Universul Juridic, București, 2019, p.11.
25
O soluție discutabilă cuprinsă în Codul administrativ ar fi aceea că, urmare a
modificărilor aduse inițial prin Codul civil și acum prin Codul administrativ, Legea nr.

30
paralelismele și contradicțiile din norme, în beneficiul teoreticienilor și
practicienilor dreptului administrativ26.
De altfel, după cum precizam în monografia “Contenciosul actelor
administrative asimilate”- prima ediție (2017) și cea de a doua ediție (aprilie
2019)- Tezele prealabile ale proiectului Codului administrativ27, arată că
la nivelul administraţiei publice adoptarea unui cod permite „folosirea unei
terminologii unitare pentru aceleaşi realităţi juridice, instituţii, principii şi
concepte, reducându-se astfel riscul interpretării lor diferenţiate şi
contradictorii28”. Între timp, așa cum am mai susținut, de la data publicării de
către subsemnata a monografiei “Contenciosul actelor administrative
asimilate”- prima ediție (2017) și cea de a doua ediție (aprilie 2019)- s-a
adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019 Codul administrativ al României, care la
art. 5 definește în mod unitar concepte fundamentale activității administrației
publice, precum cel de “administrație publică”, definită ca fiind „totalitatea
activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a
executării şi executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în
scopul satisfacerii interesului public” (s.n.). Codul administrativ cuprinde mai
multe prevederi referitoare la actele administrative: reglementarea rolului
Guvernului de a solicita, în realizarea funcției de control asupra ministerelor,
asupra organelor de specialitate din subordinea sa, precum şi asupra
prefecţilor, în condiţiile legii, revocarea actelor administrative nelegale,
netemeinice sau inoportune emise de aceste autorități care nu au intrat în
circuitul civil şi nu au produs efecte juridice şi care pot leza interesul public
(art. 26); deciziile prim-ministrului sunt definite ca fiind acte administrative,
care se contrasemnează de secretarul general al Guvernului, nepublicarea
acestora în Monitorul oficial al Românei atrăgând inexistența deciziei (art.
29 și 30); definirea tipurilor de acte adoptate de Guvern și regimul juridic al
acestora (art. 37, art.38); reglementarea răspunderii Guvernului în ceea ce
privește aprecierea necesităţii şi oportunitatea emiterii actelor administrative
ale Guvernului [art. 50 alin. (2)]; reglementarea actelor miniștrilor (art.57);
competența autorităţilor administrative autonome de a emite sau adopta
acte administrative (art.74); reglementarea contractelor privind
administrarea bunurilor care aparţin domeniului public şi privat al unităților
administrativ-teritoriale (art. 96); reglementarea actelor autorităților
administrației publice locale (art. 195-200, art. 139,140, 157, 169, 182);
dreptul de iniţiativă al aleșilor locali în promovarea actelor administrative și
răspunderea aferentă actelor administrative emise sau adoptate de aleșii
locali (art. 211, 240); reglementări în materia asigurării verificării legalității
actelor administrative de către prefect (art. 249,252, 255); regimul juridic

213/1998 a rămas în vigoare cu un singur articol – Idem, p.12.

26
Ibidem.
27
A se vedea H.G. nr. 196/2016 pentru aprobarea Tezelor prealabile ale proiectului
Codului administrativ (M.Of. nr. 237 din 31 martie 2016); Codul administrativ a fost
adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019 (M.of. nr. 555 din 05 iulie 2019).
28
Pentru o analiză a proiectului Codului administrativ al României, a se vedea E.
Bălan, Teze şi antiteze ..., loc. cit., p. 19-25.

31
aplicabil actelor prefectului (art.275); reglementarea actelor administrative
care se adoptă respectiv a contractelor care se încheie în aplicarea regulilor
specifice aplicabile proprietăţii publice şi private a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale (art. 284 și următ.); regelementarea actelor
administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea, sancţionarea şi
încetarea raporturilor de serviciu şi actelor administrative de sancţionare
disciplinară (art. 528-536; art.374, 397, 473, 519, 520); prevederi privitoare
la înfiinţarea/organizarea/desființarea, prin acte administrative, a structurilor
responsabile pentru prestarea serviciilor publice respectiv adoptarea actelor
administrative de delegare către un operator economic a prestării serviciilor
de interes economic general (art. 589, 593); etc.
Totodată, cu bucurie aflăm că, ulterior finalizării Codului
administrativ, s-a constituit un colectiv pentru redactarea proiectului Codului
de procedură administrativă, care până la data elaborării prezentei lucrări a
avut deja câteva întâlniri29.
În acest context prezintă relevanță și că, la nivelul Uniunii Europene
a fost adoptat proiectul Codului ReNEUAL de procedură administrativă a
UE30, document care reprezintă rezultatul unui efort de cercetare şi
cooperare între mai multe persoane – profesori de drept administrativ – şi
instituţii, care se dorește a deveni legea de procedură administrativă a UE.

4.CONCLUZII

În acest studiu am adus argumente care pledează la necesitatea

continuării demersurilor de cercetare științifică a teoriei și practicii actului
administrativ.
O primă concluzie este aceea că misiunea instanțelor de judecată
devine tot mai dificilă, acestea trebuind să ia în considerare atât dreptul
intern, cât și dreptul Uniunii Europene, dreptul european în general (spre
exemplu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului) și, nu în ultimul rând,
deciziile Curții Constituționale.
În acest context se conturează și cea de a doua concluzie și anume
că aceste aspecte obligă cercetătorul de a-și aduce aportul, prin mijloacele
specifice cercetării științifice, la clarificarea prevederilor legale interpretabile,
și, pe cale de consecință, la îmbunătățirea actului de justiție. Mai mult, în
contextul de fapt și de drept actual, misiunea cercetătorului în materia
contractelor administrative devine de-a dreptul o obligație, ceea ce rezultă și
din mutațiile semnificative aduse prin Legea nr. 212/2018 în materia
instanțelor competente să judece litigiile având ca obiect contracte
administrative. Această misiune devine cu atât mai necesară și dificilă, cu
cât necesită o abordare interdisciplinară, dacă ar fi să luăm în considerare
29
Idem, p.6.
30
H.C.H. Hofmann, J.-P. Schneider, J. Ziller, D.C. Dragoş (coord.), Codul ReNEUAL
de procedură administrativă a Uniunii Europene (traducerea şi adaptarea din versiunea
franceză sau cea din engleză: jud. drd. C. Codrescu, drd. E. Rusu, jud. drd. D. Sparios,
jud. drd. I. Prelipceanu), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016.

32
cel puțin interferența în materie a normelor de drept administrativ cu
normele de drept civil și comercial precum și cu științele administrative.
Nu în ultimul rând, din demersul de cercetare întreprins se desprinde
și concluzia necesității analizei Codului administrativ și din perspectiva,
sperăm, apropiată, de codificare a procedurii administrative.

BIBLIOGRAFIE

D. Apostol Tofan, Unele considerații despre codificarea

administrativă, în E.Bălan, C.Iftene, D.Troanță, M.Văcărelu (editori),
Codificarea administrativă. Abordări doctrinare și cerințe practice, Ed.
Wolters Kluwer, București, 2018.
D. Apostol Tofan, Codificarea procedurii administrative, în E. Bălan,
C. Iftene, M. Văcărelu, Procedura administrativă necontencioasă,
Ed. Wolters Kluwer, București, 2016.
I. Alexandru, Da, prioritară este adoptarea unui Cod de procedură
administrativă, nu a unui Cod administrativ, în Revista de Drept Public,
nr. 2/2016.
E. Bălan, Teze şi antiteze privind proiectul Codului administrativ al
României, în Revista de Drept Public, nr. 2/2016.
E. L. Cătană, Drept administrativ, Ed.CH.Beck, București, 2017.
R. Carp, Este nevoie de un Cod administrativ care să conțină
totalitatea normelor de drept administrativ substanțial sau doar de unificarea
regulilor deja existente prin reglementări sectoriale? Necesitatea și
avantajele analizei de drept comparat, în Curierul Judiciar nr. 11/2016.
Decizia C.C. nr. nr. 624/2016 referitoare la admiterea obiecţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii
educaţiei naţionale nr. 1/2011 (M. of. nr. 937 din 22 noiembrie 2016).
Decizia C.C. nr. nr. 624/2016 referitoare la admiterea obiecţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea şi completarea Legii
educaţiei naţionale nr. 1/2011 (M. of. nr. 937 din 22 noiembrie 2016).
H.C.H. Hofmann, J.-P. Schneider, J. Ziller, D.C. Dragoş (coord.),
Codul ReNEUAL de procedură administrativă a Uniunii Europene
(traducerea şi adaptarea din versiunea franceză sau cea din engleză:
jud. drd. C. Codrescu, drd. E. Rusu, jud. drd. D. Sparios,
jud. drd. I. Prelipceanu), Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016.
I. Santai, Codificarea administrativă, o cerință a statului de drept și a
integrării europene a României, în Revista de Drept Public, nr. 1/2003,
p. 58-63.
I. Toadere, D.C. Dragoș, Codificarea procedurii administrative în
România, în context european, în Curierul Judiciar, nr. 11/2016
V. Vedinaș, Prefață la Codul administrativ. O.U.G. nr. 57/2019 și
index, Ed. Universul Juridic, București, 2019.

33
 ASPECTE REGLEMENTATE DE NOUL COD DE
PROCEDURĂ CIVILĂ ŞI NOUL COD DE PROCEDURĂ
FISCALĂ ÎN MATERIA CONTRACTULUI DE
ARENDARE REFERITOARE LA URMĂRIREA SILITĂ
A FRUCTELOR NECULESE ŞI A RECOLTELOR
PRINSE DE RĂDĂCINI[1].

Conf. univ.dr. Puie Oliviu,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

Abstract: ASPECTS REGULATED BY THE NEW CIVIL PROCEDURE

CODE AND THE NEW TAX PROCEDURE CODE IN THE MATTER OF THE
LEASE AGREEMENT REGARDING THE FORCED PURSUIT OF UNRIPE
FRUITS AND ROOT CROPS [1].
After the entry into force of the Code of Civil Procedure and the Tax
Procedure Code, the problem of forced pursuit of unripe fruits and root crops,
becomes a very topical issue, both in relation to the civil procedural rules and in
relation to the norms of fiscal process.
Starting from the provisions of the Code of Civil Procedure and those of the
Tax Procedure Code, the present study aims to analyze the procedure of forced
pursuit of unripe fruits and root crops, by reference to the provisions of the Civil
Code that regulates the agricultural lease, as well as and by reference to
provisions.

Keywords: code of civil procedure; tax procedure code; agricultural lease;

harvested fruits; rooted crops; forced pursuit;

Privitor la problematica analizată,o primă constatare care se impune

a fi reliefată este aceea că, potrivit art. 548 alin. (4) C. civ., veniturile
rezultate din contractul de arendare reprezentând arenzile constituie fructe
civile. Pe de altă parte, prevederile art. 537 C. civ., fac referire la plantaţiile
prinse de rădăcini, incluzându-se aici şi recoltele neculese care fac obiectul
unui contract de arendare.
Transpunând aceste prevederi ale noului Cod civil la prevederile
instituite de noul Cod de procedură civilă, vom constată că art. 795 C. pr.
civ. statuează că „fructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini
aparţinând debitorului nu se pot urmări decât pe bază de titluri executorii;
ele se pot însă sechestra, potrivit dispoziţiilor art. 952 şi următoarele”.
După cum se poate constata , textul art. 795 din C. pr. civ , nu
delimitează prin norme clare noţiunea de ,, fructe neculese” şi ,,recolte

34
prinse în rădăcini”. În acest context , vom recurge la prevederile C. civ , care
, prin art. 548 alin. (1) clasifică fructele , respectiv acele produse care derivă
din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia , în fructe
naturale , fructe industriale şi fructele civile , acestea din urmă fiind numite şi
venituri. Astfel, fructele naturale sunt definite ca fiind produsele directe şi
periodice ale unui bun, obţinute fără intervenţia omului, cum ar fi acelea pe
care pământul le produce de la sine, producţia şi sporul animalelor. Ar intra
în această categorie , spre exemplu, fructele produse de pomii cultivaţi pe
un teren dat în arendă,neculese, precum şi animalele rezultate în urma
reproducerii. Fructele industriale sunt produsele directe şi periodice ale unui
bun, obţinute ca rezultat al intervenţiei omului, cum ar fi recoltele de orice
fel. Rezultă aşadar că sintagma ,, recoltele prinse în rădăcini” din conţinutul
art. 795 C. pr.civ reprezintă fructe industriale , întrucât , pentru a fi
culeasă, recolta trebuie cultivată prin intervenţia omului. Rezultă aşadar că
sfera de incidenţă a prevederilor art. 795 din C. pr. civ vizează doar fructele
naturale(fructele neculese) şi fructele industriale(recoltele prinse în rădăcini)
, nu şi fructele civile , acestea fiind produse obţinute de către locator sau
arendator , după caz , şi care nu intră sub incidenţa art. 795 din C. pr. civ.
Urmărirea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse în rădăcini,
ca modalitate de executare silită indirectă, are natura juridică a unei urmăriri
mobiliare care constă în indisponibilizarea fructelor neculese şi a recoltelor
prinse în rădăcini ce aparţin debitorului în vederea vânzării lor, iar din suma
astfel obţinută, creditorul să-şi poată recupera creanţa pe care o are
împotriva debitorului[2].
Pe de altă parte, constatăm că şi noul Cod de procedură fiscală,
aprobat prin Legea nr. 207/2015, în vigoare de la data de 1 ianuarie 2016,
reglementează, prin art. 245, executarea silită a fructelor neculese şi a
recoltelor prinse de rădăcini, statuând că „(1) Executarea silită a fructelor
neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se
efectuează în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile
imobile. (2) Pentru executarea silită a recoltelor şi a fructelor culese sunt
aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile”.
Constăm că prevederile noului Cod de procedură fiscală
reglementează într-o manieră mai clară urmărirea fructelor şi a plantaţiilor,
făcând distincţie între urmărirea silită a fructelor neculese şi a recoltelor
prinse de rădăcini şi recoltele şi fructele culese, regimul juridic al urmăririi
silite fiind diferit prin raportare la această distincţie. Astfel, în concordanţă cu
prevederile art. 537 C. civ., dacă fructele şi recoltele sunt neculese, ele sunt
imobile prin încorporare, context în care, în mod corect textul art. 245 alin.
(1) C. pr. fisc. precizează că, în această ipoteză, urmărirea fructelor
neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini va urma procedura de urmărire
reglementată în materia bunurilor imobile. Dacă recoltele sau fructele sunt
culese, ele îşi pierd calitatea lor de bunuri imobile prin încorporare în imobil,
devenind, astfel, bunuri mobile, context în care urmărirea recoltelor şi a
fructelor culese va urma procedura de urmărire silită mobiliară.

35
 Observăm din conţinutul art. 795 C. pr. civ. că acesta distinge între
fructele neculese şi recoltele prinse de rădăcini. În acest context, deşi nu se
prevede expres, ca în cazul fructelor, este evident că recoltele prinsre de
rădăcini sunt recolte neculese, cum sunt recoltele de care beneficiază
arendaşul în cadrul contractului de arendă.
În completarea acestui text legal, prevederile art. 800 alin. (2) C. pr.
civ., reglementând urmărirea veniturilor generale ale imobilelor, statuează
că „de asemenea, se pot urmări şi veniturile debitorului arendaş sau chiriaş
provenite din exploatarea imobilelor arendate sau închiriate”. Rezultă din
conţinutul acestui text legal că debitorul poate fi şi un arendaş care obţine
recoltele de pe imobilul arendat. Se impune , sub acest precizarea că ,
textul vizând veniturile debitorului arendaş, acestea nu sunt fructe civile ,
întrucât , în accepţiunea art. 548 alin. (4) din C. civ , chiriile şi arenzile
reprezintă fructe civile care rezultă din folosirea bunului de către o altă
persoană în baza unui act juridic. Pe cale de consecinţă se poate vorbi
despre fructe civile , doar în privinţa locatorului şi a arendatorului. Ca atare ,
se poate vorbi despre executarea silită a fructelor civile (chiriilor sau
arenzilor) doar în cazul debitorului locator/arendator.
O atare concluzie formulată de noi este confirmată, dar , într-o altă
manieră, şi de cele statuate în literatura de specialitate, prin care se afirmă
că prin intermediul urmăririi veniturilor generale ale imobilului, care, ca şi
modalitate de executare silită indirectă, are o natură juridică mixtă, pot fi
urmărite toate veniturile prezente sau viitoare ale imobilelor ce sunt
proprietatea debitorului sau asupra cărora el are un drept de uzufruct,
precum şi veniturile debitorului arendaş sau chiriaş provenite din
exploatarea imobilelor arendate sau închiriate[3[.
O primă constatare este aceea că textul art. 795 C. pr. civ.
precizează expres că fructele neculese şi recoltele neculese nu pot fi
urmărite decât în baza unor titluri executorii, dar, în schimb, ele pot fi
sechestrate potrivit art. 952 C. pr. civ.
Dar, acest text trebuie coroborat cu textul art. 796 C. pr. civ., care
statuează că „urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini
nu se va putea face decât în cele 6 săptămâni dinaintea coacerii lor şi va fi
precedată de o somaţie cu două zile înaintea urmăririi. Sechestrarea însă se
va putea face în orice timp”.
Rezultă, aşadar, din analiza coroborată a celor două texte legale că
fructele şi recoltele prinse de rădăcini trebuie să fi apărut, dar ele nu au fost
încă culese, ca atare, ele nefiind desprinse de imobil, rămân în continuare
imobile prin încorporare, conform art. 537 C. civ. Pe cale de consecinţă,
dacă fructele sau recoltele sunt deja culese, ele îşi pierd calitatea lor de
imobile prin încorporare, devenind bunuri mobile şi, în consecinţă, ele vor fi
supuse urmăririi silite mobilare[4]. Pe de altă parte, din conţinutul textului
art. 795, raportat la textul art. 796, rezultă că, pentru a deveni incidente
prevederile referitoare la urmărirea aceste fructe şi recolte, este necesar ca
titlul executoriu să fi fost emis în perioada în care fructele nu au fost culese
sau recoltele nu au fost culese. Dar, şi în ipoteza în care există un titlu

36
executoriu, în condiţiile mai sus expuse, urmărirea fructelor neculese şi a
recoltelor prinse de rădăcini nu se poate face decât în cele 6 săptămâni
dinaintea coacerii lor.
Noul Cod de procedură civilă, statuează , prin art.797 că urmărirea
acestor fructe se va putea face prin mijlocirea unui executor judecătoresc ,
care va proceda la sechestrarea acestora şi la numirea unui administrator-
sechestru , ales potrivit regulilor aplicabile urmăririi mobiliare propriu-zise.
Administratorul-sechestru are îndatorirea de a păstra , de a culege şi de a
depozita fructele sau recoltele, cheltuielile necesare fiind avansate de
creditorul urmăritor , potrivit art. 762 alin. (4). De asemenea , executorul
judecătoresc va trimite de îndată, un exemplar al procesului-verbal de
sechestru , pentru a fi notată urmărirea în cartea funciară, urmând ca , prin
efectul notării, urmărirea să devină opozabilă tuturor celor care dobândesc
vreun drept asupra imobilului ori asupra fructelor sau recoltelor sechestrate.
Executorul judecătoresc , are potrivit art.799 din noul C.pr. civ ,
posibilitatea de a vinde prin licitaţie publică fructele sau recoltele. Sub acest
aspect se constată, că, deşi obiectul urmării astfel cum acesta este precizat
prin art. 795 constă în fructele neculese şi recoltele prinse în rădăcini(deci
neculese, n. n. O.P), dispoziţiile art. 799 alin.(1) din noul C.pr. civ , conferă
executorului posibilitatea de a vinde fructele sau recoltele sechestrate atât
în situaţia în care acestea sunt prinse în rădăcini, cât şi după ce acestea au
fost culese. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 799 alin. (4) din noul C.pr.
civ , distinge în privinţa modalităţii de plată şi a momentului plăţii , între
situaţia fructelor sau recoltelor prinse în rădăcini(deci neculese , n. n. O.P)
şi situaţia fructelor şi recoltelor culese. Astfel, prima teză a art. 799 alin. (4)
statuează că vânzarea se va face prin licitaţie publică şi, de preferinţă, pe
bani gata, în prezenţa unui agent al poliţiei sau a unui reprezentant al
jandarmeriei ori, în lipsă, a primarului sau a unui delegat al primăriei şi a
debitorului sau chiar în lipsa acestuia, dacă a fost legal citat. Teza a doua a
art. 799 alin.(4) face precizare expresă la cazul fructelor sau recoltelor
prinse în rădăcini, statuând că în acest caz, preţul se va putea depune, cu
acordul creditorului sau al reprezentantului său, şi ulterior, în cel mult 5 zile
de la data licitaţiei. În toate cazurile, intrarea în posesia bunurilor
adjudecate se va face numai după plata integrală a preţului.
Din analiza celor două teze instituite de art. 799 alin. (4) din noul
C.pr. civ, rezultă că din moment ce teza a doua face referire expresă la
fructele sau recoltele prinse în rădăcini, teza întâia a art. 799 alin.(4)
reglementează situaţia fructelor sau a recoltelor culese. Pe cale de
consecinţă, concluzia care se poate desprinde este aceea că, în cazul
fructelor sau a recoltelor culese, adjudecatarul va trebuie să plătească pe
bani gata preţul fructelor sau a recoltelor culese la data licitaţiei, în timp ce ,
pentru ipoteza fructelor sau recoltelor prinse în rădăcini, adjudecatarul va
trebuie să plătească tot pe bani gata preţul acestora, dar, plata preţului
poate fi efectuată şi ulterior datei licitaţiei, respectiv în cel mult 5 zile de la
data licitaţiei.

37
 De asemenea,prevederile art. 799 alin.(5) şi (6) din noul C.pr. civ ,
conferă posibilitatea executorului judecătoresc de a încuviinţa ca vânzarea
să se facă de către administratorul - sechestru , cu încuviinţarea creditorului
şi a debitorului, chiar prin bună învoială, pe preţul curent , fără ca acesta să
mai fie ţinut de depozitare în cazurile când: 1. Fructele sau recolta sunt
supuse pieirii, degradării, alterării sau deprecierii şi vânzarea trebuie făcută
de urgenţă; 2.depozitarea nu este cu putinţă sau dă loc la cheltuieli
disproporţionate în raport cu valoarea fructelor sau recoltelor.
Evident că şi în cazul în care fructele sau recoltele nu au putut fi
vândute la licitaţie , vor deveni incidente prevederile art.779 din C.pr. civ ,
potrivit cărora executorul judecătoresc va putea încuviinţa preluarea de
către creditor a fructelor sau recoltelor prinse în rădăcini în contul creanţei,
fără ca creditorul să fi participat la licitaţia publică organizată de către
executorul judecătoresc.
Pe de altă parte, după cum am precizat, veniturile obţinute din arenzi
(arenda) constituind un fruct civil,din perspectiva arendatorului, trebuie să
facem distincţia între urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de
rădăcini şi urmărirea arendei, adică a veniturilor obţinute de arendaş din
exploatarea bunului altuia. Pe cale de consecinţă, după cum s-a afirmat şi în
literatura de specialitate[5], nu pot face obiectul urmăririi, în condiţiile art.
795-799 C. pr. civ., fructele civile (arenzile, n.n. – O.P.), cu privirea la
acestea (fructele civile – n.n., O.P.) executarea putând lua însă forma
popririi în mâinile celui care le datorează.
O altă dispoziţie instituită de noul Cod de procedură civilă, cu
incidenţă în materia contractului de arendare, este cea prevăzută de art.
728 alin. (2), potrivit căruia, „dacă debitorul se ocupă cu agricultura, nu vor fi
urmărite, în măsura necesară continuării lucrărilor în agricultură, inventarul
agricol, inclusiv animalele de muncă, furajele pentru aceste animale şi
seminţele pentru cultura pământului, în afară de cazul în care asupra
acestor bunuri există un drept real de garanţie sau un privilegiu pentru
garantarea creanţei”. Transpunând acest text legal în materia contractului
de arendare, rezultă că debitorul care se ocupă de agricultură poate fi şi
arendaşul care exploatează bunul agricol şi care poate utiliza pentru
exploatarea bunurilor arendate un inventar agricol, incluzând aici şi
animalele şi seminţele pentru cultura pământului. Prin acest text se are în
vedere caracterul de protecţie a debitorilor şi de încurajare a activităţilor
agricole şi profesionale[6].
Se impune de asemenea precizarea că există posibilitatea ca
arendaşul să contracteze un împrumut pentru producerea recoltei. În acest
caz , contractul de împrumut fiind încheiat cu o instituţie de credit, drept
garanţie pentru restituirea acestui împrumut , dispoziţiile art. 2389 lit. g) şi
h) din C. civ , prevăd că arendaşul poate să constituie o ipotecă asupra
recoltelor ce urmează a fi culese şi asupra animalelor. Ca atare , creanţa
garantată este suma de bani împrumutată de arendaş pentru producerea
recoltei , iar , obiectul garanţiei care face obiectul contractului de ipotecă,

38
drept accesoriu contractului de împrumut este recolta sau produsele ce
vor obţine din valorificarea ei.
În ceea ce priveşte ipoteca constituită asupra efectivelor de animale ,
există posibilitatea ca arendaşul să nu deţină fondurile necesare pentru
procurarea nutreţurilor sau a medicamentelor necesare pentru hrana ori
tratarea animalelor. Într-o astfel de situaţie , arendaşul poate să contracteze
un împrumut la o instituţie de credit pentru procurarea acestor fonduri ,
urmând ca , pentru restituirea unui astfel de credit , arendaşul să constituie
o ipotecă legală asupra efectivelor de animale. În acest caz , evident că,
creanţa garantată este suma de bani împrumutată de arendaş pentru
procurarea acestor fonduri , iar , obiectul garanţiei care face obiectul
contractului de ipotecă îl reprezintă efectivele de animale sau produsele
acestora.
Se impune de asemenea precizarea că , potrivit art. 2425 alin.(2) şi
(3) din C. civ , ipoteca constituită asupra recoltei sau asupra produselor ce
se vor obţine prin valorificarea acesteia , precum şi ipoteca constituită
asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora , constituie,
în cazul unui concurs între creditorii ipotecari, ipoteci privilegiate , care sunt
preferate oricărei alte ipoteci. Aceste ipoteci privilegiate , după cum s-a
remarcat în literatura de specialitate ,nu trebuie confundate cu privilegiile ,
deoarece, în timp ce , ipotecile privilegiate izvorăsc din convenţia părţilor ,
privilegiile îşi au izvorul în lege[7]. Astfel, în privinţa ipotecii constituite
asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obţine prin valorificarea
acesteia, în vederea obţinerii sumelor necesare pentru a produce recolta ,
precum şi a ipotecii constituite în perioada de creştere a plantelor ori în
cursul unei perioade de 6 luni înainte de recoltare, prevederile art. 2425 alin.
(2) din C. civ , statuează că aceste ipoteci sunt preferate din momentul
înscrierii lor în arhivă oricărei alte ipoteci. În ceea ce priveşte ipoteca asupra
efectivelor de animale sau asupra produselor acestora, constituită în scopul
asigurării fondurilor care să îi permită celui care a constituit ipoteca să
achiziţioneze nutreţuri, medicamente sau hormoni , necesare pentru hrana
ori tratarea animalelor, prevederile art. 2425 alin. (3) din C. civ , statuează
că această ipotecă are prioritate asupra oricărei alte ipoteci constituite
asupra aceluiaşi bun ori asupra produselor lui, alta decât ipoteca
vânzătorului de nutreţuri, medicamente sau hormoni.
De asemenea , în practica judiciară s-a decis că este valabil
contractul de gaj asupra recoltei viitoare pentru garantarea unui credit care
dă dreptul creditorului gajist să se îndestuleze cu preferinţă faţă de ceilalţi
creditori, chiar dacă a fost încheiat ulterior unui contract de vânzare-
cumpărare a aceleiaşi recolte, având ca obiect un bun viitor , adică
transmiterea proprietăţii a operat la data recoltării şi a predării cantităţii de
grâu, deoarece la data constituirii gajului debitoarea avea calitatea de
proprietar[8].
De asemenea , în literatura de specialitate se arată că poprirea
reglementată de art. 781 din C. pr. civ şi-ar găsi aplicarea şi în cazul
contractului de arendare, când arendatorul primeşte de la arendaş o arendă

39
sub forma unei cantităţi de produse agricole , arătându-se că aceste bunuri
nu pot fi sechestrate, deoarece este posibil ca ele să nu existe, dar ar putea
fi poprite , arendaşul devenind terţ poprit [9].

BIBLIOGRAFIE

1. Această problematică a fost analizată şi în studiul, O. Puie,

Aspecte privitoare la executarea silită a contractului de locaţiune, a
creanţelor(chirii şi arenzi), precum şi a fructelor neculese şi a recoltelor
prinse în rădăcini derivate din contractul de locaţiune şi contractul de
arendare, ca varietate a contractului de locaţiune , publicat în RRES nr.
4/2016 , p.36-38; idem, O. Puie, Tratat de contracte civile potrivit Codului
civil, Codului de procedură civilă, Codului fiscal, Codului de procedură
fiscală, Codului penal şi Codului de procedură penală, Vol. I, Ed. Universul
juridic, Bucureşti, 2017, pp.805-809.
2. A se vedea,E. Hurubă, Executarea silită indirectă. Urmărirea
fructelor şi veniturilor imobilului, în I. Leş(coordonator) şi colectiv de autori,
Tratat de drept procesual civil. Volumul II, Ed. Universul juridic, Bucureşti ,
2015, p. 645;
3. Ibidem, p.465.
4. În acelaşi sens, a se vedea V. Mitea, Urmărirea fructelor şi a
veniturilor imobilelor, în I. Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat de
procedură civilă,Vol.III, ed. Universul juridic, Bucureşti,2013., p. 546.
5. V. Mitea, Urmărirea fructelor şi a veniturilor imobilelor, în I.
Deleanu, V. Mitea, S. Deleanu, Tratat…, op. cit., pp. 545-546.; I. Leş, Noul
Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Art. 1-1133, Ed. C.H. Beck,
Bucureşti, 2013, p. 1086;
6 .I. Leş, Noul…, op. cit., 2013, p. 1018.
7. I-Florin Popa, Efectele ipotecii , în L. Pop, I-Florin Popa, S.
Ioan Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile conform noului Cod
civil, Ed.Universul juridic, Bucureşti, p. 826;
8. A se vedea , C. S. J , S. com , dec. nr.248/1999, în Buletinul
jurisprudenţei. Culegere de decizii pe anul 1999, Ed. Juris Argessis , Curtea
de Argeş, p. 451-453;
9. A se vedea , E. Oprina , I. Gârbuleţ, Tratat teoretic şi practic
de executare silită, Vol. I , Ed. Universul juridic , Bucureşti , 2013 , p. 724 ,
cit , Tr. C. Briciu, Comentariu la art. 781 din C pr. civ , în Noul Cod de
procedură civilă comentat şi adnotat ,Vol. II-art.527-1134, Ed. Universul
juridic, Bucureşti,2016,(coord. Viorel Mihai Ciobanu şi Marian Nicolae), infra
nota 1 , p. 793.

40
 ASPECTE REFERITOARE LA EFECTELE
DIVORŢULUI CU PRIVIRE LA RAPORTURILE
NEPATRIMONIALE DINTRE SOŢI

Lect. univ. dr. Oana-Voica Nagy,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu-Mureș, Facultatea de Drept

Abstract: ASPECTS RELATING TO THE EFFECTS OF THE DIVORCE

WITH REGARD TO NON-PATRIMONIAL REPORTS BETWEEN SPOUSES
This study aims to present the non-patrimonial effects that a marriage
dissolution produces in the relation between spouses. We analyzed these effects
both in the vision of the Romanian legislator as it is reflected in the Romanian Civil
code. Some of these effects are very important due to the fact that they affect the
relations between spouses such as the name that the spouses will have after the
divorce and their mutual obligation to morally support each other. The described
elements will be analyzed having in sight the opinions of the majority of specialists
in the Family law domain.

Keywords: divorce, effects, spouses, patrimonial reports

Decizia de a divorța este rareori una ușoară, iar motivele care

conduc la o asemenea opțiune pentru ruperea iremediabilă a relațiilor dintre
soți ating, de cele mai multe ori, cele mai intime resorturi ale psihicului
uman.
Totodată, chiar și în cele mai „liberale” spații geografice și temporale,
divorțul unui cuplu produce valuri concentrice de consecințe, care nu se
limitează la familie, cercul de prieteni și cunoștințe, ci se resimt, într-o
măsură mai mică sau mai mare, în comunitate și, la limită, în întreaga
societate.
Fără a mai vorbi de modificările de nume, statut civil, relații
obligaționale de întreținere, regim juridic al eventualelor bunuri dobândite în
comun de foștii soți și alte schimbări pe care divorțul le produce în realitatea
socio-juridică, desfacerea unei căsătorii nu este doar o „afacere privată” a
părților, care să nu intereseze Dreptul.
Mai ales, dacă din căsătorie au rezultat copii, desfacerea acesteia
nu are cum să rămână indiferentă în ochii Legii, care, mai presus de
interesele unei persoane sau alteia, trebuie să ocrotească interesele tuturor
celor aflați sub reglementarea ei.

41
 Optica legiuitorului asupra divorțului variază în funcție de contextul
istoric, cultural și religios, de la interzicerea strictă a acestuia, până la
permisivitate maximă. Societatea nu rămâne nici ea insensibilă la atitudinea
legiuitorului și, nu de puține ori, acesta din urmă își asumă un rol „educativ”,
sugerând membrilor societății că divorțul este un eșec familial, o sancțiune
pentru fapte reprobabile sau un simplu remediu, la îndemâna oricărui cuplu
cu probleme.
Ca o reflectare a schimbărilor sociale la care asistăm în Europa și în
întreaga lume, dar și a opțiunii legiuitorului român pentru modernizare și
înnoire normativă, în ultimii ani s-au produs, în ţara noastră, considerabilele
modificări legislative în privința divorţului. Procesul de schimbare a
reglementărilor din domeniu este strâns legat de încercările de reformă
legislativă post-decembriste și s-a cristalizat odată cu adoptarea Legii nr.
202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, cu
intrarea în vigoare a Legii nr. 287/2009, privind Codul civil şi a Legii nr.
134/2010, privind Codul de procedură civilă.
Prin adoptarea acestor acte normative, legiuitorul a adus
îmbunătăţiri radicale în materia divorţului, în general, şi a modalităţilor de
desfacere a căsătoriei, în special. Noile reglementări au realizat o
liberalizare semnificativă a divorţului, percepută la nivel social ca binevenită,
poate și ca o consecință a deceniilor de politică legislativă excesiv de
intervenționistă, în domeniul desfacerii căsătoriei.
Rămânând conștienți de faptul că un subiect atât de delicat precum
desfacerea căsătoriei nu poate fi epuizat într-o simplă lucrare și numai
printr-o analiză legislativă, doctrinală și jurisprudențială, ne propunem, ca
principal obiectiv ştiinţific al acestei lucrări, să întreprindem o analiză,
teoretică şi practică, a dispoziţiilor legale referitoare la divorţ, raportate în
principal, la sistemul de drept român și la efectele de natură nepatrimonială
pe care aceasta le produce asupra relațiilor dintre soți.
Aşa cum am precizat şi cu alte ocazii desfacerea căsătoriei produce
efecte asupra raporturilor dintre soţi, precum şi asupra relaţiilor dintre părinţi
şi copii, însă aşa cum este firesc, numai pentru viitor (ex nunc). În ambele
cazuri aceste efectele sunt atât de natură nepatrimonială, cât şi
patrimonială.
Din punctul de vedere al relaţiilor nepatrimoniale dintre soţi, în
doctrină s-a arătat31 faptul că, principalele efecte ale divorţului privesc
încetarea calităţii de soţ32, pierderea drepturilor ce decurg din calitatea de
soţ, numele pe care soţii îl vor purta după desfacerea căsătoriei, precum şi
obligaţia de sprijin moral dintre aceştia după divorţ33.
În privinţa capacităţii de exerciţiu dobândite prin căsătorie, de
31
A se vedea T. Bodoaşcă, Dreptul familiei. Curs universitar, Ediţia a III-a revăzută
şi adăugită conform noului Cod civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2015, p.
333.
32
A se vedea D. Lupașcu, C. M. Crăciunescu, Dreptul familiei, Ediţia a II-a,
amendată și actualizată, Editura Universul Juridic, București, 2012p. 242.
33
Ibidem.

42
minorul care a împlinit 16 ani, în lipsa unor dispoziţii concrete în acest sens,
desfacerea căsătoriei nu produce efecte34.
Într-adevăr, dispoziţiile art. 39 alin. (2) C. civ. fac referire expresă la
anularea căsătoriei. Potrivit acestora minorul de bună-credinţă la încheierea
căsătoriei, păstrează capacitatea deplină de exerciţiu în situaţia în care
instanţa de judecată dispune anularea acesteia. Per a contrario, minorul
care a fost de rea-credinţă la încheierea căsătoriei, îşi pierde capacitatea de
exerciţiu prin anularea acesteia.
Potrivit literaturii de specialitate calitatea de soţ încetează în
momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a acţiunii
de divorţ35. Considerăm că încetarea calităţii de soţ intervine şi în momentul
eliberării certificatului de divorţ de către notarul public ori de către ofiţerul de
stare civilă.
În privinţa drepturilor ce decurg din calitatea de soţ actualul Cod civil
statuează că soţul culpabil pentru desfacerea căsătoriei va fi decăzut din
drepturile care i-au fost atribuite prin lege ori pe care acesta le-a dobândit
prin convenţii încheiate cu terţi, înainte de pronunţarea divorţului 36. Această
sancţiune se aplică numai în situaţia în care desfacerea căsătoriei se
datorează culpei exclusive a unuia dintre soţi37.
De asemenea, încetarea calităţii de soţ determină şi încetarea
obligaţiei de sprijin moral pe care soţii şi-o datorau, în temeiul art. 325 alin.
(1) C. civ38.
Încetarea calităţii de soţ, ca efect al desfacerii căsătoriei, conferă pe
de o parte soţului divorţat dreptul de a se recăsători, iar pe de altă parte
determină încetarea tuturor celorlalte drepturi şi obligaţii caracteristice vieţii
de familie, precum a celei conjugale, de coabitare ori de fidelitate 39.
Unul dintre cele mai importante efecte, de natură nepatrimonială, al
desfacerii căsătoriei se răsfrânge asupra numelui soţilor. Art. 383 C. civ.
conferă soţilor posibilitatea de a opta pentru păstrarea numelui pe care l-au
purtat în timpul căsătoriei ori în lipsa unui asemenea acord fiecare soţ va
reveni, la numele dinaintea căsătoriei40.
Excepţie de la această regulă o constituie prerogativa instanţei de
judecată de a dispune, în temeiul art. 383 alin. (2) C. civ., pentru motive
temeinice păstrarea numelui purtat în timpul căsătoriei, chiar şi în lipsa unui
acord între soţi41.

34
A se vedea: T. Bodoaşcă, op. cit., p. 333; C. Mareş, Efectele desfacerii căsătoriei
prin divorţ în lumina noului Cod civil, în Revista „Dreptul” nr. 8/2013, p. 43.
35
A se vedea T. Bodoaşcă, op. cit., p. 333.
36
Idem, p. 332.
37
A se vedea: T. Bodoaşcă, op. cit., p. 332, p. 333; D. Lupaşcu, C. M. Crăciunescu,
op. cit., p. 243.
38
A se vedea T. Bodoaşcă, op. cit., p. 333.
39
A se vedea: T. Bodoaşcă, op. cit., p. 332, p. 333; D. Lupaşcu, C. M. Crăciunescu,
op. cit., p. 243.
40
A se vedea T. Bodoaşcă, op. cit., p. 333.
41
Ibidem.

43
 Cu toate că, instanţa de judecată se pronunţă din oficiu asupra
acestui aspect odată cu soluţionarea cererii de divorţ, în situaţia în care soţii
nu fac referire, în cuprinsul cererii de desfacere a căsătoriei, la numele pe
care îl vor purta după divorţ, Judecătoria Turda a fost învestită, pe cale
separată, cu soluţionarea unei cereri, prin care reclamanta solicita,
încuviinţarea revenirii la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.
Această solicitare a intervenit ca urmare a desfacerii căsătoriei
reclamantei de către o instanţă străină, hotărâre recunoscută în România, şi
care a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere privind numele
soţilor după desfacerea căsătoriei, iar fostul soţ, având calitatea de pârât în
speţă, nu şi-a exprimat acordul, în sensul menţinerii numelui purtat în timpul
căsătoriei şi după desfacerea acesteia. Având în vedere dispoziţiile art. 383
alin. (3) C. civ., care dispun revenirea la numele purtat anterior încheierii
căsătoriei, în lipsa unui acord între soţi ori a încuviinţării date de către
instanţa de judecată, în sensul păstrării numelui din căsătorie, Judecătoria
Turda a admis cererea, încuviinţând revenirea reclamantei la numele purtat
anterior încheierii căsătoriei42.
În ceea ce priveşte situaţia prevăzută în art. 383 alin. (2) C. civ.,
doctrina a arătat că, jurisprudenţa exclude dintre motivele temeinice pentru
care instanţa de judecată poate dispune păstrarea numelui purtat în timpul
căsătoriei şi după desfacerea acesteia, împrejurarea în care copiii minori
sunt încredinţaţi soţiei, iar aceasta ar întâmpina dificultăţi de natură
administrativă la schimbarea actelor în care figura cu numele purtat pe
perioada căsătoriei. Mai mult, a fost subliniat faptul că, motivele temeinice
trebuie să vizeze reputaţia soţiei, câştigată sub numele purtat în timpul
căsătoriei43.
În ceea ce ne priveşte, apreciem că soluţia exprimată este
deopotrivă aplicabilă şi soţului, deoarece nimic nu opreşte instanţa de
judecată să dispună încredinţarea copiilor minori, spre creştere şi educare,
tatălui. În acest sens, atât dispoziţiile art. 396 alin. (1) C. civ., cât şi literatura
de specialitate nu fac distincţie între soţ şi soţie.
În acest sens, este utilizată denumirea generică de „părinţi”, pe de o
parte, iar pe de altă parte, este conferită posibilitatea preluării de către
bărbat a numelui soţiei, la încheierea căsătoriei şi, în consecinţă acesta să
fie cel recunoscut în plan profesional sub numele purtat în timpul căsătoriei.
Într-adevăr, în temeiul art. 282 teza I C. civ. soţii, de comun acord,
pot păstra numele purtat anterior încheierii căsătoriei, pot lua numele
oricăruia dintre ei ori pot opta pentru numele lor reunite.

Bibliografie

42
Sentinţa civilă nr. 1594 din 06.10.2014 pronunţată de Judecătoria Turda,
disponibilă online pe portalul de jurisprudenţă www.rolii.ro.
43
A se vedea C. Mareş, op. cit., p. 44.

44
 T. Bodoaşcă, Dreptul familiei. Curs universitar, Ediţia a III-a revăzută şi
adăugită conform noului Cod civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2015.
 C. Mareş, Efectele desfacerii căsătoriei prin divorţ în lumina noului Cod
civil, în Revista „Dreptul” nr. 8/2013
 D. Lupașcu, C. M. Crăciunescu, Dreptul familiei, Ediţia a II-a, amendată
și actualizată, Editura Universul Juridic, București, 2012

45
 PRINCIPIUL INTERESULUI SUPERIOR AL
COPILULUI ÎN REGLEMENTĂRILE REFERITOARE LA
PROTECȚIA ACESTUIA

Lect. univ. dr. Ioana-Raluca Toncean-Luieran,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu-Mureș, Facultatea de Drept

Abstract: PRINCIPLE OF THE CHILD'S HIGHEST INTEREST IN THE

REGULATIONS RELATING TO THE ITS PROTECTION
Adoption requires the compliance with the principles laid down both in the
legislation dedicated exclusively for adoption and in other internal or external
regulations. The principle of the best interest of the child enjoys a special
importance in the regulations regarding the protection of the child, being the
guideline in carrying out any activities in accordance with the protection and
promotion of the rights of the child. The determination of the concrete content of the
best interests of the child is difficult to achieve, since each situation must be
individually identified and analyzed. The present study proposes an analysis of the
provisions of Law no. 273/2004 regarding the adoption procedure corroborated with
those of the Civil Code regarding the regulation of the principle of the best interest
of the child.

Keywords: adoption, best interest of the child, child protection

1. Noțiuni introductive

Adopția este o instituție cu tradiție în sistemul nostru legislativ, fiind

într-o continuă perfecționare și armonie cu nevoile societății, în general, și
ale copilului, în particular. Sub aspectul condițiilor de încuviințare a adopției,
de-a lungul timpului, instituția a cerut a fi respectate o serie de cerințe, unele
fiind constante și altele într-o continuă transformare. În acest sens, adopția
fiind considerată o imitație a naturii, încă din sistemul de drept roman, s-a
cerut ca diferența de vârstă dintre adoptat și adoptator să fie de minim 18
ani, vârstă considerată firească a procrea. Astfel, acest principiu a fost
menținut până în zilele noastre, cu o singură derogare.
Pe de altă parte, au fost cerute a fi îndeplinite unele condiții specifice
anumitei perioade istorice, cum ar fi condiția ca adoptatorul să fie de sex
masculin, condiție reglementată în sistemul de drept roman, datorită faptului
că femeia nu putea avea statutul de pater familias. Alte astfel de cerințe au
fost, spre exemplu, condiția ca adoptatorul să nu fi ales viața monahală, să

46
nu aibă alți moștenitori legitimi, ori acesta să nu fi fost risipitor.
Protecția copilului în general, și, mai ales, protecția lui alternativă
prin adopție, constituie un domeniu de interes, atât pentru legiuitorul intern
cât și pentru organismele internaționale. Reiterăm, în dreptul intern, adopția
este reglementată de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției44,
precum și de Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil45. Codul civil
reglementează adopția în Cartea a II-a, întitulată „Despre familie”, Titlul III,
denumit „Rudenia”, în Capitolul III al acestuia, „Adopția”, art. 451- 482.
Aceste reglementări sunt coroborate cu norme internaționale,
precum Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 1989 46,
Convenția europeană revizuită în materia adopției de copii de la Strasbourg
din 200847, Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în
materia adopției internaționale din 199348.

2. Noțiunea de adopție prin raportare la principiul interesului

superior al copilului

În conținutul Legii nr. 273/2004, legiuitorul a renunțat să mai enunțe

definiția adopției, astfel că singura definiție este reglementată de Codul civil,
în art. 451, potrivit căruia adopţia este „operaţiunea juridică prin care se
creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de
rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului”.

44
Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției a fost publicată în Monitorul Oficial
nr. 557/2004 din 23 iunie 2004. Ulterior, a fost modificată prin Legea nr. 57/2016
pentru modificarea și completarea Legii 273/2004 privind procedura adopției,
precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 283/14 aprilie
2016, cu aplicare în 120 de zile de la data publicării. Brevitatis causa, pentru
evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în continuare, eventualele referiri la
această lege se vor face cu ajutorul sintagmei Legea nr. 273/2004.
45
Codul civil a fost reglementat prin Legea nr. 287/2009 privind Codul civil și
republicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011, cu intrare în vigoare
începând cu 1 octombrie 2011. Ulterior a fost modificat prin Legea nr. 60/2012
privind aprobarea OUG 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării
în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, precum și prin Legea nr.
138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
conexe.
46
România a ratificat această convenție prin Legea nr. 18/1990, publicată în
Monitorul Oficial al României nr. 109 din 28 septembrie 1990, și republicată în
Monitorul Oficial al României nr. 314 din 13 iunie 2001.
47
România a aderat la această convenție prin Legea nr. 15/1993. Convenția
Europeană în materia Adopției de Copii a fost modificată în 2008 și ratificată de
România prin Legea nr. 138/2011.
48
Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale
a fost semnată la Haga la 29 mai 1993 și ratificată de România prin Legea nr.
84/1994.

47
 Literatura de specialitate49 a criticat această definiție ca fiind prea
tehnică, pentru a reda toate aspectele în care poate fi analizată adopția, sau
incompletă, prin evidențierea doar a scopului urmărit prin realizarea
adopției.
Astfel, doctrina a formulat o serie de definiții ale adopției, iar într-o definiție
complexă50, adopția este acel act juridic sui generis cu conţinut complex şi
esenţialmente solemn, în temeiul căruia, cu respectarea ordinii publice şi
bunelor moravuri, încetează pentru viitor legăturile de filiaţie şi rudenie
naturală şi se stabilesc legăturile de filiaţie şi de rudenie civilă.
Adopția impune respectarea unor principii prevăzute atât în legislația
destinată exclusiv adopției, cât și în alte reglementări de ordin intern sau
extern. Ne referim aici la principiile în conformitate cu care se asigură
respectarea și garantarea drepturilor copilului prevăzute în Legea nr.
272/200451 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, sau la
Convenția ONU cu privire la drepturile copilului.
Din studiul legislației interne, am remarcat reglementarea duală a
principiilor adopției, atât în art. 1 din Legea nr. 273/2004, cât și în art. 452
din Codul civil. Din coroborarea celor două reglementări, trebuie a fi
respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopției 52: principiul
interesului superior al copilului; principiul creşterii şi educării copilului într-un
mediu familial; principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se
seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică; principiul informării
copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi
gradul său de maturitate; principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte
referitoare la procedura adopţiei; principiul garantării confidenţialităţii în ceea
ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei
adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.
Principiul interesului superior al copilului este un principiu global,
49
A se vedea T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, Dreptul familiei, Ediţia a 2-
a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 379; E. Florian,
Protecția drepturilor copilului, Editura C. H. Beck, București, 2006, p. 208.
50
A se vedea T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, op. cit., p. 380.
51
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului a fost
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004 și a
fost republicată ultima dată, cu modificările corespunzătoare, în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014. A fost modificată ulterior prin Legea
nr. 52/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial nr. 253 din 5 aprilie
2016. Brevitatis causa, pentru evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în
continuare, eventualele referiri la această lege se vor face cu ajutorul sintagmei
Legea nr. 272/2004.
52
Exprimarea legiuitorului, referitoare la respectarea principiilor adopției doar în
cursul procedurii adopției, a fost criticată în literatura de specialitate, subliniindu-se
importanța respectării acestora și după încuviințarea adopției, adică în timpul
acesteia, sau chiar la încetarea adopției. În acest sens, a se vedea T. Bodoașcă,
Legislația adopțiilor. Comentarii și explicații. Legea nr. 273/2004, Editura C.H. Beck,
București, 2006, p. 12.

48
care dirijează celelalte principii, însă nu le elimină. Enunțarea celorlalte
principii este importantă întrucât unele nu sunt de la sine înțelese în cultura
românească. Spre exemplu, principiul informării copilului și a luării în
considerare a opiniei lui a fost introdus, și datorită faptului că, Rapoartele
naționale privind implementarea Convenției ONU cu privire la drepturile
copilului, au atras atenția că cel mai încălcat drept era dreptul la exprimare
și a luării în considerare a opiniei sale53.
Menționăm că ultimele două principii nu au fost preluate de Codul
civil în art. 452, astfel, ar fi necesară o intervenție legislativă în vederea
reglementării uniforme a acestora.
Totodată, deși legiuitorul nu prevede expres, aceste principii
trebuiesc respectate indiferent că se are în vedere adopția internă sau
internațională.

3. Principiul interesului54 superior al copilului

Trecerea de la capitalism la socialism a restructurat instituția

adopției, astfel că, s-a trecut de la o adopțiune55 - instrument juridic pentru
crearea unor descendențe legitime, la o adopție care facilita dobândirea
unui cămin, copiilor fără părinți sau lipsiți de ocrotirea lor56. Toate acestea,
în vederea creșterii, formării și dezvoltării lor ca cetățeni cât mai folositori
colectivității sociale. Această transformare majoră s-a realizat prin Decretul
nr. 131 din 2 aprilie 1949 care a introdus pentru prima data principiul
interesului superior al copilului ca unic scop57 al adopției.
Principiul interesului superior al copilului se bucură de o importanță
deosebită în reglementările referitoare la protecția copilului, fiind linia
diriguitoare în realizarea oricăror activități în concordanță cu protejarea și
53
A se vedea A. Muntean, Adopția și atașamentul copiilor separați de părinții
biologici, Editura Polirom, București, 2013, p. 191 – 192.
54
Având în vedere că fiecărui copil îi sunt recunoscute mai multe drepturi, cărora le
corespund mai multe interese, doctrina a propus ca legiuitorul să folosească pluralul
acestei expresii, și anume „interesele superioare ale copilului”. În acest sens, a se
vedea T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, op. cit., p. 397.
55
Adopțiunea a fost reglementată de Codul civil român, promulgat în 1864 și aplicat
de la 1 decembrie 1865, până la 1 octombrie 2011, când a intrat în vigoare actualul
Cod civil. Adopția a fost reglementată în Cartea I intitulată „Despre persoane”, art.
309-324.
56
A se vedea Tr. R. Ionașcu, De la adopțiune la înfierea instituită prin Decretul nr.
182 din 19 octombrie 1951, în „Justiția Nouă” nr. 7-8/1951, p. 747.
57
Tribunalul Suceava, sub imperiul vechilor reglementări, a admis cererea de
anulare a unei adopții încuviințate cu nesocotirea naturii însăși a instituției, fiind
încheiată în cu totul alte scopuri, decât cel al interesului superior al copilului.
Instanța a socotit că s-a făcut dovada că adoptatorii au urmărit realizarea unui profit
din munca ce urma să o desfășoare adoptata în gospodăria lor, iar părinții firești au
urmărit ca fiica lor să fie unica moștenitoare a adoptatorilor. A se vedea Tribunalul
Suceava, decizia nr. 244/1981 în C. Turianu, Dreptul familiei. Culegere de practică
judiciară, Editura CH Beck, 2007, p. 335.

49
promovarea drepturilor copilului. Spre exemplu, principiul este reglementat
de art. 454 din Codul civil, de art. 1 din Legea 273/2004, de art. 2 din Legea
nr. 272/200458, precum și de convențiile internaționale 59 în materie, la care
România este parte.
Stabilirea conținutului concret al interesului superior al copilului este
dificil de realizat, întrucât fiecare situație trebuie individualizată și analizată
singular. Art. 2 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 stabilește unele repere în
determinarea interesului superior al copilului. Se va avea în vedere: nevoile
de dezvoltare fizică, psihologică, de educație și sănătate, de securitate și
stabilitate și apartenență la o familie; opinia copilului, în funcție de vârstă și
gradul de maturitate; istoricul copilului, având în vedere, în mod special,
situațiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violență
asupra copilului, precum și potențialele situații de risc care pot interveni în
viitor; capacitatea părinților sau a persoanelor care urmează să se ocupe de
creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
menținerea relațiilor personale cu persoanele față de care copilul a dezvoltat
relații de atașament.
În practică60, s-a opinat că în aprecierea interesului superior al
copilului trebuie a fi luate în considerare următoarele aspecte: relațiile
afective ale copilului cu fiecare dintre persoanele care urmează să se ocupe
de îngrijirea și întreținerea sa; condițiile materiale şi morale pe care fiecare
dintre aceștia le oferă copilului; posibilitățile fiecăruia dintre aceștia de a
investi în creșterea şi educarea copilului; capacitatea fiecăruia de a respecta
drepturile copilului şi pe cele ale celuilalt părinte; opinia copilului; creșterea
fraților împreună.
58
De fapt, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și
Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, fac parte dintr-un pachet legislativ
consacrat ocrotirii drepturilor copilului, soluție firească având în vedere legătura
strânsă ce există între reglementările acestor legi. Pentru mai mult amănunte, a se
vedea T. Bodoașcă, Unele aspecte critice referitoare la necorelarea unor dispoziții
din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului cu unele
norme din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției, în Revista „Dreptul”
nr. 5/2005, p. 85 – 94.
59
Încă din preambul, Convenția de la Strasbourg dispune că interesul superior al
copilului trebuie să primeze întotdeauna față de orice altă considerație, iar art. 4
alin. 1) din Convenție, ridică principiul la calitatea de scop al adopției, astfel că,
autoritatea competentă nu încuviințează adopția decât dacă și-a format convingerea
că adopția este în interesul superior al copilului. Totodată, Convenția de la Haga are
ca și obiect stabilirea garanţiilor pentru ca adopţiile internaţionale să se înfăptuiască
în interesul superior al copilului şi în respectul drepturilor fundamentale care îi sunt
recunoscute în dreptul internaţional [art. 1 lit. a) din Convenție].
60
A se vedea C. M. Crăciunescu, N.S. Țăran, Dispoziții ale Noului Cod civil în
materia dreptului familiei, Unificarea practicii judiciare, sub egida Insitutului Național
al Magistraturii, București, 2012, p. 32-34, așa cum a fost publicat pe site-ul
http://www.inm-lex.ro/fisiere/d_175/Dispozitii%20ale%20noului%20Cod%20civil
%20in%20materia%20Dreptului%20familiei%20-%20unificarea%20practicii
%20judiciare.pdf la data de 27.04.2016.

50
 În materia adopției, literatura de specialitate 61 a încercat explicarea
înțelesului acestei sintagme subliniindu-se că interesele copilului urmează a
fi satisfăcute la un nivel calitativ mai bun decât erau satisfăcute înainte de
încuviințarea adopției, atât sub aspect material, cât și moral. Interesul
copilului are în vedere atât aspecte nepatrimoniale, cât și patrimoniale.
Astfel, copilului trebuie să i se acorde condițiile creșterii și dezvoltării sale
fizice și morale atât prin mijloace spirituale, cât și financiare.
Așa cum am menționat deja, întreaga legislație în materia adopției
reflectă preocuparea legiuitorului pentru respectarea principiului interesului
superior al copilului, prin impunerea unor condiții de fond și de formă ce
constituie tot atâtea garanții ale respectării acestui principiu 62. Totodată,
datorită caracterului său sintetic, în doctrină 63 s-a subliniat că, celelalte
principii guvernante ale adopției sunt de fapt „fațete, detalii” ale principiului
interesului superior al copilului.
În context, facem precizarea că, în literatura de specialitate 64 s-a
recomandat legiuitorului să opteze fie pentru rolul de principiu, fie pentru
rolul de scop al adopției, pentru evitarea unor eventuale dificultăți practice.
Pe de altă parte, legiuitorul a ignorat total interesul adoptatorului care nu
este nicidecum opus interesului superior al copilului. Mai mult, și interesul
adoptatorului trebuie avut în vedere de organele participante la întreaga
procedură a adopției.
În altă ordine de idei, într-adevăr, legiuitorul a acordat un rol mai
important interesului copilului în raport cu interesul adoptatorului. Astfel, ne
raliem opiniei65 conform căreia, nu există o concordanță deplină între cele
două interese, interesul adoptatorului nu urmează a fi satisfăcut la același
nivel cu cel al copilului. Interesul copilului este „superior” și are întâietate în
fiecare dintre etapele procedurii de încuviințare a adopției.
Respectarea acestui principiu nu se oprește în momentul încuviințării
adopției de către instanța de judecată66. Acesta trebuie luat în considerare
chiar și la desfacerea adopției, când instanța, constatând temeinicia cererii
în declararea nulității adopției, dacă socotește că menținerea adopției este
în interesul celui adoptat, va putea respinge cererea privind nulitatea67.

61
A se vedea T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, op. cit., p. 397.
62
A se vedea M. Avram, Filiația. Adopția națională și internațională, Editura C. H.
Beck, București, 2001, p. 143.
63
A se vedea E. Florian, op. cit., p. 212.
64
A se vedea T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, op. cit., p. 398.
65
A se vedea T. Bodoașcă, Unele aspecte critice în doctrina română...op.cit, p. 67-
68.
66
A se vedea M. Ciocoiu, Adopția în dreptul românesc, Editura Sitech, Craiova,
2009, p. 59.
67
A se vedea art. 481 din Codul civil.

51
 BIBLIOGRAFIE

1. M. Avram, Filiația. Adopția națională și internațională, Editura C. H.

Beck, București, 2001;
2. T. Bodoașcă, A. Drăghici, I. Puie, I. Maftei, Dreptul familiei, Ediţia a
2-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2013;
3. T. Bodoașcă, Legislația adopțiilor. Comentarii și explicații. Legea nr.
273/2004, Editura C.H. Beck, București, 2006;
4. T. Bodoașcă, Unele aspecte critice referitoare la necorelarea unor
dispoziții din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului cu unele norme din Legea nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopției, în Revista „Dreptul” nr. 5/2005;
5. M. Ciocoiu, Adopția în dreptul românesc, Editura Sitech, Craiova,
2009;
6. C. M. Crăciunescu, N.S. Țăran, Dispoziții ale Noului Cod civil în
materia dreptului familiei, Unificarea practicii judiciare, sub egida
Insitutului Național al Magistraturii, București, 2012;
7. E. Florian, Protecția drepturilor copilului, Editura C. H. Beck,
București, 2006;
8. Tr. R. Ionașcu, De la adopțiune la înfierea instituită prin Decretul nr.
182 din 19 octombrie 1951, în „Justiția Nouă” nr. 7-8/1951;
9. A. Muntean, Adopția și atașamentul copiilor separați de părinții
biologici, Editura Polirom, București, 2013;
10. C. Turianu, Dreptul familiei. Culegere de practică judiciară, Editura
CH Beck, 2007;

52
 SUSPENDAREA DE DREPT A CONTRACTULUI
INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Lector univ. dr. Ribana Conț,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

1. NOŢIUNE

Suspendarea de drept a contractului individual de muncă

intervine în virtutea legii, din pricina unor împrejurări care, independent
de voinţa părtilor, fac cu neputinţă prestarea muncii. Astfel, suspendarea
de drept intervine în virtutea legii şi nu din voinţa vreuneia din părţile
contractante.
Potrivit art. 50 din Codul muncii, "contractul individual de muncă
se suspendă de drept în urmatoarele situatii:
a) concediul de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporara de muncă;
c) carantina;
d) exercitarea unei funcţii în cadrul unei autorităţi executive, legislative
ori judecătoreşti, pe toată durata mandatului, dacă legea nu prevede
altfel;
e) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
f) forţa majoră;
g) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului
de procedură penală;
h) de la data expirării perioadei pentru care au fost emise avizele,
autorizaţiile ori atestările necesare pentru exercitarea profesiei. Dacă în
termen de 6 luni salariatul nu şi-a reînnoit avizele, autorizaţiile ori
atestările necesare pentru exercitatea profesiei, contractul individual de
muncă încetează de drept;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.

2. FORMELE SUSPENDĂRII DE DREPT

2.1. Concediul de maternitate

Concediul de maternitate se acordă femeii însarcinate înainte şi

după naştere, în scopul asigurării bunei evoluţii a stării de sănătate a
mamei şi a copilului. Reglementarea concediului de maternitate are ca

53
obiectiv evitarea depunerii de către asigurată a unui efort constant prin
activitatea desfaşurată zi de zi în slujba unui angajator.
Masura de protecţie constă în întreruperea efectivă a lucrului şi
acordarea concediului medical de maternitate, asigurând în acelaşi timp
şi mijloacele materiale de existentă, prin plata indemnizaţiei prevăzute
de lege.
Concediul de maternitate se poate intinde pe o perioada de 126
de zile calendaristice, şi poate fi acordat inainte şi după naştere,
indiferent dacă copilul se naşte viu sau nu (art. 23 din O.U.G. nr.
158/2005, actualizată în 2010)
a) Concediul de maternitate dinainte de naştere se acordă pe o
perioadă de 63 de zile şi poartă denumirea de concediu prenatal (O.U.G.
nr.158/2005 actualizată în 2010 art 24.alin1);
       b) Concediul de maternitate acordat dupa naşterea copilului, pe o
perioada de 63 de zile, poarta denumirea de concediu postnatal.      
Fata de reglementările privind protecţia maternităţii la locurile de
muncă, respectiv dispoziţiile art. 2 lit. g O.U.G. nr. 96/2003 privind
protecţia maternitării la locurile de muncă, durata concediului de
maternitate postnatal nu poate fi mai mica de 42 de zile.
Pe durata concediului medical de maternitate, salariata care are
stagiul de cotizare cerut de lege beneficiază de o indemnizaţie care
reprezinta 85% din baza de calcul stabilită de art. 25 alin. (1) coroborat
cu art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, ca o medie
a veniturilor lunare din ultimele 6 luni pe baza carora se calculeaza
contributia pentru concedii si indemnizatii, din cele 12 luni din care se
constituie stagiul de cotizare.
Suspendarea contractului individual de muncă pe durata
concediului medical de maternitate dă posibilitatea angajatorului de a
încadra pe durata determinată o persoana care să preia atribuțiile de
serviciu ale salariatei în cauză pînă la revenirea acesteia la serviciu.
Fiind o situație specială, art. 60 alin. (1) lit. d) din Codul muncii interzice
angajatorului să concedieze salariata aflată în concediu de maternitate.
Concediul și indemnizația de maternitate se confundă cel mai
adesea cu concediul și indemnizația pentru cresterea copilului. Ele se
diferențiază însă prin următoarele:
a) natura juridică: concediul de maternitate este în fond un
concediu medical, care se acorda în considerarea stării de graviditate și
a lauziei femeii și urmează în mare parte regulile referitoare la concediile
medicale necesitând eliberarea certificatului medical. Dimpotrivă,
concediul pentru creșterea copilului se acordă la solicitarea unuia dintre
părinți, fiind necesară și suficientă cererea acestuia și dovada că celalalt
părinte nu beneficiază de acest drept.
b) titularul dreptului: Titularul concediului de maternitate este
numai femeia însarcinată sau lăuza, pe când concediul pentru creșterea
copilului se acordă oricăruia dintre părinți, la cererea expresă a acestora.

54
 c) stagiul de cotizare necesar pentru acordare: concediul de
maternitate se acordă femeilor care au cel putin o luna de stagiu de
cotizare sau stagiu asimilat în ultimele 12 luni anterioare lunii de
acordare a concediului medical de sarcină/lăuzie. Concediul pentru
cresterea copilului necesită realizarea unor venituri impozabile timp de
12 luni în ultimul an anterior nașterii copilului.
d) durata concediilor: Durata concediului de maternitate este de
cel mult 126 de zile, pe când concediul pentru creșterea copilului se
acordă pe o durată variabilă reprezentând, de regulă, perioada cuprinsă
între a 43-a zi dupa nașterea copilului și data la care copilul împlinește
vârsta de 2 ani. Durata de acordare a concediului pentru creșterea
copilului variază în funcție de momentul epuizării concediului de
maternitate, respectiv de cererea asiguratului.
e) cuantumul indemnizațiilor aferente concediului
    
2.2. Concediul pentru incapacitate temporară de muncă

Incapacitatea temporară de muncă constituie o cauză exterioară

voinţei părţilor care determină suspendarea contractului individual de
muncă.
Aflându-se în incapacitate temporară de muncă, angajatul este în
imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţia de prestare a muncii, împrejurare
de fapt care are drept consecinţă suspendarea acestei obligaţii precum
şi a obligaţiei aceluia care angajează, de a plăti salariul pe întreaga
perioadă a incapacităţii.
Suspendarea contractului este numai parţială, în sensul că
poartă doar asupra unora dintre efectele sale (cel puţin a celor
principale). În cazul de faţă, contractul de muncă, – supendat –
generează în continuare o serie de efecte (de exemplu, dreptul la
vechimea în muncă, dreptul la alocaţia de stat pentru copii etc., drepturi
care intră în alcătuirea statului juridic de angajat dobândit ca urmare a
încheierii contractului de muncă şi care se menţine atîta vreme cât se
menţine acest contract), precum şi unele efecte noi, fie în mod direct
(dreptul la concediu pentru incapacitate temporară de muncă), fie mediat
(dreptul la ajutoare material.68
Starea pasageră de boală care impiedică salariatul să presteze
activitate temporar în unitate nu trebuie confundată cu:
 inaptitudinea fizică și/sau psihică constatată de medicul de
medicina a muncii, care nu îi permite angajatului să iși
indeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă
ocupat
 pensionarea medicală a salariatului.

68
Şerban-Viorel Stănoiu – Suspendarea contractului de muncă, Revista Română de
Drept, nr.7/1968

55
 În cazul inaptitudinii fizice şi/sau psihice avem în vedere acele
situații în care, din motive constatate medical, salariatul nu mai are
abilitatea de a presta în bune condiții pentru sănatatea proprie
activitațile specifice funcției ocupate. Continuarea în aceste condiții a
activității poate afecta starea fizică și/sau psihică a salariatului,
diminuând evident și calitatea prestației sale în unitate.
Pensia de invaliditate presupune pierderea totală sau cel puțin
a jumatate din capacitatea de muncă a asiguraților. Procedural,
pensionarea pentru invaliditate intervine după o perioada îndelungată
de acordare a unor concedii pentru incapacitate temporară de muncă
de către medicul curant.
Concediile medicale şi indemnizaţiile pentru incapacitate
temporară de muncă se acordă pe o durată de cel mult 180 de zile în
interval de un an, socotite de la prima zi de îmbolnăvire. Începând cu a
90-a zi, concediul medical se poate prelungi până la 180 de zile, cu
avizul medicului expert al asigurărilor sociale.
În cazul anumitor boli, durata de acordare a indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă este mai mare, astfel:
 un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară
şi unele boli cardiovasculare;
 un an, cu drept de prelungire până la un an şi jumătate de către
medicul expert al asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani,
pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi urogenitală,
inclusiv a glandelor suprarenale, precum şi pentru SIDA şi
cancer de orice tip, în funcţie de stadiul bolii;
 un an şi jumătate, în intervalul ultimilor doi ani, pentru
tuberculoză pulmonară operată şi osteoarticulară;
 6 luni, cu posibilitate de prelungire până la maximum un an, în
intervalul ultimilor 2 ani, pentru alte forme de tuberculoză
extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor
sociale.
Asiguraţii bolnavi care prezintă unele boli cardiovasculare,
stabilite conform legii, precum şi SIDA sau cancer de orice tip, în
funcţie de stadiul bolii, au dreptul la un concediu medical de până la 12
luni, respectiv un an şi jumătate, fără avizul medicului expert al
asigurărilor sociale.
Dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de
acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă,
medicul curant propune pensionarea de invaliditate. În situaţii temeinic
motivate, în scopul evitării pensionării de invaliditate şi menţinerii
asiguratului în activitate, medicul curant poate propune, iar medicul
expert poate decide prelungirea concediului medical peste 180 de zile.
Această prelungire se face cu cel mult 90 de zile, în conformitate cu
procedurile stabilite de CNPAS, în raport cu evoluţia cazului şi cu
rezultatele acţiunilor de recuperare.

56
 Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă se determină prin aplicarea unui procent de 75% la baza de
calcul a indemnizaţiilor de asigurări sociale (media veniturilor lunare din
ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în
certificatul de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, după
caz, s-a achitat contribuţia individuală de asigurări sociale în lunile
respective, conform legii şi/sau perioadele asimilate, după caz, din cele
12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare).
Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă, determinată de boală profesională, accident de muncă sau
cazuri asimilate acestuia, tuberculoză, SIDA, cancer de orice tip, precum
şi de boală infecto-contagioasă din grupa A şi urgenţe medico-
chirurgicale, este de 100% din baza de calcul al indemnizaţiilor de
asigurări sociale.

2.3. Carantina

In perioada de carantină declarată de inspectoratul de sănătate

publică ca urmare a unei boli contagioase care pune în pericol sănătatea
unui grup mai mare de indivizi, contractele de muncă ale salariaților
unității afectate se suspendă de drept.
In această perioadă, salariaților nu le este permis accesul în
unitate, iar lipsa drepturilor de natura salarială este acoperită prin
acordarea unei indemnizații de asigurări sociale suportate integral din
bugetul asigurărilor sociale de stat.
Concediul pentru carantină suspendă contractul de muncă al
salariatului și îl pune la adapost impotriva unei măsuri de concediere ce
ar putea fi dispusă de către angajator.
Rezultă că pe durata cât este declarată carantină, fiind interzis
accesul la locul de muncă, se suspenda contractul, în efectele sale
principale - prestarea muncii și plata acesteia - salariatul beneficiind de
alte drepturi, în primul rând de indemnizatia de asigurari sociale69

2.4. Exercitatea unei funcţii în cadrul autorităţii executive,

legislative ori judecătoreşti, pe toată mandatului

Prevederea legala vizează cazurile de suspendare a contractului

de muncă prevăzute de legi speciale, care reglementează activitatea
organelor prin care se exercită cele trei puteri în stat: executivă,
legislativă și judecatorească.
Contractul de muncă al unei persoane care deține temporar o
funcție în cadrul unei astfel de autorități se suspendă, urmând a fi reluat
la incetarea mandatului sau.

69
Alexandru Ticlea - Tratat de Dreptul Muncii, Ed. Universul Juridic, 2009

57
 Cu titlu de exemplu menţionăm următoarele cazuri de
suspendare a contractului de muncă ca urmare a exercitării unei funcţii
în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe toată
mandatului:
 pe toata durata exercitarii mandatului de primar, respectiv de
viceprimar, contractul de muncă al acestora la instituții publice, regii
autonome, companii naționale, societăți nationale, societăți
comerciale cu capital majoritar de stat sau la societățile comerciale
de sub autoritatea consiliilor locale sau județene se suspendă de
drept.
 In perioada exercitării mandatului de deputat sau senator, contractul
de muncă al persoanei în cauză se suspendă de drept, iar la
încetarea mandatului acesta revine la locul său de muncă.

2.5. Îndeplinirea unei funcţii de conducere în sindicat

Pe lângă dispoziţiile Codului muncii, Legea nr. 62/2011 a

dialogului social prevede o serie de reguli de protecție a activității
sindicale. Pe lângă dispozițiile care apară reprezentanții alesi în organele
de conducere ale sindicatelor împotriva măsurilor de concediere se
instituie și reguli care reglementează statutul acestora pe durata
exercitării mandatului. Suspendarea contractului de muncă a
persoanelor care ocupă funcții de conducere salarizate în sindicat are
scopul de a permite desfășurarea activității acestor organizații în
beneficiul membrilor ei.
În reglementarea anterioară, respectiv art. 11 din Legea
sindicatelor nr. 54/2003 (lege abrogată prin Legea nr. 62/2011), se
prevedea în mod expres că pe perioada în care persoana aleasă în
organul de conducere al sindicatului este salarizată de organizația
sindicală, contractul sau de muncă se suspendă 70, iar acesta își
păstrează funcția și locul de muncă deținute anterior, precum și
vechimea în muncă, respectiv în specialitate.
Actuala reglementare se rezumă la a preciza doar că perioada în
care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de
organizaţia sindicală constituie vechime în muncă.

2.6. Forţa majoră

Forța majora reprezintă un eveniment cu caracter excepțional,

imprevizibil și de neinlăturat, care atrage imposibilitatea absolută a
desfașurării unei activități. Spre exemplu, poate constitui situație de forţă
majoră un cutremur, o inundaţie, un incendiu sau o stare de război; deci,

70
Legea nr. 54/2003 cu privire la salarizarea Presedintelui si Guvernului României,
precum si a personalului Presedintiei si a celorlalte organe ale puterii executive
4
Alexandru Ticlea - Tratat de Dreptul Muncii, Universul Juridic, 2009;

58
ea nu poate fi nici prevăzută și nici înlăturată, fiind un fapt exterior celui
afectat de acea împrejurare. Aprecierea invincibilității evenimentului se
realizează în abstracto, având în vedere condiția și posibilitatea unei
persoane capabile.71
Evenimentele naturale sau sociale, cazurile de forță majoră
întrerup temporar inclusiv activitatea organizată a unităților angajatoare,
determinând suspendarea contractelor de muncă, atât sub aspectul plății
salariilor, cât și al prestării activității.

2.7. Arestarea preventivă a salariatului

Situațiile de arestare preventivă sunt reglementate în Codul de

procedura penală. Arestarea preventivă poate fi dispusă de către
procuror sau de către organul de cercetare penală dacă există probe
sau indicii temeinice ca învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă
prevăzută de legea penală (conform art. 223 din Codul de procedura
penală).
Durata arestării inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate
depași 30 de zile72, afara de cazul când ea este prelungită în condiţiile
legii (conform art. 226, alin. 2 din Codul de procedura penala).
In cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioada
ce depaseste 30 de zile, conform Codului Muncii articolul 50, litera g),
angajatorul poate să dispună concedierea acestuia.
Dispozitiile Codului muncii referitoare la suspendarea contractului
de muncă în situația în care a intervenit arestarea preventivă a
salariatului trebuie corelate cu acelea referitoare la concedierea ca
urmare a arestării preventive pentru o perioada mai mare de 30 de zile -
art. 50 lit. g) din Codul muncii.
Astfel, arestarea preventivă dispusă în condițiile Codului de
procedură penală generează suspendarea contractului de muncă,
întrucât salariatul arestat preventiv nu mai prestează activitate în
această perioadă în folosul angajatorului său și nu este remunerat. După
implinirea termenului de 60 de zile, sunteți liber să desfaceți contractul
de muncă al salariatului.

2.8. Expirarea avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare

pentru exercitarea profesiei

Potrivit dispoziţiilor art. 50 lit. h din Codul muncii, dacă în termen

de 6 luni salariatul nu și-a reînnoit avizele, autorizațiile ori atestările
necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de muncă
încetează de drept.

71
72
Codul de procedură penala 2013

59
 2.9. Alte cazuri, expres prevăzute de lege

Suspendarea contractului individual de muncă are loc şi în alte

cazuri, altele decât cele prevăzute expres de dispoziţiile Codului muncii
şi care sunt reglementate de legi speciale.
Potrivit dispoziţiilor OUG nr. 99/2000 privind măsurile ce pot fi
aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia
persoanelor încadrate în muncă, în cazul în care se inregistrează
temperaturi externe, angajatorul are obligația de a lua măsuri de
ameliorare a condițiilor de muncă și de menținere a stării de sănătate a
salariaților. Dacă nu o poate face, se va putea adopta măsura
întreruperii colective a lucrului. Intervine deci o suspendare a
contractelor individuale de muncă ale salariaților.
În opinia noastră, orice cauze de suspendare de drept primează
faţă de orice alte cauze de suspendare din iniţiativa angajatorului.
Aceeaşi este şi opinia exprimată în jurisprudenţă. Astfel s-a statuat că
“pe perioada în care salariatul se află în imposibilitate să presteze
muncă din motive independente de voinţa sa, contractul individual de
muncă este suspendat de drept, situaţie în care, pentru aceeaşi
perioadă, suspendarea facultativă prevăzută de art. 52 alin. 1 lit. c din
Codul muncii nu poate opera”.73

3. PROCEDURA SUSPENDĂRII CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE

MUNCĂ

3.1.Momentul de la care începe suspendarea

Codul muncii nu conţine dispoziţii exprese care să reglementeze
procedura de suspendare a contractului individual de muncă. Chiar dacă
dispoziţiile legislaţiei muncii nu fac nicio referire expresă la momentul de
la care începe suspendarea, acest moment este determinat de
momentul apariţiei cauzei de suspendare, indiferent de natura acestei
cauze de suspendare.

3.2.Decizia de suspendare
În lipsa unor reglementări exprese, în doctrina de specialitate s-a
concluzionat că este necesară întocmirea unui act intern al
angajatorului, respectiv o decizie în acest sens prin cuprinsul căreia
trebuie să se dispună suspendarea contractului de muncă sau să se
constate starea de suspendare a contractului individual de muncă, să se
precizeze temeiul ei legal şi să se menţioneze efectele suspendării. 74 De
asemenea, decizia de suspendare trebuie să menţioneze durata pentru
care contractul individual de muncă va fi suspendat. Astfel, actul
73
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă– complet specializat de litigii de muncă şi
asigurări sociale, decizia nr. 831 din 5 aprilie 2006, disponibilă pe portal.just.ro
74
Ion Traian Ştefănescu – Tratat teoretic şi practic de drept al muncii. Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2010, pg.379

60
respectiv constituie temeiul efectuării înscrierilor necesare în registrul
general de evidenţă a salariaţilor(şi în dosarele personale).
În practică s-a arătat că „desi Codul muncii nu prevede dispoziţii
de procedură cu privire la suspendarea contractului individual de muncă,
în toate cazurile este util ca angajatorul să emită o decizie, prin care să
dispună suspendarea sau să constate existenţa unei cauze de
suspendare, să precizeze temeiul legal şi durata suspendării.”75
Decizia de suspendare a contractului individual de muncă trebuie
comunicată angajatului şi va produce efecte de la data comunicării.
Într-o soluţie de practică judiciară s-a arătat că „efectul sentinţei
prin care a fost anulată hotărârea AGA de înlocuire a administratorului
pârâtei nu poate atrage doar prin ea însăşi nelegalitatea deciziei de
suspendare a raporturilor de muncă dintre angajat şi angajator, fiind
exclusă consecinţa desfiinţării actului ab initio reclamată în cauză şi a
neincidenţei prevederilor art. 52 Codul muncii, cazul contrar semnificând
imposibilitatea protejării angajatorului de pericolul continuării activităţii
ilicite a angajatului”.76

3.3.Efectele suspendării
Contractul de muncă, la fel ca orice alt contract de regulă, se
încheie în scopul de a produce efecte juridice, de a genera drepturi şi
obligaţii pentru părţile contractante. Executarea obligaţiilor şi prin
aceasta realizarea drepturilor corelative constituie raţiunea de a fi a
oricărui contract.
Esenţa contractului de muncă o constituie prestarea muncii de
către salariat, prin urmare numai după ce munca a fost prestată, se
naşte obligaţia angajatorului de a remunera salariatul. Ordinea nu poate
fi inversată, astfel salariul nu poate fi plătit înainte. De aici rezultă că
suspendarea contractului de muncă are loc numai atunci când nu se
îndeplineşte obligaţia de prestare a muncii, faptul că angajatorul nu
plăteşte salariul nu determină suspendarea contractului, întrucât
salariatul nu poate refuza prestarea muncii, ci eventual are deschisă
calea acţiunii în justiţie pentru obligarea angajatorului la plata obligaţiilor
care-i revin.
Pe durata suspendării, în afară de prestarea muncii si plata
salariului, restul drepturilor şi obligaţiilor care rezultă din contract
continuă să se aplice. Doar în cazul în care suspendarea se datorează
unei fapte imputabile, salariatul nu beneficiază de drepturile care rezultă
din contract
Suspendarea contractului individual de muncă are ca principale
efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plătii drepturilor

75
Curtea de Apel Bucureşti, Decizia civila nr.428/MC/13 iulie 2005 disponibilă pe
http://www.jurisprudenta.org
76
Tribunalul Bistriţa Năsăud, Secţ. civ., sent. nr. 1488/F/19 iulie 2011, nepublicată,
disponibilă pe portal.just.ro

61
de natură salarială de către angajator. Potrivit art. 49 alin. 3 din Codul
muncii însă, pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi
obligaţii ale părţilor decăt cele menţionate mai sus, dacă acestea sunt
prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil,
prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.
Pe durata suspendării contractului de muncă drepturile
salariatului diferă în funcţie de cauza de suspendare. Astfel, salariatul
poate primi un salariu în cazul în care acesta îndpelineşte o funcţie de
conducere salarizată în sindicat sau în ipoteza detaşării. Aceste cazuri
nu reprezintă însă excepţii de la regula suspendării drepturilor de natură
salarială pentru că salariul nu este suportat de angajatorul la care
contractul este suspendat, întrucât din perspectica angajatorului plata
salariului este suspendată pe întreaga perioadă de suspendare a
contractului de muncă.
Salariatul poate primi şi indemnizaţie pe perioada suspendării în
cazul incapacităţii temporare de muncă, al carantinei, al concediului de
maternitate sau pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani.
Potrivit art. 52 alin. 2 din Codul muncii, dacă se constată
nevinovăţia salariatului după suspendarea sa din funcţie, acesta este
îndreptăţit la plata unor despăgubiri egale cu salariul şi celelalte drepturi
de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Salariatul beneficiază de vechime în muncă în caz de: detaşare,
concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani,
participarea la cursuri sau stagii de formare profesională cu scoaterea
integrală din activitate, iniţiate de angajator, etc. Salariatul nu
beneficiază însă de vechime în cazul în care suspendarea a intervenit ca
sancţiune disciplinară, în caz de absenţe nemotivate sau concediu fără
plată.
Potrivit art. 49 alin. 4 din Codul muncii, “în cazul suspendării
contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile
salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept
care rezultă din calitatea sa de salariat”.
În cazul în care suspendarea contractului de muncă nu a fost
determinată de culpa salariatului, legea prevede în unele cazuri
interdicţia concedierii salariatului pe durata suspendării (ex. concediul de
maternitate, concediul pentru creşterea copilului de până la 2 ani,
concediu pentru incapacitate temporală de muncă, etc.).
Totodată, în cazul în care suspendarea se produce în interiorul
termenului de preaviz acordat salariatului ca urmare a concedierii sale
din motive neimputabile acestuia, se va suspenda şi termenul de
preaviz. Dacă însă, suspendarea a intervenit dintr-o cauză care ţine de
culpa salariatului, termenul de preaviz nu va fi suspendat. S-a arătat în
literature de specialitate că ar fi inechitabil ca salariatul să poată

62
determina, prin propria faptă culpabilă, prelungirea termenului de
preaviz.77
Un alt efect al suspendării contractului individual de muncă îl
constituie faptul că pe durata suspendării contractului individual de
muncă pe postul salariatului în cauză poate fi încadrată o altă persoană,
însă doar cu contract individual de muncă pe perioadă determinate,
respectiv până la momentul la care încetează suspendarea contractului
de muncă al primului salariat.
Există situaţii prevăzute de lege în care persoana al cărui
contract de muncă este suspendat devine incompatibilă de a încheia un
alt contract individual de muncă. Astfel, potrivit art. 36 alin. 2 din Legea
nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu
handicap, persoanele care beneficiază de concediu pentru creşterea
copilului, inclusiv a celui cu handicap, nu pot deţine calitatea de asistent
personal al unei persoane cu handicap.
Trebuie menţionat, de asemenea, că de fiecare dată când în
timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauză de
încetare de drept a contractului individual de muncă, cauza de încetare
de drept prevalează.

3.4.Încetarea suspendării
Suspendarea încetează în momentul în care dispare cauza care
a determinat-o. La momentul la care cauza de suspendarea contractului
său de muncă încetează, salariatului îi revine obligaţia de a se prezenta
şa locul de muncă spre a-şi relua obligaţiile de serviciu.
În lipsa unor reglementări s-a apreciat că termenul de prezentate
la locul de muncă trebuie să fie unul rezonabil. 78 De asemenea,
angajatorului îi revine obligaţia primirii salariatului la locul de muncă.
Este recomandat ca dacă constatarea cauzei de suspendare se
face printr-un act intern al angajatorului, constatarea încetării
suspendării contractului de muncă să se facă în aceeaşi manieră,
respectiv prin emiterea unei decizii de către angajator.

77
Al. Athanasiu, L. Dima – Introducere. Codul muncii şi legile uzuale, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2003, pg.153
78
Ion Traian Ştefănescu – op. cit, pg.379

63
 CONSIDERAȚII CU PRIVIRE LA SECRETUL
PROFESIONAL MEDICAL

Lect. univ. dr. Natalia Saharov,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

Abstract: CONSIDERATIONS WITH ABOUT MEDICAL PROFESSIONAL

SECRET
The study is devoted to the analysis of medical professional secrecy and
aims to capture both the benefits of legislative developments in the field and the
existing regulatory shortcomings.
Thus, the concept of medical professional secrecy, the legislative
headquarters, the content of the obligation to keep the professional secret, the
cases in which it can be disclosed, the limits and the opposition of the medical
secret are presented. Finally, some proposals of law ferenda are enunciated,
hoping to materialize a modest contribution to the improvement of the normative
framework devoted to the analyzed subject.

Keywords: professional secret, medical secret, obligations, limits,

exceptions.

Introducere

Secretul profesional reprezintă o obligaţie impusă de lege

persoanelor ce exercită anumite profesii. Din această categorie fac parte
meseriile din domeniul medical, precum medicii, farmaciştii, asistenţii
medicali, moaşele, cele din domeniul juridic, precum magistraţii, avocaţii,
notarii publici, executorii judecătoreşti dar şi cele din domeniul religios,
incluzând sub formula generică „slujitorii cultelor” persoanele ce le exercită.
Din gama profesiilor, anterior menţionate cu titlu exemplificativ,
prezentul studiu îşi propune o analiză mai detaliată a secretului medical –
formă a secretului profesional.
Obligaţia de a păstra secretul profesional este, în primul rând, o
obligaţie morală. Distincţia dintre obligaţia legală şi obligaţia morală este
sesizată, în principal, sub aspectul sancţiunilor ce intervin în cazul
nerespectării79. De altfel, legiferarea obligaţiei de a păstra secretul
79
Pentru o analiză detaliată, a se vedea E. Puha, B. Gorea, Adevăr și valoare în
teoria și practica dreptului, Ed. Zethus, Târgu Mureș, 2010, capitolul „Răspundere și

64
profesional a fost reclamată de importanţa valorilor sociale protejate şi
necesitatea intervenirii forţei coercitive a statului în cazul lezării lor.
Din această perspectivă esenţială apare cunoaşterea limitelor
secretului profesional.
Analiza dispoziţiilor legale în materie relevă faptul că obligaţia de a
păstra secretul profesional este reglementată cu titlu explicit şi chiar
repetitiv, contrar normelor de tehnică legislativă. În schimb, conţinutul
secretului profesional, pe parcursul evoluţiei legislative în domeniu, a avut
consacrată o definiţie fie extrem de generală şi, prin urmare, susceptibilă de
speculaţii şi interpretări diverse, fie a fost lipsit de o definiţie legală în
totalitate.

1. CADRUL NORMATIV. EVOLUȚIE

Obligaţia de a păstra secretul profesional este consacrată pentru

prima dată în jurământul redactat de părintele medicinii, grecul Hipocrate
(460-370 î.Chr.), sub următoarea formulă, „Orice aş vedea şi aş auzi în timp
ce îmi fac meseria sau chiar în afara acesteia, nu voi vorbi despre ceea ce
nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări,
păstrarea tainei este o datorie”.
O analiză sumară a textului citat relevă caracterul etic al acestei
obligaţii, lipsind sancţiunea în cazul nerespectării acesteia; conţinutul extrem
de larg, intrând sub incidenţa secretului profesional şi informaţiile obţinute
„în afara” meseriei; precum şi lipsa unor limite prestabilite ale secretului
profesional, acestea fiind lăsate la aprecierea / „socoteala” persoanelor ce
exercită meseria.
Cunoscută ca una dintre regulile fundamentale ale exercitării
medicinii, obligaţia de a păstra secretul profesional este normativizată
pentru prima oară în Codul penal al lui Napoleon, la anul 181080.
În dreptul românesc, jurământul lui Hipocrate, după ce a primit o
formă actualizată81, a devenit o normă juridică prin includerea lui în textul
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății 82. Astfel, potrivit art.
responsabilitate juridică, pp. 167-182.
80
Fl. I. Mangu, Malpraxisul medical. Răspunderea civilă medicală. Răspunderea
civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale,
sanitare şi farmaceutice, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010, p. 409.
81
Varianta actuală a Jurământului lui Hipocrate a fost adoptată de către Asociația
Medicală Mondială (AMM) și inclusă în cadrul Declarației de la Geneva din anul
1975, apoi amendată de a 22-a Adunare Generală a AMM de la Sydney-Australia,
august 1968, a 35-a Adunare Generală, Veneția-Italia, octombrie 1983, a 46-a
Adunare Generală, Stockholm- Suedia, septembrie 1994, și beneficiind de revizie
editorială cu ocazia celei de-a 170-a Sesiuni a Consiliului AMM, Divonne-les-Bains,
Franța, mai 2005 și a 173-a Sesiuni a Consiliului Divonne-les-Bains, Franța, mai
2006.
82
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății a fost publicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, ulterior
modificată prin alte acte normative și republicată ultima dată în Monitorul Oficial al

65
384 alin. (1) din actul normativ anterior menționat, „La primirea în rândurile
CMR83, medicul va depune jurământul lui Hipocrate în formularea modernă
adoptată de Asociaţia Medicală Mondială în cadrul Declaraţiei de la Geneva
din anul 1975:
„Odată admis printre membrii profesiunii de medic:
Mă angajez solemn să-mi consacru viața în slujba umanității;
Voi păstra profesorilor mei respectul și recunoștința care le sunt
datorate;
Voi exercita profesiunea cu conștiință și demnitate;
Sănătatea pacienților va fi pentru mine obligația sacră;
Voi păstra secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul
acestora;
Voi menține, prin toate mijloacele, onoarea și nobila tradiție a
profesiunii de medic;
Colegii mei vor fi frații mei;
Nu voi îngădui să se interpună între datoria mea și pacient
considerații de
naționalitate, rasă, religie, partid sau stare socială;
Voi păstra respectul deplin pentru viața umană de la începuturile
sale chiar sub
amenințare și nu voi utiliza cunoștințele mele medicale contrar legilor
umanității.
Fac acest jurământ în mod solemn, liber, pe onoare!”
În mod explicit, obligaţia de a păstra secretul profesional este
reglementată, în cuprinsul Legii nr. 95/2006, la art. 420 lit. h, potrivit căruia,
„Obligațiile membrilor CMR sunt următoarele: (…) h) să păstreze secretul
profesional”.
În Codul de deontologie medicală a Colegiului Medicilor din
România84, secretului profesional îi este consacrat Capitolul III întitulat
Secretul profesional şi accesul la datele referitoare la starea de sănătate.
Astfel, potrivit art. 17 din acest act normativ, „Medicul va păstra secretul
profesional şi va acţiona în acord cu dreptul legal al fiecărei persoane la
respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare
la sănătatea sa”.
Reglementarea din cuprinsul Codului de deontologie medicală este
doar aparent una mai extinsă. Aceasta deoarece, deşi depăşeşte cadrul
legal al unei simple enumerări nu stabileşte foarte clar conţinutul secretului
profesional.
Obligaţia personalului medical de a păstra secretul profesional are
corespondent în dreptul pacientului la confidenţialitate, motiv pentru care

României, partea I, nr. 652 din 28 august 2015.

83
Colegiul Medicilor din România
84
Codul de deontologie medicală aprobat prin Hotărârea Adunării Generale
Naţionale a Colegiului Medicilor din România nr. 3 din 4 noiembrie 2016, publicată
în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 981 din 7.12.2016.

66
analiza consacrată cadrului normativ nu poate ignora dispoziţiile legale ce
reglementează confidenţialitatea.
Astfel, Legea nr. 95/2006, în Titlul XV, consacrat răspunderii civile
medicale, face o referire de principiu la existenţa acestei obligaţii a
personalului medical, reglementând și posibilitatea angajării răspunderii
juridice. Astfel, potrivit art. 653 alin. 3 din actul normativ anterior enunțat,
„Personalul medical răspunde civil și pentru prejudiciile ce decurg din
nerespectarea reglementărilor prezentului titlu privind confidențialitatea,
consimțământul informat și obligativitatea acordării asistenței medicale”.
Legea nr. 95/2006 tratează obligaţia de confidenţialitate, cu titlu mai
detaliat, în cuprinsul art. 39, preocupându-se de aceeaşi problemă şi în
cuprinsul art. 218 şi 219.
Norme referitoare la dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa
privată a pacientului sunt cuprinse şi în Legea nr. 46/2003 a drepturilor
pacienţilor85, în cadrul Capitolului 4.
O analiză amplă a obligaţiei de a păstra secretul profesional și a
dreptului corelativ la confidenţialitate reclamă cercetarea dispozițiilor actelor
normative anterior indicate coroborat cu cele ale Ordinului Ministrului
Sănătăţii nr. 386/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare
a Legii nr. 46/2003, ale Legii nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date86 şi, nu în ultimul rând, cu cele ale Codul penal şi Codului de
procedură penală.

2. CONŢINUTUL SECRETULUI PROFESIONAL

Referitor la informaţiile subsumate conceptului de secret profesional

medical, Legea nr. 46/2003, în cuprinsul art. 21, dispune că „Toate
informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidențiale chiar și după
decesul acestuia”.
În schimb, Legea nr. 95/2006 se referă generic la „informaţiile privind
sănătatea persoanelor” (art. 39 alin. 1).
Doctrina a apreciat că deşi ulterioară, Legea nr. 95/2006 este mai
laconică decât Legea nr. 46/2003 în această privinţă, sens în care remarcă
că deşi s-ar fi aşteptat la o îmbunătăţire a modalităţii de tratare a acestei
probleme, totuşi primul act normativ înregistrează un regres faţă de cel de al
doilea, restrângând obiectul secretului medical doar la informaţiile privind
sănătatea persoanelor87. În măsura în care însă Legea nr. 46/2003 nu este
încă abrogată, dispoziţiile sale trebuie coroborate cu cele ale Legii nr.
85
Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului, publicată în „Monitorul Oficial al
României”, partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003.
86
Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor
cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în „Monitorul Oficial
al României”, partea I nr. 790 din 12 decembrie 2001.
87
A se vedea Fl. I. Mangu, op. cit., p. 415.

67
95/2006, sens în care acelaşi autor apreciază că obiectul secretului medical
este cel descris în cadrul acestui act normativ88.
În context, supunem atenţiei şi schimbarea de optică a Colegiului
Medicilor din România, similară celei adoptate de legiuitor. Astfel, dacă art.
17 din actualul Cod de deontologie medicală se referă la „informaţiile privind
sănătatea persoanelor” predecesorul său89 în cuprinsul art. 25 statua că
„Fac obiectul secretului profesional tot ceea ce medicul, în timpul exercitării
profesiei sale, a aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a
bolnavului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi probleme de diagnostic,
prognostic, tratament, diverse circumstanţe în legătură cu boala. Secretul
profesional persistă şi după terminarea tratamentului sau decesul
pacientului”.
În ceea ce ne priveşte apreciem că formula uzitată de Legea nr.
95/2006 şi actualul Cod de deontologie medicală, deşi este mai restrânsă,
din punct de vedere al formei, sub aspectul semnificaţiei este suficient de
generală şi face posibilă includerea în sfera sa, în mare parte, a informaţiilor
enumerate de reglementarea anterioară. În ceea ce priveşte informaţiile
care exced conţinutului său, cum ar fi viaţa intimă a familiei, a
aparţinătorilor, datele personale ale pacientului ş.a., acestea sunt
subsumate dreptului la viaţa intimă familială şi privată 90 şi dreptului la
protecţia datelor cu caracter personal91, drepturi a căror respectare,
respectiv opozabilitate nu este limitată doar la personalul medical.

88
Ibidem.
89
Codul de deontologie medicală din 25 martie 2005 al Colegiului Medicilor din
Romania, publicat în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 418 din 18 mai
2005.
90
Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie este reglementat de Convenţia
Europeană a drepturilor Omului, în cuprinsul art. 8 cu aceeaşi denumire marginală.
În dreptul intern, reglementări explicite se regăsesc în cuprinsul Codului civil, Titlul II
Persoana fizică, Capitolul II Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente,
Secţiunea a 3-a Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane.
91
Primul instrument juridic obligatoriu care a reglementat domeniul prelucrării datelor
cu caracter personal este reprezentat de Convenţia nr. 108 pentru protejarea
persoanelor faţă de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal,
adoptată la Strasbourg la 28 ianuarie 1981 şi ratificată prin Legea nr. 682/2001
(publicată în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 830 din 21 decembrie
2001). La nivelul Uniunii Europene, la 24 octombrie 1995, Parlamentul European şi
Consiliul au adoptat Directiva 95/46/CE privind protecţia persoanelor fizice cu privire
la prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor dat,
modificată şi completată prin Directiva 2009/136/CE. Directiva a fost transpusă în
dreptul intern prin Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, care
este legea cadru în materie.

68
 3. DEZVĂLUIREA SECRETULUI MEDICAL. CAZURI. CONSECINŢE

Ca regulă, încălcarea secretului medical atrage răspunderea

personalului medical.
Răspunderea angajată poate fi civilă sau penală, după cum fapta
îmbracă forma ilicitului civil sau constituie infracţiune.
Răspunderea civilă poate fi angajată în temeiul art. 653 alin. 3 din
Legea nr. 95/2006, care dispune: „Personalul medical92 răspunde civil şi
pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor prezentului
titlu privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea
acordării asistenţei medicale”. În continuare, alin. 4 al aceluiaşi articol
stipulează că „Răspunderea civilă reglementată prin prezenta lege nu
înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul
constituie infracţiune conform legii”.
Răspunderea penală va fi angajată în situaţia în care încălcarea
secretului profesional părăseşte sfera ilicitului civil ajungând în sfera ilicitului
penal.
Infracţiunea de divulgare a secretului profesional este definită în
cuprinsul art. 227 din Codul penal. În concret, „(1) Divulgarea, fără drept, a
unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să
aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă
despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării
confidenţialităţii cu privire la aceste date, se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate”.
Precizăm că nu în toate cazurile dezvăluirea secretului medical
atrage răspunderea juridică a personalului medical.
Cu titlu de excepţie, sunt reglementate explicit şi limitativ condiţiile în
care este permisă dezvăluirea secretului medical. Dispoziţiile normative
care reglementează aceste cazuri nu fac altceva decât să instituie cauze
exoneratoare de răspundere.
Astfel, potrivit art. 40 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 „Folosirea în alte
scopuri a informaţiilor înregistrate (privind sănătatea persoanelor – s.n.) se
poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a) există o dispoziţie legală în acest sens;
b) există acordul persoanei în cauză;
c) datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii unei persoane
sau a comunităţii, după caz;
d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale”.

92
Conţinutul sintagmei „personal medical” este stabilită de art. 653 alin. 1 din Legea
nr. 65/2006 care dispune că „În sensul prezentului titlu (Titlul XVI Răspunderea
civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale,
sanitare şi farmaceutice – s.n. ), următorii termeni se definesc astfel:a) personalul
medical este medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care
acordă servicii medicale(…)”

69
 Formula redacţională uzitată relevă existenţa a patru cauze
exoneratoare de răspundere. Astfel, dezvăluirea secretului medical este
permisă ori de câte ori este „îndeplinită una dintre următoarele condiţii”,
nefiind necesară întrunirea lor cumulativă.

A. Posibilitatea dezvăluirii secretului medical dacă „există o

dispoziţie legală în acest sens” este prevăzută şi de art. 22 din Legea nr.
46/200393 precum şi de art. 20 din Codul de deontologie medicală94.
Printre dispoziţiile legale care instituie excepţii de la obligaţia
păstrării secretului profesional se numără şi cele cuprinse în art. 25 alin. 2
din Legea nr. 46/2003 care prevăd că „Sunt considerate excepţii cazurile în
care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică”.
În aceste situaţii „orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului” nu
antrenează răspunderea juridică a cadrului medical. 
B. Dispoziţii referitoare la dezvăluirea secretului medical dacă
„există acordul persoanei în cauză” sunt cuprinse şi în art. 22 din Legea
nr. 46/2003 precum şi în art. 19 din Codul de deontologie medicală 95. De
asemenea, art. 317 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede
posibilitatea dezlegării de secretul medical de către partea interesată la
păstrarea secretului.
Se impune menţiunea că în cazul în care informaţiile cu caracter
confidenţial sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi,
implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este
obligatorie (art. 23 din Legea nr. 46/2003). Este vorba despre conceptul de
secret medical partajat între mai mulţi furnizori de produse şi servicii
medicale implicaţi în tratamentul pacientului 96. Faţă de reglementarea citată
apreciem că sfera persoanelor între care poate interveni partajarea
secretului medical este limitată la cele implicate în tratamentul pacientului.
Prin urmare, ori de câte ori informaţiile cu caracter confidenţial sunt
dezvăluite altor furnizori de produse sau servicii medicale decât cei implicaţi
în tratamentul pacientului, poate fi angajată răspunderea juridică pentru
încălcarea secretului profesional. De altfel, limitarea instituită este pe deplin
justificată având în vedere că informaţiile cu privire la starea de sănătate a

93
Art. 22 din Legea nr. 46/2003, dispune că „Informaţiile cu caracter confidenţial pot
fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă
legea o cere în mod expres”.
94
Art. 20 Codul de deontologie medicală, cu denumirea marginală Derogări de la
regula păstrării secretului profesional, prevede că „Derogările de la dreptul fiecărei
persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor
referitoare la sănătate sunt numai cele prevăzute în mod expres de lege”.
95
Art. 19 din Codul de deontologie medicală, cu denumirea marginală
Transmiterea datelor referitoare la sănătatea persoanei statuează că „Medicul, la
solicitarea persoanei în cauză, o va informa pe aceasta sau pe persoana
desemnată de aceasta cu privire la orice informaţie pe care o deţine referitoare la
starea de sănătate a persoanei în cauză”.
96
Pentru mai multe detalii, a se vedea FL. I. Mangu, op. cit., p. 419.

70
altor persoane decât proprii pacienţi nu intră în conținutul obligaţiei de
păstrare a secretului profesional. Astfel, ori de câte ori medicul curant va
dezvălui informaţii despre starea de sănătate a pacientului, inclusiv colegilor
săi care nu sunt implicaţi în tratament, va încălca secretul profesional. În
schimb, dezvăluirea secretului profesional este posibilă dacă pacientul este
informat corespunzător şi îşi dă consimţământul în acest sens.
C. Dacă „datele sunt necesare pentru prevenirea îmbolnăvirii
unei persoane sau a comunităţii, după caz” divulgarea informaţiilor din
cuprinsul secretului profesional este posibilă fără antrenarea răspunderii
cadrului medical.
În acest sens, doctrina a apreciat că interesul societăţii (prevenirea
şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masă
şi în general a bolilor cu declarare obligatorie, care impun efectuarea unei
anchete epidemiologice) primează faţă de interesul personal, justificând
dezlegarea personalului medical de obligaţia de confidenţialitate97.
Aşadar, în situaţia în care un pacient ar constitui un pericol de
răspândire a infecţiilor transmise pe cale sexuală sau HIV/SIDA datorită
raporturilor sexuale neprotejate, medicul are datoria să se asigure că
protejează un „terţ” printr-o informare sau consiliere adecvată.
Totuşi încălcarea secretului medical pentru prevenirea îmbolnăvirii
unei persoane reprezintă o situaţie de excepţie şi se impune a fi
analizată/aplicată restrictiv, inclusiv în raport cu „terţii” din anumite servicii
spitaliceşti. Astfel, protecţia personalului prin evitarea contactului direct cu
produsele biologice contaminate în cadrul unor servicii (de exemplu:
obstetrică, ginecologie) nu justifică informarea unor persoane care nu sunt
direct implicate în actul medical, cum ar fi de exemplu infirmierele. Pericolul
contaminării personalului nu este cauzat direct de pacient, ci de
nerespectarea unor norme ce ţin mai mult de igiena muncii, norme de
protecţie şi prevenţie a transmiterii unor afecţiuni de tipul SIDA/HIV, infecţie
cu VHC SAU AgHbs, motiv pentru care în această situaţie nu este justificată
dezvăluirea secretului medical98.
Sub cupola cauzei exoneratoare reglementate de art. 40 alin. 2
lit. c) din Legea nr. 95/2006 sunt incluse 99 şi dispoziţiile art. 22 din
O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice 100 care
acreditează medicul de familie, atunci când constată că o persoana din
evidența sa, care posedă permis de conducere, prezintă afecțiuni medicale
97
FL. I. Mangu, op.cit., p. 419.
98
A se vedea, L. Pleş, S. Păun, Aspecte legale şi etice ale secretului profesional
legat de practica medicală în domeniul sănătăţii sexuale şi reproductive din
România, în Revista Română de Bioetică, Vol. 8, Nr. 1, Ianuarie – Martie 2010, p.
63.
99
Fl. I. Mangu, op. cit., p.419.
100
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe
drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din
20 martie 2006 și rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 15
iunie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.

71
incompatibile cu calitatea de conducător, prevăzute în ordinul ministrului
sănătăţii publice, să solicite examenul de specialitate necesar. În cazul in
care se stabileşte ca persoana este inaptă medical pentru a conduce,
medicul de familie are obligaţia de a comunica aceasta imediat poliției
rutiere pe a cărei raza teritorială îşi desfăşoară activitatea.
D. Dezvăluirea secretului profesional este posibilă, de asemenea, şi
în cazul în care „datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi
penale”.

Având în vedere că excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare

deducem că dezvăluirea secretului medical nu este posibilă în cazul în care
datele sunt necesare pentru soluţionarea unui dosar civil.
Apreciem că în practică există extrem de multe situaţii care reclamă
intervenţia legiuitorului în sensul reglementării unei dispoziţii care să permită
dezvăluirea secretului medical şi în cazul în care informaţiile sunt necesare
pentru justa soluţionare a unui dosar civil.
Cu titlu de exemplu, menţionăm cazul unui accident de muncă în
care reclamantul pretinde angajatorului despăgubiri materiale şi morale
susținând instaurarea unei pareze urmare accidentului de muncă. În speță,
dovedirea de către angajator a existenţei parezei anterior producerii
accidentului de muncă este obstrucţionată de obligația păstrării secretului
medical. Menţionăm că pacientul a fost tratat de mai mulţi medici, a căror
păreri ilustrate în actele medicale au fost contradictorii. Deși s-a dispus
efectuarea expertizei medico-legale furnizarea oricărui alt act decât cele
prezentate de reclamant privind starea sa de sănătate, la solicitarea
instanţei de judecată sau a părţii adverse şi în lipsa acordului reclamantului
a fost impietată de obligaţia păstrării secretului profesional.

4. LIMITELE TEMPORALE ALE SECRETULUI MEDICAL

Limitele temporale ale secretului medical sunt stabilite în cuprinsul

art. 18 alin. 2 din Codul de deontologie medicală, potrivit căruia „Obligaţia
medicului să păstreze secretul profesional persistă şi după ce persoana
respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat”.
Aceeaşi durată a existenţei obligaţiei de a păstra secretul medical
este instituită şi de Legea nr. 46/2003. Astfel, potrivit art. 21 „Toate
informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după
decesul acestuia”.
În mod judicios s-a reţinut că obligaţia de a păstra secretul medical
nu presupune însă stocarea respectivelor informaţii într-o arhivă a unei
unităţi furnizoare de servicii medicale pe o perioadă nelimitată, existând
pericolul încălcării dreptului la viaţa privată, ocrotit de dispoziţiile art. 8 din
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului101.

101
Fl. I. Mangu, op. cit., p. 424.

72
 Astfel, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a statuat că
memorizarea într-un dosar medical ţinut de un spital a unor date cu privire la
internarea psihiatrică a reclamantului, după eliberarea acestuia, constituie o
atingere a dreptului său la viaţa privată102.

5. OPOZABILITATEA SECRETULUI MEDICAL

Codul de deontologie medicală stabileşte cu exactitate întinderea

obligaţiei de păstrare a secretului profesional, în cuprinsul art. 18 ce poartă
aceeaşi denumire marginală. În concret, „Obligaţia medicului de a păstra
secretul profesional este opozabilă inclusiv faţă de membrii familiei
persoanei respective” (alin.1).
Legea nr. 46/2003, în art. 24, stabileşte că „Pacientul are acces la
datele medicale personale”.
Faţă de reglementările anterior citate rezultă că, în categoria terţilor
în raport cu informaţiile din conţinutul secretului medical sunt incluşi şi
aparţinătorii, care sunt, de regulă, membrii familiei, colegii, cadrele sanitare
neinteresate în tratament. Într-o formulare concisă se poate concluziona că
secretul medical este inopozabil doar pacientului.
Apreciem că soluţia legislativă este una susceptibilă de critici prin
prisma următoarelor exemple/consideraţii.
Situaţia unor afecţiuni incurabile şi netransmisibile adusă la
cunoştinţa pacientului poate afecta puternic şi ireversibil starea psihică a
acestuia, aspect ce se răsfrânge acut şi asupra stării fizice. Deşi, lipseşte un
temei juridic, în practică sunt frecvente situaţiile în care diagnosticarea unor
afecţiuni, precum cancerul, leucemia, în primă fază, este adusă la
cunoştinţa familiei, care decide în ce măsură se impune sau nu informarea
pacientului însuşi.
Din punct de vedere moral şi etic, apare, cel puţin, de neînţeles
refuzul medicului ginecolog de a comunica soţului informaţiile medicale
despre starea de sănătate a soţiei sale, după o naştere prin cezariană. O
situaţie similară este reprezentată şi de refuzul medicului chirurg de a
comunica copiilor unei persoane vârstnice căreia după o intervenţie
chirurgicală i s-a extirpat un organ103.

Concluzii

Apreciem că legislația consacrată secretului profesional medical este

perfectibilă, sens în care vom enunța câteva sugestii în această direcție,
nutrind speranța observării acestora și încorporării în conținutul actelor
normative de modificare a reglementărilor din domeniu.

102
Ibidem.
103
A se vedea I. Dumitru, Consideraţii juridice asupra secretului profesional
medical, între obligaţia de păstrare şi obligaţia de divulgare a lui, în revista
„Universul Juridic” nr. 9/2016, p. 92.

73
 Astfel, apreciem că se impune reglementarea unei cauze
exoneratoare de răspundere care să permită dezvăluirea secretului medical
şi atunci când informaţiile din conţinutul acestuia sunt apte să conducă la
justa soluţionare a unui dosar civil.
În acest sens, sugerăm legiuitorului suplimentarea cauzelor
exoneratoare de răspundere, reglementate de art. 40 alin. 2 din Legea nr.
95/2006. În acest sens propunem, completarea art. 40 alin. 2 din Legea nr.
95/2006 cu o nouă cauză exoneratoare de răspundere, cu următorul
conţinut „Folosirea în alte scopuri a informaţiilor înregistrate (privind
sănătatea persoanelor – s.n.) se poate admite numai dacă este îndeplinită
una dintre următoarele condiţii: (…) e) „datele sunt necesare pentru
aflarea adevărului în cadrul unui dosar civil”.
De asemenea, apreciem că se impune instituirea unor excepţii de la
inopozabilitatea obligaţiei de confidenţialitate faţă de pacientul însuşi.
Apreciem că medicul poate fi îndreptăţit să încunoștințeze ab initio
familia pacientului despre boala cu care a fost diagnosticat, dacă, luând în
considerare natura afecțiunii, apreciază că impactul pe care ar avea-o
informarea pacientului ar genera o înrâurire a stării sale de sănătate.

BIBLIOGRAFIE

1. E. Puha, B. Gorea, Adevăr și valoare în teoria și practica dreptului,

Ed. Zethus, Târgu Mureș, 2010;
2. Fl. I. Mangu, Malpraxisul medical. Răspunderea civilă medicală.
Răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de
produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice, Ed. Wolters
Kluwer, Bucureşti, 2010;
3. L. Pleş, S. Păun, Aspecte legale şi etice ale secretului profesional
legat de practica medicală în domeniul sănătăţii sexuale şi
reproductive din România, în Revista Română de Bioetică, Vol. 8,
Nr. 1, Ianuarie – Martie 2010;
4. I. Dumitru, Consideraţii juridice asupra secretului profesional
medical, între obligaţia de păstrare şi obligaţia de divulgare a lui, în
revista „Universul Juridic” nr. 9/2016.

Legislaţie
1. Codul de deontologie medicală;
2. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;
3. Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacientului;
4. Legea nr. 677/2001 privind protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date.

74
75
 ASPECTE GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA
CIVILĂ PENTRU ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR CE
DECURG DIN REALIZAREA UNUI DESEN SAU
MODEL

Asist. univ. drd. Șulea Ionela Cecilia,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir”, Tîrgu Mureş,
Universitatea Lucian Blaga, Sibiu

Abstract: GENERAL ASPECTS CONCERNING CIVIL LIABILITY FOR

THE INFRINGEMENT OF RIGHTS ARISING FROM THE IMPLEMENTATION OF
A DESIGN OR MODEL
The central idea of the study is represented by the civil liability for the
infringement of rights arising from the implementation of a design or mode
regulated by Law no.129/1992.
Specifically, are approached issues concerning: established means of civil
law, regarding the legal responsibility for the violation of the rights that result from
the realization of a design; provisional measures which may be provided by the
court for the protection of rights arising from the implementation of a design or
model and the jurisdiction to solve disputes regarding the rights arising from the
realization of a design
In the final part, I analyse general aspects from France regarding
comparative law on civil liability for the infringement of rights arising from the
implementation of a design or model.

Keywords: civil liability, design or model, infringement of rights.

1. PRECIZĂRI PREALABILE
Legea nr. 129/1992 instituie mijloace de drept civil, de drept penal și
unele referiri privind mijloacele contravenționale, în ceea ce privește
răspunderea juridică pentru încălcarea drepturilor ce decurg din realizarea
unui desen sau model.
Art. 53 din Legea nr. 129/1992 reglementează ,,răspunderea civilă”
pentru nesocotirea drepturilor ce rezultă din crearea unui desen sau model.
Cadrul legislativ este completat și cu ajutorul art. 978-979 C. pr.
Civ.104, care prevăd unele ,,măsuri provizorii în materia drepturilor de
104
A se vedea art. 978-979 C. pr. civ., care au fost introduse prin art. 13 pct. 301 din
Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30
mai 2012 și, apoi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din
3 august 2012, fiind ulterior modificată și completată).

76
proprietate intelectuală”, indiferent de conținutul lor patrimonial sau
nepatrimonial și indiferent de izvorul acestora105.
Conform art. 978 alin. (2) măsurile provizorii necesare pentru
protecția altor drepturi nepatrimoniale sunt prevăzute și de art. 255 din
Codul civil care completează cadrul legislativ existent.
În doctrină106, s-au exprimat păreri conform cărora dispozițiile art.
978 alin. (2) C. pr. civ., sunt inutile și de natură să genereze interpretări
diverse, deoarece în temeiul art. 2 alin. (2) C. civ., normele Codului civil
,,constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau
spiritul dispozițiilor sale”107.
În ceea ce privește reglementarea europeană, amintim
Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind
desenele sau modelele comunitare.
În art. 90 alin. (1) al Regulamentului mai sus amintit sunt
reglementate măsurile provizorii şi conservatorii care pot fi solicitate
autorităţilor judiciare, cu privire la un anumit desen sau model comunitar. De
asemenea, se regăsesc măsurile provizorii şi conservatorii prevăzute de
legea unui stat membru în ceea ce priveşte desenele sau modelele
naţionale.
În ceea ce privește procedurile privind măsurile provizorii şi
conservatorii este admisibilă excepţia de nulitate a unui desen sau model
comunitar ridicată de pârât pe altă cale decât pe cale de cerere
reconvenţională. Menționăm că art. 85 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr.
6/2002 se aplică mutatis mutandis (cu alte cuvinte - schimbă ceea ce este
de schimbat)108.

2. MĂSURILE PROVIZORII CE POT FI DISPUSE DE CĂTRE INSTANȚA

DE JUDECATĂ PENTRU PROTEJAREA DREPTURILOR CE DECURG
DIN REALIZAREA UNUI DESEN SAU MODEL

2.1. Măsura interzicerii încălcării sau încetarea ei provizorie

105
A se vedea art. 978 alin. (1) C. pr. civ.
106
Pentru mai multe detalii a se vedea I. Leș, Noul Cod de procedură civilă.
Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, București, 2013, p. 1238.
107
A se vedea T. Bodoașcă, Aspecte particulare și parțial critice privind
răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor de autor, a drepturilor conexe și
drepturilor sui generis în reglementarea Legii nr. 8/1996 și a Codului de procedură
civilă, în Revista ,,Dreptul” nr. 10/2015, p. 30.
108
Pentru mai multe detalii a se vedea art. 85 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr.
6/2002 care prevede că: ,,în procedurile rezultate din acţiuni în contrafacere sau din
acţiuni privind posibila contrafacere a unui desen sau model comunitar
neînregistrat, instanţele competente în domeniul desenelor sau modelelor
comunitare consideră desenul sau modelul comunitar în cauză valabil dacă titularul
desenului sau al modelului face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 11 şi
dacă indică prin ce anume desenul sau modelul său prezintă un caracter individual.
Cu toate acestea, pârâtul poate să conteste valabilitatea pe cale de excepţie sau
printr-o cerere reconvenţională în nulitate”.

77
 În ceea ce privește răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor
ce decurg din realizarea unui desen sau model art. 53 alin. (1) din Legea nr.
129/1992 prevede că: instanța de judecată poate să dispună luarea unor
măsuri provizorii.
Pentru a se putea angaja răspunderea civilă trebuie îndeplinite două
condiții cumulative.
Prima dintre ele, face referire la titularul dreptului încălcat. Acesta
este expres și limitativ determinat de art. 53 alin. (1) din Legea nr. 129/1992,
potrivit căreia poate fi: titularul unui desen sau model sau orice altă
persoană care exercită dreptul de proprietate intelectuală, dar care are
consimțământul titularului în acest sens.
Ce de-a doua condiție se referă la dovada credibilă ce trebuie făcută
de către titularul unui desen sau model sau orice altă persoană care
exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimțământul acestuia, în
sensul că dreptul lor de proprietate industrială face obiectul unei acţiuni
ilicite, actuale sau iminente şi că această acţiune riscă să le cauzeze un
prejudiciu greu de reparat.
Doar după îndeplinirea condițiilor mai sus menționate, titularul poate
să ceară instanţei judecătoreşti luarea unor măsuri provizorii, care pot fi:
interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie și luarea unor măsuri
pentru conservarea probelor109.
În ceea ce privește reglementarea din art. 53 alin. (2) lit. b) din Legea
nr. 129/1992, acestea sunt completate de prevederile Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 100/2005110 privind asigurarea respectării
drepturilor de proprietate industrială, aprobată prin Legea nr. 280/2005111, cu
modificările şi completările ulterioare112.
Măsurile provizorii ce pot fi luate de către instanța de judecată vor
respecta, de asemenea, și dispozițiile art. 978-979 C. pr. civ., printre care
menționăm, situația în care cererea privind luarea unor măsuri provizorii
este formulată înainte de introducerea acţiunii de fond. În acest caz, prin
hotărârea prin care s-a dispus măsura provizorie se va fixa şi termenul în
care acţiunea de fond trebuie să fie introdusă. În cazul în care asupra

109
A se vedea art. 53 alin. (2) din Legea nr. 129/1992
110
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 transpune Directiva nr.
2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004,
referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene L 157, din 30 aprilie 2004.
111
Legea nr. 280 din  5 octombrie 2005 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a
Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate
industrială.
112
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 100/2005 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 20 iulie 2005.

78
acestei hotărâri nu se apleacă instanța de judecată, intervine sancţiunea
încetării de drept a acelei măsuri113.
În aceeași măsură dacă instanța de judecată constată că măsurile
luate pot să aducă un prejudiciu părții adverse, poate să îl oblige pe
reclamant să achite o cauțiune. Dacă această cauțiune nu este plătită de
către reclamant din diferite motive (fie acesta nu deține acea sumă, fie nu
este dispus să o achite), atunci măsura dispusă încetează de drept 114
potrivit art. 978 alin. (5) C. pr. civ.
În situația în care măsurile luate conform art. 978 alin. (1)-(4) C. pr.
civ. sunt luate anterior introducerii acţiunii în justiţie pentru apărarea
dreptului încălcat, ele încetează de drept, dacă în termen de 30 zile de la
luarea acestora, reclamantul nu sesizează instanța. Termenul în care
trebuie să fie introdusă această acțiune este întotdeauna fixat de instanța de
judecată, iar termenul de 30 zile reprezintă limita finală în cazul în care
reclamantul nu a sesizat instanța.
Față de cele prezentate, dacă ne aflăm în situația în care acțiunea
de fond este respinsă ca neîntemeiată, reclamantul este obligat să repare
prejudiciul cauzat prin luarea măsurilor provizorii nelegale dacă partea
interesată cere acest lucru. Totuși, în situația în care reclamantul nu s-a
aflat în cuplă, sau prezintă o culpă ușoară raportată la anumite circumstanțe
concrete, instanța poate să refuze acordarea despăgubirilor sau le poate
reduce conform situației exprese115.
De asemenea, dacă partea adversă nu solicită daune-interese,
instanţa va dispune eliberarea cauţiunii, la cererea reclamantului, prin
hotărâre dată cu citarea părţilor.
Dacă pârâtul se opune la eliberarea cauţiunii, instanţa va fixa un
termen în vederea introducerii acţiunii de fond, care nu poate fi mai lung de
30 de zile de la data pronunţării hotărârii 116. Dacă acest termen nu este
respectat, atunci intervine sancţiunea încetării de drept a măsurii de
indisponibilizare a sumei depuse cu titlu de cauţiune.
Măsurile provizorii reglementate de art. 53 din Legea nr. 129/1992
pot fi dispuse și împotriva unui intermediar. Acesta ar trebui să presteze
servicii utilizate de un terț, care prin intermediul acestora să încalce un drept
protejat prin legea mai sus menționată.
Menționăm că citarea titularilor este obligatorie în toate litigiile care
privesc desene sau modele.
Măsurile provizorii pot fi dispuse atât în cursul procesului civil, cât și
al celui penal. În acest sens menționăm art. 53 alin. (1) din Legea nr.
129/1992 care face referire la ,,instanța de judecată”, fără a face o distincție
în legătură cu natura acesteia.

113
A se vedea art. 978 alin. (4) C. pr. civ.
114
Pentru mai multe detalii a se vedea T. Bodoașcă, Aspecte particulare și parțial
critice privind răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor de autor…, p. 38.
115
A se vedea art. 979 alin. (7) C. pr. civ.
116
A se vedea art. 979 alin. (8) C. pr. civ.

79
 2.2. Măsurile ce pot fi luate pentru asigurarea conservării probelor

Luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor

pot fi dispuse de către instanța judecătorească dacă există un risc de
încălcare a drepturilor ce decurg din realizarea unui desen sau model 117, iar
acest risc poate cauza distrugerea elementelor de probă.
În ceea ce privește aceste măsuri de conservare, se pune în discuție
corelarea prevederilor normative ale legilor speciale din domeniu, cu cele
ale Ordonanței de Urgență nr. 100/2005, dar și soluționarea concursului
dintre acestea.
În cazul în care concursul dintre Legea nr. 129/1992 și Ordonanța de
Urgență nr. 100/2005 este calificat ca fiind un concurs între legi speciale se
lasă la aprecierea reclamantului a socoti care dintre acestea îi este mai
favorabilă118.
În schimb, dacă se consideră că legile speciale din materia
drepturilor de proprietate industrială au caracter de lege generală în raport
cu Ordonanța de Urgență nr. 100/2005 se înlătură dreptul reclamantului de
a opta pentru legea mai favorabilă. Iar măsurile necesare pentru a asigura
conservarea probelor sunt instituite în temeiul prevederilor Ordonanței de
Urgență nr. 100/2005 și procedura de soluționare a cererii se realizează prin
ordonanță președințială119.
Legislația actuală ridică anumite probleme de înțelegere, interpretare
și ordonare a măsurilor ce apără provizoriu drepturile de proprietate
industrială.
În cadrul reglementărilor europene se susține că Tratatul Comercial
pentru Combaterea Contrafacerilor  (ACTA) este catalogul celor mai bune
practici în domeniul respectării drepturilor de proprietate intelectuală120.

2.3. Competența de soluționare a litigiilor privind drepturile ce

decurg din realizarea unui desen sau model

În conformitate cu art. 43 din Legea nr. 129/1992, instanțele

judecătorești sunt competente a soluționa litigiile care privesc calitatea de
autor al desenului sau modelului, precum și calitatea de titular al
certificatului de înregistrare cât și cele care privesc drepturile patrimoniale
născute din contractele de cesiune sau licență.
Regulile aplicabile în privința competenței de soluționare a litigiilor
privind drepturile ce decurg din realizarea unui desen sau model sunt

117
În acest sens a se vedea S. Florea, Proceduri civile în materia drepturilor de
proprietate intelectuală. Dobândirea, apărarea și stingerea drepturilor de proprietate
intelectuală, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 141.
118
A se vedea C. C. Dinu, Normele de procedură civilă, Editura Universul Juridic,
București, 2009, p. 57-58; S. Florea, op.cit., p. 142.
119
Ibidem.
120
S. Florea, op.cit., p. 138-139.

80
supuse dreptului comun. Așadar nu avem reguli speciale, derogatoare de la
dreptul comun.
În acest sens, potrivit art. 95 pct. 1 C. pr. civ., sub aspect material,
competent este tribunalul121, iar sub aspect teritorial, competența revine
tribunalului în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul sau sediul
pârâtul122.
Pentru a înlesni probațiunea și a eficientiza procesele care privesc
apelurile și recursurile îndreptate împotriva hotărârii Comisiei de
reexaminare, competența revine Tribunalului București123, deoarece la
Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) 124 se depun și se arhivează
toate actele privind cererile de înregistrare, iar sediul este în municipiul
București. Aceste două situații sunt excepții de la regula dreptului comun.
Art. 90 alin. (3) Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului prevede
că: „o instanţă competentă în domeniul desenelor sau modelelor comunitare
a cărei competenţă se întemeiază pe art. 82 alin. (1), (2), (3) sau (4) 125
poate dispune măsuri provizorii sau conservatorii care, sub rezerva oricărei
proceduri impuse în scopul recunoaşterii şi executării conform titlului III din
convenţia de executare126, sunt aplicabile pe teritoriul oricărui stat membru.
Această competenţă nu aparţine nici unei alte instanţe.

3. ASPECTE DE DREPT COMPARAT PRIVIND RĂSPUNDEREA

CIVILĂ PENTRU ÎNCĂLCAREA DREPTURILOR CE DECURG DIN
REALIZAREA UNUI DESEN SAU MODEL

În Franța sunt protejate juridic atât desenele cât și modelele - numite

desene în relief în secolul al XIX-lea. Astăzi se vorbește, mai curând, despre
forme bidimensionale sau tridimensionale, ce reprezintă diferența între
desen și model.
În ceea ce privește interesul juridic privind protecția desenului și
modelului aceasta a fost profund modificat sub impulsul legislatorului
european prin Directiva 98/71/CE privind protecția juridică a desenelor și
121
Pentru mai multe detalii în acest sens a se vedea T. Bodoaşcă Aspecte
particulare și parțial critice privind răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor
de autor, a drepturilor conexe și drepturilor sui generis în reglementarea Legii nr.
8/1996 și a Codului de procedură civilă…, p. 16.
122
A se vedea în acest sens art. 107-108 C. proc. civ., care prevede regula
generală privind competența teritorială și cazul în care pârâtului are domiciliul sau
sediul necunoscut.
123
Pentru mai multe detalii a se vedea T. Bodoașcă, Dreptul proprietății intelectuale,
Ediția a II-a revăzută, Editura Universul Juridic, București, 2012, p. 291.
124
Brevitatis causa, pentru evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în
continuare, în cuprinsul articolului, referirile privitoare la Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci se vor face, de regulă, prin folosirea acronimului OSIM.
125
A se vedea art. 82 Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind
competenţă internaţională.
126
Conform titlului III din Convenţia de executare, desenele şi modelele comunitare
sunt obiect al dreptului de proprietate.

81
modelelor comunitare127 și Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din
12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele comunitare.
Precizăm, că protecția drepturilor autorului desenelor și modelelor
este exclusă în trei cazuri, si anume:
- atunci când acesta nu respectă ordinea publică și bunele
moravuri128;
- atunci când caracteristica aparenței produsului este în mod exclusiv
impusă de funcția sa tehnică129;
- atunci când forma produsului este impusă de necesitatea racordări
sau asamblări cu un alt produs130.

Dreptul care poartă asupra desenului sau modelului este un

,,drept de proprietate”131 - drept patrimonial care asigură proprietarului
exclusivitatea: fabricării, ofertei, introducerea pe piață, importul, exportul, ori
deținerea în aceste scopuri, a unui produs care încorporează desenul sau
modelul –art. L. 513-2 și L. 513-4 CPI132.
Observăm în situația de față că art. 30 din Legea nr. 129/1992
reglementează aproape identic aceleași drepturi, prin urmare ajungem la
concluzia că răspunderea civilă pentru încălcarea drepturilor ce decurg din
realizarea unui desen sau model este foarte asemănătoare în cele două
sisteme de drept. Acest fapt se datorează necesității corelării
reglementărilor conferite de Uniunea Europeană cu cea a statelor membre,
printre care Franța și România.
Totuși subzistă un element de noutate, prin faptul că legislația
franceză reglementează acțiunea de contrafacere, care poate fi înaintată, la
alegere, în dreptul civil sau în dreptul penal.
În acest sens, practica privilegiază traseul civil, așteptându-se aici
daune mai generoase. În civil, acțiunea de contrafacere se sprijină într-
adevăr pe un soclu solid.
În primul rând, acțiunea de contrafacere este fondată pe realizarea
unui drept subiectiv atent constituit, care are propriile daune, fără ca să fie
necesar a dovedi greșeala, deci nu este o acțiune în responsabilitate
fondată pe greșeală.
127
În Franța Directiva 98/71/CE a fost transpusă prin Ordonanța din 25 iulie 2001 de
adaptare la dreptul comunitar a Codului proprietății intelectuale și a Codului Poștei
și Telecomunicațiilor.
128
A se vedea art. L. 511-7 Code de la Propriété Intellectuelle, modificat prin
Ordonnance n°2001-670 du 25 juillet 2001 - art. 1 jorf 28 juillet 2001. Brevitatis
causa, pentru evitarea repetărilor și ușurința exprimărilor, în continuare, în cuprinsul
articolului, referirile la dispozițiile Code de la Propriété Intellectuelle – Codului de
Proprietate Intelectuală Francez, se vor face, de regulă, cu ajutorul prescurtării CPI.
129
A se vedea art. L.511-8, 1, CPI.
130
A se vedea art. L.511-8, 2, CPI.
131
A se vedea L. Marino, Droit de la propriété intellectuelle, Collection : Thémis –
Droit, Editeur(s): PUF, Paris, 2013, p. 385-395.
132
A se vedea în acest sens art. 19 alin. (1) al Regulamentului 6/2002/CE și art. 30
din Legea nr. 129/1992, care sunt aproape identice.

82
 În al doilea rând, pentru că acțiunea de contrafacere este fondată pe
realizarea unui drept real, o putem defini ca fiind o acțiune reală. Mai este
numită acțiune reparatorie, care obține măsuri reparatorii, sau acțiune
restitutivă, care îi conferă titularului dreptului de exclusivitate.
În stabilirea daunelor interese se iau în calcul două metode de
evaluare. Prima dintre ele ia în considerare beneficiile realizate de autorul
faptei și prejudiciul moral cauzat titularului drepturilor încălcate, iar cea de-a
doua metodă alternativă se bazează pe o evaluare forfetară, fiind o metodă
de calcul utilă atunci când victimelor le lipsesc elementele de probă
precise133.
Considerăm că în paralel cu îmbunătățirile și modificările ce trebuie
aduse reglementărilor ce privesc drepturile rezultate din realizarea unui
desen sau model, ar trebui continuată și armonizarea legislațiilor și
practicilor naționale cu cele ale Uniunii Europene.
Menționăm, de asemenea, că este necesară o actualizare a
normelor privind desenul sau modelul reglementate în sistemul românesc
de către Legea nr. 129/1992, deoarece cuprinde texte legale ambigue, care
necesită completări, ori care repetă inutil alte dispoziții.

133
A se vedea L. Marino, op. cit. p. 52-57.

83
 DETENȚIA CLERULUI GRECO-CATOLIC ÎN TIMPUL
REGIMULUI COMUNIST. STUDIU DE CAZ –
”PROCESUL LOTULUI DE LA TÎRGU MUREȘ”

Conf.univ.dr. Călin-Valentin Florea,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu Mureș

Abstract: DETENTION OF THE GREEK-CATHOLIC CLERGY DURING

THE COMMUNIST REGIME. CASE STUDY - “THE PROCESS OF THE LOT
FROM TG. MURES "

After the clash of the communist regime the effort of reconstructing the
Greek-Catholic Church evolution in catacombs bet especially on reproducing the
aspects related to its dissolution in the Romanian Orthodox Church, by the so-
called religious unification in 1948. They also insisted on the tragic destiny the
Greek-Catholic hierarchs had with their church. This tendency arouse from the
need of clarifying the real motivation of this unification and also of dismantling the
myths about a so-called Romanian general will for constituting a common orthodox
front, tendencies which the official propaganda of that time tried to present to the
public opinion. After finishing this chapter, they tried to reveal the particular aspects
of the Greek-Catholic cult. The approach is in progress and proves to be extremely
efficient, revealing a wholeness of facets of the Greek-Catholic religious
phenomenon during the years of illegality.

Keywords: repression, communiste regime, underground/clandestine

movement, political police

The Greek-Catholic illegal activity was “framed” not only by the political
police but also by the Department of Cults. The data centralized by these
institutions give record of the existence during the 50’s of more “centers of
resistance”, representative for Mureş-Târnave area, like those from Târgu-Mureş,
Reghin, Moişa, Băiţa, Frunzeni, Teleac, which are amplified by “the big center of
Blaj”. These centers activity was due to the existence of more than 150 Greek-
Catholic priests who, together with a part of the parishioners refused to convert to
orthodoxy.

On the 18th of January, 1952, the sub-lieutenant Cisteianu Gheorghe from

the General Direction of State Security, Mureş area, composed an ample account-
synthesis about the activity developed by a 19-person- group, members of the
“Catholic antirevolutionary organization of secret service in favor of the Western
imperialist powers”. The account condenses briefly the activity developed by those

84
persons. The sub-lieutenant’s conclusions are based on an intense activity of
supervision and investigation developed over about 2 years.

The process of Târgu-Mureş lot’s priests was judged at The Military Court
of Cluj in 18th April, 1952. Mureş Security’s investigations had been already ended
in February, when the priests inquired were transferred from the prison of Târgu-
Mureş to the prison of the Military Court of Cluj, located on Buday Nagy Antal
Street.

Intervalul de timp 1945-1948 din istoria României corespunde

perioadei de tranziţie spre regimul comunist, un proces de filtrare a ei de tot
ceea ce avea legătură cu tradiţia sa democratică, iar pentru biserică
începutul unui nou tip de relaţie cu factorul politic.
Începând cu 1945, relaţiile dintre Biserica Greco-Catolică şi noua
putere politică de la București au cunoscut o deteriorare progresivă. Planul
de desfiinţare al Bisericii Unite s-a derulat în paralel cu epurarea Bisericii
Ortodoxe de elementele incomode, care se opuneau politicii sale
anticreştine şi instalarea unei ierarhii obediente 134. În ceea ce privește
demersul puterii de desființare a Bisericii Greco-Catolice, ”alianţa”, cu
ierarhii ortodocşi, în fapt supunerea Bisericii Ortodoxe Române, s-a făcut cu
ssopul crearii imaginii conform căreia puterea politică nu făcea decât să
sancţioneze hotărârile din planul vieţii religioase. Întrucât ierarhia Bisericii
Unite „aservită Vaticanului” căuta să frâneze tendinţa credincioşilor săi de a
reveni la ortodoxie, profitând de mai vechea dispută între cele două biserici,
comuniştii au reuşit să „legitimeze” acţiunea de desfiinţare a Bisericii Greco-
Catolice prin „voinţa credincioşilor”, înlăturând „nedreptatea istorică” de la
1700.
Hotărârea adunării de la Alba Iulia de revenire a greco-catolicilor în
sânul Bisericii Ortodoxe Române se cerea consolidată astfel că, la sfârşitul
lunii octombrie 1948, ierarhii uniţi au fost arestaţi. Au fost duşi la
Dragoslavele (Muscel), reşedinţa de vară a patriarhului. De acolo, între 27
februarie şi 24 mai 1950 în mănăstirea Căldăruşani (lângă Bucureşti).
Episcopul Ioan Suciu, Vasile Aftenie au fost purtaţi prin beciurile Ministerului
de interne iar apoi duşi la Văcăreşti. Iuliu Hossu, împreună cu Ioan Bălan şi
Alexandru Rusu au fost închişi la penitenciarul din Sighetul Marmaţiei, până
în 1955 (ianuarie), când sunt duşi la mănăstirea Curtea de Argeş şi de acolo
la Ciorogârla. La 12 august 1956 cei trei episcopi au fost dispersaţi, lui Iuliu
Hossu fixându-i-se domiciliu obligatoriu la mănăstirea Căldăruşani135.

134
Sergiu Grossu, Calvarul României creştine, Ed. «Convorbiri Literare»,
ABCDAVA, Chişinău, 1992, p. 21.
135
Silvestru Augustin Prunduş, Clemente Plăianu, Catolicism şi ortodoxie
românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Ed. Viaţa Creştină, Cluj-
Napoca, 1994, p. 313.

85
 Episcopul Ioan Suciu, după torturile îndurate în beciurile Ministerului
de Interne, s-a stins din viaţă la 27 iunie 1953, în penitenciarului din Sighetul
Marmaţiei. Vasile Aftenie n-a rezistat maltratărilor, murind la 10 mai 1950,
iar Valeriu Traian Frenţiu va muri şi el, la 11 iulie 1952, în închisoarea de la
Sighet. La 9 mai 1963, episcopul Alexandru Rusu îşi va găsi sfârşitul în
timpul recluziunii de la Gherla, după ce în 1957 (iulie) episcopul Lugojului,
Ioan Bălan, murise în mănăstirea Ciorogârla. În 1969, episcopul Hossu a
fost declarat de către papă „cardinal in pectore”. La scurt timp, în 28 mai
1970, întâiul cardinal român moare în spitalul Colentina din Bucureşti136.
La 1 decembrie a apărut decretul nr. 358 pentru reglementarea
situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic prin care, în fapt, s-a încheiat
procesul de naţionalizare a Bisericii Române Unite. Începutul fusese făcut
odată cu anunţarea denunţării unilaterale a Concordatului cu Roma (17 iulie
1948). Au urmat decretele legi nr. 175, 176 şi 177 din august 1948 prin care
se introducea un sever control al statului asupra cultelor. În paralel,
autoritățile comuniste au luat măsuri prin care au accentuat procesul de
vasalizare a Bisericii Ortodoxe Române. În februarie 1949 Sfântul Sinod a
acceptat noul Statut, prin care era redus numărul diocezelor precum şi
acela al membrilor Adunării şi Consiliului Central Eclesiastic. Numirile
preoţilor în posturile importante din administraţia Bisericii Ortodoxe urma să
le facă tot guvernul, ei trebuind să presteze din nou jurământul de fidelitate
faţă de R.P.R. Rămâneau cinci mitropolii: Ungro-Vlahiei, Moldovei,
Ardealului, Banatului şi Olteniei. Patru episcopii — Argeş, Huşi, Caransebeş
şi Maramureş — erau desfiinţate, contopindu-se cu altele. În genere, fiecare
episcopie avea sub jurisdicţie patru judeţe, Maramureşul afiliindu-se
episcopiei Oradiei, iar Caransebeşul la Arhiepiscopia Timişoarei (art. 4)137.
Aplicarea decretului 358 a întâmpinat unele dificultăţi în ceea ce
priveşte revenirile credincioşilor greco-catolici la ortodoxism. O parte a
comunităţilor au refuzat să se supună noilor realităţi, rămânând pe mai
departe legaţi de Biserica Romei. Pe aceștisa guvernul i-a considerat
opozanţi politici, aplicându-le un tratament în consecinţă, dar cu toate
acestea, ei au rezistat, continuându-şi activitatea în clandestinitate.
După întemniţarea ierarhilor uniţi, la conducerea Bisericii Greco-
Catolice au fost înfiinţate ternarele, formate dintr-un ordinarius vicar general
episcopesc şi doi provicari generali episcopali. De asemenea, au fost
conferite Ordinaţiuni episcopale, în secret, preoţilor închişi: Tit Liviu
Chinezu, Ioan Chertes, Alexandru Todea, Ioan Ploscaru, Ioan Dragomir şi
Iuliu Hirţea. Iniţiativa acestor măsuri urmărea salvarea Bisericii Unite.
Dacă de sus în jos demersul comuniştilor s-a putut realizat relativ
ușor prin întemnițarea marilor prelați greco-catolici, nu la fel s-au prezentat
lucrurile în straturile de jos ale cultului. Cu toate că o mare parte a
enoriașilor greco-catolici au acceptat până la urmă “trecerea”, au existat
însă și grupuri care au refuzat ”revenirea”, chiar dacă le-a fost confiscat

136
Sergiu Grossu, op. cit., p. 35.
137
“Telegraful Român”, Sibiu, 15 mai 1949, an XCVII, nr. 18-19, p. 1.

86
lăcaşul de cult. Din acest punct de vedere, evenimentele din zona
Mureşului şi Târnavelor sunt relevante.
În ianuarie 1952, Departamentul Securității Poporului, Regiunea
Mureş, a alcătuit un amplu referat-sinteză despre activitatea desfăşurată de
un grup de 19 persoane, membri ai “organizaţiei contrarevoluţionare
catolice, de spionaj în favoarea puterilor imperialiste din Apus”138.
Concluziile referatului se bazau pe o amplă anchetă desfăşurată pe o durată
de aproximativ doi ani.
Lotul era format în mare majoritate de preoţi greco-catolici care au
refuzat trecerea la ortodoxie. Pentru faptele lor, fost trimişi în faţa
Tribunalului Militar din Cluj unde, în data de 18 aprilie 1952 şi-au primit
sentinţele de condamnare.139 Este vorba de Şerban Ioan, Păcurar Remus,
Crişan Mihai, Miclea Teodor, Buşoiu Iuliu, Manciulea Ştefan, Crăciun Ioan,
Ţălnaru Ioan, Brătfăleanu Virgil, Roşca Ioan, Maier Iacob, Pop Simion,
Cherecheş Iosif, Racoviţan Teodor, Ştef Ştefan Bernard, Pop Iosif, Circa
Alexandru, Dredeţeanu Ioan şi Popa Felicia. Ei sunt cei care alcătuiesc în
zona Mureş baza organizaţiei clandestine denumită în documentele
întocmite cu mult sârg de poliţia politică “Catolica” sau “Vicariatul
clandestin”.
Activitatea organizaţiei a fost diminuată foarte mult datorită arestării,
la începutul anului 1951, a episcopului Todea împreună cu Guţiu Gheorghe,
unul dintre “curierii principali” al acestuia.
Sentinţele pronunţate de Tribunalul Militar din Cluj au fost: 140 Şerban
141
Ioan – 7 ani închisoare corecţională, Felicia Popa – 6 ani închisoare
corecţională, Păcurar Remus – 5 ani închisoare corecţională, Crişan Mihai –
6 ani închisoare corecţională, Maier Iacob - 1 an închisoare corecţională,
Pop Simion142 - 5 ani închisoare corecţională, Cherecheş Iosif – 6 ani
închisoare corecţională, Racoviţan Teodor – 6 ani închisoare corecţională,
Miclea Teodor – 5 ani închisoare corecţională, Manciulea Ştefan – 6 ani
închisoare corecţională, Crăciun Ioan – 6 ani închisoare corecţională,
Ţălnaru Ioan – 5 ani închisoare corecţională, Ştef Ştefan Bernard – 5 ani
închisoare corecţională, Pop Iosif143 – 5 ani închisoare corecţională,
138
ACNSAS, Arhivele Ministerului Justiţiei, Fond: Penal, dosar nr. 2040, vol I, fila 1.
139
Ibidem, fila 697, 698, 699, 700 sau Călin-Valentin Florea, Biserica Română
Unită Greco-catolică din fostele județe Mureș-Turda, Târnava Mare și Târnava
Mică. 1945 – 1972, Editura Napoca Star, 2005, p. 110.
140
ACNSAS, Arhivele Ministerului Justiţiei, Fond: Penal, dosar nr. 2040, vol I, fila 1
141
Ibidem. Şerban Ioan a mai fost condamna la 2 ani închisoare corecţională pentru
“delictul de substituire de amendă corecţională”, conform art. 414, alin. 1 şi 2, Cod
Penal.
142
Ibidem. Pe lângă pedeapsa primită pentru instigare publică, conform art. 67 Cod
Penal, părintelui Pop Simion i s-a anulat beneficiul suspendării pedepsei date în
anul 1948 pentru instigare religioasă, fiind cumulate alte 4 luni de închisoare
corecţională.
143
Ibidem. La pedeapsă se adăugau, în baza art 67, Cod Penal cele 4 luni de
închisoare corecţională, date prin sentinţa nr. 1500/11 mai 1949 în Dosarul nr.
541/1949.

87
Brătfăleanu Virgil144 – 5 ani închisoare corecţională, Roşca Ioan 145 – 6 ani
închisoare corecţională, Buşoiu Iuliu – 3 ani închisoare corecţională, Circa
Alexandru – 3 ani închisoare corecţională, Dredeţeanu Ioan – 1 an
închisoare corecţională. Totodată, acuzaţii erau obligaţi la plata cheltuielilor
de judecată.
Protopopul clandestin al Reghinului, Şerban Ioan şi-a executat
pedeapsa la Jilava şi Lagărul de muncă Peninsula 146 unde a rămas din 24
aprilie 1952 până în 20 iulie 1953, dată la care a fost transferat la Gherla. În
17 martie 1954 a fost trimis la Colonia de muncă Cavnic, formaţiunea
0979147, unde a rămas până în 21 octombrie 1955 când a fost eliberat 148, nu
înainte de a fi semnat un angajament prin care se obliga să nu divulge nimic
despre regimul din închisoare şi alte persoane încarcerate.149
Felicia Popa a fost trimisă într-o primă etapă la penitenciarul din
Mislea, formaţiunea 0690, după care în octombrie 1952 a fost mutată la
Văcăreşti pentru spitalizare. A revenit la Mislea de unde ulterior a fost dusă
la penitenciarul din Dumbrăveni150. În 11 iulie 1955 a fost mutată la
penitenciarul Miercurea Ciuc, de unde a fost eliberată în 10 octombrie
1955.151 În penitenciarul de la Miercurea Ciuc i s-a refuzat tratamentul
medical, motiv pentru care în 22 iulie 1955 a declarat greva foamei. 152
Evenimentul a fost raportat de lt. maj. Kopacz Toma şefului Direcţiei
Penitenciare, Lagăre şi Colonii, lt. col. Sloboda Ioan, abia în data de 25
iulie.153 În aceeaşi zi Felicia Popa a renunțat la protest, fiind ameninţată cu
“aplicarea tubului pentru alimentaţie artificială”.154

144
Ibidem. Situaţie similară cu a preoţilor Pop Iosif şi Pop Simion. Conform art. 67,
Cod Penal, la pedeapsa din 1952 se adăugau 3 luni de închisoare corecţională
pronunţate în procesul din 1949.
145
Ibidem. A fost judecat în lipsă, nefiind prins până la data procesului de securitate.
146
Ibidem, vol 12, fila 8. A fost transferat la Lagărul special peninsula Valea Neagră
– Constanţa în data de 16 noiembrie 1952.
147
Ibidem, filele 13, 14. Conform fişei de pontaj a lucrat în subteran în perioada
martie-decembrie 1955. În primele două luni ale anului următor la sectorul rulaj, în
martie şi aprilie 1955 la sectorul dulgheri şi, respectiv, ca vagonetar, iar în perioada
mai-august a revenit la sectorul rulaj.
148
Ibidem, fila 19.
149
Ibidem, fila 18.
150
Ibidem, fila 13. A fost mutată la Dumbrăveni de la Spitalul din Văcăreşti în 5
martie 1955.
151
Ibidem, vol 14, fila 39.
152
Ibidem, fila 13. Împreună cu ea la aceeaşi formă de protest a recurs şi deţinuta
Cuşa Lucreţia.
153
Ibidem, fila 11.
154
Ibidem, fila 12. Felicia Popa a fost obligată să dea o declaraţie prin care să
confirme renunţare la protest. În cuprinsul declaraţiei ea a specificat că renunţă la
greva foamei în faţa ameninţării cu forţa, conştientă că aplicarea tubului pentru
alimentaţie artificială comporta riscuri mari pentru starea ei de sănătate: “… În faţa
forţei de a mi se aplica tubul pentru alimentaţie artificială care la starea mea
sanitară ştiu că mi-ar fi fost fatală sănătăţii, renunţ la greva foamei declarată în ziua

88
 În ceea ce-l priveşte pe Păcurar Remus nu s-au păstrat suficiente
date referitoare la traseul urmat în timpul detenţiei. În dosarul său reiese că
în 1953 se afla la Gherla, Formaţiunea de muncă 0606. 155 Ulterior, a fost
dus la penitenciarul din Jilava.156 În martie 1955 a fost transferat la
Formaţiunea de muncă nr. 0893 Constanţa157 de unde a fost eliberat în 8
octombrie 1955.158
Părintele Crişan Mihai a fost dus de la penitenciarul din Cluj la
Jilava, unde a rămas până în 6 mai 1952 când a fost încarcerat la Aiud. 159
Ulterior a fost dus la colonia de muncă Peninsula, de unde a fost transferat,
în 22 iulie 1953, la Gherla. În perioada 18 martie 1954 - 8 mai 1955 şi-a
ispăşit pedeapsa la Formaţiunea de muncă 0979 din Cavnic, iar apoi la
penitenciarul din Alba Iulia de unde a fost eliberat în 9 octombrie 1955. 160
Perioada cea mai dificilă a detenţiei a fost aceea în care s-a aflat la Cavnic,
unde a muncit timp de 188 de zile. 161 În 1952 părintele Crişan se
îmbolnăvise de hepatită, boala recidivând în 1954. În plus, el fusese
diagnosticat încă din 1951 cu pleurezie. 162 Este unul din motivele pentru
care a refuzat de mai multe ori să intre in subteran la Cavnic, aşa cum
reiese din notele de pedepsire semnate de comandantul formaţiunii lt. maj.
Scripa Dumitru.163 Fără să ţină cont de starea de sănătate a deţinutului
Crişan, acesta l-a trimis în continuare în subteran boala la plămâni
agravându-se. La controlul medical din 26 aprilie 1955 a fost declarat inapt
de muncă, motiv pentru care dealtfel a şi fost transferat la penitenciarul din
Alba Iulia.164
Protopopul clandestin al Târnăveniului, Racoviţan Teodor şi-a ispăşit
pedeapsa în penitenciarele din Jilava, Aiud, Ocnele Mari şi Caransebeş.165
În fişa de înmatriculare a deţinutului se consemna că în decembrie 1954 a

de 23 iulie, a. c. 1955” După cum se observă cei care i-au solicitat declaraţia au
avut grijă să scurteze perioada de protest cu o zi, greva foamei fiind de fapt
declarată în 22 iulie.
155
Ibidem, vol 13, filele 5, 6. Dosarul conţine un raport alcătuit de sergentul Socaci
David prin care se solicita pedepsirea lui Păcurar cu două zile de carceră şi o
dovadă referitoare la numărul de zile de muncă în atelierele Formaţiunii 0606.
156
Ibidem, fila 9. Dovada prezenţei părintelui Păcurar la penitenciarul din Jilava o
reprezintă o cerere prin care solicita restituirea obiectelor de valoare confiscate în
timpul percheziţiei.
157
Ibidem, fila 8
158
Ibidem, fila 13.
159
Ibidem, vol. 11, fila 21.
160
Ibidem, fila 19.
161
Ibidem, fila 11.
162
Ibidem, fila 9.
163
Ibidem, filele 13, 14, 19. Fişa individuală referitoare la munca depusă şi
comportarea în timpul detenţiei consemna slabele performanţe obţinute de deţinutul
Crişan la Cavnic care a îndeplinit doar 64% din normă.
164
Ibidem, fila 10. Diagnosticul consemnat în fişa medicală: “Simfiză stg.cord.
hipertrofic”
165
Ibidem, vol. 10, fila 21.

89
fost pedepsit cu izolarea timp de cinci zile166 la penitenciarul din Ocnele Mari
pentru că a încălcat consemnul, discutând cu un deţinut din altă celulă, iar
în februarie 1955, la penitenciarul din Caransebeş a fost pedepsit cu
interzicerea pachetului pe o perioadă de trei luni pentru că a refuzat să iasă
la muncă.167 În penitenciarul de la Ocnele Mari a fost mutat frecvent dintr-o
celulă în alta.. Astfel, în aprilie 1954 a fost mutat din celula 3 în celula 1, în
iulie fiind dus în celula nr. 10 iar în octombrie în camera turn a
penitenciarului.168 O explicaţie în legătură cu aceste mutări frecvente ar
putea să o reprezinte dorinţa conducerii penitenciarelor de a menţine
izolarea deţinuţilor.
Părintele Miclea Teodor a fost repartizat într-o primă etapă
penitenciarul de la Jilava, apoi la colonia de muncă Peninsula de unde a
fost mutat în 20 iulie 1953 la Formaţiunea de muncă 0606 Gherla. A fost
transferat în 22 iulie 1954 la Formaţiunea 0979 Cavnic, fiind eliberat în 21
octombrie 1955.169 Dosarul său consemnează puţine abateri, fiind pedepsit
cu trei zile de carceră în 3 septembrie 1954.170
Părintele profesor de la Blaj, Manciulea Ştefan, a fost dus de la Cluj
în penitenciarul de la Jilava, de unde în 6 mai 1952 a fost transferat la Aiud.
Fişa deţinutului consemna faptul că acesta a avut perioade în care “a muncit
slab”, îndeplinind doar jumătate din norma fixată171. În 14 martie 1954 a fost
transferat la Colonia de muncă Baia Sprie, rămânând aici până în vara
aceluiaşi an (30 iulie), ulterior ispăşind pedeapsa la Gherla de unde a fost
eliberat în 6 octombrie 1955. 172 În momentul când a ajuns la Baia Sprie,
conform fişei medicale, suferea de ”debilitatea fizică generală”.173
Crăciun Ioan, protopopul clandestin al Luduşului, a fost dus la Jilava
unde a fost selectat pentru Colonia de muncă Peninsula. De aici, în 20 iulie
1953, a fost mutat la Formaţiunea 0606 Gherla. În 16 martie 1954 a fost
transferat la Colonia Cavnic (Formaţiunea 0979), fiind eliberat în 21
166
Ibidem, fila 10. Părintele Racoviţan nu a fost la prima abatere de acest fel. În 17
octombrie 1954, caporalul Nistor Ioan alcătuise un raport în care propunea
pedepsirea cu 6 zile de izolare a lui racoviţan întrucât încălcase consemnul tăcerii
din timpul plimbărilor vorbind cu deţinutul Colceriu Vasile.
167
Ibidem, fila 20. În raportul privind refuzul lui Racoviţan de a munci, se specifica
că acesta a invocat problemele de sănătate, dar “fiind dus la vizita medicală s-a
constatat căci nu este aşa suferind încât să nu fie scos la muncă”. Pentru autorul
raportului gestul lui Racoviţan a fost considerat “un fapt de ducere în eroare a
conducerii”. În certificatul medical eliberat încă în luna octombrie 1954 de medicul
penitenciarului Ocnele Mari se specifica că deţinutul Racoviţan suferea de aritmie şi
debilitate fizică accentuată. Este foarte posibil ca până în februarie 1955 starea de
sănătate a părintelui Racoviţan să se fi ameliorat, dar este greu de crezut că a
riscat pierderea pachetului fără un motiv întemeiat.
168
Ibidem, filele 9, 11, 12, 13.
169
Ibidem, vol. 9, filă nenumerotată.
170
Ibidem, filă nenumerotată.
171
Ibidem, vol. 8, fila 7.
172
Ibidem, filă nenumerotată.
173
Ibidem, fila 9.

90
octombrie 1955.174 Perioada cea mai grea a detenţiei sale a fost la Cavnic
unde a fost pedepsit cu izolarea pentru că a refuzat să intre în mină.175
Protopopul de Tg. Mureş, părintele Pop Iosif, a fost la rândul său dus
de la penitenciarul din Cluj la Jilava unde a stat până în 5 mai 1952, fiind
transferat la penitenciarul din Aiud. De aici a fost mutat la 13 martie 1954 la
colonia Baia Sprie, în vara aceluiaşi an (31 iulie) fiind transferat la
Formaţiunea 0606 Gherla. În 4 decembrie a fost din nou mutat în
penitenciarul de la Lugoj, fiind eliberat în 24 septembrie 1955. Memoriile
sale pun în evidență condițiile de detenție ale celor condamnați. Graţie lor
aflăm că după îmbarcarea în gara din Cluj, deţinuţii nu au cunoscut
destinaţia spre care se îndreptau, geamurile vagonului dubă fiind
confecţionate din sticlă mată.176 După ce au ajuns la Jilava, s-a făcut o triere
a deţinuţilor pentru a fi ulterior repartizaţi la canal sau la alte închisori. 177 În
urma acesteia a fost declarat inapt pentru canal, împreună cu Manciulea
Ştefan, Racoviţan Teodor şi Brătfăleanu Virgil fiind repartizat la penitenciarul
din Aiud. Aici au fost închişi într-o primă etapă împreună cu un grup de
intelectuali care sesizând că sunt preoţi i-au rugat să le vorbească despre
istoria biblică.178 După câteva luni a avut loc o dispersare a deţinuţilor în
celulele penitenciarului fiind repartizat în aceeaşi celulă cu preotul romano-
catolic Mărtinaş, al cărui frate fusese profesor de limba română în Tg.
Mureş.179 În penitenciarul de la Aiud, Pop Iosif a primit şi prima pedeapsă
administrativă, la 30 noiembrie 1953 comandantul penitenciarului trimiţându-
l pentru trei zile la carceră întrucât la percheziţia din 25 noiembrie “s-au
găsit asupra sa diferite medicamente”.180 La colonia de muncă Baia

174
Ibidem, vol. 7, filă nenumerotată.
175
Ibidem, fila 6.
176
Iosif Pop, op. cit.,p. 187.
177
Ibidem, p. 188.
178
Ibidem, p. 189.
179
Ibidem, p. 191.
180
Ibidem, vol. 6, fila 6 şi Iosif Pop, Credinţă şi apostolat, Ed. Fundaţia Culturală
“Vasile Netea”, Tg. Mureş, 200, p. 193. Referindu-se la pedeapsa primită părintele
Iosif consemna în memoriile sale: ”Dimineaţa am plecat la lucru, am trecut pe la
spital, să-mi dea ceva medicamente. N-au avut, m-au invitat să trec din nou seara.
Un medic dintre noi, cu numele Ţară Lungă, de prin Vrancea, mare ticălos şi
informator, a venit la mine şi m-a sfătuit ca leac contra diareei să nu mănânc în ziua
aceea nimic, dar mi-a cerzut ca mâncarea să i-o dau lui. I-am urmat sfatul şi toată
ziua m-am simţit bine , dar fără vlagă. Seara am luat medicamentele de la spital,
dar oprindu-se diareea, nu le-am folosit, le-am păstrat pentru altă dată. La câteva
zile s-a făcut percheziţie. Au aflat medicamentele. […] Carcera atunci era un dulap
îngust, strâmt, în care nu puteai sta decât în picioare. Erau mai multe astfel de
dulapuri la capătul coridorului, rece, neîncălzit. Era iarna. Am sta aşa noaptea şi
ziua următoare, dar a doua noapte, probabil din cauza frigului m-am balonat grozav
şi aveam mari dureri. Am rugat pe gardian să mă ducă la medic şi el deţinut, dar
care se îngrijea mai mult de soarta sa decât de bolnavi. S-a sculat, m-a vizitat şi mi-
a dat o injecţie. Am intrat în dulap, am simţit că mă cupride un somn adânc. Atât
ştiu că dimineaţa m-am trezit, adunat ghem, jos în dulap.”

91
Sprie, după vizita medicală a fost declarat “apt pentru munci uşoare” 181,
nefiind nevoit să coboare în mină, lucrând la suprafaţă. Ca şi ceilalţi deţinuţi
transferaţi de la Aiud, Pop Iosif ajunsese într-o avansată stare de debilitate
fizică, aceasta fiind ameliorată datorită hranei mai consistente pe care au
primit-o la Baia Sprie.182
Perioada petrecută la Gherla a coincis cu promovarea unei atitudini
mai binevoitoare faţă de deţinuţi. Semnele acestei relaxări a regimului din
penitenciare au devenit vizibile spre sfârşitul anului 1954, când Pop Iosif se
afla la penitenciarul din Lugoj. Astfel, deţinuţii au primit dreptul de a scrie
acasă şi de a primi mici sume de bani pe lângă pachete.183
Memoriile părintelui Pop Iosif ne dezvăluie un amănunt interesant al
acestei destinderi de la mijlocul anilor ’50. La Lugoj, au fost grupaţi în
aceeaşi celulă deţinuţii care aveau pregătire teologică.184 Este un semnal al
toleranţei, care însă a avut raţiunile sale practice. Dacă anterior s-a urmărit
izolarea individuală, frecventele pedepsele administrative pentru încălcarea
consemnelor fiind o dovadă în acest sens, acum s-a considerat că este
suficientă şi chiar mai practică o izolare a grupurilor. În plus, blocul estic
traversa un segment al relaxării care fusese iniţiat chiar de liderul de la
Kremlin. Coeziunea de grup admisă şi chiar promovată de conducerea
penitenciarelor este o rezultantă a transformărilor din cadrul blocului şi în
egală măsură un mijloc eficient de cosmetizare a regimului de detenţie fără
renunţarea la exigenţele considerate esenţiale. În plus s-a lucrat la
fabricarea unor dovezi care să mascheze atrocitatea la care a recurs
regimul în pedepsirea celor care au manifestat opoziţie faţă de regim. În
cazul părintelui Pop Iosif, spre exemplu, conducerea penitenciarului din
Lugoj, a întocmit o “Adeverinţă-Caracterizare” în care după ce este descris
traseul parcurs în perioada detenţiei se specificau următoarele: “ Din piesele
de la dosar reese că numitul nu a muncit pe la penitenciarele pe unde a
trecut. În ceea ce priveşte comportarea reese că numitul nu a suferit până în
prezent nici un fel de pedeapsă disciplinară. De la data veniri numitului în
acest penitenciar şi până în prezent nu s-a constatat nici un fel de abatere şi
nici manifestări ostile împotriva administraţiei sau regimului penit." 185 Însă
tocmai documentele din dosarul său atestă contrariul. Pop Iosif a fost
pedepsit cu trei zile de carceră, iar în ce priveşte regimul de muncă, tocmai
traseul său în timpul detenţiei, dealtfel descris fidel în caracterizare

181
Ibidem, vol. 6, fila 6 şi Iosif Pop, op. cit., p. 198. În memorii, Iosif Pop pomeneşte
de bunăvoinţa medicului care a alcătuit un referat prin care i-a scutit atât pe el cât şi
pe Manciulea de munca în subteran.
182
Iosif Pop, op. cit., p. 198-199. Situaţia mai bună din punct de vedere al
alimentaţiei deţinuţilor de la Baia Sprie era pusă pe seama efortului mare pe care-l
presupunea munca în mină.
183
Ibidem, p. 202. Este vorba de 50 de lei lunar pe care deţinuţii îi puteau folosi
pentru achiziţionarea unui supliment de alimente de la cantina închisorii.
184
Ibidem, p. 203.
185
ACNSAS, Arhivele Ministerului Justiţiei, Fond: Penal, dosar nr. 2040, vol. 6, fila
13.

92
dovedeşte că acesta a fost încadrat în loturile de deţinuţi selectate cu acest
scop. Tendinţa de a masca atrocităţile comise în lagărul concentraţionar
reiese şi din acea tehnică a declaraţiilor-angajament. În momentul eliberării,
deţinuţii erau obligaţi să semneze un formular care prevedea interdicţia de
divulga date referitoare la “locurile de detenţie” sau persoanele încarcerate.
Pentru a fi cât mai explicit în continuarea formularului se specifica aceeaşi
interdicţie pentru persoanele rămase în penitenciar. Nerespectarea
prevederilor angajamentului atrăgea “rigorile legi Republicii Populare
Romîne”.186
Tot în sensul beneficiului de imagine administraţia penitenciarelor a
căutat să rezolve diversele contestări sau abuzuri săvârşite în ceea ce
priveşte cuantumul de pedeapsă al deţinuţilor. La pronunţarea sentinţelor de
condamnare s-au înregistrat voit sau nu erori, în unele cazuri perioadele
petrecute în temniţele Securităţii, în timpul anchetelor nefiind luate în calcul
în stabilirea duratei globale a detenţiei, practic ele reprezentând un plus de
pedeapsă. Dosarul şi memoriile lui Pop Iosif consemnează soluţionarea
unei astfel de erori, în aprilie 1955.187
În ceea ce-l priveşte pe celălalt protopopul clandestin de la Tg.
Mureş, Dredeţeanu Ioan, acesta nu a mai apucat să beneficieze de aceste
măsuri, datorită pedepsei mai puţin severe pe care a primit-o. După
expirarea acesteia, în 26 iulie 1952 a fost eliberat din penitenciarul de la
Aiud.188
Un alt decan de vârstă al lotului de preoţi greco-catolici de la Tg.
Mureş, Buşoiu Iuliu, protopopul clandestin de la Blaj, nu a avut o soartă la
fel de uşoară. Rolul mai activ în cadrul mişcării de rezistenţă greco-catolică
i-a atras o pedeapsă extrem de severă dată fiind vârsta înaintată. După
procesul de la Cluj a fost dus la penitenciarul de la Aiud – Formaţiunea
0622, în 24 aprilie 1952.189 La fel cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalţi
deţinuţi ai lotului mureşean, recursul faţă de decizia din aprilie a Tribunalului
Militar Cluj i-a fost respinsă în iulie 1952. 190 În 24 septembrie 1953 a fost
transferat la penitenciarul din Tg. Ocna191 iar ulterior mutat la penitenciarul
Ocnele Mari de unde a fost eliberat în 25 iulie 1954.
Documentele de arhivă ale fostei securităţi nu au conservat
informaţii referitoare la detenţia celorlalţi membri ai lotului de preoţi greco-
catolici mureşeni. Astfel, nu poate fi reconstituit traseul la tratamentul de
care au avut parte: Pop Simion, Cherecheş Iosif, Ţălnaru Ioan, Ştef Ştefan
Bernard, Brătfăleanu Virgil, Circa Alexandru şi Maier Iacob. În cazul unora
dintre ei au fost reţinute doar informaţii referitoare la prima detenţie, datorată
186
Ibidem, vol 5, fila 3, vol. 6, fila 10, vol. 7, fila 14, vol. 8, fila 15, vol. 12, fila 18.
187
Ibidem, vol. 6, fila 15 şi Pop Iosif, op. cit., p. 204.
188
Ibidem, vol. 4, fila 2.
189
Ibidem, vol. 5, fila 6.
190
Ibidem, fila 7. Răspunsul privind recursul i-a fost comunicat la un an după decizia
de respingere. Documentele dosarului său relevă cererile repetate ale lui Buşoiu
Iuliu pentru aflarea unui răspuns din partea Tribunalului Militar din Cluj.
191
Ibidem, fila 6.

93
opoziţiei faţă de unificarea religioasă. Memoriile lui Pop Iosif amintesc
tangenţial despre detenţia celorlalţi preoţi. Astfel, aflăm că Brătfălean Virgil
a trecut prin penitenciarul de la Aiud, fiindu-i la un moment dat coleg de
celulă.192 Tot de la el aflăm de moartea în închisoare a părintelui Circa
Alexandru.193 Mărturiile orale consemnate în lucrarea Din istoria Bisericii
Române Unite de profesorul Marcel Ştirban şi Codruţa Maria Ştirban, permit
elucidarea acestor date pentru părintele călugăr Ştef Ştefan Bernard.194
Preotul fugar Chifor Liviu a fost în cele din urmă prins de Securitate şi
condamnat de Tribunalul Militar al oraşului Stalin la 7 ani de închisoare,
pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Şi-a executat pedeapsa la
Tg.Mureş, Jilava şi Poarta Albă, fiind eliberat la 13 octombrie 1955.195 În
schimb, foarte atent a fost însă monitorizată activitatea din detenție a
epicopului Alexandru Todea la penitenciarul de la Dej196.
Analizând situaţiile pe care le-au avut de înfruntat ceilalţi preoţi
condamnaţi este de presupus că aceştia au urmat un traseu similar cu al
celorlalţi, fiind duşi de la penitenciarul din Cluj la Jilava unde în urma vizitei
medicale au fost selectaţi pentru formaţiunile de muncă din ţară, destinaţiile
posibile fiind Cavnic, Constanţa, Baia Sprie, Gherla, Aiud.

Bibliografie
Arhive:
Arhiva Serviciului Român de Informaţii, fond Documentar.
Arhiva Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii
fond: Penal
fond: Informativ
fond: Documentar
Presă:
Biserica Otodoxă Română, Bucureşti
Monitorul Oficial, Bucureşti
Ortodoxia, Bucureşti
Scânteia, Bucureşti
Telegraful Român, Sibiu
Universul, Bucureşti.

192
Iosif Pop, op. cit., p. 195.
193
Ibidem. Iosif Pop susţine că părintele Circa a fost singurul din lotul de la Tg.
Mureş care a murit în timpul detenţiei. Cauza bolii pare să fi fost o pneumonie care
s-a dovedit fatală date fiind condiţiile extreme în care trăiau deţinuţii în închisorile
comuniste.
194
Marcel Ştirban, Codruţa Maria Ştirban, Din istoria Bisericii Române Unite. 1945-
1989, Ed. Muzeului Sătmărean, 2000, p. 391. De la Cluj, părintele Ştef Ştefan a fost
transferat la Jilava, apoi la colonia de muncă Poarta Albă (Constanţa). De aici a fost
dus la Colonia Peninsula de unde a fost eliberat în octombrie 1955.
195
Chifor Liviu, mărturie orală, 8. IX. 2004. (Sentinţa nr. 2536/53).
196
ACNSAS, Fond: Informativ, dosar nr. 3459

94
Lucrări de specialitate:

1. Grossu, Sergiu, Calvarul României creştine, Ed. “Convorbiri Literare”

– ABCDAVA, 1992.
2. Prunduş, Silvestru Augustin, Plăianu, Clemente, Catolicism şi
ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Ed.
Viaţa Creştină, Cluj-Napoca, 1994
3. Ştirban, Codruţa Maria, Ştirban, Marcel, Din istoria Bisericii Române
Unite, 1945-1989, Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, 2000.
4. Florea, Călin-Valentin, Biserica Română Unită Greco-catolică din
fostele județe Mureș-Turda, Târnava Mare și Târnava Mică. 1945 –
1972, Editura Napoca Star, 2005.
5. Pop, Iosif, Credinţă şi apostolat, Ed. Fundaţia Culturală “Vasile
Netea”, Tg. Mureş, 2004

Mărturii orale
Chifor Liviu
Comes Bazil
David Gheorghe
Gherman Vasile
Dogaru Grigore
Dogaru Lazăr
Friciu Grigore
Poptămaş Dumitru
Racoviţan Teodor
Rusu Petru

95
96
SECȚIUNEA ȘTIINȚE ECONOMICE

97
 REGULAMENTUL GENERAL PRIVIND PROTECTIA
DATELOR, DE LA TEORIE LA PRACTICĂ

Lector univ dr. Ioan Moldovan,

Lector univ dr. Sorina-Mihaela Bălan,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tg.Mureș

Abstract: GENERAL REGULATION DATA PROTECTION, FROM

THEORY TO THE PRACTICE
Prevederile Regulamentului (UE) 679/2016 publicat în Jurnalul Oficial al
Uniunii, L119 din 4 mai 2016, sunt direct aplicabile în toate statele membre ale
Uniunii Europene, începând cu data de 25 mai 2018, impunând un set unic de
reguli în materia protecției datelor cu caracter personal. Articolul trateaza
principalele noutăți aduse de noul regulament privind protecția datelor cu caracter
personal, principiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal, definirea
operatorului de date cu caracter personal și obligațiile acestuia, atribuțiile
responsabilului cu protecția datelor cu caracter personal, aspecte privind
desemnarea unui responsabil cu protectia datelor și clarificări provind situațiile in
care trebuie desemnat un responsabil cu protectia datelor. In final, răspundem
întrebării ”Ce presupune o implementare GDPR completă și sustenabilă?”

Keywords: Regulation (EU) 679/2016; operator of personal data;

responsible for data protection; consent; RGPD

1. Introducere

Parlamentul European și Consiliul au adoptat, în data de 27 aprilie

2016, Regulamentul Uniunii Europene, 679/2016 privind protecţia
persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter
personal și privind libera circulaţie a acestor date. Astfel a fost abrogată
Directiva 95/46/CE, a Parlamentului European și a Consiliului
(Regulamentul general privind protecţia datelor - acronim RGPD).
Regulamentul (UE) 679/2016 a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii
L119 din 4 mai 2016, iar prevederile lui sunt direct aplicabile în toate statele
membre ale Uniunii Europene, începând cu data de 25 mai 2018, impunând
un set unic de reguli în materia protecției datelor cu character personal.
Ce noutăți aduce noul regulament privind protecția datelor cu
caracter personal?
Noul regulament privind protecția datelor cu caracter personal:

98
 pune accent pe transparenţa faţă de persoana vizată și
responsabilizarea operatorului de date faţă de modul în care
prelucrează datele cu caracter personal, în conformitate cu alin. 13.
 stabilește o serie de garanţii specifice pentru a proteja cât mai
eficient viaţa privată a minorilor, în special în mediul on-line, în
conformitate cu alin. 38.
 consolidează drepturile garantate persoanelor vizate și introduce noi
drepturi: dreptul de a fi uitat, în conformitate cu alin. 65, dreptul la
portabilitatea datelor în conformitate cu alin. 68 și dreptul la
restricţionarea prelucrării, în conformitate cu alin. 67.
 obligativitatea cartografierii (inventarierii) datelor cu caracter
personal, în conformitate cu articolul 30 din regulament
 obligativitatea angajării sau numirii în anumite condiții a unui
responsabil cu protecția datelor cu caracter personal, în
conformitate cu art.37-38-39 , coroborat cu 13, 14, 30, 33, 35, 36.
 obligativitatea evaluării riscurilor, respectiv a impactului asupra
protectiei datelor cu caracter personal și respectarea drepturilor
persoanelor fizice, în conformitate cu alin. 83, art. 35.
 introduce sancţiuni severe, pâna la 10 – 20 milioane de euro sau
între 2% și 4% din cifra de afaceri la nivel internaţional, pentru
operatorii din sectorul privat, în conformitate cu art. 83, alin. (4),
alin. (5), alin. (6).
 sancțiunile contravenționale principale aplicate autorităților și
organismelor publice sunt avertismentul și amenda contravențională
(sancţiunea contravenţională a amenzii de la 10.000 lei până la
200.000 lei), în conformitate cu articolul 13 si art 14 din legea
190/2018.
 obligativitatea raportării încălcării securității datelor cu caracter
personal către Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu
Caracter Personal, în conformitate cu alin. 12, 85, 86, 87, 88.

2. Principii legate de prelucrarea datelor cu caracter personal, în

conformitate cu alin. (2), (26), (60), (72), (108).
Datele cu caracter personal sunt:
a) prelucrate în mod legal, echitabil şi transparent faţă de persoana
vizată ("legalitate, echitate şi transparenţă");
b) colectate în scopuri determinate, explicite şi legitime şi nu sunt
prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu aceste scopuri;
prelucrarea ulterioară în scopuri de arhivare în interes public, în
scopuri de cercetare ştiinţifică sau istorică ori în scopuri statistice nu
este considerată incompatibilă cu scopurile iniţiale, în conformitate
cu articolul 89 alineatul (1) ("limitări legate de scop");
c) adecvate, relevante şi limitate la ceea ce este necesar în raport cu
scopurile în care sunt prelucrate ("reducerea la minimum a datelor");
d) exacte şi, în cazul în care este necesar, să fie actualizate; trebuie să
se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că datele cu

99
 caracter personal care sunt inexacte, având în vedere scopurile
pentru care sunt prelucrate, sunt şterse sau rectificate fără întârziere
("exactitate");
e) păstrate într-o formă care permite identificarea persoanelor vizate pe
o perioadă care nu depăşeşte perioada necesară îndeplinirii
scopurilor în care sunt prelucrate datele; datele cu caracter personal
pot fi stocate pe perioade mai lungi în măsura în care acestea vor fi
prelucrate exclusiv în scopuri de arhivare în interes public, în scopuri
de cercetare ştiinţifică sau istorică ori în scopuri statistice, în
conformitate cu articolul 89 alineatul (1), sub rezerva punerii în
aplicare a măsurilor de ordin tehnic şi organizatoric adecvate
prevăzute în prezentul regulament în vederea garantării drepturilor şi
libertăţilor persoanei vizate ("limitări legate de stocare");
f) prelucrate într-un mod care asigură securitatea adecvată a datelor
cu caracter personal, inclusiv protecţia împotriva prelucrării
neautorizate sau ilegale şi împotriva pierderii, a distrugerii sau a
deteriorării accidentale, prin luarea de măsuri tehnice sau
organizatorice corespunzătoare ("integritate şi confidenţialitate").
Principiul legalitatii,
echitatiisi
transparentei Principiul
Principiul limitarii
responsabilitatii prelucrarii
operatorului datelor legate de
scop
Principiile legate
de prelucrarea
Principiul legala a datelor Principiul
integritatii si cu caracter reducerii la
confidentialita personal minimum a
tii datelor

Principiul limitarii Principiul exactitatii

legate de perioada datelorcu caracter
de stocare personal

Figura 1. Principiile legate de prelucrarea legala a datelor cu caracter

personal
Pilonii de legalitate de baza ai RGPD ii regasim in cuprinsul art. 5 (Figura
1), in care sunt enuntate principiile legate de prelucrarea legala a datelor
cu caracter personal:
 principiul legalitatii, echitatiisi transparentei;
 principiul limitarii prelucrarii datelor legate de scop;
 principiul reducerii la minimum a datelor;
 principiul exactitatii datelorcu caracter personal;
 principiul limitarii legate de perioada de stocare;
 principiul integritatii siconfidentialitatii;
 principiul responsabilitatii operatorului.[ CITATION Int19 \l 1033 ]

100
 3. Definirea operatorului de date cu caracter personal și obligațiile
acestuia
Operator, în conformitate cu art. 4, alin. (7), înseamnă persoana fizică
sau juridică, autoritatea publică, agenția sau alt organism care, singur sau
împreună cu altele, stabilește scopurile și mijloacele de prelucrare a datelor
cu character personal. Atunci când scopurile și mijloacele prelucrării sunt
stabilite prin dreptul Uniunii sau dreptul intern, operatorul sau criteriile
specifice pentru desemnarea acestuia pot fi prevăzute în dreptul Uniunii sau
în dreptul intern.
Operatori asociați, în conformitate cu alin. 26, sunt doi sau mai mulți
operatori care stabilesc în comunscopurile și mijloacele de
prelucrare.Operatorii asociați stabilesc într-un mod transparent
responsabilitățilefiecăruia în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor care le
revin în temeiul Regulamentului, în special în ceea ce privește exercitarea
drepturilorpersoanelor vizate și îndatoririle fiecăruia de furnizare a
informațiilor prevăzutela articolele 13 și 14, din regulament, prin intermediul
unui acord între ei, cu excepția cazului șiîn măsura în care responsabilitățile
operatorilor sunt stabilite în dreptul Uniuniisau în dreptul intern care se
aplică acestora.
Principalele obligații ale operatorului în aplicarea RGPD
 respectarea principiilor de prelucrare a datelor (art. 5 din
Regulament);
 respectarea drepturilor persoanelor fizice (art. 12-23 din
Regulament);
 asigurarea securității datelor (art. 25 și art. 32 din Regulament);
 desemnarea unui responsabil cu protecția datelor (art. 37-39 din
Regulament), după caz;
 notificarea încalcărilor de securitate (art. 33 din Regulament), după
caz;
 evaluarea impactului asupra protecției datelor și respectarea
drepturilorpersoanelor fizice (art. 35 din Regulament), după caz;
 cartografierea prelucrărilor de date cu caracter personal (art. 30
dinRegulament).

4. Atributiile (DPO) responsabilului cu protecția datelor cu caracter

personal

Responsabilul cu protectia datelor cu caracter personal este persoana

desemnată de operator pentru a îndruma modul în care sunt gestionate
datele cu caracter personal prin misiuni de informare, de consiliere și control
în plan intern, în vederea înţelegerii și respectării obligaţiilor prevăzute de
regulamet (RGPD), dialogului cu autorităţile pentru protecţia datelor
șireducerii riscurilor apariţiei unor litigii.
Atribuțiile responsabilului cu protecția datelor cu caracter personal sunt:

101
  să informeze și să consilieze operatorul sau persoana împuternicită
de operator, precum și angajaţii acestora cu privire la obligaţiile
existente în domeniul protecţiei datelor cu caracter personal;
 să monitorizeze respectarea RGPD și a legislaţiei naţionale în
domeniul protecţiei datelor;
 să consilieze operatorul sau persoana împuternicită în legătură cu
realizarea de studii de impact privind protecţia datelor și să verifice
efectuarea acestora;
 să coopereze cu autoritatea pentru protecţia datelor și să reprezinte
punctul de contact în relaţia cu aceasta.

5. Desemnarea unui responsabil cu protectia datelor, în conformitate

cu Secțiunea 4, art. 37.

Pentru a îndruma modul în care sunt gestionate datele cu caracter

personal în cadrul unui operator sau al unei persoane împuternicite de
operator, în anumite situaţii, este necesară o persoană care să exercite o
misiune de informare, de consiliere și de control în plan intern:
responsabilul cu protecţia datelor.
Desemnarea unui responsabil cu protecţia datelor este obligatorie din 25
mai 2018, raportat la dispoziţiile art. 37 - 39 din RGPD, în cazul în care
operatorul sau persoana împuternicită de operator:
 este o autoritate publică sau un organism public, cu excepţia
instanţelor în exercitarea funcţiei lor jurisdicţionale;
 desfășoară o activitate principală care conduce la realizarea unei
monitorizări constante și sistematice pe scară largă a persoanelor;
 desfășoară o activitate principală care constă în prelucrarea pe
scară largă de date sensibile (cum ar fi: date privind originea rasială
sau etnică, convingerile religioase, apartenenţa sindicală, date
genetice, biometrice, privind starea de sănătate) sau referitoare la
condamnări penale și infracţiuni.
Chiar dacă entitatea nu are obligaţia expresă de a desemna un
responsabil cu protecţia datelor, ANSPDCP recomandă numirea acestuia,
în considerarea efectului benefic al activităţii responsabilului în vederea
asigurării respectării Regulamentului General de Protecţia Datelor de către
operatorul respectiv sau persoana împuternicită de operator.
Când trebuie desemnat un responsabil cu protectia datelor?
Desemnarea responsabilului cu protecția datelor, în conformitate cu art.
37, este obligatorie în următoarele situații:
 atunci când prelucrarea este efectuată de o autoritate sau un
organism public, cu excepția instanțelor care acționează în exercițiul
funcției lor jurisdicționale; Autoritățile și organismele publice sunt:
Camera Deputaților și Senatul, Administrația Prezidențială,
Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale
administrației publice centrale, autoritățile și instituțiile publice
autonome, autoritățile administrației publice locale și deja nivel

102
 județean, alte autorități publice, precum și instituțiile din
Subordinea/coordonarea acestora; de asemenea, sunt asimilate
autorităților/organismelor publice și unitățile de cult și asociațiile și
fundațiile de utilitate publică - art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 10 din Legea
nr. 190/2018.
 activitățile principale ale operatorului sau ale persoanei împuternicite
de operator constau în operațiuni de prelucrare care, prin natura,
domeniul de aplicare și/sau scopurile lor, necesită o monitorizare
periodică și sistematică a persoanelor vizate pe scară largă;
 activitățile principale ale operatorului sau ale persoanei împuternicite
de operator constau în prelucrarea pe scară largă a unor categorii
speciale de date sau a unor date cu caracter personal privind
condamnări penale și infracțiuni (art. 37 alin. (1) din Regulament);
 în alte cazuri decât cele mai sus menţionate, operatorul sau
persoana împuternicită de operator ori asociaţiile şi alte organisme
care reprezintă categorii de operatori sau de persoane împuternicite
de operatori pot desemna sau, acolo unde dreptul Uniunii sau
dreptul intern solicită acest lucru, desemnează un responsabil cu
protecţia datelor. Responsabilul cu protecţia datelor poate să
acţioneze în favoarea unor astfel de asociaţii şi alte organisme care
reprezintă operatori sau persoane împuternicite de operatori.

6. Ce presupune o implementare GDPR completă și sustenabilă?

O implementare GDPR completă și sustenabilă presupune parcurgerea
unor etape care trebuiesc transpuse în practici și politici care vor constitui
fundamentul organizațional al unei companii, conf figurii 2. Etape de
implementare a GDPR.

Evaluarea
Analiza
Inventarierea impactulu
inițială, sau Evaluarea
Instruirea datelor și a i asupra
auditul riscurilor.
angajaților fluxurilor de protecției
prelucrărilo  
date.  datelor
r și IT
(DPIA). 

Asigurarea
protecției
datelor
Evaluarea Evaluarea
Evaluarea începând cu
conformității interesului
consimțământului. momentul
împuterniciților.  legitim. 
conceperii și
în mod
implicit. 

Figura 2. Etape de implementare a GDPR

103
 Instruirea angajaților. Conform Principiul Pareto, 80% din efecte
sunt produse de 20% din cauze. Aplicând acest principiu în GDPR,
putem estima că 80% din probleme de securitate ale unei companii
se datorează neglijenței a 20% dintre angajați. Drept urmare, toți
angajații unui operator trebuie sa fie conștienți de riscurile pe care
prelucrarea datelor le implică și să-și însușească procedurile și
regulamentele companiei cu privire la protecția datelor, adică să
acționeze responsabil si informat.
 Analiza inițială, sau auditul prelucrărilor și IT (ce reprezintă?),
indiferent cum o numim, este o etapă peste care o implementare
GDPR nu poate să treacă. Fără aceasta analiza, efectuată de
personal cu expertiza în juridic și IT, nu avem cum să depistam
disfuncționalitățile și riscurile din procesele companiei și, prin
urmare, nu vom reuși sa dispunem măsuri corective coerente.
 Evaluarea riscurilor. Odată identificate riscurile acestea trebuie
analizate, ierarhizate in funcție de nivelul de risc, în vederea aplicării
de măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a garanta și a fi
în măsură să demonstreze că prelucrarea se efectuează în
conformitate cu prezentul regulament.
 Inventarierea datelor și a fluxurilor de date. Fără a cunoaște
input-ul și output-ul datelor sau fluxurile intra și extra organizaționale,
implementarea GDPR-ului nu va fi completă. Pentru a optimiza
procedurile de lucru astfel încât acestea să corespundă principiilor
care stau la baza GDPR-ului, este necesara aceasta cartografiere.
 Evaluarea impactului asupra protecției datelor (DPIA). Atunci
când un tip de prelucrare, în special cel bazat pe utilizarea noilor
tehnologii, este susceptibil să genereze un risc ridicat pentru
drepturile și libertățile persoanelor fizice, operatorul are obligația de
a efectua, înaintea prelucrării, o evaluare a impactului operațiunilor
de prelucrare (art. 35 din GDPR).
 Asigurarea protecției datelor începând cu momentul conceperii
și în mod implicit. De exemplu, un dezvoltator de software,
produsul trebuie să fie proiectat să respecte GDPR-ul și să păstreze
această calitate pe toată durata de viață a produsului.
 Evaluarea consimțământului. Dacă nu ai identificat un alt temei de
prelucrare și ești obligat să te bazezi pe consimțământul persoanei
vizate atunci trebuie să te asiguri că acesta este valid în momentul
obținerii, poate fi gestionat cu ușurință și poate fi retras în orice
moment. Grupul de lucru (art. 29) a emis strict criteriile pe care
trebuie sa le îndeplinească un consimțământ pentru a fi valid. (Ghid
provind consimtamintul emis de CE privin protectia datelor si art 7
din regulament)
 Evaluarea interesului legitim. Evaluarea necesității existenței unui
interes legitim care să justifice prelucrarea datelor este de fapt un
test al echilibrului. Trebuie luat în considerare impactul asupra

104
 intereselor, drepturilor și libertăților persoanelor și analizat dacă
acesta are prioritate față de interesele legitime ale Operatorului.
 Evaluarea conformității împuterniciților. În situația în care sunt
împuterniciți alți operatori să prelucreze datele deținute, acesta
trebuie să asigure o protecție adecvata în ceea ce privește
prelucrările de date personale.
Rezultatele acestor etape trebuiesc transpuse în practici și politici care vor
constitui fundamentul organizațional al unei companii.

Concluzii

Anul 2016  a fost momentul cheie în evoluția reglementărilor

europene privind protecția datelor personale prin adoptarea de către
Parlamentul European și Consiliu, a Regulamentului privind protecţia
persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter
personal şi libera circulaţie a acestor date (RGPD), de directă aplicabilitate
în toate statele membre ale Uniunii Europene începând cu data de 25 mai
2018 și adoptarea Directivei privind protecţia datelor prelucrate în scopul
prevenirii, detectării, investigării şi punerii sub urmărire a infracţiunilor şi a
altor activităţi judiciare.
In tara noastră, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării
Datelor cu Caracter Personal, are calitatea de autoritate publică centrală
autonomă cu competență generală în domeniul protecției datelor personale.
ANSPDCP reprezintă garantul respectării drepturilor fundamentale la viaţă
privată și la protecţia datelor personale, statuate cu precădere de art. 7 și 8
din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, de art. 16 din
Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene și de art. 8 din Convenția
europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Bibliografie

1. Inteligenta artificiala - un pericol pentru protectia datelor cu caracter

personal sau un instrument de conformare la GDPR. (2019, 01 20).
Preluat pe 12 10, 2019, de pe
https://www.portalprotectiadatelor.ro/inteligenta-artificiala-un-pericol-
pentru-protectia-datelor-cu-caracter-personal-sau-un-instrument-de-
conformare-la-gdpr-1557.htm

2. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al

Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în
ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind
libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE
(Regulamentul general privind protecția datelor).

3. Orientări privind evaluarea impactului asupra protecției datelor

(DPIA) și modul în care se determină dacă prelucrarea este

105
 „susceptibilă să genereze un risc ridicat” în sensul Regulamentului
2016/679, revizuite și adoptate la 4 octombrie 2017, Grupul de lucru
pentru protectia datelor;

4. Ghid referitor la aplicarea Regulamentului General privind Protecţia

Datelor destinat operatorilor, Autoritatea Nationala de Supraveghere
a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal;

5. Ghid Întrebări și Răspunsuri cu Privire la Aplicarea Regulamentului

(UE) 2016/679,Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii
Datelor cu Caracter Personal;

6. Ghid privind Responsabilul cu protecția datelor (‘DPOs’), Revizuit și

adoptat în data de 5 aprilie 2017,Grupul de lucru „articolul 29” pentru
protecția datelor.

7. https://www.dataprotection.ro/

106
 ASPECTE PRIVIND MĂSURAREA
PERFORMANȚELOR CU AJUTORUL TABLOULUI DE
BORD

Dr. Ioana Cristina Circa (Buzduga)

Universitatea ”1 DECEMBRIE 1918”, Alba Iulia, România

Abstract: ASPECTS ON MEASUREMENT OF PERFORMANCES WITH

THE AID OF THE BOARD
The study conducted in S.C. Selprod S.R.L. on the process and the way of
calculating the pilotindicators, it helps to measure the performances necessary for
the permanent improvement of the goodactivity at the level of the entities.The
article also includes notions regarding the dashboard, as well as a way of
calculating the indicators onthe supply activities as well as the sales activities.The
purpose of the article is to measure the performance improvement activities with the
help of the dashboard within the S.C. Selprod S.R.L. both theoretically and
practically

Keywords: dashboard, steering indicators, efficiency, improvement

INTRODUCERE

Tabloul de bord reprezintă un instrument de măsurare a

performanței apărut din necesitatea combaterii insuficientelor sistemului
contabil și din nevoia corelării celorlalte instrumente de gestiune (costuri,
bugete) (Epstein si Manzoni, 1997; Ionascu, 2003).
Studiu de caz efectuat asupra S.C. Selprod S.R.L. prin care se
determină modul de calculare a indicatorilor de pilotaj cu ajutorul tabloului
de bord, este realizat atât din punct de vedere teoretic de către mai mulți
specialiști precum am prezentat mai jos, cât și din punct de vedere practic
care cuprinde modul de aplicare al instrumentului de măsurare al
performanțelor, și anume tabloul de bord cu ajutorul indicatorilor de pilotaj și
ne determină indicatorii legați de volum/ indicatori al activității.
Articolul mai cuprinde noțiuni elementare referitoare la tabloul de
bord, precum și o modalitate de calculare a indicatorilor asupra activităților
de aprovizionare cât și asupra activităților de desfacere
În cadrul articolului mai sunt prezentate o comparație între BSC
(Balansced Scorecard) și tabloul de bord, fiind analizați diferiți indicatori.
Partea practică cuprinde analiza indicatorilor de activitate și indicatorii de

107
desfacere din cadrul unei întreprinderi producatoare de aparataj electic și
anume S.C. Selprod S.R.L.

1.1. TABLOUL DE BORD ȘI ÎMBUNĂTĂȚIREA ENTITĂȚILOR

Din perspectiva mai multor specialiști, “Tabloul de bord constituie un
instrument de lucru indispensabil conducerii operative a întreprinderii, este
conceput ca un centralizator de informații prezentate într-o forma
sistematica, sinoptica, referitoare la starea si evoluția fenomenelor
economice care caracterizeaza domeniile de activitate ale acestuia”
(Neculai Tabara, 2004, pag.198).
Definiția conceptului in viziunea  lui I. Jianu: “un tablou de bord este
o modalitate de a sectiona, aranja si prezenta indicatorii, astfel incat, “dintr-o
privire” sa putem identifica o sinteza sau o sinoptica. Aceasta permite
responsabilului gestiunii sau procesului, ca prin urmărirea Tabloului de
Bord, să poata vedea clar ce se întâmplă.”
În general, tabloul de bord reprezintă un instrument menit să
încadreze, să aranjeze și să prezinte indicatorii necesari conducerii, pentru
realizarea obiectivelor stabilite și evoluția urmărită.
Tabloul de bord a luat diferite forme de-a lungul timpului, cunoscând
diferite modificări ale noțiunilor de gestiune atât în cazul metodei de
conducere pe activități, evaluată prin intermediul celor cinci tipuri de
indicatori menționați mai sus, cât și prin metoda  Balanced ScoreCard
(BSC), care folosesc un număr mare a indicatorilor non-financiari,
construierea sa pornind de la misiune, viziune și factori cheie de succes 197
(Albu si Albu, 2005, pag 48 ; Epstein si Manzoni, 1997).

Prin compararea tabloului de bord cu BSC identificăm următoarele aspecte:

 importanța separării în perspective la BSC – anumiți autori (Lorino,

2001) arată dificultatea clasificării indicatorilor în perspective. Cu toate
acestea, separarea în perspective nu este neutră, având în vedere ca
Salterio si Webb (2003) citează studii psihologice care au arătat că
managerii au percepții diferite dacă indicatorii sunt prezentați în
perspective sau într-o ordine întâmplătoare. Kaplan si Norton (1996)
subliniază același aspect: în timp ce tabloul de bord este o colecție de
indicatori, BSC este organizat în perspective și presupune relații de
cauzalitate;
 indicatorii – existența indicatorilor financiari și non-financiari reprezintă o
asemănare între cele două instrumente (Bourguignon et al., 2001;
Vilain, 2003). În tabloul de bord un accent deosebit este pus asupra
tipurilor de indicatori (Demeestère et al., 1997). Dacă însă în BSC se fac
referiri clare la modul de alegere a indicatorilor (de rezultat și de pilotaj)
și la numărul lor, în tabloul de bord se ținde spre accentuarea prezenței
197
Albu si Albu, 2005, pag 48 ; Epstein si Manzoni, 1997

108
 indicatorilor financiari, iar prezenta celor non-financiari nu reușește să
asigure o imagine „echilibrată” asupra performanței (Chabin et al.,
2003). În acest sens, Epstein si Manzoni (1997) arata că în practica,
tabloul de bord este mult mai lung decât BSC ideal și că nu cuprinde
indicatori din cele patru perspective. În mod obișnuit, tabloul de bord
este definit ca un instrument de acțiune pe termen scurt, care cuprinde
un număr limitat de indicatori legați de deciziile importante și de
obiectivele întreprinderii, având ca scop evidențierea diferențelor
existente între ținte și realizări (Albu si Albu, 2003).

1.2. TABLOUL DE BORD

Tabloul de bord poate fi caracterizat ca:

 instrument de informare si de semnalizare (Cohen, 1994 citat de
Albu și Albu, 2003b; Tabara si Mihail, 2004c) - tabloul de bord
compară realitatea observabilă într-o anumită perioada a unei
întreprinderi cu obiectivele fixate anterior. Punerea în evidența a
abaterilor pentru indicatorii semnificativi și analiza acestora permite
identificarea derapajelor, a erorilor și reprezintă o condiție prealabilă
a corecției traiectoriei întreprinderii și a modificării proiectelor sale;
 instrument de pilotaj (Bouquin, 2001) – instrument-suport în luarea
deciziilor și în previzionare, tabloul de bord reprezintă un ansamblu
de indicatori, construiți pentru a permite gestionarilor să cunoască
stadiul de evoluție a sistemelor pe care le pilotează și să identifice
tendințele viitoare. Pentru a-și îndeplini rolul de instrument de
diagnostic și de progres, tabloul de bord trebuie să scoată în
evidență abaterile semnificative;
 instrument de dialog (Kerviller si Kerviller, 2000; Tabara si Mihail,
2004c) între managerii diferitelor niveluri ierarhice; în același timp,
este un suport de apreciere obiectivă a performanțelor deoarece
permite, în funcție de evoluția rezultatelor, obținerea concluziilor
referitoare la acțiunile corective întreprinse și la oportunitatea
acestora De asemenea, el este un instrument de lucru, deoarece
permite auto-corecția.

Pentru a putea fi elaborat tabloul de bord este nevoie de o procedura

care trebuie sa cuprinda :

 determinarea obiectivelor reprezintă pasul cel mai important în

elaborarea unui tablou de bord. Trebuie menționat ca orice obiectiv
trebuie să fie determinat pentru o anumită perioadă de timp, fiind
accentuate diferențierea dintre un obiect și o misiune.
 Pentru realizarea obiectivelor este necesara stabilirea unui plan de
acțiune care identifică parametrii care au influență asupra
obiectivului.

109
  Identificarea indicatorilor pertinenți: personalul responsabil cu
gestiunea trebuie să determine indicatorii de performanță pe care îi
consideră cei mai pertinenți pentru aprecierea rezultatului acțiunilor
sale.
 Întocmirea tabloului de bord se realizează prin utilizarea modalităților
de vizualizare a indicatorilor de urmărit, și anume: valori absolute,
abateri(+/-), rate, grafice, pictograme, tabele, etc. 198

Sursa :Alazard Cl, Separi  S., Contrȏle de gestion, Dunod, Paris, 1994, pag.827

Principiile urmărite în elaborarea tabelului de bord sunt:

198
Alazard Cl, Separi  S., Contrȏle de gestion, Dunod, Paris, 1994, pag.827

110
 Legătura dintre obiectivele și programele operaționale;
 Buna colaborare cu sistemul de informare;
 Pentru a obține rezultatele urmărite este nevoie de principiul ierarhic
care presupune trei tipuri de intrări ale informațiilor
 Aspectul sintetic care presupune o vizualizare a situației pornind de la
un număr mic de indicatori;
 Principiul reactivității: presupune detectarea abaterilor semnificative, o
grilă de evaluare care separă abaterile normale sau statistice și
abaterea structurala care pune în discuție obiectivul;
 Principiul comparării sistematice cu criteriu de piață care ajută la
căutarea indicatorilor comparativi pentru a compara performanța
întreprinderii cu cea a concurenților, ceea ce duce la realizarea de
progrese în gestiunea întreprinderii.

Un element important al tabloului de bord, de care trebuie să se țină

cont la întocmirea acestuia, este poziția și comportamentul concurenților din
punct de vedere al urmăririi acțiunilor și evoluția performanței lor. Pentru
realizarea indicatorilor sunt necesare informațiile din baza de date, din
situațiile economice, și datele existente în rețeaua informațională a
internetului Pilotajul întreprinderii este indispensabil realizării obiectivelor
strategice.
Cunoașterea permanenta a evoluției indicatorilor prevăzuți în tabloul
de bord, necesari atingerii obiectivelor, permite conducerii să contribuie la
îmbunătățirea și evaluarea performanțelor întreprinderii. Ceea ce ajută la
atingerea obiectivelor este conținutul informational al tablourilor de bord
care trebuie cunoscut și de către celelalte departamente sau servicii
funcționale, pentru a ajuta conducerea să ia o decizie finală fundamentala,
ținând cont și de opiniile și concluziile tuturor celor implicați în buna
funcționare a întreprinderii.
Periodic la nivel de conducere a întreprinderii se realizează reuniuni
și ședințe la nivelul departamentelor, pentru a efectua o analiză foarte
atentă a fiecărui indicator prin care se identifică acțiunile ce permit
ameliorarea performanțelor activități măsurate. Această analiză încearcă
identificarea și comentarea implicațiilor pe care aceștia le au asupra
diverselor obiective propuse de către întreprindere, colectându-se în acest
fel și propunerile de acțiuni viitoare.

1.3. APLICAȚIA PRACTICĂ A TABLOULUI DE BORD

În cadrul SC Selprod SRL s-au calculate indicatorii legați de volum/

indicatori ai activității

111
 Indicatori legați de volum / Indicatori ai activității

Denumire Relație de calcul iunie August Valoarea

indicator / obținută
lunare
Contacte Numărul contacte 122 118 Sept=122/30=
30 zile 4,06

Oct = 118/30=
3,93
Investiții Numărul contacte investiții 24 20 Sept =
30 zile 24/30=0,8

Oct=20/30=0,66
Colaborări Numărul contacte colaborări 10 20 Sept =
30 zile 10/30=0,33

Oct = 20/30
=0,66
Livrări Numărul contacte livrări 55 40 Sept =
30 zile 55/30=1,83

Oct=40/30=1,33

În urma utilizării indicatorilor de activități se poate observa o scădere a

contractelor cu clienții de la valoarea de 4,06 la valoarea de 3,93 fapt
constat în urma reducerii comenzilor în luna august. În cadrul investițiilor se
constată o scădere de la valoarea de 0,8 la valoarea de 0,66 în special al
celor din afara țării, însă în cadrul colaborărilor se observă o creștere de la
valoarea de 10 la valoarea de 20 datorită creșterii interesului produselor
realizate de S.C. Selprod S.R.L. Reducerea contractelor atrage după sine o
scădere a livrării de la valoarea de 55 la valoarea de 40 .

 În cadul S.C. Selprod S.R.L. s-au calculat doua tipuri de indicatori de

performanță.
o indicatori de activitate (sau proces): aceștia măsoară
volumetricele legate de obiectivele de monitorizare a
productivității (cantități vândute, cantități achiziționate, număr de
referințe în stocuri etc.).
o indicatorii de rezultat: financiar, de calitate, rentabilitate, costuri ,
acestia evaluează o performanță.

112
 o Pentru a controla o activitate, indicatorii trebuie să fie legați de
unul sau mai mulți drivere de performanță. Pentru un obiectiv
dat, acestea sunt cauzele care au un efect major asupra
desfășurării activității.
În cadrul acestei cercetări mă voi opri asupra analizei tabloului de bord al
activităților de aprovizionare și asupra analizei tabloului de bord al activității
de desfacere. În cadrul întreprinderii se pot întocmi mai multe tablouri de
bord în funcție de necesitățile și obiectivele urmărite.

Tabloul de bord al activității de aprovizionare

Indicator Indicator ales Septembrie Octombrie Tendințe Analiză
Activitate Valoarea Previzională Previzională Creștere Analiza cererilor
la nivel de medie a unui 19267,86 126506 :
activități lot lansat (lei) Efectivă Efectivă - inferioare cu
20886,36 184193,34 90 mii lei
-emise către
același furnizor
Eficacitate Valoarea Efectivă Efectivă Creștere Analiza
medie a lotului 20886,36 184193,34 cererilor:
lansat în Previzuală Previzuală -inferioare cu
comparație cu 19267,86 176506 90,76 mii lei
obiectivul 92,25 % 95,83 % - emise asupra
propus (lei) aceluiași
furnizor
Cost Costul mediu a 3468,4 3821,4 Creștere Recuperarea
aprovizionare 90,76% sistematică la
procedură
informatică
pentru
gestionarea
bonurilor de
aprovizionare

Tabloul de bord al activității de desfacere

Indicator Indicator ales Septembrie Octombrie Tendințe Analiză
Activitate Valoarea Previzională Previzională Creștere Analiza
la nivel de medie a 16702,78 18290,95 cererilor :
activități livrării spre Efectivă Efectivă - inferioare cu
client (lei) 16750,38 19715,80 47,6 mii lei
-emise către
același clienți
Eficacitate Valoarea Efectivă Efectivă Creștere Analiza cererilor:
medie a 16750,38 19715,80 -inferioare cu
livrărilor pe Previzuală Previzuală 75,15 mii lei
client în 16702,78 19790,95 - emise asupra
comparație 99,71 % 99,62 % aceluiași clienți
cu obiectivul
propus (lei)
cost Costul mediu 2450 2500 Creștere Recuperarea
al livrărilor 98 % sistematică la
procedură
informatică

113
 pentru
gestionarea
bonurilor de
aprovizionare

În cadrul întreprinderii se pot întocmi mai multe tablouri de bord în funcție de

necesitățile și obiectivele urmărite.

CONCLUZII

 Cu ajutorul indicatorilor de pilotaj se pot determina performanțele la

nivelul unei întreprinderi;
 Metoda de calculare a indicatorilor de pilotaj cu ajutorul tabloului de
bord este ușor de utilizat de către fiecare angajat în parte;
 Tabloul de bord are rolul de a ajuta la determinarea categoriilor de
indicatori necesari la atingerea obiectivelor stabilite;
 Cel mai important lucru în demersul de pilotare din cadrul unui
tablou de bord este atingerea fiecărui indicator, atît cel de activitate
cât și cel de desfacere care declanșează o reacție în cadrul
persoanelor implicate în vizualizarea și detectarea acțiunilor ce
trebuie luate.

BIBLIOGRAFIE

1. Oprea C. Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor.

Bucureşti, Editura Genicod, 2002, p. 197;
2. Călin O. (2002) - Contabilitate de gestiune, Editura Economică,
Bucureşti, p.22;
3. Călin O., Cârstea Ghe.(2000) - Contabilitatea de gestiune şi
calculaţia costurilor, Editura Genicod, p.6;
4. Sorinel Cãpușneanu - Tabloul de bord și îmbunãtãțirea
performanțelor întreprinderilor cu ajutorul indicatorilor de pilotaj,
București, p 85;
5. Alina PROFIROIU - Modernizarea instrumentarului managerial prin
punerea în practică a unui sistem de pilotaj în cadrul serviciilor
publice, ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 1/2003, p.
85;
6. Briciu S. şi alţii. Contabilitatea şi controlul de gestiune, instrumente
pentru evaluarea performanţei entităţii.Editura Aeternitas, Alba Iulia,
2010;
7. Cojocaru C. Contabilitatea de gestiune. Editura Moldavia, Bacău,
2002;
8. Tabara N., Chetrariu, G., Tabloul de bord – coordonata a
managementului modern, Revista Gestiunea si contabilitatea firmei,
nr. 7 – iulie 2002, p. 2-8 ;
9. http://www.didactic.ro/files/formare/tabloul_de_bord.pdf;

114
10. Topor Dan Ioan, Bazele contabilităţii, Editura Aeternitas, București,
2016.

115
 CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND FINANTAREA
SPITALELOR PRIN METODA DRG

Lect.univ.dr. Alina Nicoleta Solovastru,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir ” din Tîrgu Mureș

Abstract: THEORETICAL CONSIDERATIONS ON THEHOSPITALS

FINANCING USING THE DRG METHOD
Public institutions have an important role with in the state because through
them it carries out it’s functions. Also, the economic processes in the market
economy, are influenced by the state through economic and financial levers
available to it , used to correct macroeconomic imbalances .
Why, though, are so important public institutions, primarily as can define
this concept?
Public Finance Act, respectively, local public finance law defines the
concept of a public listing examples without accurately capture the essential
characteristics that should be fulfilled by them.
The DRG financing system was introduced in Romania in order to reform
the complex and traditional public health system. But should we not reform the
whole management system of the public health system, so that the implementation
of DRG and any other coherent reform that might follow would be successful?

Keywords: Costs, Diagnostics Related Groups, financing, patients,

system

Sistemul DRG - Diagnostics Related Groups. Sistemul de clasificare

in grupe de diagnostice (Diagnosis Related Groups - DRG) reprezinta, asa
cum o arata si numele, o schema de clasificare a pacientilor in functie de
diagnostic. Acest sistem este asemanator sistemului de clasificare
internationala a bolilor (International Classification of Diseases - ICD), in
care diagnosticelse sunt clasificate in clase si subclase. Spre deosebire de
acesta, in sistemul DRG se utilizeaza un criteriu suplimentar de clasificare,
si anume costul resurselor consumate pentru ingrijirea pacientului. In acest
fel, prin sistemul DRG, pacientii pot fi clasificati simultan atat dupa patologie
cat si dupa costul ingrijirilor, ceea ce asigura posibilitatea de a asocia tipurile
de pacienti cu cheltuielile spitalicesti efectuate.
Acest sistem a fost dezvoltat in anii '70, in SUA, la Universitatea
Yale, de un grup de medici, economisti si statisticieni, care au incercat sa
imagineze un sistem de evaluare a rezultatelor spitalelor.
Prin sistemul grupelor de diagnostice (DRG) se analizeaza
caracteristicile fiecarui pacient externat (varsta, sex, durata de spitalizare,

116
diagnostice principale si secundare, proceduri, starea la externare si
greutatea la nastere (in cazul nou-nascutilor), iar in functie de acestea
pacientii sunt clasificati intr-o categorie distincta (o grupa de diagnostice) .
Sistemul DRG muta paradigma functionarii unui spital de la nivelul
resurselor si a procesului desfasurat spre rezultatele activitatilor, reflectate
in pacientii tratati de spital. Astfel, sistemul DRG realizeaza o "fotografie" a
rezultatelor spitalului. Grupele de diagnostice sunt concepute in lumina
standardizarii rezultatelor spitalului (rezultate exprimate in termenii
pacientilor externati, "omogenizati" in interiorul acestor grupe) si merg intr-o
directie opusa aforismului "nu exista boli, ci bolnavi".
Grupele de diagnostice au doua caracteristici esentiale:
a) omogenitatea clinica, adica intr-un anume DRG cazurile
(pacientii) sunt similare, din punct de vedere clinic, dar nu identice si
b) omogenitatea costurilor, adica fiecare DRG contine cazuri ce
necesita un consum asemanator de resurse.
Grupele de diagnostice sunt de doua tipuri, medicale si chirurgicale, in
functie de prezenta sau absenta unei interventii chirurgicale si sunt
concepute pentru a acoperi patologia asociata pacientilor acuti ce solicita
spitalizarea.
Pentru a putea clasifica fiecare pacient externat intr-o grupa de diagnostice
sunt necesare parcurgerea a patru mari etape:
a) disponibilizarea datelor clinice despre pacientii externati.
Clasificarea DRG necesita obligatoriu 7 variabile pentru fiecare pacient:
varsta, gen, durata de spitalizare, diagnostice principale si secundare,
interventii chirurgicale sau alte proceduri efectuate, starea la externare, si
greutatea la nastere (numai pentru nou-nascuti);
b) codificarea datelor necesare (pentru diagnostice si proceduri), in
vederea utilizarii unui limbaj standardizat pentru aceste variabile si pentru a
putea fi folosite cu mai multa usurinta;
c) colectarea sub forma electronica a acestor date clinice din foaia
de observatie a pacientului;
d) clasificarea fiecarui pacient externat intr-o grupa de diagnostice,
folosind un sistem de clasificare DRG. Acest proces se realizeaza prin
trimiterea automata a fiecarui pacient intr-o grupa de diagnostice, folosind o
aplicatie software numita "grouper".
In Romania s-a utilizat sistemul de clasificare din SUA, numit
HCFA DRG v. 18. Din octombrie 2005 s-a achizitionat de Ministerul
Sanatatii (in urma unui acord incheiat cu Guvernul Australiei) sistemul de
clasificare din Australia, AR-DRG v.5. In urma acestui acord, Romania
poate utiliza timp de 5 ani sistemul AR-DRG v.5, si poate sa-l foloseasca ca
baza de pornire pentru dezvoltarea unui sistem romanesc de clasificare in
grupe de diagnostice.
Sistemul de clasificare AR-DRG din Australia are mai multe grupe de
diagnostice, acopera mai bine patologia clinica si este complementar cu
sistemul de codificare a diagnosticelor si procedurilor utilizat in acest
moment in Romania.

117
 Deoarece sistemul DRG permite clasificarea pacientilor spitalului,
Administratia Federala de Finantare a Serviciilor de Sanatate din SUA
(HCFA) a decis in anul 1983 sa foloseasca sistemul in finantarea spitalelor
(pentru pacientii asigurati prin HCFA, in majoritate beneficiarii programului
Medicare).
Cum se poate face finantarea spitalelor pe baza sistemului DRG?
Pentru fiecare pacient externat si trimis intr-o grupa de diagnostice a fost
stabilit un tarif, care va fi platit spitalului indiferent de nivelul resurselor
consumate cu pacientul respectiv. Din acest moment se poate spune ca se
intervine asupra "fotografiei" rezultate la nivel de spital, deoarece spitalele
isi vor modifica activitatea in vederea realizarii unei "fotografii" care sa le
aduca un venit mai mare.
Pentru a folosi sistemul DRG la finantarea spitalelor, odata
clasificati pacientii in DRG, mai sunt necesare doua etape:
a) stabilirea de tarife pentru fiecare grupa de diagnostice (sau valori
relative ale tarifelor); acestea au la baza costurile adiacente pacientilor din
fiecare grupa de diagnostice si se pot importa odata cu sistemul de
clasificare DRG sau pot fi dezvoltate de fiecare tara; odata calculate aceste
costuri ele sunt transformate in tarife si utilizate pentru toate spitalele
participante la schema d e finantare.
b) alocarea bugetului destinat asistentei spitalicesti catre spitale,
plecand de la numarul si tipul pacientilor externati (case-mix-ul fiecarui
spital) si lista de tarife (sau de valori relative) pentru fiecare DRG.
Prin finantarea in sistem DRG, spitalele ce vor avea costuri pentru un
anumit DRG mai mari decat tariful stabilit vor pierde resurse la acea
categorie de pacienti, iar cele cu costuri, pentru un anumit DRG, mai mici
decat tariful stabilit vor castiga resurse la acea categorie de pacienti.
Per total, spitalele sunt stimulate sa pastreze costurile la un nivel inferior
tarifelor pe fiecare tip de pacient, pentru a putea economisi resurse si a le
folosi pentru dezvoltare si ameliorarea calitatii serviciilor. Finantarea prin
DRG se poate face fie retrospectiv (rambursarea spitalului pentru fiecare tip
de pacient externat), fie prospectiv (stabilirea unui buget global avand la
baza negocierea nr. si tipului de pacienti care vor fi spitalizati). Alegerea
uneia din aceste modalitati depinde de modul in care se doreste impartirea
riscului financiar intre finantator si spital.
In concluzie, sistemul DRG a fost dezvoltat in vederea evaluarii rezultatelor
spitalului, dar a fost preluat si adaptat pentru a putea fi folosit si la finantarea
spitalelor.
Implementarea sistemului Diagnosis Related Groups. La aceasta ora
sunt numeroase tari care folosesc sistemul DRG fie la evaluarea rezultatelor
activitatii spitalului, fie la finantarea acestuia:
a) SUA - la finantarea retrospectiva a spitalelor pentru pacientii din
programul Medicare, si de la alte asigurari private; majoritatea spitalelor
folosesc sistemul la evaluarea activitatii
b) Belgia - la evaluarea activitatii spitalelor si la standardizarea
duratei medii de spitalizare

118
 c) Franta, Irlanda, Spania, Ungaria, Germania, Singapore - la
finantarea prospectiva a spitalelor publice
d) Norvegia, Finlanda, Suedia, Danemarca - la finantarea
prospectiva a spitalelor publice, si pentru decontari regionale
e) Portugalia, Australia - la finantarea prospectiva a spitalelor
publice, la finantarea retrospectiva a spitalelor private si pentru decontari
regionale
Implementarea sistemului DRG in Romania.Implementarea sistemului DRG
in Romania a avut, inca de la inceput, un scop mult mai larg decat acela de
a schimba modul de finantare a spitalelor, incluzand colectarea sistematica
de informatii cu privire la activitatea spitaliceasca si utilizarea acestora in
deciziile privind reforma sistemului sanitar in vederea cresterii eficacitatii,
calitatii si eficientei ingrijirilor oferite pacientilor spitalizati.
Implementarea sistemului DRG in Romania s-a facut pe baza
unor strategii definite pentru diferite perioade de timp (ordinul comun al MS
si CNAS nr. 102/34 din 31 ianuarie 2002 privind aprobarea Strategiei pentru
implementarea finantarii bazate pe caz in spitalele din Romania si ordinul
comun MS si CNAS nr. 1551/546 din 24 noiembrie 2004 pentru aprobarea
Strategiei privind dezvoltarea finantarii pe caz in spitalele din Romania in
perioada 2005-2008, precum si a unor planuri de actiune specifice ale
Ministerului Sanatatii, in conformitate cu strategiile nationale privind reforma
in sanatate (Hotararea Guvernului nr. 826/2002 pentru aprobarea Strategiei
nationale privind reforma in unitatile sanitare cu paturi si Hotararea
Guvernului nr. 1088/2004 pentru aprobarea Strategiei nationale privind
serviciile de sanatate si a Planului de actiune pentru reforma sectorului de
sanatate).
La implementarea sistemului DRG au participat mai multe institutii
din sistemul de sanatate: spitale, Ministerul Sanatatii, Casa Nationala de
Asigurari de Sanatate si Casele de Asigurari de Sanatate, Directiile de
Sanatate Publica, Institutul National de Cercetare - Dezvoltare in Sanatate
si Centrul de Calcul si Statistica Sanitara.
Utilizarea DRG.Sistemul DRG poate fi utilizat doar ca metoda de
clasificare a pacientilor in vederea evaluarii rezultatelor spitalului sau poate
fi extinsa utilizarea lui si la finantarea spitalelor. Indiferent de modul de
utilizare trebuie identificate initial scopurile pentru care se doreste punerea
in practica a acestui sistem.
Evaluarea rezultatelor activitatii spitalului.In aceasta situatie,
spitalul introduce clasificarea DRG pentru a avea o imagine mai buna a
rezultatelor sale si pentru a putea face comparatii ale rezultatelor sale cu
cele ale altor spitale. In acelasi timp clasificarea DRG este un instrument util
spitalului in cresterea eficientei (prin identificarea resurselor necesare
fiecarui tip de pacient), in procesul de imbunatatire a calitatii serviciilor
furnizate (prin evaluarea calitatii si definirea unor modele de practica), in
modelarea activitatii si a structurii spitalului (personal, sectii etc.) si in
realizarea unui management bazat pe rezultate si nu pe resurse sau
procese.

119
 Pentru a realiza aceste deziderate, procesul introducerii clasificarii
DRG necesita insa o atentie deosebita la:
- Inregistrarea datelor - daca acestea sunt viciate, atunci intregul
proces al clasificarii DRG poate fi gresit;
- Colectarea si transmiterea datelor - chiar daca datele sunt bine
inregistrate pe hartie, este nevoie de un management foarte eficient
al sistemului informational pentru ca ele sa ajunga nealterate sub
forma electronica si apoi sa poata fi utilizate la gruparea pacientilor;
- Confidentialitatea informatiilor - baza de date ce cuprinde informatiile
despre pacienti trebuie foarte bine gestionata pentru a preveni
utilizarea neautorizata a informatiilor confidentiale referitoare la
pacientii externati;
- Autonomia managementului spitalicesc - in conditiile realizarii unei
"fotografii" a rezultatelor e nevoie ca managementul de spital sa
poata avea suficienta autonomie pentru a putea interveni in
modelarea serviciilor pentru a putea creste eficienta si calitatea
ingrijirilor furnizate.
Evaluarea si modelarea furnizorilor de servicii spitalicesti.
Evaluarea globala a activitatii spitalicesti dintr-o arie geografica sau un
anumit domeniu este utila pentru platitorii serviciilor de sanatate in
momentul contractarii serviciilor (contractare selectiva) sau pentru stabilirea
unor politici de sanatate cu impact pe sectorul spitalicesc. Astfel informatiile
despre pacienti colectate de la spitale pot fi baza rapoartelor de morbiditate
spitaliceasca, pot fi utilizate la evaluarea accesibilitatii si adecvarii serviciilor
furnizate (de exemplu se pot genera rapoarte despre numarul si tipul
pacientilor care nu au suportat interventii chirurgicale, desi au fost spitalizati
in sectii chirurgicale, etc.), la compararea sectiilor sau spitalelor privind DMS
pe tipuri de pacienti, la analizarea existentei unor furnizori prin prisma
serviciilor prestate (de exemple clinici universitare cu patologie foarte
simpla, sau patologie ori proceduri efectuate in spitale inadecvate etc.).

Finanţarea prin DRG. Pentru a folosi sistemul DRG la finantarea

spitalelor, odata clasificati pacientii in DRG, mai sunt necesare doua etape:
 stabilirea de tarife pentru fiecare grupa de diagnostice (sau valori
relative ale tarifelor); acestea au la baza costurile adiacente
pacientilor din fiecare grupa de diagnostice si se pot importa odata
cu sistemul de clasificare DRG sau pot fi dezvoltate de fiecare tara;
odata calculate aceste costuri ele sunt transformate in tarife si
utilizate pentru toate spitalele participante la schema de finantare.
 alocarea bugetului destinat asistentei spitalicesti catre spitale,
plecand de la numarul si tipul pacientilor externati (case-mix-ul
fiecarui spital) si lista de tarife (sau de valori relative) pentru fiecare
DRG.
Prin finantarea in sistem DRG, spitalele ce vor avea costuri pentru
un anumit DRG mai mari decat tariful stabilit vor pierde resurse la acea

120
categorie de pacienti, iar cele cu costuri, pentru un anumit DRG, mai mici
decat tariful stabilit vor castiga resurse la acea categorie de pacientii.
Suma contractată.Furnizarea de servicii medicale spitaliceşti se acordă în
baza contractelor încheiate de spitale cu casele de asigurări de sănătate
Suma contractată (SC) de fiecare spital pentru servicii de spitalizare
continuă pentru afecţiuni acute în sistem DRG, se calculează după formula:
N r pat x I U pat
SC=P x x ICM x TCP
DM S spital
unde,
- P – Procentul de referință, valoarea acestuia fiind stabilită în
raport cu clasificarea spitalelor în funcție de competențe
- Nr pat – numărul de paturi aprobate şi contractabile după
aplicarea prevederilor Planului naţional de paturi
- IU_pat – indicele de utilizare a paturilor
- DMS – durata medie de spitalizare la nivel de spital
- ICM – indicele case-mix
- TCP – tarif pe caz ponderat
a) Valoarea procentului de referinţă (P) este stabilită în raport de
clasificarea spitalelor în funcţie de competenţe conform prevederilor legale
în vigoare, respectiv prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 323/2011
privind aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru
clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă, cu modificările şi
completările ulterioare şi este:
o pentru categoria I: P = 85%;
o pentru categoria IM: P = (P - 4)%;
o pentru categoria II: P = (P - 3)%;
o pentru categoria IIM: P = (P - 5)%;
o pentru categoria III: P = (P - 5)%;
o pentru categoria IV: P = (P - 15)%;
o pentru categoria V: P = (P - 23)%;
o pentru spitalele neclasificabile: P = (P - 33)%.
Pentru anul 2016, suma contractată de spitale nu poate fi mai mare decât
cu maximum 25% faţă de suma contractată în anul precedent pentru servicii
de spitalizare continuă pentru pacienţii acuţi, cu excepţia spitalelor
prevăzute la poziţiile 29, 30, 31, 57 şi 266 din anexa 23A la ordin.
b) Număr de cazuri externate ce poate fi contractat:
La negocierea numărului de cazuri externate pe spital şi pe secţie se vor
avea în vedere:
o Numărul de cazuri externate calculat la suma contractată = SC
(suma contractată) / (ICM x TCP) aferente fiecărui spital;
rezultatul se rotunjeşte la număr întreg (în plus).
Pentru spitalele non-DRG în formula de mai sus ICM-ul şi TCP-ul se
înlocuiesc cu media ponderată calculată la tariful mediu pe caz rezolvat
negociat pe specialităţi şi la numărul de cazuri externate pe fiecare
specialitate.

121
 o Numărul anual de cazuri externate negociat şi contractat se
defalcă pe trimestre. La stabilirea numărului de cazuri externate
contractate pe spital se ţine seama şi de modul de realizare a
indicatorilor calitativi din anul precedent; în acest scop, spitalele
organizează şi raportează trimestrial evidenţa acestor indicatori,
caselor de asigurări de sănătate şi direcţiilor de sănătate
publică.
o Indicele de case-mix pentru anul 2015 este prezentat în anexa
nr. 23 A la ordin şi rămâne nemodificat pe perioada de derulare
a contractului.
c) Numărul de cazuri ponderate se obţine prin înmulţirea numărului
negociat de cazuri externate cu indicele de case-mix.
d) Indicele de case-mix (ICM) (indice de complexitate a cazurilor)
Număr (fără unitate) care exprimă resursele necesare spitalului în
concordanţă cu pacienţii trataţi
o ICM ne permite compararea activităţii unui spital cu activitatea altui
spital, prin complexitatea cazurilor tratate
o Spitalele cu un indice de case-mix mai mare vor primi bugete mai
mari
Total nr . cazuri ponderate ( CP )
ICM spital=
Total nr . cazuri rezolvate ( CR )
Cazuri ponderate (CP) = pacienţi "virtuali" generaţi prin ajustarea
cazurilor externate, în funcţie de resursele asociate cu fiecare tip de caz
ICM pentru anul 2015 este egal cu ICM realizat în anul 2014 propriu
spitalului.
e) Tariful pe caz ponderat (TCP) pentru anul 2015 este prezentat în
anexa nr. 23 A la ordin, se stabileşte pentru fiecare spital şi rămâne
nemodificat pe perioada de derulare a contractului.
Numărul anual de cazuri externate negociat se defalcă pe trimestre. La
stabilirea numărului de cazuri externate contractate pe
spital/secţie/compartiment se ţine seama de modul de realizare a
indicatorilor calitativi din anul precedent; în acest scop, spitalele vor ţine
evidenţa acestor indicatori.
Principalele dezavantaje ale acestui sistem:
 Incapacitatea de a evalua calitatea serviciilor care sunt decontate la
fel
 Induce tendinţa de creştere a numărului de pacienţi prin reinternare
 Manipularea diagnosticelor
 Managemntul spitalului trebuie să urmărească periodic indicatorii
folosiţi în sistemul DRG, în funcţie de fluctuaţiile lor finanţarea scade
sau creşte.

BIBLIOGRAFIE

122
1. http://www.bnr.ro
2. https://www.anaf.ro
3. http://www.snspms.ro
4. I. Văcărel şi colaboratorii – Finanţe publice, EDP, Bucureşti, 2001
5. Școala Națională de Sănătate Publică și Management Sanitar,
Managementul spitalului, Ed. Public H Press, Bucureşti, 2016
6. Rolf Eschenbach, Helmut SILLER, Controlling profesional -
Concepte și instrumente - Ediția a doua rev., Ed. Economică,
Bucureşti, 2014

123
SECȚIUNEA GEOGRAFIA TURISMULUI

124
MODIFICĂRI ÎN STRUCTURA ETNICĂ A POPULAȚIEI
JUDEȚULUI MUREȘ (1850-2011)

Conf.univ.dr Ramona Flavia. Rațiu,

Asist. univ. dr. Talita Pascu,
Dr. Dumitru Lucian Moldovan,
Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Târgu Mureș

Abstract: CHANGES IN THE ETHNIC STRUCTURE OF THE MUREŞ

COUNTY POPULATION (1850-2011)
The offer of statistic-territorial data on the ethnic structure of Mures County
allows for a detailed analysis of the population, with emphasis being placed on the
period between the last censuses, but with previous references to them at moments
that have been constituted as thresholds in the evolution ethno-linguistic and
religious groups. The ethnic demography of the last 160 years was dominated by
the Romanian and Hungarian populations, but the population of the area
experienced transformations of the national structure that were specific to the entire
province of Transylvania, with periods of demographic evolution falling within the
normal limits of those intervals, but and with radical moments of change in the
ethnic balance.

Keywords: ethnic structure, Mures County, censuses, demography,

transformations

Introducere

Importanța cunoașterii structurii etnice a populației rurale în

societatea mureșană multietnică și multiconfesională este esențială pentru
înțelegerea particularităților județului.
Momentele cu consecințe evidente în evoluţia etnodemografică au
fost: pierderea autonomiei Transilvaniei în 1867,unificarea cu Regatul
României; supraimpunerea graniţei arbitrare în 1940; implicarea în război a
diferitelor grupări de populaţii ca părţi adverse; implementarea regimului
comunist şi implicaţiile sale demopolitice; revenirea la un regim democratic
după 1989. Impactul unor astfel de evenimente politice a fost aşa de
accentuată încât, anumite grupări de populaţii au dispărut aproape în
totalitate din structura naţională a diferitelor aşezări (PATJ, 2012).
Studiul populației din județul Mureș, din perspectivă istorică are de
depășit, din start, două dificultăți: caracterul inconsecvent al structurii

125
administrative al acestei regiuni și natura datelor, respectiv criteriile de
recenzare.
Recensământul din 1930, primul efectuat în România reîntregită, a
fost apreciat drept unul dintre cele mai moderne efectuate în acei ani în
lume, aducând o premieră absolută pentru statistica din Europa, prin
înregistrarea concomitentă a apartenenţei etnice, a limbii materne şi a
religiei.
În anul 1941 Institutul Central de Statistică a organizat, desfăşurat şi
finalizat Recensământului General al României, punând la dispoziţia
autorităţilor date referitoare la starea demografică a ţării.  Acesta a
reprezentat, totodată, şi primul recensământ agricol cu adevărat
sistematic efectuat în România.
După 1945, în condiţiile în care în România se producea o
schimbare politică, cu repercusiuni dramatice asupra întregului sistem
economico-social, au fost efectuate 4 recensăminte generale ale populaţiei:
Recensământul populaţiei din ianuarie 1948 – primul recensământ efectuat
în condiţiile noului sistem politic, care a înregistrat populaţia ţării la structura
teritorială după cel de-al Doilea Război Mondial. Unitatea de observare a
fost „gospodăria”. Recensământul populaţiei din februarie 1956 – a avut ca
unitate de observare „familia”. Rezultatele lui au fost publicate în intervalul
1959-1961, în 4 volume cu aproximativ 4300 pagini. Recensământul
populaţiei şi locuinţelor din martie 1966 – organizat asemănător celui din
1956. Recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 1977 – a cuprins o
gamă mai largă de indicatori. Programul recensământului şi sistemul de
prelucrare adoptat au fost dintre cele mai moderne (Alexandrescu I.,2007)
Modificările în organizarea administrativă a teritoriului analizat au loc
în cea mai mare parte după recensământul din 2002 şi sunt produse de
aplicarea legilor: 83/2004 din 5 aprilie pentru declararea ca oraşe a unor
comune, 84/ 2004 din 5 aprilie pentru înfiinţarea unor comune şi 67/ 2005
din 23 martie pentru înfiinţarea unor comune. Modificările în structura
administrativ teritorială au constat în înființarea unor unități administrativ
teritoriale (comunele Saschiz, Sărățeni, Mădăraș, Cozma, Corunca) și
trecerea unor așezări rurale în categoria centrelor urbane: Sărmaşu,
Sângeorgiu de Pădure, Ungheni, Miercurea Niraj (PATJ, 2012).

1. Evoluția numerică a populației județului Mureș

În analiza evoluţiei numerice şi a distribuţiei teritoriale, se pot

desprinde câteva aspecte particulare ale evoluţiei structurii etnice. În
structura naţională a populației judeţului, populaţia românească şi cea
maghiară dețin ponderea cea mai mare în toată perioada studiată,
majoritatea fiind disputată între cele două comunităţi, în corelație cu regimul
politico-teritorial al regiunii.

126
 La recensământul din 1850, efectuat de autorităţile austriece,
populația românească era majoritară. După instaurarea administrației
maghiare, recensămintele următoare (1880, 1890, 1900, 1910) consemnau
majoritatea maghiară. Modificări însemnate ale structurii etnice s-au
consemnat în regiunile limitrofe arealului compact maghiar. Ponderile celor
două categorii etnice au fost relativ egale în 1956, după care ponderea
populației româneşti a fost superioară (Tabelul1).

Tabel.1.Evoluția populației județului Mureș, total și pe etnii (1850-2011)

1850 1880 1890 1900 1910 1930 1941 1956 1966 1977 1992 2002 2011
Total 268085 239349 350246 357221 388328 425721 467476 513261 561598 605345 610053 580851 580846
Români 118088 119002 131287 145182 151327 185367 189259 243720 278386 297205 317541 309375 277372
Maghiari 99833 127018 146435 170550 189618 176990 223010 231875 249675 268251 252651 228275 200858
Germani 31663 32496 32849 35238 35366 33379 33780 20074 20625 18807 4588 2045 1478

1.1. Repartiţia populaţiei pe medii de habitat

Din populația stabilă de 580.846 locuitori, înregistrată la
recensământul din octombrie 2011. 47,1% aparţinea mediului rural.

Tabelul 2. Județul Mureș. Structura populației pe medii(1966-2011)

1966 1977 1992 2002 2011
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
Total 561598 605345 610053 583210 580846
Urban 179374 31,9 244720 40,4 310995 51 307025 48,9 306773 52,9
Rural 382224 68,1 360625 59,6 299058 49 276185 51,1 274073 47,1

Populaţia judeţului, a fost preponderent rurală la recensămintele din 1966 și

1977, situație care s-a menținut până la începutul anilor nouăzeci, când
raportul s-a schimbat ca urmare a migrației rural-urban și a industrializării.

127
Datorită politicilor de urbanizare practicate, centrele urbane au atras
populaţia tânără. Populaţia din satele judeţului Mureș a devenit una
îmbătrânită şi, în consecinţă fără potenţial de creştere naturală.

1.2.Structura etnică a populației rurale în județul Mureș

Oferta de date statistico-teritoriale referitoare la structura etnică a
judeţului Mureş ne permite o analiză detaliată a populaţiei, accentul fiind pus
pe perioada dintre ultimele recensăminte, dar cu trimiteri anterioare
acestora, la momente care s-au constituit ca şi praguri în evoluţia grupurilor
etnice.
Distribuţia teritorială actualā a grupurilor etnice minoritare respectă modelele
naţionale din perioadele anterioare, deşi emigraţiile substanţiale din ultimii
ani, ca urmare a liberalizării circulaţiei internaţionale, au influenţat dinamica
demograficā a comunităţilor.

Trendul evolutiv al populaţiei româneşti şi a celei maghiare a urmat

trasee similare până la sfârşitul anilor şaptezeci, după care regresul
demografic a fost mai accentuat în cazul comunităţii maghiare - până în
1956, evoluţia a fost sinuoasă pentru ambele grupuri, cu maxime în 1941
pentru maghiari, 1930 şi 1956 pentru români.
Structura etnică a ultimilor 150 de ani a fost dominată de populaţia
românească şi de cea maghiară, însă populaţia zonei a cunoscut
transformări ale structurii naţionale care au fost specifice întregii provincii a
Transilvaniei ( Bolovan I., 2000).
Populația românească a fost majoritară în ruralul județului Mureș în
perioada 1930-2011.Populația românescă din comunele județului Mureș a
fost, în perioada analizată, în proporții relativ egale cu cea maghiară, cele
două etnii dominând structura națională a acestui spațiu. Așa după cum am
văzut, modificări au survenit odată cu schimbările produse pe scena politică.

128
 Fig. 3. Județul Mureș. Ponderea populației românești la Recensămintele
din anii 1992 și 2011

Cea mai mare creștere numerică a populației de românești se

înregistrează în comunele: Zagăr (de la 60 români în anul 1930 la 616 în
2011, adică 1026%, cu o rată anuală de 12,68%), Batoș (de la 300 români
în anul 1930 la 2720 în 2011, adică 906,7%, cu o rată anuală de 11,2%),
Cristești (de la 283 români în anul 1930 la 2465 în 2011, adică 871%, cu o
rată anuală de 10,75%), Lunca Bradului (de la 232 români în anul 1930 la
1608 în 2011, adică 693,1%, cu o rată anuală de 8,56%).
Scăderi însemnate ale s-au înregistrat comunele: Vărgata (de la 196
români în 1930 la 11 în 2011), Neaua (de la 58 români în 1930 la 4 în 2011),
Hodoșa (de la 136 români în 1930 la 13 în 2011), Vețca (de la 86 români în
1930 la 18 în 2011), Acățari (de la 647 români în 1930 la 75 în 2011),
Crăciunești (de la 666 români în 1930 la 110 în 2011).
Cele mai mari concentrări de populație românească se află în anul
2011 în comunele: Cozma (98,39%), Hodac (98,32%), Ibănești (97,93%),
Cucerdea (97,24%), Crăiești (96,10%), Valea Largă (95,64%), Iclănzel
(93,88%), Lunca (93,87%), Vătava (90,79%), Rușii-Munți (90,79%).
Comunități foarte mici de români se găsesc în comunele: Neaua (0,29%),
Chibed (0,4%), Vărgata (0,57%), Ghindari (0, 71%), Bereni (0,75 %),
Măgherani (0,84%).
La nivel de comune, populația românească a cunoscut cele mai
drastice scăderi (mai mari de 70 %) în comunele: Acățari, Ghindari,
Măgherani, Mica, Hodoșa, Bichiș, Crăciunești, Gălești, Ghindari, Hodoșa,
Măgherani, Mica, Neaua, Păsăreni, Vărgata și Vețca, în aceste comune
balanța etnică fiind modificată în favoarea populației maghiare.
Populația maghiară
Scăderea numărului de etnici maghiari înregistrată în perioada 1910-1930
are cauze complexe: mișcări de populație în timpul Primului și după Primul

129
Război Mondial, trecerea de la înregistrarea limbii la cea a etniei, fertilitatea
diferențiată etc. După al Doilea Război Mondial, populația maghiară
înregistrează un spor, maximul de etnici maghiari înregistrați pe teritoriul
județului Mureș consemnându-se la recensământul din 1977. Migrațiile
externe înregistrate imediat după 1989, au determinat o scădere a
numărului de maghiari.
Populația maghiară a înregistrat scăderi la nivelul comunelor Băla,
Crăiești, Fărăgău, Lunca, Măgherani, Pogăceaua, Râciu. Acestea se pot
pune pe seama creșterii ponderii populației românești. Excepția o constituie
comuna Măgherani, acolo unde scăderea se poate pune pe seama
natalității reduse a acestei etnii (PATJ, 2012).
Cea mai mare creștere numerică a populației de etnie maghiară, în
perioada analizată, se înregistrează în comunele: Răstoliță (de la 7 maghiari
în anul 1930 la 319 în 2011, adică 10633%, cu o rată anuală de 131,3%),
Apold (de la 7 maghiari în anul 1930 la 81 în 2011, adică 1157%, cu o rată
anuală de 14,29%), Saschiz (de la 3 maghiari în anul 1930 la 41 în 2011,
adică 1367%, cu o rată anuală de 16,87%), Sângeorgiu de Mureș (de la 488
maghiari în anul 1930 la 4681 în 2011, adică 959%, cu o rată anuală de
11,85%).

Fig. 4. Județul Mureș. Ponderea

populației maghiare în comunele din județul Mureș
Scăderi însemnate ale s-au înregistrat comunele: Băla (de la 231
maghiari în 1930 la 15 în 2011), Lunca (de la 246 maghiari în 1930 la 60 în
2011), Lunca Bradului (de la 1422 maghiari în 1930 la 266 în 2011),
Măgherani (de la 4034 maghiari în 1930 la 1177 în 2011), Pogăceaua (de la
117 maghiari în 1930 la 27 în 2011).
Cele mai mari concentrări de etnici maghiari se află în anul 2011 în
comunele: Bereni (96,59%), Chibed (95,74%), Fântânele (91,71%), Neaua
(89,92%), Eremitu (89,47%). Comunități foarte mici de maghiari se găsesc
în comunele: Hodac (0,07%), Ibănești (0,18%), Vătava (0,20%), Valea

130
Largă (0,41%), Crăiești (0,54%), Rușii-Munți (0,56%), Solovăstru (0,62%),
Cucerdea (0,66%).
Trendul evoluției numerice a populației de etnie maghiară din județul
Mureș a fost unul similar cu cel al românilor, în ușoară creșter până în anii
șaptezeci ai secolului trecut. A urmat apoi o perioadă de rergres demografic,
cu precădere în rândul maghiarilor.
Evoluţia populaţiei germane a fost staţionară în două perioade
distincte, până în 1941 şi pe altă treaptă valorică din 1956 până în 1977,
după care a urmat o perioadă scurtă de declin accentuat datorat emigraţiei
externe masive.
Cel mai ridicat efectiv al populației de etnie germană din județul
Mureș a fost înregistrat în anul 1910. Trecerea de la înregistrarea limbii
materne la etnie duce la un efectiv mai redus al germanilor, mulți etnici evrei
fiind de limba germană. Datorită desnaționalizării și creșterii cantitative a
numărului de tineri plecații la studii și pentru învățarea diferitelor meserii în
universitățile germane și austriece numărul persoanelor de etnie germană a
scăzut în perioada 1850-1910.
Arealele locuite de populaţia germanică din sudul judeţului, nu mai
reprezintă în prezent majorităţi săseşti, aceştia fiind înlocuiţi în mare parte
cu populaţie de etnie rromă.
În anul 1930, comunități mari de germani existau în comunele Batoș
(4536 persoane, adică 85,2% din totalul locuitorilor comunei), Daneș (2221
persoane, adică 48,2% din totalul locuitorilor comunei), Apold (2147
persoane, adică 57,7% din totalul locuitorilor comunei), Viișoara (1855
persoane, adică 66,8% din totalul locuitorilor comunei), Nadeș (1808, adică
62% din totalul locuitorilor comunei), Zagăr (1727 persoane, adică 93,3%
din totalul locuitorilor comunei), Ideciu de Jos (1616 persoane, adică 77%
din totalul locuitorilor comunei), Saschiz (1486 persoane, adică 53,6% din
totalul locuitorilor comunei), Bălăușeri (1471 persoane, adică 32,9% din
totalul locuitorilor comunei). În total, în spațiul rural al județului Mureș trăiau
23111 etnici germani. Dintre comunele județului (91 la număr), 53 nu aveau
in componență niciun german, adică 58,24%, iar peste 50% populație
germană se înregistra în 7 comune, care reprezentau 8,33% din totalul de
91). În total locuiau sași în 38 de comune mureșene. Populația germană, de
exemplu, a dispărut din comunele: Adămuş, Sâncraiu de Mureş şi
Sângeorgiu de Pădure, după cel de-al Doilea Război Mondial.

131
 Fig.5. Județul Mureș.Populația de etnie germană la Recensămintele din
anul 1992 și 2011

Situația a rămas aceeași, fără modificări însemnate în ponderea

etnicilor germani (sașii din județul Mureș în următorii ani și la
recensămintele ulterioare, până în anul 1990. Atunci, datorită unor decizii
politice, mulți au emigrat, lucru care s-a reflectat în statisticile următoarelor
recensăminte: 1992, 2002, 2011 (fig. 5).
În anul 2011, situația este complet schimbată. Comunitatea germană
din județ a ajuns la doar 593 persoane, care trăiesc în 22 de comune. Dintre
acestea, cele mai însemnate comunități se mai găsesc în: Saschiz (60
persoane, adică 3,05% din totalul locuitorilor comunei – cea mai mare
valoare procentuală), Daneș (129 persoane, adică 2,65% din totalul
locuitorilor comunei), Ideciu de Jos (43 persoane, adică 2,04% din totalul
locuitorilor comunei), Batoș (72 persoane, adică 1,83% din totalul locuitorilor
comunei), Viișoara (28 persoane, adică 1,69% din totalul locuitorilor
comunei), Zagăr (17 persoane, adică 1,43% din totalul locuitorilor comunei),
Apold (41 persoane, adică 1,42% din totalul locuitorilor comunei), Nadeș (33
persoane, adică 1,33% din totalul locuitorilor comunei), Lunca (24 persoane,
adică 0,91% din totalul locuitorilor comunei), Petelea (27 persoane, adică
0,91% din totalul locuitorilor comunei), Bahnea (15 persoane, adică 0,4%
din totalul locuitorilor comunei), Albești (17 persoane, adică 0,32% din
totalul locuitorilor comunei). Restul comunelor județului Mureș nu au niciun
locuitor de etnie germană.

Rromii
In perioada 1850-2012, evoluția demografică a populației rome
cunoaște o dinamică viguroasă, ilustrată de creșterea cu 165.590 locuitori,

132
reprezentand 209%, cu o rată anuală de 1,37%. Dupa sporul demografic (ce
a marcat secvența temporală 1850-1880) determinat, în principal, de rata
natalității ridicate, specifice acestei etnii, populația romă înregistrează un
recul până în 1930, ca urmare a deceselor mult mai numeroase decât
nașterile, provocate de consecințele militare, economice și sociale ale
Primului Război Mondial, precum și a conditiilor precare de viață din primul
deceniu interbelic.
Recensămintele efectuate în 1956 și 1977 înregistrează pentru
populația romă valori tot mai mici care nu reflectă adevărata dinamică
demografică a acestei etnii.

Fig.6. Județul Mureș. Ponderea populației de etnie rromă la

Recensămintele din 1992 și 2011

Cea mai mare creștere a ponderii populației de etnie rromă se

înregistrează în comunele: Fărăgău (de la 7 rromi în 1930 la 641 în 2011,
adică 9157%, cu o rată anuală de 113,05%), Cristești (de la 24 rromi în
1930 la 599 în 2011, adică 2495%, cu o rată anuală de 30,8%), Hodoșa (de
la 6 rromi în 1930 la 116 în 2011, adică 1900%, cu o rată anuală de
23,46%), Crăciunești (de la 103 rromi în 1930 la 1086 în 2011, adică
1054%, cu o rată anuală de 13,01%) și Rușii-Munți (de la 15 rromi în 1930
la 158 în 2011, adică 1053%, cu o rată anuală de 13%).
La polul opus, având o scădere dramatică a ponderii populației
rrome se află comunele: Crăiești (de la 70 rromi în 1930 la 0 în 2011),
Ibănești (de la 56 rromi în 1930 la 0 în 2011), Cozma (de la 34 rromi în 1930
la 0 în 2011), Stânceni (de la 15 rromi în 1930 la 0 în 2011), Papiu Ilarian
(de la 88 rromi în 1930 la 4 în 2011), Hodac (de la 51 rromi în 1930 la 11 în
2011), Gălești (de la 200 rromi în 1930 la 45 în 2011).

133
 Numărul rromilor a rămas constant în comunele Eremitu (155 rromi
în 1930 și 157 în 2011), Cuci (184 rromi în 1930 și 185 în 2011) și
Gheorghe Doja (159 rromi în 1930 și 149 în 2011).
Cele mai mari comunități de rromi (Fig.6) se află în anul 2011 în
comunele: Band (1655), Petelea (1400), Sînpaul (1308), Bahnea (1290),
Mica (1197), Vânători (1168) și Crăciunești (1086). Tot în același an, se
poate observa că cei mai puțini rromi locuiesc în Papiu Ilarian (4), Răstolița
și Cucerdea (10), Hodac (11) și Bereni (16).
Alte caracteristici care pot fi observate privitoate la comnele cu mulți
rromi sunt faptul că acestea au o populație tânără (urmare a natalității
ridicate) și prezența unor valori ridicate ale dependenței socio-economice.
La nivel teritorial, cele mai multe comune care au comuniăți mari de
rromi sunt cele care aveau o pondere ridicată a populației germane,
populație care după anul1990 a emigrat masiv spre Germania, în principal,
lăsând în urmă spațiul care a fost, ulterior, ocupat de rromi.

Concluzii

În intervalul analizat, a avut loc o scădere numerică a populației din

județul Mureș, în rândul tuturor etniilor, cu excepția celei rrome. Minoritatea
rromă, fiind cea de-a treia grupare etnică după numărul de persoane, nu
deține majoritatea în niciuna dintre comunele aparținând județului Mureș,
chiar dacă aici se înregistrează cea mai mare concentrare din țară.
Comunele în care au trăit comunități însemnate de sași și care, după 1990
au plecat masiv spre țările vestice (mai ales spre Germania), au dobândit
din ce în ce mai mult o populație tot mai numeroasă de rromi.
Partea sudică a județului Mureș (în vecinătatea județelor Sibiu și
Brașov), dar și partea nordică (în vecinătatea județului Bistrița-Năsăud)
avea o populație săsescă mai însemnată, locul acesteia fiind ocupat în
perioada actuală de către rromi. Partea vestică a județului are o populație
preponderent românească, în timp ce în partea partea estică predomină
populația maghiară. La nivel teritorial, cea mai mare concentrare a
maghiarilor se află în partea estică a județului, pe Văile Nirajului și a
Târnavei Mici. Acestea sunt și motivele pentru care, în județul Mureș, parte
din teritoriul Transilvaniei, există o diversitate culturală unică.

Bibliografie

1. Alexandrescu I. (2007), Recensamintele României, Editura

Meronia, București;
2. Bolovan, I., (2000), Transilvania la sfârşitul secolului al XIX-lea şi
începutul secolului XX. Relităţi etno-confesionale şi politici
demografice, Cluj-Napoca;

134
3. Brie M., (2008), Familie şi societate în nord-vestul Transilvaniei
(a doua jumătate a secolului XIX –începutul secolului XX),
Editura Universităţii din Oradea;
4. Crăciun B., (2005), Dinamica populației săsești din Transilvania, in a
doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea,
în Transilvania în secolele XIX-XX, Studii de demografie Istorică,
coord. Sorina Paula Bolovan, Ioan Bolovan, Corneliu Pădurean ,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
5. Iosif I. Adam, I. Puşcaş (1987), Izvoare de demografie istorică, vol.
II, Secolul al XIX-lea – 1914. Transilvania Direcţia Generală a
Arhivelor Statului, Bucureşti;
6. Mureşan Cornelia (1999), Evoluţia demografică a României.
Tendinţe vechi, schimbări recente, perspective. (1870-2030),
Cluj-Napoca;
7. Ramona-Flavia RAŢIU (2013), Demographic risks in Mures County,
Academica Science Journal, Geographica Series,No. 2(1), pp.48-58,
ISSN 2285-8075;
8. Rotariu T., (2010) Evoluția structurilor etnice și confesionale din
Transilvania, 1850-2002 în Studii demografice, Editura Polirom, Iași;
9. Traian Rotariu (coord.), Maria Semeniuc, Mezei Elemér, (1999)
Recensământul din 1910. Transilvania, Studia Censualica
Transsilvanica, Editura Staff, Cluj-Napoca;
10. ***(1938),Recensământul general al populaţiei României din
29 decembrie1930,Vol.II, Neam, limbă maternă, religie, Imprimeria
Naţională, Bucureşti;
11. ***(1980),Recensământul populaţiei şi al locuitorilor din 5
ianuarie 1977, Vol. I, Populaţia – Structura demografică, Direcţia
Centrală de Statistică, Bucureşti;
12. ***(1994),Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 7
ianuarie1992, Vol.I, Populaţia– structura demografică, Comisia
Naţională pentru Statistică, Bucureşti;
13. ***http://recensamant.referinte.transindex.ro;
14. *** http://www.recensamantromania.ro/istoric/recensaminte-
1859-1990/
15. ***http://www.cjmures.ro:1880/urbanism/patj/parte_scrisa/Par
tea%20I%20vol%20I%20-%20Cadrunatural_zonificare.pdf

16.

135
 STAREA DE SĂNĂTATE ȘI CARACTERISTICILE
GEODEMOGRAFICE ALE POPULAȚIEI DIN ROMÂNIA

Conf.univ.dr. Ramona Ratiu,

Lector.univ.dr. Ramona Diana Feier,
Lector univ.dr. Sorana Maria Bucur,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir ”din Tîrgu Mureș

Abstract: THE STATE OF HEALTH AND GEODEMOGRAPHIC

CHARACTERISTICS OF THE POPULATION IN ROMANIA
The study is based on recent statistics on health in Romania compared to
the European Union, focusing on the relationship between teeth: The health of the
population - reflected by general mortality, infant mortality and life expectancy at
birth- and geodemographic characteristics (birth rate, mortality rate, natural
balance). The analysis is carried out in the light of the determinants of health and
healthcare expenditure.

Key words: Life expectancy, infant mortality, medical care

Introducere

În perioada de după 1989 România a trecut prin numeroase procese

economice, sociale şi politice cu influenţă asupra stării de sănătate a
populaţiei. În perioada anilor ’90, starea de sănătate a populaţiei din
România s-a degradat, abia după 1999–2000 începând să se înregistreze
îmbunătăţiri (Doboş, 2006). Degradarea stării de sănătate s-a datorat
căderii economice şi a urmărilor acesteia (scăderea nivelului de trai al
populaţiei, scăderea ponderii populaţiei ocupate, subfinanţarea sistemului
medical şi deteriorarea severă a calităţii acestuia), trecerii la sistemul de
asigurări sociale etc. Deşi, din 1990 până în prezent au fost înregistrate
şi progrese în ceea ce priveşte indicatorii referitori la starea de sănătate
populaţiei, România se situează între ultimele ţări membre ale Uniunii
Europene. „Datele la nivel internaţional indică faptul că procentul din PIB
dedicat sănătăţii în România, deşi este pe aceeaşi linie cu alte ţări cu
acelaşi nivel dezvoltare, este mult mai mic decât cele din majoritatea ţărilor
membre UE” (Doboş, Cristina 2008, p.112). După 1990, introducerea unor
tratamente medicale noi, îmbunătăţirea tehnologiei, modernizarea
sistemului medical, accesul la noi informaţii medicale, schimburile de

136
experienţă, dezvoltarea serviciilor private de sănătate au constituit factori cu
o influenţă pozitivă asupra stării de sănătate a populaţiei din România.

Starea de sănătate

În raportarea socială, dimensiunea sănătăţii este măsurată prin

intermediul indicatorilor obiectivi la nivel macro : speranţa de viaţă, rate
de mortalitate, rate de morbiditate, cheltuieli destinate sănătăţii etc.
Dintre indicatorii cei mai utilizaţi în comparaţiile la nivel internaţional
pentru a descrie starea de sănătate, îi enumerăm pe cei care se referă la
speranţa de viaţă, rate de mortalitate infantilă, rate de mortalitatea generală,
rate de mortalitate pe cauze de deces, incidenţa unor boli în populaţie, rate
de morbiditate etc
1.1. Mortalitatea generală

Ca fenomen demografic, mortalitatea generală se referă la

frecvenţa deceselor într-o anumită populaţie şi pentru un interval delimitat
de timp. Ea influenţează evoluția numerică a populaţiei şi structura
acesteia pe grupe de vârstă.
Începând cu 1990, ratele de mortalitate au revenit la valorile
înregistrate în anii 1953-1954 (11,6-11,5 decese la 1000 de locuitori),
au crescut apoi treptat, având numeroase fluctuaţii şi cunoscând
două vârfuri în perioadele 1996-1997 şi 2002-2003
(https://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-10-9-15765618-0-
mortalitan2012-2013.pdf).
Deşi în perioada 2010-2012 ratele de mortalitate au cunoscut o
stabilitate înjurul valorii de 12 decese la 1000 locuitori, România se
situează printre ţările europene cu o mortalitate ridicată.

Tabelul 1. România. Evoluția ratei mortalității generale

Anul
2000 2002 2004 2006 2008 2009 2010 2014 2015 2016 2017 2018
România 11.2 11.9 11.4 11.4 11.2 11.4 11.5 12.8 13.2 13.1 13.3 13.5

Bolile cardiovasculare sunt cauza principală a decesului în UE. În

2016, în UE-28 s-au înregistrat 1.83 milioane de decese cauzate de boli ale
sistemului circulator, ceea ce a fost echivalent cu 35.7 % din toate decesele
– considerabil mai mari decât a doua cauză cea mai răspândită de deces,
cancer neoplasme maligne; 26.0 %( https://ec.europa.eu/eurostat).
Bolile sistemului circulator și neoplasmele maligne (cancerul) au fost,
de departe, principalele cauze de deces în România și Uniunea Europeană
în anul 2015.

137
Tabelul 2 . Principalele cauze de deces în România și Uniunea Europeană
în anul 2015(rate standardizate la 100 000 locuitori)
Boli circulatorii

ischemică
Cardiopatie

Cancer

Cancer pulmonar

Cancer colorectal

Boli respiratorii

Boli sist. Nervos

Accidente transport

Sinucideri

Cancer sân

Cancer cervical

Cancer uterin
EU 381,4 127,4 260,6 54 30,4 88,4 42,1 5,8 10.9 32,7 3,9 6,6
RO 954,8 324,9 275,3 54,9 33,7 86,3 22,2 11,8 11.4 32,7 15,7 6
(sursa: Eurostat https://ec.europa.eu/eurostat)
În comparație cu media Uniunii Europene, în România, se poate
remarca numărul mare de decese datorat bolilor cardiovasculare si al
deceselor ce au ca si cauză accidentele rutiere.
În Uniunea Europeană, o proporție mai mare de femei (38.4 %) au
murit din cauza bolilor sistemului circulator decât bărbații (33.1 %). Cele mai
mari diferențe între sexe au fost înregistrate în statele membre baltice,
Slovenia și România, unde proporția femeilor care mor din boli ale
sistemului circulator a fost cu 12.6 până la 16.5 puncte procentuale mai
mare decât cea a bărbaților.
În rândul statelor membre ale UE, ponderea deceselor cauzate de
cancer în numărul total de decese în 2016 a atins sau a depășit 30.0 % în
Danemarca, Țările de Jos și Slovenia.În rândul populației masculine,
această cotă a atins un nivel maxim de 36.7 % în Slovenia și de 34.4 % în
Țările de Jos, în timp ce în rândul femeilor a atins un nivel maxim de 29.0 %
în Irlanda și de 28.7 % în Danemarca. O analiză în funcție de sex și de
vârstă prezintă diferențe mari între ratele de deces standardizate pentru
cancer. Pentru bărbați, rata (343.3 la 100 000 de bărbați) a fost cu 71 % mai
mare decât cea pentru femei (200.5 la 100 000 de femei); în timp ce rata
persoanelor cu vârsta cuprinsă între 65 și peste 13 de ani era de 65 ori mai
mare decât cea a persoanelor mai tinere (cele cu vârsta sub de ani).
În România din numarul total de decese 20,2% au ca si cauza
cancerul. Incidenta mortalitatii este mai mare in randul populației masculine
( 386 persoane la 100.000 locuitori, 22,9%) decat al celei feminine ( 198
persoane/100 000, reprezentand 17,3%). S-au inregistrat unele progrese în
ceea ce priveste asistenta sanitara. Astfel numărul medicilor oncologi la
100 000 locuitori a crescut de la 1,7 la 3,1, a crescut numărul zilelor de
spitalizare și a ramas constant numarul echipamentele de radioterapie in
2017 fata de 2012.
1.2. Speranța de viață la naștere

Speranţa de viaţă la naştere reprezintă un indicator complex care

reprezintă numărul mediu de ani pe care îi are de trăit un nou-născut, dacă

138
ar trăi tot restul vieţii în condiţiile mortalităţii pe vârste din perioada de
referinţă a tabelei de mortalitate.
Acesta este unul dintre indicatorii cei mai utilizaţi pentru măsurarea stării
de sănătate a unei populaţii. El reprezintă un indicator demografic ce
caracterizează nivelul de dezvoltare economică şi socială atins de o ţară
ca rezultat cumulat al factorilor economici şi sociali, care înfluenţează
starea de sănătate a populaţiei.

1.2.1. Speranța de viață la naștere în Uniunea Europeana

În anul 2014, speranţa de viaţă la nivelul UE-28 a fost de
80,9 ani. Cu toate că la nivelul Uniunii Europene s-au realizat progrese
semnificative în domeniul sănătăţii populaţiei, există în continuare mari
decalaje în ceea ce priveşte speranţa de viaţă între ţările membre. Cele mai
ridicate valori ale speranţei de viaţă la naştere au fost înregistrate în Spania
(83,3 ani) şi Italia (83,2 ani).
Bulgaria, Letonia şi Lituania sunt la polul opus, având speranţe de
viaţă la naştere sub 75 de ani. România, cu speranţa de viaţă de circa
75 ani, are un decalaj de 6-7 ani faţă de statele vest europene,
situându-se cu 5,9 ani sub media europeană.

1.2.2. Speranța de viață la naștere în România

În perioada 1989–2018, speranţa de viaţă la naştere a cunoscut o
creştere de la 69,5 ani, în 1989, pentru întreaga populaţie la 75,85 ani, în
2018. Totuşi, creşterea acestui indicator nu a fost constantă, cunoscând
numeroase fluctuaţii ( Figura 1).

250

200

150

100

50

0
1989 2000 2007 2010 2015 2018

Total Masculin Feminin

Fig.1. Speranța de viață la naștere, în România, în perioada 1989-2018
(sursa http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm)

139
 Pe parcursul întregii perioade s-a accentuat inegalitatea între femei şi
bărbaţi în ceea ce priveşte speranţa de viaţă la naştere. Dacă în 1990,
femeile trăiau în medie, cu aproximativ şase ani mai mult decât bărbaţii, în
1998 diferenţa creşte la 7,9 ani, iar în 2018 diferenţa era de 7 ani.

1.3. Speranţa de viaţă sănătoasă

Speranţa de viaţă sănătoasă (Healthy Life Expectancy–HLY, propus
de Sanders in 1964) este un indicator care introduce conceptul de calitate a
vieţii, prin focalizarea asupra acelor ani de care se pot bucura oamenii fără
a avea limitări datorate unei boli sau dizabilităţi.
Indicatorul speranţă de viaţă oferă o imagine generală a stării de
sănătate a populaţiei. Acesta a fost dezvoltat pentru a se analiza dacă
creşterea speranţei de viaţă este însoţită de o creştere în timp a stării bune
de sănătate sau din contră. Speranţa de viaţă sănătoasă măsoară câţi ani în
medie este de aşteptat să trăiască o persoană la o anumită vârstă în stare
bună de sănătate, având în vedere ratele specifice de mortalitate,
morbiditate şi riscul de invaliditate pentru anul respectiv.
Speranţa de viaţă sănătoasă în Uniunea Europenă, pentru anul
2017, a fost de 64 de ani, comparativ cu numai 58,3 ani speranţa de viaţă
sănătoasă la naştere în România. Diferența de gen a fost considerabil mai
mică în ceea ce privește anii de viață sănătoasă decât în cazul speranței de
viață generale (58,3 ani la femei față de 59,2 ani la bărbați).

Tabel 3. Speranța de viaţă sănătoasă în Uniunea Europeană și România

(ani)
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
UE28 62.6 62.1 62.1 61.5 61.8 63.3 64.2 64.0
Romania 57.5 57.0 57.7 57.9 59.0 59.4 59.0 58.3

În România, speranţa de viaţă la naştere a femeilor a fost, în

anul 2017, de 79,38 ani, iar a bărbaţilor de 72,37 ani, din care atât
bărbaţii cât şi femeile, se vor aştepta să aibă o viaţă sănătoasă timp de 58,3
ani, ceea ce înseamnă o diferenţă de 14,3 ani la bărbaţi şi de aproape 21,8
ani la femei în raport cu speranţa de viaţă la naştere. Prin urmare, în
comparaţie cu bărbaţii, femeile trăiesc un număr mai mare de ani, dar
aproximativ 22 ani cu probleme de sănătate.

1.4. Mortalitatea infantilă

Ţările Uniunii Europene (UE) cu cea mai ridicată rată de mortalitate
infantilă au fost, în 2017, Malta şi România, potrivit datelor publicate de
Eurostat. Ambele state au înregistrat 6,7 decese la 1.000 de copii născuţi
vii, aproape dublu faţă de media 3,6 decese la 1.000 de copii născuţi vii
înregistrată în UE.România a înregistrat cele mai semnificative progrese în

140
reducerea ratei de mortalitate infantile (Figura 2) de la 15 decese la 1000
născuți vii în anul 2005.
16

14

12

10

0
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Fig. 2. România. Evoluția mortalității infantile(2005-2018)

De la 12 decese la 1.000 de copii născuţi vii, în 2007, la 6,7 decese

la 1.000 de copii născuţi vii, în 2017. În aceeaşi perioadă, la nivelul UE, rata
de mortalitate infantilă a scăzut de la 4,4 decese la 1.000 de copii născuţi
vii, în 2007, la 3,6 decese la 1.000 de copii născuţi vii, în 2017.

2.Factorii determinanți ai sănătății populației

Factorii determinanți a I sănătății sunt reliefați printr-o serie de

indicatori, obţinuţi tot în cadrul anchetelor. Aceștia se referă la
comportamentele şi atitudinile, cu privire la starea de sănătate, precum:
consumul de alcool, tutun, droguri, practicarea exerciţiilor fizice,
comportamente legate de prevenirea bolilor (controale medicale periodice,
tratament etc.), importanţa acordată sănătăţii, cheltuielile cu asistența
medical, atitudinea faţă de schimbarea stilului de viaţă pentru reducerea
efectelor unor boli etc.

2.1.Excesul de greutate și obezitatea

Proporția adulților supraponderali din UE a variat în 2014 între 36 %
în Italia și 55 % în Malta pentru femei și între 54 % în Țările de Jos și 68 %
în Croația pentru bărbați.

141
 %
80.0

70.0

60.0

50.0

40.0

30.0

20.0

10.0

0.0

Obezi Normal Subponderali

Fig.3. Uniunea Europeana . Populația după Indicele de masa corporală

Obezitatea este o problemă gravă de sănătate publică, deoarece

crește în mod semnificativ riscul bolilor cronice, cum ar fi bolile
cardiovasculare, diabetul de tip 2, hipertensiunea, bolile coronariene și
anumite tipuri de cancer. Pentru anumite persoane, obezitatea poate fi
legată și mai mult de o gamă largă de probleme psihologice. Pentru
societate în ansamblu, aceasta are costuri directe și indirecte substanțiale
care pun o presiune considerabilă asupra sănătății și resurselor sociale.

2.2.Consumul de tutun
În multe țări, prevalența fumatului s-a stabilizat sau a scăzut în
ultimele decenii. Cu toate acestea, fumatul rămâne cel mai mare risc pentru
sănătate evitabil în UE, iar consecințele sale reprezintă o povară majoră
pentru sistemele de sănătate.
În 2014, 6 % din populația UE cu vârsta de peste 15 ani a consumat
cel puțin 20 de țigarete pe zi și aproximativ 13 % au consumat mai puțin de
20.Bărbații din UE aveau mai multe șanse decât femeile să fie fumători de zi
cu zi.

142
 %
70.0
60.0
50.0
40.0
30.0
20.0
10.0
0.0

sub 20 tigarete/zi 20sau mai multe tigarete pe zi

Fig.4 Uniunea Europeană. Fumătorii în funcție de numărul zilnic de țigarete

2.3.Consumul de alcool
În anul 2014, 9.2 % din populația UE-28 cu vârsta de 15 de ani și
peste această vârstă a raportat consumul unei băuturi alcoolice în fiecare zi,
comparativ cu 29.6 % din consumatorii de alcool săptămânal și 23.1 % din
consumatorii lunari de alcool (a se vedea tabelul 4). În schimb, puțin mai
puțin de un sfert dintre europeni (23.9 %) nu au consumat alcool deloc în
cursul celor douăsprezece luni anterioare anchetei sau nu au avut niciodată
o băutură alcoolică de orice fel. România se încadrează în categoria țărilor
cu cele mai mari cote de persoane care nu consumă băuturi alcoolice (42.1
%),alături de Cipru (46.4 %) și Croația (43.9 %).În 2014, una din unsprezece
persoane din UE a consumat zilnic alcool.

Tabelul 4. România și Uniunea Europeană. Frecvența consumului de alcool

(2014)
Nu in
Zil Sapta Lu Mai putin decat o ultimele 12
  nic manal nar data pe luna luni
Uniunea 23.
Europeană -28 9.2 29.6 1 14.2 23.9
România 3.8 15.2 27 11.9 42.1
Sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=Alcohol_consumption_statistics
Utilizarea nociva a alcoolului este determinata nu numai de volum, ci
si de frecvența băuturilor. Volumul consumului de alcool și modelul
consumului de alcool afectează atât rezultatele sociale, cât și cele privind
sănătatea. În special, consumul excesiv ocazional de alcool este o

143
problemă majoră de sănătate publică, deoarece are consecințe negative
asupra bunăstării unei persoane, precum și asupra comportamentului social
și mental.

2.4. Consumul de fructe si legume

Aproape două treimi din populația UE-28 a mâncat zilnic cel puțin o
parte din fructe și legume
În 2014, 65.7 % din populația UE-28 cu vârsta de 15 de ani și peste
consumul raportat zilnic de cel puțin o parte din fructe și legume. Acest
procent a variat de la mai puțin de 50 % în Bulgaria și România la peste 75
% în Italia, Regatul Unit, Portugalia și Belgia.
În UE-28, consumul zilnic de fructe și legume a fost foarte diferit; Un
sfert din populație sau mai mult în Țările de Jos, Danemarca, Irlanda și
Regatul Unit au consumat cel puțin cinci porții de fructe și legume pe zi, în
comparație cu mai puțin de 8 % din populația Greciei, Sloveniei, Austriei,
Croației, Bulgariei și României. În schimb, mai mult de jumătate din
populația Bulgariei și României (58.6 % și, respectiv, 65.1 %) a declarat că
fructele și legumele nu sunt incluse în alimentația lor zilnică.

2.5. Activitatea fizică

În 2014, aproximativ 44 % din populația UE-28 de ani cu vârsta de
15 ani și peste a raportat participarea la sporturi aerobe cel puțin o dată pe
săptămână. Această pondere a variat de două ori în întreaga UE, de la mai
puțin de 11 % în Bulgaria și România, în comparație cu peste 70 % în
Finlanda, Danemarca, Austria, Suedia, precum și în Islanda. Aceste țări se
aflau, de asemenea, pe primul loc în clasamentul privind ponderea
activităților întreprinderilor din domeniul populației destinate consolidării
mușchilor (peste 44 % din populație). Germania și Slovenia s-au numărat,
de asemenea, printre țările care au înregistrat rate relativ ridicate ale
activităților de consolidare a mușchilor (44.1 % și, respectiv, 37.5 %), spre
deosebire de România, Polonia, Malta, Cipru unde mai putin de 10% din
populatie este ocupata in astfel de activitati
(https://ec.europa.eu/eurostat/statistics- xplained/index.php?title=Health-
enhancing_physical_activity_statistics).
Germania și Slovenia s-au numărat, de asemenea, printre țările care
au înregistrat rate relativ ridicate ale activităților de consolidare a mușchilor
(44.1 % și, respectiv, 37.5 %), spre deosebire de România, Polonia, Malta,
Cipru și Croația, unde mai puțin de 10 % din populație era angajată în astfel
de activități.În schimb, mai puțin de 5 % din populația din Estonia, Bulgaria,
Croația, Polonia și România a participat la volumul recomandat de activitate
fizică.
Aproape 40 % din populația adultă din UE-28 care se află în cea mai
mare quintilă cu venit cel mai ridicat, angajată în activități fizice aerobe timp
de cel puțin 150 de minute pe săptămână. La nivel național, România a fost
singura excepție de la acest model general, deoarece rata cea mai ridicată
a fost înregistrată printre cele din grupa de quintile cu cele mai mici venituri,

144
urmată de cele din categoriile de venituri ale treilea și al cincilea. Cele mai
mari diferențe dintre cele mai mari și cele mai mici niveluri ale veniturilor au
fost înregistrate în Luxemburg, Regatul Unit și Slovenia, toate depășind 20
puncte procentuale.

3. Cheltuieli cu asistența medicală

Statisticile privind cheltuielile și finanțarea asistenței medicale sunt

utilizate pentru a evalua modul în care un sistem de asistență medicală
răspunde provocării accesului universal la asistență medicală de calitate,
prin măsurarea resurselor financiare din sectorul asistenței medicale și
alocarea acestor resurse între activitățile de asistență medicală (de
exemplu, asistența preventivă și curativă) sau grupurile de asistență
medicală)
Sistemele de sănătate sunt organizate și finanțate în moduri diferite
în statele membre ale UE, însă accesul universal la servicii medicale de
calitate, la un cost accesibil atât cetățenilor, cât și societății în general, este
considerat o necesitate de bază; în plus, aceasta este una dintre valorile și
principiile comune ale sistemelor de sănătate din UE.
Cheltuielile actuale în domeniul asistenței medicale au fost cele mai ridicate
în rândul statelor membre ale UE în Luxemburg, Suedia și Danemarca,
peste 5 000 EUR pe locuitor în 2016.Cele mai scăzute niveluri ale
cheltuielilor medii pe cap de locuitor au fost în Bulgaria (556 EUR) și
România (432 EUR). Ca atare, raportul dintre cele mai ridicate (Luxemburg)
și cele mai scăzute (România) niveluri ale cheltuielilor pe cap de locuitor a
fost de 13.0 (https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=Health_in_the_European_Union_%E2%80%93_facts_and_figures)

Tabelul 5. România. Evoluția numărului de paturi în spitale și de medici

raportat la 1000 locuitori
Indicatorul 200 200 201 201 201
5 2006 2007 8 2009 2010 1 2012 2013 4 2015 2016 7 2018
Nr. Paturi în
spitale/ 1000
locuitori 6.3 6.3 6.1 6.1 6.2 5.9 6.4 6.5 6.5 6.6 6.7 6.7 6.8 6.8
Nr. Medici/1000
locuitori 2.1 2.1 2.1 2.2 2.2 2.3 2.6 2.7 2.7 2.8 2.8 2.9 3.0 3.1

Cu 6,8 paturi/1000 de locuitori, România este devansată cu puțin de

Bulgaria (6,81) și de Austria, Lituania, Ungaria și Germania. Țara noastră
devansează însă țări mult mai potente financiar precum Franța (6,28),
Marea Britanie (2,75), Norvegia (3,85), Elveția (,467), dar și Spania, Grecia,
Italia sau Republica Cehă.

CONCLUZII

145
 În timp ce o mare parte din populația României se auto-evaluează ca
bucurându-se de o stare bună de sănătate, speranța de viață la naștere
rămâne cu aproape șase ani sub media UE și este una dintre cele mai
scăzute din UE. Au existat și unele tendințe nefavorabile, inclusiv creșterea
ratelor de mortalitate pentru cele mai frecvente cauze de deces (boli
cardiovasculare și cancer pulmonar, de sân și colorectal).
Consumul episodic excesiv de alcool în rândul bărbaților reprezintă o
problemă de sănătate publică gravă, acesta având cel mai ridicat nivel din
UE.numărul persoanelor care fumează zilnic este în concordanță cu media
UE, iar rata obezității în rândul adulților este cea mai mică din Europa.
Sistemul sanitar din România este caracterizat prin finanțare scăzută cu
cele mai scă zute cheltuieli pe cap de locuitor ca pondere din PIB în UE.

Bibliografie

1. Doboș Cristina (2008 ) Finanţarea sistemelor de sănătate în ţările

Uniunii Europene. România în context European, Revista Calitatea
Vieții, vol. 19, București.
2. Doboș Cristina (2006 )Dificultăţi de acces la serviciile publice de
sănătate în România, Revista Calitatea Vieții, vol. 17, București.
3. Vlădescu, C. et al. (2016), „Romania: Health System Review”,
Health Systems in Transition, Vol. 18(4), pp. 1–170, București
4. http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm
5. https://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-10-9-
15765618-0-mortalitan2012-2013.pdf
6. https://ec.europa.eu/eurostat
7. http://www.insse.ro/cms/files/Web_IDD_BD_ro/index.htm
8. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=Alcohol_consumption_statistics
9. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=Health-enhancing_physical_activity_statistics).
10. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=Health_in_the_European_Union_
%E2%80%93_facts_and_figures)
11. http://www.insse.ro/cms/files/IDDT2012/index_IDDT.htm
12. https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupDownloads.do

146
 DEȘEURILE ÎN ECONOMIA CIRCULARĂ. ASPECTE
COMPARATIVE ROMANIA – U.E.

Conf.univ.dr. OROIAN MARIA,

Universitatea Dimitrie Cantemir, Tîrgu-Mureș, Facultatea de
Geografie

Abstract: WASTE IN THE CIRCULAR ECONOMY. COMPARATIVE

ASPECTS ROMANIA - EU
This paper highlights the importance of waste recovery and recycling in a
circular economy, showing some comparative aspects between Romania and
European Union. A brief analyzes of the evolution of several key indicators related
to municipal waste and packaging waste is presented along with the necessaire
measures to be considered in order to achieve the targets impose by the European
Commission.

Keywords: circular economy, municipal waste, packaging waste, waste

recovery, waste recycling, waste management

Introducere

Economia circulară, într-o exprimare mai simplistă, acordă o

importanță deosebită reciclării deșeurilor, gândirii unor procese productive
care să ducă la utilizarea eficientă a resurselor, la creșterea productivității
acestora, managementul deșeurilor acoperind activitățile care produc
ambalaje ce ajung ulterior folosirii lor, deșeuri.
Având ca țintă zero deșeuri, economia circulară presupune o viziune
nouă, resursele folosite în procesul productiv având calitatea de a fi
biodegradabile sau cu potențial de reciclare maxim, impactul asupra
mediului fiind redus semnificativ.
Implementarea acestui concept în practică este susținută de Comisia
Europeană, care, în 2015, a adoptat o serie de măsuri ce urmăresc întregul
ciclu de viață a unui produs, acestea fiind ulterior adoptate și de statele
membre.
La nivel național, în România, în ianuarie 2018 a fost publicat în
Monitorul Oficial, Planul Național de Gestionare a Deșeurilor care conține și
Programul Național de Prevenire a Generării Deșeurilor. [1]

147
 La nivel european se pot constata diferențe foarte mari între statele
membre legat de gestionarea deșeurilor municipale solide, mai ales la
raportul între depozitare și reciclare, depozitarea continuând să predomine
și să constituie principalul mijloc de eliminare a deșeurilor în multe din
Statele Membre.
Atingerea obiectivelor prevăzute în Directiva cadru deșeuri
(transpusă în Legea nr. 211/2011) rămâne, mai departe, o provocare pentru
România [2]:
- ”minim 50%, pregătirea pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor
de hârtie, metal, plastic și sticlă (provenind din gospodării și
eventual din alte fluxuri de deșeuri similare deșeurilor menajere),
până în anul 2020;
- 70% pregătirea pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de
valorificare materială pentru deșeurile nepericuloase provenite
din activități de construcție și demolări, până în anul 2020
minimum”.
Pentru orizontul 2025, ținta este de 65% reciclare pentru deșeurile
provenite din ambalaje, iar pentru 2030, 70% (procentajul fiind mai mare la
cele de hârtie și carton, 75%-85%, și mai mic la cele de lemn, 25%-30%).
Pentru atingerea acestor ținte, toți cei angrenați în managementul deșeurilor
trebuie să vadă deșeurile nu ca o problemă ci ca o resursă, implementarea
unei economii circulare necesitând o abordare coerentă și holistică, care
ține cont de opțiunile de recuperare posibile din fiecare etapă a ciclului de
viață al unui produs [3]. Planul de acțiune al Uniunii Europene cu privire la
economia circulară examinează cinci categorii de deșeuri: deșeurile
municipale, deșeurile de ambalaje, deșeurile alimentare, deșeurile biologice
și materiile prime critice. În continuare ne vom referi mai pe larg la primele
două categorii.

Deșeurile municipale

Deșeurile municipale, generate în majoritatea lor de gospodării,

reprezintă aproximativ 10% din totalul deșeurilor generate în Europa,
măsurate după greutate. In 2017, la nivelul Uniunii Europene au fost
generate 486 kg/loc. deșeuri municipale, 46,3% din totalul acestora fiind
reciclate [4] (menționăm că obiectivul UE pentru anul 2020 este de 50%
pentru rata reciclării, România atingând doar 13% în anul 2016). În graficul
1 se poate observa comparativ anul 2005 și anul 2017, cu distribuția pe țări
a deșeurilor municipale generate (în kg/loc). Analizând cei doi ani putem
observa diferențe notabile între țările europene (România, cu 272 kg/loc,
față de 781 kg/loc în Danemarca), acestea reflectând diferențele care există
între modelele de consum și bunăstarea economică, dar și modul cum sunt
colectate deșeurile municipale.

148
 În ceea ce privește tratarea deșeurilor municipale vom lua în
considerare cele patru metode folosite în prezent, respectiv depozitarea,
incinerarea, reciclarea și compostarea.
În perioada 1995-2017, la nivelul Uniunii se poate observa o
diminuare a cantității de deșeuri depozitate cu 60% (de la 145 milioane tone
in 1995, la 88 milioane tone în 2017), una din cauze fiind implementarea
legislației europene, respectiv Directiva 62/1994 cu privire la ambalare și
deșeurile rezultate din ambalare. Cu toate acestea, în România depozitarea
deșeurilor municipale la rampele de gunoi se ridica la 69% în 2016, față de
24% media europeană în același an [7], fiind codașii Europei la acest
capitol, din păcate.

Graficul 1
Deșeurile municipale generate în 2005 și 2017

kg/locuitor

Până în 2001, statele membre trebuiau să recupereze minimum 50%

din ambalajele puse pe piață, iar până în 2008, 60%. Pe de altă parte, în
Directiva 31/1999 cu privire la depozitarea deșeurilor, statele membre erau

149
obligate să reducă cantitatea de deșeuri municipale biodegradabile
depozitate de la 75% in 2006 la 35% în 2016. Ca urmare, a crescut
cantitatea de deșeuri reciclate (materiale reciclate și compostate) de la 17 %
(39 milioane tone) în 1995 la 46% (116 milioane tone) în 2017 (a se vedea
graficul 2). Adoptarea de către Comisia Europeană a Pachetului economiei
circulare, cu revizuirea propunerilor legislative anterioare asupra deșeurilor
a ridicat țintele cu privire la reciclare și mai sus. Incinerarea deșeurilor a
avut, de asemenea, o creștere constantă în această perioadă, de la 67
kg/loc. în 1995, la 137 kg/loc. în 2017.

Graficul 2

Tratarea deșeurilor municipale în perioada 1995-2017

Kg/locuitor

Ridicarea țintei reciclării și reutilizării deșeurilor municipale la 65%

până în 2030 va constitui o adevărată provocare pentru multe din țările din
estul Europei, Germania fiind singura care a reușit să atingă această țintă
încă din 2012. În graficul 3 putem observa situația tratării deșeurilor
municipale la nivelul UE [8].

150
Graficul 3

Tratarea deșeurilor municipale în Uniunea Europeană în 2012

Sursa:
http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/581913/EPRS_
STU%282017%29581913_EN.pdf, p. 37

Deșeurile de ambalaje

În ceea ce privește deșeurile de ambalaje, datele certe cele mai

recente sunt pentru anul 2016, pentru 2017 fiind estimate de către Eurostat.
Astfel, în 2016, media deșeurilor provenite din ambalaje se ridica la 170

151
kg/locuitor (172,79 kg/locuitor în 2017) față de 156,35 kg/locuitor în 2012.
Față de medie, valorile au variat foarte mult între țări, cea mai mică valoare,
la nivelul anului 2016 fiind înregistrată în Croația, 55 kg/locuitor iar cea mai
mare în Germania, 221 kg/locuitor; în România s-au înregistrat 68,53
kg/locuitor) [5]. În perioada 2007-2016, hârtia și cartonul au predominat în
cadrul deșeurilor de ambalaje, urmate de plastic și sticlă. În graficul 4 avem
deșeurile de ambalaje, pe categorii de proveniență în 2016.

Graficul 4

Deșeurile de ambalaje, după materialul folosit

%

În ceea ce privește reciclarea și recuperarea acestora, la nivel

european rata reciclării a crescut de la 59,2% în 2007, la 67,2% în 2016, în
timp ce rata recuperării a crescut de la 72,5 % in 2007 la 80,3 % în 2016,
lucru îmbucurător. În România, rata reciclării deșeurilor din ambalaje a
crescut de la 30,6% la 60,4% în 2016, în timp ce rata recuperării a crescut
de la 36,6% în 2007 la 62,3% in 2016 [6], rezultate care, la prima vedere
sunt foarte bune, dar această evoluție va fi încetinită din cauza ultimelor
măsuri legislative adoptate în România, OG nr 74/2018, care a blocat
firmele private care operau pe piața reciclării deșeurilor de ambalaje, firme
care au asigurat apropierea de îndeplinirea țintelor impuse de UE.

Concluzii

152
 În România, putem aminti pe plan legislativ principalele acte
normative care vin să sprijine gestionarea deșeurilor și asigurarea
salubrizării localităților: Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2005 privind protecţia
mediului, Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, conform căreia
autorităţile locale trebuie să asigure colectarea separată deşeurilor de
hârtie, metal, plastic şi sticlă, Ordonanţa de urgenţă nr. 74/2018, având ca
scop uşurarea implementării legislaţiei europene privind economia circulară,
dar şi punerea în aplicare a angajamentelor luate în faţa Comisiei Europene.
Din păcate, transferarea întregii responsabilități pentru îndeplinirea
condiţiilor impuse de UE în seama primăriilor şi a asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară și excluderea firmelor private în gestionarea deșeurilor, nu a
însemnat decât blocarea pieței reciclării deșeurilor de ambalaje cel puțin
până la apariția unui ghid cu recomandări pentru punerea în aplicarea a
acestei ordonanțe, pe care Ministerul Mediului promite să-l publice în
curând.
Pe umerii primăriilor apasă acum o responsabilitate foarte mare: ele
vor trebui să asigure investițiile necesare pentru asigurarea colectării
separate a deșeurilor reziduale, reciclabile și actualizarea tarifelor/taxelor
precum și comunicarea acestora populației și agenților economici. Regulile
și sancțiunile care se impun sunt de asemenea importante să fie cunoscute
și aplicate, cadrul legal fiind doar primul pas necesar pentru a înscrie
România pe traiectoria corectă în ceea ce privește gestionarea deșeurilor și
implementarea economiei circulare.

Referințe bibliografice

1. Monitorul Oficial al României, 5 ianuarie 2018, Partea I, nr. 11 bis,

Hotărâre privind aprobarea Planului național de gestionare a
deșeurilor
2. http://www.mmediu.ro/articol/inchiderea-buclei-ciclului-de-viata-al-
produsului-prin-reciclare-si-reutilizare-cu-beneficii-atat-pentru-mediu-
cat-si-pentru-economie/2467
3. http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/581913/
EPRS_STU%282017%29581913_EN.pdf, accesat la 25 octombrie
2019
4. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Municipal_waste_statistics, accesat la 28
octombrie 2019
5. https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?
title=Packaging_waste_statistics, accesat la 29 octombrie 2019
6. https://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do,
accesat la 29 octombrie 2019

153
7. https://ec.europa.eu/romania/sites/romania/files/docs/env-18-009-
factsheet_waste_romania_ro3-web.pdf, accesat la 29 octombrie
2019
8. http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/581913/
EPRS_STU%282017%29581913_EN.pdf, accesat la 28 octombrie
2019

154
 EVALUAREA ELEMENTELOR GEOLOGICE ŞI
GEOMORFOLOGICE ALE GLĂMEIA - IMPLICAŢII ÎN
PROTECŢIE, EDUCAŢIE ŞI TURISM

Lect.univ.dr. RADU NEGRU,

Studentă ROBERT KAROLY HAJNAL,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu Mureş, Facultatea de Geografie

Abstract: EVALUATION OF GEOLOGICAL AND GEOMORPHOLOGICAL

ELEMENTS - IMPLICATIONS IN GEOCONSERVATION OF GLĂMEIA ABRUPT
The assessment of the geological and geomorphological elements has
been used to argument the protection of Glămeia Scarp. Scarp protection can be
obtained by declaring this area, through a decision of the Local Councils of
Boşorod, as natural protected areas of local interest (Article 8 of the Emergency
Ordinance 57/2007). In this way Glameia Scarp will be incorporated into the local
politicy of sustainable development where scientific, educational and tourism
activities can be undertaken.

Keywords: Glămeia, Scarp, geological, geomorphological elements,

protection, education, tourism.

Introducere

Evaluarea elementelor geologice şi geomorfologice ale Abruptului

Glămeia a avut ca obiectiv principal, evidenţierea necestăţii de protejare şi a
posibilităţii de utilizare a acestora în activităţi ştiinţifice, educaţionale şi
turistice. Sharples (2002) a definit “geoconservarea” ca reprezentând
conservarea elementelor, proceselor geologice şi geomorfologice. Planurile
si strategiile de dezvoltare locală trebuie să integreze aspectele legate de
geoconservare întrucât există riscul de a pierde ireversibil aceste elemente.
Abruptul Glămeia este situat în partea de vest a Depresiunii Haţeg-Strei
(Fig.1), la nord de localitatea Boşorod.

Metodologie

Evaluarea elementelor geologice şi geomorfologice din cadrul

Abruptului Glămeia a însemnat identificarea, descrierea si inventarierea sub
formă de tabel a acestora (Tabel 1). Utilitatea evaluări este legată de
facilitarea înţelegerii de către comunitatea locală, turişti, factorii decizionali,
a valorii acestor elemente şi a necesităţii protecţiei acestora.

155
 Fig.1 Localizarea Abruptului Glămeia (stea albă) în cadrul Depresiunii
Haţeg-Strei (Google Earth)

Tabel 1 Inventarierea principalelor elementelor geologice şi geomorfologice

(modificat după Serrano și Ruiz-Flaño, 2009)

Tipuri Elemente geologice şi Surse de informație

geomorfologice
Structuri geologice Harta geologică,
Geologia Litologia scara1:200000
Fosile Lucrările anterioare asupra
Vârsta roci geologiei regiunii
Muncă de teren
Morfostructuri Harta topografică, scara
Forme de eroziune 1:25000
Geomorfologia Forme de acumulare Imagini satelitare
Procese geomorfologice Lucrările anterioare privind
( active, inactive) geomorfologia regiunii
Muncă de teren

Rezultate

literaturii de specialitate şi activitatea desfăşurată pe teren a permis

identificarea principalelor elemente şi proceselor geologice, geomorfologice
ale Abruptului Glămeia (Tabel 2).

Tabel 2 Inventarierea principalelor elementelor geologice şi geomorfologice

ale Abruptului Glămeia

156
 Abruptul Glămeia

Tipuri Elemente şi procese geologice, geomorfologice

Structuri geologice Structura monoclinală

Litologia Conglomerate, gresii,
Geologia argile nisipoase
Fosile Rhodolite, moluște
Vârsta Badenian, Cuaternar
Morfostructuri Cuestă
Forme de eroziune Abrupturi, doline, uvale
Forme de acumulare Glacisuri de acumulare,
corpuri de alunecare
Geomorfologia Forme antropice Grota “Baia Glămeii”
Procese actuale Meteorizaţie, rostogoliri şi
prăbuşiri, alunecări
Structura geologică este reprezentată de monoclinul înclinat spre
nord al depozitelor sedimentare Miocene.
Litologia Abruptului Glămeia este constituită din gresii,
conglomerate şi argile nisipoase (Fig. 2) acumulate într-un mediu de tip
marin, în Badenian (Gheorghiu et al., 1962).

Fig. 2 Schiţă geologică simplificată a arealului analizat arătând locaţia

Abruptului Glămeia (stea albă). Abrevieri: Pq – roci metamorfice (Seria
Sebeş-Lotru); Bd – Badenian; Q – Cuaternar (redesenat după Codarcea et
al., 1968).

157
 Fosilele identificate sunt reprezentate de lamelibranhiate (Fig. 4) şi
rhodolite (Fig. 3).

Fig. 3 Rhodolite situaţe în partea superioară a succesiunii sedimentare a

Abruptului Glămeia

Fig. 4 Conglomerat cu fragmente de lamelibranhiate

Abruptul Glămeia constituie din punct de vedere morfostructural

fruntea cuestei Dealului Surâla (437,7 m) (Topographic Map L-34-083-C-c)

158
(Fig. 5). Această cuestă a fost determinată de adâncirea văilor subsecvente
Bobaia şi Ocoliş (Fig. 6).

Fig.5 Elementele cuestei din Dealul Surîla ( harta topografică L-34-083-C-c)

Fig. 6 Secţiunea principală a Abruptului Glămeia

Procesele geomorfologie dominante sunt reprezentate de prăbuşiri,

rostogoliri (Fig. 7) şi alunecări de teren de tip “slide” (Fig. 8), produsele
acestora alcătuind un glacis de acumulare (figurile 7 şi 8).

159
 Fig. 7 Glacisul de acumulare de la baza Abruptului Glămeia

Fig. 8 Alunecări de tip “slide” şi glacis de acumulare.

Eroziunea diferenţiată a determinat formarea de poliţe şi surplombe

structurale (Fig. 7). Cimentul calcaros al gresiilor şi conglomeratelor a
favorizat meteorizaţia chimică şi dezvoltarea în sectorul interfluvial, a
dolinelor (Fig.9).

160
 Fig. 9 Înşiruire de doline în sectorul interfluvial al Dealului Surîla

Relieful antropic este reprezentat de grota „Baia Glămeii” formată prin

extragerea pietrei de construcție de către localnicii din Boşorod (Fig.10).

Fig. 10 Grota „Baia Glămeii”

161
 Concluzii

Structura monoclinală şi adâncirea văilor Bobaia şi Ocoliş în gresiile

și conglomeratele Badeniene au fost principalii factori care au determinat
formarea abruptului de cuestă.
Elementele geologice şi geomorfologice ale Abruptului Glămeia, prin
atributele ştiinţifice, educaţionale şi estetice, necesită o formă de protecţie în
scopul prevenirii deteriorării acestor elemente. Elementele geologice şi
geomorfologice ale abruptului, pe lângă valenţele estetice, constituie o
sursă pentru piatra de construcţie necesară locuitorilor din Boşorod, cât şi o
bază de date pentru descifrarea proceselor sedimentare şi a mediilor
depoziţionale.
Printr-o hotărâre a Consiliului Local al Comunei Boşorod, Abruptul Glămeia
poate fi declarat Arie Naturală Protejată de interes local (Articolul 8 din
Ordonanţa de Urgenţă 57/2007, asupra arealelor de interes local sau
judeţean, conservării habitatelor naturale, florei şi faunei sălbatice).
Propunerea de stabilire a regimului de arie protejată se bazează pe o
documentaţie ştiinţifică care va fi înaintată la Consiliul Local al Comunei
Boşorod pentru analizarea şi deciderea asupra declarării ariei protejate.
Stabilirea ariilor naturale protejate va lua în considerare interesul
comunităţii locale, încurajând păstrarea cunoştinţelor şi practicilor locale în
exploatarea acestor resurse pentru beneficiul comunităţii locale (Articolul 10
din Ordonanţa de Urgenţă 57/2007, asupra regimului ariilor naturale
protejate, conservării habitatelor naturale, florei şi faunei sălbatice). Aceasta
este modalitatea prin care peisajul atractiv şi elementele abiotice ale
Abruptului Glămeia pot fi integrate în Strategia de Dezvoltare a Comunei
Boşorod ca reflectare a politicii locale de dezvoltare durabilă.
Alături de activităţile ştiinţifice şi educaţionale, Abruptul Glămeia
poate constitui împreună cu celelalte obiective turistice din cadrul Comunei
Boşorod (Cetatea Piatra Rosie, Vârful Ţâfla, Sistemul Carstic Ponorici-
Pestera Cioclovina cu Apă, Peştera Cioclovina Uscată, Sistemul de Ziduri
de la Cioclovina, Drumul roman, Castrul din Platforma Luncani şi altele)(
http://www.comunabosorod.ro) o resursă pentru activităţi turistice, acestea
putând contribui la susţinerea dezvoltării economice a comunităţii locale. În
acest sens este necesară realizarea de trasee turistice, panouri şi website-
uri cu informaţii despre elementele şi procesele vizualizate, în scopul
înţelegerii şi valorizării acestora.

Bibliografie

1. Codarcea, M., Savu, H., Pavelescu, M., Stancu, J. & Lupu, D.

(1968), Geological map of Romania, scale 1:200.000, sheet 26-Oraştie,
Institute of Geology, Bucharest.
2. Dragoş, V., Nedelcu, I. (1956), Cercetări geologice în bazinul
Orăştie, D. S. Inst. Geol. Rom., XLIV, Bucureşti.

162
3. Gheorghiu, C., Calotă,C., Zberea, A., Visarion, V. (1962), Date noi
asupra structurii bazinului inferior al Streiului, An. Inst. Geol. Rom., XXXII,
Bucureşti.
4. Mutihac, V., Mutihac, G. (2010), Geologia României în contextul
structural central-est-european, Edit. Didactică şi Pedagogică, R. A.,
Bucureşti.
5. Negru, R., Vodă, M. (2005), Tourism Resources Assesment for
Sustainable Development, Cluj-Napoca: Editura Risoprint, ISBN: 973-751-
059-3 (212 p.).
6. Serrano E, Ruiz-Flaño P. (2009), Geomorphosites and Geodiversity.
In: Reynard E et al (eds) Geomorphosites. VerlagPfeil, Munich.
7. Sharples, C. (2002), Concepts and Principles of Geoconservation.
PDF Document,Tasmanian Parks & Wildlife Service website.
8. O.U.G. nr. 57/2007.
9. http://www.comunabosorod.ro.

163
SECȚIUNEA MEDICINĂ DENTARĂ

164
 MODERN TEACHING METHODS FOR DENTAL
STUDENTS

Lector univ.dr. Ramona Feier,

Universitatea "Dimitrie Cantemir" Tîrgu Mureș,Facultatea de Medicină
Dentară

Lector univ.dr. Sorana Bucur,

Universitatea "Dimitrie Cantemir" Tîrgu Mureș,Facultatea de Medicină
Dentară

Conf.univ.dr. Ramona Flavia Ratiu,

Universitatea "Dimitrie Cantemir" Tîrgu Mureș,Facultatea de Medicină
Dentară

Student Dragos Sulea,

UMFST- Faculty of Medicine, Tg Mures,

Conf.univ.dr. Cristina Dascalu,

Universitatea "Grigore T. Popa", Facultatea de Medecină, Iasi

Abstract:
The contemporary strategy of modern education is to focus on the student's
learning activity, experimental and practical training. Today, we should talk about
the use of interactive methods of training, which encourage interest in the
profession; promote the efficient acquisition of training material; form patterns of
conduct; provide high motivation, strength, knowledge, team spirit and freedom of
expression; and most importantly, contribute to the complex competences of future
specialists. We analyze some of the modern teaching methods that  have the
potential to form competences of future professionals in dentistry and also we focus
on the Anatomage interactive educational platform in terms of evaluating student's
responses to questionnaires  regarding the effectiveness of this instrument as
educational tool.

Key words: educational tool, Anatomage, dental students

Introduction

“Education is a learning process which deals with unknown

outcomes, with circumstances which require a complex synthesis of

165
knowledge, skills and experience to solve problem” [1]. The process of
education is guided by the educational theory [2].
In the recent years, the use of assessment or adjunct tools as a part
of teaching has become more wide spread across medical and dental
schools. The present curriculum has changed from teacher-centred
approaches to more student learner approaches. Lectures, discussions,
computer assisted learning, audiovisual source, video based learning,
demonstration and role play are different teaching methods employed in
educational institutions. Of which, computer assisted learning is a major
contributor in dental education.
The commonly used pedagogy techniques include:problem based
learning, lecture tutorials,peer review,process oriented guide inquiry
learning,peer led team learning,computer assisted learning, role play and
evidence based dentistry.
Problem based learning (PBL) tutorials help students to integrate
preclinical and clinical knowledge and skills in clinical dentistry.Lecture
tutorials are the most widely used method of teaching in all levels of
education [3]. Bligh has reported that lectures are effective but not more
effective than other methods of teaching. Similarly lectures are the principal
mode of instruction in dental education [4].Peer review is a traditional method
where one student reviews and comments on the work of his/her peers [5].
Cowen and David have reported that peer review was a valuable substitute
to conventional lectures [6]. In 2003 ADEA (American dental education
association) advised extensive use of peer review in the undergraduate
curriculum. Process Oriented Guide Inquiry Learning (POGIL)-represents a
process oriented guided inquiry learning classroom or lab consists of
students working in small groups on specially designed inquiry materials. In
POGIL, the instructor serves as a facilitator to assist groups in the learning
process and does not answer questions that students should be able to
answer on their own [7]. POGIL has not been researched in dentistry,
however, POGIL based curriculum is currently being used in medical
science subjects [8].Peer Led Team Learning- engages six to eight students
in learning any of the undergraduate disciples guided by a peer leader. Peer
leads are drawn from pool of students who have done well in the course
previously. Students obtain an experience of leadership and ultimately gain
confidence in this method. In medicine, PLTL has been compared to recent
pedagogy like process oriented guided inquiry learning (POGIL) and
problem based learning (PBL) reported to be more associated with
traditional instructions [9]. PLTL emphasises the social aspects of learning
developed by Vygotsky [10] in which the peers are often better catalysis for
learning the superiors.Computer Assisted Learning (CAL)-The introduction
of computers as an educational tool in dentistry and the provision of CAL is
having an impact not only on how dentists are trained but also on the skills
they will need to acquire in the future to keep pace with the new technology.
The program in the computer guides the student through an interactive
document that integrates text, 2D as well as 3D images, video, sound,

166
animation and individual interactions some of them are built on the principle
of the problem based learning (PBL). Role Play-Although educational theory
provides a sound rationale for using this form of simulation, there is little
published evidence for its effectiveness. Prior experiences of students
involved in role play may influence the way in which they engage in this
method [11]. Role play is widely used as an educational method for learning
about communication in medical education and that it provided opportunities
for observation, rehearsal and discussion, realistic roles and alignment of
roles with other aspect of the curriculum. Evidence Based Dentistry- uses
current scientific evidence to guide decision-making in dentistry. It is an
approach to oral health that requires the application and examination of
relevant scientific data related to the patient's oral and medical health. It
forms an important asset to make the dental care professional, and to
practice modern dentistry and to educate the dental care professional.
However, if it is properly implemented, the method and medium of
instruction can greatly influence the quality of learning by the
students [12, 13, 14]. Video demonstration enhances the learning from a lecture
and is considered to be one of the most standardised modes of instruction.
This study thus suggests that CAL is a valid teaching methodology that can
be incorporated into dental curricula.
As one of the leaders in medical virtualization technology,
Anatomage enables an ecosystem of 3D anatomy hardware and software,
allowing users to visualize anatomy at the highest level of accuracy.
Established in both education and healthcare industries, Anatomage is
transforming standard anatomy learning, medical diagnosis and treatment
planning through its highly innovative products.
Based on these objective and subjective data, merging CAL and
traditional laboratory teaching may best enhance student learning needs.

Materials and Methods

A self-developed questionnaire was prepared to determine students’

preferences for teaching strategies used in lectures and clinics. The
questionnaire was developed based on the knowledge collected by the
researchers from literature review. It was written in Romanian, with the
cover page presenting the consent form and an explanation about the
purpose of the study, and was applied after participating to power point
lectures, interactive sessions and practical activities using Anatomage
platform.
The questionnaire consisted of two sections. The first section included the
following demographic data: gender, student level, and university. The
second section was about lectures ( method of lecturing, having an
interactive session, and having handouts and clinical demonstration).
The questions were answered using a YES or NO type of answer.
The questionnaire was distributed to a number of 70 male and
female dental students, from the first, second and third year enrolled in the

167
Faculty of Dentistry of Dimitrie Cantemir University of Targu Mures,
Romania, in October 2019.
Data were analyzed using Statistical Package for Social Sciences
(SPSS) version 20. Descriptive and crosstab analyses were used to
compare the students’ preferences for each school and between males and
females in general. The chi-square test was used to measure the
significance level.

Results

A number of 70 students participated in the study; There were 60 (85,7%)

males and 10 (14,3%) females, 45 of students under 25 of age, and 24 over
the age of 25.(Table 1,2).
IV
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid <= 25 ani 45 64.3 65.2 65.2
> 25 ani 24 34.3 34.8 100.0
Total 69 98.6 100.0
Missing System 1 1.4
Total 70 100.0

Table 1
Sex
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid F 10 14.3 14.3 14.3
M 60 85.7 85.7 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 2
In terms of year of study, the first year was the most representative, this due
to the fact that Anatomy is one important discipline in the first year of the
curricula, and so the interest showed in practical activity on the Anatomage
imaging system was important. 55,7% of the students were from the first
year, followed by 24,3% and 20% the third and second year of study.(Table
3)

168
 An studii
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid I 39 55.7 55.7 55.7
II 14 20.0 20.0 75.7
III 17 24.3 24.3 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 3
The questionnaire items concerned the „most comprehensible method” to
explain new data,(R5,Table 3), the most „detailed method „ used to explain
new data (R8, Table 4), the most „attention captivating method” (R11, Table
5), the method „stimulates the interest” (R14, Table 6), help me in
„ understanding better” the notions (R17, Table 7), help me „lerning faster”
the new notions (R20, Table 8) and the method help to „improve future
practical application” (R23, Table 9). For all the questions the referiment
was made to oral session in comparsion to power point presentation and
anatomage platform, and we obtained the highest scores for anatomage for
all the aspects concerning utility, ease of learning, detailes and
comprehensibility, with precentages over 71% in favour to anatomage.
R5
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid DA 58 82.9 82.9 82.9
NU 12 17.1 17.1 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 3
R8
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid DA 55 78.6 78.6 78.6
NU 15 21.4 21.4 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 4
R11
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid DA 60 85.7 85.7 85.7
NU 10 14.3 14.3 100.0
Total 70 100.0 100.0

169
Table 5
R14
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid DA 54 77.1 77.1 77.1
NU 16 22.9 22.9 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 6
R17
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid DA 63 90.0 90.0 90.0
NU 7 10.0 10.0 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 7
R20
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid 6 8.6 8.6 8.6
DA 57 81.4 81.4 90.0
NU 7 10.0 10.0 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 8
R23
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid 7 10.0 10.0 10.0
DA 55 78.6 78.6 88.6
NU 8 11.4 11.4 100.0
Total 70 100.0 100.0

Table 9

Discussion

As the learning preference of dental students has drastically

changed over the last several years as a result of the diversity of the
student’s cultures, experience, and personality, this study was conducted to
help educators improve the learning environment and increase the level of
student satisfaction.

170
 In this study, our interest was to learn the direction of students’
opinions rather than the intensity of their beliefs, which is best accomplished
with the yes or no type answers.
In the present study, the majority of the students agreed to have a
practical demonstration that was conducted after the lecture, which is in
agreement with the survey done by Parolia et al. [15]. An explanation for this
could be that students can correlate the procedure with the lecture, resulting
in a better application of the theoretical knowledge.

Conclusion

This pragmatic approach for analysing the studies and interpreting

the results revealed that there is evidence to show 2D and 3D computer
based teaching methods does have positive impact on the performance of
dental students. This study demonstrates the importance of practical activity
and practical approach in dentistry. It is hoped that different teaching
methods will be developed in the field of dentistry and the advantage of this
approach may include greater student faculty interactions, reinforcement of
the knowledge and self confidence. Blended learning with different teaching
methods into dental education appears to be an important development and
provided courses if appropriately designed they can be instrumental in
encouraging effective learning. They are added benefit of easy access
anytime and anywhere when compared to the traditional method of
teaching.

References

1. Playdon, M. 1997. “Promoting Health in Hospitals..” Australian

nursing journal (July 1993) 4(7): 18-19.
2. Kneller, G F. 1961. Education, Knowledge, and the Problem of
Existence. Harvard Educational Review.
3. Bligh, J. 2000. “Developing Research Capacity..” Medical education
34(1): 2-3.
4. Field, M J. 1995. Dental Education at the Crossroads: Challenges
and Change. Washington DC: Institute of Medicine, Committee on
the Future of Dental Education.
5. Ludwick, Ruth, Barbara C. Dieckman, Sherron Herdtner, Mary
Dugan, and Molly Roche. 1998. “Documenting the Scholarship of
Clinical Teaching Through Peer Review.” Nurse Educator 23(6): 17.
6. Cowen, D L., G L. Davis, and S E. Bird. 1976. “Peer Review in
Medical Education.” Academic medicine 51(2): 130.
7. Farrell, John J., Richard S. Moog, and James N. Spencer. 1999. “A
Guided-Inquiry General Chemistry Course.” Journal of Chemical
Education 76(4): 570.

171
8. Spraggs, Gerry, Louisa Peaver, Phil Jones, and Peter Ede. 2015.
“Re-Construction of Historic Drought in the Anglian Region (UK)
Over the Period 1798-2010 and the Implications for Water
Resources and Drought Management.” Journal of Hydrology 526:
231-52.
9. Prince, M and R Felder. 2007. “The Many Faces of Inductive
Teaching and Learning.” Journal of College Science Teaching.
10. Vygotsky, L S. 1978. Mind in Society: the Development of Higher
Mental Functions. Cambridge.
11. Nestel, Debra and Tanya Tierney. 2007. “Role-Play for Medical
Students Learning About Communication: Guidelines for Maximising
Benefits.” 7(1): 3
12. Brophy, Jere E. and Thomas L. Good. 1970. “Teachers‘
Communication of Differential Expectations for Children’s Classroom
Performance: Some Behavioral Data..” Journal of Educational
Psychology 61(5): 365-74
13. Trigwell, Keith, Elaine Martin, Joan Benjamin, and Michael Prosser
2010. “Scholarship of Teaching: a Model.” Higher Education
Research and Development 19(2): 155-68
14. Trigwell, Keith and Michael Prosser. 1996. “Congruence Between
Intention and Strategy in University Science Teachers' Approaches
to Teaching.” Higher Education 32(1): 77-87
15. A. Parolia, M. Mohan, M. Kundabala, and R. Shenoy, “Indian dental
students' preferences regarding lecture courses,” Journal of Dental
Education, vol. 76, no. 3, pp. 366–371, 2012

172
 DIFFERENCES BETWEEN URBAN AND RURAL
DENTISTRY IN OUR COUNTRY

Lect.univ.dr. Sorana-Maria Bucur,

Lect.univ.dr. Ramona Feier,
Conf.univ.dr. Ramona-Flavia Rațiu,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Medicină
Dentară,
Student Dorin Cocoș,
UMFST- Facultatea de Medicină, Tîrgu Mureș

                            

Abstract:
Children in the urban area are predisposed to dental conditions because of
their diet, rich in sweets, carbohydrates and processed food. On the opposite side,
rural children have a healthier diet, but suffer from the lack of dental practices. In
disadvantaged areas in the countryside, the lack of dental practitioners makes it
difficult for children to have access to a dentist, which has serious long-term
consequences on their oral health. Nevertheless, the distribution of dental medicine
practices is highly polarized in the Romanian counties. The Ministry of Health has
been mobilized to elaborate rules meant to give to all Romanian citizens` fair
access to health services, a fundamental right guaranteed by the Romanian
Constitution.

Key words: urban, rural, disadvantaged areas, law, human rights

Children in the urban area are predisposed to dental conditions,

experts say, because of their diet rich in sugar and carbohydrates. On the
opposite side, rural children have a healthier diet, but suffer from the lack of
dental practices[ 1 ].
Given to the fact that the prevalence of dental decays is somewhere
in one out of five children and in adolescence this number goes to one out of
seven, dental decays are practically the most common affection of children's
teeth, both for temporary dentition and for the permanent one[ 2 ].
The main factors that cause dental decays are vicious food habits.
The dentists should draw the attention of the parents which are very
permissive on a diet rich in sweets; they also may allow their children a diet
rich in carbohydrates and processed food[ 2 ].

173
 The genetic determinism of dental caries is very important, but
maintaining proper oral hygiene also plays a very important role in the
pathogenesis of caries.
Last but not least, lack of dentist attendance and faulty brushing
techniques are the causes of dental problems of the children [ 2 ].
The most dental disorders are present in urban children, while those
in the rural area have a healthier diet, but do not benefit from the presence
of dental practices.
From this point of view, being a child in the rural environment is a
disadvantage.
Those in the urban area are prone to a much more processed diet
than those in the rural areas and also to a much lower consumption of
calcium-rich foods; the consumption of foods high in calcium favors the
formation of strong tooth enamel.

The address 12973 / 8.12.2017 presents the situation of the

functional school medical practices in the whole country.
Thus, the Ministry of Health writes that "as far as the structure of the school
medicine network is concerned, from the data submitted by the county
public health directorates on 30.05.2017, there is at national number of
left [3 right :
 2,185 school medical practices, of which 19 in rural area;
 774 school doctors, of whom 6 doctors in rural areas;
 471 dental practices of which only one in the countryside;
 495 dentists in school units of which only one in rural areas;
 331 nurses in school dental practices of which only one in rural
areas;

According to a report of the Ministry of National Education, issued in

2016, entitled "Report on the state of pre-university education in Romania",
the most recent rural / urban schooling figures are from the school year
2013/2014, when the number of rural students was 1,491,415, and the
number of pupils in the urban area was 1,723,430.

174
 Most dentists used to work in 2016 in Bucharest and Timiș, Cluj and
Iași, eac h with over 1,000 active dentists. At the opposite pole there
are the counties of Ialomița, Giurgiu and Călărași, each with over 70 active
dentists [ 4 ] .
The Public Health Department of Iaşi has conducted and presented
on the occasion of the World Oral Health Day an analysis regarding the staff
providing oral health services.
In 2016, according to the data regarding the medical personnel and
the sanitary environment provided by the National Institute of Statistics, the
number of dentists was 16,442, 5.7% more than in the previous year.
Most dentists are women and work in dental practices in the cities.
The distribution of the sanitary workers by the residence area is
determined by the territorial distribution of the sanitary units.
The urban sanitary units had 14,426 dental practitioners in the year
2016 (87.7% of all doctors in the health care system)[ 4 ] .

In 2016, the average number of persons distributed to a dentist was

1,202, compared to 1,277 in 2015. In 2014, compared to the other countries
of the European Union, Romania was in the fourth place, after Slovakia,
Malta and Poland, according to the average number of persons distributed
to a dentist [ 4 ] .
Another statistical indicator that highlights the load of the healthcare
personnel is the number which corresponds to 10,000 inhabitants, which
has had a relatively constant evolution in the period 2015-2016. Thus, in
2016, on average, there were 10,000 inhabitants for eight dental doctors,
the same as it was in 2015[ 4 ] .
The Ministry of Health has been mobilized to implement the rules on
the operation of mobile dental practices so that all Romanian citizens have
fair access to health services, a fundamental right guaranteed by the
Romanian Constitution.

175
 For children with oncological diseases, dental treatment is vital. A
teeth infection which is not treated on time can cause septicemia and can
even lead to death[ 5 ] .
In disadvantaged areas in the countryside, the short number of
dental practitioners makes very difficult the access of the children to any
dental treatment, which has serious long-term consequences on the
children’s oral health and their life quality.
However, due to the fact that the Ministry of Health has not regulated
yet the operation of mobile medical cabinets in the past 11 years, it is not
possible to provide care where care is not provided otherwise (for children
suffering from cancer, hospitalized for long periods of time, unable to move
to the dentist's practice, the children from disadvantaged areas where there
is no dentist or the financial situation of the family does not allow the
payment of the dental services) [ 5 ] . The operation of mobile dental
surgeries is now incomplete and partially regulated by Law 95/2006, Title VI,
Article 135, paragraph e[ 5 ] .
Although the law has already stipulated the Ministry of Health's
obligation to develop the enforcement rules, this has not happened until
now. The consequence is that mobile dental clinics could not be created as
long as there are no rules to establish their functioning.
During this time, when the Ministry of Health does not elaborate the
implementing rules, there are social categories that do not enjoy the right
guaranteed by the Constitution to have access to health services.
The situation of access to dental services for children in rural areas and for
children with oncological diseases is critical [ 5 ] :
 51% of the children live under the poverty spectrum and 74% of the
poor children live in the village;
 75% of children aged 6 to 11 have dental decays in the temporary
dentition and 39% in the permanent one;
 80% of the Romanians have dental problems; only 30% of
theRomanians have all their natural teeth (European average: 41%);
For Romanian people, the reasons for the last visit to the dentist were [ 5 ]
:
 routine check-ups or cleaning treatments (27%),

176
  routine treatments (31%) and
 emergency treatments (40%);

The dentists do not want to move from the town to the countryside,
where there are no dental practices. Dental practices in the villages are a
rarity.
In Romania, there are counties without any state dental practice (in
2016 their number dropped to 30 throughout the country); besides the fact
that the parents could not support the children's dental treatment, the lack of
dental practices and the distance to get to the only dentist's practice in the
village (if there is one) is a real problem; for the children with oncological
diseases, the dental treatment is vital.
One solution is to create mobile dental practices to provide access to
dental services to people in rural areas where the transport is difficult
for financial or physical reasons (they could be handicapped
persons, incapable to walk).
For making this solution possible, is necessary to create a law with
implementing rules that will allow them to function.

Conclusions

It is necessary to stimulate young dentists to practice their profession

in rural areas.
The dental offices should be set up in all the schools in the country,
for a more efficient prophylaxis of the dental problems in children and
adolescents.
The Ministry of Health should establish laws in order to allow the
access of the disadvantaged categories to the medical and dental services.

REFERENCES

1. https://www.dentistryiq.com/articles/wdj/print/volume-5/issue-3/you-
and-your-practice/urban-vs-rural.html

2. https://www.mediafax.ro/social/stomatolog-copiii-din-mediul-urban-
predispusi-afectiunilor-lipsa-cabinetelor-problema-in-rural-17232014

3. https://evz.ro/romania-elevi-rural-cabinete-medicale.html

4. https://adevarul.ro/locale/iasi/cati-dentisti-grija-dintii-romanilor-
mediul-rural-slab-reprezentat-
1_5ad36a3cdf52022f75dc2e78/index.html

177
5. https://campaniamea.declic.ro/petitions/acces-echitabil-la-servicii-de-
medicina-dentara-pentru-copii-de-la-sate-si-copii-cu-cancer-1

178
KINETOPROFILAXIA DURERII LOMBARE JOASE LA
FEMEIA ÎNSĂRCINATĂ

Lector.dr. Papp Enikő Gabriela,

Lector dr. Bakó Alíz Tünde,
Sudentă Burian (Câmpian) Sorina Elena,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș

Abstract:
During the pregnancy period, if she has no interdictions, the doctor can
recommend the future mother several physical prophylactic activities. These must
be held by people trained in this field, who will offer to the woman an individualized
program as per her condition and stage of every month of pregnancy.
Hypothesis. Kinetoprophylactic activity executed on the pregnant woman’s
organism specific to the second and third trimesters of the pregnancy, has a
positive impact on the functional parameters by reducing the low back pain
threshold. Moreover, we emphasize the effect of the kinetic program which can
determine an improvement on the lives of the pregnant women participating at this
research.
The main purpose of this research was to establish a connection between
the kinetoprophylactic activity exercised on the pregnant women which are
confronting with the low back pain threshold and reducing the scale of the pain as a
consequence of these activities.
Material and method: this research took place between December 2018 –
June 2019 in Târgu Mureş, at the Rheum-Care Foundation, on a number of 50
pregnant women who were on the second and third trimesters of the pregnancy.
They were split in an experimental group, whom beneficiated of prenatal
gymnastics, and a control group, whom completed an online questionnaire.
Evaluation: the Wong-Baker scale of painful figures, the 6 minutes walking
test (adapted), applied as an initial assessment in the first week of the second
trimester of pregnancy, and a finalone, on the 35-37 weeks of pregnancy.
Results: We have used the Mann-Whitney test, a non-parametric for odd
data. At the initial assessment we obtained a value of p=0.41 (p>0, 05), which does
not denote a significant difference regarding the statistics between the normal
values of the pain for the first week between the experimental group and control
group.However, in the final evaluation the result was p=0.001 (p>0,05), which
proves that there is a significant difference from the statistical point of view between
the medium values of the pain for the weeks 35-37 between the experimental group
and the control group.In which regards the walking test, the initial assessment
showed a medium value of 128,9after the effort for the experimental group, and for
the control group the medium was of 128,4. In addition, there were no significant

179
statistical differences in this stage, but at the final evaluation we had a favorable
result for the experimental group, with a medium value of 2,5.
Conclusions: The study’s hypothesis was confirmed, the
kinetoprophylactic activity practiced on the women with a special physiological
condition, specific to the second and third trimesters of pregnancy has a positive
impact on the functional parameters by reducing the low back pain threshold. By
executing these kinetoprophylatic programs, we wanted to emphasize the
improvement of physical condition of the pregnant women by maintaining the
cardiac frequency and also the level of functional independence of the participants
included in the study.Throughout the whole kinetic program we assured the well-
being of the pregnant women, an optimal control of the breath and we managed to
obtain the relaxation for the woman who undergoes a special life period.

Keywords: kinetoprophylaxy, pregnancy, physical exercise

Introducere

Mișcarea a reprezentat şi reprezintă sănătate, o stare psihică cât şi

fizică mai bună, un tonus muscular ridicat dar şi o viaţă liniștită şi fericită.
Pe lângă beneficiile amintite mai sus, practicarea mișcării după o anumită
recomandare în funcție de starea fiecărui beneficiar, aduce cu ea şi
creșterea respectului față de sine dar şi eliminarea stresului într-o actuală
lume a vitezei.
Viaţa modernă din zilele noastre a adus cu ea o caracteristică
numită sedentarism, care atrage asupra organismului uman cît şi asupra
majorităţii funcţiilor sale un efect negativ. Menţinerea unei stări de sănătate
optime prin practicarea execiţiilor fizice este cunoscută din cele mai vechi
timpuri. Cu toţii ştim că atât organismul uman, psihicul şi starea de spirit
sunt într-o relaţie strânsă cu exerciţiul fizic pentru a putea avea o bună
funcţionalitate şi a se meţine în parametrii normali. Programele de exerciţii
cât şi scopul acestora sunt diferite în funcţie de vârsta, starea de sănătate,
patologiile asociate sau starea fiziologică a subiectului. [1]
Datorită legăturii strânse dintre boală şi kinetologie, face ca aceasta
din urmă să devină o specialitate medicală cu 3 componente distincte:
profilactică, terapeutică şi recuperatorie. [2]
Activitatea kinetoprofilactică din timpul gravidităţii are reale beneficii
atât timp cât recomandarea efectuării acestor exerciţii este primită de la
medicii specilişti în obstetrică şi ginecologie. Efectele sunt nenumărate dar
un rol important îl are asupra gravidei, care va învăţa să respire corect, să
se relaxeze iar mai apoi să participe activ la actul naşterii. [3]
O altă ipoteză spune ca boala se ţine la distanţă printr-o atitudine
corectă. Justificarea fiind una evidentă prin faptul că un exerciţiu fizic
sistematic, bine planificat în perioada gravidităţii, diminuează expunerea
instalării problemelor de statică corporală. [4]
Pe langă beneficiile expuse mai sus, kinetoprofilaxia ajută la
menţinerea unei stări de bine pe tot parcursul sarcinii atât prin schimburile

180
metabolice care sunt mult mai bine efectuate, dar şi prin optimizarea
schimburilor gazoase de la nivelul plămânilor.[5]
Durerea lombară este un simptom frecvent în sarcină şi se poate
menţine până la un an după naştere. Încercând să se afle cauza acestor
dureri s-a constatat o legătură între nivelul ridicat al relaxinei, accentuarea
laxităţii articulare şi creşterea greutăţii corporale cu scăderea mobilizării
articulare prin diminuarea activităţiilor fizice. [6]
Graviditatea aduce cu ea o creştere a necesarului de oxigen atât
pentru ţesuturile fetale cât şi datorită sporirii efortului muscular matern care
susţine creşterea ponderală, iar aceste lucruri fac ca inima să fie mult mai
solicitată. [7]
În primul trimestru de sarcină poate să apară o dereglare a
sistemului nervos vegetativ care îi poate aduce gravidei stări de greaţă,
vărsături sau lipsa poftei de mâncare. Tot la nivelul aparatului digestiv
datorită lipsei de mişcare a gravidei, tonusul musculaturii netede diminuă,
iar acest lucru va duce la constipaţie. Prevenirea constipaţiei se face prin
creşterea consumului de alimente bogate în fibre care contribuie totodată la
un tranzit intestinal mai bun. [8]
Sarcina este un interval al marilor schimbări funcţionale.
Dezalinierea corpului şi deposturările sunt caracteristicile schimbării
centrului de greutate. Pe parcursul jumătăţii a doua a trimestrului II şi în
special în al III-lea trimestru, copilul prinde proporţii şi o dată cu el creşte şi
cavitatea abdominală. Aceşti factori fac ca postura femeii să se schimbe, ea
începe să se încline spre posterior pentru a-şi menţine echilibrul. Cele 15
kilograme care suplimentează greutatea gravidei la nivelul mijlociu al
corpului exercită o presiune amplificată asupra musculaturii spatelui. [9]
Sarcina este considerată un fenomen fiziologic care aduce în viaţa
femeii însărcinate multiple transformări psihice, fizice şi morfo-funcţionale.
Datorită dezvoltării în greutate şi lungime a uterului, apar schimbări la nivelul
abdomenului. Acesta creşte treptat, schimbând centrul de greutate şi
deplasând corpul înainte şi în jos. Modificările posturale apărute, împreună
cu laxitatea ligamentară produc frecvent dureri la nivelul coloanei lombo-
sacrate. [10]
Una din trei femei din lume experimenteză durerea lombară joasă
indusă pe parcursul sarcinii, fiind în legătură strânsă cu numărul naşterilor
anterioare ale femeii. [11]
Într-un studiu publicat în anul 2012, James F. Clapp a arătat că
incidența durerii lombare joase la femeile care practicau exerciţii fizice a
scăzut cu 10% şi a crescut cu 40% la femeile care nu practicau nici o
activitate fizică. [12]
S-a demonstrat că exercițiul fizic practicat în perioada pre şi
postnatală are ca scop prevenirea unor afecțiuni cardiovasculare cum sunt
hipertensiunea arterială, varicele, anxietatea sau depresia. [13]
Colegiul American al Obstetricienilor şi Ginecologilor recomandă
femeilor însărcinate cu un parcurs normal, să efectueze 30 de minute de
exerciţii de intensitate moderată, cât mai multe zile pe săptămână. [14]

181
 Ipoteza

Activitatea kinetoprofilactică executată asupra organismului femeii

însărcinate, specifică trimestrului al II-lea şi al III-lea de sarcină, influențează
pozitiv parametrii funcționali, prin diminuarea pragului de durere lombară
joasă. Totodată, punem în evidență efectul programului kinetic care poate
determina îmbunătățirea calității vieții gravidelor participante la cercetare.

Scopul

Demonstrarea eficienței exercițiului fizic profilactic aplicat cu rolul de

a ameliora sau a menține scăzut pragul durerii lombare pe perioada
sarcinii. Prin exercitarea acestor programe kinetice ne dorim îmbunătățirea
condiției fizice a femeilor însărcinate şi totodată nivelul de independență
funcțională a persoanelor incluse în cercetare.

Obiectivele

Obiectivul general al studiului a fost de a stabili corelația dintre

activitatea kinetoprofilactică practicată asupra femeii însărcinate cu durere
lombară joasă şi diminuarea pragului dureros în urma acestor activități.
Cercetarea a cuprins şi câteva obiective secundare printre care:
starea de bine a femeii însărcinate pe toată perioada programului kinetic,
controlul respirației şi obținerea relaxării.

Locul şi perioada cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în cadrul Centrului de Recuperare şi

Reabilitare Rheum Care Târgu-Mureş, beneficiarele Școlii gravidelor şi
femei însărcinate de pe raza județului Mureş care au completat chestionarul
online. În perioada 07.12.2018-07.06.2019.
Pe perioada celor 6 luni, frecvența întâlnirilor a fost de 2 ori pe
săptămână.
Menţionăm, că conducerea fundației a fost informată despre
implementarea cercetării noastre şi a avizat favorabil derularea studiului.

Subiecții

Acest studiu s-a realizat, cu un număr de 50 de gravide aflate în al

II-lea şi al III-lea trimestru de sarcină, care au fost împărțite într-un grup
experiment, 25 şi un grup control, 25 de gravide.

182
 Subiecții, au fost informați despre scopul cercetării şi-au dat acordul
de participare.
În graficul nr. 1.1 prezintăm caracteristicile întregului grup, în ceea
ce privește vârsta subiecților.

Grafic. nr. 1.1 Distribuția subiecților în funcție de vârstă

Se observă că cel mai mare procentaj pe grupe de vârstă se referă
la gravidele cu vârste cuprinse între 26-30 de ani (52%), urmând apoi grupa
de vârstă între 31-35 de ani (32%), şi două grupe la egalitate reprezentând
intervalul 20-25 de ani (8%) şi 36-40 de ani (8%).
În graficul nr. 1.2 prezintăm caracteristicile întregului grup, în ceea
ce priveşte nivelul de studii al subiecţilor.

Stu
dii
me
dii
16 St
%
udi
i
su
per
ioa
re
84
%

Grafic. nr. 1.2 Distribuția subiecților în funcție de nivelul de studii

Majoritatea gravidelor (84%) au studii superioare, faţă de

cele cu studii medii (16%).
Î n graficul nr. 1.3 se prezintă caracteristicile întregului grup, în ceea
ce priveşte numărul de naşteri anterioare.

183
 Grafic nr. 1.3 Distribuţia subiecţilor în funţie de numărul de naşteri
anterioare
Cele mai multe gravide sunt primipare (52%), restul de 48% fiind
multipare.
În graficul nr. 1.4 prezintă caracteristicile întregului grup, în ceea ce
priveşte tipul locului de muncă.

În mers
În 4%
picioar
e
20%

În
aşezat
76%

Grafic nr. 1.4 Distribuția subiecților în funcție de tipul locului de

muncă

Se observă că 76% din gravide au locul de munca predominant în

aşezat, 20 % în picioare iar doar la 4% din gravide locul de muncă se
realizează predominant în mers.
În graficul nr. 1.5 prezintă caracteristicile întregului grup, în ceea ce
priveşte prezenţa problemelor la nivelul coloanei vertebrale.

184
 NU
24%

DA
76%

Grafic nr. 1.5 Distribuția subiecților în funcție de prezența problemelor

la nivelul coloanei vertebrale
Cele mai multe gravide 76%, prezintă probleme la nivelul coloanei
vertebrale, 19% nu prezintă nici o problemă.
În graficul nr. 1.6 prezintă caracteristicile întregului grup, în ceea ce
privește tipul patologiei prezente la nivelul coloanei vertebrale.

Altele
11% Cifoză
21%
Lordoz
ă
26%

Scolioz
ă
42%

Grafic nr. 1.6 Distribuția subiecţilor în funcție de patologia coloanei

vertebrale

Scolioza este prezentă la 42% din numărul gravidelor, urmată de

lordoza care afectează 26%, 21% prezintă cifoză iar 11% alte patologii.
În graficul nr. 1.7 prezintă caracteristicile întregului grup, în ceea ce
priveşte prezenţa durerii lombare.

185
 DA
100%

Grafic nr. 1.7 Distribuția subiecților în funcție de prezența durerii

lombare

Mijloace aplicate in studiu

Introducerea programului kinetic a gravidei a fost realizat printr-o

pregătire teoretică, fizică şi psihică.
Ansamblul de exerciţii fizice profilactice special create pentru femeile
însărcinate, le ajută pe acestea să îşi îmbunătăţească starea fizică şi
psihică şi să susţină mai bine sarcina. [3]
Prima etapă în realizarea unui program de kinetoprofilaxie secundară
este evaluarea medicală a femeii însărcinate. Acordul şi avizul favorabil de
la medicul specialist în obstetrică şi ginecologie ne oferă posibilitatea
înscrierii la programul kinetoprofilactic intitulat “Şcoala gravidelor”.
Participantele au luat parte la activităţiile Şcolii gravidelor de două ori pe
săptămână iar durata şedinţelor a fost de 90 minute/întâlnire.
După efectuarea anamnezei, a urmat prezentarea setului de reguli
predate în programul teoretic şi implementate pe tot parcursul activităţiilor
profilactice secundare:
-exerciţiile fizice profilactice se fac într-un ritm lent;
-exerciţiile fizice profilactice se fac în mod individualizat;
-dacă apare oboseala, se întrerupe efectuarea exercţiilor;
-numărul de repetări e individualizat în funcţie de starea psihică şi
fizică;
-fiecare mişcare se coordoneză cu respiraţia;
-nu se realizează contracţia muşchilor abdominali;
-orice problemă care apare în timpul activităţiilor kinetoprofilactice, se
anunţă specialistului;
-echipamentul folosit trebuie sa fie comod şi adaptat vârstei
gestaţionale.
Pregătirea fizică a fost concepută în urma colaborării cu medicii
specialişti în obstetrică şi ginecologie fiind alcătuite exerciţii fizice profilactice
special adaptate şi individualizate în funcţie de beneficiile pe care le au
asupra organismului gravidei, împărţite astfel:
-exerciţii fizice profilactice de pregătire a organismului pentru efort

186
 -exerciţii fizice profilactice pentru antrenarea poziţiilor corecte ale
corpului
-exerciţii fizice profilactice pentru prevenirea şi combaterea durerilor
dorso-lombare
-exerciţii fizice profilactice pentru tonifierea musculaturii abdominal,
pectorale, planşeului pelvi-perineal, musculaturii plantare
- exerciţii fizice profilactice pentru tonifierea şi relaxarea musculaturii
bazinului
- exerciţii fizice profilactice pentru îmbunătăţirea echilibrului
- exerciţii fizice profilactice de respiraţie: toracică, abdominală,
yoghină completă, scadată, combinată şi de expulzie.
Toate exerciţiile fizice profilactice alcătuite sunt strict individualizate în
funcţie de capacitatea de efort, cu un dozaj şi ritm la un nivel de efort redus
sau moderat.

Evaluarea

În studiul nostru am aplicat două evaluări, mai exact, una inițială şi una
finală. Testarea inițială și finală s-a făcut în două etape de vârstă
gestațională, la de 18–20 săptămâni și la 35-37 săptămâni.
Testele standardizate implementate de noi au fost:
- Scala Wong-Baker „a figurilor dureroase”,
- Testul de 6 minute de mers,adaptat.
Scala Wong-Baker „a figurilor dureroase”, a fost aplicată pentru urmărirea
subiectivă a pragului de durere. Această scală folosește șase feţe cu
expresii diferite pentru fiecare față. Fiecare față reprezintă o persoană
fericită pentru că nu are durere sau o persoană tristă pentru că simte mai
puțină durere sau mai intensă. Subiectul este rugată să aleagă faţa care
descrie cel mai bine durerea pe care o resimte. Această scală poate fi
folosită la toate categoriile de pacienți, începând de la copii peste trei ani,
până la persoane în vârstă. [15]
Parametrul capacitaţii de efort, a fost evaluată cu testul şase minute de
mers, adaptat nevoilor studiului nostru. În urma consultării, cu medicii
specialişti, testul a fost aplicat astfel;
- este un test simplu, cu o durată de 2 minute de mers pe loc, pe o
suprafaţă plată, într-un interval de 120 de secunde;
- a fost înregistrată frecvența cardiacă înainte de efort,( mersul pe loc,
120 de secunde) şi după efort, pe o perioadă de 10 secunde şi
multiplicat cu 6. [16]

Interpretarea rezultatelor

Din dorinţa de a oglindii mai clar rezultatele studiului nostru vom prezenta
analiza grafică şi statistică a valorilor obţinute în urma evaluărilor iniţiale şi
finale în graficile: 1.1, 1.2.

187
Grafic nr. 1.1 Prezentare grafică a valorilor obținute de grupul experiment și
grupul control la nivelul de durere din prima săptămână, evaluare iniţială

Valorile obținute de grupul experiment ne vorbesc de o medie de 5,

96, iar la grupul control am obținut o medie de 6,24 la nivelul de durere din
prima săptămână.
S-a folosit testul Mann-Whitney, test non-parametric, pentru date
nepereche. Am obținut o valoare p=0.41 (p>0, 05), ceea ce nu constituie o
diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic între mediile nivelului de
durere din prima săptămână între grupul experiment și grupul control.

Grafic nr. 1.2 Prezentare grafică a valorilor obținute de grupul experiment și

grupul control la nivelul de durere în săptămânile 35-37, evaluare finală

Valorile obținute de grupul experiment ne vorbesc de o medie de 3,

32, iar la grupul control am obținut o medie de 5,12 la nivelul de durere din
săptămănile 35-37.
S-a folosit testul Mann-Whitney, test non-parametric, pentru
date nepereche. Am obținut o valoare p=0.001 (p>0,05), ceea ce ne
arată că există o diferenţă semnificativă din punct de vedere statistic,
între mediile nivelului de durere din săptămânile 35-37 între grupul
experiment și grupul control.

188
 În ceea ce priveşte testul de efort, am obținut o medie a valorilor
frecvenţei cardiace obţinute de grupul experiment în săptămânile 35-37
înainte de efort fiind de 79,68 , respective 128,4 după efort. Media valorilor
frecvenţei cardiace obţinute de grupul control în săptămânile 35-37 înainte
de efort a fost de 81,12 , respectiv 130,9 după efort.
Aşadar, media rezultatelor obţinute ne demonstrează că există
diferenţă semnificativă între medianele scorurilor celor două loturi la
testarea finală din săptămânile de 35-37 , iar rezultatele lotului experiment
ne confirmă ipoteza studiului nostru.

Concluzii

Sarcina este considerată o stare fiziologică normală care aduce cu

ea o serie de schimbări în întregul organism. Pe lângă marea minune care îi
va guverna corpul timp de 40 de săptămâni, femeia va trăi nişte schimbări
care pot aduce unele dezechilibre. Menţinerea unei stări de bine, păstrarea
unui psihic sănătos şi îmbunătăţirea stării fizice în perioada gravidităţii este
esenţială.
Dacă parcursul sarcinii este lipsit de interdicții, medicul specialist îi
poate recomanda viitoarei mame activități fizice profilactice. Acestea trebuie
realizate de oamenii pregătiți în domeniu, care îi oferă femeii un program
individualizat în funcție de starea ei şi de stadiul fiecărei luni a gravidității.
Gravidele care au luat parte la cursuri de pregătire prenatală ce includ
exerciţii kinetoprofilactice executate asupra organismului femeii însărcinate,
metode de relaxare și de respirație au reușit să-și menţină sau să-şi
amelioreze intensitatea durerii lombare pe perioada sarcinii.
Ipoteza studiului a fost confirmată, activitatea kinetoprofilactică
executată asupra femeilor aflate într-o perioadă fiziologică specială ,
specifică trimestrului al II-lea şi al III-lea de sarcină, influențează pozitiv
parametrii funcționali prin diminuarea pragului de durere lombară joasă. Prin
exercitarea acestor programe kinetice ne-am dorit să evidențiem
îmbunătățirea condiției fizice a femeilor însărcinate prin menținerea
frecvenței cardiace şi totodată nivelul de independență funcțională a
persoanelor incluse în cercetare.
Pe tot parcursul programului kinetic s-a indus o starea de bine a femeii
însărcinate, un control al respirației optim şi s-a obținut relaxarea necesară
femeii care trece printr-o perioadă a vieţii deosebită.
Așadar, o stare de bine a mamei, cu o activitate fizică regulată si
relaxare periodică, îi va oferii micuței minuni un început bun, în această
lume mult prea mare.

Biblografie

1. Sbenghe T., Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare,

Editura Medicală, Bucureşti, 1987

189
2. Sbenghe T. , Kinesiologie-Ştiinţa mişcării, Editura medicală,
Bucureşti 2008
3. Papp E.,G. , Aplicarea kinetoprofilaxiei la femeia însărcinată, Editura
Universităţii „ Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi 2018
4. Coldea T., Toma C., Energetica sarcinii-exerciţii de kinetoterapie în
timpul sarcinii, Editura Kullusys 2016, Bucureşti
5. Weiss Robin E., LCCE, Pregnancy Fitness and Exercise Getting
and Staying Healthy for Baby, 2009,
http://pregnancy.about.com/od/stayinghealthy/a/pregfitness.htm,
accesat 09.2019.
6. Laszlo I., Viorela C. , Recuperarea gravidelor şi lăuzelor cu
patologie locomotorie, Editura Argonaut, 2014, Cluj-Napoca
7. Dumitru Moţet, Naşterea fără durere, Editura SemnE, Iaşi. 2013
8. Ciobanu D. , Aspecte ale kinetoterapiei în obstetric-ginecologie,
Editura Universităţii din Oradea, 2002
9. Dr. Spock, Ghidul viitoarei mame, Editura ALL, Bucureşti , 2013
10. Balint N. T., Kinetoprofilaxie, Editura Alma Mater, Bacău, 2010
11. Bjelland EK. , Eskild A, Johansen R, Eberhard-Gran M Pelvic girdle
pain in pregnancy: the impact of parity, 2010,
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20510180, accesat 09.2019.
12. James F. Clapp, III, M.D, Catherine C., M.S., Exercising Through
Your Pregnancy, Addicus Books Omaha, Nebraska, 2012
13. Bogdan A.H., Kinetoterapia gravidei şi lăuzei, la sala de fitness şi
domiciliu, Editura PIM, Iaşi, 2008
14. Heidi Murkoff, La ce să te aştepţi când eşti însărcinată, trad, din
limba engleză de Ianina M., Lifestyle Publishing, Bucureşti, 2018
15. Ostin, C., Mungiu, M., J., Managementul durerii,ghid practic,
Editura “Gr.T. Popa“ Iaşi, 2009, pp 12-14
16. Ardelean L.,D., Lunceanu, I., Niţu, M., Popescu, R., Didilescu, C.,
Testul de șase minute
Revista Medicalå Românå – Volumul LIX, Nr. 4, 2012, pp 210-214

190
 ASPECTE ALE PREDĂRII ȘTIINȚELOR BIOLOGICE
LA FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ,
UNIVERSITATEA DIMITRIE CANTEMIR, TÎRGU
MUREȘ

Lector univ.dr. Petru-Vasile Istrate ,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu Mureș,
Facultatea de Medicină Dentară

Abstract: The paper presents the particularities of teaching three biological

subjects: Cellular and molecular biology, Histology and cytology, as well as Medical
genetics at the Faculty of Dental Medicine of Dimitrie Cantemir University, years I
and II, foreign students. The paper emphasises the importance of inserting
multimedia means in the oral presentation on knowledge during lectures, as well as
microscope observation, learning by discovery, didactic experiments during
practical work. The laboratory’s equipment, consisting of various types of optical
microscopes, is presented, as well as sets of slides containing general and oral
histology samples.

Keywords: biological sciences, cell biology, histology, medical genetics,

teaching-learning

INTRODUCERE

Ne referim la particularitățile pe care le implică predarea disciplinelor

biologice: Biologie Celulară și Moleculară, Histologie și Citologie, respectiv
Genetică Medicală, ore de curs și ore de lucrări practice la studenții anilor I
și II din cadrul Facultății de Medicină Dentară a Universității Dimitrie
Cantemir din Tîrgu Mureș. Din cele trei module de predare, două se întind
pe parcursul unui semestru, iar unul, Histologia și Citologia, pe parcursul
unui an universitar. S-au folosit mijloace multimedia în cadrul orelor de curs,
pentru a susține vizual și auditiv teoria. Metoda de predare mai uzitată a
fost prelegerea, iar în orele de laborator, achiziția de cunoștințe s-a realizat
mai ales prin observația microscopică a preparatelor histologice din colecția
laboratorului și vizualizarea unor lame virtuale conținând imagini ale
preparatelor. Evaluarea studenților s-a realizat la finalul parcurgerii materiei
prin examen scris teoretic bazat pe teste grilă specifice fiecărui modul și
examen practic constând în vizualizarea la microscop unor preparate

191
microscopice constând din secțiuni histologice, urmată de identificarea și
comentarea acestora

1. Aspecte ale predării modulului Biologie Celulară și Moleculară

Predarea științelor biologice la Universitatea Dimitrie Cantemir a

constituit o provocare având în vedere că este o facultate nou creată în
cadrul universității, începând cu anul universitar 2017-2018.
În primul an, un număr de 24 de studenți au început cursurile.
Majoritatea acestor studenți au venit din Italia, 22, doar două fete sunt
originare din România.
Predarea s-a realizat în limba română, folosind o persoană pe post
de translator pentru înțelegere. Acești studenți au urmat în paralel pe
parcursul primului an cursuri intensive pentru învățarea limbii române. O
primă provocare a constituit-o elaborarea programelor disciplinelor atât
pentru orele de curs cât și pentru cele de lucrări practice, care au fost
armonizate după lecturarea programelor unor universități cu tradiție din
România. Dificultăți majore nu au fost, majoritatea capitolelor, temelor de
studiu sunt general valabile la toate instituțiile de învățământ.
Astfel, pentru disciplina Biologie Celulară și Moleculară, predarea se
desfășoară pe parcursul unui semestru doar, la anul întâi. Modulul cuprinde
14 săptămâni, într-un total de 28 ore de curs și 24 ore de lucrări de
laborator. Obiectivul general al modulului cuprinde achiziția de către studenți
a noțiunilor despre celulă, vederea înțelegerii mecanismelor moleculare ale
organizării celulelor eucariote și mecanismele celulare fiziologice sau
patologice. Principalele teme ale modulului cuprind noțiuni referitoare la
diferențele structurale dintre celula procariotă și cea eucariotă, membranele
celulare: structură, joncțiuni intercelulare, transport transmembranar.
Constituenții celulari, nucleul și materialul genetic , ca și diviziunea celulară
se adaugă conținutului prezentat. Diviziunea celulară, moartea celulară
programată(apoptoza) și tehnicile de biologie celulară întregesc conținutul
modulului.
Ca metode de predare-învățare la orele la curs s-au folosit:
prelegerea, demonstrația, conversația. Pentru a ușura înțelegerea, s-au
utilizat în predare mijloacele multimedia realizând o prezentare a
materialului sub forma de slide-uri PDF care au fost proiectate un ecran alb.
Sistemul a impus folosirea unui laptop și a unui videoproiector. Structura
slide-urilor a fost formată din imagini microscopice ale structurilor celulare,
scheme și tabele preluate din atlase virtuale sau fotografii originale după
preparatele microscopice din colecția laboratorului.
Structurile celulare, diferite scheme care ajută înțelegerea unor
mecanisme biologice au fost desenate pe tablă folosind cretă colorată .

192
 Desenul la tablă, desenul pe coala de hârtie ca mijloc demonstrativ
în predare-învățare ajută la înțelegerea și fixarea mai bună unor noțiuni de
structură, de aceea în metodica predării științelor biologice este indicat a fi
folosit cât de des este posibil. Eventualele noțiuni neînțelese au fost
clarificate pe loc, fie prin translator, fie folosind în conversație limba engleză.
În general, studenții au fost receptivi în timpul predării și am putut să
interacționăm prin conversație, ei manifestând dorință de cunoaștere.
Studenții și-au luat notițe, au desenat în caiete, au folosit tablete sau
laptopuri pentru a achiziționa informațiile. S-a constatat o mare dorință de a
recepționa cât mai multe informații, de aceea prezența la cursuri, care nu
erau obligatorii, spre deosebire de lucrările practice, a fost cam aceeași.
Lucrările de laborator (Figura 1) s-au desfășurat în laboratorul de
biologie celulară din clădirea laboratoarelor, unde s-a amenajat prezenta
încăpere cu dotarea corespunzătoare. Astfel, în principal există un număr
de 16 microscoape optice așezate la mese, în grupuri de câte patru pe o
masă, plus în față un microscop optic cu display folosit pentru a putea
vizualiza întreaga grupă de studenți anumite detalii microscopice.
Pe parcursul semestrului I, la cererea noastră, laboratorul a fost
dotat și cu un microscop cu flurescență, folosit în principal la lucrările de
laborator care presupun vizualizarea lamelor cu preparate de structură a
dintelui. De asemenea, sala dispune și de microtoame, blocuri pentru
includeri în parafină, centrifugă, vortex, etc...

Figura 1. Lucrări practice în laboratorul de Biologie Celulară

193
 O nouă provocare a constituit-o achiziția de seturi de lame cu
preparate microscopice de histologie și biologie celulară care să evidențieze
în principal elemente de diferențire ale țesuturilor predate la orele de curs.
Seturile de lame cu preparate microscopice achiziționate permit
folosirea lor în paralel atât la LP de Biologie Celulară și Moleculară, cât și la
cele de LP de Histologie și Citologie, respectiv Genetică Medicală.
Programa modulului de LP laborator Biologie Celulară și Moleculară
cuprinde teme precum analiza la microscopul optic a formelor celulare,
analiza suprafețelor celulare, a formelor nucleare, organitele celulare vizibile
la microscopul optic – nucleul cu nucleoli, lizozomi, mitocondrii, aparatul
Golgi și secreția celulară, fibre de colagen, etc..., ciclul celular cu diviziunea
celulară și cromozomii.
Obiectivul primei teme a lucrărilor de laborator l-a constituit
cunoașterea microscopului optic și a modului de lucru cu acesta. Majoritatea
sudenților erau deja familiarizați cu microscopul optic din ciclul liceal, unii
dintre dânșii lucrând chiar ulterior în cadrul unor laboratoare medicale, dar,
pentru analiza preparatelor microscopice, este foarte important să cunoască
bine toate componentele microscopului optic, la ce folosește fiecare
subansamblu al microscopului și învețe bine succesiunea operațiunilor
necesare utilizării corecte a microscopului.
Microscoapele din dotarea laboratorului de biologie celulară sunt noi,
model UB202i. Ele sunt binoculare și dotate cu un cap revolver care
cuprinde 4 obiective de tip infinity plan achromatic objectives care permit
obținerea unei imagini clare, nedistorsionată pe întreg câmpul vizual.
Obiectivele sunt de tipul 4X, 10X, 40X și 100X, obiectiv în imersie.
Microscopul este alimentat de o lampă electrică de 6V/20w cu halogen și
dispune de un condensor Abbe MA = 1,25.â.
Microscopul cu fluorescență este un model UY203i iar microscopul
cu display este model B XTv -1F.
Modul de lucru la LP de Biologie Celulară a constat din prezentarea
la fiecare temă în utilizând tehnologia multimedia (Figura 2) a unor lame
virtuale cuprinzând preparate cu diverse structuri citologice.

194
Figura 2. Predare în sistem multimedia - laboratorul de Biologie Celulară

Astfel imaginile din calculator au fost vizualizate pe ecranul

monitorului. Studenților li s-a indicat numărul lamei din setul de preparate și
vizualizarea acestui preparat în modul cunoscut, adică folosind puterea
progresivă a obictivelor microscopului de la cel mai mic 4X și până la cel de
100X care permite o mărire maximă a preparatelor de 1000X, ceea ce este
de regulă suficient pentru observarea amprentărilor foarte fine de organe
sau a frotiurilor, în special cel al sângelui.
Pentru obiectivul de 100X s-a folosit uleiul de cedru pentru a
vizualiza preparatul prin imersie.
Pentru a ajuta înțelegerea s-a realizat desenul preparatului pe un
flipchart folosind markere colorate iar studenții au fost ajutați acolo unde a
fost cazul să identifice corect țesutul la care se făcea referire în modul,
având în vedere că preparatele sunt cel mai adesea secțiuni de organe care
cuprind o succesiune de țesuturi diferite. Structurile au fost mărite și pe
ecranul displayului, iar numărul mic de studenți din sală, o grupă, a permis
deplasarea acestora până la monitorul microscopului, fie individual, fie în
grupuri mai mici, pentru a vedea mai bine structura analizată.
O dificultate majoră observată în primele ore de LP a fost obișnuirea
studentului cu folosirea microscopului. Ei nu își mai aminteau etapele
succesive ale utilizării microscopului, ceea ce ducea la întâmpinarea unor
greutăți privind găsirea preparatului pe lamă, reglarea luminozității câmpului
micrscopic, a contrastului, a distanței interpupilare. Trebuie în permanență
urmărit modul de lucru al fiecărui student pentru a nu strica preparatul prin
spargerea lamelei prin ridicarea prea sus a măsuței microscopului. S-a
constatat curând că este tot atât de dificil să lucreze cu microscopul cât și
să găsească tipul de țesut studiat din succesiunea de țesuturi al
preparatului, mai ales că limitele celulare la țesuturile animale sunt aproape
imposibil de sesizat în colorațiile standard utilizate, hematoxilină-eozină, de
exemplu.

2. Aspecte ale predării modulului Histologie și Citologie

Dacă Biologia Celulară studiază structurile funcționale și fenomenele

biologice care sunt comune tuturor celulelor, adică o celulă ideală, atunci
domeniul de studiu al Histologiei și Citologiei îl constituie tipurile particulare
de celule, ex. celule epiteliale, neuroni, celule musculare, celule și
componente ale țesuturilor conjunctive. Histologia este știința care se ocupă
cu studiul țesuturilor organismului și cu modul în care aceste țesuturi sunt
organizate pentru a forma organe [4]. Modulul de Histologie și Citologie
Celulară, curs anul I s-a desfășurat pe durata a două semestre, semestrul I
cu un număr total de 28 ore de curs predare, 28 ore de laborator și un
număr de 14 ore curs predare, respectiv 14 ore lucrări de laborator în
semestrul al II-lea.

195
 În primul semetru, temele principale ale cursului au vizat
cunoașterea celor patru tipuri de țesuturi din corpul uman: țesutul epitelial,
conjunctiv, nervos și muscular.
În cel de-al doilea semestru, temele cursului s-au axat pe histologia
orală - cavitatea bucală și dinții în mod special. Au fost prezentate aspecte
care țin de mucoasa cavităţii bucale, gingia, buza, limba și mugurele
gustativ, glandele salivare.
Teme ale modulului au constituit cunoașterea structurii generale a
dintelui, dentină, dentinogeneză, smalţul şi amelogeneza, pulpă, cement, os
alveolar, ligament periodontal ca și dezvoltarea dinţilor
S-a folosit ca și la modulul Biologie Celulară, prelegerea ca metodă
de predare învătare,în diferitele forme ale sale. dar și dezbaterea,
demonstrația, problematizarea, conversația, comparația. Sala de curs din
clădirea principală a permis folosirea mijloacelor multimedia, calculator,
videoproiector , softuri educaționale și ecran alb.
Lucrările de laborator s-au desfășurat în laboratorul de histologie,
acolo unde se află și colecția de preparate histologice a facultății.
Preparatelor microscopice folosite cu succes în primii doi ani de
studiu li s-au adăugat altele noi, prin achiziția unor preparate histologie
generală în vara anului 2019, multe dintre acestea prezentând secțiuni
umane având ca și colorații: impregnarea argentică Gömöri (silver stain) –
permite colorarea fibrelor de reticulină în negru (Figura 4), impregnația cu
săruri de aur (gold chlorite staining), sau cu colorații de orceină – permite
vizualizarea fibrelor elastice în culoarea cafeniu-roșcate, acid picric, giemsa-
MGG,- care permit vizualizarea nucleilor globulelor albe din sânge colorați
în roșu-violet , imposibil de distins pe preparatele colorate clasic, cu
hematoxilină-eozină (Figura 5), care au fost folosite în primii ani.
Pentru preparatele din setul initial care nu s-au ridicat la nivelul
pretențiilor noastre,de studiu didactic universitar, cum ar fi: colorație slabă,
sau prea intensă, prelucrare necorespunzătoare – secțiuni prea groase, s-
au comandat alte preparate de la firma producătoare Yulin.
S-au mai achiziționat odată cu acestea și un număr semnificativ de
preparate legate de temele perevăzute a fi studiate la Medicina Dentară și
anume secțiuni diverse prin dinte și câteva de patologie dentară.
Tot la capitolul achiziții, care vine să îmbunătățească activitatea de
predare-învățare, vine și un adaptor de tip tub, montat pe cel de-al treilea
triocular (Figura 3), care permite fotografierea la microscop a preparatelor
din colecția laboratorului, fotografii care vor sta la baza constituirii unui Atlas
de Histologie și Citologie umană al universității.

196
 Figura 3. Microscopul triocular prevăzut cu sistem de fotografiere a
preparatelor

Figura 4. Impreganție argentică Gömöri (silver stain) – permite

colorarea fibrelor de reticulină în negru. Aici, celule neuronale Purkinje în
scoarța cerebeloasă. Neurofibriele apar colorațe în maro-negru

197
 Figura 5. Colorație standard cu Hematoxilină-Eozină la țesutul
epitelial de tranziție – uroteliul.

Profesorul a intercalat în discursul său didactic o serie de imagini

multimedia care ajută studentul în achiziția de cunoștințe. Profesorul a
desenat unele structuri reprezentative pe tablă ajutând la fixarea unor
termeni și la formarea unei imagini care să ajute la cunoașterea structurii
analizate

3 Aspecte ale predării Geneticii Medicale

Genetica Medicală se predă în anul II de studiu la Facultatea de

Medicină Dentară, pe parcursul primului semestru. Se constată la studenții
facultății o îmbunătățire evidentă a cunoștințelor de limbă română după
primul an de studiu în special a celor care au avut o frecvență ridicată la
cursuri și orele de laborator. Nu se mai folosește translator.
Scopul cursului la este de a asigura înțelegere generală a noțiunilor
de ereditate și variabilitate, a legilor eredității, care fac obiectul de studiu al
geneticii. Identificarea patologiei la nivel molecular în bolile genetice,
stabilirea diagnosticului în boli ereditare si boli infecţioase , cunoaşterea
structurii şi funcţiei genomului întregesc acest scop.
Dintre obiectivele formative, amintim: cursul ajută la formarea
abilităților de a înțelege că toate procesele biologice din organismul uman
sunt rezultatul expresiei genice și, mutațiile, modificările pe care le suferă
materialul genetic duc la modificări comportamentale și funcționale.
Studenții își dezvoltă capacitatea de a înțelege modul în care apar și
se dezvoltă bolile genetice ale dinților, modalitățile de intervenție,
soluționare a acestora.
Lecțiile de curs permit achiziționarea de informații care vor ajuta
studentul într-o mai bună înțelegere a patologiei clinice și o operare mai
bună cu conceptele de bază.
Teme abordate: Acizii nucleici, structura și funcțiile acestora.
Mutațiile, clasificarea mutațiilor. Elemente de dismorfologie și teratogeneză
cum ar fi: dimorfismele cranio-faciale, distrofiile dentare ereditare –
amelogeneza imperfectă și dentinogeneza imperfectă.
Lucrările de laborator încep cu tema - Principiile metodei analizei
moleculare a materialului genetic în care au fost prezentate pe rând:
Etapele analizei moleculare cu extracția AND-ului, metoda PCR
(Polymerase chain reaction, tehnica ASO, etc.
În următoarele lucrări de laborator, folosindu-se preparatele
microscopice achiziționate pentru modulul Genetică Medicală, se folosește
observația la microscop, ca metodă de învățare. Aceasta a permis prin
analiza preparatelor studierea comparativă a cromozomilor umani,
identificarea tipurilor morfologice de cromozomi în metafază.
Tot prin observație microscopică s-au analizat cromozomii în diferite
faze și etape ale diviziunii celulare meiotice și mitotice, perioadele ciclului

198
celular, fertilizarea, erori de distribuție a materialului genetic, cariotipulul
uman normal și patologic.
Patologia genetică cauzată de erori de separate a bivalenților în
meioză duce la modificări în numărul cromozomilor somatici. Sindroamele
Down, Patau, și Edwards au fost analizate prin vizualizarea imaginilor pe
ecran și comentarea acestora.
Mutatiile. Schimbări ale numărului cromozomilor sexului Sindromul
Turner, Klinefelter, Polisomia X la femei, PolisomiaY la barbat au fost
înțelese mai bine prin vizualizarea imaginilor pe ecran și comentarea
acestora. Au fost aplicate diverse teste practice bazate pe imagini ale
fenotipului de recunoaștere a patologiei numerice auto și heterozomale.
Cromozomii sexului X și Y. Tehnici pentru identificarea cromatinei
sexuale și a cromozomilor sexuali din sânge - prezentări în tehnologia
multimedia și comentarea acestora ulterioară.
Lucrările practice de Genetică Medicală se bazează, comparativ cu
LP de la primele două module,pe o varietate mai redusă de preparate
microscopice ce pot fi observate și analizate la microscopul optic de către
student în parte. Pot fi realizate observații microscopice asupra formei și
numărului cromozomilor, inconvenientul major constituindu-l dimensiunile
mici ale cromozomilor, necesitând folosirea tehnicii în imersie, pentru a
realiza o magnificație corespunzătoare de 1000 X. Preparatele care conțin
cromozomi bandați nu au fost accesibile.

CONCLUZII

Disciplinele biologice Biologie Celulară și Moleculară, Histologie și

Citologie și Genetică Medicală sunt predate în anii I și II de studiu la
Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea de Medicină Dentară. La
activitățile specifice de curs au fost folosite metodele clasice de predare:
Prelegerea, Conversația-Dialogul, Problematizarea, mult îmbunătățite prin
utilizarea sitemelor moderne multimedia - calculator, videoproiector, softuri
educaționale. Limbajul verbal a fost dublat de cel vizual prin material, text,
fotografii, scheme în slide-uri PDF, ceea ce a dat un aspect modern și inedit
procesului de predare-învățare, asigurând o mai bună înțelegere a
conținuturilor.
Lucrările de laborator s-au desfășurat în laboratorul de biologie
celulară, dotat cu microscoape optice moderne noi, microscop optic cu
dispay, microscop optic triocular cu system de fotografiere, microscop cu
fluorescență, ceea ce face ca aprofundarea cunoștințelor de la orele de curs
să fie corespunzătoare scopurilor propuse. Examenele teoretice, bazate pe
teste grilă cu răspunsuri multiple și alte tipuri de itemi sunt rezultatul
analizei, desenului și a interpretării și prin observație a structurii
microscopice a preparatelor din colecția laboratorului.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

199
1. Ciurchea, M. ; Ciolac-Russu A. ; Ion, I. Metodica predării științelor
biologice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1983.
2.Cotrutz, C. – coordonator, Manual de lucrări practice de Biologie
Celulară. Editura Tehnică, Chișinău, 1994.
3.Covic, M. Biologie și Genetică Medicală. Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1981.
4.Mescher, A. L. Junqueira Histologie, Tratat & Atlas. Editura Medicală
Callisto, București, 2016.
5.Ianovici, N. ; Frenț A,O. Metode didactice în predare, învățare și
evaluare la biologie. Editura Mirton, Timișoara, 2009.
6.Sin, A.I. - coordonator, Biologie Celulară și Moleculară. University Press,
Tîrgu Mureș, 2015.
7.Todor, V. – coordonator. Metodica predării biologiei (la clasele V-VIII).
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1982.

200
SECȚIUNEA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE
EDUCAȚIEI

201
 CORELATE PSIHOLOGICE ALE SINDROMULUI
DEFICITULUI DE ATENŢIE ŞI HIPERACTIVITATE LA
COPILUL DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ

Prof.univ.dr. Camelia Stanciu,

Psih. Anamaria Borgovan,
Conf.univ.dr. Speranţa Popescu,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației

Abstract:
Most parents of children diagnosed with attention deficit and hyperactivity
syndrome feels alone, believing that the problems they live with their children are
unique.
Particularly mothers with hyperactive children feel alienated by other
parents, developing feelings of confidence in their parenting skills and losing hope
on opportunities to improve the situation.
The same is true for most of the teaching staff, which penalizes lack of
attentional resources and hyperactive behavior of these children.
These children, because of their inherent mobility, excitability, exuberance,
impatience and carelessness can turn the most ordinary family or class in a
problem situation.
The most obvious difficulties of hyperactive children is manifested in
adapting to school work, their school performance was not of the age and ability of
their intellectual.

Introducere

Perioada şcolară mică (6/7-10/11 ani), de la intrarea copilului în

şcoală şi terminarea ciclului elementar, este apreciată de unii autori ca fiind
un fel de sfârşit al copilăriei în care domină particularităţile de vârstă
asemănătoare cu cele preşcolare sau ca etapă de debut primar a pubertăţii
ori chiar distinctă a copilăriei (Verza, E., Verza, F.E., 2000, p. 129).
Copiii care manifestă sindromul ADHD sunt uşor distractibili, nu
finalizează activităţile pe care le încep şi nu sunt interesaţi de greşelile pe
care le fac. Ei trec cu uşurinţă de la o activitate la alta şi sunt instabili
emoţional. Pe de altă parte, dispun de un intelect normal dezvoltat, în multe
situaţii depăşind momente foarte dificile. Mulţi dintre aceşti copii sunt
impulsivi. Ei par iritabili şi neliniştiţi, incapabili să tolereze frustrarea. În
general, acţionează înainte de a gândi şi nu îşi aşteaptă rândul în timpul

202
desfăşurării unei activităţi. În timpul unei conversaţii vorbesc excesiv, prea
repede şi prea tare, spunând tot ce le trece prin minte.
Datorită schimbărilor în abordarea ADHD, a diferenţelor culturale
raportate la această tulburare, a lipsei unor teste directe de diagnostic,
studiile epidemiologice indică o frecvenţă între 5 şi 10% a ADHD în
populaţia generală.
Studiile epidemiologice indică un raport de 1 la 3 în ceea ce priveşte
diferenţa între sexe pentru ADHD (Stanciu, C., 2016, p. 25). Această
diferenţă este deja atestată într-o diversitate de studii. Explicaţia acesteia
este însă diferită. O serie de cercetări (Brown, Abramowitz, Dadan-Swain,
Eckstrand & Dulcan, 1989) au investigat manifestările comportamentale ale
simptomelor ADHD la fete şi la băieţi şi au observat că fetele prezintă
simptome mult mai internalizate (anxietate, depresie) decât băieţii şi astfel
acceptanţa lor socială este mai mare. Dacă luăm în considerare acest
argument se poate susţine că diferenţa între sexe la ADHD nu este una
reală, ci este una ce ţine mai mult de o problemă diagnostică.
A V-a ediţie a DSM acordă o atenţie deosebită definirii sindromului,
revizuirea realizată de autori fiind bazată pe două decenii de cercetări, care
au arătat că deşi debutează în copilărie, pentru o parte din persoanele
diagnosticate, sindromul continuă să se manifeste în ontogeneză.
Persoanele cu ADHD prezintă un pattern comportamental manifestat în
ariile importante (de ex., acasă şi la şcoală) care poate conduce la
performanţe scăzute în ceea ce priveşte sfera socială, academică şi
profesională.
La fel ca în DSM-IV, simptomele se divid în două categorii: neatenţia
şi hiperactivitatea-impulsivitatea, care includ comportamente de genul:
eşecul în a acorda atenţie detaliilor, dificultăţi în organizarea sarcinilor şi
activităţilor, vorbire excesivă, mişcarea permanentă a mâinilor şi picioarelor,
incapacitatea de a rămâne aşezat în situaţii care impun acest lucru.
Copilul trebuie să manifeste cel puţin 6 dintre criteriile celor două
categorii, în timp ce adolescenţii (cu vârsta de peste 17 ani) şi adulţii trebuie
să manifeste 5 dintre ele.
Modificarea apărută în DSM V faţă de versiunea anterioară se referă
la perioada de manifestare a simptomelor – înainte de vârsta de 12 ani, faţă
de vârsta de 7 ani, aşa cum prezenta DSM-IV.
A. Un pattern persistent de neatenţie şi/sau hiperactivitate care
interferează cu funcţionarea şi dezvoltarea, caracterizat de (1) şi/sau
(2)(www.dsm5.org):
1. Neatenţia: şase (sau mai multe) din următoarele simptome
au persistat de cel puţin 6 luni, fiind inconsistente cu nivelul
dezvoltării şi având un impact negativ direct în activităţile
sociale şi academice/ocupaţionale:
Notă: În cazul adolescenţilor (începând cu vârsta de 17 ani) şi adulţilor sunt
necesare cel puţin 5 simptome.

203
 a. deseori nu acordă atenţie detaliilor sau greşeşte din
neglijenţă la teme, la muncă sau în alte activităţi (de
ex., pierd detaliile);
b. le este adesea dificil să se concentreze la sarcinile
de lucru sau la joacă (de ex., au dificultăţi în a
rămâne concentraţi pe parcursul lecturilor,
conversaţiilor);
c. în mod frecvent, par că nu ascultă când li se
vorbeşte (de ex., par cu gândul în altă parte, chiar
în absenţa distractorilor);
d. adesea nu urmăresc instrucţiunile şi nu îşi termină
temele, treburile casnice sau obligaţiile de serviciu
(de ex., încep sarcinile, dar îşi pierd repede
concentrarea, fiind uşor de distras);
e. au des dificultăţi în a-şi organiza sarcinile şi
activităţile (de ex., dificultăţi de a efectua sarcini
secvenţiale, dificultăţi de a păstra în ordine
materialele, muncă dezorganizată, management
deficitar al timpului, dificultăţi în respectarea
termenelor-limită);
f. frecvent evită, le displace sau au reţineri să se
implice în sarcini ce necesită un efort mental
susţinut (de ex., activităţile şcolare sau temele; în
cazul adolescenţilor şi adulţilor – pregătirea
rapoartelor, completarea formularelor);
g. pierd adeseori materialele necesare unor sarcini
sau activităţi (de ex., materiale şcolare, creioane,
cărţi sau instrumente, portmonee, lucrări, chei,
ochelari, telefoane mobile);
h. atenţia îi este distrasă frecvent şi foarte uşor de
către stimuli externi;
i. este adesea uituc în ceea ce priveşte activităţile
cotidiene (pentru adolescenţi şi adulţi – efectuarea
sarcinilor, comisioanelor, plata facturilor, întâlnirile
stabilite).
2. Hiperactivitatea şi impulsivitatea: şase (sau mai multe) din
următoarele simptome au persistat timp de cel puţin 6 luni,
inconsistente cu nivelul de dezvoltare şi cu un impact negativ
direct în activităţile sociale şi academice/ocupaţionale:
Notă: În cazul adolescenţilor (începând cu vârsta de 17 ani) şi adulţilor sunt
necesare cel puţin 5 simptome.
 îşi mişcă frecvent mâinile sau picioarele sau se foieşte pe scaun;
 se ridică adesea de pe scaun în clasă sau în alte situaţii în care
trebuie să stea aşezat;

204
  adeseori aleargă sau se caţără în situaţii în care acest lucru nu este
adecvat (la adolescenţi şi adulţi se poate limita la senzaţia de
nelinişte);
 are des dificultăţi în a se juca sau participa la activităţi recreative în
linişte;
 se află frecvent în continuă mişcare sau se comportă ca şi cum „ar fi
băgat în priză”(de ex., dificultăţi de a sta aşezat mai mult timp la
restaurant);
 adesea vorbeşte excesiv de mult.
 frecvent oferă răspunsurile înainte ca întrebările să fie complet
formulate (într-o conversaţie nu îşi aşteaptă rândul pentru a vorbi);
 are des dificultăţi în a-şi aştepta rândul;
 îi întrerupe sau îi deranjează pe alţii în mod frecvent (de ex., intră în
vorbă sau în jocuri).
B. Unele simptome ale hiperactivităţii-impulsivităţii sau ale neatenţiei au
fost prezente înaintea vârstei de 12 ani.
C. Dificultăţile datorate acestor simptome sunt prezente în două sau
mai multe împrejurări: la şcoală, la locul de muncă, acasă; cu
prietenii sau rudele; în alte activităţi.
D. Trebuie să existe dovezi clare că aceste simptome interferează /
reduc calitatea funcţionării sociale, academice sau ocupaţionale.
E. Simptomele nu apar pe fondul schizofreniei sau altei tulburări
psihotice şi nu pot fi explicate de o altă tulburare mentală (tulburare
de dispoziţie, anxietate, tulburare disociativă, tulburare de
personalitate, intoxicaţii cu substanţă, etc.).
Coduri bazate pe tip:
314.01 (F90.2) Tipul combinat: dacă ambele criterii (A1 şi A2) s-au
manifestat în ultimele 6 luni.
314.00 (F90.0) Tipul predominant neatent: dacă criteriul A1 s-a manifestat
în ultimele 6 luni, dar nu şi criteriul A2.
314.01 (F90.1) Tipul predominant hiperactiv-impulsiv: dacă criteriul A2 s-
a manifestat în ultimele 6 luni, dar nu şi criteriul A1.
Notă: La persoanele care au în prezent simptome care se încadrează doar
parţial în criterii (în special adolescenţii şi adulţii) trebuie specificat „în
remisie parţială”.
Se specifică severitatea: uşoară, moderată şi severă.
Obiectivul prezentei cercetări constă în evaluarea principalelor arii
deficitare manifestate în cazul copiilor diagnosticaţi cu sindromul deficitului
de atenţie şi hiperactivitate.
Ipotezele cercetării
1. Se presupune că subiecţii diagnosticaţi cu sindromul deficitului de atenţie
şi hiperactivitate vor înregistra un nivel scăzut al stimei de sine.
2. Se presupune că subiecţii diagnosticaţi cu sindromul deficitului de atenţie
şi hiperactivitate vor înregistra performanţe scăzute în sfera funcţionării
intelectuale generale (exprimată sub formă de QI).

205
3. Se presupune că subiecţii diagnosticaţi cu sindromul deficitului de atenţie
şi hiperactivitate vor înregistra performanţe scăzute în sfera memoriei
vizuale.

STUDIU DE CAZ
Date de identificare:
K.B. este un băiat în vârstă de 8 ani. Este elev în clasa a II-a.
Întrebarea de referință pentru care se face evaluarea psihologică
Scopul evaluării psihologice este examinarea persoanei respective în mai
multe arii pe plan psihic respectiv obținerea unui rezultat mai clar despre
suspiciunea existenţei sindromului ADHD (deficit de atenţie şi
hiperactivitate).
Evaluarea copilului a fost cerută de către învățătoare, pentru că ea a
observat manifestări neadecvate la copil (este neatent, are probleme de
adaptare în mediul clasei, vorbește „urât” și nu stă aşezat în bancă).
Informații ce țin de istoria personală a cazului
K.B. este copilul cel mare al familiei. Mama are studii superioare, tatăl studii
medii. Mama lucrează ca asistent medical, iar tata în acest moment nu are
un loc de muncă.
În opinia mamei, copilul nu este neatent, e doar un copil obișnuit, care
uneori face lucruri „rele”. Mama crede că agresivitatea fizică (bătaia) este
normală la băieți în această perioadă. În opinia mamei, nu există manifestări
de atenție deficitară la copil, acesta fiind doar obosit. Mama a cerut
examinarea copilului doar „pentru liniştea ei”.
În familie nu a fost diagnosticat niciun membru cu sindromul deficitului de
atenţie şi hiperactivitate.
Învățătoarea menționează că B. nu reușește să finalizeze exerciţiile în
perioada de timp impusă, „visează” în timpul orelor, este neatent și are un
comportament inadecvat (se joacă cu orice, îi deranjează pe ceilalți colegi),
îi place să fie dominant în grup.
Observații relevante din timpul examinării
K. B. pe timpul examinării se comportă adecvat, este curios și motivat. Se
grăbește în rezolvarea sarcinilor, nu este precis, minuțios. Vorbește doar
dacă este întrebat, dar este activ. Uneori pare că este neatent. Nu are
răbdare, iar dacă un exercițiu durează mai mult timp, el vrea să se joace.
Afirmă „Nu știu” dacă nu înțelege ceva, dar după feedback-ul
examinatorului încearcă să rezolve sarcina.
Teste administrate
Evaluarea psihologică al lui K. B. a fost realizată prin intermediul mai multor
teste pentru a obține o imagine mai comprehensivă despre
existența/absenţa sindromului.
Testele administrate au fost:
Evaluarea inteligenței - Matricile Progresive Raven -Color
Evaluarea funcțiilor mnezice (memoria vizuală) - Proba Rey Figură
Complexă
Evaluarea stimei de sine - Scala Rosenberg

206
Evaluări referitoare la existența ADHD-ului: Scala Conners pentru părinți şi
Scala Conners pentru profesori
Rezultatele la teste psihologice
Evaluarea inteligenței
Matricile Progresive Raven Standard
Total: 27 puncte
Evaluarea stimei de sine
Scala Rosenberg – total 20 puncte
Evaluarea funcțiilor mnezice (memoria vizuală)
Proba Rey Figură Complexă
- Faza de copiere: 27 puncte
- Faza de reproducere din memorie: 22
puncte
Evaluări referitoare la existența ADHD-ului
Scala Conners pentru părinți – total: 18 puncte
Scala Conners pentru profesori – total: 57 puncte
Interpretarea rezultatelor
Evaluarea inteligenței - Matricile Progresive Raven-Color
Prin testul Raven s-a obținut scorul de 27 de puncte care corespunde cu
IQ=119. Rezultatul obţinut încadrează subiectul la nivelul inteligenței
deasupra mediei.
Evaluarea funcțiilor mnezice (memoria vizuală) - Proba Rey Figură
Complexă
În faza de pretest, performanța persoanei examinate este peste medie.
În faza posttest, performanța persoanei examinate este de 22 puncte, ceea
ce indică faptul că K.B. a înregistrat o performanță peste medie.
Analiza calitativă în faza de copiere ne arată că persoana examinată
a folosit strategia a IV-a, adică punerea detaliilor unul lângă celălalt fără un
contur de bază. In faza de reproducere utilizează strategia a III-a,
desenând un contur general, în care ulterior integrează detaliile.
Evaluarea stimei de sine - Scala Rosenberg
Interpretarea rezultatului la Scala Rosenberg se realizează în funcţie
de scorul pe care K. B. a reușit să-l atingă. Cu cele 20 puncte persoana
examinată manifestă un nivel de stimă apropiat de limita inferioară. Aceasta
înseamnă că băiatul este mulțumit într-o măsură mică de propria persoană.
Trebuie să menționăm că la multe întrebări a ales ca răspuns "dezacord".
Din spusele mamei înțelegem că aceasta își educă copilul umilindu-l și
subapreciindu-l („tu nu poți”, „ești rușinea mea”) .
Evaluări referitoare la existența sindromului ADHD
Scala Conners pentru părinți
Caracterizările realizate de părinţi sunt foarte asemănătoare, fiind marcate
comportamentele de hiperactivitate, neatenție, impulsivitate și nefinalizarea
sarcinilor în timp.
Scorul total la această scală este 18 puncte, astfel putem afirma că
simptomele menționate au valoare clinică, deşi existența deficitului de

207
atenție și hiperactivitate nu este confirmată verbal de către părinţi, deşi
comportamentele neadecvate sunt remarcate de către aceştia.
Scala Conners pentru profesori
Cota totală la această scală este 57 puncte. Învățătoarea a menționat că are
dificultăţi cu comportamentul neadecvat al lui B., cu agresivitatea (verbală și
fizică). B. este mereu frustrat și obosit, după părerea învățătoarei.
Sumarizarea
Evaluarea psihologică are scopul de a investiga prezenţa sau absenţa
simptomelor specifice sindromului ADHD. Toate teste administrate au fost
importante pentru a afla cât mai multe informații despre subiectul examinat.
Rezultatele obținute ne arată că este vorba despre un subiect care are un
nivel de inteligență deasupra mediei, la fel ca şi performanţa obţinută la
testul ce evalua memoria vizuală. Din interpretarea chestionarului stimei de
sine rezultă nesiguranţa şi nemulţumirea faţă de propria persoană.
Din evaluările referitoare la existența sindromului, rezultă că subiectul
manifestă simptomatologia ADHD, subtipul predominant hiperactiv-impulsiv.
Rezultatele obţinute indică faptul că ipotezele cercetării au fost parţial
confirmate.

Bibliografie

 Stanciu, C., 2016, Abordarea sindromului deficitului de atenţie şi

hiperactivitate la copil şi adult, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
 Verza, E., Verza, F.E., 2000, Psihologia vârstelor, Ed. PRO
HUMANITATE, Bucureşti
 www.dsm5.org

208
 ANALIZA MOTIVAŢIEI LA LOCUL DE MUNCĂ ŞI
IMPORTANŢA MANAGERULUI ÎN MOTIVAREA
ANGAJAŢILOR

Prof. univ.dr. Mihaela Stoica,

Pui Carmen – Andreea,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației

Abstract:
It is important to identify everyone's willingness to contribute, develop and
organize their work so that they can then identify the necessary means to enable
these things and achieve performance at the workplace and this paper highlights
the role of the manager in employees’ motivation. The research has been made on
52 employees, team members on a multinational company from Targu-Mures. In
the interviews based quetionairs we identified employees level of motivation, the
importance of the relationship they have with the manager. For the analysis we
have calculated an Indicator composed from many attributes which determine
performance and motivation at worskplace such as management
style,communication, why they feel appreciated, what motivates them or which
should be the reasons for changing the company they work for. From all the
employees, 21 base level on Maslow’s Piramyd and 20 at apartenence level and
are correlated with different leadeship styles. Furthermore, the results show the fact
that for 30 of the 52 respondents, the manager is among the top 3 issues they are
considering as being important in choosing a workplace and for 39 of the
respondents, a bad communication with the manager is among the top 3 main
sources of demotivation at the workplace.

Key words: management, employees’ motivation, leadership style,

organizational communication, employees’ needs, manager relationship, motivation
theories, satisfaction.

1. Introducere

În contextul mediului de afaceri tot mai dinamic în ultimele decenii,

pentru a avea succes şi a fi competitive, companiile trebuie să îşi schimbe
modul de a acţiona pe piaţă şi modul cum îşi implică şi îşi motivează
angajaţii.
În cadrul acestei lucrări am încercat să surprindem cele mai
importante aspecte legate de motivarea angajaţilor la locul de muncă şi

209
importanţa managerului în motivarea angajaţilor, de la comunicare
organizaţională şi rolul managerului în cadrul comunicării eficiente, până la
cele mai importante teorii ale motivaţiei expuse de cunoscuţi psihologi,
economici sau sociologi de-a lungul anilor şi cele mai recente studii în
domeniu care prezintă analize pe tema managementului şi motivării
angajaţilor, alături de un studiu propriu privind analiza relaţiei cu managerul
şi rolul acesteia în motivarea angajaţilor aflaţi în funcţie de execuţie, studiu
realizat pe un număr de 52 de persoane. Partea practică are ca şi obiectiv
identificarea existenţei unei relaţii între nivelul de motivare la locul de muncă
al angajaţilor şi relaţia acestora cu managerul actual.

2. Obiectivul cercetării

Principalul obiectiv al prezentei lucrări este identificarea gradului de

motivare a angajaţilor, a stilului de conducere al managerului în funcţie de
nivelul motivaţiei conform Piramidei lui Maslow, determinarea importanţei
pentru fiecare subiect a relaţiei cu managerul şi analiza existenţei unei relaţii
între nivelul de motivare la locul de muncă al angajaţilor şi analiza
importanţei relaţiei acestora cu managerul actual.
Rezultatele aşteptate ale cercetării sunt determinate de rolul
managerului în motivarea angajaţior, precum şi o analiză a impactulului din
punctul de vedere al modului său de comunicare, al stilului de management
şi percepţia pe care o au angajaţii vis-a-vis de motivaţia la locul de muncă.
Toate acestea susţinute de investigarea motivaţiei personale.

3. Fundamentarea teoretică

Studierea personalității în Managementul Resurselor Umane este o

parte foarte importantă, fiind utilă în selecție (pentru a angaja persoana
potrivită pe postul potrivit) și totodată pentru dezvoltarea personală a
angajaților pentru a deveni mai performanți la locul de muncă. Astfel se pot
face training-uri, cu scopul dezvoltării unor anumite abilități cum ar fi
comunicarea, lucrul în echipă etc. Toate acestea aduc profit firmei, crescând
producția, când avem de a face cu un manager centrat pe resursa umană,
care își dorește să aibă personal apt în domeniul de interes al organizației.
“Reacțiile oamenilor la evenimentele stresante sunt foarte diferite:
unii oameni care se confruntă cu un eveniment generator de stres dezvoltă
probleme grave psihice sau fizice, în timp ce alte persoane confruntate cu
același eveniment nu au probleme și pot considera chiar că evenimentul
este stimulator și interesant.” „Expunerea la stres poate duce la stări
emoționale dureroase, cum ar fi anxietatea sau depresia. Poate duce la
tulburări fizice atât ușoare, cât și grave.“ [3]
Hokey afirmă: “Supuși unei sarcini duble, introvertiții continuă să
acorde, într-o situație de zgomot, mai multă atenție sarcinii desemnate ca
fiind prioritară, spre deosebire de extravertiți. Extravertiții rezistă mai puțin la
condițiile de mediu.” [5]

210
 Pe de altă parte, “într-o varietate de studii (Levenson et al., 1988;
Bienvenu et al., 2001)s-a arătat că trăsătura “extraversiune” din “cele cinci
mari” este legată într-o măsură moderată de o stare mai bună a sănătății
mentale, posibil datorită faptului că tendința extravertiților de a folosi
strategii de soluționare concentrate asupra problemelor (McCrae și Costa,
1986; Kardum și Krapi, 2001; Penley și Tomaka, 2002) i-ar putea ajuta să-și
păstreze un invel înalt al stimei de sine și să înfrunte maieficient
evenimentele de viață. Eysenk și Eysenk (1985) sugerează că
extraversiunea are un efect moderator asupra manifestării nevrozismului.
Introvertiții nevrotici sunt predispuși la tulburări emoționale, în vreme ce
extravertiții nevrotici tind să prezinte probleme comportamentale. Nu este
foarte clar dacă extroversiunea acționează ca un amortizor de stres care
moderează impactul evenimentelor sau este asociat cu o înclinație generală
către o adaptare mai bună, indiferent de împrejurările din viață.” [6]

4. Ipotezele cercetării

Ipotezele de cercetare sunt:

1. Aprecierea calităţii relaţiei cu managerul influenţează motivarea
angajaţilor la locul de muncă.
2. Cu cât sunt mai multumiţi de relaţia cu managerul, cu atât angajaţii
vor fi mai multumiţi de compania în care lucrează
3. Angajaţii iau în considerare managerul ierarhic când aleg un loc de
muncă.
Ipotezele de lucru (operaţionale) care ne-au orientat în analiza
cantitativă a răspunsurilor au fost:
1. Se presupune că subiecții care au un indice mai ridicat al relaţiei cu
managerul au un nivel de motivaţie mai mare la locul de muncă, adică ne
aşteptăm să existe o relație semnificativă între indicele privind calitatea
relaţiei cu managerul şi motivarea la locul de muncă.
2. Se presupune că angajaţii care sunt mai mulţumiţi de compania în
care îşi desfăşoară activitatea vor avea o valoare mai mare a indicelui
privind relaţia cu managerul, astfel ne aşteptăm ca valoarea indicelui privind
calitatea relaţiei cu managerul să fie mai mare pentru cei care declară că
sunt mai mulţumiţi faţă de compania în care îşi desfăşoară activitatea
3. Cu cât angajaţii au un indice mai mare al relatiei cu managerul cu
atât pentru ei va conta, în cazul în care îşi schimbă locul de muncă, viitorul
manager ierarhic pe care îl vor avea, astfel ne aşteptăm să existe o legătură
între indicele privind calitatea relaţiei cu managerul şi faptul că angajaţii iau
în considerare managerul ierarhic când aleg un loc de muncă.

5. Participanții la cercetare

În cadrul cercetării, au fost cuprinşi 52 de angajaţi aflaţi în

componenţa unei echipe, în funcţii de execuţie şi având diferiţi manageri
direcţi. Distribuţia pe gen este de 21 de bărbaţi şi 31 de femei, 65%

211
căsătoriţi şi 35% necăsătoriţi. Intervalul de vârstă este 25-50 de ani iar cei
mai mulţi dintre respondenţi se află în intervalul de vârstă 26-35 de ani. Cei
mai mulţi au studii postuniversitare, respectiv 29 de respondenţi. De
asemenea, cei mai mulţi nu au copii – 31 de respondenţi. Venitul lunar net
al angajaţilor este între 2000 şi 5000 Ron pentru 37 dintre aceştia. Cei mai
mulţi din respondenţi au un şef cu un stil de conducere democratic (21)
urmat de laissez faire 13. Între 1 şi 3 ani: au vechimea pe postul actual 23
de angajaţi, de când lucrează în companie 20 de angajaţi, de când lucrează
cu managerul actual 25 de angajaţi.

6. Instrumentele de cercetare

Instrumentele de investigare folosite au fost două chestionare

aplicate pe bază de interviu: un chestionar pentru investigarea motivaţiei
personale aplicat cu scopul de a determina nivelul pe piramida lui Maslow
pe care se află subiecţii din cadrul studiului, respectiv nivel de bază,
apartenenţă, stimă, securitate sau autorealizare care se regăseşte în Anexa
1. Un alt chestionar folosit a fost întocmit pentru evaluarea motivaţiei la locul
de muncă şi a relaţiei cu managerul care se regăseşte în Anexa 2.
În cadrul primului chestionar – Anexa 1 sunt cuprinse întrebările
pentru investigarea motivaţiei personale a fiecărui participant la studiu cu
scopul de a identifica nivelul pe care se situează în cadrul Piramidei lui
Maslow. La cele 20 de întrebări trebuie notată părerea cu privire la afirmaţia
redată cu scor de la -1 dezacord relativ la + 3 complet de acord, fără a
exista răspunsuri bune sau greşite. Pentru interpretarea chestionarului şi
determinarea nivelului pe Piramidă, am urmat instrucţiunile de a identifica
valoarea celor 5 scale prin însumarea itemilor următori:
Nevoi de bază = i1+i4+i16+i20
Nevoi de apartenenţă = i5+i7+i12+i17
Nevoi de stimă = i6+i8+i14+i17
Nevoi de Securitate = i2+i3+i9+i19
Nevoi de autorealizare = i10+i11+i13+i18
Apoi am notat încadrarea pentru fiecare categorie de nevoi, în funcţie de
suma rezultată pe fiecare în parte.
Întrebările din cadrul chestionarului următor au scopul de a ne ajuta să
identificăm ce declară subiecţii privind motivaţia la locul de muncă, respectiv
ce scor acordă nivelului de motivaţie la locul de muncă pe o scală de la 1 la
5, unde 1 reprezintă foarte demotivat şi 5 foarte motivat. Tot astfel sunt si
întrebările referitoare la mulţumirea angajaţilor privind compania în care
lucrează, condiţiile de muncă, evaluarea sarcinilor pe care trebuie să le
îndeplinească sau relaţia cu colegii şi dezvoltarea profesională la locul de
muncă. Pe lângă acestea, pentru a calcula indicele privind importanţa
calităţii relaţiei cu managerul, întrebările 5 – 11 analizează importanţa
superiorului în motivarea angajaţilor şi analiza relaţiei cu acesta, inclusiv
comunicarea sau valorificarea competenţelor şi abilităţilor prin notarea pe o
scală de la 1 la 5 a următoarelor întrebări:

212
 Consideraţi că un managerul ierarhic/coordonatorul joacă un rol
important în motivarea angajaţilor la locul de muncă? (1 deloc
important, 5 cel mai important)
 Cât de mulţumit sunteţi de relaţia pe care o aveţi în general cu
managerul dumneavoastră? (1 foarte nemulţumit, 5 foarte mulţumit).
 Cât de importantă este pentru dvs relaţia de comunicare cu
managerul actual? (1 foarte puţin importantă, 5 foarte importanţă).
 Pe o scală de la 1 la 5, cât de mulţumit sunteţi de comunicarea
actuală cu managerul dvs? (1 foarte nemulţumit, 5 foarte mulţumit).
 Apreciaţi în ce măsură competenţele şi abilităţile dvs sunt
valorificare/apreciate de către manager (1 foarte puţin, 5 foarte
ridicat)
 Managerul dvs. vă ascultă şi vă analizează ideile/propunerile de
îmbunătăţire? (1 niciodată, 5 întotdeanuna)
 Vă sunt aduse la cunoştinţă rezultatele muncii pe care o depuneţi? (1
nu cunosc rezultatele muncii mele; 5 cunosc mereu rezultatele muncii
mele)
În continuare au urmat alte 18 întrebări, închise şi deschise referitoare la
apectele importante în alegerea unui loc de muncă, principalele surse de
demotivare la locul de muncă, stilul de conducere al superiorului actual, ce
ar putea îmbunătăţi satisfacţia la locul de muncă sau ce i-ar putea
determina să îşi schimbe locul de muncă, alături de întrebările pentru
analiza demografică a subiecţilor.

7. Interpretarea rezultatelor

Din diagnoza motivaţiei personale prin aplicarea chestionarului

privind Investigarea Motivaţiei Personale a rezultat faptul că din cei 52 de
subiecţi, 21 se află la nivel de bază, 20 la nivel de apartenenţă, 4 securitate
şi autorealizare şi 3 la nivel de stimă, rezultate prezentate în tabelul 1 de
mai jos.
Tabelul 1.
Nivelul pe piramidă conform analizei motivaţiei personale
Frecvenţă Procent Procent
cumulat
Nivel de bază 21 40.4 40.4
piramidă securitate 4 7.7 48.1
apartenenţă 20 38.5 86.5
stimă 3 5.8 92.3
autorealizare 4 7.7 100.0
Total 52 100.0

În general se consideră că primele două nivele ale piramidei sunt

reprezentate de nevoi inferioare, iar următoarele de cele superioare.

213
Maslow considera că oamenii sunt motivaţi să-şi satisfacă nevoile fiziologice
înaintea celor de siguranţă iar acestea din urmă trebuie satisfăcute înaintea
nevoilor sociale.

Tabelul 2.
Principalele surse de demotivare la locul de muncă
Număr răspunsuri Percent
Comunicarea defectuoasa cu colegii / echipa 6 11.5%
Nu ma regasesc in activitatea pe care o 23 44.2%
desfasor
Comunicarea defectuoasa cu managerul 13 25.0%
Salariul este nesatisfacator 7 13.5%
Muncesc prea mult 3 5.8%
Total 52 100.0%

În ceea ce privește analiza datelor privind motivarea la locul de muncă şi

locul şi importanţa relaţiei cu managerul direct în această analiză. Aşadar,
principala sursă de demotivare la locul de muncă pentru 23 dintre
respondenţi este faptul că nu se regăsesc în activitatea pe care o
desfăşoară, fiind urmată de comunicarea defectuoasă cu managerul. De
asemenea, să le placă activitatea desfăşurată este locul 2 în ceea ce
priveşte factorii care ar putea îmbunătăţi satisfacţia şi creşte motivarea
angajaţilor la locul de muncă (pe primul loc este salarizarea).

Tabelul 3.
Acţiuni ale managerilor direcţi apreciate de subalterni
Număr răspunsuri Procent
Modul de comunicare 9 17.0%
Competenţele, este un bun profesionist 16 30.2%
Delegarea sarcinilor 2 3.8%
Îmi oferă autonomie în realizarea sarcinilor 19 35.8%
Îşi asumă răspunderea 3 5.7%
Încurajează lucrul în echipă 4 7.5%
Total 52 100.0%

Pentru a surprinde toate aspectele care decurg din relaţia cu managerul am

folosit în analiza un indice calculat ca media aritmetică simplă a punctajelor
de la întrebarile menționate mai sus, rezultând un indice al satisfacţiei cu
privire la relaţia cu şeful cu valori cuprinse între [0;1]. Prin intermediul
acestui indice surprindem următoarele aspecte cu privire la relaţia cu
managerul:
 Relaţia pe care angajatul o are în general cu managerul său

214
  Importanţa relaţiei de comunicare dintre manager şi angajaţi şi
calitatea acesteia
 Valorificarea competenţelor / abilităţilor cât şi aprecierea acestora de
către manager
 Dacă managerul ia in considerare sau nu ideile / propunerilor
angajatului
 Dacă managerul aduce la cunoştiinta angajatului rezultatele muncii
depuse de acesta
Pentru fiecare dintre aceste aspecte a fost acordat un punctaj de la 1 la
5.Valoarea indicelui astfel calculat reprezintă calitatea relaţiei/colaborării cu
managerul direct, respectiv gradul de mulţumire al anagajatului faţă de
comportamentul managerului – o valoarea mai aproape de 1 semnifică o
calitate superioară a colaborării dintre angajat şi managerul direct. Sunt
prezentate inclusiv statisticile descriptive pentru a acest indice şi frecvenţa.

Tabelul 4.
Statistica descriptivă indice al relaţiei/cooperării cu managerul
INDICE MANAGER Valid 52
Missing 0
Mean .7555
Std. Error of Mean .02044
Median .7714
Mode .94
Std. Deviation .14737
Minimum .34
Maximum 1.00
Percentiles 25 .6571
50 .7714
75 .8571

În baza analizei statistice realizate am dedus faptul că în medie (la nivelul

eşantionului analizat) angajaţii au un grad de satisfacţie al relaţiei cu
managerul lor de 0.76, valoarea mediană (cea care împarte eşantioul în
jumătate) este de 0.77 ceea ce înseamnă că jumătate dintre respondenţi
înregistrează valori sub 0.77 iar jumătate au valori peste această valoare.
Valoarea cea mai întâlnită la nivelul eşantionului (modala) este 0.94 (cu o
frecvenţă de 8 din 52 de respondenţi). Valoarea minimă înregistrată este de
0.34 iar cea maximă este de 1.

Tabelul 5. Corelaţii Indice al calităţii relaţiei cu managerul

Indice manager
Corelaţii Pearson Sig.
N
Correl 2-tail

215
 Sunteţi mulţumit de faptul că lucraţi în compania în
care vă desfăşuraţi activitatea în prezent? (1 foarte 0.53** 0 52
nemulţumit, 5 foarte mulţumit).
Consideraţi că sunteţi motivat la locul de muncă? 0.61** 0 52
Ţinând cont de condiţiile în care lucraţi şi de
munca pe care o depuneţi, salariul dumneavoastră
0.41** 0.003 52
este? (1 foarte nesatisfăcător, 5 foarte
satisfăcător).
Din punct de vedere al sarcinilor pe care le
îndepliniţi, munca dumneavoastră este? (1 foarte 0.30* 0.033 52
nesatisfăcătoare, 5 foarte satisfăcătoare).
Ce părere aveţi referitor la dezvoltarea dvs
profesională la locul de muncă? (1 foarte 0.43** 0.002 52
nemultumit, 5 foarte multumit)
Sunteţi mulţumiţi de colaborarea cu colegii
dumneavostră de echipă: 0.31* 0.03 52
(1 foarte nemulţumit, 5 foarte mulţumit).
**.Correlation is significant at the 0.01 level (2-
tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-
tailed).

În urma aplicării testului Coeficientului de Corelaţie al lui Pearson există

legatură între indicele privind relaţia cu managerul şi celelalte variabile
independente, întrucât pragul de semnficaţie al testului (valoarea Sig. din
tabelul de mai sus) pentru fiecare din aceste variabile este mai mic decât
pragul de 0.05 (acceptăm astfel ipoteza alternativă). Legătura între indicele
privind satisfacţia relaţiei cu managerul şi:
a) Gradul de mulţumire cu privire la compania în care angajatul îşi
desfăşoară activitatea – este o corelaţie directă de intensitate
medie; cel mai mare scor se regăseşte la cei care sunt foarte
multumiţi de compania în care lucrează (0.85)
b) Dacă este motivat sau nu la locul de muncă este legatură directă de
intensitate medie; cel mai mare scor fiind înregistrat la cei care
sunt foarte motivaţi la locul de muncă (0.90)
c) Aprecierea privind gradul de remunerare şi munca depusă - este una
directă de intensitate medie; un raport foarte satisfăcător
înregistrează un indice de 0.85
d) Satisfacţia cu privire la munca depusă - este una directă de
intensitate slabă
e) Satisfacţia cu privire la dezvoltarea personală a angajatului în cadrul
companiei în care îşi desfăşoară activitatea - este una directă de
intensitate medie; cei multumiţi de dezvoltarea profesională
înregistrează cel mai mare scor (0.85)

216
 Nivel piramida Nr. Medie
25 0.80
0.78
21 0.78
0.76
20
20 0.76
0.76
15 0.74 0.74
0.72
10 0.70
0.70
4 4 0.68
5 3
0.66
0 0.64
de baza securitate apartenenta stima autorealizare

f) Satisfacţia privind relaţia de colaborare cu colegii de echipă - este

una directă de intensitate medie; însă nu este semnificativ
diferită statistic între categorii.

Figura 1. Rezultatele indicelui în funcţie de nivelul de pe piramidă

În cadrul analizei privind indicele relaţiei cu managerul am verificat de

asemenea dacă acesta diferă semnificativ de gradul de mulţumire al
angajaţilor faţă de compania în care lucrează, gradul de motivare, condiţiile
de muncă şi salariu, satisfacţia în munca depusă, dezvoltarea profesională
la locul de muncă, gradul de satisfacţie al relaţiei cu colegii.

Tabelul 6. Analiza indice privind relaţia cu managerul şi dacă o relaţie

nefavorabilă cu managerul e în top 3 motive care i-ar determina pe
angajaţi să îşi schimbe locul de muncă

Top superior schimbare

loc de muncă Număr respondenţi Media indicelui
Nu e în top 3 14 0.691850
Este în top 3 38 0.778947
Total 52 0.755498
În continuare am analizat dacă între valoarea înregistrată de indicele privind
calitatea relaţiei cu managerul şi întrebările care analizează managerul
ierarhic este diferit în funcţie de următoarele: aspectele pe care le consideră
importante în alegerea unui loc de muncă – întrebarea 1, principalele surse
de demotivare la locul de muncă – întrebarea 2; aspectele care ar putea
îmbunătăţii satisfacţia la locul de muncă – întrebarea 7. În acest sens, vom
folosi testul Spearman's rho întrucât avem o variabilă de tip scale şi celelalte
de tip ordinal. Interpretarea rezultatelor pentru acest test se face similar cu
cele aferente testului Coeficientului de Corelaţie al lui Pearson.

217
 Tabel 7. Aspecte importante în alegerea locului de muncă
posib de
posib
salarul echipa superior instr si
promov
dezv
Correlation
0.207 0.15 -0.297* 0.01 -0.067
indice_superior Coefficient
Sig. 2-tail 0.142 0.287 0.033 0.943 0.638
  N 52 52 52 51 52
În baza analizeiîntrebării (Care sunt aspectele pe care le consideraţi cele
mai importante pentru dvs în alegerea unui loc de muncă?)deducem faptul
că există o legătură între indicele privind calitatea relaţiei cu managerul şi
faptul că angajaţii iau în considerare managerul ierarhic când aleg un loc de
muncă (singura corelaţie, legătura directă de intensitate mică). Astfel, cu cât
angajaţii au un indice mai mare (adică cu cât este o calitate mai bună a
relaţiei, cu o importanţă pentru subiect a rolului managerului în motivarea
angajaţilor, respectiv raportul între importanţa relaţiei cu managerul şi
satisfacţia angajatului privind această relaţie) cu atât pentru ei va conta, în
cazul în care îşi schimbă locul de muncă, viitorul şef / manager ierarhic pe
care îl vor avea.
ANOVA Indice al relaţiei cu superiorul şi motivarea la locul de muncă
indice_superior
Sum of
Squares df Mean Square F Sig.
Between .439 4 .110 7.700 .000
Groups
Within Groups .669 47 .014
Total 1.108 51

Figura 2. Prezentare ANOVA Indice al relaţiei cu superiorul şi motivarea la

locul de muncă

218
 8. Concluzii
Ceea ce am observat şi în cadrul studiului de faţă este faptul că pot
fi operaţionale simultan două niveluri de nevoi, însă nevoile de la nivelurile
superioare sunt mai puternice, totodată, apare cerinţa ca nevoile de la un
anumit nivel să fie satisfăcute corespunzător, înainte ca nevoile de la un alt
nivel să devină actuale. Există posibilitatea manifestării, în acelaşi timp, la
majoritatea membrilor unei organizaţii, a mai multor nevoi ceea ce infirmă
faptul că în orice moment se manifestă doar un singur tip de nevoi.
Profil al satisfacţiei la locul de muncă al subiecţilor:
23 de respondenţi sunt mulţumiţi de compania în care îşi desfăşoară
activitatea în prezent şi 17 foarte mulţumiţi şi doar 3 se declară nemulţumiţi.
17 subiecţi spun că sunt motivaţi la locul de muncă, 5 foarte motivaţi şi doar
2 sunt foarte demotivaţi şi 7 demotivaţi în timp de 21 sunt neutri.
În ceea ce priveşte salarul, 17 declară că au un salariu satisfăcător, 3 foarte
satisfăcător, 11 nesatisfăcător, în timp de 21 sunt neutri.
Din punct de vedere al sarcinilor desfăşurate, 24 subiecţi consideră că
munca lor este satisfăcătoare, 9 foarte satifăcătoare, 15 neutri şi 4
consideră munca lor ca fiind nesatisfăcătoare.
Referitor la dezvoltarea profesională, 18 subiecţi sunt multumiţi şi foarte
mulţumiţi, 15 nemulţumiţi sau foarte nemulţumiţi şi 19 au răspuns că nu sunt
nici mulţumiţi, nici nemulţumiţi.
În ceea ce priveşte colaborarea cu colegii de echipă. 28 sunt foarte
mulţumiţi, 16 mulţumiţi şi doar 8 neutri.
Pentru 30 dintre cei 52 de respondenţi, managerul se află între top 3
aspecte pe care le consideră importante în alegerea unui loc de muncă.
Pentru 39 dintre respondenţi, comunicarea defectuasă cu managerul se află
între top 3 principalele surse de demotivare la locul de muncă iar pentru 6
dintre aceştia declară că şeful este cel mai important şi în top 3 pentru 13
respondenţi.
22 se declară motivaţi la locul de muncă, o relaţie nefavorabilă cu
managerul i-ar determina pe 18 dintre aceştia să îşi schimbe locul de
muncă.
9 respondenţi declară că sunt foarte demotivaţi sau demotivaţi la locul de
muncă (21 neutru), pentru că nu le place ceea ce fac sau pentru dezvoltare
personală.
Ca şi top, angajaţii apreciază cel mai mult la managerul lor actual
următoarele (în ordinea importanţei):
1. Faptul că oferă autonomie în realizarea sarcinilor
2. Are competenţele necesare (este un bun profesionist)
3. Modul de comunicare
4. Încurajează lucrul în echipă
5. Oferă autonomie în realizarea sarcinilor
6. Deleagă sarcinile
Cei care prezintă un grad mare de satisfacţie al relaţiei cu şeful
(c\valoare indicatorului este mare; o valoare de peste 0.85) sunt:

219
  foarte multumiţi de compania în care lucrează
 sunt foarte motivaţi la locul de muncă
 au un salariu satisfăcător raportat la condiţiile de muncă
 şi sunt multumiţi de dezvoltarea lor profesională de la locul de
muncă
De asemenea, dacă analizăm corelaţia între indicele privind relaţia cu
managerul şi dacă o relaţie nefavorabilă cu şeful e în top 3 motive care i-ar
determina pe angajaţi să îşi schimbe locul de muncă putem observa că 74%
din respondenţi au ales ca fiind în top 3 ca motiv în schimbarea locului de
muncă, aceştia având o medie a indicelui de 0,78. Pe de altă parte, conform
rezultatelor prezentate, cu cât angajaţii au un indice mai mare (adică cu cât
este o calitate mai bună a relaţiei, cu o importanţă pentru subiect a rolului
managerului în motivarea angajaţilor, respectiv raportul între importanţa
relaţiei cu managerul şi satisfacţia angajatului privind această relaţie) cu atât
pentru ei va conta, în cazul în care îşi schimbă locul de muncă, viitorul şef /
manager ierarhic pe care îl vor avea.
AUTORI
Student: Pui Carmen Andreea
Coordonator: Prof. univ.dr. Mihaela Stoica

BIBLIOGRAFIE
1. Bill G., Peter S., Andrew N. M. and Diana M., (2007), Discovering your
authentic leadership by Harvard Business Review, hbr.org
2. Goleman, D., (2007), Inteligenţa emoţională în Leadeship, Curtea
Veche, Bucureşti.
3. Harter, J., Adkins, A., (2015), Employees Want a Lot More From Their
Managers, disponibil la
https://www.gallup.com/workplace/236570/employees-lot-
managers.aspx.
4. Harter J. and Adkins A., (2015), Employees Want a Lot More From Their
Managers, Gallup study available at
https://www.gallup.com/workplace/236570/employees-lot-
managers.aspx
5. Preetha, D., Blythe, H., Abrar, K., Rupesh, B., (2018), Voice of the
workforce in Europe, disponibil online la
adresahttps://www2.deloitte.com/content/dam/Deloitte/ce/Documents/ab
out-deloitte/voice-of-the-workforce-in-europe.pdf
6. Stoica, M., (2011), Elemente de psihologie organizaţională, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, 76-77.
7. Stoica, M., (2011), Elemente de psihologie managerială, Editura
Risoprint, Cluj-Napoca, 87-132.

220
 OBIECTIVUL CALITATII – AUDITUL RESURSELOR
UMANE

Psiholog principal Nilca Ștefania Diana,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației

Abstract:
Derived from monitoring the results of the human resources activity, being
a fundamental part of work and organizational psychology, the audit has evolved
over time and has become a basic function of human resources management.
In addition of being able to detect the true dimensions of the human
resources activity, the audit helps the manager in all stages of the management
process, the decisions resulting from the information provided by the audit being
well founded. Human resources audit means a complex of monitoring and
information collection activities that ensures the manager that the activities are
carried out according to the planning, measuring the progress towards the
proposed objectives and detecting the deviations from the plan to take corrective
measures. There are managers who see in the audit a process that monitors their
performances without looking for ways to increase them.
In work and organizational psychology, processes and activities, aspect
and behaviors related to it must be periodically audited and evaluated. The audit
should be carried out in order to determine if different elements of the subsystem
are fundamental in achieving the objectives set by the management of the
organization. The basic idea that concerns us in formulating model in this field is
that the audit in human resources evaluates the activity in work and organizational
psychology, the human resources practices and processes, in order to improve
organizational general performance. The audit provides feedback on the personnel
function, organizational psychological practices fulfilling the main objective.
In short, “ the audit is a general quality control, a verification of human
resources activities at the level of a compartment or the whole organization, as well
as the way in which these activities support the organization’s strategy “(after V.
Zecheru)
The research comprises four chapters structured in the following way. Part
one- human resources audit, the methodological procedure system used; part two-
human resources diagnostic, the audit mission; part three – consulting and
intervention, case study, performance audit; part four- feedback and evaluation,
audit report, conclusions and recommendations. Questionnaires were built for each
of the processes were used: work analysis, performance evaluation, competent
managerial evaluations, fluency processes, document and information flow,
managerial and organizational system.

1. INTRODUCERE

221
 Obiectivul general al unui audit în resursele umane este acela de a
furniza asigurarea că situaţiile legate de personal examinate sunt complete
şi întocmite cu acurateţe, iar operaţiile şi practicile de resurse umane s-au
efectuat în conformitate cu legile şi reglementările relevante în vigoare.
Îndeplinirea acestui obiectiv în condiţii de certitudine absolută, chiar dacă
este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua
aceste costuri există însă posibilitatea realizării auditurilor pe bază de teste.
În acest context auditorii, prin rapoartele lor, caută să ofere o asigurare
rezonabilă - nu o asigurare absolută – că situaţiile examinate sunt complete
şi întocmite în conformitate cu prevederile legilor şi reglementărilor relevante
în vigoare. Auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea şi detectarea
corupţiei, fraudei şi erorilor, chiar dacă auditurile anuale pot împiedica
săvârşirea de greşeli şi eventualele neglijenţe. Responsabilitatea pentru
prevenirea şi detectarea corupţiei, fraudei şi erorile, precum şi pentru luarea
de măsuri corespunzătoare, revine managementului entităţilor auditate.
Procesul este uzual în procedura de evaluare publică şi privată, mai
ales în domeniul financiar contabil, aria publică având departamente de
audit, menite să îmbunătăţească calitatea sistemelor auditate.
Împrumutat din acest domeniu, auditul resurselor umane, sau auditul
capitalului uman apare ca o noutate şi, totodată ca o necesitate în cadrul
entităţiilor din România, fie ele publice sau private.

2. OBIECTIVUL PREZENTEI LUCRARI

Cercetarea are la bază trei obiective principale:

1. Auditarea resurselor umane din cadrul unei organizatii din industria auto
2. Constatarea si diagnosticarea panoului strategico- managerial
concluzionat în raport de audit
3. Propunerea unui plan de dezvoltare al resurselor umane urmărind liniile
din raportul de audit
Cercetarea are la bază trei obiective generale:
1. Auditarea performanței manageriale în resursele umane
2. Constatarea, prin misiunea de audit, a diferențelor între sistemul
referențial și practicile curente
3. Propunerea și implementarea unei strategii de dezvoltare a resurselor
umane
Obiectivele secundare sunt în număr de două:
1. Diagnoza resurselor umane a unei organizației cu un număr de 27
angajați, o sucursală dintr-un grup de firme din domeniul servicii auto.
2. Relevarea diferențelor între sistemul referențial și practicile existente cu
propunerile de îmbunătățire reliefate în plan de dezvoltare

3. FUNDAMENTARE TEORETICĂ

Obiectivul general al unui audit al resursele umane este acela de a

furniza asigurarea că situaţiile legate de personal examinate sunt complete

222
 şi întocmite cu acurateţe, iar operaţiile şi practicile de resurse umane s-au
efectuat în conformitate cu legile şi reglementările relevante în vigoare.
Îndeplinirea acestui obiectiv în condiţii de certitudine absolută, chiar dacă
este posibil de realizat, presupune o activitate costisitoare. Pentru a diminua
aceste costuri există însă posibilitatea realizării auditurilor pe bază de teste.
În acest context auditorii, prin rapoartele lor, caută să ofere o asigurare
rezonabilă - nu o asigurare absolută – că situaţiile examinate sunt complete
şi întocmite în conformitate cu prevederile legilor şi reglementărilor relevante
în vigoare.
Auditorii nu sunt responsabili pentru prevenirea şi detectarea
omisiunilor, corupţiei, fraudei şi erorilor, chiar dacă auditurile anuale pot
împiedica săvârşirea de greşeli şi eventualele neglijenţe. Responsabilitatea
pentru prevenirea şi detectarea corupţiei, fraudei şi erorile, precum şi
pentru luarea de măsuri corespunzătoare, revine managementului entităţilor
auditate.
Câteva dintre avantajele pe care le oferă auditul resurselor umane
sunt prezentate după cum urmează:
 identifică contribuţiile departamentului de resurse umane
în organizaţie;
Avantaje  îmbunătăţeşte imaginea profesională a departamentului
de resurse umane;
 încurajează asumarea de responsabilităţi mai mari în
cadrul aceluiaşi departament;
 descoperă problemele critice ale resurselor umane;
 reduce costurile cu resursele umane prin proceduri de
personal mai eficace;
 oferă o analiză exactă a performanţelor realizate de
resursele umane.
Zonele pe care le acoperă auditul resurselor umane pot fi prezentate
aşa cum am încercat în tabelul următor (W. Werther, K. Davis, 1996).

Recrutarea personalului Selecţia personalului

Zonele sursele de recrutare  cerinţele solicitate
disponibilităţile  procedurile de
auditabile
recrutaţilor selecţie
cererile de angajare  relaţiile de selecţie
Formarea profesională Dezvoltarea resurselor
stabilirea cerinţelor de umane
formare  succesul
metodele de formare promovărilor
strategii de formare  planificarea carierei
 efortul de dezvoltare
Sistemul social Administrarea resurselor
sistemul motivaţional umane
valori promovate  structura

223
 relaţii de muncă personalului
 performanţele
realizate
 raporturile de muncă

Obiective

 Descrierea scopului auditului resurselor umane;

 Însuşirea conceptului de calitate a resurselor umane;
 Evaluarea asigurării organizaţiei cu personal;
 Prezentarea dinamicii şi structurii resurselor umane;
 Aplicarea unor modele de analiză a productivităţii muncii;
 Analiza corelaţiei dintre resursele umane şi performanţele
economice.
5. PROCEDURA DE AUDITARE

Etapele de auditare si rezultate

224
6. INSTRUMENTELE DE AUDITARE UTILIZATE
1. instrumente generale de cercetare
a. interviul
b. chestionarul
c. ancheta de opinie
d. observarea
e. inspecţia
f. testul
g. matricea descoperirilor
h. consultarea arhivelor, a bazelor de date, alte informaţii
2. instrumente manageriale
a. diagnosticarea
b. fotografierea, filmarea unei zile de muncă
c. metodele SWOT, ORTID, ELECTRE, MATRIX, DELPHI
3. instrumente specializate în investigarea fenomenelor economice-
cum sunt cercetarea bilanţului contabil, determinarea coeficientul de
corelaţie- însă, nefiind esenţiale în prezenta lucrare nu insit pe
aceste instrumente
4. alte instrumente
a. sociograma
b. eşantionarea
c. scalarea
d. matricea descoperirilor
e. extrapolarea
f. scenariile
g. teste psihologice, ale competențelor

7. RAPORTUL DE AUDIT
III. Reevaluarea,
I.Proiectarea/structura II. Redactarea
revizuirea
rea raportului final constatărilor, opiniei
formulărilor iniţiale
calificate în prima lor
scop: definitivarea formă
scop: elaborarea
schiţei raportului final
variantei finale a
scop: elaborarea
raportului de audit
draftului, a variantei

PREZENTAREA SOCIETĂȚII
SC “X” SRL şi-a început activitatea în Braşov, în anul 2000 ca dealer
de autoturisme N. Prezentarea impecabilă a produselor comercializate în
faţa clienţilor săi, actuali şi potenţiali, precum şi gama largă de servicii
oferite acestora au condus la formarea şi dezvoltarea grupului de firme “Y”
în pofida competiţiei acerbe pe piaţă. Astfel în anul 2002 s-a înfiinţat firma
“X” cu sediul în Târgu Mureş, iar în 2004 s-a înfiinţat firma “T” cu sediul în
Miercurea Ciuc. În prezent, firmele din cadrul grupului “X” sunt dealeri de
autoturisme N, acoperind zona centrală a ţării, respectiv judeţele Braşov,

225
Covasna, Mureş şi Harghita. În fiecare din aceste locaţii există câte un
modern complex auto dotat la standarde europene.
Această performanţă se datorează investiţiei continue în oameni şi
tehnologie. Echipa actuală de aproximativ 200 de profesionişti au acces
constant la o pregătire de specilitate ceea ce garantează menţinerea calităţii
serviciilor la nivelul exigenţelor.
Serviciile oferite în cadrul grupului includ reparaţii în regim de
garanţie, servicii de întreţinere pentru marca N, servicii de reparaţii
mecanice, electrice, tinichigerie şi vopsitorie, folosind aparatură de testare şi
reglare de ultimă generaţie.

ANALIZA ORGANIZAŢIONALĂ- RESURSELE UMANE

Procedura de audit Fişa etalon
Analiza organizațională a respectat următoarea structură:

Documente Da Nu Observatii
Fisa postului
I.activităţi desfăşurate:
descrierea activităţilor exprimate în ce, cum,
când se realizează
-procesele ce au loc
-procedurile folosite
-înregistrări ale activităţilor
-responsabilităţi şi răspunderi
-comportamente (decizii, acţiuni fizice,
comunicări )
-cerinţele muncii (cheltuieli: efort fizic,
intelectual)
II.Maşini, instrumente, echipamente, dispozitive
III.Aspecte materiale şi nemateriale ale
postului:
- materiale procesate
- produse realizate
- cunoştinţe utilizate
- servicii oferite
IV. Performanţele muncii
- măsurarea muncii(timp)
- standarde de muncă
- analiza erorilor
V. Contextul postului
- condiţii fizice de muncă
- program de lucru
- stimulente (finaciare/nefinanciare)
VI. Exigenţele postului
- cunoştinţe şi deprinderi

226
 - atribute personale
Contract colectiv de muncă
- respectare proces negociere
- conţine tabel cu minime pt salarii
- program de formare profesională
- acte adiţionale
Regulament de ordine interioară
- dispoziţii speciale
- aplicabil tuturor angajaţiilor în mod
echitabil
Organigrama Departamente:
- funcţionalitate
- nr. departamente:____
- nr angajaţi:____
- repartitiţie pe departamente:
Documente desemnare personal cu atribuţii
SSM; PM, PSI
Tematici de instruire PSI; PM, SSM
- actualizate
- pt fiecare post
Fise PSI, PM
- semnate pt fiecare angajat
- verificarea s-a efectuat
- există procese verbale de efectuare a
verificărilor instruirii
Dosar individual
- CIM
- Fişe aptitudini
- Copii acte identitate
- Copii documente studii
- Specializări/calificări cf cu postul
- Dosar medical
- Fişa expunere riscuri
- Acte adiţionale CIM
Foaie de prezenţă
- existentă raport performanţă-prezenţă
- flux de personal
Evidenţa locurilor de muncă cu condiţii
deosebite: vătămătoare, grele şi periculoase
Plan de evacuare în caz de urgenţă
Registre de evidenţă a accidentelor uşoare
Registre de evidenţă a incidentelor periculoase
Registru de evidenţă a salariaţilor
- completat
- flux de personal
- media prezenţei/viaţa personalului în
firmă
- înregistrat la itm

227
 Metode procedurale
- fişe de procedură
- pt posturile:

Definirea deficitară a atribuţiilor posturilor a îngreunat desfăşurarea

auditului, materialul probant fiind adus de către responsabilii în cauză, însă
interviurile, discuţiile cu aceştia au întărit menirea noastră acolo.
Semnificativ în acest caz a fost inexistenţa unei persoane pe
domeniul de marketing şi publicitate, momentul desemnării unuia dintre
angajaţi fiind intrarea noastră în firmă, responsabilităţile descentralizate la
nivelul resurselor umane, fiecare dintre cei care munceau în partea
administrativă îşi asumau o sarcină, însă responsabilitatea se împărţea;
anomalie a fost şi faptul că directorul adjunct se ocupa doar de
departamentul comercial, neasumându-şi responsabilităţi pe alte
departamente- aceasta situaţie fiind, însă una temporară. Până în acel
moment nu existase în organigramă postul de director adjunct, iar calitatea
acestuia a fost suplinită de directorul executiv şi directorul de vânzări.
În analiza noastră am considerat că trebuie să ţinem cont, pentru a
defini cu exactitate elementele definitorii ale acestui sistem, de mediul
extern şi de alte variabile menite să ajute la definirea materialului probant.
6. CONCLUZII
În urma constatărilor făcute pe parcusul auditul concluzionăm
necesitatea existenţei unui psiholog responsabil pentru administrarea de
personal, existând practici izolate şi documente necesare desfăşurării
generale a activităţii de resurse umane, nefiind centralizate la nici un nivel
(departament sau global, la nivel organizaţional), responsabilitatea unor
astfel de procese sau practici în resurse umane fiind împărţită.

CONSTATĂRI ȘI SCHIMBĂRI STRATEGICE SPECIFICE

Proces/ Constatare Personaje Proces de Schimbări

procedură implementat strategice
specifice
Strategia de Necesitatea Consiliul Planificare pe Fixarea unei
resurse existenței unei director baza de structuri de
umane strategii de Managerul de scenarii dezvoltare in
procurare resurse Previzionarea resursele umane
resurse umane/psiholo cererii si ofertei
umane g Analiza
organizațional fluctuatiei de
personal
Planificare Nevoia de Responsabili Factori Organigrama
resurse planificare de planificare calitativi si Reproiectată
umane conform Șefi cantitativi
organigramei departament Procurare
si necesitatea Flexibilizare
dezvoltarii Pastrare
organizational
e

228
 Analiza Fise de post Psiholog Analiza Fisa de post
muncii incomplete resurse umane posturior Fise
Analiza interdepartamental
rolurilor e
Analiza
competentelor
Recrutare Nevoia definirii Psihologul în Factori Atragerea
clare a resurse umane obiectivi- timp, candidaților
cerințelor de cost, competenți
recrutare implementare
Selectia Preluarea Psiholog Respectarea Proces sistematic
resurselor exigentelor resurse umane pasilor de de selectie
umane conform selectie
analizei muncii Trierea
si fiselor de candidatilor
post conform
exigentelor
postului
Introducerea Nevoia unei Psiholog Chestionarea Adaptarea
în organizație proceduri de resurse umane la intervale Accelerarea
și adaptarea introducere si stabilite de învățării
follow up timp
Management Necesitatea Psiholog Standarde de Rezultatele:
ul definirii resurse umane performanta Dezvoltare
performanței performanței Consiliul Gestionarea Productivitate
si identificarea director performanței Disciplină
indicatorilor Director pe parcursul Creșteri salariale
adjunct, sefi anului corecte
departamente concedieri
Dezvoltarea Necesitatea Psiholog Teambuildingu Învățarea
resurselor asigurării resurse umane ri Educația
umane oportunităților Sefi de Dezvoltarea
de învățare, departament Instruire
creștere,
instruire
Management Necesitatea Psiholog Remuneratie Salarizare
ul asigurării resurse umane financiara Recunoastere
recompenselo politicilor, Sefi de Recompense Oportunitati de
r practicilor și departament nefinanciare dezvoltare
proceselor de suplimentare personala
recompensare Oportunitati de
a angajaților training și
specializări
Gestiunea Necesitatea Psiholog Reproiectarea Dosare complete,
resurselor completării resurse umane întregului semnate, contract
umane dosarelor sistem de colectiv de muncă
angajaților, gestionare al negociat
completării resurselor
fiselor de umane
procedură
Ulterior prezentării raportului de audit s-a iniţiat strategia de
concepere şi remediere a probelemelor, disfuncţionalităţilor, a implementării
misiunii de audit şi implicit a începerii proceselor lucrative – analiza muncii,

229
elaborarea organigramei, evaluarea personalului, evaluarea performanțelor,
managementul recompenselor și gestiunea resurselor umane.
Anexa. Fişa departamentului administrativ
Misiuni generale Subordonat directorului executiv, departamanetul administrativ
asigură:
- aplicarea politicii constructorului în concesiune
- funcţionarea şi calitatea sistemului administrativ al
societăţii
- conceperea şi implementarea strategiilor de dezvoltare a
societăţii
- managementul întregii societăţi
Misiuni detaliate - stabilirea misiunii şi obiectivelor specifice
a. Planificare - căutarea de parteneriate şi oportunităţi
- stabilirea şi urmărirea strategiei de dezvoltare
b. Buget - planificarea şi aplicarea bugetului
- supervizarea distribuirii bugetului previzionat
c. Resurse umane - planificarea, recrutare, dezvoltare a resurselor umane
- dezvoltarea condiţiilor de muncă
- supervizarea respectării normelor disciplinei şi a
standardelor activităţii
- participarea la angajări, transferuri, concedieri
e. Relaţiile - relaţii de colaborare între toate departamentele
- relaţii de supraordonare a tuturor departamentelor
- întreţinerea relaţiilor permanente şi privilegiate cu clienţii
persoane fizice sau juridice, cu furnizorii, colaboratorii
f. Control, pilotare şi - transmiterea şi explicarea obiectivelor subdiviziunilor
urmărire organizatorice
- analizarea rezultatelor întregii societăţi
- supervizarea standardelor de calitate în serviciile
prestate
Limite ale - nu există limite
departamentului
Responsabilităţi - coordonează, organizează, conduce şi controlează
majore ale posturilor întreaga activitate a societăţii comerciale;
aparţinători - deleagă autoritatea sa cadrelor de conducere aflate pe
departamentului nivelele ierarhic imediat inferioare;
a. Director executiv - asigură comunicarea cu treapta superioară (Consiliul
Director)
- concepe strategia de dezvoltare a punctului de lucru,
implementează strategia şi evaluează periodic rezultatele

230
 şi punerea ei în aplicare
- răspunde asupra derulării în bune condiţii a tuturor
activităţilor desfăşurate de societate;
- adoptă măsuri pentru derularea activităţii de
comercializare, personal, salarizare, service şi financiar-
contabilă;
- negociază cu personalul ori de câte ori este nevoie,
semnează în numele societăţii contractul colectiv de
muncă, regulement
b. Directorul adjunct - Consolidarea şi dezvoltarea bazei materiale, portofoliului
de clienţi ai societăţii prin asumarea şi ducerea la
îndeplinire a sarcinilor ce îi revin, potrivit deciziilor adoptate
pe linia obiectivelor strategice ale societăţii.
- Informarea de o manieră corectă, obiectivă, adecvată şi
oportună a conducerii societăţii ca fundament al activităţii
de luare a deciziilor.
- Respectarea termenelor stabilite pentru soluţionarea
atribuţiilor ce revin postului.
- Implementarea standardelor de management al calităţii în
activitatea proprie prin următoarele obiective permanente:
- Asigurarea conformităţii (îndeplinirea de către societate
a condiţiilor specificate).
- Autoevaluarea conformităţii (activitate al cărei obiect
este determinarea directă a factorului de îndeplinire a
condiţiilor specificate).
- Raportarea acţiunilor de cercetare a conformităţii
(acele acţiuni ale beneficiarilor serviciilor prestate care
dovedesc existenţa încrederii adecvate în prestaţia
societăţii- feedback clienţi).
- Efectuarea demersurilor privind auditul calităţii
(examinarea sistematică în scopul de a determina dacă
activităţile referitoare la calitate şi la rezultatele aferente
satisfac dispoziţiile prestabilite precum şi dacă aceste
dispoziţii sunt implementate efectiv şi dacă sunt
corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor)

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

231
1. Avram, E., Cooper, C.L. (2008) Psihologie organizațional-managerială,
Tendințe actuale, Editura Polirom, Iași
2. Constantin T, Constantin A (2002), Managementul resurselor umane-
ghid practic şi instrumente pentru responsabilii de resurse umane
şi manageri, Editura Institutului European, Iaşi
3. Niculescu M (1997), Diagnostic global strategic, Editura Economică,
Bucureşti
4. Mihuţ I., Petelean A. (2001), Evaluarea eficienţei utilizării resursei
umane, în vol. „Studii de Economie” vol. XXII, Tom 1, Universitatea de
Vest Timişoara
5. Petelean A. (2005), Managementul resurselor umane, Editura , Tg.
Mureş
6. Radu P. (2004), Potenţialul uman al firmei- asigurare şi utilizare,
Editura Polirom, Iaşi
7. Radu F., Buşe L., Dincă M., Siminică M (2001), Analiza economico-
financiară a firmei, Editura Scrisul Românesc, Craiova
8. Rusu C., Voicu M. (2001), Managementul resurselor umane în
asigurarea calităţii, Editura Economică, Bucureşti
9. Ţiclea Al. (2007), Codul Muncii adnotat- comentarii, acte normative,
jurisprudenţă, Editura Hamangiu, Bucureşti
10. Zecheru V. (2004), Auditul Public Intern, Editată de FORMENERG
SA, Bucureşti
11. Zlate, M. (2007) Tratat de psihologie organizațional-managerială,
Editura Polirom, Bucuresti;

232
 PERSPECTIVE PRIVIND INCLUZIUNEA SOCIALĂ ȘI
EDUCAȚIONALĂ A PERSOANELOR CU NEVOI
SPECIALE

Prof.univ.dr.Elena-Adriana Tomulețiu,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș,
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Abstract:
One of the objectives of the reform of the education system in Romania
aims at the social and educational inclusion of persons with special needs in mass
education. What does this mean? What are the factors involved in the inclusion
process? What do we think are the main obstacles to inclusion? What can be the
advantages of inclusion at the societal level? What does it mean to apply an
inclusive teaching practice in educational practice? Here are some questions that
we intend to answer through this paper.

Keywords: inclusive education, special needs, inclusion principles,

inclusive work, inclusive teaching

Înainte de a aborda conceptul de incluziune, să reflectăm puțin

asupra educației, ca drept uman fundamental și esențial pentru exercitarea
tuturor celorlalte drepturi ale omului; înțelegem că cea mai importantă
investiție pe termen lung, este investiția în educație, și că cea mai
importantă valoare este ființa umană. Ținând cont de unicitatea ființei
umane, fiecare copil are dreptul la educație în acord cu limitele capacităților
sale, chiar dacă acestea sunt scăzute sau înalte. Ce presupune acest lucru?
În primul rând o schimbare totală de viziune asupra practicilor educaționale,
o schimbare de viziune asupra menirii noastre ca profesori, asupra rolului
nostru paideic; însemnă o purificare a noastră ca oameni, în sensul eliberării
minții de stereotipuri, de prejudecăți; înseamnă o încredere totală în elevii
noștri, în potențialul lor de a atinge succesul - succesul lor -, prin
identificarea, cultivarea, valorificarea și valorizarea resurselor lor interioare.
Dar ce înseamnă succes, ca rezultat al potențării resurselor lor interioare?
Pentru unii, succesul înseamnă obținerea unor performanțe academice
deosebite, pentru alții poate reprezenta atingerea unor standarde
autoimpuse, spre exemplu în domeniul sportiv, depășirea propriilor limite,
așa cum pentru un alt copil poate reprezenta abilitatea lui de a realiza
împletituri care, în viitor, îi pot asigura integrare sociale și profesională, sau

233
pentru un altul, priceperea de a îndoi o foaie de hârtie. Pare simplu să îndoi
o foaie de hârtie. Pentru majoritatea copiilor, da, este foarte simplu; pentru
unii, în schimb, această pricepere reprezintă nivelul maxim de performanță
pe care poate să-l atingă. În viziunea greșită, evident a unora, acest copil,
care nu este capabil de performanțe academice, care nu reușește să scrie
și să citească, este sortit eșecului. NU! Imaginați-vă că fără contribuția
acestui copil, nu am reuși să facem o felicitare: el ne-a oferit suportul, adică
foaia îndoită, pe care un alt copil sau mai mulți copii, înclinați spre literatură,
pot scrie mesaje cu un conținut legat de diverse sărbători de peste an, alții
pot picta sau ornamenta felicitarea, alții o pot promova prin intermediul
paginii de web a școlii, care la rândul ei a fost gândită, proiectată și
implementată tot de grupul–clasă, fiecare contribuind la realizarea
proiectului comun pe măsura potențialului său. Așadar, în viziune incluzivă,
toți copiii sunt excepționali, fiecare aducându-și aportul pe măsura
potențialului său.
Incluziunea socială
Conform art. 6lit. cc) din Legea nr. 292/2011 (Legea asistenţei
sociale), incluziunea socială reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni
multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă,
locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii, securităţii,
justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării
participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale,
culturale şi politice ale societăţii. Se referă la respectarea statutului și
drepturilor tuturor oamenilor dintr-o societate, care trebuie să aibă
oportunitatea de a participa în mod relevant la viața acesteia și de a se
bucura de un tratament egal cu ceilalți. Așadar, din punct de vedere social,
incluziunea presupune a personaliza activităţile/serviciile sociale,
educaționale, medicale etc. în funcţie de nevoile fiecărui individ în parte,
astfel încât oricine, indiferent de clasă socială, etnie, gen, identitate sexuală,
deficienţă, să poată fi tratat ca un membru al comunităţii din care face parte.
Dincolo de această abordare legislativă, incluziunea este un o filozofie a
vieții, un mod de a te înțelege pe tine, astfel de a-i înțelege pe alții; este un
mod de trăi, de a trăi frumos alături de ceilalți, diferiți.
Incluziunea educațională
Din punct de vedere educațional, incluziunea presupune ca toți elevii
și tinerii, cu sau fără dezabilități, să aibă posibilitatea de a învăța împreună,
prin accesul la școli comune, cu o rețea de servicii-suport adecvate. Așa
cum se subliniază și în Declarația de la Salamanca, cadrul General de
Acțiune al Nevoilor Speciale în Educație, paragraful 12, școlile trebuie să
primească toți copii, fără deosebire privind condițiile lor fizice, intelectuale,
sociale, emoționale, lingvistice sau de altă natură (copii cu dizabilități sau
talentați, copiii străzii, copii care muncesc, copii aparținând minorităților
lingvistice, etnice, culturale, copii aparținând unor zone sau grupuri
dezavantajate sau marginalizate).
Astfel, educația incluzivă devine o ”educație pentru toți, o educație
pentru toți împreună” (a se vedea Cadrul de Acțiune adoptat la Summitul

234
Mondial de la Dakar, aprilie 2000, organizat de ONU: UNESCO, UNICEF,
OMS, UNFPA, PNUD), principiile care stau la baza ei fiind următoarele
(Consiliul European, Lisabona, martie 2000):
 principiul valorizării diversităţii, al respectării abaterii de la
standardele normale;
 principiul respectării demnității ființei umane;
 principiul unicităţii caracteristicilor, intereselor, abilităţilor, motivaţiei
şi nevoilor de învăţare;
 principiul planificării activităților incluzive;
 principiul responsabilității colective;
 principiul accesului şi participării tuturor conform abilităţilor şi
nivelului de dezvoltare;
 principiul drepturilor egale pentru o dezvoltare conform potenţialului
propriu.
De la integrare la incluziune
De multe ori se face confuzia între cei doi termeni, motiv pentru care
e necesară diferențierea lor. ”În general, semnificația tradițională a
conceptului de integrare exprimă necesitatea ca persoanele cu deficiențe să
de adapteze la o structură și regulamente organizaționale existente. Totuși,
prin includere se recunoaște și se prețuiește diferența, iar organizația
trebuie să răspundă și să se adapteze la nevoile fiecărui membru al ei.
Instituțiile de învățământ (și nu elevii cu deficiențe) trebuie să faciliteze
includerea prin identificarea unor modalități în care aceștia pot să-și
desfășoare activitatea astfel încât să răspundă obiectivelor și stilurilor de
învățare ale elevilor” (Fink, Thompson și Williams, 2002). Așadar, dacă prin
integrare se înțelege adaptarea elevului la cerințele școlii, incluziunea pune
accent pe adaptarea şcolii, oferind servicii educaţionale speciale, pentru a
veni în întâmpinarea nevoilor de învăţare şi de participare a tuturor elevilor,
la toate activităţile; dacă integrarea urmărește asimilarea elevului în
educația de masă, incluziunea conduce la reducerea gradului de
excluziune, sub orice formă s-ar manifesta; dacă prin procesul de integrarea
elevul de adaptează sau nu, politicilor, practicilor şi programelor existente în
şcoala respectivă, prin procesul de incluziune se urmărește creșterea
gradului de participare al tuturor copiilor, progresul fiecăruia dintre ei.
Așadar, potrivit incluziunii, școala trebuie să-şi extindă scopul şi rolul pentru
a putea răspunde unei mai mari diversităţi a copiilor, învăţământul trebuind
astfel să se adapteze cerinţelor elevilor şi nu invers.
Factori implicați în realizarea educației incluzive
Reușita incluziunii depinde de mai mulți factori. În primul rând,
sistemele de învățământ ar trebui sa își construiască o viziune clară asupra
educației. UNESCO (Salamanca, 1994), cu referire la viziunea educație
incluzive, afirma: ”Școlile obișnuite cu o orientare incluzivă sunt cele mai
eficiente mijloace de combatere a discriminării, creând comunități
primitoare, dezvoltând o societate incluzivă și oferind tuturor accesul la
educație”.

235
 Un al doilea factor ține de profesionalizarea cadrelor didactice.
Sunt ele pregătite pentru incluziune? Care sunt nevoile lor de formare,
referindu-ne nu doar la profesorii de sprijin, ci la întreg corp profesoral,
deoarece practicarea unei didactici incluzive nu intră doar în sarcina
profesorului de sprijin, ci a tuturor cadrelor didactice. Așadar, identificarea
nevoilor de formare, precum și gândirea, implementarea unor programe de
formare prin care să li se cultive profesorilor ”atitudini, valori și competențe
corespunzătoare și necesare pentru o activitate eficientă în mediul
educațional incluziv” (Key Principals for Promoting Quality in Inclusive
Education. Recommendations for Policy Markerss. European Agency for
Development in Special Needs Education, 2009), sunt obiective primordiale
care pregătesc crearea unei școli incluzive.
Un alt factor deosebit de important, de data aceasta implicat direct în
practica incluzivă, este munca în echipă a cadrelor didactice împreună cu
profesorii de sprijin, cu specialiștii psihopedagogi, medici, psihoterapeuți,
logopezi, asistenți sociali etc. De aici derivă un al patrulea factor, anume
gestionarea și planificarea eficientă a timpului în educația incluzivă.
Facilitarea incluziunii depinde foarte mult și de atitudinea celor
aflați la conducerea școlilor, de modul în care managerii pot crea o
cultură organizațională specifică incluziunii, pot crea un spațiu axiologic
școlar care promovează valori, atitudini, comportamente specifice unui
mediu incluziv. De asemenea, ei se fac responsabili și de atragerea
societății civile în vederea sprijinirii incluziunii, precum și de atragerea de
fonduri de finanțare care să ajute la crearea unui mediu fizic, psihosocial și
profesional incluziv.
Familia este, la rândul ei, un factor care poate facilita sau poate
reprezenta o mare piedică în calea incluziunii. De aceea, pe lângă
pregătirea cadrelor didactice pentru acest proces, e necesar să gândim la
programe de formare și a părinților pentru a-i pregăti din punct de vedere
psihosocial pentru incluziune. Aceste programe se adresează nu doar
părinților care au copii cu CES (care tind să creadă că copiii lor cu CES nu
pot progresa în mod eficient în mediile şcolare incluzive și se tem că vor
marginalizați, respinși sau răniți în medii incluzive), ci a tuturor părinților. Se
spune că educația incluzivă începe cu familia, deoarece familia este prima
instituție socializatoare care transferă valori, atitudini la copii: ei pot învăța
acceptarea de acasă, așa cum pot învăța și intoleranța; copiii pot învăța să
devină sprijin pentru ceilalți sau pot să fie centrați pe sine; acasă învață că
fiecare copil este bun la ceva, că fiecare este unic și are resursele lui
interioare care sunt foarte valoroase; acasă învață că a trăi și munci
împreună cu alții, diferiți, este un mare câștig pentru fiecare dintre noi,
generat de întrepătrunderea valorilor, resurselor, generat de comunicare.
Un alt factor de care depinde incluziunea este cel arhitectural. O
școala incluzivă este o școala deschisă, fără bariere, inclusiv arhitectonice.
Este un spațiu accesibil tuturor copiilor, un spațiu care poate să răspundă
nevoilor lor specifice. Pentru a fi o școală incluzivă, chiar și spațiile de joacă

236
din interiorul ei trebuie astfel gândite încât să răspundă diverselor categorii
de elevi, cu deficiențe de vedere, motrice etc.
În sfârșit, un alt factor esențial de care depinde incluziunea se referă
la procesul didactic care trebuie să fie adaptat la diferențele dintre copii.
Concret, prin practicile lui de la clasă, profesorul trebuie să pună accent pe
învățarea bazată pe participare activă, utilizând metode care antrenează
colaborarea, cooperarea dintre elevi, munca în echipă, transformând grupul-
clasă într-o comunitate interdependentă. În formarea echipelor de lucru
trebuie să aibă în vedere caracterul eterogen al acestora, să includă în
fiecare echipă elevi cu diferite aptitudini, care se pot susține reciproc și care
pot îndeplini roluri diferite, astfel încât fiecare membru să fie antrenat, să se
simtă util și valorizat. Muncind în echipă copiii învață toleranța, își dezvoltă
spiritul de întrajutorare, încrederea reciprocă, colaborarea, respectul colegial
și înțelegerea naturii umane. Astfel, în practica didactică inclusivă se vor
respecta următoarele principii:
1. principiul diferențierii sarcinilor de lucru, prin gradarea sarcinilor de la
simple la complexe, prin combinarea lor, prin administrarea de
sarcini diferite în funcție de potențialul ori resursele interioare
specifice fiecărui copil;
2. principiul respectării stilurilor de învățare ale elevilor, prin utilizarea
unor metode și mijloace didactice diverse, care să răspundă
diversității stilurilor de învățare (auditiv. vizual, kinestezic, tactil;
global sau analitic);
3. principiul diferenţierii răspunsului, adică trecerea de la evaluarea
standardizată la evaluarea individualizată.
Un profesor care lucrează într-un sistem educațional incluziv,
trebuie, așadar, să cunoască interesele, aptitudinile, inclinațiile speciale ale
elevilor, să fie capabil să le cultive la maxim, astfel să le ofere elevilor o
direcție în ceea ce privește formarea, devenirea lor; ei trebuie să aibă
abilitatea de a lucra în echipă alături de părinți și de celelalte cadre
didactice, de specialiștii implicați în recuperarea copilului cu nevoi speciale;
trebuie să fie răbdător, să iubească copiii, să aibă încredere în ei, în
potențialul lor de a atinge succesul, succesul lor.
În concluzie, care sunt beneficiile incluziunii? În 2013, țări din
Europa și Asia Centrală, în cadrul Conferinței de la Istanbul, au ajuns la un
acord comun de a lucra împreună pentru includerea tuturor copiilor într-un
proces de învățare de calitate, înțelegând prin acesta punerea bazelor
pentru educația incluzivă, pentru o școală care sărbătorește diferența, care
răspunde nevoilor individuale și care încurajează învățarea. De ce este
importantă educația incluzivă? Pentru că educația este un drept
fundamental pentru fiecare copil și este, de asemenea, o investiție
inteligentă! Înseamnă crearea unei societăți mult mai productive,
conducând la reducerea șomajului și la o mai mare creștere economică
(UNICEF). Școlile incluzive ajută la schimbarea atitudinii față de diversitate,
punând bazele unei societăţi deschise, democratice şi
nondiscriminatorii, coezive, care îi încurajează pe oameni să trăiască

237
împreună şi să se respecte reciproc. Iată, doar câteva dintre avantajele
sociale ale incluziunii subliniate de UNESCO, pentru care, noi, ca țară,
merită să luptăm, să ne profesionalizăm, să ne antrenăm, pentru a crea
toate condițiile realizării unui mediul social și educațional incluziv. Este un
drum lung și anevoios, cu siguranță, dar merită parcurs având în vedere
marile avantaje aflate la destinația lui!

Bibliografie:

 Cadrul de Acțiune adoptat la Summitul Mondial de la Dakar, aprilie

2000, organizat de ONU: UNESCO, UNICEF, OMS, UNFPA, PNUD
 Declarația de la Salamanca, cadrul General de Acțiune al Nevoilor
Speciale în Educație, paragraful 12
 European Agency for Development in Special Needs Education, 2009.
Key Principals for Promoting Quality in Inclusive Education.
Recommendations for Policy Markerss
 Fink, Thompson, Williams. 2002. Îmbunătățirea ofertei de curs, Institutul
din Londra
 Legea asistenţei sociale, art. 6lit. cc) din Legea nr. 292/2011
 UNICEF Ministerial Conference istanbul, 2013. Education Equity Now


238
 CHALLENGES OF TEACHING ROMANIAN AS A
FOREIGN LANGUAGE

Lector univ.dr. Anca Maria Slev,

Lector univ.dr. Cristina Berariu,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureş

Abstract:
The present study deals with teaching Romanian to foreign students as a
prerequisite for studying Dental medicine in Romania. For international students
who study outside their home country the language barrier appears to be among
one of the biggest problems and causes anxiety both in and outside the class
environment. Consequently, the primary goal of this study is to examine the needs
and difficulties encountered by international students in learning Romanian as a
foreign language, and to suggest adequate approaches and teaching methods in
order to facilitate student language learning and student integration in the
Romanian academic and social community.

Key-words: international students, learning, teaching methods, challenges,

Romanian as a foreign language

In the context of globalization and freedom of movement, the few

past decades have witnessed what can be called medical tourism.
Unsurprisingly, this led to an increase in the number of international
students enrolling in Universities of medicine, pharmacy or dental medicine
all over Romania. This has nowadays become a common phenomenon, and
the reasons behind it are quite numerous and very different. Some
international students have been attracted by the costs of higher education
in our country, some have been fascinated by the country first, some have
parents and relatives of Romanian origin, or have been drawn to the country
by matters of the heart, while others have obtained scholarships from their
countries of origin, or have been convinced by the quality and costs of
education ratio. Regardless of their motivation, it takes great courage,
determination and motivation to decide to pursue studies abroad. This
challenging endeavour comes with difficulties that foreign students have to
overcome on their path toward obtaining a medical degree. The most
obvious is the language barrier, but there are more less evident factors that
influence their trajectory: the cultural differences, the climate, the anxiety of
being separated from their families, the new status.
When one chooses to learn a foreign language for educational
purpose, such as studying for a degree in the respective language it

239
becomes even more challenging. This article is based on a survey
conducted by teachers of Romanian as a foreign language and targets
groups of Italian students studying Romanian as a foreign language in order
to become able to study Dental Medicine in Romania, in Romanian. The
methods used were classroom observation and direct interviews with the
students and their teachers. Students (125 in total) of all ages, from 18 to 50
years old, from different parts of Italy, thus having different cultural and
social backgrounds, have enrolled over the last three years to study
Romanian as a foreign language in order to study Dental Medicine in Târgu
Mureş. In order to be able to do so, students had to study Romanian
intensively, over a one year period. They started with an intensive course of
6 hours a day, 5 days a week and then continued for the rest of the
academic year with 6 hours of Romanian a week. The students were divided
into groups and each group was made up of 10 up to 15 students. Because
the division was randomly made some groups were homogenous, meaning
the students were of the same age and came from the same region, while
other groups were less homogenous. Each group had two teachers, one
dealing with general language teaching and another one that focused on
Romanian culture and civilization. Romanian was the medium of
communication used in the classroom from the very beginning, that is,
almost everything was discussed only Romanian; very rarely some
exceptions were made, for items or words that were necessary and could
not be otherwise explained. In such cases, English or Italian was used for
the explanations, or terminology resources such as dictionaries were
employed.
The study revealed that the challenges faced by Italian students can
be divided into 5 categories; issues related to leaving their home country
and entering a new world, going through the initial transition, reconstructing
their social life, academic experiences, psychological considerations,
cultural differences, and the language barrier.
The first issue, that of leaving their homes for a different world, is
generally an important, life-changing choice and it requires significant
motivation, organisation and determination on the part of the students.
Especially upon arrival, foreign students are overwhelmed by a mixture of
feelings: they are appreciative of the opportunity to study, but also
reconsidering their choice, feeling doubtful whether they have chosen
correctly.
As far as foreign students’ initial transition is concerned, it is natural
for them to experience difficulties and distress during their initial period of
living in Romania. Upon arrival in a new country, there are some issues,
which can be categorized as basic needs, which students cannot neglect,
such as: finding a place to live, getting the legal documents foe living and
studying abroad, registering for classes, getting to know the city and the
neighbourhood, and finding the most convenient means of transport. This
initial transition period brings about a lot of changes for foreign students,
and negative experiences during this phase of adjustment can negatively

240
impact their well-being and their ability to integrate. The language barrier,
their Romanian level competency or discomfort caused by not being able to
speak the language may prevent less confident students from interacting
with members of the new community in order to satisfy their initial
necessities. However, students with higher levels of self-confidence and
self-assurance are less likely to experience stress during the initial transition
phase and have increased chances to adjust easily. To tackle this type of
stress, and avoid prospective problems that might affect students’ academic
performance, universities need to pay increased attention to their orientation
programs, and offer assistance, solutions, and modalities of coping with the
stress-causing factors. Moreover, during the initial transition the presence
and contact with other international students may facilitate and encourage
foreign students shortly after arrival.
International students generally have to tackle the problem of
recreating their social life, once they arrive in the new country. Making new
friends, dealing with being away from old friends and the support they
provide, can be a real challenge. Researchers say that loss and lack of
social support may lower academic achievement and have a negative
psychological impact. To lower the impact of losing their social life, foreign
students need to develop a new social support system. This can be done
through positive approaches to the host country culture, having
communication skills in Romanian, in this case, and a positive attitude
towards developing relationships and friendships with Romanians.
In terms of academic life, one of the challenges faced by
international students is the Romanian language barrier. This is the medium
used for communication with their professors, and all the people they come
into contact with. Other challenges in academic life are related to the
teaching methods used in the host country, the curriculum differences, the
expectations and realities of the classroom. Romanian language proficiency
represents an important factor that impacts students’ academic
performance. The results of this study show that Romanian language
proficiency correlates positively with academic performance among dental
medicine Italian students. Other factors that are of interest because of their
influence are the curriculum and teaching techniques are another
adjustment concern for international students. Interviews with Italian student
revealed that assisting international students in dealing with their concerns
about their new academic environment enables them to adjust in a smooth
manner to their new academic life.
First year students in general are more prone to psychological
issues, as part of the stressors that come with academic life. Unlike
Romanian students, due to the distinct circumstances of their new life,
Italian students in Romania do not possess the defence mechanisms of
coping with feelings of disorientation, homesickness, depression,
powerlessness, isolation, discrimination, and alienation. In such cases,
international students office needs to find ways to help students, through

241
counselling, social support groups, or organizing on-campus activities that
involve encourage the participation of both Romanian and Italian students.
The culture that international students come from affects their
academic performance and learning responses significantly in a manner that
goes beyond language interference [1]. Their behaviour during lectures and
seminars in terms of what is or is not appropriate differs greatly from that of
local students. Italian students appear to have been accustomed to
expressing their opinions directly and forcibly in discussions, and their
writing is more self-centred and personal. Italian students’ ability not to
speak in class unless called upon are almost non-existent, whereas their
learning style fundamentally relies on asking questions or sharing their point
of view, rather than memorising information.
International students all over the world often encounter and have to
overcome language barriers [2]. Difficulties in mastering a language
influence not only comprehension abilities, but also the attitudes they adopt
when looking for information or help in the host country. Lack of proficiency
in Romanian represents a major concern for Italian students, not necessarily
in relation to their academic achievements, but also as an anxiety-
generating factor. Poor knowledge of Romanian may negatively impact
foreign students' psychological well-being. However, communication and
understanding is paramount to students’ adjustment in Romania, and future
academic achievement is what motivates them to come to a new country in
the first place. Therefore, Romanian language fluency is a prerequisite for
studying dental medicine. Additionally, poor language knowledge makes it
impossible to share humour, mistakes, puns or anecdotes, which sometimes
make the difference between successful and less successful teaching and
learning.
In order to make Italian students fluent and eventually proficient in
Romanian, and to meet all their needs, the Romanian language teachers
designed a syllabus that had to support some changes along the three year
period of the study. The traditional lecture did not prove to be an effective
learning tool; instead, a more interactive environment was necessary, to
make students participate actively during a traditional lecture. As shown by
previous research, language learners learn better when they discover
knowledge by themselves and conceptualize it, reconstruct it and develop it
through learning experiences by active participation, transactions, and
dialogues. [3] Mere presentation of content by the teacher only triggered
responsive behaviour from students of older ages, whereas younger
students were reluctant to receiving and processing information in this way.
Therefore, teachers decided to shift to approaches that involved active
participation in observing, speaking, writing, and listening, which enhanced
learning. Since Italian students came to Romania with little or no language
skills, and teaching had to be done with a minimum of language knowledge,
dialogues or conversations were one of the first methods used. The
objective of dialogues is to introduce a situation of real language in a safe
environment before the students face the same situation in reality. Role-

242
plays proved to be successful, as they comprise short, easily repeatable
everyday phrases, repetition helps with word order, stress and punctuation,
and it is a fun, interesting and well-paced activity.
In the initial phases of teaching, teachers attempted to blend simple
grammatical structures with basic useful conversational topics such as
personal introduction, weekly schedule, ordering at the restaurant, going
shopping, clothes and the human body, houses and furniture, family
relations and friendship, holidays and health problems etc. Due to the fact
that authentic situations of speaking and writing were employed during
lessons, the learners found it easy and convenient to answer the grammar
or vocabulary activities and to complete the creative tasks and assignments.
Completion of activities related to the above-mentioned topics enabled
Italian students to properly carry out their daily routine activities in a
Romanian town, to vividly describe places or people and narrate different
past, present, or future events, to confidently handle any type of
conversation and speech, and very importantly, to leave behind the initial
anxiety caused by the language barrier.
An important factor when dealing with Italian students learning
Romanian is the similarity of the two languages, which positively impacts
language learning. Both Romanian and Italian are Romance languages of
the Indo-European language family and descended from the Vulgar Latin of
the Roman Empire. Since 75-85% of Romanian words can be traced to
Latin, Romanian and Italian share a large part of their vocabulary
(Rom. gheață, Ital. ghiaccia, ghiaccio, Rom. unghie, Ital. unghia,
Rom. place, Ital. piace, Rom. and Ital. pace, Rom. dulce, Ital. dolce,
Rom. cerc, Ital. circo, Rom. ger, Ital. gelo, Rom. and Ital. margine,
Rom. geme, Ital. gemere).
Romanian nouns are characterized by gender (feminine, masculine,
and neuter) while in Italian there are two basic classes of nouns, referred to
as genders -masculine and feminine- and declined by number (singular and
plural). Nouns in Romanian also have cases (nominative /accusative, dative/
genitive and vocative), while in Italian cases only exist for pronouns. In both
languages the articles, as well as most adjectives and pronouns, agree in
gender, number and case with the noun they modify. However, Romanian is
the only Romance language where definite articles are enclitic: that is,
attached to the end of the noun, instead of in front (Ital. il studente, Rom.
Studentul, Ital. gli amici, Rom. prietenii) ). This creates confusion for Italian
students, especially in the case of nouns preceded by the preposition ”la”,
which in italian is the definite article for nouns in the feminine singular form
(Rom. la şcoală, at school, is interpreted as Ital. la scuola, the school ).
As in all Romance languages, Romanian verbs are highly inflected
for person, number, tense, mood, and voice. This part of grammar required
particular attention, because verbs and their conjugations were more difficult
to grasp by Italian students than any other aspect of grammar. This is
probably due to the fact that Romanian has four verbal conjugations, which
are further divided into ten conjugation patterns. Verbs can be employed in

243
five moods that are inflected for the person and four impersonal moods, as
well as to the existence of a large number of Romanian irregular verbs,
which follow no rule in conjugation, and need to be learned as they are.
As far as the alphabet is concerned, the Romanian one is mostly
phonemic, and it is based on the Latin script with five additional letters Ă
(which represents the sound /ə/) Â and Î (both represent the sound /ɨ/.), Ş
(represents the sound  /ʃ/ ),and Ţ (represents the sound /t͡s/), which appear
to cause pronunciation problems for Italian students.
Language transfer occurs between any languages, and as
researchers have shown, mastery of the native tongue implies the ability to
learn a new language [4]. In the case of Romanian and Italian we can say
that little effort is necessary on the part of the students, especially when
there is full immersion in the host culture.
Based on the results of the current study, it can be concluded that
there are some factors that can negatively influence students’ well-being,
and thus affect their academic performance. These may represent
challenges in teaching Romanian as a foreign language. On the other hand,
once the students overcome the language barrier, they start feeling more
self-confident, their language anxiety disappears and they can integrate in
the new host culture and community. All these factors interconnect and
when correctly tackled by teachers, students, counsellors, and professors
they can create a sort of safety net that protects and guides foreign students
through their transition and adjustment period, and later through their
academic journey in the new country.

References

[1] D. Mulligan, A. Kirkpatrick. How Much Do They Understand? Lectures,

Students and Comprehension. HighEducation Res Dev. 2000, 19(3), pp.
311–335.
[2] D. Pratt and Associates, S. Brookfield. Five Perspectives on Teaching in
Adult and Higher Education, Krieger Publishing Company, USA, 2002.
[3] Canale, M., Swain, M., Theoretical bases of communicative approaches
to second language teaching and testing. Applied Linguistics,1980, 1/1,
147.
[4] Pomphrey, C., (2005). Language transfer and the Modern Foreign
Languages curriculum. In K. Field (Ed.) Issues in Modern Foreign Language
Teaching,London, 2005, pp.258 -271.

244
 LUMEA LECTURII DIN PERSPECTIVA DIMENSIUNII
DE GEN

Profesor Ioana Cristina Rusu,

Școala Gimnazială „Serafim Duicu”, Tg. Mureș

Abstract:
The integration of gender-sensitive teaching strategy remains to be a
challenge among educators. This social issue requires our attention as teachers
who must develop the young generation as a valuable resource that can contribute
to the active progress of the society. I consider it relevant to have this kind of
course in order to give information and raise the awareness about the gender
issues. We define the gender dimension as an important aspect in the field of
education, from the first forms of istruction in the family and in the community up to
the education systems of the contemporary society. According to the National
Strategy reguarding equal opportunities between women and men, education
represents the most important area able to change the mindset that can lead to the
elimination of discrimination and negative attitude toward each individual.

Keywords: gender, stereotypes, education, discrimination, equal, strategy,

opportunities

Argument
Motivația alegerii CDȘ-ului Cerc de lectură „Exploratorii – spiritele
cititoare” apare din experiența didactică la clasă, la orele de limba și
literatura română, unde am constatat că elevii, în mare parte, nu mai sunt
interesați de lectură.
În societatea contemporană se poate observa o scădere a apetitului
pentru carte. În această perioadă au apărut în prim-planul vieții cotidiene
posibilități de cunoaștere și comunicare neașteptate, pe cât de utile, pe atât
de periculoase. Puterea acaparatoare a calculatorului și televizorului au dus
la îndepărtarea de lectură. Având în vedere că în intimitatea lecturii se
formează, de fapt, conștiința de lector, omul-elev din zilele noastre ajunge
să perceapă acest proces ca pe unul lipsit de substanță, de valabilitate și de
continuitate cu activitatea sa de zi cu zi în contextul timpului atât de
efervescent. În acest sens, învățământul modern trebuie să se alinieze
noilor mijloace de comunicare, noului stil de viață și, totodată, perpetuei sete
de cunoaștere. Dinamismul timpului actual impune deci, învățarea de tip
inovator având drept caracteristici esențiale caracterul anticipativ și
participativ.

245
 În acest context, se impune ca elevii să fie permanent puși în contact
direct cu operele, să fie stimulată sensibilitatea lor. Accesul la mesajul unei
opere presupune lectura. În procesul de receptare, opera și cititorul se
constituie ca o unitate dinamică. Astfel, este nevoie ca elevilor să li se ofere
o educație estetică, profesorul fiind preocupat de dezvoltarea gustului
pentru frumosul artistic. Profesorul poate apela, în acest sens, la informații
socio-culturale, biografice, estetice, pentru a corecta și aprofunda
înțelegerea operei de către elevi.
Această redescoperire a universului lecturii se va realiza prin inițierea și
parcurgerea unor teme interesante, bogate în conținut informațional, cu
valențe formative și capabile să readucă în conștiința elevilor adevăratul
sens al cărții.
Cercul de lectură oferă posibilitatea de a-i convinge pe elevi să devină
prietenii cărților.
Definim dimensiunea de gen ca fiind un aspect important în domeniul
educaţiei, de la primele forme de instrucţie în familie şi în comunitate până
la sistemele de învăţământ din societatea contemporană.
Pornind de la experiența primelor strategii naționale în domeniul
egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioadele 2006 – 2009,
2010 – 2012, respectiv 2014 – 2017, s-a putut observa că prima s-a orientat
preponderent pe măsuri de informare și conștientizare, a doua și-a extins
ariile de intervenție și a prevăzut măsuri și activități concrete care să
răspundă situațiilor problematice care au fost identificate de-a lungul
timpului. Strategia națională 2014 – 2017 și-a propus continuarea politicilor
din domeniul egalității de șanse între femei și bărbați dezvoltate până în
acel moment și promovarea la nivel național a valorilor și principiilor
nediscriminării pe criteriul de sex, prin măsuri și acțiuni concrete pe diferite
arii de intervenție specifice. Astfel, direcțiile de acțiune preconizate la nivelul
de intervenție educație vizează „combaterea stereotipurilor de gen din
sistemul de învățământ, prin evaluarea nivelului de introducere și aplicare a
perspectivei de gen în instituții de învățământ, evaluarea gradului de
percepție a problematicii egalității de șanse între femei și bărbați atât în
mediul școlar, cât și în cel extrașcolar”. În Programul de guvernare pentru
perioada 2017 – 2020, viziunea Egalitatea de gen reprezintă în continuare
un domeniu prioritar în modelul social propus: „implementarea principiului
egalității de șanse în educație, îmbunătățirea performanțelor educaționale,
abilităților și competențelor tuturor copiilor și tinerilor, prin accesul la un
sistem de educație de calitate, relevant și inclusiv”.
Tânăra generație este văzută, deci, ca o resursă valoroasă care poate
contribui în mod activ la dezvoltarea societății, beneficiind în același timp de
acces la informație. De aceea, am considerat oportun ca prin intermediul
literaturii care este foarte ofertantă din acest punct de vedere (autori,
personaje, trăsăturile lor și situațiile abordate) să contribuim la informarea și
conștientizarea elevilor în acest sens. „Dincolo de a fi un proces psihologic
individual, imaginea de sine este și un produs al socializării de gen, al
interacțiunii. Într-un cadru instituțional cum este școala, socializarea de gen

246
se definește ca un proces prin care se încurajează sau se descurajează
anumite comportamente și atitudini ale unui anumit gen, prin care se
comunică ceea ce este potrivit pentru normele de gen ale momentului, prin
care se învață limbajul culturii respective, se comunică și se transmite
permanent”[ CITATION Per04 \l 1048 ].
Textele literare vor oferi ocazia de a observa/identifica și analiza „modul
în care societatea valorizează și atribuie competențe, roluri și
responsabilități femeilor, bărbaților, fetelor și băieților. Această diferențiere
creează diviziunea de gen a muncii și determină diferențele în ceea ce
privește accesul la beneficii și luarea deciziilor, care la rândul lor
influențează relațiile de putere și întăresc rolurile de gen”[ CITATION
For15 \l 1048 ] (roluri sociale care includ seturi de acțiuni așteptate, asociate
percepției generale a masculinității sau feminității la nivel de societate,
considerate specifice unui anume sex. Stereotipul este o interpretare
subiectivă a realității, care la nivel comportamental duce la discriminare, iar
la nivel de atitudine la prejudecată, care reprezintă o atitudine negativă față
de fiecare individ dintr-un grup.
Competențe generale
1. Receptarea textului literar din perspectiva dimensiunii de gen
2. Utilizarea lecturii în vederea dezvoltării personale
Competențe specifice și conținuturi asociate
1.1. Citirea și compararea unor texte diferite, piese de teatru și filme care
abordează direct sau indirect problematica dimensiunii de gen
1.2. Observarea comportamentului personajelor literare în vederea
identificării trăsăturilor specifice de gen și argumentarea propriei poziții față
de acestea
- Texte literare. Piese de teatru. Filme
- Trăsături specifice de gen
- Comportament. Atitudini. Cunoștințe
- Personaj literar
2.1. Identificarea rolului lecturii în dezvoltarea personală
2.2. Asocierea textelor citite cu experiențe personale
- Lectura experiențială
- Lectura de identificare
- Dezvoltare personală
Valori și atitudini
- Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi
- Asumarea unui set de valori personale care să confere identitate
persoanei
- Dezvoltarea gândirii critice, flexibile și prospective
- Cultivarea interesului pentru învățarea pe parcursul întregii vieți ca
expresie a dezvoltării durabile
- Valorizarea creativității ca resursă pentru dezvoltarea personală și
comunitară
- Acceptarea diversității de gen
- Acceptarea dialogului și a comunicării între genuri

247
 Se va opta pentru selecția unor texte, piese de teatru și filme diverse
care pot ilustra aspectele problematicii de gen pe diferite ramuri: familie,
școală, iubire, călătorie, prietenie, copilărie, adolescență etc.
Dezvoltarea personală din perspectiva dimensiunii de gen se va baza pe
următoarele abilități:
- „Abilități de comunicare (ascultare activă, comunicare asertivă)
- Abilități sociale (lucru în echipă, cooperare, rezolvare a conflictelor,
acceptare a diferențelor)
- Abilități de management al învățării și informațiilor (documentare,
metacogniție, selectare a informațiilor, învățare independentă)
- Abilități de autocunoaștere (gestionarea emoțiilor, încrederea în sine,
asumarea responsabilităților, gestionarea stresului)
- Abilități cognitive (luarea deciziilor, gândire critică)”[ CITATION Pet \l 1048 ]
Forma de organizare a activităților
Activitățile de predare-învățare-evaluare se vor desfășura pe parcursul
unei ore (50 de minute de activitate + 10 minute de pauză). Luând în
considerare acest aspect, conținuturile vor fi structurate în scenarii didactice
atractive, dinamice, care să îmbine activitatea individuală și cea frontală cu
cea în perechi sau grup. Rolul central în cadrul acestui proces îl are
dezvoltarea curiozității elevilor asupra posibilităților diverse de exprimare a
propriilor gânduri și sentimente, asupra universului textului, dar și asupra
problematicii de gen.
Utilizarea lucrului în echipe mixte de gen, cu accent pe jocul de rol
(căpitan de echipă, secretar, evaluator al resurselor grupului). Este
recomandat ca să existe o schimbare în rolurile asumate în cadrul grupului,
astfel încât şi fetele şi băieţii să îşi asume fiecare dintre acestea, să aibă
posibilitatea de a accede la roluri de conducător/ organizator sau de
membru participant la activitate. În acest mod fetele sunt stimulate să îşi
asume roluri de lider, iar băieţii să realizeze sarcini precum secretar, ceea
ce poate conduce la o distanţare de maniera tradiţională a prescrierii sociale
a rolurilor de gen. De asemenea, stereotipiile şi prejudecăţile asociate
identităţii de gen nu vor mai trece neobservate, ci remarcându-se, atât
pentru profesori, cât şi pentru elevi, drept material de analiză şi dezbatere
prin metode inovative precum: eseul de 5 minute, ciorchinele, turul galeriei,
jurnalul cu dublă intrare, SINELG, Știu-vreau să știu-am învățat[ CITATION
pre03 \l 1048 ].
Textul literar va fi abordat atât cu scopul formării competențelor generale
și a celor specifice, cât și cu scopul formării competențelor cheie de
învățare, interpersonale și sociale. Pentru formarea calităților unui lector
activ și critic, capabil de discernământ, elevilor li se va cere să-și exprime
opinia despre mesajul textelor, despre valorile și ideile promovate, despre
trăsăturile specifice de gen și a modului în care acestea sunt abordate atât
la nivelul personajelor, cât și a autorilor. Profesorul va aborda textele din
perspectiva transcurriculară prin utilizarea metodelor interactive specifice
dezvoltării critice, astfel încât textul să fie pretext pentru înțelegerea sinelui
și a lumii.

248
 Obiective:
- Să descopere, fără constrângerile catalogului, plăcerea de a citi;
- Să formeze o gândire proprie de relaționare cu cei din jur și cu sine;
- Să realizeze activități în grup și să stabilească relații de prietenie;
- Să manifeste interes pentru aplicarea cunoștințelor dobândite în diverse
situații.
- Să propună exerciții de sensibilizare asupra problematicii de gen
- Să încurajeze interesul atât a băieților, cât și a fetelor pentru știință și
inovație
- Să evidențieze calitățile, performanțele și trăsăturile de personalitate
specifice și valorizate social și să discute pe marginea acestor idei împreună
cu elevii spre a contura o imagine mai clară și reală despre așteptările
sociale de la cele două genuri
- Să promoveze cunoașterea realizărilor femeilor reprezentative într-un
domeniu alături de cele masculine
- Să identifice barierele reale, precum și stereotipiile personale sau ale
celorlalți cu privire la realizarea profesională (exercitarea anumitor profesii)
- Să încurajeze nevoia internă de autorealizare și nu de supunere față de
anumite presiuni externe sau prin conformarea la cerințele altora
- Să valorizeze atât trăsăturile specifice de gen, cât și pe cele care aparțin
celuilalt gen
- Să se implice în activități specifice celuilalt gen
Strategii didactice
O strategie didactică utilizată în clasă conform principiului egalităţii de
şanse în educaţie este una care promovează anumite valori, practici sau
tratamente care nu introduc discriminări de gen („asupra fetelor, pentru că
sunt fete, sau asupra băieţilor pentru că sunt băieţi”). În acest sens,
strategiile didactice de predare, învăţare şi evaluare care utilizează în
aceeaşi măsură modele, practici şi experienţe de viaţă atât masculine, cât şi
feminine, au un potenţial mai ridicat de respectare a principiului egalităţii de
şanse în educaţie din perspectiva de gen.
În contextul actual se urmărește dobândirea capacității de a aplica în
situații noi cunoștințe și competențe asimilate anterior. Astfel, se ajunge la
marea provocare: obligația pe care o are profesorul de a identifica noi
metode și tehnici de abordare a procesului instructiv-educativ. Învățământul
modern trebuie să se alinieze noilor mijloace de comunicare, noului stil de
viață și, totodată, perpetuei sete de cunoaștere. Dinamismul timpului actual
impune deci, învățarea de tip inovator având drept caracteristici esențiale
caracterul anticipativ și participativ.
Sunt considerate activ-participative toate acele metode care sunt
capabile să mobilizeze energiile elevului, să-i concentreze atenția, să-l facă
să urmărească cu interes și curiozitate lecția, să-i câștige adeziunea logică
și afectivă față de cele nou-învățate care îl îndeamnă să-și pună în joc
imaginația, înțelegerea, puterea de anticipare, memoria etc. Un elev este
activ în măsura în care încetează a fi un simplu receptor, un destinatar al
informației gata prelucrate de către profesor și încearcă să ajungă la noile

249
cunoștințe prin eforturi proprii, reorganizându-și cunoștințele dobândite,
folosind în acest scop operații superioare ale gândirii: analiză, comparație,
sinteză, generalizare, abstractizare și concretizare.
Citirea corectă și fluentă presupune atât citirea pentru sine, cât și citirea
pentru ceilalți, de aceea elevii vor fi solicitați să citească texte sau fragmente
de texte literare în gând, dar și cu voce tare, în fața unui auditoriu.
„Evaluarea lecturii (...) se face după lectură și caută să pătrundă în mintea
cititorului pentru a surprinde (...) informații reținute din text de cititor. Corectă
va fi considerată lectura care asigură comprehensiunea textului, ceea ce
face ca evaluarea lecturii să însemne evaluarea comprehensiunii (ideile
principale și secundare, succesiunea evenimentelor, relațiile cauză-efect,
relații de comparație, contrast și simetrie etc.)”[ CITATION Pam14 \l 1048 ]
De asemenea, se va recurge la utilizarea unor metode activ-participative
pentru a încuraja implicarea, cooperarea și socializarea: joc de rol,
dramatizare, jocuri didactice, turnirul între echipe, pălăriile gânditoare,
brainstorming, scaunul autorului, explozia stelară, interviul, portofoliul etc.)
Activități didactice propuse
Activitățile vor include: vizite la diverse instituții (Biblioteca Județeană,
Teatrul Național și Teatrul Ariel, librării, anticariate, tipografii), vizionarea
unor ecranizări ale operelor literare propuse pentru lectură, participarea la
activități artistice și concursuri tematice, conlucrarea cu actori și scriitori
invitați, participarea la târguri de carte și expoziții ale propriilor lucrări,
activități de popularizare a lecturii sau a problematicii de gen precum a fost
identificată în discuțiile/dezbaterile din cadrul orelor, organizarea unor
activități extrașcolare (excursii tematice, vizionări de spectacole) sau a
unora la nivel de școală (șezători literare, concursuri de recitări sau cu teme
literare, creații artistice și literare).
Evaluare
Evaluarea se va realiza, de regulă, prin metode complementare
(observarea sistematică a comportamentului, portofoliul, autoevaluarea,
jurnalul de lectură, proiectul etc.) care permit evaluarea reacțiilor, a învățării
și a comportamentului elevilor.
- desfășurarea unor activități comune sub forma unor jocuri și programe
artistice (joc de rol/dramatizare/proces literar, carnaval de personaje);
- apreciere asupra colaborării în modul de lucru, în prezentarea produselor
realizate;
- acordarea unor diplome copiilor care s-au evidențiat (portofolii personale,
participare la concursuri tematice, implicare în activitățile-dezbatere);
- realizarea expoziției cu lucrările copiilor în școală (afișe, postere, creații
literare și plastice);
- popularizarea acțiunilor prin intermediul revistei Bookuria, a site-ului de
lectură Wordpress și a grupului Româna pentru toți de pe Facebook.
Programa propusă
În ciuda faptului că disciplina limba, literatură și comunicare pare
feminizată (prin corpul profesoral), se observă masculinitatea care
predomină printre autori (autori canonici bărbați) și personaje (insistența pe

250
personajele masculine pentru a da exemple, modele de viață prin puterea
care li se atribuie în mod tradițional în viziunea societății). De aceea, este
necesară „o subordonare a discuțiilor referitoare la dimensiunea de gen
scopurilor specifice disciplinei: receptarea textului (înțelegerea profundă,
personală a situațiilor/ personajelor prezentate în text) sau formarea unor
competențe și atitudini comunicative (exprimarea și argumentarea opiniilor,
ascultarea activă, acceptarea perspectivelor diferite etc.)”[ CITATION
Sar06 \l 1048 ]. Totodată, se va pune accent și pe scoaterea textului din
rama muzeală și punerea lui în contexte vii (actuale și personale), în
vederea destructurării clișeelor de interpretare.
1. Basmul: „Prâslea cel voinic și merele de aur”/ „Sarea în bucate”
Dezbaterile se vor axa pe tematica problematicii de gen așa cum
poate fi ea observată în operele literare propuse în relație cu experiențele
personale ale elevilor. „Acest tip de abordare pro sau contra le dezvoltă
participanților abilitatea de a analiza diverse probleme controversate din
multiple perspective, îi stimulează să emită judecăți asupra unui fenomen
sau fapt pe baza unor criterii obiective, să apere o poziție folosind
argumente susținute de dovezi și nu de opinii”[CITATION Sar09 \t \l 1048 ].
Având în vedere că printre propunerile de texte literare se găsește și
basmul, discuțiile vor pleca de la ideea de personaj ideal, iar calitățile sale
ar putea reprezenta un personaj model cu efecte pozitive în plan
educațional, dar atâta timp cât aceste trăsături nu sunt asociate preferențial
cu un gen sau altul. Totuși, din studii efectuate exact pe aceste aspecte, s-a
concluzionat că există asemenea asocieri conform unor stereotipii
tradiționale. Astfel, puterea fizică sau psihică este văzută ca o caracteristică
a genului masculin în primul rând, în timp ce bunătatea, sensibilitatea și
blândețea corespund mai ales genului feminin. De asemenea, frica și
timiditatea sunt exclusiv feminine, în timp ce curajul și îndrăzneala aparțin
genului masculin. Tot acestui gen i se atribui și preferința pentru științele
exacte, la fel și spiritul justițiar. Există caracteristici valabile pentru ambele
genuri: încrederea în sine, perseverența și hărnicia.
2. Călătoria: „Alice în Țara minunilor” (Alice) de Lewis Carroll/ „Călătoriile lui
Nils Holgerson”(Nils) de Selma Lagerlof
3. Școala: „Minunea”(Auggie) de R.J. Palacio/ „Zâmbește!” (Raina) de
Raina Telgemeier
Se vor stimula dialogurile despre gen implicând activ elevii în funcție
de interesele și experiența anterioară (ce vor să învețe, la ce visează,
despre ce vorbesc etc.) cu accent pe promovarea echității și parteneriatului
de gen. Pentru abordarea acestor noi tipuri de conținuturi la clasă, se va
insista pe cum și ce se comunică în texte, teatru și film. Este vorba, deci, de
o alfabetizare largă a elevilor în scopul de a-i familiariza cu diversele
modalități prin care lumea poate fi comunicată, prin care se poate spune
ceva semnificativ despre ea. Marea provocare este aceea de a practica
dialogul și interacțiunea, schimbându-se concentrarea de pe produs – opera
literară spre proces – lectura operei și intrarea receptorului într-un dialog
deschis cu textul.

251
4. Povestirea în ramă: „1001 de nopți, aventurile Sheherezadei”/ „Hanu
Ancuței” de Mihail Sadoveanu
Prin intermediul metodei pălăriilor gânditoare se va analiza situația
femeii în operele propuse: sintetizarea informației, gândirea
negativă/creativă/pozitivă, exprimarea emoțiilor, privirea de ansamblu
asupra temei. Profesorul va avea rolul de a coordona activitatea sintetizând
răspunsurile primite și dând posibilitatea de a înțelege textul din perspective
diferite.
5. Comedia: „O scrisoare pierdută” (Zoe și Zaharia Trahanache, Ștefan
Tipătescu) de Ion Luca Caragiale
Se vor stimula atitudinile critice ale elevilor în analiza mesajelor
ascunse ale textelor, inclusiv ale celor referitoare la gen. „Construirea unei
personalități autonome, capabile de gândire critică și creativă, deziderat al
educației actuale, nu se poate realiza fără găsirea unui echilibru în rolul
acordat tuturor elementelor ce se întâlnesc, în armonie sau în conflict, în
personalitatea elevilor sau a grupului de elevi”[CITATION Sar06 \l 1048 ].
6. Romanul de aventură: „Cireșarii” de Constantin Chiriță/ „Cronicile din
Narnia” de C.S. Lewis/ „Harry Potter” de J.K. Rowling
7. Copilăria: „Amintiri din copilărie” (Nică și Smărăndița Popii) de Ion
Creangă/ „D-l Goe ...” (d-l Goe) de Ion Luca Caragiale/ „La Medeleni”
(Olguța, Monica și Dănuț) de Ionel Teodoreanu
Se va încerca o rescriere a operei în manieră inversă, dacă Nică ar fi
fată (lucrul cu ajutorul diagramei Venn pentru a identifica asemănări și
diferențe între personaje băiat-fată). Analiza comparativă se va utiliza și
pentru personajele Olguța, Monica și Dănuț pentru a observa dacă se
înscriu în tipologia copiilor tradiționali – băieți și fete. Vom observa
prezentarea „interacțiunilor dintre personaje – fie interacțiuni între personaje
de același gen sau interacțiuni între personaje de genuri diferite (cum se
definește masculinitatea în relație cu feminitatea și reciproc)”[ CITATION
Ali15 \l 1048 ]. De asemenea, prin intermediul procesului literar se vor
analiza trăsăturile, faptele și atitudinea celorlalte personaje față de
personajul principal.
8. Romanul polițist: „Baltagul” (Vitoria Lipan) de Mihail Sadoveanu/
„Sherlock Holmes” (Sherlock Holmes) de Agatha Christie
Contextul în care se desfășoară educația astăzi este unul
predominant feminin: în ansamblu, lumea școlii este populată de
profesoare. Dacă la început „băieții sunt percepuți ca mai puțin conștiincioși,
mai neascultători, mai neastâmpărați, mai obraznici în comparație cu
fetele”[ CITATION Sar06 \l 1048 ], mai târziu locul femeilor devine unul
secundar în societate, iar bărbații dețin roluri în domeniile de prim-plan,
principale.

Bibliografie

252
1. Pamfil Alina, Onojescu Monica, Profesorul de lectură, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2014
2. Păcurari Otilia, Târcă Anca, Sarivan Ligia (coord.) Strategii didactice
inovative, Editura Sigma, 2003
3. Petrache Anca-Denisa, Pop Alis, Rusu Mina-Maria, Sâmihăian
Florentina, Halaszi Monica (coord.), Programa școlară pentru cursul
opțional Lectura ca abilitate de viață. Curriculum la decizia școlii
pentru clasele a V-a – a XII-a
4. Sarivan Ligia, Sâmihăian Florentina, Dimensiunea de gen în aria
curriculară Limbă și comunicare. Ghid pentru cadre didactice,
Institutul de Științe ale Educației, UNICEF, Editura MarLink,
București, 2006
5. Sarivan Ligia; Gavrilă Roxana; Stoicescu Daniela, Predarea –
învățarea interactivă centrată pe elev, ediția a 2-a, Editura Educația
2000+, București, 2009
6. *** Perspective asupra dimensiunii de gen în educație, Institutul de
Științe ale Educației, UNICEF, Editura MarLink, București, 2004
7. *** Formare de formatori pentru educația de gen în școli. Curs
pentru cadrele didactice, Programul Drepturi, Egalitate și Cetăținie al
Uniunii Europene, 2015
8. *** Alice în Țara Manualelor. O explorare a personajelor care îi
inspiră pe copii în școală, Universitatea din București, 2015

253
254
 PROPUNERE PENTRU DEZVOLTAREA UNUI CURS
DE LIMBA ROMÂNĂ CA LIMBĂ STRĂINĂ

Lecor univ.dr. Cristina Berariu,

Lector univ.dr.. Anca Nemeș,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș

Abstract:
The paper proposes an organisational structure for two course materials
and the associated didactic methodology for teaching Romanian as a foreign
language, adapted to the needs of the students enrolled in Dimitrie Cantemir
University: on the one hand, an introductory intensive 60 hour course, on the other
hand an optional 100-hour semester course. The paper details the main aspects
involved in designing a course material and presents a need and challenge
analysis, as well as the content, methodology and main goals of the course.

Keywords:

Introducere

În ultimii zece ani au apărut pe piața românească o serie de

manuale pentru învățarea limbii române ca limbă străină, însă niciunul dintre
acestea nu este lipsit de neajunsuri. Prezenta lucrarea propune o structură
de manual care să pornească de la ideile de design, structură și conținut
prezente în manualele existente, dar care să ofere un conținut mai
consistent și mai puțin generic, el fiind adaptat nevoilor și cerințelor
studenților străini ai universității. Acești studenți au nevoie, pe de o parte de
un material de curs intensiv, care să le dezvolte într-un timp scurt abilități de
comunicare simplă în limba română, pe teme cotidiene și în situații practice
de viață. Odată parcurs acest curs, studenților li se oferă posibilitatea de a-
și aprofunda cunoștințele de gramatică și vocabular prin parcurgerea unui
curs de 100 de ore, care acoperă principalele noțiuni de gramatică, precum
și segmente de vocabular relevante pentru viața și activitatea cursanților.
Procesul de generare a unui suport de curs implică mai multe stadii,
toate centrate pe așteptările, nevoile și cerințele cursanților. Prin urmare,
este necesară investigarea nevoilor specifice ale studenților universității,
după criterii socio-culturale (Munby, 1997), pentru a se asigura generarea
unui material relevant.
Obiectivele de referință ale cursurilor vizează toate cele patru
dimensiuni ale învățării unei limbi (citire, scriere, ascultare, vorbire):

255
  Înţelegerea și utilizarea expresiilor uzuale vizând activitatea
cotidiană şi viața personală
 Abilitatea de a citi texte scurte și simple pentru înţelegerea de
ansamblu, obţinerea de informaţii specifice, deducerea înţelesului
cuvintelor din context
 Utilizarea corectă a structurilor gramaticale și a lexicului de bază în
redactarea unor mesaje sau scrisori scurte
 Înțelegerea și aplicarea de indicații sau informații transmise pe cale
orală, fără suport scris
Odată cu parcurgerea cursurilor studenții își vor dezvolta următoarele
abilități:
 Capacitatea de a înțelege enunțuri simple din vorbirea standard pe
teme familiare la afirmativ, negativ și interogativ, prezent, trecut și
viitor
 Capacitatea de a forma și utiliza expresii simple în descrierea
familiei, a altor persoane, a timpului liber, a studiilor, a vieții
profesionale, a călătoriilor
 Capacitatea de a participa la discuții simple pe teme familiare,
precum și de a solicita informații
 Capacitatea de a descrie o persoană sau un obiect
 Capacitatea de a scrie relatări simple despre viața personală, despre
evenimente și experiențe trecute și viitoare
 Capacitatea de a redacta o scrisoare personală scurtă și simplă

Conținutul cursului

Atât cursul intensiv, cât și cel de semestru conțin zece unități, fiecare
centrată pe o temă legată de viața cotidiană: călătorii, gastronomie, viața
academică, interacțiuni de ordin administrativ (la secretariat, la diverse oficii,
cu proprietarul etc.) sau de divertisment (la restaurant), situații de urgență
etc. Au fost create texte de citit pe temele de mai sus, texte menite a
dezvolta abilitățile de receptare ale studenților. Aceste texte conțin vocabular
specific fiecărei teme și sunt urmate de exerciții care verifică înțelegerea și
care favorizează memorarea și retenția cuvintelor noi. Exercițiile de
gramatică aferente fiecărei unități de curs utilizează aceleași cuvinte noi,
pentru a dezvolta abilitatea studenților de a utiliza noile noțiuni de vocabular
în contexte specifice, în mod corect gramatical. Activitățile de vorbire
reproduc situații reale în care studenții pot exersa și repeta noțiunile
învățate. Acestea se bazează în mare parte pe jocuri de rol și pe generarea
de dialoguri: la restaurant, solicitarea sau oferirea de informații, orientare în
oraș sau în campus etc. Secțiunile de gramatică ale fiecărei unități au
scopul de a dezvolta abilitățile studenților de a crea propoziții corect la
prezent, trecut și viitor, precum și de a se referi la situații ipotetice.
Materialele pentru ascultare includ în genere conversații. Pentru exersarea

256
abilităților de scriere, cursul include exerciții de redactare a unor e-mailuri,
prezentări personale, descrieri de persoane, obiecte sau procese.

Posibile probleme

Pe lângă generarea unui material comprehensiv, informativ, eficient

și atractiv, profesorului îi revine și sarcina de a identifica eventualele
probleme sau neajunsuri ce pot interveni pe parcursul cursurilor și de a
include în designul cursului strategii care să le contracareze. Un prim astfel
de neajuns ar putea fi prezența nesatisfăcătoare la cursuri. Un material de
curs atractiv este numai unul dintre modurile în care prezența poate fi
îmbunătățită. Mulți dintre studenți sunt angajați, orarul lor de lucru
interferând cu cel de la universitate; în acest caz nivelul de atractivitate al
cursului nu mai reprezintă un factor relevant. Astfel, cursul trebuie să ia în
considerare și nevoile studenților care se află în imposibilitatea de a
participa la ore. Includerea de explicații clare și detaliate și de exerciții
numeroase, orientarea studenților spre materiale de citit sau ascultat
disponibile online sunt de natură a suplini parțial interacțiunea directă cu
cadrul didactic și de a oferi și studenților absenți șansa de a-și însuși limba
română.
O problemă serioasă ce poate afecta buna desfășurare a cursului de
limba română este lipsa unei limbi de comunicare comune. De cele mai
multe ori cadrul didactic și cursanții nu sunt în situația de a cunoaște cu toții
o limbă comună, care să faciliteze furnizarea de explicații și instrucțiuni
clare. Acest lucru poate conduce la frustrări de ambele părți, precum și la
pierderea motivației studenților. Astfel, cursul trebuie să ia în considerare
includerea unei semnificative componente intuitive, care să mute focusul de
pe necesitatea de a oferi explicații verbale detaliate pe învățarea prin
descoperire. Acest lucru se poate realiza prin ilustrații, scheme, desene,
precum și prin utilizarea la început a unui vocabular selectat anume de către
cadrul didactic pentru a fi cât mai similar cu cel din limba maternă a
cursanților. De asemenea, cadrul didactic va efectua o analiză preliminară a
celor două limbi implicate (limba română și limba maternă a cursanților)
pentru a anticipa greșelile și dificultățile cele mai frecvente și pentru a
adapta materialul în consecință (Larsen-Freeman: 2011, Littlewood: 1991).
Sunetele specifice limbii române și reprezentarea lor grafică (ă, î, â, ș, ț) pot
ridica probleme anumitor grupuri etnice, astfel că mai multe exerciții de
ascultare și scriere pot dezvolta abilitatea cursanților de a le discerne și
reproduce. De asemenea, trebuie anticipată existența așa zișilor „false
friends” – termeni cu formă grafică identică sau aproape identică în cele
două limbi, dar cu înțelesuri total diferite – proiectând exerciții speciale.
O altă problemă ce poate apărea pe parcursul desfășurării cursului
ține de așteptările studenților. Existența unor diferențe între sistemul de
învățământ local și cel cu care studentul este obișnuit din țara sa de origine
pot conduce la perturbări în buna desfășurare a cursului. Cursanții pot avea

257
o atitudine diferită de cea a cadrului didactic cu privire la munca individuală,
la temele de casă, la proiectele de grup sau la stilul de predare. Aceste
diferențe pot fi depășite prin discutarea de reguli și metode la începutul
cursului, astfel încât grupa și cadrul didactic să se pună de acord asupra
cerințelor, metodelor și eventualelor sancțiuni pentru nerespectarea regulilor
agreate. Dată fiind vârsta studenților, se anticipează că aceștia vor fi
deschiși și adaptabili chiar și atunci când vor avea de a face cu un stil
didactic nou.
Existența de diferențe între cursanți din punctul de vedere al vitezei de
învățare este o problemă cu care se confruntă orice cadru didactic la orice
specialitate, dar care poate produce obstacole semnificative în cazul limbilor
străine. Unii dintre cursanți, în special cei cu prezența mai ridicată,
înregistrează un progres mai rapid și își îndeplinesc sarcinile mai devreme
decât colegii lor, lucru care poate conduce la instaurarea plictiselii și implicit
a perturbării orei. Astfel, materialul de curs este prevăzut a cuprinde exerciții
suplimentare pe care cursanții mai avansați le pot efectua pentru a-și
extinde mai departe abilitățile, lucrând în paralel cu colegii lor care au
nevoie de mai mult timp pentru a efectua o sarcină. Alte metode de
egalizare a vitezei de învățare ar fi stabilirea unei limite de timp clare pentru
fiecare activitate, sau efectuarea de proiecte în perechi formate dintr-un
cursant mai avansat și unul mai lent.
Limba română este în general percepută ca fiind o limbă dificil de
învățat de către majoritatea cursanților, indiferent de limba lor maternă, lucru
care poate avea un impact negativ asupra menținerii motivației pe termen
lung. Motivația cursantului poate fi afectată și de volumul general de muncă
implicat de specializarea aleasă. Cursanții care învață limba română în
cadrul Universității Dimitrie Cantemir sunt în mare parte studenți ai Facultății
de Medicină Dentară, o specializare solicitantă, cu un volum de muncă
ridicat. Există însă strategii care pot conduce la depășirea oboselii mentale
și la menținerea interesului pentru învățarea limbii. În primul rând un set de
materiale atractive, de calitate și relevante pentru viețile cursanților pot
menține interesul mai multă vreme. Studenților li se dă posibilitatea de a
rezolva exerciții și se a urmări materiale audio și video online, lucru care, pe
lângă faptul că sunt percepute ca fiind mai interesante decât exercițiile
imprimate pe hârtie, au și avantajul de a putea fi accesate ulterior, de
oriunde. Angrenarea cursanților în generarea de jocuri de rol le dă atât
șansa de a-și exersa cunoștințele de limbă dobândite până la acel punct,
cât și senzația efectuării unei activități stimulante și amuzante, lucru de
natură a înlătura oboseala. De asemenea, stabilirea de scopuri realizabile
pe termen scurt este de natură a stimula încrederea studenților și de a mări
stima de sine, efect realizat și prin încurajarea continuă a acestora și
oferirea de feedback pozitiv. Este important de asemenea ca studenții să
cunoască scopul fiecărei activități și să o considere a fi relevantă pentru
realizarea scopurilor lor lingvistice pe termen scurt și lung.
Un ultim obstacol posibil identificat ar fi legat de atenția cadrului
didactic și timpul rezervat fiecărui cursant în parte. Munca în echipă este

258
desigur una din metodele clasice și eficiente de învățare. Totuși, aceasta
poartă riscul de a degenera în discuții nelegate de sarcina dată, efectuate în
limba maternă a cursanților. Astfel, fiecare student trebuie să aibă șansa de
a se exprima oral fără întreruperi, în aceeași măsură ca și colegii acestuia.
Pentru a reduce discrepanțele, studenților mai activi li se pot oferi activități
alternative care să dea șansa celorlalți colegi de a se exprima, iar
studenților timizi li se pot oferi încurajări și li se pot atribui roluri de natură a
le mări comunicativitatea.

Metodologia predării limbii române ca limbă străină

Luând în considerare cele spuse mai sus cu privire la lipsa unei limbi
de comunicare comune între profesor și cursant, cursul intensiv de inițiere în
limba română se bazează în mare parte pe abordarea intuitivă și pe
învățarea prin descoperire, stimulând abilitatea cursanților de a extrapola și
deduce structuri gramaticale și noțiuni de vocabular prin utilizarea de
materiale audio-vizuale specifice. Odată cu solidificarea unui limbaj de bază,
se poate trece cu mai multă ușurință – în cadrul cursului de semestru – la
abordarea comunicativă, în care cursanții lucrează în perechi sau grupuri,
cadrul didactic fiind un facilitator și supraveghetor care oferă indicații, sprijin
și conținut lingvistic. Cursanții învață limba română integrând cele patru
abilități de bază (ascultare, vorbire, citire, scriere) prin intermediul unor
activități ce trec de la controlate la libere. O astfel de abordare are rolul de a
responsabiliza studentul, oferindu-i oportunitatea de a deveni spontan și
independent și de a-și depăși propriile limite creând sarcini și conținut de
natură a-i umple lacune lingvistice autoidentificate. Cursanții studiază
vocabular, pronunție, intonație și accent. Pentru situații comune și
previzibile, aceștia exersează limbaj formulaic prin intermediul completării,
organizării și generării de dialoguri. În cadrul activităților mai libere se
activează în mod obligatoriu mai multe combinații între cele patru abilități,
astfel că aceste activități simulează cel mai bine situațiile reale decât
exercițiile standardizate. De asemenea, aceste sarcini de lucru dau ocazia
generării de limbaj original, prin comparare, solicitare și/sau oferire de
informații și sfaturi, exprimarea acordului sau dezacordului cu opinia
colegilor. În astfel de situații, cursantul este obligat să apeleze la exprimarea
propriei experiențe de viață, lucru care conduce la o experiență de învățare
mai autentică și mai relevantă. Există desigur și riscul ca astfel de dialoguri
să depășească timpul alocat, risc ușor surmontabil printr-o mai strictă
gestionare a timpului în cadrul orei de curs. Este de preferat ca în cadrul
acestor activități să se pună accentul pe încrederea de a genera conținut
lingvistic și a rezolva sarcina dată mai degrabă decât pe identificarea și
corectarea greșelilor gramaticale.

Materiale și resurse

259
 Suportul de curs scris este suplimentat de resurse și materiale
selectate din surse externe astfel încât să se muleze pe cerințele de
învățare ale cursanților. Aceste materiale trebuie să fie actuale și interesante
pentru studenți, dar și să conțină sau solicite limbaj autentic, natural. De
asemenea, este foarte importantă adecvarea la nivelul de cunoștințe al
studenților, pentru a evita pierderea motivației. O sursă excelentă, gratuită,
de resurse de nivel multiplu este pagina de internet vorbitiromaneste.ro,
creată de Institutul Intercultural din Timișoara. Pe lângă aceasta,
youtube.com poate fi utilizat pentru prezentarea de material lingvistic
natural, autentic. Pentru gramatică și vocabular, o sursă valoroasă o
reprezintă Manualul de limba română pentru străini redactat de Daniela
Kohn, dar și Româna la prima vedere a autorilor Raluca Suciu și Virginia
Fazakaș.
Principala notă de originalitate a cursului propus în lucrarea de față îl
reprezintă multitudinea de exerciții și activități, lucru care facilitează nu doar
explicarea unităților de gramatică și vocabular, ci și repetiția necesară
pentru însușirea temeinică a abilităților de comunicare. Cursul utilizează de
asemenea și materiale scrise autentice (ziare, hărți, afișe pentru
evenimente, reclame etc.), de natură a spori încrederea cursanților în
propriile abilități de a rezolva situații reale de viață.

Concluzii

Crearea unui curs perfect, care să răspundă tuturor nevoilor și

cerințelor tuturor grupelor posibile de cursanți, este o sarcină iluzorie. Cu
toate acestea, cursul propus în lucrarea de față face un pas înainte spre
acest ideal, prin includerea unui număr de exerciții, jocuri, activități
interactive și sarcini superior celui conținut de manualele existente la
momentul de față, precum și prin abordarea intuitivă, care reduce nevoia
pentru o limbă comună de comunicare, făcând astfel cursul potrivit pentru o
mare varietate de fundaluri socio-lingvistice din care ar putea proveni
cursanții. Acesta se vrea a fi o resursă flexibilă și deschisă, fiind adaptat
anual în funcție de noile provocări, cerințe sau alte realități întâlnite în sala
de clasă.

Bibliografie

 Kohn, D. (2009), Manual de limba română pentru străini, Iași: Editura

Polirom
 Larsen-Freeman, D. (2011), Techniques and Principles in Language
Teaching, New York: Oxford University Press.
 Littlewood, W. (1991), Foreign and Second Language Leaming,
Cambridge: Cambridge University Press.
 Munby, J. (1997), Communicative Syllabus Design, Cambridge:
Cambridge University Press

260
  Suciu, R., Fazakaș, V. (2006), Româna la prima vedere. Manual
pentru începători, București: Compania

THE LANGUAGE OF TOURISM AND ITS FOUR

THEORETICAL PERSPECTIVES: AUTHENTICITY,
STRANGERHOOD, PLAY AND CONFLICT

Asist.univ.dr. Raluca Emilia Moldovan,

Lector univ.dr. Elena Cristina Berariu,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureş

Abstract:
The present article is intended to undergo a deeper analysis of the
language of tourism, having as starting point Graham Dann’ book The Language of
Tourism – A Sociolinguistic Perspective, which is perhaps the most compact and
comprehensive work in this area. According to him, tourism has a language of its
own, just like any other domain, with a common set of grammatical rules,
vocabulary, codes, symbols, etc. However, what is important to highlight is the four
perspectives which are relevant when analyzing the language of tourism as used in
creating, communicating and promoting a destination image. These perspectives
are: authenticity, strangerhood, play and conflict. They all play a major role in
constructing and defining tourism and tourist experiences.

Keywords: language, tourism, perspective, analysis.

Introduction

Reducing tourism to an industry that delivers just entertainment and

spectacular places to visit tends to obscure its wider meanings. Tourism is
more than a pleasure and money generating industry, as it can be
considered a language of its own. The first to provide us with a thorough
study of the language of tourism was Graham Dann (1996), with his book
The Language of Tourism – A Sociolinguistic Perspective which is perhaps
the most compact and comprehensive work in this area. Prior to Graham

261
Dann, the language of tourism was not perceived as a language of its own,
but rather as a part of the tourism industry, thus not being assigned the
crucial meaning and value that it actually has.
The language of tourism is a highly personalized one, tailored to the
tourists’ needs and desires, meant to promote destinations and create and
reinforce a positive destination image. “First, by considering tourism as
language, it is believed that analysts are entitled to explore all forms of
communication which are employed in promoting destinations, resorts,
transportation, accommodation, sights, events, and so on, that is to say,
those messages which are targeted at potential tourists and repeat visitors
in a number of pre-trip situations. Whether this promotion is carried out by a
package tour company, a national tourism organization, a hotel, an airline or
a local water sports operator, it still forms part of the discourse of tourism.
Similarly, whether the promotion is channeled through brochures,
travelogues, television, over the Internet, or via a combination of the above,
it all forms part and parcel of the language of tourism. Only the medium of
communication has changed” (Dann 1996 : 28).
Consequently, the language of tourism is a complex one,
encompassing all forms of communication related to the tourism activities,
becoming an important subject of debate among scholars. Being
multidisciplinary, tourism is an exciting area of research, as it influences the
language, economy, tradition, culture and the image of every country which
is a possible tourist destination.

1. Authenticity

As the tourism industry has developed so much lately, the theme of

authenticity seems to be more current than ever before. Tourists are invited
to discover unique countries and cultures, real and authentic destinations,
pieces of heaven or just something different from what they had before.
Considering the fact that the rapid modernization of tourism has reached
even the remotest corners of the globe the question of how authentic these
places can really be, must be raised.
The tourists seem to have a preconceived idea of authenticity that is
why the tourist destination cannot live up to their expectations all the time. A
good example of how authenticity has changed in time is the African tribes.
Needless to say that they still perform their traditional dances, they wear
their colourful wraps, and they sing and jump around the fire but only to
entertain the tourists. They are not culturally stuck in time and space as the
tourists expect them to be, and ‘destroying’ this ides of authenticity can be
very disappointing for the tourists: “Seeing a Masai with a cellphone seems
inauthentic and culturally contaminated by the West [...]. In reality, there is
no ‘original Masai,’ the Masai are not a cultural museum, nor do they want to
be confined to being a photo opportunity for a tourist. In fact, a cellphone
enables them to let other Masai know where there is water to graze their
herd, stay in touch with other Masai villages and family members, connect

262
with animal traders and alert park rangers of poachers” (Firestone 2014
online interview).
The quest for originality or for ‘the real thing’ has been a debated
topic in tourism research even when tourism industry was at the beginning.
Sociologists like Dean MacCannel (1976), Erik Cohen (1972, 1988, 2011) or
Turner (1978), have marked the opening of theoretical tourism debates,
while scholars such as Ning Wang (2000) or John Urry (1990, 1995, 2002)
have shed more light on the concept of authenticity.
Dean MacCannell (1976) was the first one to introduce the concept of
‘Authenticity’, in his book The Tourist- A New Theory of the Leisure Class,
republished in 1989 and 1999. Starting from the idea that “Modern society is
just too complex; history has intervened and smashed its structure”
(MacCannell 1989:1), supported by the French anthropologist Claude Lévi-
Strauss in one of his talks about society, MacCannell puts forward his own
theory, in response.
MacCannell sustains the fact that the tourists’ main reason to travel
is the “quest for authenticity” which can be found in foreign countries and
civilizations, “in other historical periods and other cultures, in purer, simpler
life-styles” (1989:3). Therefore the tourist looks for the primitive, untouched
places which have not been altered by modernity. From the MacCannellian
point of view, tourism represents both a way of escapism from the
‘inauthentic’ modernity, which people have to face every day, and the pursuit
of authenticity (Cohen S. 2009). The tourists want to enjoy genuine travel
experiences, to see parts of the world which have remained unchanged, to
experience traditions, to immerse into an unknown culture or just to seek a
glimpse of the place they visit, or to simply be there where extraordinary
things happened: “The rhetoric of tourism is full of manifestations of the
importance of the authenticity of the relationship between tourists and what
they see: this is a typical native house; this is the very place the leader fell;
this is the actual pen used to sign the law; this is the original manuscript; this
is an authentic Tlingit fish club; this is a real piece of the true Crown of
Thorns” (MacCannell 1989:14).

2. Stangerhood

Based on the dichotomy strangeness/familiarity, the strangerhood

perspective originated from the sociologist Erik Cohen (1972). In his paper
Toward a Sociology of International Tourism Cohen argues that there are
two essential elements which guide the tourist’s experience: novelty and
strangeness. The modern tourists are attracted by the unknown, the
unfamiliar, the spectacular, the unusual, in one word by the ‘other’. They are
constantly looking for variation, differentiation and originality.
However this desire for novelty should not be taken to extremes as
not all tourists are so attracted by these elements of strangeness, some of
them feeling better in a more familiar environment. For the comfortable
tourists it would be difficult to go on a holiday with no pre-established

263
schedule and itinerary, no guide to pamper them or nothing to remind them
of home: “Though novelty and strangeness are essential elements in the
tourist experience, not even modern man is completely ready to immerse
himself wholly in an alien environment. When the experience become too
strange, he may shrink back [...]. Most tourists seem to need something
familiar around them, something to remind them of home, whether it be
food, newspapers, living quarters, or another person from their native
country” (Cohen 1972: 166).
According to this need for novelty, more ardent for some than for
others, Cohen divides the tourists into four types. There are many possible
combinations of novelty and familiarity, depending on each tourist’s needs
and desires: “since not every tourist could withstand the shock of a foreign
country [...] it made theoretical sense to consider variation in roles of tourists
according to their placement along a continuum ranging between the ideal
types of familiarity and strangerhood. (Dann 1996: 12). At the extremes
there are ‘the organized mass tourist’ and ‘the drifter’. The former is the
least adventurous (Cohen 1972: 167), who always goes on organized tours,
with a fixed itinerary, and as Cohen states, there is a maximum of familiarity
and a minimum of novelty. On the other hand, the latter is mingling with the
people s/he visits, trying to live the way they do, is never following an
already established itinerary and is enjoying novelty at its best. The other
two types of tourists in Cohen’s acceptation are ‘the individual mass tourist’,
who is very similar to the ‘the organized mass tourist’ and finally ‘the
explorer’ who seeks novelty but does not plunge into it completely as the
drifter does. After proving that not all tourists are mass tourists or that not all
tourists are pilgrims in search of the sacred, Cohen realizes that the modern
society has commercialized tourism and especially the language used in
advertising tourism destinations ) changing it into a commodity for sale.
In his article “Authenticity and Commoditization in Tourism” (1988),
Erik Cohen discusses the problem of tourism commoditization which has
changed it into something commercial where everything has a price and is
evaluated in terms of their exchange value. This process is mostly present
in the Third World countries where rituals, dances, customs and traditions
are performed mainly for money, thus affecting the cultural product.
This phenomenon mentioned by Cohen is even more stringent
nowadays, all for the sake of generating money but also pleasure. The
tourists’ demands are higher and much more sophisticated and so should
be the services provided. Needless to mention, the language of tourism has
changed too. Whether used in presenting a familiar or an unfamiliar
destination, the language of tourism needs to create a friendly and warm
destination image, meant to persuade and attract tourists. It makes use of
the familiarity-strangerhood distinction but it has to find a balance between
offering novelty and change versus familiarity and constancy.

3. The Play Perspective

264
 Inspired by Michel Foucault’s concept of ‘medical gaze’ (1976), John
Urry coins the term of ‘tourist gaze’, in order to express the dynamics
associated with the construction of the tourist experience, the complexity of
this field and its social organization as well as to differentiate the daily
routine from the touristic experience: “The tourist gaze is directed to features
of landscape and townscape which separate them off from everyday
experience. Such aspects are viewed because they are taken to be in some
sense out of the ordinary. The viewing of such tourist sites often involves
different forms of social patterning, with a much greater sensitivity to visual
elements of landscape or townscape than is normally found in everyday life.
People linger over such a gaze which is then normally visually objectified or
captured through photographs, postcards, films, models and so on. This
enables the gaze to be endlessly reproduced and recaptured” (Urry 1990:3).
Therefore, tourists arrive in a place with an already formed image,
they employ an objectifying gaze which they interpret and reinterpret in
order to match with the one in their mind. Tourists look at everything that
surrounds them: people, places, buildings and they assess them visually.
They choose to travel in order to see and experience something different
that would make them escape their daily monotony. Urry compares these
two types of gaze (the medical and the tourist one) as he believes they are
similarly organized and systematized, both of them relying on the power of
the sense of vision which shapes the way a person perceives the
environment around . He also highlights that there is no single gaze, this
varying according to the group the tourist belongs to, the society and the
historical period, therefore “the tourist gaze is a matter of socially and
technologically patterned and learned ways of seeing” (Larsen 2014: 305).
Two examples given are the romantic and the collective gaze. While
the romantic gaze focuses on solitude, peace, quiet and privacy in order to
enjoy a beautiful landscape or sunset, the collective gaze requires more
people to create the necessary atmosphere (for instance at a festival where
the crowds are creating the special ambience).
For Urry tourism is essentially a visual practice since tourists
‘consume’ a place visually at first before actually visiting it: “Tourists gaze
upon places that they have already consumed in image form. Gazing is
about consuming and photographing signs or markers and tourists are
framed and fixed rather than framing and exploring” (Larsen 2014: 305).
Therefore, destination image plays a crucial role in creating the ‘tourist
gaze’. The fact that he focused so much on the visual aspect was seen as a
drawback because the tourism experience implies more than gazing, it
activates some senses needed to shape that special travelling experience
(the taste and smell of the food, physical sensations, touching, etc.).
In the play perspective tourism is seen and treated as a game, this
being a postmodern viewpoint (Dann 1996: 17). In order to understand this
postmodern perspective, Urry makes reference to the modern condition of
the human being. According to him, the modern society is defined by a high
structural differentiation. There is a clear distinction between the high and

265
low forms of culture, art, lifestyle, etc. He gives the example of the people of
the upper class, who with the help of this tourist gaze, would look at some
aspects of life that normally they would not take into consideration. For
instance, they would spend their holiday in the countryside just to
experience the life of a peasant.
Postmodernism also makes the distinction between representations
and reality, as sometimes the former is more impactful than the latter: “We
are said to live in an oversaturated image culture where representations are
everywhere and often more exciting than reality. What we increasingly
consume are signs or representations” (Larsen 2014: 306). People are
invaded every day by these kinds of representations as the means of
communication have evolved so much. TV commercials, brochures,
catalogues or websites are just a few means which promote stimulating and
eye catching destinations, which are mostly experienced and consumed just
visually.

4. The Conflict Perspective

The conflict perspective has as a departure point Edward Said’s

book Orientalism (1978). Not only has it been an influential book in
postcolonial studies, but also on the field of tourism: “As a Palestinian Arab
trained in a series of western institutions stretching from Cairo to Harvard,
Said wished to explore the ways that Occidentals came to terms with the
Orient” (Dann 1996: 24). Said did not invent the term of ‘orientalism’;
however he redefined it by trying to clarify the false assumptions it had been
assigned during the years. The great majority of these misconceptions have
not been generated by reality itself but rather by the Westerners theories
and stereotyping. Their attitude towards the Orientals has always been one
of superiority, dominance and power, fact supported by the Europeans’
status of conquers and colonial administrators: “The Orient was almost a
European invention, and had been since the antiquity a place of romance,
exotic beings, haunting memories and landscapes, remarkable
experiences”(Said 1978:1).
In this book Said focuses on the history and nature of Western
treatment towards the East, the established relations between the West and
the East, the contrasts and division between them. It is also about the
discourse of the West about the East and the former’s manner of culturally
representing and stereotyping the latter. Said sees orientalism as a “mode of
discourse, with supporting institutions, vocabulary, scholarship, imagery,
doctrines, even colonial bureaucracies and colonial styles” (2).
According to Edward Said, the European drew an imaginary border between
the West and the East, the civilized and the uncivilized, the developed and
the underdeveloped, us versus them, ours versus theirs: “A textual dualism
thus emerges in which the Oriental is portrayed as ‘irrational, depraved,
childlike and different’ while the Western author is seen as ‘rational, virtuous,
mature and normal’. The world is similarly divided between the familiar us

266
and the strange them, between our territory and theirs, between the
powerful and articulate and the defeated and distant” (Dann 1996:24).
Consequently the Europeans make use of orientalism in order to
define themselves. By comparing themselves to the Easterners, the
Westerners consider themselves active, sophisticated, rational, civilized and
superior, attributes which the Orientals completely lack, thus the need to be
colonized and civilized. These stereotypical images have been deeply
rooted in the culture and tradition along the years, these being, as Said
affirms, misconceptions. And all these are reinforced by the means of
communication.
Tourism plays an important role in the relation between the East and
the West. Tourism advertising makes use of these exotic representations,
cultural differences, legends and myths as well as the European superiority.
Oriental destinations are always portrayed as magical, mysterious, colourful,
wild and even primitive. The language used is tourism advertising relies on
the above mentioned cultural stereotypes as well as on the Western
dominance and superiority over the Easterners: “The West is the spectator,
the judge and jury of every facet of Oriental behaviour” (Said 1978:109).

Conclusion

Tourism language often makes use of stereotypical images,

imaginary instead of reality, fantasy instead of veracity, clichés instead of
novelty. Yet, they all have one final goal: to create a destination image which
would be powerful enough to persuade and sell. The above mentioned
perspectives (Authenticity, Strangerhood, Play and Conflict) are all part of a
bigger image, that of tourism industry. They are all relevant and important in
analysing and understanding the language of tourism having a great impact
in creating the destination image.

Bibliography

1. Burns, M. P., Palmer, L. and Jo-Anne Lester (eds) (2010). Tourism

and Visual Culture. Theories and Concepts (vol. 1). Wallingford UK:
CAB International.
2. Butcher, J. (2003). The Moralization of Tourism: Sun, Sand...and
Saving the World? London: Routledge.
3. Cappelli, G. (2006). Sun, Sea, Sex and the Unspoilt Countryside.
How the English language makes tourists out of readers. Pari: Pari
Publishing.
4. Cohen, E. (1988). “Authenticity and Commoditization in Tourism.”
Annals of Tourism Research, Vol. 15, pp.371-386.
5. Cohen, E. (2011). “The Changing Faces of Contemporary Tourism.”
Folia Turistica, 25 (1), pp.13-19.

267
6. Cohen, E. and Cooper, R.L. 1986. “Language and tourism.” Annals
of Tourism Research. 13. pp.533–563.
7. Cohen, S. (1972). “Towards a Sociology of International Tourism.”
Social Research, 39 (1), pp.164-182.
8. Cohen, S. (2010). “Searching for Escape, Authenticity and Identity:
Experiences of lifestyle travellers”. in M. Morgan, P. Lugosi & J.R.B
Ritchie (Eds.), The Tourism and Leisure Experience: Consumer and
Managerial Perspectives Bristol: Channel View Publications, pp. 27-
42.
9. Dann, G.M.S. (1996). The Language of Tourism – A Sociolinguistic
Perspective. Oxford. CAB International;
10. Dann, G.M.S. (2011). “Take me to the Hilton: the Language of
Tourism Paradigm.” Folia Turistica, 25 (1), pp. 23-40.
11. Dann, G.M.S. (ed.) (2002). The Tourist as a Metaphor of the Social
World. Wallingford: CAB International.
12. Firestone. K. (2014). Online interview in Travel Weekly.
http://www.travelweekly.com/Middle-East-Africa-Travel/The-quest-
for-authentic-Africa/. accessed on 4th May 2015
13. Larsen, J. (2014). “The Tourist Gaze 1.0, 2.0, and 3.0.” In Lew, A. et
al. (eds) (2014). The Wiley Blackwell Companion to Tourism. Oxford:
John Wiley & Sons Ltd. pp.3014-314.
14. Lea, J. (1988). Tourism and Development in the Third World.
London: Routledge
15. MacCannell, D. (1989). The tourist- A New Theory of the Leisure
Class. Schocken Books. New York.
16. Said, E. (1978). Orientalism. New York: Vintage Books
17. Urry, J. (1990). The Tourist Gaze. London: Sage.
18. Urry, J. (1995). Consuming Places. London: Routledge.
19. Urry, J. (2000). Sociology Beyond Societies. London: Routledge.

268
 STEM ŞI STEAM, O NOUĂ PARADIGMĂ ÎN
EDUCAŢIE

Conf.univ.dr. Doina David,

Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureș

Abstact:
In the fields of education and training, modern pedagogy offers new
perspectives on training activities in Europe, aiming to improve the quality and
impact of STEM and STEAM methods at a systemic level. These activities, for
example, workshops, training courses, seminars and partnerships on priority topics,
allow stakeholders, among others, and schools to develop the capabilities of their
organizations to make the most of the opportunities offered by these educational
alternatives. Exchange of best practices in the countries of Europe, education and
training in the field of mathematics, science, technology, engineering and art
because these fields provide the field of education and training experience,
resources and information on new opportunities and alternatives of training and
training. professional.

Keywords: STEM, STEAM, modern pedagogy, methods, education.

Tot mai des se vorbește în școală, despre educația STEM

(Science, Technology, Engineering and Mathematics), în limba română
ȘTIM (științe, tehnologii, inginerie și matematică). Chiar dacă această
abordare este mult prea general pentru unele cadrele didactice, noi
considerăm că este o alternativă în procesul educaţional pentru că

269
dezaprobă discriminarea şi diferenţele de gen, propune fetelor noi alterntive
profesionale, provoacă fenomenul educaţional la noi abordări la clasă dintr-
o perspectivă modernă care demonstreză tot mi mult că, această abordare
conduce la progres vizibil pe mai multe planuri, folosind viziunea
interdisciplinară atât teoretic cât şi aplicativ.
Abordarea STEM integrează toate domeniile implicate într-o
paradigmă de învățare coerentă bazată pe aplicații desprinse din realitate.
Astfel, conceptele de bază în această abordare sunt interdisciplinaritate și
aplicare în contexte diferite. Acestea ar fi primele argumente în favoarea
educaţiei STEM şi STEAM. Elevii din zilele noastre sunt mult mai motivați
dacă subiectele sunt predate din perspective diverse și dacă sunt bazate
pe fapte şi exemple reale. Una din competențele cheie recunoscute la nivel
european este formulată astfel: „competenţe matematice şi competenţe de
bază în ştiinţă şi tehnologie”, la care în abordarea STEAM se mai adaugă şi
domeniul artei. (Comisia Europeană/EACEA/Eurydice, 2012. Dezvoltarea
competenţelor cheie în şcolile din Europa: Provocări şi Oportunităţi pentru
Politică. Raport Eurydice. Luxemburg: Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii
Europene.) În acest document al Comisiei Europene este evidențiat faptul
că se manifestă un interes scăzut al tinerilor penru studiul disciplinelor
STEM şi cel STEAM, prin urmare există din ce în ce mai puțin personal
calificat în domeniile conexe.
S-a constatat şi faptul că, o mare parte din elevi în general și
grupurile vulnerabile în special acolo unde apar diferenţele de gen, nu sunt
incluse în iniţiativele de încurajare a motivaţiei către alegerea carierelor
STEM şi STEAM, previziunile arătând că, în viitorul apropiat, vom avea tot
mai puțin specialiști și tinerii care nu vor alege cariere vitale pentru
competitivitatea economiei.
Prin urmare, educația STEM devine un punct cheie în pregătirea
tinerelor generații pentru viitor. Aceste consideraţii s-au constituit ca şi punc
de plecare în cadrul studiului nostrum care doreşte să propună un model de
plan de lecţie pentru studenţii practicanţi cu scopul de a schiţa un design
pentru o lecţie în care se pot promova ideile educaţiei STEAM în special
pentru fete pentru că acestea sunt cele care aleg mai mult profesiile
tradiţionale specifice lor decât cele tehnice sau artistice.. Scopul studiului
nostrum este acela de a conştientizarea viitoarele cadre didactice, cu
predilecţie fete, particularităţile şi specificului abordării STEAM, prin care se
recunoaște valoarea artelor, ştiinţei, tehnicii şi matematicii, atât in
dezvoltarea armonioasă a individului cât și în cea a întregii societăți.
Școala postmodernă se adaptează,zi de zi, nevoilor tinerilor ce se
pregătesc pentru un viitor în care cheia succesului este cum să știi să te
adaptezi și să folosești ceea ce ai învățat pentru o continuă schimbare, intr-
o abordare fără discriminare şi diferenţe de gen, în contextul în care STEM
şi STEAM sunt o alternativă a învăţământului tradiţional.
Prin studiul propus de noi dorim:
Familiarizarea studenţilor din ultimul an de facultate, în cadrul
practicii pedagice cu conceptul de STEM şi STEAM , concept educaţionale

270
ce se bazează pe ideea de educare a elevilor si studenţilor pentru domenii
ca: stiinţă, tehnologie, inginerie si matematică şi artă, folosind o abordare
multi-disciplinara si aplicată.
Conştientizarea de către studenţi a importanţei predării holistice şi
nu separate, distinct a disciplinelor, în contextul în care STEM şi STEAM le
integrează într-o paradigmă de invăţare coerentă bazată pe aplicaţii din
lumea reală.
Studenţilor li se va cere să realizeze un proiect de lecţie bazat pe
designul propus de coordonatorul activităţii de practică pedagogică,
respectând particularităţile STEAM şi STEAM, fără discriminarea de gen. În
urma participării la acest curs studenţi vor dobândi aptitudini prin care vor
demonstra că deţin competenţele necesare pentru ca să poată :
 Creea, adapta şi promova programe educaţionale STEAM (Ştiinta,
Tehnologie, Inginerie, Arte si Matematică) adaptate la contextul si
specificul sistemul de invăţământ din liceu sau învăţământul mediu;
 Să poată sprijini adoptarea de programe STEM şi STEAM de către
instituţiile educaţionale publice si private;
 Să poată propune realizarea de activităţi extra-şcolare precum
cluburi de robotica, cercuri de informatica, etc., ce folosesc
abordarea de tip STEM şi STEAM, unde vor promova ideea
importanţei preluării şi de către fete a profesiilor tehnologice, de
inginerie, arte şi matematică;
 Să organizeze concursuri si competitii de calitate ce promoveaza
abordarea STEAM, implicând particiarea fetelor şii băieţilor în mod
egal;
 Să stimulez şi să încurajeje elevii, fetele pentru a se implica de mici
in dezvoltarea de proiecte tehnice cu perspectiva orientării către
licee/facultăti de profil STEAM;
 Să încurajeze elevii de a lucra in echipe, prin promovarea unei
abordări noi în care să se renunţe la prejudecăţile de gen;
 Să promoveze şansele egale si acces la educaţie în cadrul STEAM,
tuturor copiilor indiferent de gen.
Astfel studenţii vor avea capacitatea să creeze, dezvolte şi să promoveze în
viitoarea carieră, un ecosistem educational capabil sa ofere elevilor o
educaţie completă, echilibrată şi de calitate, fără părtinire de gen şi
stereotipuri. Vor fi capabili să creeze şi să adopte la clasă un stil de lucru
de tip STEM şi STEAM, adaptat la sistemul educaţional specific secolului
XXI. În scopul punerii în practică a acestor obiective propunem utilizarea în
cadrul lecţiei a următoarelor metode didactice.

1. METODA CONSTRUCTIVISTĂ

Cunoscând perspectiva constructivistă a proiectării instruirii realizaţi

un model pentru structurarea proiectării instruirii care să cuprindă

271
următoarele elemente, o listă cu punctele tari şi slabe ale proiectării
constructiviste din perpectiva STEAM.
Plecând de la instrumentele prezentate, alegeţi o temă de pedagogie
şi alcătuiţi un proiect de lecţie, conform propriilor aşteptări, proiect care să
evidenţieze pregătirea voastră pentru o educaţie alternativă STEAM :
 variate analize asupra elementelor antrenate în activitate;
 materiale-suport care să faciliteze construcţia cunoaşterii;
 lista de obiective selectate şi precizate;
 precizări privind strategiile constructiviste alese;
 alternative metodologice de rezervă;
 ipoteze de verificat;
 lista criteriilor de evaluare;
 variante de sarcini de lucru.

2. METODA PROIECTELOR

Învăţarea bazată pe proiecte presupune selectarea de informaţii,

prelucrarea şi sintetizarea acestora, formularea de întrebări care să
călăuzească investigaţia, interacţiuni în cadrul grupului fără diferenţe de
gen, comunicarea rezultatelor, corelarea lor, realizarea unui produs final-
lecţia, ţinând cont de particularităţile STEAM
Studenţii practicanţi vor trebui să stabilească punctual în funcţie de
aceste elemente următoarele:
• subiectul propus spre proiectare să prezinte interes pentru elevi şi să
fie acceptat ca o munca plăcută;
• elevii să elaboreze proiectul pe baza formulării clare a condiţiilor pe
care acesta trebuie să le îndeplinească;
• trebuie precizate etapele de desfăşurare a lucrărilor, fie de către
fiecare grupă în parte, fie prin discuţii cu profesorul;
• elevii să aibă o mare libertate de acţiune spre a se putea asigura
manifestarea originalităţii şi a inventivităţii;
• în anumite momente ale lucrului şi mai ales în final, trebuie efectuată
o apreciere critică a proiectelor pe baza unor criterii stabilite anterior cu
elevii;
• elevii pot lucra atât individual (de pilda, pentru documentare), cât şi
în grup (detalierea proiectului, analiza lui critica etc.);
Astfel, munca profesorului trebuie să se concentreze asupra
asigurării mijloacelor de informare a elevilor, a cooperării cu elevii în
stabilirea obiectivelor şi a condiţiilor; profesorul poate sugera posibilităţi noi,
încurajează manifestările de originalitate, moderează analiza critică finală a
proiectelor, pune la dispoziţia elevilor unele materiale de documentare

272
(altele decât cele procurate de elevii înşişi), organizează unele întâlniri cu
specialiştii din domeniul STEAM, propune:
1. Alegerea temei
2. Stabilirea obiectivelor
3. Planificarea activităţilor:
• distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului (în cazul unui proiect
care se realizează în grup mixt elevi/eleve)
• identificarea surselor de informare
• stabilirea şi procurarea resurselor (materialelor) necesare
• stabilirea unui calendar al desfăşurării activităţilor (analiza şi
distribuirea realistă a timpului necesar)
• alegerea metodelor ce vor fi folosite în funcţie de specificul STEAM
4. Cercetarea sau investigarea propriu-zisă ( care se derulează de
regulă pe o perioadă mai mare de timp)
5. Realizarea produselor finale (rapoarte, poster, articole, albume, hărţi,
cărţi, etc.)
6. Prezentarea rezultatelor/transmiterea acestora celorlalţi colegi sau/şi
altor persoane (elevi din şcoală, profesori, membri ai comunităţii, etc.)
7. Evaluarea cercetării/activităţilor derulate (individual sau în grup, de
către cadrul didactic sau de către potenţiali beneficiari ai proiectului
produselor realizate.
Această metodă:
• oferă foarte bune oportunităţi pentru abordări interdisciplinare ale
unor teme, fenomene, etc.
• facilitează învăţarea prin cooperare (lucrul în grup)
• dezvoltă capacităţile de investigare şi de sistematizare a informaţiilor
• sporesc motivaţia pentru învăţare prin apelul la situaţii din viaţa
cotidiană şi prin implicarea elevilor.
• facilitează utilizarea metodelor moderne de evaluare (portofoliu,
autoevaluarea, etc.)
• permit valorificare unor surse diverse de informare şi documentare
• stimulează autonomia elevilor şi creativitatea acestora cu specific
STEAM
• oferă tuturor elevilor posibilitatea de a contribui, într-un fel sau altul,
la realizarea produsului final

4. METODA JOCULUI DE ROL

Studenţii vor concepe un joc de rol care va permite cunoaşterea

celuilalt prin interpretarea rolurilor pe care el le manifestă în diferite situaţii,
diverse profesii STEAM. Prin intermediul jocului de rol elevul se transpune
imaginar în anumite situaţii preluate din viaţa social şi profesională,
exersează anumite comportamente, ajungând să-şi apropie persoana reală,
cognitiv şi afectiv, să pătrundă în gândurile, emoţiile, aspiraţiile, convingerile
acesteia. Prin jocul de rol propus de către studenţi, elevii îşi vor dezvolta
empatia, îşi dor creea deprinderi şi reguli de colaborare, atitudine pozitivă

273
faţă de ceilalţi, responsabilităţi, autocontrol şi autoreglare a conduitelor
indiferent de gen. (Jocul de rol poate fi o firmă de exerciţiu / simulată)

EVALUAREA LA CLASĂ

Evaluarea se poate face utilizând diverse Fişe de evaluare şi

autoevaluare, individuale, care urmăresc realizarea competenţelor pe
parcursul mai multor ani de studiu.
• Evaluarea competenţelor se poate realiza de către student prin,
realizarea unui proiect de către elevi sau un grup de elevi, evaluarea se va
face pe baza unor criterii de evaluare referitoare la concepţia şi realizarea
proiectului.
• Pot fi utilizate note , litere sau scări de valori, semne grafice cazul în
care elevul manifestă o competenţă de fiecare dată când aceasta îi este
cerută şi prin alt semn grafic cazul în care elevul manifestă rareori acea
competenţă.
• Evaluarea propusă trebuie să se realizeze fără discriminare de gen.

FEEDBACK, PROFESOR COORDONATOR DE PRACTICĂ

PEDAGOGICĂ/STUDENT

Un grad mai ridicat de interes și de implicare în activitățile la oră se

remarcă la acele cursuri susținute de cadre didactice care au o interacțiune
pozitivă cu elevii şi o inteligenţă emoţională ridicată (comunică, stimulează
implicarea elevilor, manifestă interes pentru modul în care aceștia gândesc,
pentru reacțiile lor vizavi de subiectele discutate) și care au o abordare de
natură să stimuleze interesul elevilor pentru materia predată (expun clar
informațiile, oferă explicații, fac paralele cu exemple din realitatea cotidiană,
manifestă ele însele interes pentru ceea ce predau, pun accent pe relevanța
practică a materiei predate, stimulează gândirea critică, promovează
egalitatea de gen şi valorile STEAM).
• Elevii trebuie să deprindă modalități noi de a aborda problemele, de
a dobândi competențe, de a crea și folosi instrumentele de lucru într-o
manieră inovatoare. Un sistem de educație care îi izolează pe elevi de
problemele reale nu mai poate reprezenta interes. Obiectivul educației
STEAM trebuie să fie flexibilitatea și variația, pentru a-i pregăti pe tineri să
folosească instrumentele în mod creativ, atât în comunitățile virtuale, cât și
în cele reale, dintr-o perspectivă transdisciplinară.
• Scopoul acestui design pedagogic este acela de a familiariza
studenţii cu abordarea STEAM, formarea competențelor digitale prin
utilizarea de softuri, platforme, aplicații, programare, codare, imprimare 3D
și în viitor robotică, dezvoltarea competențelor de utilizare tehnologiei,
matematicii, artelor, colaborarea şi munca în echipă şi în grup fără
discriminare de gen
• Dezvoltarea competențelor științifice, tehnice, artistice.

274
 OBIECTIVELE FINALE ALE ACTIVITĂŢII

• Implicarea elevilor în desfășurarea unor investigații științifice practice

și demonstrative;
• Dezvoltarea atitudinilor științifice: curiozitate, adresarea de întrebări,
căutarea unui răspuns, rezolvarea problemelor și extragerea concluziilor;
• Crearea unei atitudini pozitive față de știință, matematică, arte,
inginerie, tehnologie;
• Conştientizarea de către studenţii practicanţi a existenţei paradigmei,
educaţie tradiţională/ versus educaţia STEAM

CONLUZII

Considerăm că această metodă de educare şi formare a elevilor din

perspectiva STEM şi STEAM se constituie tot mai mult ca o alternativă la
metodele clasice tradiţionale propunând o abordare din perspectiva:
Acordării priorităţii dezvoltării personalităţii elevilor, vizând latura
formativă a educaţiei şi latura inter, plurii şi multi desciplinară;
Centrarea activităţii cadrului didactic pe activitatea de învăţare a
elevului, acesta devenind subiect al procesului educaţional, centrarea pe
acţiune, pe învăţarea prin descoperire;
Utilizarea metodelor didactice flexibile care încurajează învăţarea
prin cooperare şi dezvoltare a capacităţii de autoevaluare la elevi,
evaluarea fiind una formativa; stimularea motivaţiei intrinseci.
Aceste metode propuse de noi pot genera construirea relaţiei
profesor-elev ca o relaţie democratică, bazată pe respect şi colaborare,
relaţie care trebuie să se concretizeze în utilizarea metodelor moderne cu
scopul de a încuraja participarea elevilor, initiativa si creativitatea. Din toate
cele menţionate rezultă faptul că profesorul trebuie să-şi schimbe concepţia
şi metodologia instruirii şi educării, trebuie să coopereze cu elevii, să devină
un model real de educaţie permanentă, să se implice în deciziile
educaţionale, să asigure un învăţământ de calitate. Pregătirea profesorului,
însuşirea conceptelor în educaţie de STEM şi STEAM, nu numai că se va
constitui ca o alternativă educaţională la formula tradiţională
psihopedagogică şi metodică, dar, poate conferii şi asigura în acelaşi timp
un nou sens educaţiei.

Bibliografie

1. www.socialmarketing.org/newsletter/features/generation1.htm.
2. http://goerudio.pixel-online.org/educational_products.php
3. https://enature.pixel-online.org
4. http://www.kunst-und-
gut.de/wpcontent/uploads/2016/12/FA__776_B_Publikation.pdf)

275
5.
https://www.bundestag.de/blob/495928/3e431ee5fc39ea7e8dfbd6ec2c2fdda
f/rittelmeyer_stel lungnahme-data.pdf

6. Brown S. A. (2015), Creative expression of science through poetry

and other media can enrich medical and science education, Frontiers in
Neurology, Opinion Article, Volume 6, Article 3. http://goscience.com
GOSCIENCE 2017-1-BG01-KA201-036209
7. Cheng V. M. Y. (2010),Teaching creative thinking in regular science
lessons: Potentials and obstacles of three different approaches in an Asian
context, Asia-Pacific Forum on Science Learning and Teaching, Volume 11,
Issue 1, Article 17.
8. Feland C., Petrik K., Larson J. (2016), Increasing Student Learning
through Arts Integration, Masters of Arts in Education Action Research
Papers 1999.
9. Graham N. J., Brouillette L. (2016), Using Arts Integration to Make
Science Learning Memorable in the Upper Elementary Grades: A Quasi-
Experimental Study, Journal for Learning through the Arts, 12(1).
10. Green K., Trundle K. C., Shaheen M. (2017), Integrating Arts And
Science, ESERA 2017 Conference, Dublin City University.
11. Hadzigeorgiou Y.,Fokialis P., Kabouropoulou M. (2012), Thinking
about Creativity in Science Education, University of the Aegean (Greece),
Creative Education 2012. Vol.3, No.5, 603-611 Published Online September
2012 in SciRes.
12. Peel R.N. (2014), Integrating Arts in the Classroom: A Strategic
Approach to Support Common Core State Standards, Volume 4, Issue 1,
Delta Journal of Education, published by Delta State University.
13. Robinson H. A. (2012), Understanding How Arts Integration
Contribute To Disadvantaged Students’ Success: A Theoretical Framework,
International Journal of Arts & Sciences, CDROM. ISSN: 1944-6934:
5(5):371–376.
14. Rule A.C., Carnicelli L.A., Kane S.S. (2004), Journal of Geoscience
Education, v. 52, n. 1, p. 10- 14 10.
15. Stivaktakis S., Krevetzakis E. (2018), Learning Science through the
Arts: The Theory and the Educational Possibilities, Journal of Advances in
Education Research, Vol. 3, No.1.

276
277
 SECȚIUNEA CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
STUDENȚEASCĂ199

199
Lucrarile din această secțiune au fost prezentate la Sesiunea de comunicări
științifice a studenților și masteranzilor Universității Dimitrie Cantemir din Tîrgu-
Mureș, 7 Mai, 2019

278
 CONSIDERAȚII PRIVIND PROCEDURA
ADMINISTRATIVĂ PREALABILĂ DIN
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV DIN
PRESPECTIVA MODIFICĂRILOR ADUSE PRIN
LEGEA NR. 212/2018

Studentă Șanta Dorina,

Coordonator: Conf. univ. dr. Emilia Lucia Cătană,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

1.1. Istoric
Conform doctrinei, procedura administrativă prealabilă a fost
consacrată până și în perioada totalitară a României prin Legea nr.
1/1967.200Cu toate acestea, părerile erauîmpărțite, astfel mulți o considerau
inutilă și prin scrierile lor îndrumau legiuitorul la eliminarea ei. Aceștia au
mers pe considerentul că această procedură „îngreuna efectiv și afecta
regimul accesului celui vătămat la activitatea puterii judecătorești”201
Din punctul de vedere al doctrinarilor români de astăzi, plângerea
prealabilă are rolul de a rezolva o problemă între administrație și persoana
vătămată într-un mod amiabil și celert, fără a apela la instanță.
Opiniile potrivit cărora plângerea prealabilă reprezintă o îngrădire a
drepturilor cetățenilor de a se putea adresa justiției au continuat, dat fiind
faptul că, Curtea Constituțională a fost sesizată în anul 2007 și a statuat prin
Decizia nr. 488 din 6 mai 2008 referitoare la excepția de
neconstituționalitate a prevederilor art. 7 alin (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, că procedura prealabilă nu împiedică și nu
restrânge accesul celui în cauză la justiție per a contrario, ea este o
procedură învestită prin lege prin care se pot remedia eventuale nelegalități

200
Legea nr 1/1967 privind judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămați în
drepturile lor prin acte administrative ilegale, art. 3 „Înainte de a cere tribunalului
anularea actului, cel vătămat se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen
de 30 zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ, organului emitent,
care este obligat să rezolve reclamația în termenul prevăzut de lege„.
201
Verginia Vedinaș, Tratat teoretic și practic de drept administrativ, Volumul II,
editura Universul Juridic, 2018, București, pag. 228.

279
prin reexaminarea lui de către organul emitent sau de organul ierarhic
superior.202
Legea contenciosului administrativ a fost adoptată în anul 2004.
Timp de 3 ani legea nu a suferit modificări de substanță, până în anul 2007
când s-a adoptat Legea nr. 262/2007.203 Următoarea modificare de esență a
survenit 11 ani mai târziu prin Legea nr. 212/2018, care din punctul de
vedere al doamnei profesor V. Vedinaș era necesară.204

1.2. Delimitări conceptuale

Plângerea administrativă prealabilă, conform doamnei profesoare
E.L. Cătană, este în concordanță cu dispozițiile articolului 16 din Constituție
: „(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și
fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) [...] (4) [...].” Dat
fiind faptul nu se poate vorbii de o încălcare a principiului egalității.205
Legea cadru a contenciosului administrativ numărul 554/2004
definește procedura administrativă prealabilă la art. 2 alin. (1) lit. j) ca fiind
„cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau celei ierarhic
superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter
individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia.”206
Plângerea prealabilă vizează acte administrative unilaterale cu
caracter individual și acte administrative cu caracter normativ. Obiectul
plângerii prealabile este revocarea actului administrativ în tot sau în parte.
Ea îmbracă două forme, respectiv recurs grațios și recurs administrativ
ierarhic, care se desprind din dispozițiile art. 7 alin. (1) ale legii cadru.
Ca și regulă conform dispozițiilor Codului de procedură civilă,
procedura administrativă prealabilă este obligatorie. 207Cu toate acestea,
neobligativitatea plângerii prealabile pe cale de excepție rezultă din
dispozițiile art. 7 alin. (5), și art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004.208

2. SPECIFICITATEA PROCEDURII ADMINISTRATIVE PREALABILE ÎN

CAZUL CONTRACTELOR ADMINISTRATIVE

2.1 Conceptul de contract administrativ

202
Emilia Lucia Cătană, Drept administrativ, editura C.H. Beck, 2017, București,
pag. 331.
203
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, Observații critice pe marginea Legii nr.
212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr.
554/2004 și a altor acte normative, articol Revista Dreptul, publicat în 1/2019, pag.
88.
204
Ibidem.
205
Emilia Lucia Cătană, op. cit. pag. 331.
206
Idem pag. 332.
207
Verginia Vedinaș, op. cit. pag. 332.
208
Emilia Lucia Cătană, op. cit. pag .332.

280
 Prin art. 136 alin. (4) din legea fundamentală s-a statuat că „bunurile
proprietate publică[..], în condițiile legii organice, pot fi date în administrare
regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuităinstituțiilor de
utilitate publică”209, cu alte cuvinte, s-au dispus mai multe tipuri de contracte
încheiate de administrația publică ca fiind contracte administrative.
Următoarea consacrare care este dată de Codul Civil prin art. 866
este dedicat „Drepturilor reale corespunzătoare proprietății publice”,
recunoscând dreptul real autorităților publice de a da în administrare, de a
concesiona și de a da în folosință cu titlu gratuit bunurile proprietate
publică.210
Doctrinarii și-au pus întrebarea după consacrarea lor în Constituție
dacă contractele încheiate de autoritățile publice pot fi asimilateactului
administrativ unilateral. Drept urmare, un an mai târziu s-a adoptat legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, care a stabilit care contracte sunt
asimilate actelor administrative unilaterale. În forma actuală a legii
contenciosului administrativ, contracteleasimilate actelor administrative
unilaterale se prezintă astfel: art. 2 alin. (1) lit. c^1) „sunt asimilate actelor
administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de
autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor
proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea
serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte
categorii de contracte administrative;”211
În lucrarea publicată de doamna profesor V. Vedinaș în anul 2007
regăsim o definiție dată conceptului de contract administrativ ca fiind „un
acord de voință, dintre o autoritate publică, aflată pe o poziție de
superioritate juridică, pe de-o parte, și alte subiecte de drept public pe de
altă parte (persoane fizice, persoane juridice sau alte organe ale statului
subordonate celeilalte părți) prin care se urmărește satisfacerea unui interes
general, prin prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări publice
sau punerea în valoare a unui bun public, supus unui regim de putere
publică”.212

2.2. Modificări aduse prin Legea nr. 212/2018 procedurii prealabile în

materia contractelor administrative
În materia contractelor o modificare este adusă prinart.2 alin. (1) lit.
c) fraza a doua care devine art. 2 alin. (1) lit. c1) însă cu excluderea
finalului„supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.” 213
Această eliminare este dată datorită modificării aduse art. 8 alin. (2) referitor

209
Constituția României, editura Rosetti, ediția a 6-a, București, 2016.
210
Codul Civil, editura Rosetti, ediția a 5-a actualizată 28 martie 2017, București.
211
Legea nr 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și actualizată.
212
Verginia Vedinaș, Drept administrativ, ediția a 3-a, editura Universul
Juridic,București, 2007, p.118.
213
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga , op. cit., pag. 90-91

281
la obiectul acțiunii în contenciosul administrativ, astfel competența
soluționării spețelor care au în vedere contracte administrative va fi împărțită
între instanțele de contencios administrativ și instanțele civile de drept
comun.214
Prin urmare a fost necesară abrogarea literelor c) și e) ale art. 7 alin.
(6). Dat fiind faptul că plângerea administrativă prealabilă trebuie efectuată
în termen de 6 luni care începe să curgă:
a) De la data încheierii contractului în cazul litigiilor legate de
încheierea lui.
b) De la data când reclamantul a cunoscut cauza anulării, dar nu mai
târziu de un an de la încheierea contractului.215
Renunțarea la procedura concilierii în cazul litigiilor comerciale, din
punctul de vedere al practicienilor este adusă pentru a simplifica procedura
sesizării instanței în cadrul contractelor administrative, această procedură
condiționând în practică finalitatea procesului. Prin urmare, forma actuală
art.7 alin. (6) are o formă mai restrânsă „Plângerea prealabilă în cazul
acțiunilor care au ca obiect contracte administrative trebuie făcută în termen
de 6 luni, care va începe să curgă:..”. Dat fiind faptul că a fost abrogat alin.
(1) al art. 11 care a fost dedicat încheierii procesului verbal de finalizare a
concilierii, în cazul contractelor administrative.216
Articolul 5 conține modificări atât de formă, cât și de conținut. Din
punctul de vedere al formei se contopesc parțial aliniatele (3) și (4). Parțial
deoarece textul alin. (4) a fost modificat din punctul de vedere al
conținutului, avem o eliminare care făcea referire la inaplicabilitatea art. 21 a
legii. Această modificare este de „tehnică legislativă” cum am arătat mai sus
și de conținut, clarificând aspecte legate de neconstituționalitatea aliniatului
(3) cunoscut din 2011 și declarat de Curtea Constituțională.217218
Modificări complexe sunt aduse art. 7 care sunt legate atât de formă,
cât și de conținut. Prin abrogarea alin. (7) care categoriza termenul de 6 luni
ca fiind un termen de prescripție, aparent ar fi o modificare de conținut, dar
doamna profesor V. Vedinaș ne atrage atenția calificând abrogarea alin. (7)
ca fiind o modificare de formă, deoarece aliniatul abrogat este introdus în
alin. (1) și (3). Astfel alin. (1) va avea două teze, unde prima frază este
aproape neschimbată, deoarece se adaugă precizarea „printr-un act
administrativ care i se adresează„, iar fraza a doua se introduce „dar nu mai
târziu de 6 luni de la data emiterii actului.”, similar alin. (7) abrogat. Prin
modificarea din prima frază se face distincție între acțiunile formulate
împotriva actelor administrative de către titularul actului și acțiunile formulate
de alte persoane.219

214
Idem, pag. 93.
215
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/57426 (30/04/2019 13:12).
216
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, op. cit., pag. 96.
217
Prin Decizia nr. 302 din 1/3/2011.
218
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, op. cit., pag. 90.
219
Idem, pag. 92.

282
 Din cuprinsul acestui articol putem observa că plângerea prealabilă
are caracter imperativ, atât în ceea ce privește efectuarea ei cât și în ceea
ce privește termenul.
Următoarea modificare survine aliniatului (5), respectiv adăugarea
neobligativității parcurgerii plângerii prealabile pentru „acțiunilor îndreptate
împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat
în circuitul civil și au produs efecte juridice, precum și în cazurile prevăzute
la art. 2 alin. (2) și la art. 4 ”de altfel prin care se realizează un contencios
administrativ obiectiv.220
O modificare ca țin să cred că va stârnii controverse în doctrină este
cea adusă art. 8 a alin. (1) unde se introduce faptul că „motivele invocate în
cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea
prealabilă.”, anterior practica fiind contrară, chiar și Înalta Curte de Casație
și Justiție a concluzionat în jurisprudența sa că solicitările cerute autorității
publice trebuie să fie în concordanță cu solicitările cerute ulterior instanței. 221
Din perspectiva doamnei profesor V. Vedinaș, este o completare logică și
necesară, deoarece nu mai este loc de interpretare, însă este o modificare
făcutăcu un exces de zel din partea legiuitorului.
Legea nr. 212/2018 aduce o modificare de font elementară prin art.
10pe fondul aceluiași motiv pentru care au împărțit competența de
soluționare a litigiilor cu instanțele de drept civil, respectiv diminuarea
aglomerării instanțelor cu litigii de contencios administrativ.
Astfel la aliniatul (1) a fost majorat pragul de la 1.000.000 lei la
3.000.000 lei, în următorul aliniat (1^1) avem o modificare de substanță care
nu este împărtășită de doamna profesor V. Vedinaș. Legiuitorul a statuat că
soluționarea actelor administrative care au ca și obiect sume reprezentând
finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene urmează criteriul
valoric, prin urmare cele evaluabile în bani devin de drept comun pentru
toate litigiile de contencios administrativ, iar cele nepatrimoniale se
soluționează potrivit rangului autorității.222
Din conținutul alin. (3) al art. 10 a fost înlăturat caracterul alternativ al
competenței teritoriale, astfel se va face diferența între cazurile când
acțiunea în instanță este formulată de către o autoritate publică și când
acțiunea va fi formulată de către o persoană fizică sau juridică. Drept
consecință când reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept
privat, acțiunea va fi de competența instanței de la domiciliul sau sediul său,
iar când acțiunea este introdusă de către o autoritatea publică, instanța
competentă va fi cea a pârâtului.223Doamna profesor V. Vedinaș critică
această modificare pe considerentul că ar fi contrară Constituției.
Inițial prin art. 13 alin (1) instanța a avut posibilitatea de a cere
depunerea documentației actului atacat în baza căruia a fost emis odată cu

220
Ibidem.
221
Idem, pag. 93.
222
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, op. cit., pag. 95.
223
Idem,pag. 95-96.

283
întâmpinarea, iar prin modificarea adusăautoritatea va avea obligația
depunerii documentației. Legiuitorul prin această modificare a dorit
accelerarea procesului, însă practicienii nu împărtășesc aceeași opinie, fiind
de părere că oricum se va ajunge la acordarea de termen autorității publice
pentru depunerea documentației.224
Prevederile noului Cod de procedură civilă au stat la baza modificării
art. 14 alin. (2) care a fost completat pe de-o parte, cu prevederea conform
căreia cererile de suspendare întemeiate pe art. 14 nu se supun și art. 200
și 201, pe de altă parte cu obligativitatea depunerii întâmpinării și depunerii
cu cel puțin 3 zile înainte de judecată.225
O altă modificare făcută datorită noului Cod de procedură civilă
survine articolului 15 alin. (1) și (4), deoarece Codul nu mai prevedea
irevocabilitatea hotărârilor judecătorești,drept consecință legea specială a
avut nevoie de eliminarea caracterului definitiv și irevocabil asemenea.226
Prin modificările aduse art. 17 se elimină sintagma prin care
judecarea cererilor se face de „urgență și cu precădere”,pe cale de
consecință soluționarea lor nu va fi obligatoriu rapidă. În al doilea rând, se
încearcă să pună Legea contenciosului administrativ în concordanță cu noul
Codul de procedură civilă, astfel în a doua teză a alin. (1) legiuitorul
statuează că „Întâmpinarea este obligatorie și se va comunica reclamantului
cu cel puțin 15 zile înainte de primul termen de judecată.”227
Alin. (2) al art. 17 dedicat regimului taxelor de timbru a fost
actualizat, deoarece O.U.G nr. 80/2013 reglementa modificarea făcută, însă
plusul adus a fost dat prin eliminarea precizării „privind taxele aplicabile
acțiunilor privind contractele administrative”, actualizare care din punctul de
vedere al practicienilor trebuie făcută mai des.228
Mergem mai departe aplecându-ne asupra modificărilor aduse art.
20 alin. (2) în cuprinsul căruia se reglementează recursul, astfel se adaugă
o frază nouă care prevede inaplicabilitatea procedurii prevăzute de art. 493
din Codul de procedură civilă, scutind astfel efectuarea procedurii de filtrare
a recursurilor.229
Ultima modificare adusă Legii contenciosului administrativ este dată
prin art. 25 aliniatele (2) și (3) unde se reglementează instanța de
executare.
Aliniatului (2) inițial doar de o frază, care pe de altă parte a fost și
menținută, i se adaugă 4 fraze noi, 230 drept urmare ea el avea următorul
conținut „(2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera
de consiliu, de urgență, și sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

224
Idem, pag 97.
225
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, op. cit., pag. 97.
226
Idem, pag. 98.
227
Ibidem.
228
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, op. cit., pag. 99.
229
Ibidem.
230
Idem, pag. 100.

284
Procedura prevăzută la art. 200 și 201 din Codul de procedură civilă nu este
aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu
cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua
cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanța poate
acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită
amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.” 231Aceste
modificări de altfel rezultă din dispozițiile noului Cod de procedură civilă.
Nu în ultimul rând alin. (3) se modifică înfățișându-se astfel
„Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai
recursului, în termen de 5 zile de la comunicare.”, „modificare care este
specifică litigiilor de contencios administrativ, unde le este proprie calea de
atac a recursului pentru soluțiile pronunțate în fond.”232

3. REFLECTAREA DISPOZIȚIILOR LEGALE ÎN MATERIA PROCEDURII

ADMNISTRATIVE PREALABILE ÎN PRACTICA INSTANȚELOR DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV

3.1. Un exemplu jurisprudențial ulterior intrarii în vigoare a Legii nr.

212/2018 - Sentința nr. 206 din 22 februarie 2019 a Tribunalului
Dîmbovița, secția de contencios administrativ și fiscal.233
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dîmbovița, secția de
contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.I.F. în contradictoriu cu
pârâții Penitenciarului M., Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) și
M.J., au solicitat anularea Dispoziției emise de Penitenciarul M. prin care s-a
dispus imputarea sumei de 14.148,02 lei și obligarea pârâților la cheltuieli
de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 07.08.2018, i-
a fost comunicat prin intermediul Poștei Române, Dispoziția de imputare
emisă de P.M. la data de 25.07.2018, prin care s-a dispus imputarea sumei
de 14.140,02 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport la și
de la locul de muncă, apreciindu-se că această sumă a fost încasată
necuvenit de reclamant în perioada 01.10.2015 până la 31.12.2017.
Observăm astfel că reclamantul M.I.F. s-a încadrat în termenul de 30
de zile de la comunicarea actului administrativ individual, termen imperativ
prevăzut la art. 7 alin (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările survenite
prin Legea nr. 212/2018, pentru a se adresa cu plângerea administrativă
prealabilă emitentului actului administrativ. În cazul în care nu ar fi respectat
acest termen, pârâtul ar fi avut posibilitatea de a invoca în întâmpinare
inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
De altfel, analizând cererea de chemare în judecată, instanța de
contencios administrativ a respins-o ca nefondată, deci nu ca inadmisibilă,
ceea ce ne confirmă susținerea în ceea ce privește respectare termenului

231
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/57426 (02/05/2019, 23:39)
232
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, op. cit., pag. 100.
233
Sursa: www.rolii.ro, accesat la data de 05.05.2019.

285
imperativ prevăzut la art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea
plângerii administrative prealabile.

CONCLUZII

Intenția legiuitorului român prin Legea nr. 212/2018 a fost

accelerarea proceselor în materia contenciosului administrativ și împărțirea
competenței de soluționare a litigiilor cu instanțele civile de drept comun
pentru a echilibra procesul de muncă. Modificările aduse Legii nr. 554/2004
sunt de amploare și se pot remarca evoluții ale dreptului prin ele.
Modificarea care mi-a atras atenția cel mai tare a fost cea adusă art.
8 alin. (1) unde se adaugă o nouă frază „Motivele invocate în cererea de
anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă.”
Pe fondul lipsei de reglementării al acestei ipoteze, anterior Legii nr.
212/2018, în jurisprudență au intervenit probleme, de multe ori au fost
invocate în cererile de chemare în judecată și alte motive decât cele din
plângerea prealabilă, efectele fiind soluții diferite. Cu toate acestea, cred de
cuviință că nu a fost greșită reglementarea inițială, deoarece autoritatea
publică trebuie să cunoască toate repercusiunile pe care le are actul asupra
persoanei vătămate pentru a lua măsurile necesare în funcție de gravitatea
situației. Modificarea făcută cu certitudine a lămurit situația și se așteaptă o
îmbunătățire a aplicări dreptului în spiritul și litera sa.
Reglementările actuale ale art. 10 alin. (3) din punctul meu de
vedere,aparent par neconstituționale, stabilind-se competența teritorială în
funcție de calitatea reclamantului. Cu toate aceste raționamentul de la care
plec este acela dacă în legislația română este permisă atât competența
alterativă cât și cea exclusiva nu putem vorbii despre o încălcare a
Constituției. Mai mult prin această modificare persoana fizică sau juridică de
drept privat, adică cetățeanului îi este benefică, deoarece acesta se
adresează exclusiv instanței de contencios administrativ de la domiciliul sau
sediul său.
Modificarea art. 13 alin. (1) cred de cuviință că nu prezintă utilitate și
nu dezvoltă contenciosul administrativ, împărtășesc ideea doamnei profesor
V. Vedinaș prin care ar trebuii prevăzută obligația autorității publice de a
depune actul atacat și documentația care a stat la baza emiterii, adoptării
cât și încheierii sale.
Ultima modificare care pot spune că mi-a atras atenția a fost ceea
adusă art. 17 prin care se elimină formula „de urgență și cu precădere”,
această modificare înfrânge rațiunea care a stat la baza actualizării acestei
legi și modificării ei. Litigiile în materia contenciosului administrativ trebuind
soluționate celert.
Este de remarcat însă faptul că se dorește per total satisfacerea
interesului general și buna corelare între legile speciale și cele generale.

BIBLIOGRAFIE

286
DOCTRINĂ:
Emilia Lucia Cătană, Drept administrativ, editura C.H. Beck, 2017,
București.
Verginia Vedinaș, Gina Livioara Goga, Observații critice pe
marginea Legii nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, articol
Revista Dreptul, publicat în 1/2019.
Verginia Vedinaș, Tratat teoretic și practic de drept administrativ,
Volumul II, editura Universul Juridic, 2018, București,
Verginia Vedinaș, Drept administrativ, ediția a 3-a, editura Universul
Juridic, București, 2007.

LEGISLAȚIE:
Constituția României, editura Rosetti, ediția a 6-a, București, 2016.
Codul Civil, editura Rosetti, ediția a 5-a actualizată 28 martie 2017,
București.
Legea nr. 1/1997privind judecarea de către tribunale a cererilor celor
vătămați în drepturile lor prin acte administrative ilegale, publicată în
Monitorul Oficial al României, în vigoare de la 01.09.1967 până la
07.12.1990, fiind abrogată și înlocuită prin Legea nr. 29/1990.
Legea nr. 554/2004privind contenciosul administrativ publicată în
Monitorul Oficial nr. 1154 din 7.12.2004, cu modificările și completările
ulterioare.
Legea nr. 262/2007pentru modificarea și completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.
Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018.

PAGINI WEB:
https://revistadreptul.ro/
http://legislatie.just.ro/
http://www.rolii.ro/

287
 DEONTOLOGIA FUNCŢIONARULUI PUBLIC
-VALOARE A ETICII ŞI INTEGRITĂŢII ÎN
ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Studentă Cojocariu Lăcrămioara,

Coordonator: Conf. univ. dr. Emilia Lucia Cătană,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

Creat de filozoful hedonist englez Jeremy Bentham, cuvântul

„deontologie” derivă din două cuvinte de origine greacă: deon (datorie,
obligaţie) şi logos (ştiinţă). În sensul originar grec, deontos semnifică ştiinţa
a ceea ce va trebui făcut, ştiinţa datoriei.
Astăzi, deontologia este înţeleasă ca "un corp de reguli" pe care
profesionistul unui domeniu trebuie să le respecte, fie că aceste reguli sunt
de origine morală, fie că sunt reglementări tehnice sau juridice. Codurile
deontologice definesc comportamentul unui bun profesionist şi prevăd
sancţiunile pe care le atrage încălcarea lor.
Obiectivul deontologiei nu este să fondeze filosofic sau juridic
noţiunea de obligaţie sau responsabilitate, nici să argumenteze prin ce o
datorie este datorie, ci să inventarieze foarte corect obligaţiile pe care le
incubă exercitarea unei sarcini profesionale de către un profesionist,
permisiunile şi responsabilităţile sale.(Brînduşa Gorea, Elena Puha, p. 3).
Trebuie să precizăm faptul că, din moment ce deontologia constituie
ştiinţa îndatoririlor profesionale, am comite un dublu pleonasm dacă am
utiliza formula „deontologie profesională”, prin adăugarea complementului
de nume care desemnează membrii unei profesii. Astfel, nu am putea vorbi
despre Codul deontologic al profesiei de poliţist, când ar trebui să ne referim
pur şi simplu la Codul de deontologie al poliţistului sau Codul deontologic al
poliţistului. Deontologia este practic o etică sau o morală profesională şi un
drept profesional.
Potrivit doctrinei, decizia unei persoane de a deveni funcționar
public, spre exemplu, sau magistrat, etc. implică acceptul asumat al codului
deontologic al respectivei profesii, și a legislației în vigoare cu privire la
exercitarea atribuțiilor de serviciu, inclusiv limitarea exercitării dreptului de a
fi, spre exemplu, membru al unei formațiuni politice (Antonio Sandu, p. 19).
Conduita etică are în vedere atât comportamentul profesionistului din timpul
exercitării atribuțiilor de serviciu, cât și cel din afara exercitării efective a
profesiei, atunci când reputația profesionistului, odată afectată, se poate

288
repercuta asupra prestigiului profesiei și credibilităţii acesteia. În cazul
magistratului, conduita personală ireproşabilă este absolut necesară,
datorită semnificației sociale a profesiunii sale, fiind considerată o parte
semnificativă a obligațiilor profesionale.
Particularizat la categoria profesională a funcționarilor publici, în
docrina de specialitate (Cătană, p. 147) regăsim conturate 3 mari categorii
ale personalului adiministratiei publice, şi anume: persoane care îndeplinesc
anumite demnităţi publice, personal contractual şi funcţionarii publici.
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată,
defineşte funcţia publică ca reprezentând "ansamblul atribuţiilor şi
responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor
de putere publică locală şi autorităţile administrative autonome, definiţie
care, potrivit doctrinei, oferă o accepţiune restrânsă acestei sintagme, mai
precis se referă la funcţia publică din administraţia publică centrală şi
locală”.
Docrina defineşte funcţia publică şi în sens larg, ca reprezentând ansamblul
drepturilor şi obligaţiilor conferite unei persoane fizice învestite legal cu
atribuţii şi responsabilităţi în realizarea competenţei unei autorităţi sau
instituţii publice (Cătană, p. 148).
In cuprinsul Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduită al
funcţionarilor publici, republicat, în capitolul I- articolul (2), întâlnim
obiectivele acestuia, şi anume acela de a urmări să asigure creşterea
calităţii serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului
public, precum şi să contribuie la eliminarea birocraţiei şi a faptelor de
corupţie din administraţia publică, prin:
a) reglementarea normelor de conduită profesională necesare
realizării unor raporturi sociale şi profesionale corespunzătoare creării şi
menţinerii la nivel înalt a prestigiului instituţiei funcţiei publice şi al
funcţionarilor publici;
b) informarea publicului cu privire la conduita profesională la care
este îndreptăţit să se aştepte din partea funcţionarilor publici în exercitarea
funcţiilor publice;
c) crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni
şi funcţionarii publici, pe de o parte, şi între cetăţeni şi autorităţile
administraţiei publice, pe de altă parte.
În accepțiunea Codului de conduită al funcționarilor publici, principiile
care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt următoarele:
 Principiul legalităţii, al imparţialităţii şi obiectivităţii, potrivit căruia
funcţionarii publici au obligaţia de a asigura servicii publice către
cetăţeni în mod egal şi imparţial;
 Principiul transparenţei, care presupune asigurarea cunoaşterii de către
cetăţeni a activităţilor de interes public desfăşurate de funcţionarii
publici;
 Pricipiul eficienţei şi eficacităţii, acestea fiind concepte luate din sectorul
economic; pricipiul are la bază considerentul potrivit căruia factorul

289
 uman reprezintă elementul cheie al activităţii şi performanţelor în
sectorul public;
 Pricipiul responsabilităţii şi orientării către cetăţean, acestea fiind
elemente ale bunei guvernări aflate într-o strânsă legătură cu principiile
transparenţei, eficienţei şi eficacităţii; concret, exercitarea funcţiei
publice implică răspundere şi deschidere către cetăţean, satisfacerea
nevoilor acestuia fiind scopul primordial al administraşiei publice;
 Principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice, potrivit căruia
funcţionarii publici nu pot fi tranferaţi decât cu acordul lor scris, iar
delegarea şi detaşarea pot fi dispuse numai pe durata şi în condiţiile
stabilite de lege;
 Principiul subordonării ierarhice a funcţionarilor publici, acesta derivând
din caracteristicile administraţiei publice însăşi, ceea ce doctrina
evidențiază ca semnificând esenţa ei ordonată și ierarhizată (Cătană, p.
150).
Dintre principiile sus-enunțate am ales să analizez mai pe larg
principiul transparenţei decizionale în administraţia publică locală deoarece
consider că acesta este fundamental deontologiei funcționarilor publici,
astfel încât valorile eticii și integrității specifice unei societăți democratice să
fie regăsite și aplicate inclusiv de către această categorie profesională, de a
cărei moralitate depinde în mare măsură existența statului de drept și
diminuarea, dacă nu chiar eliminarea, flagelului corupției.
Astfel, chiar dacă legislația privind liberul acces la informaţiile de
interes public și transparența decizională este concisă și datează de mai
bine de un deceniu, practica în domeniu este în continuare lacunară și îi
face pe cetățeni nu doar să renunțe la implicarea în procesul decizional, ci și
să considere că nerespectarea normelor privind transparența decizională și
accesul la informațiile publice sunt cauzate de anumite practici ce țin, pe
lângă necunoașterea legii, și de aspecte privind corupția.
Transparența decizională este necesar a fi analizată și în contextul
principiilor administrației publice locale, conscrate de Legea nr. 215/2001
privind administrația publică locală, republicată, acestea fiind principiile
descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice,
eligibilităţii autorităţilor, legalităţii, precum şi al consultării cetăţenilor.
Autonomia locală, care poate fi numai administrativă şi financiară, conferă
administraţiei locale dreptul de a gestiona şi rezolva problemele comunităţii,
în limitele legii, pentru toate domeniile care nu sunt repartizate altor
structuri, coordonate de administraţia centrală. Unităţile administrativ
teritoriale au personalitate juridică, de drept public, cu capacitate juridică
deplină şi patrimoniu propriu. De asemenea, sunt subiecte de drept fiscal. În
justiţie sunt reprezentate de primar sau de preşedintele consiliului judeţean,
care au de altfel dreptul de a împuternici o persoană cu studii superioare în
domeniu să reprezinte interesele unităţii respective.
Între principiile de organizare și funcționare a administrației publice
locale remarcăm, în strânsă legătură cu transparența decizională, principiul
consultării cetățenilor, care poate fi înțeles din doua perspective. Pe de o

290
parte, poate fi înțeles strict din punctul de vedere al consultării cetățenilor,
consacrat în dispozițiile articolului 2 din Legea nr. 215/2001, completat de
dispozițiile articolului nr. 43 din această lege, care detaliază chestiunile în
legătură cu care primarul poate propune consultarea cetățenilor prin
referendum local, respectiv:
 bugetul local;
 administrarea domeniului public și privat al respectivei unități
adminstrativ teritoriale;
 participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală
sau de cooperare transfrontalieră;
 organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea
teritoriului;
 asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, organizații
neguvernamentale, persoane juridice române sau străine.
Pe de altă parte, consultarea cetățenilor poate fi privită prin prisma
încurajării și a facilitării participării cetățenilor la elaborarea actelor
normative și la ședințele publice ale instituțiilor administrației publice locale.
Principiile transparenței și al consultării cetățenilor se concretizează la
nivelul administrației publice locale pe următoarele paliere:
 informarea – primul nivel al implicării cetățenilor, fără de care aceștia
nu pot participa activ;
 consultarea - o metodă care presupune o iniţiativă din partea
autorităţilor sau instituţiilor publice în vederea identificării
necesităţilor şi nemulţumirilor cetăţenilor, pentru evaluarea
priorităţilor unor acţiuni sau pentru a culege idei şi sugestii privind o
anumită problemă. Consultarea cetăţenilor nu pune sub semnul
întrebării capacitatea de decizie a respectivei autorităţi sau instituţii
publice, aceasta din urmă având puterea ultimă de decizie şi
libertatea de a ţine sau nu seama de sugestiile propuse de cetăţenii
consultaţi;
 întâlnirea și audierea publică - o metodă care presupune un interes
din partea ambelor părţi, la care participă atât cetăţenii, cât şi
reprezentanţii cu putere de decizie ai administraţiei publice locale;
 organizarea cetăţenilor pentru a face lobby şi pentru a influenţa
politicile publice iniţiate de autorităţile publice - în situaţia în care
aceştia nu au fost implicaţi de la bun început în conceperea
respectivei politici publice;
 organizarea de către diferite organizaţii a unor focus-grupuri
constituite din cetăţeni, în vederea discutării pe marginea unei
anumite teme de interes general pentru participanţi - prin această
metodă se pot observa şi clarifica opiniile cetăţenilor şi modul în care
propunerea poate deveni subiect pe agenda unei instituţii publice,
înainte ca aceasta să iniţieze o politică publică în acest sens;

291
  organizarea în diferite asociaţii cetăţeneşti care să iniţieze, să
propună sau să comenteze proiectele de acte normative iniţiate de
autorităţile locale;
 organizarea cetăţenilor în comitete consultative cetăţeneşti (CCC)
pentru a furniza consiliilor locale – judeţene şi primăriilor opinii legate
de aspecte cât mai diferite;
 utilizarea internetului - instrument important de comunicare între
cetăţeni şi autorităţile publice, sau chiar între cetăţeni, prin
discutarea diferitelor subiecte de interes comun pe acele forumuri de
discuţii;
 Participarea cetăţenilor interesaţi şi activi ca voluntari în cadrul
diferitelor proiecte iniţiate fie de organizaţii neguvernamentale, fie
chiar de către autorităţi sau instituţii publice.
Analizând, spre exemplu, siteul oficial al Primăriei municipiului Tîrgu-
Mureș (www.tîrgumures.ro), observăm că o serie din aceste instrumente de
respectare a principiului trasparenței decizionale sunt respectate: sunt
publicate ordinele de zi ale ședințelor consiliului local (ședințe publice,
conform legii), sunt publicate proiectele de acte normative care urmează să
se dezbată în acește ședințe ale consiliuui local, la fel ca și hotărârile
consiliului local, după adoptare acestora. Toate aceste aspecte reprezintă
un real progres în respectarea principiului transparenței decizionale. Cu
toate acestea, la rubrica “Dezbateri publice on line” de pe siteul
municipalității observăm că ultima a fost organizată la data de 15 noiembrie
2017, în condițiile în care în ultimul an calendaristic Municipiul Tîrgu-Mureș
a adoptat mai multe acte normative de real interes public ( spre exemplu, au
fost aprobate proiecte de investiții în școli, proiecte de investiții în locuințe
rezidențiale, etc.), care consider că ar fi necesitat dezbateri publice, acestea
având menirea de a crește încrederea cetățenilor în administrația publică, în
etica și deontologia funcționarilor publici și aleșilor locali.
În concluzie, etica și integritatea în administrația publică sunt valori
perene ale unei societăți democratice, în centrul cărora se evidențiază
deontologia funcționarului public, concretizată în exercitarea competențelor
legale cu respectarea principiilor și normelor de conduită astfel cum sunt
prevăzute de lege. Pentru sănătatea democrației și consolidarea valorilor
eticii și integrității, relația transparentă dintre cetățean și administrația
publică locală este vitală, întrucât numai cu o comunicare facilă între cele
două părți activitatea instituțiilor administrației publice locale poate fi
îndreptată spre nevoile contribuabililor.
Legislația privind liberul acces la informațiile de interes public și
transparența decizională este solidă, însă aplicarea acesteia lasă de dorit în
multe dintre unitățile administrativ teritoriale ale României, ceea ce
afectează valorile etice și deontologice care guvernează funcția publică și
funcționarul public. Aceste considerente acordă un plus de valoare activității
organismelor de control cu competențe în domeniu, fiind nevoie și de o mai
mare implicare a societății civile prin organizațiile neguvernamentale.

292
 Surse bibliografice:

 Emilia Lucia Cătană "Drept administrativ", Editura C. H. Beck,

Bucureşti 2017
 Brînduşa Gorea, Elena Puha "Lecţii de deontologie juridică", Editura
Zethus, Târgu-Mureş, 2010
 Antonio Sandu "Etică profesională şi transparenţă în administraţia
publică", Facultatea de Facultatea de Științe Economice și
Administrație Publică, Universitatea “Ștefan cel Mare ” din Suceava,
2015

293
 EFECTUL PUNGILOR DIN PLASTIC ASUPRA
MEDIULUI

Studentă Balind Andreea,

Coordonator: Lect.univ.dr.Murar Ribana ,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

CAPITOLUL I Dreptul mediului

1.Ce înțelegem prin dreptul mediului ?

Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale

Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului,
toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum
şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând aceste elemente
precum şi unele valori materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile ce
pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului234.
Mediul reprezintă (la nivel unional european) ansamblul elementelor
care, în complexitatea lor relaţională, constituie cadrul şi condiţiile vieţii
omului.
Protecţia mediului reprezintă protecţia omului şi a dezvoltării sale,
fapt ce presupune în mod necesar protecţia tuturor factorilor de mediu.
Dreptul mediului reprezintă în abstract, ansamblul reglementărilor juridice şi
instituţiilor stabilite în vederea protecţiei, conservării şi ameliorării mediului,
conform obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Aşadar, acesta se constituie din ansamblul complex de norme
juridice ce reglementează relaţiile sociale privind atitudinea faţă de mediu ca
suport al vieţii şi element vital al acesteia, în cadrul utilizării componentelor
naturale şi artificiale ale mediului în scopuri economice, sociale şi culturale,
precum şi relaţiile sociale privitoare la protecţia, conservarea şi dezvoltarea
lor durabilă.
Utilizarea semnifică folosirea componentelor şi resurselor mediului.
Conservarea reprezintă menţinerea şi reproducerea factorilor
naturali şi antropici prin măsuri speciale de ocrotire.

234
https://www.academia.edu/5616984/Dreptul_Mediului_-_Note_de_Curs,
accesat în data de 03.05.2019, ora 22:30

294
 Dezvoltarea priveşte ameliorarea factorilor naturali şi antropici în
scopul asigurării unor condiţii de viaţă mai bune.
Protecţia mediului se realizează prin utilizarea raţională a resurselor
naturale, prin prevenirea şi combaterea poluării de orice tip, prin diferite
mijloace, între acestea ocupând primul loc mijloacele juridice.
Dezvoltarea durabilă, concept primordial în materia dreptului
mediului, este o noţiune ce ilustrează ideea de dezvoltare ce corespunde
necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare
de a-şi satisface propriile necesităţi.
La nivel local, naţional, regional şi global deopotrivă probleme
dezvoltării economice şi cele ecologice sunt inseparabile. Economia şi
ecologia se întrepătrund în mod necesar, relaţia dintre dezvoltare şi mediu
având totodată ca o componentă relaţia dintre prezent şi viitor. Dezvoltarea
urmăreşte satisfacerea nevoilor generaţiei prezentului în timp ce protecţia
mediului este o investiţie pentru generaţiile viitoare.
Obiectul general dezvoltării durabile este de a găsi un spaţiu al
interacţiunii dintre patru sisteme: economic, uman, ambiental şi tehnologic
într-un proces dinamic şi flexibil de funcţionare.
Echilibrul ecologic semnifică ansamblul relaţiilor reciproce şi al
stărilor dintre componentele unui sistem ecologic ce asigură menţinerea
structurii sistemului, funcţionarea sa dinamică ideală a acestuia.
Poluarea reprezintă introducerea în mod direct sau indirect în mediu
a unui poluant ce poate genera prejudicii calităţii mediului şi sănătăţii
umane, ce poate dăuna bunurilor materiale sau poate cauza o deteriorare
sau împiedicare a utilizării mediului în scopuri legitime (inclusiv recreativ).
În principal, trei activităţi umane generează poluarea în
contemporaneitate: industria, agricultura intensivă şi industrializată şi
transporturile.
Poluarea poate fi de natură chimică, fizică ( radioactivă,
electromagnetică, termică, fonică, etc.), biologică, estetică, genetică, etc.
Poluant înseamnă orice substanţă sau preparat, în formă solidă,
lichidă, gazoasă, de vapori sau energie, radiaţie electromagnetică,
ionizantă, termică, fonică sau de vibraţii, care odată introdus în mediu
modifică echilibrul conţinutului mediului şi organismelor vii ori aduce daune
bunurilor materiale.
În mod incontestabil, în prezent, nivelul atins de dezvoltarea economică şi
creşterea populaţiei la nivel global dublată de aspiraţia generală de
bunăstare au condus la creşterea fără precedent a fenomenelor de poluare.
Poluarea devine în acest context, prin natura consecinţelor socio-economice
şi umanitare pe care le produce şi a sferei lor de răspândire, o problemă cu
implicaţii naţionale şi internaţionale deopotrivă.

CAPITOLUL II PLASTICUL

Termenul de plastic face referire la acele materiale (de obicei

denumite materiale plastice sau mase plastice), produse sintetice de natură

295
organică, anorganică sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme,
la cald sau la rece, cu sau fără presiune.
Plasticele sunt adesea materiale polimerice de natură organică, cu
masă moleculară mare, care conțin de obicei alți aditivi. Majoritatea
materialelor plastice sunt sintetice, derivate din produse petrochimice, însă
există și alte tipuri de plastice realizate din materiale regenerabile235.
Primul plastic de sinteză realizat a fost bachelita, inventat în New
York în anul 1907 de către Leo Baekeland 236care de asemenea a și inventat
termenul de plastice237. Mulți chimiști au contribuit la dezvoltarea științei
materialelor plastice, iar printre aceștia se numără și Hermann Staudinger,
denumit „părintele chimiei polimerilor” și Herman Mark, denumit „părintele
fizicii polimerilor”238

2.1. Scurt istoric al pungii de plastic239

Într-un mod ciudat, punga a fost inventată relativ târziu, în 1852.
Prima pungă nu era din plastic, ci din hârtie, pentru ideea de pungă de
plastic mai trebuiau să treacă vreo 100 de ani ca să fie produsă.
Înainte de a fi folosite pungile de plastic sau chiar cele de hartie,
erau utilizate sacosele din material textil.. Ideea unei pungi de hârtie în care
cumpărătorii să-şi ducă produsele i-a venit americanului Francis Wolle,
probabil când se întorcea de la magazin cu produsele în braţe. În acelaşi
an, 1852, el a patentat în Statele Unite şi mai târziu în Franţa şi Anglia, o
maşină de făcut pungi de hârtie. Această maşină a fost prima maşină din
istorie de făcut pungi, care de altfel stă la baza maşinilor actuale de
fabricare a pungilor. Mai târziu, Wolle împreună cu fratele său, au pus
bazele companiei Union Paper Bag Machine.
Tot în secolul XIX, și mai exact în anul 1870 Margaret Knight a venit
cu ideea de a realiza pungiile de hârtie cu fundul pătrat, care permitea
produselor să fie aşezate mai bine, puteau sta drepte, fără să se răstoarne
şi plus de asta era mai încăpătoare. Ea a pus la punct o maşină de realizare
235
https://web.archive.org/web/20100317004747/http://www.americanchemistry.com
/s_plastics/doc.asp?CID=1571&DID=5972, accesat în data de 21.04.2019, ora
17:05
236
http://www.acs.org/content/acs/en/education/whatischemistry/landmarks/bakelite.
html, accesat în data de 21.04.2019, ora 17:07
237
https://books.google.com/books?
id=_9WGar3yxsAC&pg=PA11&lpg=PA11&dq=Baekeland
%20coined&source=bl&ots=Bzh2tQiWZ3&sig=oSCBIHStsXoq9pUzjOmc38tasNM&
hl=en&sa=X&ei=4Uz9VIikL8ugyASE2oCgDw&ved=0CCEQ6AEwAQ#v=onepage&q
=Baekeland%20coined&f=false, accesat în data de 21.04.2019, ora 17:09
238
https://books.google.com/books?id=0qFQ5OuKoy8C&pg=PA58&dq=%22father
%20of%20polymer
%22&hl=en&sa=X&ei=90f9VMuMDob2yQS404HYDg&ved=0CB4Q6AEwAA#v=one
page&q=%22father%20of%20polymer%22&f=false, accesat în data de 21.04.2019,
ora 17:15
239
https://impact.md/divertisment/istoria-pungii-cea-de-toate-zilele/3661, accesat în
data de 22.04.2019, ora 12:34

296
a pungilor cu fundul pătrat, însă instrumentele de realizare a fundului pătrat
au fost cizelate de alţii, deoarece dura prea mult timp până când se
producea o pungă. Invenția le-a oferit magazinelor alimentare oportunitatea
de a crește valoarea adăugată, punând pungile de hârtie, la dispoziția
clienților, în mod gratuit.
Pe la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, americanul
Charles Stilwell a început să se gândească intens la realizarea unei pungi
de hârtie mai bună decât tot ceea ce se realizase până la el. Ideea care i-a
venit a fost aceea de a plisa punga de hârtie în părţi, în aşa fel încât să fie
uşor de stocat, pentru a nu se mototoli sau distruge. Costul redus, rezistenta
şi utilitatea pungii din hârtie au făcut că încă din anii ’30 ea să se
răspândească foarte rapid şi să devină un adevărat fenomen în toată lumea.
Concurenţa a apărut, aşa cum spuneam mai devreme, din partea
pungilor de plastic, 100 de ani mai târziu. Prima pungă de plastic a fost
inventată în 1957 şi era destinată pentru sandwich-uri, considerându-se a fi
mult mai igienică decât hârtia.
Începând cu 1974, supermarketurile au început să ezite în faţa
alegerii, plastic sau hârtie, hotărând în cele din urmă că pungile de plastic
sunt mult mai rezistente. Punga de hârtie continua să se folosească cu
succes la fast-food-uri gen McDonald’s, KFC sau pentru cadouri, însă nu
mai au acelaşi succes ca în secolul XIX. În schimb, pungă de plastic a
cunoscut o ascensiune neaşteptată, mai ales când s-a descoperit că ea
poate fi folosită cu succes şi pentru gunoi. De asemenea, majoritatea
pungilor au început să fie folosite în scopuri publicitare, fiecare pungă
purtând inscripţionat numele locului din care a fost cumpărat respectivul
produs.
În anii ‘90 s-a constatat numărul alarmant de mare de pungi de
plastic folosite, având un efect negativ semnificativ asupra mediului și
semnalele de alarmă au fost trase când a fost descoperită Marea Insulă de
Gunoaie din Pacific (Great Pacific Garbage Patch), un morman gigant de
gunoaie din produse de plastic (egală cu suprafața statului Texas),
amenințând viețuitoarele marine și zonele de pescuit.
Precum alte produse din plastic, pungile sunt făcute din petrol și gaz
natural, resurse ce au un impact major asupra mediului, în mod special în
timpul extracției și producției. Ajungând în apă, aici constituie un pericol
aparte pentru fauna marină, fiind confundate cu mâncare (pungile de plastic
sunt similare meduzelor). Odată ingerate pungile de plastic duc la sufocare,
foamete și înnecare.

2.2. Ce cantitate de pungi de plastic folosim240?

Anul acesta vom utiliza 5 trilioane de pungi de plastic, 160 000 pe
secundă, anunță theworldcounts.com, însemnând că, puse una lângă alta,
pot înconjura Pământul de 7 ori la fiecare oră.

240
https://www.solutiidemediu.ro/interzicerea-pungilor-de-plastic/, accesat în data
de 22.04.2019, ora 17:23

297
 Din păcate, statisticile arată că abia 1% din pungile de plastic folosite
sunt reciclate, 10% ajungând în oceane. O persoană folosește o pungă de
plastic în medie pentru 12 minute, iar energia consumată pentru a produce
14 pungi este suficientă pentru a genera combustibil pentru o masină pentru
1 mila.
În Africa, pungile luate de vânt sunt atât de dese încât s-au creat
mici grupuri care le adună și le folosesc pentru a țese pălării și chiar pentru
a produce genți. De altfel, înainte de a se interzice folosirea pungilor de
plastic subțiri in 2003, Africa de Sud a numit-o “floarea națională” întrucât se
găsea atât de des în tufișuri și copaci.

2.3. Efectele negative ale pungilor asupra mediului

Pungile de plastic nu sunt biodegradabile astfel că vor sta mult timp
în locul în care ajung. Din păcate, cele subțiri sunt ușor luate de vânt din
containere și împrăștiate pe zone întinse.
Oamenii de știință cred că fiecare metru pătrat de apă din oceane
conține aprox. 46 000 de bucăți de plastic. Pungile de plastic se descompun
în aproape 1000 de ani, astfel că acestea reintră în lanțul trofic chiar și după
moartea și descompunerea animalului ce a ingerat plasticul în prima fază.
La nivel mondial, pungile de plastic duc la moartea prin sufocare a
faunei și la inhibarea nutrienților din sol. Se crede că o pungă de plastic
cauzează moartea neintenționată a unui animal la fiecare 3 luni, prin
ingerare.
Deși o parte din pungi sunt colectate selectiv pentru a fi reciclate, studiile
arată că sunt foarte puține plantații care chiar reciclează produsele din
plastic, acestea din urmă fiind de fapt arse sau aruncate în gropile de gunoi.

2.4. Reciclarea
Descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător
necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc. Cu
fiecare tonă de plastic reciclat se economisesc între 700 și 800 kg de petrol
brut. 241

CAPITOLUL III
REGLEMENTĂRI EUROPENE ȘI NAȚIONALE DIN STATE MEMBRE UE
CU PRIVIRE LA REDUCEREA CONSUMULUI DE PUNGI DE PLASTIC ȘI
A ALTOR PRODUSE SIMILARE

3.1. Introducere. Sinteză

La nivelul UE, în 2014 a fost estimat un consum de circa 99 miliarde
pungi de plastic, deci circa 200 pungi/cetăţean. 90% sunt pungi de plastic
subţiri. Aproape 300 de societăţi europene, care au între 15.000 şi 20.000

241
http://www.evz.ro/detalii/stiri/nereciclat-plasticul-omoara-natura-889858.html,
accesat în data de 21.04.2019, ora 18:05

298
angajaţi, fabrică pungi de plastic. Deşeurile acestora reprezintă o problemă
cu grav impact asupra mediului (cu precădere asupra mediului marin);
particulele de material plastic pot conţine poluanţi toxici, periculoşi pentru
organismele care le ingerează şi susceptibili a intra în lanţul alimentar242.
Aceste considerente sunt cele care au condus la tratarea separată a
problematicii pungilor de plastic, mai precis a pungilor de plastic subțiri, deși
acestea trebuie integrate în problema globală a economiei circulare, a
problematicii subsidiare a materialelor plastice și deșeurilor de materiale
plastice.
Până în anul 2015, pungile de plastic au intrat sub incidenţa
Directivei referitoare la ambalaje (94/62/EC)243, care vizează prevenirea şi
reducerea impactului ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje asupra mediului,
constituind ambalaj în sensul acestei directive, dar fără să existe prevăzute
măsuri referitoare la utilizarea acestor pungi de plastic.
În lipsa unor măsuri eficace, numărul pungilor de transport din plastic
puse pe piață va crește, la nivel european, la 111 miliarde în 2020. Orice
întârziere în adoptarea unor măsuri ferme care să limiteze utilizarea pungilor
de plastic și, în consecință, problema deșeurilor provenite din acestea
afectează mediul, cetățenii, industriile şi reciclatorii de materiale plastice,
autoritățile publice, industria de pescuit, sectorul turistic și întreprinderile
locale244.
Prin Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a
Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea
ce privește reducerea consumului de pungi de transport din plastic
subțire245, în concordanță cu obiectivele generale ale politicii Uniunii în
materie de deșeuri și cu ierarhia deșeurilor, astfel cum este prevăzută în
Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului246. Pentru
mai corecta înțelegere a prevederilor acesteia trebuie precizate categoriile
de pungi de plastic existente și cărora dintre ele li se adresează respectivul
act legislativ:
- Pungi/sacoşe foarte subţiri, cu grosimi de până la 15 microni,
folosite în interiorul magazinelor pentru ambalare şi furnizate
consumatorului final până la punctul de vânzare (casă). Aceste produse nu
fac obiectul propunerilor de modificare a Directivei 94/62/CE;

242
https://www.europarltv.europa.eu/ro/programme/others/an-ocean-of-plastic-to-
eradicate, accesat în data de 21.04.2019, ora 18:58
243
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A31994L0062,
accesat în data de 21.04.2019, ora 19:05
244
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52013AE7899,
accesat în data de 21.04.2019, ora 19:10
245
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32015L0720,
accesat în data de 21.04.2019, ora 19:15
246
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32008L0098,
accesat în data de 21.04.2019, ora 19:20

299
 - Pungi cu grosimi între 15-50 microni, considerate pungi subţiri
pentru transport şi furnizate de către comercianţi la punctele de vânzare. La
acestea fac referire prevederile Directivei;
- Pungile cu grosimi peste 50 microni, considerate sacoşe de
transport reutilizabile şi durabile. Cea mai mare parte din aceste sacoşe
urmează a fi colectate şi reciclate.
Transpunerea în legislaţia naţională reiterează problemele cu care
UE s-a confruntat şi cu care va continua să se confrunte, datorită unei
varietăţi de motive, începând cu voinţa politică247.
La nivelul statelor membre, situația este cu totul eterogenă, pornind
de la legislație, până la campaniile de conștientizare la nivel național. Astfel,
transpunerea în legislația națională a prevederilor Directivei se face fie prin
acorduri voluntare (Austria, Finlanda, Germania, Belgia), fie prin
ordonanțe/ordine de ministru (Olanda, Suedia, Marea Britanie), fie prin
prevederile legislației deja existente pentru ambalaje și deșeuri de ambalaje
(Estonia, Luxemburg).
Există, de asemenea, state care înregistrează întârzieri în
transpunerea prevederilor Directivei. La 14 iunie 2017, Comisia a cerut
Ciprului, Greciei, Italiei și Poloniei să finalizeze transpunerea legislației UE
în materie de deșeuri în legislația lor națională. Statele membre respective
aveau la dispoziție două luni pentru a răspunde la avizul motivat. În absența
unui răspuns satisfăcător în termen de două luni, Comisia poate trimite
statele membre respective în fața Curții de Justiție a UE 248. Italia a adoptat
recent un cadru normativ cu privire la implementarea Directivei, prin
transformarea, la 1 august 2017 a articolului 9 bis al Decretului lege
nr.91/2017 în lege249, iar guvernul polonez a înaintat Parlamentului, în iulie
2017, proiectul de lege prin care prevederile directivei vor fi transpuse în
legislația națională.
Pe de altă parte, există și state (Irlanda) în care taxa pentru pungile
de plastic a fost introdusă ca măsură de reducere a deşeurilor încă din anul
2002, precedând semnificativ Directiva (EU) 2015/720.
Majoritatea statelor a ales să se prevaleze de acea prevedere a
Directivei conform căreia “Statele membre pot alege să excludă pungile de
transport din plastic cu grosimea peretelui mai mică de 15 microni („pungi
de transport din plastic foarte subțire”), utilizate ca ambalaje primare pentru
produsele alimentare în vrac, atunci când utilizarea acestora este necesară
247
Diferențele enorme dintre statele membre în ceea ce privește numărul pungilor
de plastic subțiri utilizate pe cap de locuitor sunt o dovadă a faptului că reducerea
radicală a utilizării acestui tip de pungi de plastic într-o perioadă relativ scurtă de
timp este posibilă, dacă există voința politică de a acționa în acest sens. De
exemplu, în cazul Irlandei, s-a reușit o reducere cu 80 % a numărului de pungi de
plastic utilizate atunci când s-a introdus o taxă la punctul de vânzare.
248
http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-17-1577_ro.htm, accesat în data de
21.04.2019, ora 19:25
249
La data transmiterii răspunsului de către Italia, respectiv la 7 august 2017, legea
nu fusese încă publicată în Jurnalul Oficial

300
din motive de igienă sau când utilizarea acestora contribuie la prevenirea
risipei de alimente” 250.
În majoritatea statelor, legislația nu prevede interzicerea totală a
pungilor de plastic subțiri pentru transport (de altfel, nici Directiva nu
prevedea interzicerea, ci limitarea).
Excepția o constituie Franța, unde pungile din plastic pentru
cumpărături, de unică folosinţă, cu o grosime mai mică de 50 microni,
gratuite sau plătite, au fost interzise total din iulie 2016 (inclusiv pungile
biodegradabile), începând cu 1 ianuarie 2017, interdicţia urmând a fi extinsă
și la pungile din plastic de unică folosinţă (cu grosime mai mică de 50
microni) non-compostabile, destinate ambalării mărfurilor la punctul de
vânzare, precum si la ambalajele din plastic nonbiodegradabile şi non-
compostabile.
În general, statele membre au prevăzut norme prin intermediul
cărora comercianţii nu mai pot oferi cu titlu gratuit clienţilor pungi din plastic
uşoare (sub 50 microni) şi foarte uşoare (sub 15 microni), cu excepţia
pungilor din plastic foarte uşoare destinate igienei sau pentru ambalarea
primară a alimentelor vrac.
O altă măsură comună este cea a stabilirii unui preţ minim pe pungă.
În Austria vorbim de o taxă de 0,50 eurocenţi, în Olanda de un preţ minim
de 0,25 eurocenţi, în Spania despre o taxă variind între 5 şi 30 eurocenţi în
funcţie de tipul şi grosimea materialului, iar în Marea Britanie de aplicarea
unei taxe de 5 cenţi pe pungă. Restul statelor sunt în curs de implementare
a taxei sau lasă la latitudinea societăţilor comerciale, precum în cazul
Germaniei, aplicarea unei taxe rezonabile pentru pungile de plastic în cel
mult 2 ani de la intrarea în vigoare a acordului.
Campaniile de conștientizare sunt prevăzute în legislația națională
din Austria, Finlanda, Suedia, Estonia.
În Marea Britanie, întreprinderilor mici şi mijlocii (cu mai puţin de 250
de angajaţi) au fost exceptate de la plata taxei pentru pungile din plastic,
fiind astfel evitată introducerea de noi sarcini administrative asupra start-up-
urilor şi afacerilor în creştere. Totuşi, întreprinderile mici şi mijlocii pot
participa în mod voluntar la măsurile de reducere a consumului de pungi din
plastic.
Din parcurgerea documentației existente la nivel național și
european, se detașează clar o serie de probleme punctuale, a căror
rezolvare ar putea fi cheia rezolvării problematicii în ansamblul ei:
- Directiva tratează unul dintre aspectele legate de materialele
plastice/pungile de plastic, respectiv reducerea consumului acestora, dar
pentru rezolvarea exhaustivă, trebuie acționat asupra întregului lanț care
conduce la situația mai sus menționată, pornind de la fabricație, consum,
reutilizare, reciclare;

250
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32015L0720
accesat în data de 21.04.2019, ora 19:30

301
 - O altă problemă care grevează de la bun început asupra modalității
de abordarea a fluxului pungilor de plastic subțire este faptul că
disponibilitatea și exactitatea datelor privind actualele niveluri ale
consumului de pungi de transport din plastic subțire variază de la un stat
membru la altul, ceea ce determină necesitatea elaborării unei metodologii
comune pentru calcularea consumului anual de pungi de transport din
plastic subțire pe persoană, în vederea monitorizării progreselor înregistrate
în ceea ce privește reducerea consumului de astfel de pungi;
- Lipsa unor standarde şi norme metodologice (la nivel european, în
pofida faptului că, în conformitate cu prevederile directivei, Comisia ar trebui
să: solicite Comitetului European de Standardizare să elaboreze un
standard separat pentru ambalajele compostabile la domiciliu; evalueze
impactul utilizării pungilor de transport din plastic oxodegradabile asupra
mediului și să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport care
să includă, după caz, un set de măsuri concepute pentru a limita consumul
de astfel de pungi sau pentru a reduce eventualul lor impact dăunător; să ia
măsuri pentru recunoașterea la nivelul Uniunii a etichetelor sau a marcajelor
pentru pungi de transport din plastic biodegradabile și compostabile, aceste
documente nu au fost încă publicate);
- În preţul scăzut al pungilor de plastic nu sunt incluse costurile pe
care consumatorii şi comercianţii le plătesc pentru urmările negative pe care
utilizarea acestora le are asupra mediului;
- În ceea ce priveşte reciclarea, trebuie precizat faptul că greutatea
scăzută a pungilor de plastic, chiar în condiţiile în care sunt compostabile,
cantitatea mare de apă utilizată pentru curăţarea acestora, fac ca procesul
să nu fie profitabil;
- Găsirea unui ambalaj care să îndeplinească cerinţele stricte de
igienă alimentară şi, în acelaşi timp, să poată fi compostat într-un recipient
intern, este imposibilă în acest moment251;
- O serie de asociații ale producătorilor de plastic/pungi de plastic
consideră că prevederile Directivei (UE) 2015/720 încalcă unul dintre
principiile fundamentale ale UE, respectiv acela al liberei circulații a
bunurilor. Spre exemplificare, Pack2Go susţine că interdicţia totală aplicată
de Franţa pungilor, dar şi tacâmurilor de plastic ar încălca acest principiu şi
cere Comisiei Europene să ia măsuri împotriva Franţei pentru încălcare
legislaţiei europene252;
Slaba educaţie a consumatorilor, cât şi comercianţilor (în ceea ce
priveşte beneficiile ecologice globale ale reutilizării pungilor de plastic,
materialului plastic în general; trecerea la pungile de pânză cu multiple
utilizări, de exemplu, se face foarte greu, în special în statele membre care,
din variate motive, nu au încă politici puternice în domeniu; comercianții cu
251
http://epochtimes-romania.com/news/franta-interzice-prin-lege-utilizarea-
paharelor-si-tacamurilor-din-plastic---252488, accesat în data de 21.04.2019, ora
19:35
252
https://www.fastcompany.com/3063976/france-is-banning-plastic-forks-causing-
the-disposable-junk-industry-to-panic, accesat în data de 21.04.2019, ora 19:40

302
amănuntul nu sunt încurajați - prin politici speciale în acest domeniu - să
limiteze utilizarea de pungi de plastic de unică folosință, deoarece acestea
au preţuri mici). Dar cele mai bune practici ţin de evaluarea concretă a
ciclului de viaţă al produsului, de comportamentele locale şi infrastructura
locală pentru managementul deşeurilor.

CAPITOLUL IV LEGISLAŢIA EUROPEANĂ

4.1. Economia Circulară

În cadrul economiei liniare sunt folosite resursele, iar ce rămâne este
considerat deşeu şi merge la depozitul de deşeuri sau este deversat, ars
etc., şi de aici apar marile probleme de mediu: încălzirea globală, poluarea,
epuizarea resurselor, degradarea treptată şi ireversibilă a biodiversităţii.
În esenţă, economia circulară are în centru problema utilizării reduse a
materialelor.
Într-o economie circulară, valoarea produselor și a materialelor este
menținută cât mai mult posibil, deșeurile și utilizarea resurselor sunt reduse
la minimum, iar resursele nu părăsesc fluxul economic odată ajunse la
sfârșitul duratei lor de viață, ci sunt reutilizate și creează valoare în
continuare253.
La 2 decembrie 2015, Comisia Europeană a prezentat un pachet
revizuit privind economia circulară. Propunerile includ o secțiune fără
caracter legislativ, care cuprinde Comunicarea „Închiderea buclei - un plan
de acțiune al UE pentru economia circulară”254 și o secțiune care propune o
serie de modificări ale legislației existente în materie de tratare și reciclare a
deșeurilor. Printre altele, pachetul conţine propuneri de modificare pentru:
Directiva 1999/31/CEE privind depozitarea deşeurilor, Directiva 94/62/CE
privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje.
Obiectivele vizate până în 2030 sunt clar definite: ținta de reciclare
pentru deșeurile municipale - 65%; reducerea nivelului de depozitarea
deșeurilor - 10% ; ținta de reciclare pentru deșeurile de ambalaje - 75%.
Propunerile legislative privind deșeurile, adoptate împreună cu acest
plan de acțiune, cuprind obiective pe termen lung ce vizează reducerea
ratelor de stocare a deșeurilor în depozite și a creșterii ratelor de pregătire
pentru reutilizare și reciclare a fluxurilor de deșeuri principale (deșeurile
municipale, deșeurile de ambalaje). Statele membre ar trebui să ajungă la
convergență în ceea ce privește nivelurile celor mai bune practici și să
încurajeze investițiile necesare în materie de gestionare a deșeurilor. Se
propun măsuri suplimentare menite să clarifice și să simplifice punerea în

253
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-104_ro.pdf, accesat în data de
21.04.2019, ora 19:37
254
COM(2015) 614 final - http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?
uri=CELEX%3A52015DC0614, accesat în data de 21.04.2019, ora 19:42

303
aplicare, să promoveze stimulentele economice și să îmbunătățească
schemele de răspundere extinsă a producătorilor.
La 26 ianuarie 2017, Comisia a prezentat un raport privind
rezultatele și progresele obținute în ceea ce priveşte planul de acţiune
pentru economia circulară255. Ceea ce este important de subliniat se referă
la integrarea problematicii economiei circulare în Planul de investiţii pentru
Europa, respectiv naşterea platformei de sprijin financiar pentru economia
circulară, care se presupune că va da un nou imbold instrumentelor
financiare deja existente la nivelul UE, dar şi că va dezvolta noi instrumente
financiare256.

4.2. Materialele Plastice

Economia circulară implică, deci, reducerea la minimum posibil a
deşeurilor. Integrarea problemei deşeurilor de plastic în acest cerc
înseamnă îmbunătăţirea proceselor de reciclare, reutilizare şi refacere a
designului produselor.
Materialele plastice au apărut în prima jumătate a secolului al XIX-
lea, odată cu descoperirea vulcanizării cauciucului. Începând cu secolul al
XX-lea au fost descoperite materialele plastice din polimeri naturali
modificaţi. Materialele plastice au atins un stadiu avansat din punct de
vedere al utilizării şi au început să ocupe un loc din ce în ce mai important,
acoperind domenii de aplicaţie tot mai numeroase, datorită unei combinaţii
între cost scăzut, versatilitate, durabilitate şi greutate scăzută.
Există o mare varietate de tipuri de plastic, dintre care polipropilena
a fost cea mai utilizată în Europa, în anul 2015. Un Raport din 2016 al
Fundaţiei Ellen MacArthur, organizaţie care promovează economia
circulară, arată că 90% din materialul plastic provine din combustibili fosili
virgini (reprezentând 6% din consumul mondial de ulei) şi previzionează că
sectorul materialelor plastice va atinge un consum total de ulei de 20% până
în 2050257.
În 2014, producția mondială de materiale plastice a ajuns la 311
milioane de tone, în creștere cu 4% faţă de 2013. Producția în UE este
estimată la 59 de milioane de tone, ușor mai ridicată decât în anul
precedent (58 milioane), şi se preconizează dublarea acesteia până în anul
2050.
La nivel mondial, China ocupă primul loc, iar Europa o urmează pe
locul al doilea, cu o cincime din producția globală de materiale plastice.
255
COM(2017) 33 final – http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?
uri=CELEX:52017DC0033&from=LV, accesat în data de 21.04.2019, ora 19:49
256
European Parliament, May 2017, Circular economy package Four legislative
proposals on waste - http://www.europarl.europa.eu/EPRS/EPRS-Briefing-573936-
Circular-economy-package-FINAL.pdf, accesat în data de 21.04.2019, ora 19:52
257
European Parliament, Briefing, May 2017, Plastics in a circular economy
Opportunities and challenges
http://www.europarl.europa.eu/thinktank/en/document.html?reference=EPRS,
accesat în data de 21.04.2019, ora 19:55

304
Două treimi din cererea de materiale plastice în Europa este concentrată în
cinci țări: Germania, Italia, Franța, Marea Britanie și Spania.
Cererea de material plastic, la nivelul UE, a fost de 49 milioane de
tone în 2015, 40% din această cantitate fiind utilizată pentru ambalaje.
În 2014, în Europa, 1.45 de milioane de persoane lucrau în lanțul de
prelucrare a maselor plastice, în 62 de mii de întreprinderi, cea mai mare
parte de dimensiuni mici și mijlocii. Cifra de afaceri a acestei industrii se
ridică la 350 mld. Euro258.
Conform unui studiu259 efectuat la nivelul statelor UE, Norvegiei şi
Elveţiei, în anul 2014 au fost colectate 25.8 milioane tone de deşeuri de
plastic post-consum, dintre care 39.5% au fost incinerate cu refolosirea
energiei, 30.8% au ajuns la gropile de deşeuri, iar 29.7% reciclate, prin
variate metode. O mare parte a deşeurilor de materiale plastice a fost
exportată.
La începutul anului 2017 Comisia Europeană a publicat raportul care
conţine realizările şi priorităţile în ceea ce priveşte economia circulară 260.
Materialele plastice constituie un domeniu prioritar de acţiune, ca atare
Comisia a propus o Strategie privind materialele plastice, care va urmări
îmbunătățirea aspectelor economice și de calitate ale reciclării și reutilizării
materialelor plastice, procentele şi modalităţile în care acestea sunt reciclate
și utilizate, examinând întregul lanț de valori. Strategia va lua în considerare
unele evoluții recente în tratarea deșeurilor din plastic, cum ar fi regenerarea
și inovațiile din proiectare, astfel încât, în viitor, o mai mare parte a acestora
să poată fi evitate sau să fie valorificate ca sursă de energie, reducând
astfel impactul global al emisiilor de gaze cu efect de seră.
La 26 ianuarie 2017 a fost publicată o foaie de parcurs pentru
pregătirea Strategiei pentru materialele plastice261.

4.3. Pungile din plastic subţire

Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului
din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE262 are ca obiectiv
reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțiri, astfel încât
deșeurile provenite de la aceste pungi de plastic să scadă și să nu ajungă în
mediul ambiant, în cazul în care acestea se descompun în bucăți de
dimensiuni tot mai mici și în cele din urmă rămân pentru o lungă perioadă

258
Ibidem
259
Plastics – the Facts 2016 An analysis of European plastics production, demand
and waste data -
http://www.plasticseurope.org/documents/document/20161014113313-
plastics_the_facts_2016_final_version.pdf
260
COM(2017) 33 final - http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?
uri=CELEX:52017DC0033&from=LV
261
http://ec.europa.eu/smart-regulation/roadmaps/index_ro.htm
262
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32015L0720,
accesat în data de 21.04.2019, ora 19:58

305
foarte mare de timp sub formă de microfibre de plastic, provocând pagube
considerabile florei și faunei, în special în mediul acvatic.
Pentru a clarifica, Directiva defineşte: plasticul, pungile de transport
din plastic, pungile de transport din plastic subţire, pungile de transport din
plastic foarte subţire, pungile de transport din plastic oxodegradabil (art. 1).
În studiul său de evaluare a impactului263, Comisia a conchis că
opțiunea care combină un obiectiv de prevenție la nivel UE cu
recomandarea explicită de a utiliza o metodă de stabilire a prețului și
posibilitatea pentru statele membre de a aplica restricții la piață prin
derogare de la prevederile articolului 18 al Directivei (94/62/EC, are cel mai
mare potențial de a obține rezultate în ceea ce privește protecția mediului,
cu efecte economice pozitive, limitând efectele negative asupra ocupării
forței de muncă, garantând acceptarea de către publicul larg și contribuind
la o mai bună sensibilizare cu privire la consumul durabil.
Ca urmare, în esență, textul impune statelor membre să aleagă între
două obligații: fie să adopte măsuri care să asigure că nivelul anual de
consum nu depășește în medie 90 de pungi de transport din plastic subțire
pe persoană până la sfârșitul lui 2019, respectiv 40 de pungi pe persoană
până în 2025; fie să se asigure că până la sfârșitul lui 2018 acestea nu mai
sunt oferite gratuit la punctele de vânzare de bunuri și produse, cu excepția
aplicării de instrumente echivalente ca eficiență.
Comisia trebuie să prevadă măsuri specifice privind etichetarea
pungilor de transport din plastic biodegradabile și compostabile, ca mijloc
pentru evitarea practicilor înșelătoare de etichetare falsă a pungilor din
plastic, mai ales în cazul așa-numitelor pungi de plastic
„oxobiodegradabile”264.
263
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52013SC0444,
accesat în data de 21.04.2019, ora 20.03
264
Soluția este prezentată ca alternativă la depozitarea deșeurilor, însă nu face
decât să agraveze problema prin poluarea mediului cu particule de plastic.
Caracterul „biodegradabil” efectiv al acestor microparticule de plastic, prezentat ca
atare de producătorii acestei tehnologii, este astfel foarte controversat. Ce
înseamnă un ambalaj biodegradabil? Un ambalaj care are următoarele proprietăţi:
sub acţiunea micro-organismelor în prezenţa oxigenului, descompunerea unui
component chimic organic în dioxid de carbon, apă şi săruri minerale ale celorlalte
elemente prezente (mineralizare) şi apariţia unei noi biomase. În absenţa
oxigenului, descompunerea în dioxid de carbon, metan, săruri minerale şi crearea
unei noi biomase. Până în acest moment se cunosc două tehnologii de producere a
ambalajelor (sacoşelor, că de acestea este vorba, biodegradabile): tehnologia
hidro-biodegradabilă şi tehnologia oxo-biodegradabilă. Tehnologia oxo-
biodegradabilă implică utilizarea unui aditiv (de multe ori acesta conţine magneziu,
cobalt, nichel etc, deci metale grele) în procesul de fabricare al ambalajelor. Acest
aditiv fin dispersat în matricea polimerică a ambalajelor, are proprietatea de a
transforma un produs inert la biodegradare, cum este polietilena, într-un produs
care este biodegradabil, practic un plastic care se degradează într-un timp relativ
scurt, 3-24 luni, spre deosebire de cel tradiţional care necesită zeci sau chiar sute
de ani. Avantaje: este cea mai ieftină variantă pentru producătorii de ambalaje

306
 Adoptarea de prevederi clare pentru etichetarea pungilor ca
biodegradabile și compostabile nu numai că ar clarifica situația și ar pune
capăt diverselor practici înșelătoare, dar ar putea contribui și la ușurarea
colectării separate a deșeurilor biodegradabile, utilizând pungi de plastic cu
adevărat biodegradabile și compostabile.
Pentru a putea reduce consumul excesiv de pungi de transport din
plastic, s-a impus distincția între pungile de transport din plastic foarte
subțiri, a căror grosime nu depășește 15 microni și care sunt utilizate din
motive de igienă sau ca ambalaj primar pentru alimentele în vrac, când
acest lucru ajută la evitarea risipei alimentare. Întrucât statele membre sunt
autorizate să introducă excepții pentru pungile de plastic foarte subțiri în
ceea ce privește obiectivele de reducere a consumului sau de stabilire a
prețului, consumul de astfel de pungi ar putea rămâne la același nivel sau
chiar crește.
Din 27 mai 2018, statele membre trebuie să raporteze anual
consumul de pungi de plastic subţiri. Până la 27 noiembrie 2021, Comisia
trebuie să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport în care
se evaluează eficacitatea la nivelul Uniunii a măsurilor în ceea ce privește
combaterea generării de deșeuri, modificarea comportamentului
consumatorilor și promovarea prevenirii generării de deșeuri. În cazul în
care evaluarea arată că măsurile adoptate nu sunt eficace, Comisia va
analiza alte modalități posibile de realizare a unei reduceri a consumului de
pungi de transport din plastic subțire, inclusiv prin stabilirea unor obiective
realiste și realizabile la nivelul Uniunii, și va prezenta, după caz, o
propunere legislativă.
Comisia trebuie să verifice în mod prioritar dacă statele membre și-
au îndeplinit obligația de a transpune această directivă.

4.4.Puncte de vedere ale instituţiilor europene şi partenerilor economici

În Parlamentul European au fost exprimate o serie de puncte de
vedere divergente265.

clasice. Introducerea noi tehnologii implică costuri minime de adaptare a utilajelor;

ambalajele pot fi reciclate ; sunt la fel de fiabile la utilizare ca şi plasticul tradiţional;
deşeurile rezultate pot fi depozitate în gropi de gunoi, fără costuri suplimentare.
Dezavantaje: este şi rămâne un plastic, care în anumite condiţii (temperatură,
umiditate, razele soarelui) se degradează. De aici şi numeroasele dezavantaje
comune cu plasticul tradiţional: deşeurile trebuiesc, neapărat colectate şi depozitate
în gropi de gunoi sau reciclate; degradarea durând până la 24 de luni, deşeurile pot
ameninţa viaţa acviferă ; anumiţi aditivi pot conţine metale grele în exces, ca atare
producătorii de ambalaje trebuie să procedeze la testări suplimentare ale
produselor (sacoşe) pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele esenţiale din
directivele europene - https://standardizare.wordpress.com/tag/biodegradabil/
265
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?
type=CRE&reference=20150428&secondRef=ITEM-008-
05&format=XML&language=RO

307
 În primul rând, s-au evidenţiat avantajele interzicerii sau reducerii
pungilor de plastic subţiri. Apoi, s-a vorbit despre posibilitate ca prevederile
Directivei să conducă la sporire utilizării ambalării în vid, deci deplasarea
problemei, fără a diminua consumul de plastic subţire, pe de altă parte
despre posibilitatea înlocuirii pungilor de plastic subţiri cu pungile de hârtie,
mult mai costisitoare şi deloc mai prietenoase cu mediul. Concluzia a fost că
trebuie pus mult mai mare accent pe modelul de consum în ansamblu, nu
pe legiferarea consecinţelor acestuia. De asemenea, s-a insistat asupra
necesităţii stabilirii unor standarde de biodegradabilitate (cu atenție specială
asupra falselor etichetări “oxo-biodegradabil”).
Comitetul Economic şi Social a recomandat ca fiecare stat să-și
realizeze propria analiză cu privire la cele mai adecvate modalități de
respectare a directivei și ulterior să aleagă opțiunea care corespunde cel
mai bine nevoilor sale și pe care o consideră realistă sub aspectul
obligațiilor care îi incumbă în contextul atingerii unui obiectiv general la
nivelul UE.
Comitetul Regiunilor şi-a exprimat dezacordul faţă de acceptarea
variantei utilizării a 90 de pungi de plastic/persoană/an, socotind necesară
interzicerea totală a pungilor de plastic până în anul 2020.
Reprezentanţii diferitelor sectoare economice la nivel european au
avut reacţii diferite referitoare la interzicerea pungilor de plastic subţiri266.
Eurocommerce, reprezentantul sectorului comercial european, a
insistat asupra educaţiei şi schemelor de reciclare, şi a cerut o analiză de
impact asupra substitutelor (pungi de hârtie, care ar necesita un mai mare
consum de energie decât pungile de plastic).
Expra, reprezentant al sectorului de reciclare a ambalajelor, a
insistat asupra necesităţii implementării unor campanii pentru educare în
ceea ce priveşte obiceiurile de consum, avertizând asupra posibilului impact
negativ asupra pieţei interne pe care l-ar avea măsurile de reducere a
consumului de pungi de plastic.
PlasticsEUrope, reprezentant al industriei de materiale plastice din
Europa, de acord cu principiul potrivit căruia taxarea pungilor de plastic ar
putea reduce cantitate de deşeuri la nivelul UE, s-a poziţionat ferm contra
interdicţiilor la nivel naţional şi ţintelor impuse la nivel european şi a solicitat
tratament egal pentru oricare pungă de transport, indiferent de materialul din
care este făcută.
PlasticsEurope se opune prevederii ca statele membre să poată
restricţiona ambalajele de plastic legale pe piaţa altui stat membru,
consideră că aceasta contravine art. 18 din Directiva cu privire la
ambalaje267, subliniind că libera circulaţie a bunurile este un principiu
266
Plastics Europe, February, View Paper on the European Commission’s proposal
on lightweight plastic carrier bags –
http://www.plasticseurope.org/documents/document/20140305120153-
plasticseurope_views_on_plastic_bags_feb_2014.pdf
267
Articolul 18 Libertatea de a introduce pe piață - Statele membre nu împiedică
introducerea pe piața de pe teritoriul lor a ambalajelor care se conformează

308
fundamental al UE; acceptarea oricărei derogări de la acest principiu
creează un precedent periculos, poate conduce la o stare de incertitudine
juridică pentru toate ambalajele şi mărfurile ambalate şi, în consecinţă,
poate afecta grav investiţiile.
De asemenea, introducerea unei asemenea prevederi ar putea fi
urmată de restricţii unilaterale privind anumite tipuri de ambalaje, care ar fi
în detrimentul comerţului transfrontalier. În plus, includerea în directivă a
derogării de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor pune problema
proporţionalităţii. Principiul proporţionalităţii impune ca înainte de impunerea
unei măsuri de interdicţie radicală, să fie examinate cu atenţie toate
alternativele.
În analiza de impact, Comisia confirmă faptul că statele membre au
înregistrat succese în ceea ce priveşte reducerea utilizării pungilor de plastic
de transport, prin măsuri mult mai puţin drastice decât interzicerea (taxarea
în Irlanda, o combinaţie de taxă şi acord voluntar în Belgia, acordul voluntar
în Luxemburg). Prin urmare, aplicarea măsurii de interzicere totală este mai
mult decât necesarul pentru atingerea obiectivelor Comisiei, în condiţiile în
care studiul de impact relevă faptul că atât vânzătorii cu amănuntul, cât şi
consumatorii ar putea percepe măsurile ca excesive, mai ales în lumina
experienţelor pozitive înregistrate de statele membre268.

CAPITOLUL V SITUAŢIA ÎN ROMÂNIA

În România, materialele de ambalaj cu ponderea cea mai mare sunt

hârtia sau cartonul și plasticul.
Ecotaxa aplicată pungilor şi sacoşelor pentru cumpărături fabricate
din materiale obţinute din resurse neregenerabile, cu mâner integrat sau
aplicat, a fost introdusă pentru prima dată în România la 1 ianuarie 2009
prin OUG nr. 196/200549. La introducere, valoarea acesteia a fost de 0,2
lei/bucată, fiind necesară evidențierea distinctă pe documentele de vânzare
și afişarea la loc vizibil în vederea informării consumatorilor finali. Valoarea
nu cuprinde TVA. Obligaţia de a calcula şi de a plăti ecotaxa revine
operatorilor economici care introduc pe piaţa naţională (atât producători cât
și importatori) pungi şi sacoşe pentru cumpărături fabricate din materiale
obţinute din resurse neregenerabile. În iulie 2010 ecotaxa a fost redusă la
0,1 lei/bucată, condițiile de plată a acesteia rămânând în principal aceleași.
Nota de fundamentare a actului de reglementare prin care a fost
introdus acest instrument (Ordonanţa Guvernului 25/2008) menționează că
scopul introducerii acestei ecotaxe este reducerea utilizării acestui tip de

dispozițiilor prezentei directive -http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?

uri=celex%3A31994L0062
268
European Parliamentary Service, 10.04.2014 - Reducing the use of lightweight
plastic carrier bags
-http://www.europarl.europa.eu/RegData/bibliotheque/briefing/2014/140800/LDM_B
RI(2014)140800_REV1_EN.pdf

309
ambalaje prin descurajarea distribuției gratuite și încurajarea fabricării de
sacoșe din materiale biodegradabile sau reciclabile.
Conform [JASPERS 2016], Raportul Task 2269 valoarea actuală a
ecotaxei în România este de 3 ori mai mică decât în cazul Wales and
Nothern Irland și de 7,5 - 23,5 ori mai mică față de Irlanda și Danemarca,
țări unde se aplică acest instrument.
În ceea ce privește modul de implementare actual al acestui
instrument, există o serie de probleme generate de faptul că, consumatorul
final nu este corect informat. Multe dintre magazine nu afișează la punctul
de vânzare, în loc vizibil, valoarea ecotaxei, așa cum este prevăzut în actele
normative. Astfel, deși valoarea ecotaxei este evidențiată pe bonul fiscal (de
mult ori într-un mod nu foarte vizibil), mare parte din consumatorii finali nu
știu care este suma plătită pentru punga/sacoșa de cumpărături. De
asemenea, există situații în care nici măcar nu este evidențiată ecotaxa în
mod separat pe bonul de cumpărături, costul cu aceasta fiind recuperat prin
prețul produsului (parte din magazinele care comercializează produse de
îmbrăcăminte și încălțăminte). De asemenea, vânzarea în piețe se
realizează în mare măsura fără bon fiscal, iar pungile/sacoșile sunt date
gratis cumpărătorului de către comerciant, încălcându-se astfel prevederile
legale270.
În Raportul Task 2 al [JASPERS 2016]271 este analizată eficacitatea
acestui instrument pe baza datelor puse la dispoziție de către Administrația
Fondului pentru Mediu, principalele concluzii fiind următoarele:
- pe parcursul implementării ecotaxei nu a existat o variație liniară
nici a numărului de producători care introduc pe piață pungi şi sacoşe
pentru cumpărături și nici a numărului de pungi şi sacoşe pentru
cumpărături introduse pe piață. Aceasta înseamnă că instrumentul nu și-a
atins scopul pentru care a fost introdus, și anume acela de reducere a
utilizării acestui tip de ambalaj;
- numărul de pungi şi sacoşe pentru cumpărături pentru care se
plătește taxa nu reprezintă numărul total de pungi din plastic introduse pe
piață (concluzia rezultă din diferența foarte mare între numărul de pungi și
sacose pentru cumpărături pe cap de locuitor calculat pe baza numărului de
pungi și sacoșe pentru care s-a plătit ecotaxa – 6 - 23 bucăți/locuitor - și
media estimată pentru România în Studiul Eunomia “Assistance to the
Commission to complement and assessment of the socio-economic costs
and benefits of options to reduce the use of single-use plastic carrier bags în
the EU” - 252 bucăți/locuitor). Prin urmare, acest instrument are probleme în
implementare, pe de o parte ecotaxa nu este plătită pentru întreaga
cantitate de pungi şi sacoşe pentru cumpărături introdusă pe piață, iar pe de
altă parte, în cazul producătorilor care plătesc, nu se observă per total o

269
http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/PNGD_versiunea1.pdf, accesat
în data de 21.04.2019, ora 20:14
270
ibidem
271
ibidem

310
reducere a numărului de pungi şi sacoşe pentru cumpărături introduse pe
piață.
La 23 ianuarie 2017 Comisia Europeană informa Ministerul
Afacerilor Externe cu privire la depășirea termenului de transpunere al
Directivei (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului din 29
aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce privește
reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire și sancțiunile
financiare pe care Curtea de Justiție le poate impune în temeiul articolului
260 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Plenul Ca merei Deputaţilor a adoptat, în calitate de for decizional, cu
255 de voturi “pentru” şi o abţinere, proiectul de lege nr. 249/2015 privind
modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor, astfel că se
interzice, începând cu 1 iulie, introducerea pe piaţa naţională a pungilor de
transport din plastic subţire şi foarte subţire, cu mâner, scrie News.ro.
Proiectul modifică Legea nr.249/2015 privind modalitatea de
gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, în sensul transpunerii
Directivei (UE) 2015/720 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29
aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce priveşte
reducerea consumului de pungi de transport din plastic subţire.
Potrivit proiectului, "se interzice, începând cu data de 1 iulie 2018,
introducerea pe piaţa naţională a pungilor de transport din plastic subţire şi
foarte subţire cu mâner. De asemenea, se interzice, începând cu data de 1
ianuarie 2019, comercializarea pungilor de transport din plastic subţire şi
foarte subţire cu mâner. Pungile de transport din plastic subţire şi foarte
subţire fără mâner nu fac obiectul interzicerii comercializării sau introducerii
pe piaţa naţională.
De asemenea, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului,
prin unităţile subordonate, precum şi autorităţile executive ale unităţilor
administrativ-teritoriale promovează campanii de informare şi educare a
publicului şi a operatorilor economici privind sistemele de returnare,
colectare şi valorificare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje care le
sunt disponibile, contribuţia lor la refolosirea, valorificarea şi reciclarea
ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, sensul marcajelor de pe ambalajele
existente pe piaţă, elementele corespunzătoare ale planurilor de gestionare
a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi impactul dăunător asupra
mediului al consumului excesiv de pungi de transport din plastic subţire, mai
prevede proiectul.
Începând cu 27 mai 2018, informările şi rapoartele privind
gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje transmise Comisiei
Europene de către Ministerul Mediului vor cuprinde şi date cu privire la
consumul anual de pungi de transport din plastic subţire, se mai arată în
proiect.

CAPITOLUL VI CONCLUZII

311
 Mediul a devenit impropriu pentru viața vegetală, animală, umană iar
aceste procese au dus la schimbarea climei, cauzată de efectul de seră,
subțierea stratului de ozon, iradierea provocată ca urmare a accidentelor de
la reactoarele nucleare.
Cauza degradării mediului rezidă în ignorarea și modificarea
nerațională a echilibrului biologic din natură, iar motivul determinat a fost și
este dorința unui trai mai bun, mai confortabil, mai distractiv în sensul unui
progres al civilizației și al menținerii unui standard de viață ridicat pentru o
populație care se înmulțește vertiginos.
O sursă importantă de poluare a mediului înconjurător este
evacuarea neglijentă a deșeurilor industriale și menajere. Deșeurile care se
valorifică în cea mai mare măsură sau integral sunt : metalele feroase,
neferoase și prețioase, deșeurile chimice (din cauciuc, deșeurile din hârtie,
textile, sticlă, plastic, etc).
Deșeul este o parte dintr-o materie sau material rezultat în urma unui
proces tehnologic de realizare a unui produs și neutilizabil în cursul
aceluiași proces.
În contrast cu factorii poluanți din mediu care merită o tratare
specială pentru a fi eliminați, există însă și substanțe, numite
biodegradabile, care nu poluează natura. Un produs este numit
biodegradabil atunci când se transformă, se descompune și se elimină în
mod natural. Resturile de hârtie, mâncare, materiale de lână, sunt
biodegradabile. Materialele plastice nu sunt rezistente la uzură, la rupere și
la acțiuni chimice, ele formează depozite după utilizare. Pentru materialele
plastice chimiștii au inventat metode de reciclare. Unele materiale plastice
sunt rupte în bucăți și folosite apoi la fabricarea aglomeratelor, a
materialelor de construcție sau pentru asfaltarea drumurilor.
Procesul reciclării industriale a materialelor refolosibile sau a deșeurilor
include anumite operații tehnologice prin care materialele respective sunt
transformate în produse ce pot fi reutilizate, reintrând în circuitul economic.
Orice produs care are pe el un semn de reciclare format din trei săgeți în
triunghi, poate fi refolosit.
Reciclarea înseamnă colectarea separată a materialelor refolosibile,
procesarea lor și cumpărarea produselor reciclate .
Scopul reciclării este economizarea resurselor naturale ale Terrei,
rezolvarea acumulării gunoaielor în exces și economisirea de energie si
bani.
Ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de
deșeuri sunt recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și
sănătate publică.
Formele de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri sunt:
- modificarea de peisaj și disconfort vizual;
- poluarea aerului;
- poluarea apelor de suprafață;
- modificări ale fertilității solului și ale compoziției biocenozelor pe
terenurile învecinate.

312
 Actualele practici de colectare, transport și depozitare a deșeurilor
urbane facilitează înmulțirea și disiminarea agenților patogeni și a vectorilor
acestora: insecte, șobolani, ciori, câini vagabonzi.
Deșeurile în special cele industriale, constituie surse de risc pentru
sănătate datorită conținutului lor în substanțe toxice: metale grele, pesticide,
solvenți, uleiuri uzate.
Materialele periculoase (produsele petroliere, reziduri de la vopsitorii,
zguri metalurgice) depozitate în comun cu deșeurile degradabile pot genera
apariția unor amestecuri și combinații inflamabile, explozive sau corozive pe
de o parte, iar pe de altă parte prezența reziduurilor menajere ușor
degradabile pot facilita descompunerea componentelor periculoase
complexe și reduce poluarea mediului.
Multe materiale reciclabile și utile sunt depozitate împreună cu cele
nereciclabile fiind amestecate și contaminate din punct de vedere chimic si
biologic, recuperarea lor fiind dificilă.
Problemele cu care se confruntă gestionarea deșeurilor în România
sunt:
-- depozitarea pe teren descoperit;
- depozitele existente sunt amplasate în locuri sensibile ca de
exemplu în apropierea locuințelor, a apelor de suprafață sau subterane, a
zonelor de agrement;
- depozitele de deșeuri nu sunt amenajate corespunzător pentru
protecția mediului, conducând la poluarea apelor și a solului din zonele
respective;
- depozitele actuale nu acoperă periodic cu materiale inerte în
vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute, mijloacele
de transport nu sunt spălate la ieșirea de pe depozite, multe nu sunt
prevăzute cu împrejmuiri și cu panouri de avertizare;
- terenurile ocupate de depozitele de deșeuri sunt terenuri
degradabile, care nu mai pot fi utilizabile în scopuri agricole, astfel că în
România peste 12.000 ha de terenuri sunt afectate de depozitarea
deșeurilor menajere sau industriale;
- colectarea deșeurilor menajere de la populație se efectuează
neselectiv, ele sunt amestecate pierzându-și o mare parte a potentialului lor
util (hârtia, sticla, metale, materiale plastice);
Reciclarea este un concept modern în gestionarea deșeurilor și
reprezintă reprocesarea materialelor în produse noi.
Un eveniment care a inițiat eforturile de reciclare a avut loc în 1989,
când BERKELEY a interzis folosirea poliesterenului pentru împachetare ce
se folosea în rețeaua Mc Donalds pentru a păstra hamburgerii calzi. Un
efect al acestei interdicții a fost efortul depus de marile companii
producătoare de materiale plastice pentru a demonstra că plasticul poate fi
reciclat. Până în 1999 au apărut 1677 companii doar în S.U.A implicate în
industria reciclării materialelor plastice.
Știați că pungile de plastic aruncate în mediul înconjurător dispar în
aproape 100 de ani?

313
 O tonă de plastic înseamnă 20.000 de sticle de 2 litri sau 120.000 de
pungi de plastic.
Plasticul a fost inventat în 1980 de Alexander Parkes din petrol,
benzină și cărbune. În prezent există 40 de tipuri de plastic, fiecare având o
compoziție chimică și proprietăți diferite .
Colectarea selectivă a deșeurilor presupune: valorificarea ca materii
prime a unei importante cantități de deșeuri; diminuarea cantității de deșeuri
greu degradabile; scăderea cheltuielilor de procesare a deșeurilor prin
recuperarea lor prin vânzarea unor deșeuri ca materii prime și în acest mod
localitățile vor fi mai curate, iar mediul va avea mai puțin de suferit. Suntem
datori să lăsăm generațiilor viitoare condiții de viață cel puțin la fel de bune
ca cele pe care le-am primit și suntem datori să înlăturăm efectele poluării
de care până în prezent nimeni nu a ținut seama. Dreptul la un mediu
ambiant curat implică și obligația de a face totul pentru evitarea poluării, iar
resursele limitate ale planetei trebuie gestionate cu grijă și responsabilitate.
Persoanele fizice au dreptul să depună separat deșeurile și ambalajele
reciclabile, acolo unde există recipiente special destinate acestui scop.
Formarea elevilor cu o conștiință și o conduită ecologică, reprezintă
obiectiv de mare actualitate. Aducerea omului în situația de a respecta
valorile naturii și ale peisajului în care trăiește, se face prin instruire și
educație.
Educația ecologică trebuie să fie un proces activ, continuu
desfășurat în toate mediile, clasele și categoriile sociale. Este o educație
despre mediu, prin mediu și în mediu. Conduita ecologică, comportamentul
ecologic, etica ecologică este felul cum conștiința ecologică determină
acțiuni și atitudini etice față de viața înconjurătoare. Campaniile de
distrugere sau exterminare de orice fel contravin eticii ecologice. Elevul
trebuie ajutat: să obțină cunoștințe de bază necesare soluționării
problemelor mediului înconjurător; să afirme dorința de a ocroti, respecta și
proteja natura prin implicarea copiilor în activități de colectare a deșeurilor;
să-și însușească norme de comportament necesare pentru asigurarea
echilibrului pentru sănătatea individului; să cunoască plantele și animalele
ocrotite de lege; să cerceteze modalitățile de reabilitare a stării mediului
înconjurător prin antrenarea elevilor în activități de îngrijire a spațiilor verzi,
de reciclare a deșeurilor, de salubrizare a localităților și să afirme o atitudine
de dezaprobare față de cei care încalcă normele și legile ecologice.
Ocrotirea planetei este o problemă mondială, și, tocmai de aceea, fiecare
om trebuie să-și asume această responsabilitate.

BIBLIOGRAFIE

Legislație:
1.Directiva(UE) 2015/720
2.Legea nr.249/2015
3.OUG nr.169/200549
4.Directiva (UE) 94/62/CE

314
 Pagini web:
1. https://www.academia.edu/5616984/Dreptul_Mediului_-_Note_de_Curs
2.https://web.archive.org/web/20100317004747/http://www.americanchemis
try.com/s_plastics/doc.asp?CID=1571&DID=5972
3.
http://www.acs.org/content/acs/en/education/whatischemistry/landmarks/bak
elite.html
4.https://books.google.com/books?
id=_9WGar3yxsAC&pg=PA11&lpg=PA11&dq=Baekeland
%20coined&source=bl&ots=Bzh2tQiWZ3&sig=oSCBIHStsXoq9pUzjOmc38t
asNM&hl=en&sa=X&ei=4Uz9VIikL8ugyASE2oCgDw&ved=0CCEQ6AEwAQ
#v=onepage&q=Baekeland%20coined&f=false
5.https://books.google.com/books?id=0qFQ5OuKoy8C&pg=PA58&dq=
%22father%20of%20polymer
%22&hl=en&sa=X&ei=90f9VMuMDob2yQS404HYDg&ved=0CB4Q6AEwAA
#v=onepage&q=%22father%20of%20polymer%22&f=false
6.https://impact.md/divertisment/istoria-pungii-cea-de-toate-zilele/3661
7. https://www.solutiidemediu.ro/interzicerea-pungilor-de-plastic/ 8.
8.http://www.evz.ro/detalii/stiri/nereciclat-plasticul-omoara-natura-
889858.html
9.European Parliamentary Service, 10.04.2014 - Reducing the use of
lightweight plastic carrier bags
-http://www.europarl.europa.eu/RegData/bibliotheque/briefing/2014/140800/
LDM_BRI(2014)140800_REV1_EN.
10. http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/PNGD_versiunea1.pdf
11. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX
%3A32008L0098
12.https://www.europarltv.europa.eu/ro/programme/others/an-ocean-of-
plastic-to-eradicate

315
 DREPTUL FAMILIEI. EFECTELE CĂSĂTORIEI

Studentă: Muntean (Căbuz) Maria Zamfira

Coordonator: Asist. univ. drd. Șulea Ionela Cecilia
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

I. Efectele căsătoriei

1.1. Considerații generale

Căsătoria reprezintă uniunea liber consimțită intre un bărbat și o
femeie, încheiată potrivit dispozițiilor legale, cu scopul de a întemeia o
familie
Încheierea căsătoriei generează, între cei care o încheie, raporturi multiple
și complexe, dintre care numai unele fac obiectul reglementărilor juridice.
Sunt supuse reglementărilor legale în special relațiile de natură
patrimonială, dar și unele cu caracter personal nepatrimonial, stabilindu-se
drepturi și obligații reciproce între soți.272
Primul efect al căsătoriei este nașterea unei familii. În acest sens sunt,
fără echivoc, prevederile art. 48 alin (1) din Constituție și ale art.1 alin (3) C.
fam. Constituția României, în art. 48 instituie norme juridice cu privire la
următoarele aspecte: consimțământul la căsătorie, egalitatea soților în
timpul căsătoriei, dreptul la îndatorirea părinților de a asigura creșterea,
educația și instruirea copiilor, condițiile de încheiere, de desfacere şi de
nulitate ale căsătoriei, egalitatea în fața legii a copiilor din afara căsătoriei cu
cei din căsătorie273.
Codul civil reglementează efectele căsătoriei în capitolul V
“drepturile și îndatoririle personale ale soților” și în capitolul VI ”drepturile și
obligațiile patrimoniale ale soților”. Texte ale Codului civil, situate în alte
capitole, consacră, de asemenea, drepturi şi obligaţii de întreținere, la
drepturile și obligațiilor soților privind copilul minor.
Mai pot fi amintite, în același sens, și drepturile și obligațiile soților ce
rezultă, implicit, din ansamblul de norme care alcătuiesc dreptul familiei, ca;
obligația de fidelitate, de a locui împreună etc.274

272
A se vedea A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, Editura
C. H. Beck, 2012, p. 39.
273
A se vedea T. Bodoască, Dreptul familiei, Universul juridic, 2015, p. 90.
274
A se vedea A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, op. cit., p. 39.

316
 1.2. Numele soților
Potrivit art.282 C. civ., la încheierea căsătoriei, viitorii soți pot
conveni să își păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia
dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soț poate să își păstreze
numele dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.275
Înțelegerea viitorilor soți trebuie exprimată în cursul declarației de
căsătorie, conform art. 281 alin. (1) C. civ. Opțiunea poate fi consemnată și
ulterior, printr-un înscris separat ce se va atașa acesteia.
Dacă viitorii soți nu s-au pronunțat în niciun fel, până în momentul
încheierii căsătoriei, cu privire la numele ce-l vor purta în viitor, se prezumă
că fiecare rămâne la numele avut până atunci.
Odată numele comun declarat, soții sunt obligați să-l poarte tot timpul
căsătoriei, schimbarea acestuia neputându-se face decât cu
consimțământul celuilalt soț. În cazul în care fiecare dintre soți și-a păstrat
numele avut înainte de încheierea căsătoriei, schimbarea lui, pe cale
administrativă, se poate face fără consimțământul celuilalt soț, cu privire la
numele căruia această schimbare nu are niciun efect.276
1.3. Relațiile personale dintre soți
Datorită domeniului foarte vast pe care-l cuprind relaţiile personale
dintre soți, dreptul familiei reglementează numai o parte dintre acestea,
conferindu-le astfel un caracter juridic, în timp ce altele au numai caracter
moral, nefiind cuprinse normele de drept. 277
Potrivit art. 48 din Constituția României, soții au drepturi şi obligații
egale în ceea ce privește relațiile dintre ei și exercițiul drepturilor părintești.
Făcând aplicarea acestui principiu, bărbatul și femeia au drepturi și obligații
egale în căsătorie. Consecința principiului egalității dintre soți este aceea că,
în tot ceea ce privește căsătoria, ei hotărăsc de comun acord.278
1.4. Îndatorirea de sprijin moral
Pornind de la aceea că la baza relațiilor de familie stau prietenia și
afecțiunea reciprocă, prin dispozițiile art. 307 Cod civil este reglementată
obligația de respect și sprijin moral, legiuitorul stabilind că soții sunt datori a-
și acorda sprijin moral unui altuia.
Obligația de sprijin moral constă în îndatorirea pe care o are fiecare
soț de a acorda celuilalt ajutor în cazul în care acesta, datorită vârstei sau

275
A se vedea T. Bodoașcă, op.cit., p. 92
276
A se vedea A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C.C.Hageanu, op. cit., p. 41.
277
A se vedea A. Pricopi, Dreptul familiei, Editura Fundației de mâine, București,
2008, p. 31.
278
A se vedea Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All Education,
București, 2012, p. 40.

317
sănătății, are nevoie, precum și de a fi solidar cu celălalt, în toate
împrejurările vieții.279

1.5. Îndatorirea de fidelitate

În prezent, îndatorirea de fidelitate a soților este evocată de art. 309
alin. (1) C. civ. care constă în abținerea soților de a avea raporturi sexuale
cu alte persoane.
Ca reflex al egalității juridice a soților, obligația de fidelitate este
reciprocă. Obligație prevăzută de legiuitor în art. 309 C. civ, este
considerată o consecință firească a căsătoriei.
De principiu, îndatorirea de fidelitate presupune sinceritate, încredere,
loialitate din partea soților.280

1.6. Îndatorirea de a locui împreună

Îndatorirea de a locui împreună este stipulată în art 309 alin. (2) C.
civ. Această îndatorire constituie o premiză pentru realizarea și menținerea
unității familiale și a mediului familial.
În practica judiciară, în mod constant s-a decis că refuzul nejustificat
al unuia dintre soți de a locui împreună cu celălalt soț constituie motiv
temeinic de divorț pentru celălalt soț.
Cu toate acestea, nu este considerat refuz nejustificat de a locui
împreună cu soțul atunci când această situație este impusă de anumite
împrejurări obiective, cum ar fi, spre exemplu; exercitarea profesiei într-o
altă locație decât cea în care locuiește celălalt soț, îngrijirea sănătății într-o
unitate sanitară, locuința familiei nu asigură condiții locative pentru toți
membrii acesteia, îndeplinirea unor obligații legale de către unul dintre soți,
cu ar fi, spre exemplu, participarea la mobilizare ori concentrare etc.
Dacă soții nu locuiesc împreună din motive obiective, eventuala
cerere de divorț a unuia dintre soți nu poate fi întemeiată pe această
împrejurare, întrucât situația nu se datorează culpei celuilalt soț.281
Pe de altă parte, comportarea necorespunzătoare în relațiile de familie,
constând în privarea de locuinţa, de către un soț a celuilalt, prin izgonirea
din locuința comună, prin refuzul de a-l primi sau în orice alt mod, este
sancționată.282
Pe de altă parte, obligația soților de a locui împreună nu înseamnă
că aceștia ar trebui să aibă domiciliul comun. Se impune această
observație, deoarece nu orice locuința sau loc unde locuiește persoana
constituie domiciliul acestuia.
Astfel, potrivit art. 87 C.civ., domiciliul persoanei fizice este adresa la
care aceasta declară că are locuința principală. Practic soții sunt liberi să
aleagă dacă au sau nu domiciliul comun.

279
A se vedea A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, op. cit., p. 42
280
Ibidem.
281
A se vedea T. Bodoașcă, op. cit., p. 95.
282
A se vedea I. P. Filipescu, op. cit. 42.

318
Sub aspect juridic, soluția este corectă, deoarece este în concordanță cu
dispozițiile art.25 alin. (2) din Constituție, conform cărora fiecare cetăţean
are dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară,
de a emigra, precum și de a reveni în tară.283

1.7. Bunurile comune ale soților

Conform art. 339 Cod civil, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de
oricare dintre soți sunt, la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune,
deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această
dobândire.
Contribuția poate fi directă, constând în muncă sau mijloacele
ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în
cazul muncii depuse de femeie în gospodărire și prin creșterea copiilor.284
Noțiunea de bunuri desemnează atât bunurile corporale, adică
lucrurile mobile și imobile, cât și bunurile incorporale, adică drepturile reale,
drepturi de creanță și acţiunile privind drepturile patrimoniale.
Bunurile sunt comune fără a distinge între ele dacă sunt mobile sau
imobile, corporale sau incorporale. Astfel, prin noțiunea de bunuri dobândite
în timpul căsătoriei se înţeleg toate drepturile patrimoniale, deci și drepturi
de creanță.
În cadrul drepturilor reale, bunul devine comun fie că a fost dobândit
printr-un mod de dobândire originar (accesiunea, uzucapiunea, dobândirea
fructelor de către posesorul de bună-credință), fie printr-un mod de
dobândire derivat (contract, succesiune testamentară, hotărâre
judecătorească)
Bunul devine comun fără a face distincția dacă în actul de achiziție
au fost trecuți ambii soţi sau numai unul dintre ei. 285 Dacă soți au încheiat,
înaintea de încheierea căsătoriei, o convenție matrimonială prin care au ales
regimul comunității legale, regimul începe să producă efecte între soți tot de
la data încheierii căsătoriei.
Conform art 369 alin. (1) C. civ, după un an de la data încheierii
căsătoriei soții au libertatea ca, ori de câte ori doresc, să înlocuiască regimul
matrimonial existent cu un alt regim matrimonial.

1.8. Bunurile proprii ale soților

Potrivit art. 340 Cod civ., nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale
fiecărui soț următoarele:286
A) bunurile dobândite prin moștenire legală, legat sau donație, cu
excepția cazului în care dispunătorul a prevăzut, în mod expres, că
ele vor fi comune.
283
A se vedea T. Bodoașcă, op. cit., p. 97.
284
A se vedea I. P. Filipescu, op. cit. 57.
285
A se vedea A. Pricopi, Dreptul familiei, op. cit. p. 36.
286
A se vedea A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C.C. Hageanu, op. cit., p. 96.

319
 B) bunurile de uz personal.
C) bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți, dacă nu sunt
elemente ale unui fond de comerț care face parte din comunitatea de
bunuri.
D) bunurile dobândite cu titlul de premiu sau recompense, manuscrisele
științifice sau literare, schițele și proiectele artistice, proiectele de
invenții și alte asemenea bunuri.
E) indemnizația de asigurare și despăgubirile pentru orice prejudiciu
material sau moral adus unuia dintre soți.
F) bunurile, sumele de bani sau orice valori care înlocuiesc un bun
propriu, precum și bunul dobândit în schimbul acestora.
G) fructele bunurilor proprii.287

Dacă a rt. 339 din C. civ. instituie regula potrivit căreia bunurile
dobândite de oricare dintre soți în timpul regimului comunității legale sunt
bunuri comune în devălmășie, calitate care se prezumă, art. 340 din C. civ.
reglează excepția. Ca urmare, sunt bunuri proprii ale fiecărui soț cele șapte
categorii de bunuri prevăzute la literele a)- g).
Calitatea de bun propriu trebuie dovedită și este determinată fie de
destinație, fie de proveniența bunului respectiv. Enumerarea este limitativă.
Nici o categorie neputând fi adăugată celor prevăzute de lege, întrucât este
vorba despre o excepție ce trebuie strict interpretată și de un regim de
comunitate în care bunurile comune trebuie să fie regula.
Sub durata regimului comunității legale, un anumit bun poate trece
dintr-o categorie în cealaltă prin donație, vânzare – cumpărare sau alte acte
juridice încheiate între soți.
De asemenea, bunurile comune sau proprii își pot schimba natura juridică
ca urmare a modificării regimului matrimonial în timpul căsătoriei, când are
loc încetarea și lichidarea comunității.288

Capitolul II Obligația legală de întreținere

Avem în vedere, potrivit Codului Civil, spre exemplu, consacrarea

expresă a caracterului legal (art. 513) și personal (art. 514) al obligației de
întreținere, inadmisibilitatea renunțării pentru viitor la dreptul de întreținere
(art. 515), întreținerea în cazul desfacerii adopției (art. 520), comportamentul
necorespunzător (art. 526), dovada stării de nevoie (art. 528), data de la
care se datorează întreținerea (art.532) și restituirea întreținerii datorate
(534).
În cazul obligației de întreținere cu elemente de extraneitate, potrivit
art. 2612 din actualul Cod Civil, legea aplicabilă este determinată potrivit
dreptului Uniunii Europene. În același timp, după intrarea în vigoare a Legii
287
288
A se vedea A. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C.Hageanu, op. cit., p. 96.

320
nr. 287/2009 privind Codul Civil, au rămas în vigoare art.34 și art. 35 din
Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor juridice de drept
internațional privat, care stabilesc legea aplicabilă obligației legale de
întreținere cu elementele de extraneitate prin trimitere la diverse texte din
această lege.
În concret, în temeiul art. 2612 din Codul Civil, colaborat cu art.34
din Legea nr. 105/1992, „dreptul Uniunii Europene” este aplicabil obligației
de întreținere în raportul dintre părinți și copii, dintre soți, dintre foștii soți și
dintre alte persoane. În lipsa trimiterii la „dreptul Uniunii Europene”,
prevăzută de art. 2612 din actualul Cod Civil, art. 34 din Legea nr. 105/1992
nu ar putea fi aplicat, fiindcă, pur și simplu, dispozițiile acestuia fac trimitere
la unele texte din Legea nr. 105/1992 care au fost abrogate expressis verbs
de art. 203 lit. Q) din legea nr. 71/2011.289
Ca o consecință a caracterului legal al obligației de întreținere, art.
515 din Codul Civil dispune categoric că „nimeni nu poate renunța pentru
viitor la dreptul său de întreținere”. Această dispoziție constituie o excepție
de la prevederile art.13 alin. (1) din actualul Cod Civil care, implicit, oferă
titularilor posibilitatea renunțării la drept.
Potrivit art. 531alin. (2), pensia de întreținere stabilită într-o sumă
fixă se indexează trimestrial, în funcție de rata inflației. În temeiul acestui
text, interpretat per a contrario, nu poate fi indexată obligația de întreținere
care execute în natură, conform art. 530 alin. (1) din actualul Cod Civil, și
nici cea stabilită anticipat sub forma unei sume globale, în condițiile art. 533
din același Cod.
Expresia „suma fixă”, prevăzută de art. 530 alin. (3), nu are aceeași
semnificație cu sintagma „sumă globală”, stipulată de art. 533 alin. (3).
“Suma fixă “reprezintă contravaloarea întreținerii datorate de debitor
creditorului la anumite interval de timp și se stabilește în situația în care
acesta nu are venituri lunare constant. În schimb „suma globală” reprezint
[plata anticipată a întreținerii datorate de debitor, indiferent că este stabilită
într-o sumă fixă ori într-o cotă procentuală din venitul lunar.
În contextul autorității părintești, art.499 alin. (3) din actualul Cod
Civil dispune că părinții sunt datori să întrețină copilul devenit major, dacă
se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a
depăși vârsta de 26 ani.290

CONCLUZII

Încheierea căsătoriei generează atât drepturi cât şi obligaţii pentru

ambii soţi pentru o bună desfăşurare a relaţiei de căsătorie.
Codul Familiei abrogat prin Noul Cod Civil, nu prevedea modalităţi
de soluţionare a neînţelegerilor dintre soţi aşa cum era prevăzut în
soluţionarea neînţelegerilor care apăreau în ocrotirea părintească.

289
A se vedea T. Bodoașcă, Revista Dreptul nr. 4/2012, Editura C. H. Beck, p. 12
290
A se vedea T. Bodoașcă, Revista Dreptul nr. 4/2012, Editura C. H. Beck, p. 22.

321
Prevederile Codului Civil au devenit astfel mai complete, reglementând pe
lângă obligaţiile iniţiale şi obligaţia de a locui împreună.
Relaţiile patrimoniale dintre soţi sunt reprezentate de totalitatea
raporturilor juridice cu caracter patrimonial care se stabilesc între soţi, dar şi
între soţi (consideraţi împreună sau separat) şi terţi, drept consecinţă a
încheierii căsătoriei.
Relaţiile ce se nasc între soţi în timpul căsătoriei, în contextul
legislaţiei actuale, stau sub semnul egalităţii dintre bărbat şi femeie.
Efectele căsătoriei sunt reglementate în Codul civil şi în unele acte
normative internaţionale la care România este parte sau pe care le-a
ratificat ori la care a aderat, şi anume: Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului (art. 16), Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
(art. 23 parag. 4 şi art. 24), Pactul internaţional cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale (art. 10 parag. 1) etc.
O altă modificare eficientă se referă la regimurile matrimoniale. Ca
urmare a modificărilor aduse de Codul Civil în materia relaţiilor de familie,
printr-o convenţie matrimonială, soţii sau viitori soţi pot opta pentru regimul
separaţiei de bunuri sau pentru regimul comunităţii convenţionale. Dacă soţii
sau viitori soţi nu încheie o convenţie matrimonială, li se va aplica, de drept,
regimul comunităţii legale.
În cazul comunităţii convenţionale, soţii sau viitori soţi pot stabili
anticipat, la data încheierii convenţiei matrimoniale, cota parte ce le revine
din bunurile achiziţionate în comun în timpul căsătoriei, cotă-parte care este
obligatorie pentru toate achiziţiile din timpul căsătoriei, orice modificare a
acestei clauze urmând a fi precedată de lichidarea regimului matrimonial şi
încheierea unei alte convenţii matrimoniale.
Prin convenţia matrimonială soţii pot alege locuinţa familiei.
În cazul în care se optează pentru regimul separaţiei de bunuri, soţii
sau viitori soţi pot să prevadă o clauză potrivit căreia bunurile care sunt
achiziţionate în timpul căsătoriei împreună de aceştia aparţin în proprietate
comună pe cote-părţi, urmând ca în fiecare act de achiziţie, în aceste
condiţii, să determine cota parte indiviză ce le revine fiecăruia în funcţie de
contribuţia efectivă.
Soţii sau viitori soţi pot conveni ca, în cazul decesului unuia dintre ei,
soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul
sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în
coproprietate.
Regimul matrimonial se lichidează la desfacerea căsătoriei prin
divorţ, la schimbarea regimului matrimonial existent sau la decesul unuia
dintre soţi.
Cea mai folositoare modificare adusă de Codul Civil este implicarea
instanţelor de tutela care au posibilitatea să rezolve conflictele ce pot
apărea între soţi.

BIBLOGRAFIE

322
Legislație

- Constituția României;
- Codul civil.

Doctrină

A. Bacaci, V. C. Dumitrache, Cristina C. Hageanu, Dreptul familiei, Editura

C. H. Beck. 2012;
T. Bodoașcă, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București, 2015;
Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, All Educațional SA, 2012;
A. Pricop, Dreptul familiei, Editura Fundația de mâine, 2008;
Revista Dreptul, Nr 11, Editura C. H. Beck, 2009;
Revista Dreptul, Nr. 4, Editura C.H. Beck, 2012.

323
 EUTANASIA: COORDONATE INTERDISCIPLINARE
ALE UNEI PRACTICI CONTROVERSATE

Masterand Stan (Truța) Mariana-Monica,

Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Tîrgu-Mureș,Facultatea de
Drept, Master specializarea „Proceduri judiciare și profesii liberale”,

Coordonator: Prof. univ. dr. Brîndușa Gorea

Abstract: Regardless of its interpretation, euthanasia means ending life.

The decision to use this method may belong to the patient, relatives or physician,
based on compassion or mercy towards the person suffering. Throughout history,
euthanasia has been, tacitly, legally and morally accepted. But what is the truth and
what is the value when it comes to life? Is there any difference between living and
being alive? I will try through this paper to point out some of the legal, ethical,
deontological and religious coordinates that can guide us in addressing one of the
most controversial practices in history.

Care este adevărul și care este valoarea atunci când este vorba de
viață? Este oare vreo diferență între a trăi și a fi în viață? Dacă ne uităm în
jur, cerul are viță prin păsările pe care le poartă, pământul are viață pentru
că ne hrănește, apa este viață pentru că noi ca oameni depindem în
funcționalitatea noastră de ea. A trăi nu înseamnă a exista pur și simplu în
fază vegetativă lipsit de independență, doar o prezență statică, îndeplinind
funcțiile și nevoile primare. Există mari diferențe între a trăi și a fi în viață.
Eutanasia înseamnă moarte bună, lină. De aici pornesc
controversele despre care voi vorbi în continuare.
Empatia și mila specific umană au dus de-a lungul istoriei la
încercarea omului de a curma durerea persoanelor suferinde de o boală
incurabilă și dureroasă, cu un sfârșit cert, dar variabil în timp. Așa a apărut
eutanasia.
Termenul „eutanasie” provine din limba greacă și înseamnă:
,,moarte liniștită”, respectiv eu = bun, armonios și thanatos = moarte.
Căutarea în DEX ne oferă două definiții: 1. moarte fără dureri, 2.
metodă prin care se provoacă moartea fără dureri unui bolnav incurabil.
Dicționarul juridic penal definește eutanasia ca fiind: „uciderea
săvârșită sub impulsul unui sentiment de milă, pentru a curma chinurile
fizice ale unei persoane, care suferă de o  boală incurabilă și a cărei moarte
este, din această cauză, inevitabilă.” Codul penal, în forma sa actuală,
incriminează ajutorul dat unei persoane bolnave care vrea să moară, în

324
art.190, care spune că: ,,uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă,
conștientă şi repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de o
infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferințe permanente şi
greu de suportat, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani”. Este o
actualizare a legislației în acord cu vremurile, în timp ce o parte din țările
europene au adoptat legalizarea eutanasiei, o altă parte au acceptat-o tacit,
legiuitorul român a ales să o trateze un pic mai blând.
În codul deontologic medical, la art.22, se precizează că: ,,sunt
contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în
special, următoarele acte: a) practicarea eutanasiei, și a eugeniei, care este
pusă prima între actele și faptele nedeontologice. 
Întotdeauna au existat poziții pro și contra , în dezbaterea acestei teme a
eutanasiei. Cei care susțin cauza spun că în viziunea lor aceasta este
ajutorul dat unei persoane aflate în suferință, de a murii cu demnitate.
Oponenții eutanasiei, din contră, vorbesc mai ales de “crimă”, sau
“distrugerea vieții”.
Oricum ar fi privită eutanasia, ea înseamnă încetarea vieții.
Hotărârea de a recurge la această metodă, poate aparține bolnavului,
rudelor sau medicului, având la bază compasiunea sau mila față de
persoana care suferă.
De-a lungul istoriei, eutanasia a fost acceptată tacit din punct de vedere
legal și moral. Atât în Grecia, cât și în Roma antică, existau situații când era
permis să ajuți o persona să moară. În Sparta se practica uciderea copiilor
care prezentau malformații sau erau bolnavi la naștere.
În Evul Mediu a fost introdusă noțiunea de sacralitate a
vieții. Creștinismul, Iudaismul și Islasmismul susțineau că viața
umană este de origine divină și condamnau eutanasia sub orice formă.
În secolul XX, cea mai cumplită eradicare a persoanelor cu
dizabilități sau a celor cu boli în stadii terminale, a fost întreprinsă de
Germania nazistă, care - potrivit procesului de la Nurberg - în perioada
1939-1941 a exterminat 70.000 de persoane. Scriitorul Ken Follet, în cartea
sa ,,Iarna lumii” prezintă extrem de bine documentat modul prin care copii
cu handicap erau strânși în diferite centre specializate, unde li se promitea
noi tratamente pe cheltuiala statului, dar unde erau eutanasiați. Apoi familia
primea o scrisoare în care li se comunica moartea copilului pe motiv că
tratamentul prezenta riscuri, dar de fapt statul era scutit de cheltuielile
generate de îngrijirea lor.
Primul susținător modern al eutanasiei, este filosoful Francis Bacon,
care spune că medicii au obligația să folosească știința lor și în a-i ajuta pe
cei muribunzi să treacă în neființă cât mai ușor posibil și fără dureri.
După forma pe care o îmbracă, eutanasia se poate clasifica :
Eutanasia activă - prin acțiune directă, când se injectează doza letală de
drog; sau eutanasia pasivă – atunci când se oprește tratamentul necesar
supraviețuirii. Apoi, în funcție de acordul celui asupra căruia se înfăptuiește,
avem:

325
  Eutanasia „voluntară”: pacientul, în deplinătatea facultăților
mentale, ia hotărârea să i se curme viața
 Eutanasia „nonvoluntară”: pacientul nu mai poate lua o
hotărâre din cauza bolii sau a unui accident
 Eutanasia „involuntară”: în cazul condamnaților la moarte.
Procesul de a muri este o parte importantă a procesului vieții. Pentru
multe persoane muribunde, trăirile vieții, oricât de prăpădită ar fi ea, mai
au încă importanță și înțelesuri semnificative.
Ei bine, potrivit învățăturii bisericești viața omului în sens creștin și
duhovnicesc este un dar a lui Dumnezeu. El este cel care ne dă viața, și
doar El știe când trebuie să ne-o ia. Omul modern însă a banalizat tot ceea
ce secole de-a rândul a fost strâns între barierele dogmelor bisericești,
ajungând în situația de a crede (cu tărie chiar) că viața ii aparține întru totul,
și a face ce vrea cu ea.
A fi creștin înseamnă a-ți asuma boala și a lupta cu credință și
stăruință, luând-o ca pe o cruce pe care trebuie să o duci până la capăt.
Creștinismul în general respinge orice acțiune prin care cineva ar încerca
să-și ia viața. Atât a sa, cât și a altcuiva. În opinia Bisericii, nimeni nu are
acest drept, nici medicul, nici altă persoană. Viața este iubire, iar prin iubirea
aproapelui înseamnă a-l ajuta să suporte durerea până în clipa când se va
întâlni cu Dumnezeu, nu să-i curme din milă suferința. Ciudat, dar în
documentarea mea am găsit un articol din noiembrie 2017, în care Papa
spunea că: ,,este permis din punct de vedere moral să se renunțe la
tratament sau ca acesta să fie oprit atunci când utilizarea lui nu corespunde
standardelor etice și umaniste.” Deci se acceptă îngrijirile paleative, dar, în
opinia bisericii catolice, eutanasia este de neacceptat. Ascultă, a spus
Pontiful, în gândirea antică sau în cea modernă cuvântul ,,a ucide” are
același înțeles! La fel și pentru eutanasie: știm cu toții că în prezența atâtor
bătrâni din această cultură a deșeului, se practică o eutanasie ascunsă. Dar
este și un alt aspect: aceasta înseamnă a-i spune lui Dumnezeu: sfârșitul
vieții îl hotărăsc eu și cum vreau eu. Este un păcat împotriva lui Dumnezeu
Creatorul.
Islamul are o opinie proprie foarte clară despre eutanasie, fiind
vehement împotriva ei. Islamul nu recunoaște suicidul, ca un drept, ci -
dimpotrivă - este o încălcare, deoarece omul nu este creatorul său. Noi, ca
oameni, nu suntem proprietarii trupului nostru. Corpul ne-a fost încredințat
să ne ocupăm de el, să-l hrănim, să-l protejăm. Dumnezeu este posesorul,
El este cel care dă viață. Pentru Islam încercarea de a se omorî pe sine,
sau a ajuta pe cineva este un păcat serios. Cel de-al 29-lea verset al lui
Sunnah afirmă:,, și nu te ucide, Allah este milos pentru tine”. Moartea, când
se întâmplă, trebuie să fie fără nici o intervenție umană și numai după ce
sufletul a părăsit corpul. Astfel, este privită eutanasia în sistemul cultural al
Islamului și în concepția larg răspândită a populațiilor arabe.
Am ales să nu mai vorbesc despre argumente pro sau contra, ci
despre diferite cazuri-curiozități de eutanasie.

326
 Un fapt ciudat mi s-a părut să găsesc în una dintre sursele de
informare, un articol publicat în 2015 ce prezintă povestea unui domn care a
întreprins o vizită în Elveția la clinica Dignitas, clinică ce este specializată în
eutanasie umană. Elveția este singurul stat din Europa care permite
eutanasia umană atât cetățenilor săi cât și celor din afara statului elvețian.
El povestește că a stat de vorbă cu medicul care autorizează moartea
efectivă. Se pare că acesta era un tip jovial și prietenos care privea moarte
ca pe o afacere, comunicându-i respectivului domn că trebuie să plătească
o taxă de 47 de euro anual în cazul în care vrea să moară asistat
( respectiva taxă este un fel de punere pe lista de așteptare), să trimită o
scrisoare de informare, o copie după diagnosticele puse de medici și o altă
taxă de 1850 de euro. Apoi poate venii în ziua aleasă de el și să moară,
Asta nu este partea cea mai ciudată, ci faptul că eutanasia asistată se
efectuează prin injecție letală cu trei substanțe distincte. Acestea se
administrează pe rând și nu-i sunt calculate în funcție de greutate, vârstă
sau alți parametrii generali, ci este o doză standard. Dureros este faptul că
uneori acești oameni care aleg să moară asistat la această clinică, se
chinuiesc ore în șir. Uneori sunt ajutați să moară mai repede atunci când se
chinuiesc, alteori doar se închide ușa. Apoi morții se incinerează. Lucru cu
adevărat trist este că s-au descoperit trei sute de urne cu cenușă umană, de
la această clinică, în Lacul Geneva.
În Belgia este legiferată eutanasia umană din anul 2002, dar în anul
2014 s-a scos limita de vârstă a eutanasiei la copii. Dacă aceștia sunt
bolnavi, într-o fază terminală, au discernământ și aleg să moară, medicii îi
vor ajuta. Primul pacient care a beneficiat de această lege a fost un
adolescent de 17 ani, care a fost eutanasiat după acordul prealabil al
părinților, era bolnav și avea dureri mari, potrivit declarațiilor medicilor care l-
au îngrijit.
Unul dintre cazurile controversate vine din Olanda, unde o femeie în
vârstă de 64 de ani suferind de demență senilă a fost eutanasiată chiar
dacă nu și-a putut exprima dorința de a muri, fără echivoc. În țările din
Benelux se observă clar încurajarea tendinței ascendente în aplicarea
practicii eutanasierii. Începând cu martie 2012 s-au constituit 6 echipe
mobile formate dintr-un medic și o infirmieră care ajută persoanele care
doresc să moară, iar cererea le-a fost refuzată de medicul curant. Într-o lună
aceste echipe au primit mai mult de 100 de cereri.
Columbia este una dintre țările lumii care aprobă eutanasierea
umană, aici am găsit un caz care ne arată că credința în Dumnezeu poate
să schimbe hotărârea de a încheia socotelile cu viața. O columbiancă în
vârstă de 56 de ani a ales să i se administreze o injecție letală, fiind total
deznădăjduită de viață. Ea a suferit 87 de intervenții medicale după ce soțul
ei într-o criză de gelozie a aruncat acid pe ea. A cerut o întrevedere cu Papa
pentru o ultimă binecuvântare. Întâlnirea cu suveranul Pontif i-a schimbat
acesteia decizia, încurajând-o, spunându-i că este frumoasă și că va găsi
puterea să lupte pentru viața ei.

327
 Un alt caz vine din Australia, unde un om de știință în vârstă de 104
ani, a ales să meargă în Elveția pentru a muri, pentru că țara sa îi refuză
acest drept. El spune că este nefericit și vrea să moară și i se pare un fapt
trist nu că va muri, ci că nu poate face asta în țara lui. Cu ajutorul unei firme,
și-a făcut o pagină pe internet unde oamenii au făcut donații pentru a-l ajuta
să strângă banii pentru a ajunge în Elveția, pentru a muri.
Care este concluzia? Ca orice subiect controversat, ,,eutanasia” va
avea mereu susținători fervenți, dar și contestatari, probabil la fel de
înflăcărați. După părerea mea, clar e un act de curaj, nu de lașitate. Dar
chiar dacă mulți dintre noi suntem de acord cu eutanasia (când este vorba
de altcineva), nu cred că vom aproba vreodată această practică dacă este
vorba de cineva drag nouă. Atunci reperele se schimbă, și speranța moare
ultima, cel mai adesea odată cu bolnavul. Cel mai corect ar fi ca pacienții
care sunt conștienți să ia această decizie fiind o problemă strict personală,
și nu o rampă de lansare pentru tot soiul de organizații care militează pentru
diferite drepturi.

Bibliografie
http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/3225-eutanasia-
introducere.html
https://cetin.ro/tag/eutanasie/
https://www.descopera.org/eutanasia-intre-compasiune-si-crima/
http://www.rasfoiesc.com/sanatate/asistenta-sociala/Eutanasia
https://cetin.ro/moare-elvetia/
https://www.agerpres.ro/lifestyle
http://www.culturavietii.ro
http://itrc.ro/
https://evz.ro/
https://www.romaniatv.net/
https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-190
https://lege5.ro/Gratuit/gmytkmzsgi/codul-deontologic-medical-al-colegiului-
medicilor-din-romania-din-30032012

328
 JUSTIŢIE RESTAURATIVĂ ŞI MEDIEREA
CONFLICTELOR. ROLUL ISTORIC AL BISERICII ÎN
SOLUȚIONAREA CONFLICTELOR

Studentă: Runcan(Pop) Corina

Coordonatori: Prof.univ.dr. Gorea Brînduşa,
Lector univ.dr. Nagy Oana,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

Noțiunea de conflict este foarte comună în zilele noastre, ba chiar

prezentă în activitatea de zi cu zi a fiecărui membru al societății în care
trăim, indiferent de vârstă sau de profesia desfășurată, lucru care ne face
să considerăm stările conflictuale în care suntem implicați o normalitate.
Totuși, conflictele au existat din cele mai vechi timpuri, de la simple
certuri nesemnifictive până la războaie, demonstrându-ne de-a lungul
istoriei că, datorită naturii și diversității umane, o lume fără conflicte nu ar
putea exista.
În sens larg, conflictul poate fi definit ca o stare de incompatibilitate
între părțile implicate, situație în care fiecare încearcă să își dovedească
superioritatea, să își susțină și să impună ideea în care crede, iar o
divergență nu este neapărat atât de negativă pe cât o sugerează
denumirea, ea poate fi constructivă, discutarea oricărei probleme ivite,
ducând la o bună soluționarea a acesteia, la un grad egal sau aproape egal
de mulțumire de partea fiecărei părți implicate.
Din punct de vedere terminologic, cuvântul ”conflict” provine din
limba latina(conflictus) și este tradus ca ”lovire reciprocă cu forță”;
desemnează dezacorduri apărute între membrii unei societăți ca o
consecință naturală a diversității umane, materiale ori de gîndire.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, noțiunea de
conflict poate desemna ”ceartă, neînțelegere, ciocnire între unități militare
însărcinate cu paza frontierei între state, război, contradicție înre idei,
interese sau sentimente”291.
O modalitate alternativă de soluționare a conflictului este medierea,
realizată de o terță persoană, care, prin organizarea de întâlniri, prin discuții,
propuneri, dar având un rol neutru, ajută părțile implicate să ajungă la o
291
https://dexonline.ro/definitie/conflict

329
soluție favorabilă, la o mai bună înțelegere a situației în care se află, de ce
nu, la o mai bună cunoaștere a situației lor legale și a consecințelor
acțiunilor lor și, eventual, la încheierea unor compromisuri care să aibă
minimul de efecte negative ne spune că medierea e folosită de pente.
În timpurile străvechi conflictele erau soluționate de bătrânii și
înțelepții satului sau de liderii bisericilor, de unde reiese că medierea ar
exista de aproximativ 3000 de ani. Mai târziu, datorită dezvoltării societății,
apariției unităților administrativ-teritoriale și formelor de conviețuire în
comunități mai mari cum ar fi satele, cetățile, orașele, statele, a familiilor, a
apariției comerțului, conflictele nu au mai putut fi rezolvate în acest fel, motiv
pentru care au aparut diplomații, care, în Roma antică, de exemplu, purtau
denumiri precum medium, interpolator, conciliator, interlocutor și,mai apoi,
mediator. În Dacia, toată viața socială era dominată de religie, Clerul
Bisericesc având, alături de atribuțiile bisericești și un rol politic, fiindu-i
atribuite și atribuții judecătorești. Populația era condusă de marele preot,
cel care îl înlocuia și pe rege. Regele era considerat ca ca fiind înzestrat cu
puteri divine, motiv pentru care deciziile sale, legile care emanau de la el
erau de neatins, fiind considerate și ele divine.
Dioclețian, ca urmaș al lui Traian, a continuat persecuțiile împotriva
creștinilor, însă măsurile acestuia au eșuat, iar împăratul Constantin cel
Mare, reușește în anul 313 să proclame celebrul Edict de la Milano, care, mi
se pare a fi prima formă de compromis făcut cu Statul în numele bunăstării
și libertății oamenilor.” Astfel, creștinismul este recunoscut ca religie în
întreg imperiul, se aprobă construirea de Biserici, se înlocuiește chipul
zeului Soare cu chipul lui Hristos pe steaguri și monede, se interzice
folosirea crucii pentru schingiuiri sau ca obiect care aduce moartea, se iau
măsuri pentru a îmbunătății viața sclavilor și pentru redobândirea mai
ușoară a libertății acestora, se iau măsuri împotriva adulterului și prostituției,
iar episcopii au posibilitatea de a înființa tribunale în care să judece nu doar
cauze canonice, ci și unele civile, iar ziua în care se celebrează ziua
Domnului este stabilită ca fiind duminica. Acesta este momentul decisiv în
crearea unui echilibru moral, religios, social și politic, Biserica fiind instituția
cu rol de liant între stat și popor, instituția cu rol stabilizator al politicii
imperiului, puterea supremă în garantarea realizării scopului politic și
religios avându-l împăratul. Biserica a devenit parte a administrației
imperiului, fără a exista o relație de subordonare între Stat și Biserică,
Începând cu perioada regelui Iustinian(din anul 527), creștinismul
devine baza politicii imperiale, instituție permanentă care asigură stabilitatea
imperiului prin susținerea pe care o dobândește din partea poporului datorită
religiei. Oficial, Biserica era o instituție a statului care îi asigura stabilitate,
însă, neoficial, Statul încearca să subordoneze Biserica prin acordarea de
funcții eclezistice împăratului, implicarea în alegerea patriarhilor, dar, acest
lucru nu a fost neapărat rău, deoarece datorită acestei relații de
cooperare(ea nu a devenit o relație de subordonare, deoare instituția
Bisericii a devenit între timp mult prea puternică și a beneficiat de susținerea
credincioșilor), a reușit să își consolideze poziția în fața celorlalte religii.

330
Împărații nu și-au uitat scopul, ei au încercat de-a lungul secolelor să
folosească Biserica în negocierile lor politice, compromise pe care Biserica
a reușit să îl evite.
Câteva secole mai târziu, în perioada feudalismului, papa a devenit
puterea politică superioară a Romei, iar începând cu anul 800, împăratul
trebuie să fie recunoscut de către papa, care putea să îl încoroneze sau să
îl lipsească de demnitate. Astfel, Biserica și Statul rămân două instituții
distincte, unite prin scopul lor de a păstra și, în același timp de a extinde o
societate creștină, ideală și unită, pentru ca în final să existe un singur
imperiu și o singură Biserică. Observăm astfel, că imperiul a devenit unealta
Bisericii, împăratul, chiar dacă era ales, fiind supus papei.
Din anul 1302 se consolidează supremația puterii bisericești, sub
conducerea papei Bonifaciu, sub pretextul că Biserica poate judeca
păcatele, dar în plus, poate să și dezlege de ele. Astfel, după destrămarea
Imperiului Roman, Biserica își păstrează autoritatea nepătată și nealterată,
putându-se ocupa de toate laturile existenței societății creștine.
În ultima parte a Evului Mediu nu se mai observă nici o urmă de
colaborare între cele două instituții, fiind îndepărtată de către protestanți
ideea împletirii caracterelor juridic și ecleziastic ale Bisericii.
În epoca modernă, după ce s-a încercat multă vreme subordonarea
puterii ecleziastice celei imperiale și s-a reușit într-o mica măsură prin faptul
că religia statului trebuia să fie cea a monarhului, s-a ajuns totuși, de dragul
stabilității, la ideea că cele două instituții trebuie să conlucreze, monarhul
fiind supus religiei, iar clericii să colaboreze în plan politic și economic cu
organele statale, pentru binele comunității.
Astfel, ajungem la ideea libertății cultului religios și a toleranței
cultului religios, proclamată odată cu Revoluția Franceză, ceea ce
semnalează din nou o activitate de mediere din partea Bisericii, pentru pace
și toleranță față de toți oamenii.
S-a dovedit de-a lungul timpului că și Biserica poate duce conflictele
la extrem, până la războaie, cunoscute sub forma celor opt cruciade, care,
s-au dovedit până la urmă împletiri ale intereselor religioase cu cele politice
pentru acapararea de noi teritorii și înlocuire a religiei musulmane, războaie
care au cauuzat adevărate drame pentru oamenii de rând și adus multe
prejudicii pe plan economic și social.
Fâcând o retrospectivă, descoperim că Biserica catolică a fost un
adevărat ambasador pe toate planurile existenței umane, indiferent de era la
care ne raportăm, implicându-se în domenii precum pacea, sănătatea,
economia, ordinea socială, organizații umanitare, fiind uneori chiar un
simplu observator în numele acestora.
Elocvent din acest punct de vedere este Sfantul Scaun, cu reședința
la Vatican, entitate internatională care are mai multe tipuri de relații
diplomatice, printre care se numără misiunile diplomatice permanente cu
Uniunea Europeană, ambasador în relația cu Rusia și cu Organizația privind
eliberarea Palestinei și misiuni diplomatice permanente cu state suverane

331
din afara Uniunii Europene292.Sfântul Scaun, în calitate de cap al Bisericii
catolice, cu un număr destul de redus al personalului, se implică într-o
multitudine de activități ce implică probleme din diferite domenii, pentru
soluționarea cărora sunt antrenați și preoții din bisericile locale. Printre
principalele probleme contemporane care preocupă Sfântul Scaun se
numără pacea, militând alături de organizațiile de studii pentru dezarmare
din cadrul ONU, drepturile omului și cultura. Diplomații Vaticanului au aderat
și au ratificat Tratate pentru pace, în ideea construirii unei societăți unite prin
pace și iubire. Biserica catolică a militat întotdeauna pentru non-proliferarea
armelor nucleare, intrezicerea experimentelor nucleare și pentru intrezicerea
ori restricționarea folosirii armelor puternic distrugătoare, chiar dacă
participarea este una simbolică, reprezentată prin persoana Papei.
O prioritate a Bisericii Catolice în domenul drepturilor omului o
reprezintă protejarea copiilor, femeilor și familiei, dar și a refugiaților ori
emigranților. În scopul de a-și manifesta poziția față de practicile
contraceptive sau față de avorturi, Biserica a încetat să mai contribuie
financiar la UNICEF, modalitate prin care nu a evitat conflictul, dar a găsit
modalitatea diplomată de a educa în spirit creștin societatea. Biserica se
implică activ și în acțiunile guvernelor de păstrare a formei tradiționale a
familiei, prin exprimarea publică a opiniei față de problema homosexualității
cu ocazia diverselor congrese, ceea ce îi conferă acesteia și un caracter
politic. Ne este cunoscută și implicarea Bisericii, prin persoana Papei în
activitățile de promovare a culturii, de combatere a analfabetismului.
În concluzie, Biserica și Statul au făcut dintotdeauna compromisuri
pentru a-și atinge scopurile. Bisericii i s-a oferit rolul de mediator în
problemele cărora statul nu le poate face față, în schimbul statutului de
instuție independentă. Medierea are un profund substrat psihologic, care,
îmbinat cu latura religioasă a Bisericii, ajută în procesul de manipulare al
guvernelor. Nu vom găsi în istorie sau în perioada contemporană acțiuni
concrete făcute de Biserică în soluționarea unui conflict, dar, prin implicarea
în calitate de membru sau ambasador al Organizatiilor internationale care
militeaza pentru diferite cauze în lume, rolul acesteia este primordial,
deoarece, după părerea mea, s-a păstrat oarecum credința din perioada
Romană a oamenilor în puterea divină a conducătorului nostru, prin
persoana Papei de această data și nu a șefilor de state.
Biserica creștină prezintă toate caracterele unui mediator, doar că
este unul care soluționează conflicte mari, de nivel international, care are un
rol primordial în păstrarea ori instaurarea păcii, ajutorarea națiunilor
pricopsite, stimularea luptei împotriva foametei, bolilor, analfabetismului, a
unei palete forte largi de probleme existente, așa cum a venit în ajutorul
popoarelor abia ieșite de sub comunism.
Atâta timp cât Biserica va fi capabilă să promoveze iubirea, buna
înțelegere, toleranța față de celelalte religii și civilizații, în limitele drepturilor

292
http://www.mae.ro/node/1749

332
fundamentale ale omului, pacea va persista, iar societățile vor evolua,
deoarece nu există un psiholog mai bun sau un medic al sufletelor mai bun
decât preotul, în această lume zbuciumată în care trăim și în care, când se
simte pierdut, i se supune și cel mai îndârjit ateu.

Bibliografie

E. Dumea, Teme de istorie a Bisericii, Iași, 1994

https://dexonline.ro/definitie/conflict
http://www.mae.ro/node/1749

333
 DREPTUL MEDIULUI.ROŞIA MONTANĂ

Studentă Căbuz Maria Zamfira,

Studentă Cojocaru Lăcrămioara ,
Coordonator: Lect. univ. dr. Murar Ribana-Ileana ,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

Introducere

Roşia Montana este una din cele mai vechi localităţi miniere din
munţii Apuseni, care a fost atestată istoric de 1870 de ani. Roşia Montană
este în prezent în mijlocul unui conflict de interese datorită începerii
exploatării aurifere din 1997 ce a provocat dispute între cei ce îi doresc
prezervarea şi polul opus. 
Proiectul Roşia Montană presupune deschiderea a patru cariere şi a
unei uzine de prelucrare a aurului şi argintului prin cianurare. Unul din
motivele pentru care proiectul nu este susţinut de către români este
reprezentat de posibilitatea producerii unui accident în urma căruia această
zonă ar putea fi poluată. Pe de altă parte, cei care sunt de acord cu
implementarea proiectului susţin că datorită acestuia ar putea fi create mai
multe locuri de muncă.293

Istorie

Localitatea are o existență milenară, fiind cunoscută încă dinaintea

cuceririi Daciei, amintită de Herodot, Pliniu, Titus Liviu și este una din cele
mai vechi localități cu tradiție în exploatarea metalelor prețioase din Europa.
A fost înființată de către romani în timpul domniei lui Traian ca oraș
minier cu coloniști din Iliria. Era cunoscută sub numele de Alburnus Maior.
Primul document în care s-a specificat acest nume este o tablă din ceară ce
datează din 6 februarie 131.294
În ruinele fostei cetăți, arheologii au descoperit locuințe, morminte,
galerii miniere, unelte pentru minerit, multe inscripții în limba latină și greacă
și 50 de tăblițe cerate. Multe din descoperirile arheologice pot fi văzute în
Muzeul Mineritului din Roșia Montană. Din istoria mineritului se mai poate
293
https://www.wall-street.ro/tag/rosia-montana.html
294
http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/foto-certificatul-nastere-rosiei-montane-
scrijelit-jurist-tablita-cerata-6-februarie-131-
1_54d367fd448e03c0fd4e230c/index.html

334
aminti că pe valea Roșiei erau șteampuri care funcționau asemănător
morilor de apă, fiind folosite pentru măcinarea minereului, în perioada anului
când pe valea Roșiei debitul apei era insuficient pentru șteampuri, se
deschidea stăvilarul unui lac (tău) artificial.
Roșia Montană a cunoscut și trăit toate evenimentele istoriei
românilor: În anul 1784 casele exploratorilor au fost distruse de către
revoluționarii lui Cloșca, născut în satul Cărpiniș, iar în timpul revoluției din
1848 Avram iancu a avut aici pe Simion Balint, unul din cei mai devotați
revoluționari. Aici s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu, soția lui B.P. Hasdeu
și mama poetei Iulia Hașdeu. B.P. Hasdeu a cunoscut-o în anul 1865, în
casa protopopului Simion Balint.295
Proiectul minier
Numele de Roșia Montană a devenit arhi-cunoscut după ce o
companie româno-canadiană, Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) a
obținut licența de concesiune pentru exploatare nr. 47/1999, pentru
exploatarea minereurilor de aur și argint din perimetrul Roșia Montană,
licență obținută prin transfer de la Minvest SA Deva și nu prin licitație.
Licența este valabilă doar pentru exploatarea veche, care a fost
închisă în 2006. De altfel autorizația de mediu, emisă pentru Minvest, a
expirat în decembrie 2004, dar exploatarea de mici dimensiuni a continuat
până în 2006, în condițiile în care licența nr.47/1999 nu a fost anulată.296
RMGC este o companie înființată în anul 1997, în județul Alba, în
care acționari sunt Gabriel Resources, firmă canadiană și acționar majoritar
– cu 80,46% din totalul acțiunilor, compania minieră de stat Minvest Deva -
cu 19,31% și alți acționari minoritari – cu 0,23%.
Proiectul minier de la Roșia Montană este prevăzut a se desfășura
pe parcursul a 17 ani, pe o suprafață de 12 km², timp în care se estimează
că vor fi extrase aproximativ 300 tone de aur și 1600 tone de argint.
Proiectul Roșia Montană este combătut de o parte a
membrilor Academiei Române prin Declarația Academiei Române în
legătură cu proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană și
Academia de Studii Economice București, în urma unor analize științifice
date publicității.297
Impactul asupra mediului
Proiectul constă în deschiderea celei mai mari exploatări aurifere la
suprafață, prin cianurare, din Europa care va cuprinde, în Valea Roșia, patru
cariere deschise și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, iar
în Valea Corna un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață
de 367 hectare.

295
http://rosiamontana.world/wp-content/uploads/2016/12/Rosia-Montana-
Executive-Summary.pdf
296
http://www.observatorulurban.ro/24-argumente-contra-proiectului-roia-
montana.html?
searched=rosia&highlight=ajaxSearch_highlight+ajaxSearch_highlight1
297
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba

335
 Una din principalele temeri cu privire la acest proiect este legată de
un posibil accident ecologic asemănător celui de la Baia Mare din anul
2000, când ruperea unui baraj al iazului de decantare a dus la poluarea cu
cianură Tisei și a Dunării, moartea a 1200 tone de pește și contaminarea
resurselor de apă a 2 milioane de oameni.
Totuși, experții de la Norwegian Geotechnical Institute (NGI),
care au studiat proiectul barajului ce urmează a fi construit la Roșia
Montană, au estimat că, dacă se respectă proiectul, barajul Corna poate
prezenta siguranță. Riscul poluării apei a fost evaluat - în baza acelorași
proiecte ale companiei - de specialiști internaționali, sub coordonarea Prof.
Paul Whitehead, de la Centrul de Cercetări al Mediilor Acvatice,
Universitatea Reading (Marea Britanie), care au estimat că, în cazul Roșia
Montană, riscul producerii poluării accidentale a apei este redus, ca de altfel
și riscul poluării transfrontaliere.298
În proiect se prevede că pe măsură ce se va încheia activitatea în
cele patru cariere de suprafață propuse, acestea vor fi reumplute cu
pământ, cu excepția carierei Cetate, care va fi umplută cu apă și
transformată într-un lac de agrement. Întreaga zonă va fi plantată cu
vegetație. Planurile de închidere și post-închidere a minei au fost gândite
astfel încât să se asigure o monitorizare permanentă pe parcursul a 50 de
ani după încheierea exploatării, măsură condiționată de asigurarea
resurselor bănești absolut necesare și care trebuie avansate sub forma unor
garanții sau depozite bancare necesare acoperirii acestor cheltuieli.
O eventuala externalizare a acestor activități de închidere și post -
închidere a proiectului minier (denumit impropriu minier întrucât tehnologic
avem un proiect mai degrabă industrial, specific industriei materialelor de
construcții și industriei chimice) poate compromite proiectul prezentat,
firmele găsind multe „portițe legale”, inclusiv intrarea în faliment pentru „a nu
arunca bani” cu refacerea mediului. Constituirea unui depozit bancar sau
alte instrumente de garanții certe pentru finanțarea activităților de închidere
și post-închidere pentru întreaga durata de 50 ani ar înlătura acest risc, însă
istoricul acestui proiect ne arată că instituțiile statului român sunt mai puțin
meticuloase.
Proiectul de la Roșia Montană a iscat multe divergențe în ceea ce
privește problemele de mediu și utilizarea tehnologiei pe bază de cianură.
Mai multe ONG-uri au ridicat problema potrivit căreia Parlamentul European
interzice tehnologiile de extracție pe bază de cianură, Comisia Europeană
fiind însă cea care decide în privința legislației. Poziția oficială a Comisiei
Europene privind tehnologia pe bază de cianură- privind exploatările deja
existente și nu pe cele viitoare - este prezentată într-o declarație din iulie
2010 a comisarului pentru mediu Janez Potocnik în care acesta afirmă că
„interzicerea totală a cianurii în activitățile miniere nu este justificată din
punctul de vedere al mediului și al sănătății”.

298
http://www.observatorrulurban.ro/24-argumente-contra-proiectul-rosia-montana,
data 04.04.2019, ota 14;12

336
 De asemenea, el menționează că legislația existentă cu privire la
managementul deșeurilor extractive (Directiva 2006/21/EC) include cerințe
precise și stricte, care asigură un nivel de siguranță pentru managementul
deșeurilor provenite de la exploatările miniere.299

Impactul asupra economiei locale

Roșia Montană Gold Corporation a achiziționat, începând din 2002,

78% din cele 794 de gospodării aflate în zona de impact a proiectului. Din
aceste 794 de gospodării, 143 au fost case nelocuite, 150 de familii au
acceptat sa fie strămutate, iar 501 familii urmează să fie mutate pe un alt
amplasament numit Piatra Albă, aflat la circa 5 km. de sat.
Cumpărarea doar parțială a proprietăților din zona de exploatare
creează greutăți serioase companiei RMGC deoarece aprobarea proiectului
și implicit activitat ea de exploatare nu poate începe fără acceptul tuturor
proprietarilor de teren, ale căror drepturi sunt apărate atât de legislația
românească cât și de cea europeană. În cazul unor aprobări abuzive din
partea instituțiilor statului român („la limita legii”) există riscul antrenării
statului român în litigii interminabile, cu costuri ridicate (ce pot fi imputabile
persoanelor vinovate sau suportate de contribuabilul român).
Conform estimărilor discutabile ale companiei, proiectul va crea
peste 2300 de locuri de muncă în faza de început a lucrărilor de
descopertare și peste 800 de locuri de muncă permanente după ce proiectul
va deveni operațional. 300
Așa cum se spune în comunicatul Academiei Romane, exploatarea
proiectată nu reprezintă o soluție de dezvoltare durabilă, pe termen lung,
problemele sociale și economice ale zonei rămânând nerezolvate sau
agravându-se după această perioadă.
În același comunicat, referitor la locurile de munca create în
perioada operațională a exploatării acestea sunt estimate de Academia
Româna la circa 300, număr nesemnificativ în raport cu nevoile locale, care
ar cere o soluție de durată, bazată pe resurse regenerabile.
Pe de altă parte, un studiu al experților britanici de la
Oxford Policy Management - o societate cu responsabilitate limitată cu
sediul în orașul Oxford (UK), specializată în consultanță asupra proiectelor
economice implementate în țări aflate în curs de dezvoltare - estimează că
proiectul minier de la Roșia Montană ar putea avea o contribuție potențială
de 19 miliarde USD la PIB-ul României, prin prisma efectului de multiplicare
generat de proiect pe întreaga sa durată de viață - 2 miliarde de dolari
investiția inițială, 7,5 miliarde de dolari prin vânzări de aur, 2,25 de miliarde
prin cheltuieli cu bunuri, servicii și forță de muncă, 1,75 miliarde venituri la
bugetul de stat prin plata impozitelor, iar alte 6 miliarde de dolari contribuție
cumulate la PIB.

299
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba
300
https://ro.wikipedia.org/wiki/ro , data 04.04.2019, ora 14:14

337
 Evaluarea economică a proiectului făcută de profesorii de la
Academia de Științe Economice București și dată publicității apreciază un
câștig nesemnificativ din partea statului român, raportat la riscurile asumate
pe termen lung. ASE București prezintă 24 argumente, fundamentate
științific și care impun oprirea acestui proiect, apreciat ca fiind în mod vădit,
dezavantajos pentru statul roman și în contradicție cu unele prevederi din
legislația româna și cea europeană. (Textul declarației a fost adoptat în
cadrul adunării generale a membrilor Academiei Române din ziua de 16
iulie 2004.)301

Impactul asupra sitului arheologic

Istoria de 2000 de ani de minerit a Roșiei Montane a avut ca rezultat

apariția unor cariere și a unor vaste zone subterane înțesate de galerii
nesigure, care în prezent sunt blocate și nu pot fi vizitate de publicul larg din
cauza lipsei de siguranță.
Moștenirea culturală din Roșia Montană nu a fost cercetată
sistematic până în anul 2000, când a fost demarat unul din cele mai mari
programe de cercetare arheologică de salvare din România – programul
„Alburnus Maior”, coordonat de muzeul Național de Istorie a României și
finanțat în întregime de compania minieră care propune proiectul Roșia
Montană. În urma programului, au fost delimitate zone protejate cu obiective
arheologice și arhitecturale conservate in situ. De asemenea, s-au stabilit
zonele descărcate de sarcină arheologică pentru redarea lor în circuitul
economic.

Casele monument istoric de la Roșia Montană, într-o avansată stare de

degradare

Centrul istoric al comunei este declarat zonă protejată și nu va fi

afectat de exploatarea minieră. Aici, 35 de case monument istoric și trei
biserici urmează să fie restaurate odată cu demararea proiectului minier.
În 2010 a fost finalizată restaurarea primei case din Centrul Istoric, care în
prezent adăpostește expoziția de istorie a mineritului „Aurul Apusenilor”. În
momentul de față, cea mai mare parte a caselor monument istoric sunt într-

301
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba

338
o stare avansată de degradare, instabile și imposibil de folosit.
În prezent, Roșia Montană nu dispune de condițiile de bază pentru
practicarea turismului la standarde europene – rețeaua de canalizare este
restrânsă, iar accesul spre frumusețile naturale ale zonei este dificil.
Proiectul Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) este „tipic pentru
operațiile imediate care compromit definitiv dezvoltarea de largă perspectivă
a zonei” și „echivalează cu radierea unei părți notabile din suprafața unui
județ și a două milenii de istorie”, a susținut Uniunea Arhitecților din
România (UAR), într-o poziție oficială exprimată în 26 noiembrie 2010.
Un studiu recent realizat de arhitectul britanic Dennis Rodwell,
expert Unesco, arată că propunerea de a include Roșia Montană pe lista
tentativă a UNESCO are “deficiențe majore”,în condițiile în care inițiativa nu
este susținută de localnici, iar acordul comunității este un criteriu esențial în
procedura de listare.302

Impactul asupra populației

Cartierul Recea din Alba Iulia, construit de compania RMGC pentru

roșienii care au acceptat strămutarea din satul natal în vederea extinderii
zonei de exploatare auriferă
Zona propusă pentru dezvoltarea proiectului minier reprezintă
aproximativ 25% din teritoriul comunei Roșia Montană și implică
strămutarea sau relocarea familiilor situate în zona industrială a proiectului,
inclusiv a bisericilor și cimitirelor. În urma consultărilor cu comunitatea,
compania a propus locuitorilor satului Roșia Montană două soluții cu privire
la amplasarea zonelor de strămutare, pentru extinderea zonei de exploatare
pe o suprafață cât mai mare din actualul perimetru al comunei. 303
O parte din locuitori și-au exprimat dorința fermă de a nu pleca din
comună și ca atare nu vor să-și vândă companiei proprietățile, indiferent ce
ofertă primesc, în timp ce alți locuitori au decis sa părăsească satul, dar pe
un alt amplasament din zonă pentru a beneficia de oportunitățile pe care le
va oferi mineritul la suprafață (în fond o activitate industrială) respectiv
posibilitatea, prin avantajele oferite de companie, de a se muta definitiv din
Roșia Montană, la oraș.
Compania oferă, în condiții avantajoase, locuințe în Alba Iulia, în
cartierul Recea, respectiv la circa cinci kilometri de Roșia Montană, în locul
numit Piatra Albă. Cartierul Recea din Alba Iulia a fost finalizat și inaugurat
în mai 2009, iar până în prezent 125 de familii au acceptat să se mute în
casele din noul amplasament.304
Distrugerea comunității Roșia Montană, veche de peste 2000 ani,
prin strămutarea unei părți a populației, demolarea de clădiri (unele având

302
http://www.rmgc.ro/sites/default/files/scrisori/Scrisoare-UNESCO_RO.pdf
303
http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm
304
http://stirileprotv.ro/stiri/social/125-de-familii-stramutate-de-la-rosia-
montana-s-au-mutat-in-case-noi.html

339
calitatea de monument istoric), biserici, mutarea de cimitire și alte acțiuni
similare este inacceptabilă pentru o societate civilizată se spune într-o
declarație a Academiei Române.

Reacția publică

În anul 2005 guvernul canadian a anunțat că susține proiectul

Gabriel Resources în timp ce ministrul mediului din Ungaria, Miklós
Persányi, a anunțat că guvernul ungar se opune proiectului (au existat
speculații că poziția ministrului este determinată de miliardarul de origine
maghiară George Soros, căruia proiectul îi amenință poziția de important
deținător de aur).
În ceea ce privește poziția Guvernului României, Adriean Videanu, fostul
ministru al Economiei, a declarat la sfârșitul anului 2009: „Vrem să includem
în Programul de Guvernare demararea cât mai rapidă a proiectului Roșia
Montană pentru ca piața aurului favorizează asemenea proiecte”.305
Academia Română, Academia de Studii Economice București,
Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică și Biserica Unitariană și-au exprimat
opoziția categorică față de proiectul minier. De altfel, din punct de vedere
tehnologic nici nu putem vorbi de un „proiect minier” ci mai degrabă asistăm
la un proiect industrial - apropiat industriei materialelor de construcții -
întrucât operația de extragere a minereului aurifer nu se face prin metode
clasice de către mineri ci direct, la suprafață, prin dislocarea (așa numita
operație de „pușcare”) muntelui, urmată de transportul și concasarea
minereului aurifer și separarea aurului – prin cianurare - în recipiente
speciale. Fluxul tehnologic menționat mai sus a
obligat și obligă compania canadiană să cumpere cât mai multe proprietăți
și să asigure „facilități” celor interesați să părăsească zona pentru a nu
întâmpina opoziția firească a locuitorilor generată de însăși tehnologia de
lucru. Pe fundalul unui război de declarații pro și contra proiect, nu lipsită de
importanță este și părerea localnicilor din Roșia Montană. Aceștia s-au
constituit în mai multe ONG-uri (susținute financiar de RMGC) ce susțin
demararea proiectului de la Roșia Montană pentru o dezvoltare sustenabilă
a regiunii.
Există, la nivel local, și o puternică opoziție, care prezintă o analiză
sistemică a efectelor exploatării aurului prin cianurare, apreciindu-se că
lichidarea integrală a resurselor aurifere într-un termen atât de scurt nu
constituie o alternativă viabilă de dezvoltare, optând pentru extragerea
minereului aurifer prin metode clasice și conservarea patrimoniul cultural și
natural al zonei.
De altfel sunt nedumeriți ce se va întâmpla cu zona Roșia Montană
și locuitorii acesteia după extragerea și lichidarea întregului minereu de aur,
argint și alte metale prețioase din zonă. Pe de altă parte, 21 organizații,

305
http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-6742272-adriean-videanu-
proiectul-rosia-montana-inclus-programul-guvernare.htm

340
instituții, sindicate și 11 primari, și-au afirmat sprijinul sentimental pentru
proiectul Roșia Montană printr-o scrisoare deschisă, trimisă pe 18 ianuarie
2010 Președintelui României, Primului-ministru, ministrului Mediului și
Pădurilor, Ministrului Economiei și Parlamentului. Printr-o altă scrisoare
deschisă trimisă actualului ministru al culturii, Kelemen Hunor, la data de 21
iulie 2010306 o facțiune locală, care încearcă să se substituie întregii
comunități din Roșia Montană și zonele adiacente se declară, fără justificări,
împotriva includerii localității în patrimoniul UNESCO.
Ministrul Culturii Kelemen Hunor a eliberat în mai 2011 un certificat
de descărcare arheologică a masivului Cârnic, act a cărui legalitate este
disputată în urma anulării definitive și irevocabile de către instanță în anul
2004 a altui certificat eliberat de ministrul culturii de atunci, Răzvan
Theodorescu.
Numărul opozanților informați ai proiectului minier este, însă, mult
mai mare incluzând specialiști de marcă din domeniul minier care contestă
studiile de impact ecologic ale utilizării tehnologiei de cianurare.
Actrița și militanta ecologistă britanică Vanessa Redgrave și-a
exprimat dezaprobarea cu privire la proiectul minier în timpul discursului său
cu ocazia decernării premiului pentru întreaga carieră la Festivalul
Internațional de Film Transilvania 2006. În iunie 2012 actorii Maia
Morgenstern și Dragoş Bucur apar fiecare într-un spot în care sprijină
campania „Salvați Roșia Montană”

Poziţia Academiei Române privind proiectul de exploatare minieră de la

Roşia Montană

Academia Română şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu

acest proiect de exploatare minieră de la Roşia Montană dorind să prevină o
eroare cu efecte negative asupra comunităţii, mediului înconjurător şi
vestigiilor arheologice din zonă şi să semnaleze consecinţele riscante
pentru Statul Român. O analiză obiectivă demonstrează că proiectul nu
reprezintă o lucrare de interes public şi prin urmare nu justifică efectele
colaterale negative şi riscurile implicate în proiect.
Argumentele pe care se bazează poziţia Academiei Române sunt
următoarele:
- Exploatarea proiectată pentru o perioadă de 17-20 ani nu
reprezintă o soluţie de dezvoltare durabilă şi nu rezolvă problemele sociale
şi economice ale zonei, care se vor agrava după încheierea lucrărilor.
Numărul locurilor de muncă în perioada operaţională a exploatării, estimat la
mai puţin de 500, nu rezolvă nevoile locale. Nu este clar câte din aceste
locuri de muncă pot fi ocupate de localnici şi câte de persoane aduse din
exterior. Zona are nevoie de soluţii economice pe termen lung, bazate pe

306

http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/rosia_montana_nu_vrea_in_unesco_9
0701.html

341
 307
resurse regenerabile, preconizate tot mai intens de Uniunea Europeană.

Distrugerea comunităţii Roşia Montană, veche de peste 2000 ani,

prin strămutarea populaţiei, demolarea unor clădiri (inclusiv monumente
istorice), biserici şi mutarea unor cimitire este inacceptabilă şi aminteşte de
o perioadă pe care am considerat-o încheiată.
Beneficiile economice ale Statului Român, rezultate din redevenţele
de 2 % asupra exploatării şi diverse impozite, sunt nesemnificative în raport
cu consecinţele proiectului. În lume (mai ales în Orientul Mijlociu şi Asia
Centrală) în loc de concesionare se practică aşa numitul „production sharing
agreement” (acord de împărţire a producţiei). Potrivit acestui tip de relaţii
între un stat şi o companie de extracţie a unor resurse minerale (de obicei
petrol), după ce compania îşi acoperă costurile de capital şi operaţionale,
producţia este împărţită între stat şi companie, de obicei 80% pentru statul
respectiv şi 20% pentru companie. Doar o asemenea relaţie în cazul
exploatării miniere de la Roşia Montană ar fi atractivă din punct de vedere
economic pentru Statul Român.
Anticipata strămutare şi reamplasare forţată a unei părţi a populaţiei
care refuză să-şi vândă proprietăţile riscă să antreneze Statul Român în
situaţii juridice dificile în faţa organismelor internaţionale (europene, CECO)
cu consecinţe greu de evaluat în prezent. În asemenea situaţie răspunde
Statul Român şi nu compania. Acest aspect trebuie analizat cu toată
seriozitatea de autorităţile competente.
Exploatarea la suprafaţă, în patru cariere deschise şi crearea unui
bazin de acumulare a reziduurilor în spatele unui baraj de 180 metri
înălţime, închizând valea Coran, ar produce o mutilare gravă a peisajului.
Actuala exploatare de cupru în cariera deschisă de la Roşia Poieni, ca şi
alte exploatări miniere în carieră deschisă din ţara, ilustrează clar
consecinţele unor asemenea lucrări asupra mediului înconjurător.308
Barajul preconizat, construit din rocă sterilă, nu prezintă garanţii în
situaţii extreme, după cum demonstrează experienţa mai multor ţări în care
s-au produs accidente grave în diverse exploatări miniere. Prezenţa unui
asemenea bazin de acumulare şi baraj în vecinătatea imediată a oraşului
Abrud reprezintă un mare risc şi nu există nici o garanţie că un accident nu
se poate produce, iar pedepsirea ulterioară a vinovaţilor nu ar mai servi la
nimic.
Exploatarea preconizată periclitează grav zona arheologică Al
burnus Maior, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală.
Distrugerea - chiar numai parţială - a vechilor galerii romane este total
inacceptabilă într-o ţară care îşi respectă trecutul istoric şi originile.
Folosirea cianurii de sodiu în procesul tehnologic şi depozitarea în bazin
deschis a reziduurilor, conţinând resturi de cianură, produşi de „neutralizare”
307
Victor Boştinaru - Roşia Montană în dezbaterea europeană , 2012 , de la paginile
61 – 63
308
Victor Boştinaru - Roşia Montană în dezbaterea europeană , 2012 , de la paginile
61 – 63

342
a cianurii (de asemenea potenţial toxici) şi mai ales metale grele, creează
motive serioase de îngrijorare. Chiar dacă „neutralizarea cianurii” promisă
de proiect s-ar realiza într-un grad avansat, toxicitatea reziduurilor rămâne o
sursa de grave riscuri.
Nu există garanţia ca la terminarea lucrărilor şi închiderea
exploatării, firma investitoare va putea asigura costurile de refacere a
mediului. Experienţa altor ţări (de exemplu SUA) arată că asemenea costuri
sunt uriaşe şi nu sunt acoperite de garanţiile financiare depuse de firmele în
cauză. Tendinţa mondială actuală este de a preveni degradarea mediului şi
nu de a-l reface ulterior.
Proiectul încalcă o serie de convenţii şi alte elemente ale legislaţiei
europene, semnalate anterior. În situaţii similare, alte ţări au procedat cu
mai multă prudenţă şi au evitat să accepte riscurile implicate în proiecte
asemănătoare. Cunoaştem documente care afirmă că „în Germania un
asemenea proiect este de neconceput”, iar Bulgaria şi Armenia nu au
aprobat proiecte de acelaşi tip.309
Nu pot fi trecute cu vederea unele decizii recente ale justiţiei în
legătură cu acest proiect. Declararea prematură a localităţii Roşia Montană
ca „zonă industrială” împiedicând astfel alte activităţi economice potenţiale
(de exemplu turism rural şi cultural) a fost socotită drept încălcare a
legislaţiei. Academia Română consideră că nu pot fi ignorate
numeroasele proteste individuale şi colective ale societăţii civile, ale unor
instituţii ştiinţifice, religioase (inclusiv Biserica Ortodoxă Română), culturale
din ţară şi străinătate, ale unor personalităţi şi oameni de ştiinţa şi cultură.
Nu se poate trece cu vederea rezistenţa şi nemulţumirile unei părţi din
populaţia locală afectată de proiect, care riscă să-şi piardă proprietăţile şi să
părăsească locurile unde au trăit o viaţă întreagă, ei şi strămoşii lor.
Academia Română cere din nou autorităţilor Statului
Român să analizeze cu multă atenţie proiectul, sub toate aspectele sale,
antrenând specialişti dezinteresaţi şi oneşti din ţară şi străinătate, inclusiv
din organismele europene, înainte de a da cale liberă acestui proiect atât de
controversat şi - după părerea noastră - extrem de periculos. Academia
Română încearcă astfel să prevină un dezastru ecologic şi cultural, cu
multiple consecinţe inacceptabile.310

Concluzii

Proiectul vine in contradicţie cu o serie de articole ale legislaţiei

europene şi naţionale de protecţie a mediului. Un aspect deloc neglijabil
este compatibilitatea proiectului cu legislaţia europeană.

309
Victor Boştinaru - Roşia Montană în dezbaterea europeană , 2012 , de la paginile
61 – 63
310
Victor Boştinaru - Roşia Montană în dezbaterea europeană , 2012 , de la
paginile 61 – 63

343
 Un studiu întocmit de experţii jurişti (Prof. Dr. P. Fischer şi Dr. A.
Lengauer) de la Institutul de Drept European al Universităţii din Viena,
Austria, intitulat „Compatibilitatea proiectului minier Roşia Montană din
România cu principiile şi normele Uniunii Europene şi legislaţia Comunităţii
Europene” se încheie cu următoarele concluzii:
A). Metoda aplicată în cursul elaborării proiectului minier Roşia
Montană încalcă Directiva de Evaluare a Impactului asupra Mediului
85/337/EEC din 27 Junie 1985 şi Directiva 2001/42/EC a Parlamentului
European.
B). Metoda de separare a aurului cu cianură încalcă Directiva
80/68/EEC din 17 Decembrie 1979 referitoare la protecţia apelor subterane
(freatice).
C). Măsurile de strămutare şi relocare impusă, pe care autorităţile
române intenţionează să le ia împotriva locuitorilor zonei miniere care refuză
să-şi cedeze proprietăţile, încălca Art. 8 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului, obligatoriu pentru România. Persoanele ale căror
drepturi fundamentale au fost atinse au în prezent posibilitatea să-şi apere
drepturile în fata Curţii Europene a Drepturilor Omului.
  D). Documentul mai menţionează că în situaţia în care partenerul
canadian (Gabriel Resources Ltd.) deţine 80 %, iar partenerul român doar
20 % din acţiunile Companiei R.M.C.G. contrazice criteriul de „interes public
in beneficiul economic al ţării” (care ar justifica unele măsuri de strămutare)
şi este neobişnuită în practica internaţionala a valorificării bogăţiilor
subsolului, precizând că în industria petroliferă, de exemplu, raportul de
concesionare este de 85:15 % în favoarea ţării gazdă. În felul acesta se
încalcă şi criteriul prevăzut în Art.8, alineat 2 al Convenţiei Europene a
Drepturilor Omului.
  E). Proiectul încalcă, de asemenea, Convenţia de la Berlin (10
Octombrie 2001) care prevede interzicerea cianurii în exploatările miniere
pe teritoriul Uniunii Europene.
  F). Concluzia generală a studiului este că proiectul nu corespunde
criteriilor prevăzute în Art. 8, alineat 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor
Omului şi contrazice nu numai legislaţia de mediu a Uniunii
Europene/Comunităţii Europene ci şi principiile de baza şi standardele
Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Nu poate fi ignorat riscul unor
procese la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, în care
Statul Român (şi nu firma R.M.G.C.!) va fi parte şi va trebui să suporte
consecinţele unor sentinţe nefavorabile, în cazul în care se va constata că
au fost lezate grav drepturile unor persoane prin strămutarea forţată sau alte
măsuri legislative.
Conform celor menționate de Academia Română, în legătură cu
proiectul de la Roşia Montană exploatarea la suprafaţă în patru cariere
deschise şi crearea unui bazin de acumulare a rezidiilor în spatele unui
baraj de 180 m înălţime mutilează grav peisajul zonei şi este în contradicţie
cu legislaţia europeană (de exemplu Convenţia Europeană a Peisajului

344
ratificată de România prin Legea 451/2002; directivele UE nr.85/337/CEE,
2001/42/CE, 80/68/CEE, 94/43/EEC).
  Exploatarea periclitează zona arheologică Alburnus Maior de mare
valoare istorică şi culturală, cu caracter de unicat. Proiectul contravine
Convenţiei privind patrimoniul mondial, cultural şi natural, adoptată de
Conferinţa generală a UNESCO din 16 noembrie 1972, acceptată de
România prin Decretul 187/1990 şi prin Ordonanţa de Guvern nr. 43 din 30
ianuarie 2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi Legii nr. 5/2000
care declară zona Roşia Montană sit protejat.
Consider că acest proiect este o prostie, o mare greşeală, dacă nu
chiar o crimă!” (Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române)
In ultima perioada, începând cu anul 2015 au existat preocupări
privitoare la includerea Roșiei Montane pe Lista Indicativă a României
pentru Patrimoniul Mondial UNESCO
Propunerea de includere a primit susținerea fermă a comunității
științifice, a forurilor profesionale specializate și a Comisiei Naționale a
Monumentelor Istorice. Tehnic, decizia finală pentru ca Roșia Montană să
fie inclusă pe lista ce conține propunerile României pentru UNESCO, a
reprezentat-o semnătura ministrului culturii. 
Cu data de 5 februarie 2016, patrimoniul din Roșia Montană se
bucură de recunoașterea oficială din partea statului român a valorii sale
excepționale. Localitatea a fost inclusă pe Lista Indicativă a României
pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.
Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor au
comunicat către Centrul Patrimoniului Mondial de la Paris înscrierea
Peisajului cultural minier Roșia Montană în lista indicativă a României
pentru Patrimoniul Mondial
Ministerul Culturii a trimis pe 4 ianuarie 2017 la UNESCO dosarul
„Peisajul Cultural Minier Roșia Montană”. Depunerea dosarului pentru
înscrierea în Patrimoniul Mondial a fost făcută cu asumarea Ministrului
Culturii Corina Șuteu, după informarea și consultarea Prim-Ministrului
Dacian Cioloș și cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe.
Reprezentanţi ai UNESCO au participat în 26 septembrie 2017, la o
primă vizită de documentare la Roşia Montană. Din partea UNESCO a fost
prezent la Roşia Montană un expert ICOMOS (Consiliul Internaţional al
Siturilor şi Monumentelor), însoţit de reprezentanţi ai Institutului Naţional
pentru Protecţia Patrimoniului. Surse de la faţa locului au precizat că
expertul internaţional nu a avut posibilitatea să intre în cea mai mare parte a
galeriilor miniere romane, pentru că nu a primit aviz din partea Agenţiei
Naţionale pentru Resurse Minerale.
Cântărind beneficiile potenţiale si riscurile implicate in proiectul de
exploatare miniera de la Roșia Montana rezulta ca în forma actuala proiectul
nu poate fi catalogat drept lucrare de „interes public in beneficiul economic
al tarii” iar beneficiile de interes privat nu justifica riscurile si duc la concluzia
ca iniţiativa trebuie abandonata înainte de a produce consecinţe
dezastruoase iremediabile.

345
 O iniţiativă de amploarea proiectului de exploatare a rezervelor de
aur şi argint din Munţii Apuseni, iniţiat de compania Roşia Montană Gold
Corporation (R.M.G.C.), trebuie analizată cu obiectivitate, de specialişti
competenţi şi dezinteresaţi, prin prisma raportului dintre riscuri şi beneficii.
Concluziile unei asemenea analize, prevăzute în teoria şi practica
managementului pentru orice activitate, trebuiesc cunoscute de autorităţile
cărora le revine responsabilitatea de a aproba şi supraveghea realizarea
proiectului, pentru a lua o decizie în cunoştinţă de cauză.

Biblografie

 https://www.wall-street.ro/tag/rosia-montana.html
 Victor Boştinaru - Roşia Montană în dezbaterea europeană , 2012 ,
de la paginile 61 – 63 ( http://victorbostinaru.ro/RosiaMontana.pdf )
 http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/14-curiozitati-despre-rosia-
montana-nu-stiau-despre-cea-mai-cunoscuta-comuna-muntii-
apuseni-aur-mai-munte-valoreaza-
1_54eeff21448e03c0fd01e341/index.html
 https://regenerationromania.wordpress.com/2013/09/11/informatia-
la-indemana-aproape-totul-despre-rosia-montana-si-proiectul-minier/
 http://www.drumulaurului.ro/RO/rosia_montana_legenda2.htm

 http://www.observatorulurban.ro/24-argumente-contra-proiectului-
roia-montana.html?
searched=rosia&highlight=ajaxSearch_highlight+ajaxSearch_highlig
ht1

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ro%C8%99ia_Montan%C4%83,_Alba

 http://www.rmgc.ro/sites/default/files/scrisori/Scrisoare-
UNESCO_RO.pdf

 http://stirileprotv.ro/stiri/social/125-de-familii-stramutate-de-la-rosia-
montana-s-au-mutat-in-case-noi.html

 http://www.acad.ro/rosia_montana/pag_rm04_decl.htm

 http://economie.hotnews.ro/stiri-companii-6742272-adriean-videanu-
proiectul-rosia-montana-inclus-programul-guvernare.htm

 http://www.monitorulcj.ro/cms/site/m_cj/news/rosia_montana_nu_vre
a_in_unesco_90701.html

346
  http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/foto-certificatul-nastere-rosiei-
montane-scrijelit-jurist-tablita-cerata-6-februarie-131-
1_54d367fd448e03c0fd4e230c/index.html

 http://rosiamontana.world/wp-content/uploads/2016/12/Rosia-
Montana-Executive-Summary.pdf

OARE CHIAR VREA O HOLOGRAMĂ SĂ FIE SOȚIA

MEA?

Student Papai Istvan Alex,

Coordonator: Lect. univ. dr. Oana Voica Nagy,
Universitatea Dimitrie Cantemir Tîrgu Mureș, Facultatea de Drept

Introducere
Înainte să lucrez la această lucrare, am încercat să văd ce există și
să vin cu ceva nou. Inițial părea a fi imposibil, deoarece legea este foarte
clară, fiind la început de drum în acest domeniu, dar având o sete uriașă de
a acumula cunoștințe și a învăța sau poate chiar de a descoperi ceva nou,
am continuat să caut. Căutarea mea s-a oprit întâmplător, nici măcar nu
efectuam o căutare în momentul respectiv, deoarece am descoperit un
articol pe un blog, al cărui titlu mi-a stârnit interesul. După ce am parcurs
articolul mi-a venit idea de a încerca să mă folosesc de acesta pentru a
vorbi despre ceva nou, neobișnuit în România. Nu am folosit date din articol,
nu voiam să prezint perspectiva celui care l-a scris. Am vrut ca lucrarea să
se bazeze pe viziunea mea.
De ce am ales să mă complic? Îmi place foarte mult să cercetez, să
caut lucruri noi, să privesc un anumit subiect dintr-o perspectivă neobișnuită
pentru cei din jurul meu. După 4 ani la Liceul Vocațional de Artă la profilul
Canto Clasic, tema principală a atestatului meu era asemănarea dintre
Metallica și Mozart. Revenind la subiectul lucrării, în timp ce lucram la ea m-
am întrebat: Oare chiar vrea o hologramă să fie soția mea? Cum divorțez de
o hologramă? Cum fac copii cu o hologramă? Răspunsurile la aceste
întrebări le-am căutat, iar răspunsul la ele m-a uimit în unele cazuri și pe
mine.
Și chiar dacă la ora actuală, această perspectivă pare a fi de domeniul
fantasticului, eu cred că în viitor, această problemă va fi discutată în
parlament, iar după aceea va ajunge lege. Mai devreme sau mai târziu,
această problemă se va ridica, și indiferent că va fi acum sau peste 50 de
ani, eu consider că trebuie să fim pregătiți, pentru ca în momentul în care va

347
apărea să știm de partea cui vom sta. Vom apăra familia tradițională, sau
vom susține noua modă?
Rămâne la alegerea fiecăruia să decidă dacă este pro sau contra
acestui subiect. În această lucrare eu am încercat să prezint perspectiva
mea și a unei persoane importante atunci când vorbim de starea civilă.

Starea civilă
Starea civilă este un mijloc juridic de individualizare a persoanei
fizice. Această individualizare constă în următoarele elemente: calități
privind filiația persoanei fizice (unde putem avea copil din căsătorie/din afara
căsătoriei, copil cu filiație stabilită/nestabilită, copil rezultat din reproducere
umană asistată medical cu terț donator, copil adoptat); calități privind starea
conjugală a persoanei fizice (căsătorită sau necăsătorită); sexul; cetățenia;
vârsta311. Starea civilă este și un mijloc de individualizare a persoanei fizice,
astfel că ea separă persoana fizică de cea juridică312.

Concubinajul
Am întâlnit foarte des expresia „stau în concubinaj ca să văd dacă
ne potrivim, nu vreau să mă căsătoresc și pe urmă să îmi pară rău”. Sincer,
chiar și eu am fost adeptul acestei fraze. Deoarece la prima vedere părea a
fi ceva nou, ceva diferit, o evoluție. Chiar mă gândeam „ce bine că acum nu
ne interzice nimeni să facem asta. Nu avem obligații, nu avem niciun stres”.
Asta până mi-am găsit o concubină, și viața mi-a dat un croșeu de dreapta.
Brusc tot ce părea a fi frumos a devenit diferit. O cascadă de obligații ne-a
inundat. Pot spune că noi suntem un caz fericit, ne-am asumat și îndeplinit
obligațiile.
Dar sunt și multe cazuri în care acest lucru nu se întâmplă. Jurisprudența
este plină de cazuri în care unul dintre concubini nu a fost fidel sau nu și-a
îndeplinit obligațiile. În aceste situații, finalul a fost o despărțire.
Dacă ne uităm în trecut totuși, este interesant cum era privit
concubinajul în epoca romană. Deoarece încă de pe atunci concubinajul era
practicat. Până la urmă concubinajul se datora lipsei affectio maritalis, ca și
în zilele noastre. Ce era diferit? Principala diferență o reprezenta fidelitatea
concubinilor. Mai exact femeile nu aveau obligația de fidelitate față de

311
Noul Cod Civil - Comentarii, doctrină și jurisprudență, Vol. I. Art.1-952 - Carmen
Tamara Ungureanu, Mădălina Afrăsinie, Dana Margareta Cigan, Marius Eftimie,
Lucia Irinescu, Mihaela Păpureanu, Eugenia Florescu, Andreea Corina Târșia,
Corina Voicu, Gabriela Cristina Frențiu, Florina Morozan, Mirela Steluța Croitoru,
Ioan Popa, Loreley Mirea, Ovidiu Podaru, Daniel Marius Cosma, Eugen Roșioru,
Editura Hamangiu, 2012 p.141
312
Drept Civil. Persoanele - Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu, Editura
Hamangiu, 2011, p.209

348
concubini313. Nici azi această obligație nu este consemnată. De fapt,
concubinajul nu este reglementat, ne fiind necesare întocmirea unor acte
pentru adoptarea acestui stil de viață. Dar fidelitatea a devenit în zilele
noastre o obligație morală. În general dacă unul dintre concubini nu este
fidel, cei doi ajung să se despartă.
Într-un interviu cu primarul comunei Sîngeorgiu de Mureș, când am
vorbit despre concubinaj acesta a afirmat faptul că „Poți să trăiești în
concubinaj, poți să trăiești împreună cu prietena ta fără să vă căsătoriți, dar
nu e nici o garanție că va fi mai bine”. „În ciuda faptului că tinerii se
gândesc: O de ce să mă leg la cap? De ce să am o hârtie? De ce să merg
la biserică să spun DA în fața lui Dumnezeu? Oricum ne mutăm împreună e
ca și o căsătorie dar nu suntem obligați la nimic, eu așa văd că în viață una
din cele mai importante valori e spiritul de a te angaja în ceva, și de a te
angaja într-un mod serios. Nu să ne schimbăm în funcție de trend.”
Sunt de acord cu aceste cuvinte, dar trebuie să precizez faptul că,
atunci când vorbim despre căsătorie, vorbim despre un contract viager, iar
acest contract nu ar trebui să fie semnat mai devreme decât este cazul. Cei
doi trebuie să se simtă pregătiți, deoarece degeaba încurajăm căsătoria și
degeaba le spunem tinerilor să se angajeze serios în această instituție,
când ei încă nu sunt trecuți prin viață și nu știu ce înseamnă să locuiești cu
cineva, să împarți cheltuielile și obligațiile casnice cu cineva.
Deși la început poate părea a fi interesant, cu timpul pot apărea
conflicte iar, în urma acestora poate apărea divorțul. Eu trăiesc de
aproximativ 7 luni în concubinaj, și pot spune din proprie experiență că
primele 2 luni sunt frumoase. Apoi încep să apară discuții și conflicte despre
sarcini, obiceiuri, etc. Deși la început a fost greu, alături de prietena mea am
început să discutăm mai mult. Iar faptul că ne-am întărit abilitățile de a
comunica cred eu că este un avantaj uriaș pentru o relație de lungă durată
și chiar și pentru o viitoare familie. Dacă putem comunica, ne putem
înțelege, iar astfel rata divorțului poate fi diminuată. Conform datelor
publicate de Institutul Național de Statistici, în anul 2017 numărul de
divorțuri era de 31147, în creștere cu 650 față de anul 2016 314.
În concluzie, eu cred că la începutul relației cei doi ar fi bine să
treacă printr-o perioadă de concubinaj. Legiuitorul ar trebui să adopte o lege
prin care să reglementeze acest lucru. De exemplu o perioadă de câteva
luni ar fi suficientă pentru ca cei doi să își facă o idee despre cum este viața
în cuplu. Astfel orice problemă ar putea apărea, pot învăța să o rezolve.
Rata divorțurilor ar scădea drastic.
În România, conform Institutului Național de Statistici, s-au
înregistrat 673 de divorțuri care au avut loc la mai puțin de 1 an de la
căsătorie. Iar dacă ne uităm la toate persoanele care au divorțat în primi 5
ani de relație, cifra se ridică la 7619315.
313
Idem p. 221
314
http://www.insse.ro/cms/ro/search/node/divor%C8%9B data de 05/04/2019 ora 15:20
315
Idem data de 05/04/2019 ora 16:04

349
 Aceste cifre pot fi schimbate, în primul rând prin educarea oamenilor,
un lucru despre care am vorbit puțin mai mult în capitolele Căsătoria și
Tehnologia să evolueze, dar să stea în loc. Acolo vă relatez și un caz
concret.

Căsătoria

Logodna, primul pas (facultativ) înainte de căsătorie

Până să ajungem la căsătorie mai avem un mic pas de făcut, mai
exact logodna. Legiuitorul nu ne obligă să încheiem logodna, astfel
încheierea căsătoriei nu este condiționată de încheierea logodnei316.
Logodna este definită în C. civ. ca fiind promisiunea reciprocă a unui
bărbat și a unei femei de a se căsători în viitor 317. Tot legiuitorul ne lasă să
înțelegem faptul că logodna este consensuală, deci nu este supusă nici unei
formalități, prin urmare, nu este necesară intervenția nici unei autorități
pentru constatarea încheierii logodnei. Astfel, subiecții își pot alege singuri
modul în care își vor da consimțământul. Ținând cont de faptul că logodna
este doar o promisiune, în urma acesteia nu se întemeiază o familie ci doar
o premisă a nașterii sale318.
Deci pentru încheierea logodnei, subiecții trebuie să fie de sex opus,
consimțământul să fie exprimat liber, inexistența unei căsători nedesfăcute
sau a unei relații de rudenie/tutelă319. Asemănătoare celor necesare
căsătoriei, dar ne fiind obligatorii condițiile de formă.
Pe cât de ușor poate fi încheiată logodna, pe atât de ușor poate fi și
ruptă. Legiuitorul nu impune nici o formalitate pentru ruperea logodnei,
aceasta putând fi dovedită cu orice mijloace de probă. Logodna nu obligă la
încheierea căsătoriei și, nefiind un contract aceasta poate fi ruptă oricând de
către oricare dintre părți320. În urma ruperii logodnei, darurile primite de
logodnici cu ocazia celebrării logodnei sau pe parcursul logodnei, vor fi
restituite321.

316
Codul civil art. 226
317
Ibidem art. 226
318
Carmen Tamara Ungureanu, Mădălina Afrăsinie, Dana Margareta Cigan, Marius
Eftimie, Lucia Irinescu, Mihaela Păpureanu, Eugenia Florescu, Andreea Corina
Târșia, Corina Voicu, Gabriela Cristina Frențiu, Florina Morozan, Mirela Steluța
Croitoru, Ioan Popa, Loreley Mirea, Ovidiu Podaru, Daniel Marius Cosma, Eugen
Roșioru, op. cit., p.347
319
Dreptul familiei Note de curs și manual de seminar – Lector universitar dr. Laura
Cetean-Voiculescu, Editura Hamangiu, 2012, p.51
320
Carmen Tamara Ungureanu, Mădălina Afrăsinie, Dana Margareta Cigan, Marius
Eftimie, Lucia Irinescu, Mihaela Păpureanu, Eugenia Florescu, Andreea Corina
Târșia, Corina Voicu, Gabriela Cristina Frențiu, Florina Morozan, Mirela Steluța
Croitoru, Ioan Popa, Loreley Mirea, Ovidiu Podaru, Daniel Marius Cosma, Eugen
Roșioru, op. cit., p. 349
321
Ibidem. p. 350

350
 Din perspectiva mea, logodna este o cutumă care deși nu asigură
nimic din punct de vedere juridic, le dă persoanelor o asigurare bazată pe
încredere. Desigur, dacă vorbim de încredere de ce să ne mai complicăm
cu un inel sau cu o petrecere? Din câte am observat, persoanele tind să
creadă mai de grabă fapte, nu vorbe. Așa că în acest caz, un inel de
logodnă poate fi o asigurare morală pentru cei doi că nunta va avea loc în
viitor. Pentru mine, logodna, ar însemna o pace interioară, deoarece aș fi
convins că și ea își dorește acest lucru, și cred că este și un gest frumos și
apreciat.
Despre tineri logodiți sau care își doresc să facă următorul pas, căsătoria, și
despre cum unele autorități încearcă să îi sprijine, vom vorbi în capitolul
următor.

Căsătoria

Căsătoria nu este doar un eveniment important, ci este și un drept

fundamental al omului. Acest drept este reglementat chiar în Convenția
europeană a drepturilor omului, ce ne arată faptul că acest drept este
discutat și protejat pe plan internațional. Cât despre modul de exercitare,
acesta este lăsat fiecărui stat să decidă condițiile322.
Constituția României la art. 48 alin. 1 spune clar că „familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimțită”. Deci nașterea familiei este un
efect produs de căsătorie. La alin. 2 al art. 48, Constituția ne spune unde
găsim condițiile de încheiere, desfacere și nulitate a căsătoriei. Așa că după
ce am consultat Constituția, am trecut la C. civ.
Conform C. civ. art. 271 „Căsătoria se încheie între bărbat și femeie
prin consimțământul personal și liber al acestora” 323. În prezent, în România,
datorită tradițiilor, a influenței puternice religioase, dar mai ales a mentalității
oamenilor, căsătoria este acceptată doar între bărbat și femeie, în timp ce în
alte state este legalizată căsătoria persoanelor de același sex sau chiar și
cu animale.
Tot din acest articol reiese faptul că, consimțământul trebuie să fie
personal, nu dat prin reprezentant. Consimțământul se exprimă în fața
delegatului de stare civilă, chiar în momentul încheierii căsătoriei. Există
totuși o excepție, în cazul în care persoana care trebuie să își dea
consimțământul se află în imposibilitatea de a vorbi. Aici ne referim la
persoanele mute sau surdomute. În aceste cazuri, ele își pot da
consimțământul cu condiția ca acesta să nu fie ambiguu, să fie neîndoielnic.
Consimțământul surdomuților și al persoanelor care vorbesc o limbă
necunoscută de către delegatul de stare civilă, se dă în prezența unui
interpret, sens în care se va încheia un proces-verbal324.

322
Convenția europeană a drepturilor omului art. 12
323
Codul civil art. 271
324
Carmen Tamara Ungureanu, Mădălina Afrăsinie, Dana Margareta Cigan, Marius
Eftimie, Lucia Irinescu, Mihaela Păpureanu, Eugenia Florescu, Andreea Corina

351
 Reglementarea imperativă, durata viageră, efectele juridice produse
și interesele convergente, fac ca și căsătoria să fie o uniune, nu un
contract325.
Noul Cod Civil reglementează și faptul că o căsătorie este valabilă doar
dacă este încheiată de un ofițer de stare civilă, așa că am decis să vorbesc
cu primarul localității Sîngeorgiu de Mureș pentru a afla mai multe detalii
legate de încheierea actului de stare civilă.
Acesta spune că momentul căsătoriei trebuie să fie unul solemn, să
nu fie un copy/paste, un lucru standard. Acesta în limita timpului disponibil
încearcă să se implice într-un mod original. De exemplu, pe lângă textul pe
care trebuie să îl rostească în mod obligatoriu, acesta încercă să se
documenteze prin ofițerul de stare civilă despre ocupația tinerilor care vor
urma să se căsătorească, sau cu privire la alte informații care să fie legate
de aceștia, și încearcă să le scrie o poezie sau să le cânte ceva.
Această idee mi-a atras puțin atenția. Sunt convins că fiecare familie
mai ține minte câteva amănunte din ziua oficierii căsătoriei. Și sunt convins
că o poezie sau un cântecel original, venit de la domnul primar, este primit
cu zâmbetul pe buze și va rămâne în amintirile tinerilor soți.
Alături de soția dumnealui, acesta încearcă să îi învețe pe tinerii care
se pregătesc de căsătorie, valorile esențiale ale familiei. De la ce înseamnă
să fi devotat, ce înseamnă comunicarea, până la managementul timpului în
căsătorie și la rezolvarea situațiilor conflictuale, asta deoarece „De 11 ani
sunt primar și ce am observat eu este faptul că poți să faci investiții mari,
majore în infrastructură, să construiești clădiri. Alea tot clădiri rămân, dar
dacă nu investești și în oameni, practic poți să construiești școli și să rămâi
fără elevi, poți să asfaltezi străzi da nu se mută nimeni aici, tinerii pleacă în
străinătate sau în alte localități”
Această inițiativă este una de care țara noastră are nevoie. Foarte
mulți tineri nu știu ce înseamnă căsătoria, aceasta fiind și problema
principală atunci când anumite cupluri se despart la nici măcar un an de la
căsătorie. Implicarea primarului este de apreciat și poate fi luată drept
exemplu. Deoarece dacă tinerii sunt învățați toate aceste lucruri, rata
divorțurilor va scădea.
Trăim într-o perioadă în care schimbările se fac în funcție de trend.
Dacă nu îmi place un loc de muncă îl pot schimba, dacă nu îmi place
mașina pe care o conduc o pot schimba, dar când vorbim despre familie
intervin valori umane. Valori care nu ar trebui uitate sau modificate odată cu
moda. La baza familiei trebuie să stea o legătură solidă, iar dacă generațiile
actuale cresc cu mentalitatea de „nu îmi place, pot să schimb” va trebui să îi
învățăm și să îi educăm cum se procedează în asemenea situații.
Este totuși necesară o actualizare a căsătoriei? Probabil că da.
Mereu este loc de mai bine. Dar așa cum la o construcție solidă, la început
Târșia, Corina Voicu, Gabriela Cristina Frențiu, Florina Morozan, Mirela Steluța
Croitoru, Ioan Popa, Loreley Mirea, Ovidiu Podaru, Daniel Marius Cosma, Eugen
Roșioru, op. cit., p. 354
325
Lector univ. Dr. Laura Cetean –Voiculscu, op. cit., pp.39 - 40

352
se toarnă fundația, iar apoi se ridică pilonii principali sau pereții, așa și în
cazul căsătoriei ar trebui să se înceapă cu valorile umane. Ingineria
evoluează iar arhitectura clădirilor este din ce în ce mai interesantă. Dar
oricât de nouă ar fi clădirea, la baza ei stă fundația. Așa și în cadrul familiei
ar trebui să se pună accentul pe valorile umane, iar „pereții” pot fi construiți
apoi din cărămidă, lemn, sticlă sau orice alt material. Dacă „fundația” este
solidă, atunci și construcția va fi.
Despre valori voi vorbi în capitolul următor, unde am relatat cuvintele
și perspectiva domnului primar când vine vorba de valorile umane, dar și un
exemplu prin care acesta a învățat un cuplu ce sunt valorile umane.

TEHNOLOGIA SĂ EVOLUEZE, DAR SĂ STEA ÎN LOC

De la monede și bancnote, la card-uri și moneda electronică. Când

eram mic și aveam nevoie de bani mă duceam să îi cer mamei, mai târziu
am folosit Western Union, iar azi când îmi trimite bani folosește aplicația
mobilă de banking și banii îmi intră în cont în câteva minute. O evoluție
impresionantă.
Când eram în liceu, am avut o formație, și evident că în fiecare
formație există un întârziat, care indiferent de eveniment întârzia. Noi nu
aveam tehnologia necesară pentru a-l teleporta pe scenă, dar cei de la
Vodafone cu tehnologia 5G au reușit să proiecteze o hologramă pe scenă.
O evoluție la care doar visam cândva.
Tehnologia evoluează, și noi trebuie să evoluăm odată cu ea. Sunt
total pro tehnologiei, dar evident cu anumite limite. Vă puteți închipui o viață
fără smartphone? Cel mai probabil nu. Dar fără laptop? Probabil chiar
această unealtă vă aduce un venit. Dar fără oameni? Fără un partener?
Fără dragoste? Fără afecțiune? Nu am exagerat când am pus întrebarea
fără oameni. Hologramele și roboții sunt din ce în ce mai deștepți și mai
capabili să ne înlocuiască. Dar este foarte important să le impunem acestor
unelte cum, când și unde să ne înlocuiască.
Vă puteți închipui o căsătorie cu o hologramă? Sună a fi ceva de
necrezut, totuși deja se întâmplă. Unde? Chiar în Țara Soarelui Răsare.
Deși blogurile probabil nu sunt o sursă sigură de inspirație, acest titlu m-a
inspirat să fac următorul exercițiu imaginar: Ar fi posibil acest lucru în
România?
Desigur nu m-am oprit la un exercițiu de imaginație ci am început să
fac o mică cercetare. Am discutat cu o persoană care ocupă o funcție
importantă în administrația publică. Vom vedea oare în următorii ani în
România o astfel de căsătorie?
Din perspectiva mea, căsătoria cu o hologramă reprezintă o
problemă. Am auzit de Sophia, robotul care a primit cetățenia Emiratelor
Arabe. S-a investit extrem de multă inteligență artificială pentru a construi
creierul acestui robot. Dar el este în continuare un robot, o unealtă. Iar rolul
tehnologiei și al uneltelor este de a ne face viața mai ușoară, nu mai bună.
Nu sunt ființe, nu au sentimente, nu au capacitate de decizie proprie. Ele iau

353
decizii în funcție de cum le programăm noi. Și dacă ei nu decid singuri, oare
răspunsul lor nu este viciat sau influențat la întrebarea ofițerului de stare
civilă? Oare chiar vrea o hologramă să fie soția mea? Teoretic ea a fost
programată să spună DA. Așa că această hologramă nu vrea, ci este
obligată să devină soția mea. Acest lucru este făcut și de aparate precum
Google Home și Alexa. Eu dețin un Google Home Mini care are un asistent
vocal. Este interesant cum îl poți programa să îți cânte, să te trezească, să
răspundă într-un anumit fel la întrebări. Este o unealtă utilă și chiar
amuzantă uneori. Dar nu îmi pot închipui o căsătorie cu un asemenea
obiect.
Tot atunci când vorbim de o căsătorie cu o hologramă, trebuie să ne
gândim și la un eventual divorț. Dacă nu îți mai place, nu poți pur și simplu
să o deconectezi de la sursa de alimentare? Și atunci din nou va trebui să o
programezi să fie de acord cu divorțul. Dar dacă e atât de simplu să trăiești
cu ea acasă și atât de simplu să oprești relația, de ce să ne mai complicăm
cu o căsătorie? În perspectiva mea este o unealtă și trebuie tratată ca pe o
unealtă.
Oamenii au liberul arbitru, pot decide ce vor și ce nu vor să facă.
Căsătoria cu o unealtă pe mine mă face să mă gândesc la faptul că oamenii
devin din ce în ce mai dependenți de tehnologie și de viața virtuală. Poate
suna paradoxal, dar eu cred că rețelele de socializare ne fac să devenim
antisociali. Trăim într-o lume în care avem sute, poate mii de prieteni pe
rețelele de socializare, dar cu câți dintre ei am ieșit la o cafea? Cu câți dintre
ei ne-am salutat pe stradă? Trăim pentru like-uri și comentarii, cum rămâne
cu trăirea clipelor? Cu savurarea experiențelor? Haideți să ne bucurăm mai
mult de oameni și de clipe, și să nu acordăm tehnologiei mai mult timp decât
este nevoie.
Care sunt efectele negative ale unei căsătorii cu o hologramă? În
primul rând oamenii pot deveni antisociali. O hologramă le acordă atenție și
îi ascultă, exact ce fac sau făceau oamenii. Holograma va ține locul soției, și
atunci, cum apar copii? Nu apar. Iar Japonia este o țară care suferă de
îmbătrânire a populației. Nici România nu stă bine când vine vorba de
natalitate. Natalitatea este foarte scăzută, iar dacă lumea se va căsători cu
holograme natalitatea va scădea și mai mult. Sună groaznic și nici nu am
pomenit încă de multe alte aspecte.
Acea hologramă nu poate încheia un contract, deci nu poate munci
ca să aducă un venit. Persoana respectivă va fi practic singură. Holograma
poate înlocui un ceas deșteptător, sau poate înlocui un motor de căutare,
poate înlocui multe unelte, dar nu poate înlocui o ființă umană. Este
interesant să ai o unealtă care să înlocuiască mai multe unelte, dar la
momentul de față nu există o unealtă care să poată înlocui ființa umană, ci
cel mult activități ale oamenilor. Rolul lor este de a ne ușura viața, nu de a o
face mai bună.
În aceste condiții, consider că aceste căsătorii nu ar trebui legalizate,
întrucât soții nu pot beneficia de toate avantajele stării civile dobândite la
căsătorie, și nici măcar de avantajele unei relații umane.

354
 Primarul comunei Sângeorgiu de Mureș susține tehnologia și
evoluția acesteia. El spune legat de evoluția tehnologiei „Incontestabil este
bună, e bine că se dezvoltă, de aceea oamenii au primit înțelepciune ca să
se folosească de acest lucru. Dar și acolo trebuie anumite limite.”
Legat de subiectul căsătoriei cu o hologramă, domnul primar afirmă
faptul că „Sunt valorile vieții care din păcate nu mai sunt valori pentru multe
națiuni, chiar și la nivel European.” Tot domnul primar susține faptul că în
ciuda evoluției tehnologiei, valorile nu ar trebui să se schimbe în funcție de
modă. „Și în cadrul căsătoriei vorbim de elemente care se pot dezvolta, dar
valorile care stau la bază nu trebuie modificate”
La întrebarea „Considerați că în viitor vă veți întâlni cu o situație
asemănătoare?” răspunsul a fost surprinzător pentru mine „Probabil ocazii o
să fie și probabil multe legi la presiunea Uniunii Europene sau a altor
fundații, asociații, mișcări… multe lucruri vor fi legiferate, și practic tu ca
primar vei fi obligat la acest lucru.” „În mod sigur o să găsim portițe sau
soluții ca să nu fie obligatorii lucruri care sunt contra vieții, contra valorilor
umane.”
Exemplul dat de domnul primar în acest caz mi s-a părut a fi foarte
interesant. Voi încerca să îl relatez pe scurt, ca să înțelegem exact la ce se
referea prin „portițe sau soluții”. În trecut oamenii puteau divorța doar în
instanță. Acum câțiva ani au adoptat o lege pentru a ușura divorțul, și dacă
în familie nu s-au născut încă copii, dacă partajul a fost făcut de comun
acord al soților, atunci nu mai trebuie să mergi în instanță ci poți să mergi la
primărie pentru ca primarul să pronunțe divorțul.
Domnului primar Sófalvi Szabolcs nu i-a plăcut această lege
deoarece nu dorea să fie părtaș la acest proces. El să îi căsătorească și el
să îi despartă. Când a venit vorba de impunerea taxei pentru divorț, acesta
a stat puțin pe gânduri. Chiar și în ziua de azi, taxa de divorț de la primăria
din Sîngeorgiu de Mureș este cea pe care a gândit-o atunci, mai exact suma
de 10 000 de lei.
Am rămas șocat când am auzit, dar a fost foarte interesantă și
motivarea acestei taxe. Un cuplu, proaspăt căsătorit de aproximativ 3 luni, a
luat legătură cu el pentru a divorța. După ce primarul le-a spus să se mai
gândească, să vorbească deoarece există soluții, tânărul cuplu și-a păstrat
atitudinea. Atunci domnul primar le-a spus de taxa de divorț. Când aceștia
au auzit, la recomandarea primarului, au apelat la consiliere matrimonială,
un serviciu oferit tot de către primărie. Azi, acest cuplu are 3 copii și îi
mulțumește primarului cu fiecare ocazie cu care se întâlnesc. Primarul mi-a
povestit această întâmplare cu zâmbetul pe buze.
Deși primul meu gând care mi-a trecut era faptul că prin această
taxă le ia dreptul oamenilor de a divorța, deoarece nu oricine își permite să
achite o asemenea taxă, a reușit să mențină viu contractul de căsătorie, un
contract pe viață nu pe 3 luni. Așa că, chiar dacă căsătoria cu o hologramă
va deveni legală, am un sentiment care îmi spune că în comuna Sîngeorgiu
de Mureș nu se vor oficia asemenea ceremonii, cel puțin nu atâta timp cât
este primar domnul Sófalvi Sándor Szabolcs. Chiar el spunea anterior că

355
este foarte important să investești în comunitate, iar eforturile depuse de
acesta sunt demne de apreciat.
A procedat corect domnul primar? A fost etic? Eu cred că da.
Intenția acestuia este foarte bună. Probabil a ales o formă mai
controversată de a pune în aplicare acest lucru, dar faptele vorbesc de la
sine. Și dacă oferă consiliere gratuită din partea primăriei, iar prin acestea
reușește să salveze familii proaspăt înființate, nu văd de ce să îl acuzăm
pentru acea taxă exagerat de mare.
Țin minte câteva cuvinte dintr-o conversație cu Constantin Aur (Titi
Aur) care cred eu că se regăsesc și aici „Ca să reușești în carieră va trebui
să faci cel puțin un compromis”326. Aici nu vorbim despre carieră, dar vorbim
despre păstrarea unor valori umane. Domnul primar încearcă să le păstreze
iar eu consider că o face foarte bine. Acea taxă este răul necesar. Nimeni
nu a plătit-o până acum, și cred că acesta era și scopul ei. Nimeni să nu
plătească taxa de divorț, ci să se împace. S-a creat o propagandă uriașă cu
„Familia tradițională” la referendum, așa că de ce să nu sprijinim și valorile
umane la același nivel? Oamenii ar primi mesajul, și probabil rata divorțurilor
ar scădea surprinzător de mult. Nu avem o garanție, dar până nu încercăm
nu avem de unde să știm. Iar promovarea valorilor umane este un prim pas
pentru a trage un semnal de alarmă pentru societate.
Eu cred în continuare că tehnologia este bună, dar trebuie să știi să
o folosești. Este o unealtă extrem de benefică, dar și extrem de periculoasă.
Rămâne doar la latitudinea noastră cum o vom folosi. O putem compara cu
un cuțit de bucătărie. În mâinile unui bucătar, acesta poate produce artă, dar
același cuțit poate să fie obiectul unei crime. Depinde cine îl mânuiește.
Vouă cum vi se pare, căsătoria cu o hologramă este un cuțit în mâna unui
bucătar, sau a unui criminal?

Bibliografia
 http://www.insse.ro/cms/ro/search/node/divor%C8%9B
 Noul Cod Civil - Comentarii, doctrină și jurisprudență, Vol. I. Art.1-
952 - Carmen Tamara Ungureanu, Mădălina Afrăsinie, Dana
Margareta Cigan, Marius Eftimie, Lucia Irinescu, Mihaela
Păpureanu, Eugenia Florescu, Andreea Corina Târșia, Corina Voicu,
Gabriela Cristina Frențiu, Florina Morozan, Mirela Steluța Croitoru,
Ioan Popa, Loreley Mirea, Ovidiu Podaru, Daniel Marius Cosma,
Eugen Roșioru, Editura Hamangiu, 2012
 Drept Civil. Persoanele - Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu,
Editura Hamangiu, 2011
 Codul civil
 Dreptul familiei Note de curs și manual de seminar – Lector
universitar dr. Laura Cetean-Voiculescu, Editura Hamangiu, 2012
326
O discuție cu Constantin Aur (Titi Aur), multiplu campion național la Super Rally
și Viteză în Coastă - discuție purtată cândva în vara anului 2018

356
 Convenția europeană a drepturilor omului
 Interviu acordat de domnul primar Sofalvi Sandor Szabolcs în data
de 03.04.2019 la ora 9:30 în incinta primăriei.

357
 „STOP BULLYING-ULUI”- PROIECT EDUCATIONAL
DESFĂȘURAT CU SPORTIVII CENTRULUI NAȚIONAL
DE PREGĂTIRE AI FEDERAȚIEI ROMÂNE DE
FOTBAL

Student Flaviu Somfalean,

Coordonator: Lector univ. dr. Sorina-Mihaela Bălan,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș,
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Argument
Ȋn calitate de antrenor principal la Centrul Național de Pregătire al
Federației Române de Fotbal, coordonez o echipă de sportivi cu varsta de 17-18
ani. Grupul este alcătuit din jucători proveniți de la diferite cluburi din țară, locuiesc
la centru, iar școala unde frecventează cursurile este Liceul cu Progr
am Sportiv Târgu Mureș. Am constatat că unii dintre sportivi nu au mai fost
plecați de acasă, alții nu au mai lucrat cu un staff, unii sunt mai comunicativi iar alții
mult mai retrași. Fiind și la vârsta adolescenței caută să se facă remarcați, să se
evidențieze prin manifestări comportamentale diferite. Nu au întârziat să apară
dificultăți în ceea ce privește adaptarea, coeziunea de grup, teama de a nu greși
mai ales în situații de meci sau competiții, concurența pe mai multor jucători pe
același post, replicile gresive , tăioase prin care unii sportivi vor să domine. „Ce pot
face ca antrenor pentru a gestiona problemele apărute în grupul de sportivi?”, „Cum
să trasăm punți de legătură între sport și școală ?”, ”Cum să previn și să gestionez
hărțuirea, intimidarea?”sunt întrebări care își caută răspunsul în această lucrare.
În cadrul Centrului Național de Pregătire avem un staff alcătuit din: antrenor
principal, antrenor secund, antrenor de portari, psiholog, preparator fizic,
kinetoterapeut și medic. Fiecare dintre ei are o un rol deosebit de important, iar
colaborarea dintre ei are ca scop interesul și atingerea obiectivelor echipei. Având
în vedere faptul că sportivii cu care lucrăm sunt elevi, acordăm o importanță
deosebită relației cu școala: diriginți, profesori și consilieri școlari. Nu în ultimul rând
familia este cea care susține moral, afectiv și financiar sportivul. Pentru a de
dezvolta, sportivul trebuie să rămână aconcorat realității care îl înconjoară, să
îmbine armonios sportul, școala, timpul liber și activitățile desfășurate cu familia.
Din acest motiv, consider că unitatea și colaborarea dintre școală, club sportiv și
familie este primordială.
Chiar dacă fenomenul bullying este cel mai frecvent asociat cu mediul
şcolar, acesta poate apărea şi în alte contexte - în faţa blocului, la locul de joacă etc

358
 De ce apare fenomenul bullying? Cine sunt agresorii?
 Unii dintre agresori sunt bine priviţi în grup, sunt populari, au
influenţă în rândul celor de aceeaşi vârstă şi le place să domine sau
să conducă pe alţii;
 Alţii sunt agresivi deoarece aceștia au fost izolați și simt o nevoie
puternică de a aparține unui grup, ȋnsă nu posedă abilitățile sociale
de a-și păstra prietenii;
 Mulți copii nu pot evalua violența școlară ca fiind negativă sau
inacceptabilă, așa cum fac adulții, și pot interpreta actele de
agresiune ca amuzament sau distracție;
 Chiar dacă am putea avea impresia că agresorul este o persoană
puternică şi încrezătoare, lucrurile stau uneori altfel – aceşti copii au
de multe ori o stimă de sine scăzută, simţindu-se superiori doar dacă
îi lezează pe alţii;
 De multe ori agresorii sunt ei înşişi victime ale fenomenului de
bullying, pe care îl „învaţă” de la părinţi sau fraţi mai mari.

Bullingul în context sportiv

Bullying înseamnă folosirea unei forțe superioare pentru a influența
sau intimida pe cineva. Este un comportament repetat si intenționat prin
care agresorul își persecută, rănește, intimidează victima verbal, relațional
și/sau fizic. Fenomenul bullying apare atunci când un copil este etichetat,
tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de colegi. Uneori, aceste
tachinări se transformă în îmbrânciri sau, în unele cazuri, în atacuri fizice.
Într-un context sportiv, hărțuirea poate lua mai multe forme, de
exemplu: un părinte îi spune copilului că este incompetent, fără speranță,
inutil etc.; un antrenor care înstrăinează un atlet (adult sau copil); mai mulți
oameni care se confruntă cu un membru al unei echipe individuale;
spectatorii abuzând verbal jucătorilor din opoziție; un atlet care cheamă un
nume de arbitru și folosește set-down-uri; un părinte intimidând un antrenor
tânăr. Agresiunea poate fi un incident "unic", dar implică de obicei acțiuni
sau incidente repetate. Se poate întâmpla peste tot: la domiciliu, la școală,
la locul de muncă, la locurile de joacă, în timp ce participă la sport, la
transportul public sau la mersul pe jos sau de la casă.
Infracțiunea de agresiune este dăunătoare pentru toți cei implicați:
bătăușul, victima, membrii familiei, cei care asistă la comportament și
organizația sportivă implicată. Atleții, părinții, antrenorii, administratorii și
organizațiile sportive au toate responsabilitatea etică (și eventual legală) de
a lua măsuri pentru a preveni apariția agresiunii în toate ramurile sportive și
pentru a le gestiona, în cazul în care acestea apar.

Gestionarea agresiunii
Este mai probabil ca agresiunea să apară în medii extrem de
competitive și să promoveze o mentalitate "câștigă la orice preț". Subliniind

359
alte aspecte ale sportului, cum ar fi bucuria, munca în echipă, sportivitatea
și dezvoltarea abilităților, în special la nivel junior, organizațiile sportive pot
preveni comportamentele de agresiune.
Organizațiile sportive ar trebui să promoveze organizarea lor ca fiind
una care nu va permite sau tolera hărțuirea și nu va elabora coduri de
conduită și o politică care abordează comportamentele de agresiune, cum
ar fi o politică de protecție a statelor membre. Politica de protecție a statelor
abordează o serie de comportamente necorespunzătoare, inclusiv
discriminarea, hărțuirea și abuzul, și oferă un proces de reclamație pentru
tratarea incidentelor. Politica poate oferi, de asemenea, un proces de tratare
a reclamațiilor, astfel încât sportul să poată face față incidentelor de
agresiune într-o manieră practică care să fie compatibilă cu alte
comportamente inadecvate.
Intimidarea în sport este adesea făcută în scopul de a stimula membrii
echipei să se comporte în moduri care îmbunătățesc performanța echipei. În
primul rând, sportul necesită un anumit nivel de duritate psihică. Rezistența
la o atmosferă de agresiune poate crea rezistență mentală și poate spori
performanța sub presiune. În al doilea rând, sportivii trebuie să ia în
considerare obiectivele echipei deasupra obiectivelor individuale, pentru ca
echipa să reușească. Îmbolnăvirea în sport poate bloca un atlet al
individualității și își poate reconstrui identitatea bazându-se în primul rând
pe faptul că a fost membru al echipei. În al treilea rând, performanța este
sporită atunci când atleții știu că au sprijinul colegilor de echipă în realizarea
unui obiectiv comun. De cele mai multe ori sunt agresiunea se manifestă
asupra sportivilor care caută numai realizări individuale și nu doresc să facă
sacrificii individuale pentru îmbunătățirea echipei. Acei sportivi se confruntă
cu alegerea de a părăsi echipa sau de a continua agresiunea.
Alteori, agresiunea în sport se face în scopuri egoiste. De exemplu,
intimidarea jucătorilor mai tineri talentați poate împiedica performanța și
poate permite sportivilor mai în vârstă să-și păstreze pozițiile sau locurile pe
o perioadă de timp. Acest tip de agresiune este adesea evidentă și extremă,
deoarece scopul său este de a umili și de a intimida.

Ce se poate face la nivelul şcolii?

Intervenim imediat şi oprim comportamentul. Chemăm încă o persoană să
vă ajute dacă este nevoie;
Ne asigurăm că toată lumea este în siguranţă - adresaţi orice
aspecte care ţin de sănătatea fizică sau mentală imediată;
Rămânem calmi, liniştim copiii implicaţi şi martorii; modelăm un
comportament respectuos când intervenim.

360
 Stoparea imediată a comportamentului. Când adulţii reacţionează
rapid şi consistent la acest tip de comportament transmit mesajul că
acesta nu este acceptat şi acceptabil. Studiile arată că acest tip de
reacţii determină, în timp, stoparea bullying-ului.

Ce este bine să nu faceţi:

Nu ignoraţi comportamentul, în ideea că cei implicaţi vor rezolva

singuri problema;
Nu obligaţi copiii să spună în public ce au văzut sau ce s-a
întâmplat; nu vorbiţi cu cei implicaţi împreună, ci doar separat;
Nu-i forţaţi pe copiii implicaţi să se împace sau să-şi ceară scuze pe
loc.

Activitățile de prevenire și stopare a fenomenului bullying desfășurate

la Centrul Național de Pregătire al Federației Române de Fotbal

Au fost realiazate activități de prevenire și stopare a fenomenului

bullying desfășurate la Centrul Național de Pregătire al Federației Române
de Fotbal împreună cu psihologul sportiv din staff.(a se vedea imaginile 1-
6 precum si clipul video realizat)

WhatsApp Video 2019-03-26 at 21.06.56.mp4

Activitățile au constat în informarea sportivilor despre ceea ce
înseamnă bullying, cauzele apariției, profilul agresorului și modalități de
gestionare a acestuia. Sportivii au vizionat filme cu această tematică, au
interpretat jocuri de rol în care au experimentat alternativ rolul de victimă și
agresor. Pot enumera câteva dintre titlurile activităților: ”Film sau realitate”,
”Scrisori la redacție”, ”Victimă și agresor”, ”Comunicarea asertivă”, ”Mesaj
antibullying”.

361
 Imaginile 1,2,3,4,5,6.. Centrul Național de Pregătire al Federației
Române de Fotbal implicat în proiectul ”Stop Bullyngului”. Autor:
Somfălean Flaviu- Antrenor

Proiect educaţional Stop Bullying-ului desfășurat cu sportivii Centrului

Național de Pregătire ai Federației Române de Fotbal

ACTIVITATEA 1 - Informarea şi conştientizarea bullying-ului şi

cyberbullying-ului
Obiectiv: Identificarea şi conştientizarea factorilor care pot determina
comportamente de tip bullying.
Nivel de vârstă: clasele VII-XII, Durata: 1 oră
Desfăşurare-metode/ strategii: Pentru captarea atenţiei si identificarea
comportamentelor de tip bullying elevii vor viziona filmul scurt din anexă
„STOP BULLYING! a short Film”
Durata filmului: 4 min. 21. sec..,Sursa:
https://www.youtube.com/watch?v=AcZmrp-3yCs
Filmul prezintă comportamente ostile/de excludere și de luare în
derâdere a cuiva, de umilire. O adolescentă este etichetată, tachinată,
batjocorită în cercul său de cunoștințe şi de către colegi. Filmul trage un
semnal de alarmă asupra gravităţii acestui fenomen care afectează copiii și
adolescenții, atât din punct de vedere emoțional, cât și fizic și social.
În acelaşi scop se pot folosi şi filmele scurte “Scufiţa Roşie”-
(animaţie, 1,21 min)- în care se prezintă apare conceptul de cyberbullying

362
(hărţuirea în mediul online) şi „Just being me – A short film on anti-bullying”
(11 min);
După finalizarea proiecţiei, s-a discutat cu elevii subiectul filmului,
dându-le acestora posibilitatea de a identifica ei înşişicaracteristicile
comportamentelor de tip bullying şi de a puncta aspectele pe care le
consideră importante.
În vederea identificării comportamentelor de acest tip şi a trecerii de la
cele prezentate în film la viaţa de zi cu zi s-au utilizat întrebări de genul:
 Ai asistat vreodată la astfel de comportamente de bullying (de hărţuire,
batjocorire)?
 Ţi s-a întâmplat să fii ameninţat, poreclit sau jignit de colegii de şcoală/
clasă?
 S-a întâmplat să fii chiar tu cel care a hărţuit pe cineva?
Nu s-a încercaţ obţineţerea un răspuns de la un elev anume, chiar
dacă am ştiut că acesta este victimă sau agresor într-un caz de bullying.
Mulţi elevi nu se simt confortabil să discute aceste aspecte în faţa clasei.
În etapa următoare s-a realizta împreună cu elevii caracterizarea
comportamentelor de tip bullying prin metoda ciorchinelui. Informaţiile au
fost completate şi discutate pe baza prezentării PowerPoint . Înainte
de începerea prezentării elevii au primit fişa de lucru „Fenomenul bullying –
mit sau realitate”, pe care au completat-o lucrând în perechi. În timpul
prezentării PPT aceştia au fosti rugaţi să îşi verifice şi revizuiască
răspunsurile, dacă este necesar.
Intrebările despre fenomenul de bullying au fost marcate cu Adevărat sau
Fals
1. Elevii au nevoie de intervenția adulților în fiecare conflict pe care îl
au.
2. Fenomenul bullying SE DEZVOLTĂ dacă este susținut și lăsat
nesupravegheat.
3. Fenomenul bullying NU este inofesiv sau inevitabil.
4. Elevii trebuiesă se răzbune pe cei care i-au agresat.
5. Fenomenul bullying ESTE învățat, rănește și poate fi controlat.
6. Fenomenul bullying dezvoltă caracterul.
7. Fenomenul bullying IMPLICĂ pe oricine.
8. Fenomenul bullying POATE fi stopat și prevenit.
9. Bâtele și pietrelete pot răni, dar cuvintele nu te rănesc niciodată.
10. Agresorii sunt întotdeauna mai puternici decât cei pe care îi
agresează.
11. Întotdeauna au fost agresori și întotdeauna vor fi.
12. Copiii sunt copii, astfel de conflicte sunt normale între ei.

363
Imaginile 7,8,9,10,11.Centrul Național de Pregătire al Federației Române de
Fotbal implicat în proiectul ”Stop Bullyngului”. Autor: Somfălean Flaviu-
Antrenor

Bibliografie
1. https://www.google.com/books?
hl=ro&lr=&id=lW2NAgAAQBAJ&oi=fnd&pg=PT3&dq=Handbook+of+B
ullying+in+Schools:
+An+International+Perspective&ots=0IEax7Xe3w&sig=ogD-
_HMOV_cTb-7IOuNJGnY07ro;
2. https://link.springer.com/article/10.1007/s42380-019-00009-7;
3. https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/17405629.2018.144745
9https://journals.lww.com/cjsportsmed/Fulltext/2011/09000/Growth_H
ormone_Abuse_and_Biological_Passport__Is.1

364
 DEZVOLTAREA IDENTITĂŢII POZITIVE ŞI A STIMEI
DE SINE LA COPIII ROMI

Student Flaviu Somfalean,

Studentă Mirela Irina Pasca (Hojda)
Coordonator: Lector univ. dr. Sorina-Mihaela Bălan,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș,
Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

1 Introducere
Funcţia pe care trebuie să o îndeplinească atât natura proprie a fiinţei
umane, cât şi comunitatea prezentă în viaţa acestuia este educaţia. Relaţia
dintre şcoală-societate-stat-individ este rolul esenţial şi factorul primordial în
dezvoltarea unui sistem real de instruire şi educaţie.
Problema identităţii se pune la mai multe niveluri între care cel
individual, de grup, comunitar, naţional, iar perspectiva esenţialistă asupra
identităţii este văzută ca un dar, permanent şi unic, care există şi care
trebuie păstrat şi transmis mai departe. Identitatea se defineşte în acest
model pornind în primul rând de la elemente de identitate privilegiate, fixe şi
bine delimitate, cum sunt limba, religia, numele, etnicitatea, tradiţiile
culturale. Imaginea pe care indivizii sau membrii unui grup o au despre ei
înşişi este de fapt rezultatul reprezentării pe care şi-o fac indivizii asupra a
ceea ce îi distinge de ceilalţi. În consecinţă, caracterul şi calitatea relaţiilor
cu celilalţi joacă un rol important, iar aici definirea identităţii este procesul ce
se construieşte prin interacţiunea indivizilor.
Socializarea.
Cei patru factori ai socializării sunt:
1. Familia- care rămâne principalul factor de transmitere a normelor,
valorilor şi rolurilor comunităţii culturale din care provine individul. Rolul
ei în construirea identităţii culturale rămâne fundamental. Situaţii
deosebite sunt generate şi în acest caz, de tot mai numeroasele cazuri
de familii mixte.

365
 2. Grupul de co-vârstnici- va permite nu numai un reper exterior familiei
în cadrul socializării ci şi deseori, un prim contact cu reprezentanţi ai
altor culturi.
3. Educaţia formală- are un rol deosebit de important de a consolida
bazele unei convieţuiri deosebit de armonioase a diferitelor comunităţi
culturale, fără a afecta negativ formarea şi dezvoltarea identităţii
copilului ca membru a unui grup cultural. Cunoaşterea reciprocă a
diferitelor caracteristici culturale este un element necesar, dar nu şi
suficient în acest sens. Astfel, procesul educaţional trebuie să permită
contactul şi comunicarea, (accentul este pus pe interacţiune), stimulând
respectul reciproc şi valorizarea pozitivă a diferenţelor culturale.
4. Mijloacele de informare în masă exercită o influenţă considerabilă
asupra percepţiilor colective şi asupra formării identităţilor lingvistice şi
culturale, ca şi asupra formării, directe sau indirecte, a imaginii şi a
percepţiilor grupurilor minoritare sau a celor legate de grupul majoritar.
Dacă un grup minoritar situat într-o societate majoritară îşi pierde
identitatea proprie şi se deschide spre comunicare cu restul societăţii,
avem o situaţie de asimilare.
Dacă pierderea identităţii este însă asociată cu izolare faţă de restul
societăţii avem situaţia de marginalizare. Dacă grupul îşi menţine şi dezvoltă
o identitate culturală proprie, stabilă şi puternică, dar nu promovează relaţii
de comunicare cu restul societăţii, avem o situaţie de separare, iar dacă
aceasta este impusă de majoritate, vorbim despre segregare. Situaţia
dezirabilă este însă cea de integrare, în care cele două grupuri, majoritar şi
minoritar, îşi menţin şi dezvoltă propriile identităţi culturale, angajându-se
totodată în procese de comunicare interculturală.

2. Comunităţile de romi
În cultura tradiţională a romilor, noţiunea de neam nu se referă la
înrudirea de sânge, ci la gruparea după o serie de elemente comune
meseria tradiţională, structurile de organizare socială, obiceiurile de familie
şi sărbătorile calendaristice. Principalele neamuri de romi din România sunt:
florarii, cărămidarii, fierarii, gaborii, lăutarii, argintarii. Cea mai importantă
ocupaţie a romilor este prelucrarea metalelor- prelucrarea aramei,
cositoritul, tinichigeria, lăutăria.
Muzica romani, vocală sau instrumentală, este parte a manifestărilor
artistice ale comunităţii, ea putând avea un caracter ritualic.Această meserie
se transmite din tată în fiu, se practică în grup, cu banda, în taraf, are drept
ocazii nunţile, petrecerile, târgurile, nu presupune cunoaşterea notelor
muzicale, se învaţă „după ureche”. Astăzi mulţi lăutari au studii de

366
specialitate iar instrumentele folosite sunt în primul rănd vioara, apoi lăuta,
ţambalul, acordeonul, basul, cobza.
Familia ocupă un loc de primă importanţă în organizarea comunităţilor
tradiţionale de romi, indiferent de perioada sau de ocupaţia specifică a
grupului din care face parte. Totul gravitează în jurul familiei –relaţii sociale
şi economice, educaţie şi transmiterea meşteşugurilor şi tradiţiilor,
securitatea şi protecţia individului. Interacţiunile dintre indivizi sunt
percepute ca fiind interacţiuni între familii. De aceea un membru al familiei
care dobândeşte prestigiu în cadrul comunităţii onorează întreaga familie.
La fel, o greşeală făcută de un individ, potrivit tradiţiei romilor, se răsfrânge
asupra întreg familii a acestuia.
Când se vorbeşte de familie, se are în vedere în general familia
lărgită, formată din mai multe cupluri înrudite şi copiii lor, pe mai multe
generaţii. Structura familială asigură în mod tradiţional 1vârsta la care se
realizează căsătoriile este de multe ori foarte redusă, 17-18 ani pentru băieţi
şi 13-15 ani pentru fete. Apartenenţa la familie asigură securitatea socială şi
psihologică a individului. Este uşor de înţeles în acest context, de ce
excluderea din grup este percepută ca una dintre cele mai grave sancţiuni.
Există o divizare clară a rolurilor în cadrul familiei de romi între bărbat
şi femeie. Aceasta corespunde situaţiei specifice familiilor tradiţionale din
culturile de tip patriarhal: bărbatul este răspunzător pentru asigurarea
veniturilor necesare traiului şi pentru relaţiile cu celelalte familii din
comunitate în timp ce femeia se ocupă de creşterea copiilor mici,de
preparea hranei şi confecţionarea de îmbrăcăminte.
Bărbatul este şeful familiei purtătorul şi apărătorul prestigiului
acesteia în exterior. Familiile de romi sunt numeroase, orice nou născut fiind
binevenit în familie. Acest lucru face ca în comunităţile de romi ponderea
copiilor să fie în general foarte ridicată. Educaţia copiilor se face de întreaga
familie, copilul trăind în permanenţă înconjurat de părinţi şi rude. Iniţiativa şi
responsabilizarea copiilor, capacitatea lor de a se descurca singuri de la o
vârstă tot mai fragedă, sunt apreciate favorabil de către familie şi
comunitate.

3. RASISMUL ŞI DISCRIMINAREA
La adresa romilor le putem defini ca un comportament injust la adresa
membrilor unui grup faţă de care există prejudecăţi negative. O persoană
poate avea prejudecăţi puternice faţă de o anumită minoritate etnică, dar
realizează că nu poate acţiona conform acestor prejudecăţi deoarece
comportamentele discriminatorii nu sunt dezirabile social sau sunt interzise
prin lege.

367
 Romii sunt, fără îndoială, o minoritate cu statut particular, nu doar în
România, ci la nivel european. De sute de ani ei au fost situaţi din mai multe
puncte de vedere la limita inferioară a societăţii şi au construit ţinta
constantă a unor prejudecăţi şi obiectul unor puternice stereotipuri negative.
Mai mult, romii au reprezentat, şi reprezintă chiar în prezent în multe ţări
inclusiv la noi, imaginea tipică a diferenţei culturale. Diferite state europene,
între care şi România, au elaborat şi pus în practică politici de excludere, de
reprimare sau chiar de anihilare a romilor ca identitate culturală, grup etnic
sau ca mod de viaţă. Datorită statutului social marginal, apartenenţa la etnia
romilor nu genereaază prestigiu, nu oferă un capital social şi simbolic
pozitiv, deci nu oferă individului un statut ridicat în societate şi o stare de
confort psihologi.

4. IMPORTANŢA DEZVOLTĂRII UNEI IMAGINI DE SINE POZITIVE LA

COPII
Pentru ca aceştia să aibă rezultate bune atât la învăţare cât şi la
relţiile sociale este o adevărată provocare. Atitudinile cadrelor didactice,
aşteptările lor cu privire la reuşita copiilor influenţează în mod direct
rezultatele obţinute. Procesul de socializare a copiilor romi se realizează în
cele mai multe cazuri într-un mediu care le transmit mesajul că ei nu sunt la
fel de buni ca şi colegii lor şi că posibilităţile lor sunt şi vor fi întotdeauna
limitate.
Pornind de la imaginea pe care mulţi copii romi o au în familie de la
modelele pe care le reprezintă familia şi membrii comunităţilor, aceştia vor
avea tendinţa să creadă că le este sortit să rămână într-o poziţie inferioară
în societate. Acest tip de raţionament poate sta la baza deciziei de ne-
frecventare regulată a instituţiilor educative şi chiar de abandonare definitivă
a acestora.
Pe lângă aceste bariere mentale, există desigur şi limite generate de
resursele materiale reduse ale familiilor, sau în anumite cazuri, în
comunităţile tradiţionale, în special în cazul fetelor, limitarea generate de
prescripţiile culturale.
Acordarea unei atenţii special încrederii în sine a copiilor are efecte
poztive atât a motivaţiei de a dobândi noi cunoştinţe, cât şi asupra
capacităţii de a folosi aceste noi cunoştinţe în viitor. În cazul grupelor mixte
această abordare are un impact pozitiv atât asupra copiilor romi, cât şi
asupra celorlalţi colegi, stimulând relaţiile pozitive dintre aceştia.
Această abordare pozitivă pune în valoare calităţile, micile progrese
se centrează pe explorarea şi descoperirea momentelor de excelenţă şi
deschiderea de a vedea noi potenţialităţi şi posibilităţi.

368
 Câteva recomandări pentru cadrele didactice cu privire la toate
acestea:
 Creearea unei atmosfere pozitive;
 Asigurarea că toţi copiii se simt speciali şi apreciaţi;
 Stimularea copiilor să-şi dezvolte o gândire autonomă, să ia
decizii si să găsească soluţii la probleme;
 Evitarea judecării şi evaluării negative a performanţelor şi
optarea pentru formulări pozitive;
 Sublinierea punctelor tari ale fiecărui copil şi evidenţierea
reuşitelor;
 Oferirea ocaziilor pentru întrajutorare;
 Conectarea activităţilor educative cu elemente culturale
familiale copiilor;
 Formularea de scopuri individuale şi reflectarea asupra
progreselor;
 Încurajarea copiilor să se raporteze la modele pozitive;
Este posibilă creearea de situaţii în care copii romi şi ne-romi să
coopereze pentru atingerea unui scop comun, de pe poziţii cu importanţă şi
responsabilităţi egale, într-un climat pozitiv, favorabil cooperării şi bunei
înţelegeri. Cadrul didactic are responsabilitatea principală de a gestiona
situaţiile conflictuale între copii şi cele care implică părinţii copiilor din grupa
de care este responsabil.
Diversitatea în mediul educaţional creată de cadrul didactic, adică
decorarea sălilor şi a spaţiilor comune ale grădiniţei, dotarea centrelor cu
material şi jucării, metodele de lucru utilizate, divizarea pe grupuri a copiilor,
trebuie făcute în aşa fel încât să nu contribuie la reproducerea
stereotipurilor. Educatoarea trebuie să ajute copiii să se situeze corect în
mediul socio-cultural local să le asigure suport pentru dezvoltarea stimei de
sine şi a unei imagini pozitive a propriului grup etno-cultural şi a familiei,
precum şi să dezvolte abilităţile şi sensibilitatea interculturală a copiilor.

5.Rolul proiectelor educationale in reducerea adandonului scolar prin

activitati de dezvoltarea identității pozitive si a stimei de sine la copiii
romi.
Studiu de caz-proiect
Împreună cu colegii de la Departamentul de Pregătire a Personalului
Didactic, am realizat sesiuni de brainstorming, pentru scrierea unui proiect.
O primă etapă a fost aceea de identificare aproblemei, utilizînd Diagrama
Ishikawa- instrument grafic folosit pentru a explora şi prezenta păreri în
legătură cu cauzele de variaţie pentru un proces. Această metodă mai
poartă denumirea de diagramă cauză-efect sau diagrama “os de peşte”).

369
 Scopul diagramei este de identificarea principalelor cauze care
contribuie la existenţa unei probleme identificate. Aceste cauze sunt apoi
analizate pentru a fi îndepărtate. De asemenea, diagrama ilustrează relaţiile
care se stabilesc între cauzele determinante pentru un anumit efect.
Diagrama realizată de noi se poate vedea în Figura 1. Diagrama ishikawa-
Abandonul scolar crescut în rândul copiilor rromi.

Reducerea abandonului scolar in randul elevilor din mediul rural, pentru

fiecare cauza si subcauza identificată s-au gandit soluții.
 Cauze materiale:
o educatia sau procesul de educare a parintilor
o asigurarea unor mese calde zilnic pentru toti elevii
 Cultura:
o cunoasterea culturii lor si origanizarea unui festival specifica
culturii lor
 Modul de provenienta:
o distanta- introducerea de autobuze scolare
o programe de consiliere a familiilor dezorganizate
 Cauze psihologice:
o motivarea absolventilor de etnie roma pentru a deveni
profesori
o reducerea discriminarii prin integrare in echipe de lucru
 Cauze pedagogice:
o pregatirea profesorilor de orice etnie in invatarea limbii
rommane
Aspecte dezbătute:

370
1. Lipsa oricarui interes pentru scoala si educatie din cauza situatiei
materiale
 Frecvenţa școlară este adesea imposibilă pur și simplu pentru
că multe familii de romi nu pot acoperi costurile pentru
deplasarea la școală, pentru cărți sau alimente.
 Părinții au nevoie uneori de stimulente pentru a-şi trimite copiii
la școală, şi nu la muncă
2. Lipsa publicitatii programelor culturale de etnie roma
3. Distanta fata de scoala
 Lipsa fondurilor
 Existența unui număr mare de copii ai căror părinți sunt plecați
la muncă în străinătate
4. Existența unei atitudini formale în abordarea procesului de formare
continuă a unor cadre didactice
5. Necunoasterea limbii romme de catre ceilalti colegi/ cadre
didactice.
6. Prezenţa sporadică în şcoli a personalului calificat în consilierea
copiilor cu nevoi special

Posibile soluții:
1. Stimularea părinţilor de a se implică activ în dezvoltarea copiilor
 Să angajeze mediatori proveniți din comunitățile romme
 Să meargă la aceleași școli că și copiii care nu aparțîn
populației romme
 Imbunătăţirea comunicării/relaţionării în grup
 Pregătirea pliantelor informative pentru părinţi (potenţialul
copilului, dificultăţi de învăţare, recomandări, etc
2. Să contracareze în mod activ discriminarea și rasismul în
comunitate, prin informarea despre cultură, istoria și identitatea
romilor, în cadrul programelor școlare pentru toți elevii.
 Integrarea în clasa a culturii
romme(îmbrăcăminte,muzică,dans,instrumente muzicale)
 Istoria și cultură romilor ar trebui să fie reflectată în mod
adecvat în programa școlară
 Ghid de cunoaștere a limbii romme
3. Să se finanţeze formarea asistenţilor sociali în domeniul conștiinţei
culturale
 Să ofere şi să publice informațîi ușor de înțeles despre
drepturile sociale (și în limbile populaţiilor rome)
 Să faciliteze medierea între școli și familile romme
 Organele abilitate să investească în întreprinderi sociale, în
special în cele care doresc să angajeze romi aflaţi în șomaj și
în situaţîi defavorizate

371
  Dacă este necesar, să ofere servicii de îngrijire medicală la
domiciliu, de exemplu, prin clinici mobile
4. Interes sporit pentru viitor, dezvoltarea abilităţilor de învăţare
 Rolul bisericii în integrarea romilor(service de
voluntariat,integrarea pe piață muncii)
 Prioritatea educației timpurii de înalta calitate
 Pregătirea suplimentară a elevilor pentru participarea la
examenele școlare
 Predarea orelor în aceleași clase,nu în clase separate
5. Pregătirea profesorilor de orice etnie în învățarea limbii romme
 Stimulare financiară a profesorilor pentru o implicare mai mare
în programele de integrare a rommilor
 Să se asigure că profesori romi îi formează pe ceilalţi profesori
să lucreze cu copiii romi

Amenințările identificate au fost:

 Creşterii ratei abandonului şcolar având în vedere creștere numărului
de copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate
 Existenţa predării în clase simultane
 Lipsa unor prevederi specifice în legislaţia şcolară care să permită
atenţionarea/sancţionarea cadrelor didactice dezinteresate faţă de
etnia romma
 Posibilitatea ca Primăriile să nu dispună de resursele
corespunzătoare cerinţelor şcolii sau pentru suportul financiar
necesar decontării cheltuielilor de transport pentru cadrele didactice
navetiste
 Condiţii ineficiente de desfăşurare a Programului, parteneriat şcoala-
familie, neparticiparea tuturor părinţilor din diferite motive.
 Slaba capacitate a profesorului de a gestiona la clasă situația elevilor
proveniți din medii vulnerabile, care necesită atenție și sprijin sporit
Amenintările ar pute fi:
Căi de urmat:
• Pregatirea personalului didactic in functie de nevoile copiilor rromi(sa
vorbeasca in limba romane, sa cunoasca cultura lor)
• Accesul copiilor rromi la sistemul de invatatmant care este inca
limitat
• Programa adaptata cu nevoile copiilor rromi in functie de varsta(sa
poata studia si cei varstnici daca vor dori acest lucru)
• Scolile din cartierele de rromi sa fie dotate cu materiale didactice
adecvate
• Copiii sa fie tratati in mod egal cu ceilalti de alte nationalitati, sa nu
mai fie numiti “tigani”, sa nu existe discriminare

372
 BIBLIOGRAFIE:
1. Ivasiuc, Ana, Educaţia interculturală: de la teorie la practică: Raport
de cercetare al Agenţiei de Dezvoltare Comunitară „Împreună”,
2010;
2. Leca, Corina, Asigurarea calităţii educaţiei pentru cetăţenie
democratică: Ghid de bune practici, Bucureşti, 2009;
3. Mitulescu, Sorin, Experienţe educaţionale non-formale în viaţa
tinerilor, Agenţia naţională pentru Sprijinirea iniţiativelor tinerilor,
Bucureşti, 2008;
4. Velea, Luciana-Simona (coord.), Toderaş, Nicolae, Ionescu, Mihaela
Participarea elevilor în şcoală şi comunitate. Ghid pentru profesori şi
elevi, Botoşani, 2006; 
5. Curriculum pentru Învăţământul Preşcolar, 3-6/7 ani, Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Bucureşti, 2008;
6. Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă
între naştere şi 6/7 ani, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului,
Bucureşti, 2008, proiect pilot, www.edu.ro.;
7. Dezvoltarea competenţelor cheie în şcolile din Europa: Provocări şi
Oportunităţi pentru Politică, Raport Eurydice, Comisia Europeană –
Luxemburg - Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii Europene, 2012;
8. Educaţia timpurie şi specificul dezvoltării copilului preşcolar - Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Unitatea de Management al
Proiectelor pentru Învăţământul Preuniversitar, Bucureşti, 2008.

373
 EVALUAREA PROIECTUL EDUCATIONAL
„TREASURE HUNT – VÂNĂTOAREA DE COMORI”
IMPLEMENTAT CU SUCCES

Masterand ACI, anul II, prof. Gabriela Șandru,

Coordonator: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureț, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației

Argument, justificare, context

În contextul unei societăți globalizate, informatizate, moderne, limba
engleză consituie o nevoie stringentă a fiecăruia dintre noi. Încurajarea
studiului acesteia de la vârste mici este o necesitate pentru societatea
românească. Ca materie de studiu, limba engleză oferă o gamă largă de
posibilități de învățare și evaluare.
Concursul Treasure Hunt a luat naștere ca urmare a numărului redus
al concursurilor de limbă engleză destinate claselor V-VII și a provocării de
a oferi altceva față de competițiile propuse de alte școli din județ oferind un
concurs de limba engleză care, pe lângă evaluarea competențelor de limbă
într-un cadru formal, să permită dezvoltarea capacităţii creatoare și
cultivarea stimei de sine a elevilor.

Informaţii despre scoala care a implementat proiectul

Instituția care a initiat si implementat proiectul: Școala Gimnazială
„Tudor Vladimirescu”, Tg.-Mureș, str. Cutezanței, nr. 51,
540455,http://tudor20.wordpress.com/, e-mail:
[email protected]; coordonator proiect : Director prof. Șandru
Gabriela.
Numărul cadrelor didactice participante la proiect/nr. total de cadre
didactice din unitate 35 cadre didactice participante la proiect / 12 cadre
didactice din școală
Numărul elevilor din unitate participanţi la proiect 20 elevi
(concurenți și voluntari)
Alte programe/proiecte organizate anterior: Winter Festival ediția
2017, CAEJ 2017, poziția 40; Olimpiadele Kaufland - perioada septembrie
2015-februarie 2016, Școala de valori și Kaufland Romania; Festivalul
Tudor 20 - perioada iunie-decembrie 2007, Ministerul Educației și Cercetării

374
 Informaţii despre proiect
1. Titlul proiectului: TREASURE HUNT – VÂNĂTOAREA DE COMORI
2. Tipul activității principale din cadrul proiectului: concurs județean
3. Domeniul artistic - culturi și civilizații
4 Număr participanţi la proiect: 220 elevi și cadre didactice
5. Bugetul proiectului: Contribuţie proprie/alte surse-3700 RON
6: Proiectul a fost cu participare directă
Rezumatul proiectului
Număr de elevi şi număr de cadre didactice implicate: 180 de elevi si
40 de cadre didactice – 40. Beneficiarii direcţi şi indirecţi au fost: 40 elevi
dintre elevii claselor a V-a; 60 elevi dintre elevii claselor a VI-a; 60 elevi
dintre elevii claselor a VII-a; 20 elevi voluntari din clasele VII-VIII; 40 cadre
didactice din instituția organizatoare și din instituțiile partenere, părinții
elevilor si comunitatea locală
Activităţi desfăşurate:
1. Activităţi pentru pregătirea lansării şi implementării proiectului
2. Activităţi pentru beneficiarii direcţi
3. Activităţi de monitorizare a proiectului
4. Activităţi de evaluare şi diseminare

Activitațile beneficiarilor direcți au constat în :

 Testarea competențelor de limba engleză în scris: 12 mai 2018
 Actrivități de team-building: 26 mai 2018
 Valorificarea competențelor de limbă într-un cadru informal prin Joc de
rol; interpretare scenetă: 26 mai 2018
 Festivitatea de Premiere a câștigătorilor: 26 mai 2018.
Impactul educativ asupra grupului țintă.
 Creşterea numărului elevilor cooptați pentru etapa finală a
concursului cu 20%;
 Creşterea numărului de participanţi din afara şcolii la activităţile
derulate de şcoală cu 20%
 Prezenţa personalităţilor mureşene invitate la activităţi în proporție
de 80%;
 Creşterea motivației pentru studiul limbii engleze și a dorinţei de
performanţă a elevilor;
 Receptivitate la opiniile altora și îmbunătăţirea capacităţilor de
comunicare, cooperare şi relaţionare a elevilor;
 Valorificarea talentelor, a creativităţii şi imaginaţiei elevilor
participanţi la etapa finală;
 Sporirea capacităţii decizionale, dezvoltarea iniţiativei ți a spiritului
antreprenorial al elevilor;
 Informarea directă prin intermediul blogurilor (al școlii, al concursului,
al cercului pedagogic) a 550 de elevi, părinţi, și cadre didactice şi
indirect a 2200 persoane (din şi din afara comunităţii care accesează
blogurile școlii și ale cercului pedagogic)
Scopul proiectului

375
 Concursul Treasure Hunt urmărește evaluarea competențelor de
limbă într-un cadru formal prin testarea scrisă din etapa preliminară și își
propune o ieșire din tiparul clasic al evaluării formale prin evaluare
alternativă în etapa finală, prin activități de team-building și joc de rol
(comunicare orală), în vederea dezvoltării inteligenței interpersonale, a
stimulării motivației spre învățare, a cultivării cooperării între elevi și a stimei
de sine a elevilor.
Obiectivele specifice ale proiectului
 OS.1. Stabilirea relaţiilor de colaborare cu 20 de instituţii
participante la proiect pentru anul școlar 2017-2018 şi implicarea în
proiect a 160 de elevi din unităţile partenere și a 20 elevi din unitatea
organizatoare;
 OS.2. Valorificarea competențelor de limba engleză a peste 160
de elevi din clasele V-VII;
 OS.3. Valorificarea talentelor, capacitățiilor creatoare și a
abilităților antreprenoriale a 95 de elevi;
 OS.4. Diseminarea rezultatelor proiectului în cele 20 unități
școlare partenere și în alte instituții prin mediul online într-un interval
de 2 luni (informarea directă prin intermediul blogurilor școlii, al
concursului și al cercului pedagogic a 540 de elevi, părinţi, și cadre
didactice şi indirect a 1200 persoane din şi din afara comunităţii care
accesează blogurile).
Descrierea grupului ţintă
 elevii claselor V-VII ai școlilor din județul Mureș care studiază limba
engleză în cadrul sistemului de învățământ de stat sau particular, în
regim normal sau intensiv.
 Elevi voluntari ai claselor VII-VIII din unitatea de învățământ
organizatoare
 Cadre didactice din instituțiile partenere și din instituția organizatoare
Beneficiarii direcți: Echipaje mixte de elevi din școlile județului
Mureș formate astfel: 2 elevi dintre elevii claselor a V-a, 3 elevi dintre elevii
claselor a VI-a , 3 elevi dintre elevii claselor a VII-a
Beneficiarii indirecți: Cadrele didactice din instituția organizatoare și
din instituțiile partenere, părinții elevilor si comunitatea locală
Durata proiectului: octombrie 2017 – iunie 2018 (9 luni)
DESCRIEREA ACTIVITĂŢILOR
Activitatea 1
a. Titlul activităţii – „A New Adventure!”
Subactivități:
 A1a1 - Redactarea Acordurilor de parteneriat
 A1a2 - Promovarea și mediatizarea concursului în cadrul Cercului
Pedagogic și în mediul online (bloguri, site-uri, Facebook);
 A1a3 - Înscrierea participanților prin completarea fișei de înscriere și
trimiterea ei via e-mail
 A1a4 - Semnarea Acordurilor de parteneriat
b. Data/perioada de desfăşurare: 12 octombrie 2017 – 12 mai 2018

376
 c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu”,
Cercul Pedagogic al profesorilor de limba engleză gimnaziu, zona Mureș,
online
d. Participanţi: profesorii de limba engleză din județ, elevii claselor V-
VII din unitățile școlare ale județului, părinții acestora
e. Descrierea pe scurt a activității:
Coordonatorul proiectului a informat membrii C.A. și C.P. despre
obiectivele proiectului, activităţile propuse, rezultatele aşteptate, beneficiari.
Se stabileşte Regulamentul concursului. Se redactează formularul Acord de
parteneriat şi Fişa de înscriere în vederea stabilirii de parteneriate cu şcolile
din județ. Coordonatorul proiectului va prezenta concursul și regulamentul
acestuia în cadrul cercului pedagogic. Concursul a fost postat pe site-urile
educaționale: https://www.facebook.com/scoala20/, www.edums.ro,
http://tudor20treasurehunt.wordpress.com/,
https://cercpedagogic.wordpress.com/.

Activitatea 2
a. Titlul activităţii – „Hard Work - Pays Off!”
Subactivități:
 A2a1 - Pregătirea suplimentară a elevilor pentru concurs
 A2a2 - Etapa preliminară - Testarea scrisă
 A2a3 - Corectarea lucrărilor
 A2a4 - Stabilirea ierarhiei și anunțarea finaliștilor
b. Data/perioada de desfăşurare: 15 octombrie 2017 – 26 mai 2018
c. Locul desfăşurării: școlile din județul Mureș
d. Participanţi: profesorii de limba engleză din unitățile partenere,
elevii claselor V-VII din unitățile școlare ale județului
e. Descrierea pe scurt a activității:
Fiecare unitate de învățământ a desemnat o selecționată proprie
formată din 8 elevi cu reprezentarea fiecărui nivel de studiu astfel: 2 elevi
dintre elevii claselor a V-a, 3 elevi dintre elevii claselor a VI-a și 3 elevi
dintre elevii claselor a VII-a.
Etapa preliminară - Concursul Treasure Hunt a debutat pe 12 mai
2018, cu proba scrisă la care elevii selecționați au participat individual.
Proba scrisă a avut o durata de 90 minute. Lucrările au fost corectate de
profesorii care au avut elevi participanți la concurs. Rezultatele au fost
publicate la sediul școlii gazdă și pe blogul concursului
https://tudor20treasurehunt.wordpress.com/ în aceeași zi.Pentru proba
scrisă s-au acordat Premiile I, II și III și 3 Mențiuni per nivel pentru primele
punctaje în ordine descrescătoare. Punctajul fiecărui echipaj înscris în
concurs a constat în suma punctajelor realizate de fiecare elev al
echipajului în parte. După centralizarea rezultatelor, s-a realizat ierarhizarea
echipajelor în ordine descrescătoare și stabilirea semifinalistelor. Primele 10
punctaje au califict echipajele în etapa finală a concursului.

Activitatea 3

377
 a. Titlul activităţii – „Scavenger Hunt!”
Subactivități:
 A3a1 - Organizarea etapei finale
 A3a2 - Premierea celor mai bune rezultate la etapa scrisă
 A3a3 - Vânătoarea de comori
 A3a4 - Proba orală ( jocul de rol)
 A3a5 - Jurizarea și premierea echipajelor câștigătoare
b. Data/perioada de desfăşurare: 26 mai 2018
c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu”
d. Participanţi: profesorii de limba engleză din unitățile partenere,
elevii claselor V-VII din unitățile școlare ale județului, elevii voluntari, invitați,
reprezentanți ai comunității.
e. Descrierea pe scurt a activității:
Etapa finală s-a desfășurat pe data de 26 mai 2018, pe două
secțiuni.
Secțiunea 1 – Etapa finală a debutat cu premierea elevilor pentru
rezultatele obținute la etapa scrisă. S-au acordat diplome și premii, obținute
din sponsorizări și donații. Echipajele s-au aliniat la linia de start unde au
fost legați cu bandă adezivă unul de celălat, la nivelul gleznelor înainte de
porni într-o veritabilă vânătoare de comori în perimetrul școlii, pe un traseu
prestabilit de organizator. Echipajele au fost supravegheate în permanență
de către un cadru didactic și însoțite de un elev voluntar al școlii
organizatoare. Cadrul didactic însoțitor de echipaj a fost un profesor de la o
școală diferită decât accea căreia îi aparține echipajul. Acesta nu a
influențat luarea deciziilor echipajului pe care l-a însoțit și nu a intervenit sub
nicio formă în elaborarea jocului de rol. La finalul vânătorii, echipajele au
găsit plicul cu sarcina de lucru: prezentarea unui joc de rol pe o temă dată în
fața juriului.
Secțiunea 2 – Fiecare echipaj a fost repartizat într-o sală de clasă a
școlii organizatoare. Elevii au avut la dispoziție 30 minute pentru a pregăti
jocul de rol pe tema dată. La expirarea timpului, jocurile de rol au fost fi
prezentate și jurizate în sala festivă a școlii organizatoare. Sau fost acordate
diplome pentru toți participanții și Premiile I, II și III și un Premiu Special
pentru echipajele clasate pe primele 4 locuri. Premiile au constat în produse
obținute din donații / sponsorizări și prin autofinațare (materiale de birotică și
papetărie, dulciuri, fructe, etc.). Au fost oferite adeverințe pentru profesorii
participanți.

Activitatea 4
a. Titlul activităţii – „Let the World Know!”
Subactivități:
 A4a1 - Constituirea unei baze de date cu profesorii participanți la
proiect
 A4a2 - Realizarea unor materiale electronice cu rezultatele
proiectului și transmiterea acestora către profesorii implicați
 A4a3 - Organizarea unor evenimente de diseminare în cele 20 de

378
 unități școlare
 A4a4 - Publicarea rezultatelor în mediul online (blogurile școlii, al
concursului, al cercului pedagogic, Facebook, site ISJ)
b. Data/perioada de desfăşurare: 26 mai–15 iunie 2018
c. Locul desfăşurării: Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu”
d. Participanţi (elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai
comunității etc.): profesorii de limba engleză din unitățile partenere, elevii
claselor V-VII din unitățile școlare ale județului, invitați, reprezentanți ai
comunității
e. Descrierea pe scurt a activității:
Colaborare cu partenerii pentru informare periodică şi ori de câte ori a
fost necesar referitor la beneficiari precum şi activităţile desfăşurate
(raportări, şedinţe de team, întâlniri şi discuţii ori de câte ori este necesar).
Mediatizarea proiectului a cuprins informarea publicului larg şi a comunităţii
asupra începerii, derulării şi a rezultatelor atinse de proiect. Sondaje și feed-
back au fost oferite de către participanți, verbal sau online, au fost acordate
interviuri pentru articole presa locală, discuţii interne şi cu partenerii şi a fost
redactat raportului de evaluare finală.

Diagrama Gantt a activităților

Responsa
N Obiectiv Luna
Activitate bili
r specific
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1. Redactare Șandru
a Gabriela
Stabilirea
Acordurilo
relaţiilor de
r de
colaborare
parteneriat
cu 20 de
Promovar Dan
instituţii
e și Loredana
participante
mediatizar Șandru
şi
e Gabriela,
implicarea
Înscrierea Șandru
în proiect a
participanț Gabriela
160 de
ilor
elevi din
Semnarea Directorii
unită-ţile
Acordurilo școlilor
partenere;
r de partenere
parteneriat
5. Valorificare Motivarea Profesorii
a elevilor din
competențe pentru unitățile
lor de limba concurs școlare
engleză a partenere

379
 Pregătirea Profesorii
supliment din
ară a unitățile
elevilor școlare
ale
județului
Etapa Profesori
peste 160
preliminar volun-tari,
de elevi din
ă- Comisia
clasele V-
Testarea de
VII;
scrisă organizar
e
Corectare Comisia
a lucrărilor de
– organizar
stabilirea e
finaliștilor
9. Organizar Comisia
ea etapei de
finale organizar
Valorificare
e
a talentelor,
Etapa Elevii
capaci-
finală - voluntari,
tățiilor
Proba Comisia
creatoare și
orală de
a abilităților
(jocul de organizar
antreprenor
rol) e
iale a 95 de
Participare Dan
elevi
a invitaților Loredana
la etapa Șandru
finală Gabriela,
12. Diseminare Constituire Șandru
a a bazei de Gabriela
rezultatelor date cu
proiectului participanț
în cele 20 ii
unități Realizarea Șandru
școlare de Gabriela
partenere materiale Raduly
și în alte electronic Dana
instituții e cu
prin mediul rezultatele
online într- /
un interval transmiter
de 2 luni. ea către

380
 profesorii
implicați
Organizar Șandru
ea Gabriela,
eveniment Profesorii
elor de din
diseminar unitățile
e în cele școlare
20 de partenere
unități
școlare
Publicarea Dan
rezultatelo Loredana
r în mediul Șandru
online Gabriela

Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a

implementării proiectului
A. Rezultate la nivelul elevilor:
 Încheierea de parteneriate cu 20 școli din județ;
 Valorificarea competențelor de limbă engleză a 160 elevi din clasele
V-VII;
 Implicarea a 80 elevi în activităţi de socializare, cooperare,
comunicare şi team-building;
 Dezvoltarea competențelor de comunicare a orală în limba engleză a
80 elevi din județ;
 Valorizarea talentelor a 80 de elevi;
 Creşterea numărului de elevi care dovedesc capacităţi de relaţionare
şi comunicare;
 Cultivarea interesului pentru studiul limbii engleze a elevilor din ciclul
gimnazial;
 Cultivarea stimei de sine și a atitudinilor de respect reciproc.
B. Rezultate la nivelul școlii:
 Aprofundarea relațiilor de colaborare între școlile partenere, între
cadrele didactice, între cadrele didactice și elevi;
 Îmbunătăţirea imaginii şcolii în cadrul comunităţii şi conştientizarea
puterii ei de a transforma, prin educaţie, comunitatea;
 Mediatizarea activităților desfășurate cu impact pozitiv asupra imaginii
școlii;

Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului

a) Evaluare cantitativă :
 Numărul de note peste 9 obținute la proba scrisă;
 Numărul de elevi ai claselor V-VII care participă la proiect;
 Numărul de cadre didactice participante la proiect;
 Numărul de premii oferite.

381
 b) Evaluare calitativă:
 Gradul de participare al elevilor și cadrelor didactice la proiect;
 Gradul de îndeplinire a obiectivelor;
 Gradul de implicare al ONG-urilor în proiect. 
c) Modalităţi şi instrumente de evaluare
 Premierea elevilor;
 Autoevaluarea activităţilor;
 Sondaje de opinie în rândul elevilor, profesorilor, părinţilor;
 Articole publicate, fotografii, filme video, afişe, etc.
Evaluare internă a proiectului (coerenţă scop – obiective - activităţi
– metode – evaluare - indicatori): Analiza SWOT, chestionar de evaluare,
exemple de bune practici, mese rotunde.
Evaluare externă a proiectului (indicatori)
Chestionar de evaluare a proiectului adresat partenerilor educaționali.

Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului

 Interesul crescut în valorificarea competențelor de limbă engleză ale
elevilor;
 Posibilitatea de dezvoltare / continuare ulterioară a proiectului prin
atragerea de noi parteneri și creșterea numărului de şcoli implicate;
 Derularea proiectului la nivelul județului într-o locație generoasă care
să ofere posibilitatea participării mai multor școli la etapa finală;

Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare pe care

intenţionaţi să le realizaţi în timpul implementării proiectului
 Rezultatele concursului și poze de la activități au fost publicate în
mass-media (ziarele locale Cuvântul Libver, Zi-de-zi) și mediul online
(pe blogul școlii și al concursului, pe pagina de Facebook a școlii, pe
blogul Cercului Pedagogic al profesorilor de limba engleză din zona
Mureș):
 https://tudor20treasurehunt.wordpress.com/,
https://cercpedagogic.wordpress.com/
 https://tudor20extrascolare.wordpress.com/,
http://tudor20languages.wordpress.com/
 https://www.facebook.com/scoala20/ www.cuvantul-liber.ro, www.zi-
de-zi.ro
 Au fost publicate articole despre proiect în presa locală (tipărită și
online);
 Au fost lansate invitații către personalități, reprezentanți ONG-uri și
presa locală în vederea participării la etapa finală;
 Au fost realizate informări asupra activităților derulate în cadrul
Cercului Pedagogic al profesorilor de limba engleză din zona Mureș.
 Au fost difuzate informaţiilor despre proiect şi rezultatele sale către
ISJ, autorităţi locale, Asociaţia Părinţilor Tudor 20, cadre didactice,

382
 elevi, comunitate.

Parteneri implicaţi în proiect - descrierea parteneriatului

 INSPECTORATUL JUDEȚEAN MUREȘ - monitorizarea desfăşurării
activităţilor proiectului; certificarea diplomelor; Adresa completă: Str.
Victor Babeș, Nr.11, Tg.-Mureș, Jud.Mureș Nr. de telefon: +40 265
213779, fax: +40 265 218473 Adresă poştă electronică:
[email protected] Site: www.edums.ro
 ASOCIAȚIA TUDOR 20 - în calitate de SPONSOR cu suma de 500
RON reprezentând contribuție la organizarea proiectului. Adresa
completă: Tîrgu-Mureş, Armoniei, nr. 12/2,

Deviz estimativ
Fonduri Finanţare Total
Nr. crt. Descrierea cheltuielilor
proprii solicitată sumă
Consumabile: top hârtie xerox,
1 200 - 200
toner compatibil pentru xerox
Materiale promoționale: mape,
2 500 - 500
afișe, magneți, pixuri
Premii / diplome: articole
3 3000 - 3000
birotică-papetărie, dulciuri, cărți
4 TOTAL RON 3700 - 3700

A. Bugetul ultimelor 2 ediții:

Buget primit de Contribuţie
Anul de Buget
Ediția la Ministerul proprie/alte
desfășurare total
Educației surse
2016 3 2300 - 2300 RON
2017 4 3900 - 3900 RON

Coordonator proiect (nume și semnătură) prof. Gabriela Șandru

Director unitate (nume și semnătură) prof. Gabriela Șandru
Impactul proiectului:
• Creşterea dorinţei de performanţă a elevilor;
• Dobândirea unor tehnici superioare de învăţare;
• Dezvoltarea competențelor de comunicare orală a elevilor;
• Receptivitate la opiniile altora.

383
Analiza SWOT:
PUNCTE TARI PUNCTE SLABE
 Numă r mare de participanţi (112  Slaba implicare a cadrelor didactice
elevi) din alte oraşe
 Participanţi din şi din afara  Slaba implicare a ISJ în organizarea
municipiului Tg.-Mureş (14 unită ţi concursului
de învă ţă mâ nt)  Gradul de dificultate al subiectelor a
 18 elevi cu punctaje peste 90 puncte determinat un procent relativ
 Buget generos (3900 RON) şi scă zut (16% ) al premianţilor la
obţinerea de finaţare din partea proba scrisă
Primă riei Mun. Tg.-Mureş  Costurile materialelor promoţionale
 Activitatea comisiei de organizare,  Slaba implicare a Comitetului
evaluare şi elaborare subiecte Reprezentativ al Pă rinţilor sau a
 Stimularea capacită ţii creatoare a Asociaţiei „Tudor 20” în obţinerea
elevilor de finanţare pentru şcoală /
 Dezvoltarea abilită ţilor de concursurile organizate de aceasta
comunicare şi a celor sociale
 Valorificarea cunoştinţelor elevilor
în contexte autentice de viaţă
OPORTUNITĂŢI AMENINŢĂRI
 Disponibilitatea cadrelor didactice  Limite în resursele materiale,
şi elevilor participanţi de a participa financiare şi informaţionale
la etapele viitoare necesare
 Colaborarea cu instituţii sau alte  Deteriorarea în timp al caracterului
ONG-uri pentru obţinerea de inovator al concursului şi
finanţare rutinizarea activită ţilor
 Interesul comunită ţii locale pentru  Modifică ri ale legislaţiei
o educaţie de calitate  Birocratizarea excesivă

Concluzii finale

Rezultate la nivelul elevilor:

 creşterea numărului de elevi care dovedesc capacităţi de relaţionare
şi comunicare;
 aprofundarea relaţiilor de colaborare între elevi din cadrul aceleași
școli precum și din alte școli;
 cultivarea interesului pentru studiul aprofundat al limbii engleze a
elevilor;
 cultivarea stimei de sine și a atitudinilor de respect reciproc;
Rezultate la nivelul şcolii:
 abilitarea cadrelor didactice în proiectarea, desfăşurarea şi

384
 evaluarea activităţilor curriculare și extracurriculare.
 dezvoltarea de parteneriate cu alte instituții de învățământ din
județul Mureș;
 aprofundarea relațiilor de colaborare între cadrele didactice, între
cadrele didactice și elevi;
Rezultate la nivelul comunităţii:
 îmbunătăţirea imaginii şcolii în cadrul comunităţii şi creşterea
încrederii în valoarea educaţiei oferite;
conştientizarea puterii şcolii de a transforma, prin educaţie,
comunitatea
Sustenabilitatea proiectului
• Interesul crescut al elevilor și cadrelor didactice în valorificarea
competențelor de limbă engleză ale elevilor;
• Posibilitatea de dezvoltare / continuare ulterioară a proiectului prin
atragerea de noi parteneri și creșterea numărului de şcoli implicate;
• Derularea proiectului la nivelul județului într-o locație generoasă care
să ofere posibilitatea participării mai multor școli la etapa finală;

385
EVALUAREA PROIECTULUI EDUCAȚIONAL ,,MINTE
SĂNĂTOASĂ ÎNTR-UN MEDIU CURAT”

Masterand ACI, anul II: prof.înv.primar Bianca-Minodora Teth

Coord.: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureț, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației

Modelul de evaluarea al programelor educaţionale

Un program social este definit ca set de activităţi sau de proiecte

orientate spre un obiectiv/grup de obiective, în care resursele umane,
materiale si financiare sunt coerent organizate pentru a produce
bunuri/servicii sau schimbări ale mediului, ca răspuns la anumite nevoi.
Ciclul de viaţă al unui program cuprinde mai multe etape, conform
figurii 1. Ciclul de viată al unui proiect.
Elementele structurale ale unui program sunt: scopuri şi obiective,
activităţi, resurse umane, materiale şi procedurale şi de timp,
beneficiari/populaţie-ţintă, sistem managerial, componentă de
evaluare/autoevaluare. În Uniunea Europeană, politicile sunt implementate
prin fonduri structurale care încearcă să creeze un echilibru de dezvoltare
socio-economică în interiorul Uniunii (Fondul de dezvoltare regională,
Fondul agricol, Fondul pentru pescuit, Fondul social).
Un termen utilizat uneori ca sinonim este acela de proiect.
Proiectele sunt definite ca un set de acţiuni planificate pe o durată
determinată de timp care urmăresc atingerea unor obiective.
Programele şi proiectele au structuri asemănătoare: obiective,
populaţie-ţintă, resurse, plan de activităţi, durată de desfăşurare, echipă de
lucru. Există însă şi diferenţe: bugetul proiectului este de regulă, fix, iar cel
al programului este flexibil, global; durata proiectelor este mai mică decât a
programelor. Programele sunt un mijloc de implementare a unei politici, iar
proiectele sunt componente ale programului. Rolul echipei programului este
de coordonare şi supervizare, în timp ce echipa de proiect are rol de
implementare. În cadrul sistemului de educaţie, termenul de program se
foloseşte pentru a desemna un set de practici sau intervenţii la nivelul unei
componente sau al întregului sistem, menite să aibă un impact pozitiv
asupra rezultatelor procesului instructiv-educativ.

386
 INIŢIEREA

DEZVOLTAREA
SI
EVALUAREA CONSOLIDAREA
SAU
PROIECTAREA

MONITORIZAREA IMPLEMENTAREA

Figura 1. Ciclul de viată al unui proiect. . Autor: Bălan S.M.

Evaluarea programelor/ proiectelor sociale şi educaţionale.

Dezvoltarea programelor sociale, investiţiile financiare şi umane pe

care le-au implicat au dus la creşterea nevoii de evaluare, cu scopul
controlului calităţii serviciilor/produselor, justificării investiţiilor, analizei
efectelor şi impactului programelor sau aprecierea măsurii în care acestea
au servit la ameliorarea sau rezolvarea unei probleme, a se vedea Figura
2. Cronologiea evaluarii programelor

Intre anii 1930 - 1950 Anii 1980 - 1990

Dezvoltarea modelului consolidarea bazelor teoretice

evaluării centrate pe obiective ale evaluării programelor
(R. Tyler) sociale si educaţionale,
Mişcarea în favoarea dezvoltarea unor programe de
acreditării unităţilor de pregătire a evaluatorilor -
învăţământ. "profesionalizarea evaluării"
preocupări pentru
metaevaluare, pentru definirea
unor standarde de apreciere a
evaluării programelor sociale si
educaţionale.

Figura 2. Cronologiea evaluarii programelor. Autor: Bălan S.M.

Evaluarea programelor sociale constituie un domeniu nou, care s-a

bucurat însă de mare interes din partea cercetătorilor, finanţatorilor,
factorilor de decizie. Interesul si nevoia de evaluare, fondurile alocate
programelor sociale şi educaţionale şi cercetării evaluative au stimulat
dezvoltarea rapidă a domeniului.
Evaluarea este un proces de învăţare, care dezvoltă competenţele
tuturor celor implicaţi în program de a se autoevalua, de a evalua activitatea

387
şi rezultatele echipei de proiect, de a participa la procesul de evaluare.
Evaluarea prin împuternicire ajută participanţii să îşi amelioreze activitatea
şi rezultatele prin autoevaluare şi reflecţie. Caracteristica sa principală este
aceea că promovează o cultură a învăţării şi a evaluării.
Din perspectivă managerială a apărut interesul pentru coordonarea
eficientă a programelor, însă puţini manageri aveau experienţa în acest
domeniu.
La aceste aspecte se adaugă unele preocupări de natură intelectuală.
Criticii sociali au observat destul de repede punctele slabe ale unor
programe, căutând apoi soluţii pentru ameliorare. În acest sens, ei aveau
nevoie de date evaluative privind organizarea şi implementarea
programului, eficienţa, eficacitatea, punctele sale slabe sau punctele forte.
Toate aceste aspecte au făcut necesară apariţia unei noi categorii
profesionale. La sfârşitul anilor '60, cererile de feedback asupra programelor
sociale au depăşit oferta de personal existentă, determinându-i pe mulţi
dintre absolvenţii de ştiinţe sociale să se orienteze spre evaluare. Evaluarea
este o profesie, cu toate că evaluarea de programe nu reprezintă un
domeniu de activitate complet profesionalizat. Un indicator al
profesionalizării este si apariţia unor reviste de specialitate, a unor asociaţii
profesionale si a standardelor profesionale.
În Europa, evaluarea programelor sociale şi educaţionale s-a
dezvoltat la începutul anilor '80, în contextul integrării europene.
În România, domeniul evaluării programelor sociale şi educaţionale
se află la început, deoarece obiectul său - programele sociale şi
educaţionale - au apărut în urmă cu aproximativ un deceniu. Primele
evaluări de programe au fost cele realizate cu asistenţă internaţională (de
ex., programul Phare). Primul program care a cuprins şi o componentă de
monitorizare şi evaluare a fost PAEM - Programul de Măsuri Active pentru
Combaterea Şomajului, administrat de Fundaţia Internaţională pentru
Management, în perioada 1994-1997.
Evaluatorii definesc diferit unii termeni sau interpretează diferit
anumite abordări. Evaluarea este, în general, o activitate de echipă, de
aceea o armonizare a accepţiunilor termenilor, strategiilor şi modelelor
teoretice este necesară, în vederea ameliorării comunicării şi colaborării.
Este important ca membrii echipei să împărtăşească o viziune comună
asupra procesului de evaluare, astfel încât activităţile lor să fie
complementare în atingerea aceloraşi scopuri.
Există moduri diferite de a defini evaluarea, amintim aici: „determinare
a gradului de realizare a obiectivelor”, „culegere de informaţii pentru
adoptarea unor decizii”; „apreciere a meritului, valorii unui proiect sau
program”.Evaluarea reprezintă, așadar un proces de apreciere a valorii,
meritului si calităţii unui proces, produs sau rezultat.
Obiectul evaluării îl constituie:
 componentele programului (obiective, resurse umane, materiale,
procedurale (strategii de acţiune) si de conţinut, populaţia-ţintă,
timpul, sistemul managerial si propriul sistem de evaluare);

388
  proiectul programului;
 implementarea programului;
 rezultatele, efectele (impactul programului).
Scopul principal al evaluării de programe este de a oferi feedback
în ce priveşte impactul sau rezultatele şi de a informa factorii de decizie
despre eficacitatea programului şi despre pertinenţa ipotezelor care stau la
baza unei intervenţii sociale. Evaluarea serveşte unor scopuri diferite, care
presupun criterii de evaluare diferite sau cel puţin ierarhizări diferite ale
criteriilor. Evaluatorii ar trebui să menţioneze şi să explice clar scopurile
evaluării, iar metaevaluarea să analizeze consensul, claritatea şi implicaţiile
acestora.
Pentru a construi o imagine completă, evaluarea nu trebuie să se
rezume doar la rezultate sau impact, ci să se intereseze şi de scopurile
programului, de strategia de implementare, de activităţile propriu-zise şi de
modul în care vor fi utilizate rezultatele.
Culegerea datelor şi elaborarea raportului sunt direct influenţate de
nevoile de informare, interesele şi aşteptările beneficiarilor. Dacă evaluatorii
acordă atenţie acestor aspecte, există premise pentru a satisface criteriile
de relevanţă, importanţă, scop şi timp.
Este important să culegem date cantitative şi calitative, de la diferite
categorii de beneficiari. Este, de asemenea, foarte important echilibrul dintre
descrieri, observaţii, judecăţi şi recomandări.
Există mai multe categorii de beneficiari ai evaluării, iar nevoile lor
de informare sunt diferite. De exemplu, evaluarea unei inovaţii educaţionale
sau evaluarea unor programe şcolare interesează profesorii, elevii, părinţii,
factorii de decizie, politicienii, managerii şcolari, editorii, sponsorii,
cercetătorii şi nu în ultimul rând, cetăţenii - plătitori de taxe şi impozite.
Proiectul unei evaluări trebuie să reflecte diferitele categorii de public,
nevoile, interesele şi aşteptările lor şi modalităţile prin care se încearcă
răspunsul la aceste nevoi. Dacă aceste aspecte sunt lăsate la voia
întâmplării, este foarte probabil ca evaluarea să eşueze în a răspunde
nevoilor diferitelor categorii de beneficiari. Un raport de evaluare proiectat
să răspundă nevoilor unor beneficiari nu va fi la fel de util şi altei categorii de
public ţintă.

Cercetarea și evaluarea

Tabel 1 Diferente și puncte comune între evaluare și cercetare. Autor:

Bălan S.M.

Diferențe între evaluarea si cercetare: Punctele comune între

evaluarea si cercetare
 formularea problemei de cercetat,  se înscriu preponderent
 modul în care îşi stabileşte obiectivele în sfera metodologică.
principale, ca rezultat al consultării cu  evaluatorii utilizează

389
 factori de decizie, beneficiari şi toată gama de metode şi
practicieni, instrumente de cercetare
 intenţia de utilizare a rezultatelor pentru a colecta
pentru ameliorarea programelor şi informaţii:
modul de diseminare,  interviuri,
 raportarea către o audienţă formată din  chestionare,
persoane care nu lucrează în  teste de cunoştinţe şi
cercetare şi (f) criteriile de apreciere a abilităţi,
calităţii şi/sau utilităţii cercetării.  inventare de atitudini,
 cercetarea nu îşi poate circumscrie  observaţia,
audienţa/ posibilii beneficiari.  analiza de conţinut,
 demersul de evaluare este în principal
 examinarea
construit pentru satisfacerea cerinţelor
evidenţelor.
beneficiarilor sau sponsorilor.
 cercetătorul acordă atenţie în principal
fidelităţii şi validităţii
 evaluatorii urmăresc utilitatea
rezultatelor, credibilitatea şi acurateţea
acestora prin raportare la solicitările
din partea beneficiarilor.

Cercetările evaluative actuale se orientează către o multitudine de

metode, pe care adesea le utilizează concomitent: focus-grup, studiu de
caz, analiză longitudinală, studiu de corelaţie etc. Cercetarea evaluativă
devine un instrument din ce în ce mai important de monitorizare, evaluare,
ameliorare, dezvoltare a sistemelor de educaţie şi formare.
Etapele principale pe care le presupune cercetarea evaluativă
sunt culegerea de informaţii şi judecata.Pentru evaluarea programelor de
mare anvergură, UNESCO (2005) propune cinci etape semnificative,
conform figurii 3. evaluarea programelor de mare anvergură, UNESCO
(2005)
Cercetarea evaluativă în educaţie presupune utilizarea adecvată a
metodelor şi tehnicilor de cercetare pentru a aprecia şi a îmbunătăţi
planificarea, calitatea, eficacitatea şi eficienţa unor programe educaţionale.
În cercetarea evaluativă, ipotezele de cercetare sunt negociate cu managerii
de program, finanţatorii şi alţi beneficiari, iar viziunile diferite asupra modului
în care activităţile pot conduce la atingerea scopului programului determină
evaluatorul să-şi decanteze permanent ipoteza de cercetare în viziunea
unor noi sensuri ale obiectivelor stabilite.
Demersul cercetătorului care evaluează un program este de tip iterativ
- instrumentele sunt ajustate conform cu feedbackul primit, noi instrumente
(1) elaborarea mandatului si a termenilor de referinţa:
problematica, scopul evaluării, condiţii de implementare,
metodologia colectării datelor;

(2) elaborarea proiectului: analiza programului existent si a

evaluărilor preliminare, formularea ipotezelor, scopurile si
întrebările evaluative, strategia
390 de colectare si analiza a datelor,
valorificarea rezultatelor;

(3) implementarea proiectului: colectarea si

 (4) utilizarea rezultatelor;

(5) evaluarea evaluării.

sunt dezvoltate pentru a surprinde aspecte ale programului aduse în prim-

plan de discuţiile cu beneficiarii sau, adesea, noi seturi de argumente sunt
construite pentru a susţine coerenţa şi unitatea recomandărilor formulate în
diverse stadii ale cercetării evaluative.
Figura 3. Evaluarea programelor de mare anvergură, UNESCO (2005)
. Autor: Bălan S.M.

Studiu de caz PROIECTUL EDUCAȚIONAL ,,MINTE SĂNĂTOASĂ

ÎNTR-UN MEDIU CURAT ”
Şcoala Gimnazială ,,Emil Drăgan” Ungheni
Situată în strada Principală nr.107, localitatea Ungheni, Şcoala
Gimnazială ,,Emil Drăgan” este o unitate de învăţământ cu personalitate
juridică având în circumscripţia şcolară următoarele unităţi: Şcoala
Gimnazială „Emil Drăgan” Ungheni, Şcoala Primară Cerghizel, Şcoala
Primară Moreşti, Şcoala Primară Şăuşa, Şcoala Gimnazială Vidrasău. Aici
sunt înscrişi un număr de 830 de elevi din care 181 grădiniţă, 384 la clasele
0-IV, 265 clasele V-VIII.
În ultimii ani şcoala a beneficiat de o serie de programe de
modernizare, în prezent dispunând de 16 săli de clasă amenajate modern,
dotate cu mobilier adaptat particularităţilor de vârstă, la acestea adăugându-
se un cabinet de fizică-chimie şi biologie, un cabinet informatică, 3 săli clasă
grădiniţa cu program normal, 3 săli grădiniţa cu program prelungit, 2 săli
moderne pentru clasele pregătitoare, toate la standarde europene. Din anul
2004 şcoala mai beneficiază şi de un Centru de Documentare şi Informare
precum şi de o bibliotecă cu peste 8000 de volume.
Scurtă descriere a proiectului
Peisajele naturale din localitatea Ungheni sunt modeste ca număr,
regăsindu-se mici spaţii verzi amenajate în faţa dispensarului uman și a
şcolii. Indiferenţa şi lipsa de resurse materiale au contribuit la degradarea
continuă a spaţiilor verzi din jurul şcolii noastre.
Pornind de la
îndemnul ,,Minte
Imaginea 1. Şcoala Gimnazială ,,Emil
sănătoasă într-un mediu
Drăgan” Ungheni. Preluata de pe
curat”, din iniţiativa
https://educatie.inmures.ro/institutii-de-
conducerii școlii şi a
invatamant-din-alte-zone-ale-judetului-
primăriei, cu mijloace
mures/scoala-gimnaziala-emil-dragan-
relativ reduse, s-au
ungheni/despre-noi-scoala-gimnaziala-emil-
montat containere pentru
dragan-ungheni.html
strângerea deşeurilor şi s-
au realizat mici
aranjamente florale
(plantarea de petunii în
faţa şcolii).
Proiectul
intenţionează să realizeze
o grădină-parc printr-o

391
serie de acţiuni precum: amenajarea unor alei, plantarea unui gard viu,
montarea unor bănci de grădină, realizarea unui sptiu de joacă pentru elevii
preșcolari și primar prin amplasarea mai multor cauciucuri colorate în
diferite culori, achiziţionarea şi plantarea unor butaşi de trandafiri, înfințarea
unui spațiu verde în incinta școlii, desenarea mai multor jocuri pe asfaltul din
curtea școlii, eliminarea unei părți de beton din curtea școlii prin înlocuirea
acestuia cu gazon natural și artificial.
Totodată dorim să promovăm această iniţiativă în comunitatea
noastră prin realizarea de pliante educative și presa locală. Credem că prin
promovarea şi susţinerea educaţiei faţă de mediu, prin amenajarea unei
grădini-parc în curtea şcolii noastre, vom oferi un loc ideal pentru relaxare şi
recreere pentru elevi, cadre didactice, părinţi şi vom trezi acel spirit de
iniţiativă şi asumare a responsabilităţii tuturor faţă de spaţiile încă verzi, de
lângă noi.
Deasemenea, prin montarea pubelelor pentru colectarea deşeurilor,
putem încheia parteneriate cu instituţiile abilitate din municipiul Tg-Mureș.
Partener al proiectului-Primaria orașului Ungheni
Probleme identificate
Împreună cu elevii şi cadrele didactice implicate în derularea
proiectului, am făcut o observare directă a terenului din curtea şcolii,
comparând situaţia existentă cu un spaţiu amenajat corespunzător, pe care
elevii noştri au avut posibilitatea să-l vadă la şcolile din Tg-Mureș, situate la
numai 10 km de orașul nostru. În cadrul unor dezbateri pe ateliere de lucru
s-au stabilit problemele cu care ne confruntăm la nivelul şcolii noastre.
Fiecare grupă şi-a prezentat problema identificată, iar la final s-a alcătuit o
listă de probleme luând în considerare importanţa, frecvenţa problemei şi
şansele de rezolvare. Cea mai importantă problemă a şcolii o constituie la
ora actuală lipsa spaţiilor verzi şi betonul prea mult din curtea școlii.
Persoanele afectate de această problemă sunt cei 580 elevi și prescolari ai
școlii; cele 67 cadre didactice precum și părinţii elevilor.
Scopul proiectului
Conştientizarea de către elevi a efectelor negative , determinate de
degradarea mediului înconjurător prin intermediul activităţilor educative –
extraşcolare.
Obiectivele proiectului
Obiectivul general:
Amenajarea curții şcolii şi reabilitarea spaţiului verde prin amenajarea
unei grădini-parc, cu implicarea elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice în
vederea conştientizării importanţei educaţiei pentru sănătate şi a educaţiei
ecologice, un pas de responsabilizare şi iniţiativă pentru îmbunătăţirea
calităţii mediului din şcoala noastră.
Obiective specifice:
CS1. curăţarea plantelor existente în spațiul din incinta școlii amenajat în
anii trecuţi de elevi şi cadre didactice, fertilizarea solului, gazonarea a
1000 mp, plantarea unui gard viu, confecţionarea şi montarea unor
bănci de grădină și eliminarea unei părți a betonului din curtea școlii;

392
CS2. conștientizarea şi asumarea responsabilităţii protejării mediului de
către elevi şi încurajarea lor în găsirea de soluţii pentru rezolvarea
problemelor legate de mediul local ca o metodă de terapie
ocupaţională;
CS3. instalarea unor europubele în vederea colectării selective a
materialelor reciclabile de către elevi.
Pașii prevăzuți în desfășurarea proiectului
 identificarea problemei şi găsirea soluțiilor;
 întocmirea schiţei tehnice a viitoarei grădini-parc în urma studiului
realizat la faţa locului;
 mediatizarea proiectului în rândul elevilor, părinţilor, cadrelor
didactice, instituţiilor locale şi al sponsorilor prin intermediul presei
locale;
 identificarea eventualelor surse de sponsorizare şi încheiere de
contracte de sponsorizare;
 stabilirea unui calendar de lucru privind etapele desfăşurării
proiectului;
 implicarea elevilor, a părinţilor, a consiliului local şi a sponsorilor
pentru a se integra pozitiv în derularea proiectului.
 gazonarea a 1000 mp, plantarea gardului viu şi a butaşilor de
trandafiri precum şi montarea a zece bănci de grădină.
Rezultatele așteptate de la acest proiect
 amenajarea unei grădini-parc în curtea şcolii;
 înlocuirea unei suprafețe betonate din curtea școlii cu gazon natural și
artificial;
 creşterea nivelului de informare a elevilor şi partenerilor comunităţii cu
privire la protejarea mediului şi necesitatea adoptării unui
comportament ecologic în raport cu acesta;
 implicarea elevilor în viaţa şcolii, a comunităţii şi a societăţii;
 dezvoltarea competenţelor de comunicare, de muncă în echipă, de
rezolvare a situaţiilor problemă, de investigare, de valorificare
interdisciplinară a informaţiilor necesare pentru a acţiona, în grup sau
individual, în vederea soluţionării problemelor de mediu.
Impactul așteptat în comunitate
Pe termen scurt şi mediu:
a) Responsabilizarea elevilor, a personalului didactic, didactic auxiliar
și nedidactic, a părinţilor şi a întregii comunităţi locale faţă de îmbunătăţirea
calităţii mediului în care învaţă şi trăiesc, implicit a calităţii vieţii comunităţii
locale.
b) Mobilizarea şi implicarea părţilor, a Primăriei din localitate în
amenajarea a 5 alei încadrate de spaţii verzi pe o suprafaţă de 1000 mp.
Pe termen lung:
a) Înlocuirea unei suprafețe de beton din curtea școlii cu gazon natural
și artificial;

393
 b) Creşterea gradului de implicare a părinţilor şi a autorităţilor locale în
susţinerea demersului educativ şi educarea acestora, la rândul lor, chiar prin
intermediul copiilor.
c) Încheierea parteneriatelor cu instituţiile şi organizaţiile din localitate
şi chiar din alte localităţi/ țări.
Evaluarea stadiului proiectului
Cu ajutorul fondurilor băneşti de la Primărie și Consiliul local am
reuşit:
 să curăţam plantele existente în spațiul verde amenajat în anii trecuţi
de elevi şi cadre didactice
 am instalat europubele în vederea colectări selective a materialelor
reciclabile de către elevi
 am demarat demersurile în vederea confecţionării şi montării băncilor
de grădină.
Urmează să să plantăm gardul viu, tuia şi butaşii de trandafiri; să
înlocuim o suprafță de beton cu gazon natural și artificial ; să desenăm mai
multor jocuri pe asfaltul din curtea școlii.

BIBLIOGRAFIE 
1. Istrate, Olimpius. Cercetarea evaluativă în educaţie. In: Cristea, S.
(coord.) Curriculum pedagogic. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 2006.
2. www.tehne.ro/programe/evaluarea_programelor_educationale.ht
ml - 24k
3. www.tehne.ro/programe/cercetarea_evaluativa_educatie.html - 37k
4. Cucoş, Constantin. Teoria şi metodologia evaluarii. Bucureşti,
Editura Polirom, 2008
5. http://www.cnfpa.ro/Files/Calitate/prezentareI.pps#335,16,Slide 16

394
 DEMERSURI PSIHOPEDAGOGICE ALE
PROFESORILOR ŞI PSIHOLOGILOR MUREŞENI ÎN
IMPLEMENTAREA PROIECTELOR EDUCAŢIONALE
PRIVIND LUPTA ÎMPOTRIVA TRAFICULUI DE
PERSOANE

Masterand ACI, anul II: consilier educativ psih. Laura FILIP,

Coord.: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureț, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației

„Nivelul culturii generale a naţiei nu-l poate ridica nimeni cu umărul,

timpul şi munca umplu neajunsurile.” (Mihai Eminescu)

Peambul
La ceas de Centenar şi noi profesorii recunoastem legătura strânsă
între educaţia unui popor şi cultura acestuia şi subliniem relaţia strânsă
între educaţia oamenilor şi o viaţă plină de tihnă, în care puterea de alegere
şi bunul simţ sunt la ele acasă!
Traficul de persoane
”Traficul de persoane reprezintă „recrutarea, transportarea,
transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin amenințări de
recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de constrângere, prin
răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de o situație de
vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți sau avantaje pentru a
obține consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia, în
scopul exploatării. Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau
primirea unui copil în scopul exploatării vor fi considerate “trafic de
persoane”, chiar dacă aceasta nu implică nici unul din mijloacele
exemplificate mai sus.”( http://anitp.mai.gov.ro/legislatie/)
În legislația națională traficul de persoane este definit în art. 12 și art.
13 ale Legii nr. 678/2001 pentru prevenirea și combaterea traficului de
persoane, cu modificările și completările ulterioare, definiția utilizată la nivel
național fiind în concordanță cu aceea a Protocolului privind prevenirea,
reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special a femeilor și
copiilor.

395
 ”Intrucât traficul de persoane constituie o violare a drepturilor omului
și o atingere adusă demnității și integrității ființei umane, asa cum se afirmă
în toate documentele internaționale în materie, inclusiv în textul recent al
Convenției Consiliului Europei, semnate la Varșovia, la 16 mai 2005,
România a adoptat gradual, alaturi de alte state ale lumii si, in spetă, ale
Uniunii Europene, un ansamblu de măsuri legislative si de alt ordin,
destinate constructiei, consolidării si eficientizării continue a dispozitivului
national, in contextul consolidării cooperării internationale, in scopul
prevenirii si combaterii acestui fenomen”.( .”(
http://anitp.mai.gov.ro/legislatie/)

Campania „Săptămâna luptei împotriva traficului de persoane”

În perioada 10–18 octombrie 2018, Agenţia Naţională împotriva
Traficului de Persoane (ANITP) a implementat campania naţională
Săptămâna prevenirii traficului de persoane, pentru al şaselea an
consecutiv, dedicată marcării Zilei Europene de luptă împotriva traficului de
persoane. Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane are ca scop
coordonarea, evaluarea şi monitorizarea la nivel naţional a aplicării politicilor
în domeniul traficului de persoane de către instituţiile publice, precum şi a
celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor acestuia.
Totodată, Agenţia este liantul între victima traficului de persoane şi organele
de aplicare a legii, precum şi între acestea şi O.N.G.-urile din ţară care oferă
servicii în acest domeniu. Agenţia cooperează cu organizaţiile
neguvernamentale române şi străine, precum şi cu organizaţiile
interguvernamentale şi în vederea conştientizării opiniei publice asupra
fenomenului traficului de persoane şi asupra consecinţelor acestuia.
Obiectivul companiei a fost acela de a informa tinerii - principalul
grup vulnerabil - şi familiile cestora referitor la pericolele la care se expun
atunci când acceptă sprijinul generos şi „dezinteresat” al unor cunoştinte
sau oferte de muncă în -cele mai comune modalităţi de abordare folosite de
traficanţi.

Imaginea 1. Posterul Evenimentului

În cadrul campaniei “Săptămâna luptei împotriva traficului de

persoane”, elevii claselor a VIII-a, a IX-a, a X-a, a XI-a şi a XII-a din Liceul
Teoretic Joseph Haltrich din Sighişoara au participat ca şi în anii anteriori,

396
alături de ceilalţi elevi din judet şi din ţară, la activităţi de informare şi
prevenire destinate publicului larg şi categoriilor vulnerabile.
Astfel, acesti elevi au putut afla despre lupta împotriva traficului de
persoane, în cadrul şedinţelor inter-instituţionale judeţene anti-trafic.
Pentru că România continuă să rămână pe primul loc ca ţară-sursă a
traficului de persoane, cetăţenii noştri fiind victime în ţară şi în străinătate şi
noi ne-am alăturat acestui demers.
Timp de o săptămână elevii unor clase au confecţionat afişe cu
mesaje de atenţionare şi de exprimare a revoltei dar şi a dorinţei de „mai
bine”, „ mai sigur”, au postat alături de cadrele didactice afişe pe holurile
liceului şi a şcolii gimnaziale arondate liceului şi au participat la un concurs
judeţean. (imaginile 2, 3)
Acest concus s-a desfăşurat în sala festivă a Liceului C. Brâncuşi din
Târgu Mureș, unde sub ochii critici ai reprezentanţilor Inspectoratului Şcolar
Mureş, ai Poliţiei mureşene şi ai celor de la CJRAE, elevii Liceului Joseph
Haltrich au obţinut PREMIUL SPECIAL şi o MENŢIUNE!
Desenele şi filmuleţele din anii anteriori ca şi cele din anul acesta, ale
elevilor din Haltrich, au contribuit la mesajul unitar al liceelor şi şcolilor din
intreaga ţară!

Imaginile 2,3: Elevii Liceului Joseph Haltrich

Viziune exprimata prin intermediul posterului a fost: „Binele, adică

opusul Răului. Frumosul, adică opusul Urâtului. Adevărul, adică opusul
Minciunii. E chiar atât de greu să aşezăm Binele, Frumosul şi Adevărul la
temelia unei Şcoli autentice, pentru secolul XXI??? ”

397
 Elevii au popularizat în întreaga cetate sighişoreană numărul unic
care poate fi accesat de fiecare persoană aflată în situaţia critică de a fi
luată captivă şi traficată. Acest număr este 0800.800.678.
Elevii implicați au aflat şi au transmis prin mesajele lor faptul că pe
primul loc în lista exploatărilor este exploatarea sexuală urmată de
exploatarea prin muncă şi exploatarea prin cerşetorie, iar faptul că zeci de
mureşeni ajung să fie consiliaţi în fiecare an de psihologi din cauza
traumelor fizice şi psihice, cu care rămân după ce au căzut în capcanele
traficanţilor de carne vie, este o certitudine.
„Săptămâna luptei împotriva traficului de persoane”, marcarea Zilei
Europene de luptă împotriva traficului de persoane a fost şi este un exerciţiu
de creştere a gradului de conştientizare a populaţiei asupra riscului acestui
fenomen.
Rămâne să înţelegem fiecare că mediul propice de racolare a acestor
victime este internetul şi mai exact site-urile de socializare.
Ca atare, educatorii, profesorii şi părinţii sunt primii care sunt obligaţi
să ia masuri an de an în copmbaterea acestui fenomen!
Testimoniale profesori-elevi
„Este o placere să vezi talentul şi creativitatea elevilor în momente în
care istoria ne vorbeşte cu voce tare” (Prof. arte plastice- Dorin Stanciu)
„Suntem bucurosi să lucrăm în grup şi să concurăm întru binele
nostrum şi al ţării” (Elevii clasei a X-a E)
„Desenăm, creăm....trăim frumos” (Elevele clasei a VIII-a A)

Colaj 1. Imagini de la activitatea Colaj 2. Imagini din cadrul

398
 desfășurată la Liceului Joseph concursului județean. Autor: psih.
Haltrich. Autor: psih. L.FILIP Laura FILIP

Bibliografie:
http://anitp.mai.gov.ro/legislatie/

SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ANGLIA

Masterand ACI, anul II Raluca- Nicoleta Adam (Dulan),

Coordonator: Lector Univ Dr. Sorina-Mihaela Bălan,
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” din Tîrgu Mureț, Facultatea de
Psihologie și Științe ale Educației

În Anglia, învățământul obligatoriu se desfășoară pe parcursul a 11

ani de școlarizare (Y1 ÷ Y11), ani ce sunt grupați în 4 etape cheie (Key
Stages: KS1 ÷ KS4), conform figurii1.
Învatamantul este obligatoriu pentru toți copiii cu vârstă cuprinsă între
5 (4 în Irlanda de Nord) și 16 ani. Dată nașterii este foarte importantă, copiii
având 5 ani împliniți (4 în Irlanda de Nord) înainte de începerea primului an
de studiu, la 1 septembrie.
În Anglia, Țară Galilor și Irlanda de Nord  se pune accentul pe o
abordare mai aprofundată a materiilor studiate, elevii susținând un număr
mai mic de examene, la un nivel mai avansat.

Figura1: Sistemul educational din Anglia

399
 Învățământul primar în Anglia
Învățământul primar se adresează copiilor cu vârstă cuprinsă între 4
sau 5 ani și 11 sau 13 ani. În această etapă elevii parcurg o gama variată de
materii, obiectivul principal al școlii primare fiind acela de a-i învață să scrie,
să citească și să stăpânească matematică elementară. Dar tot școală
primară este cea care pune bazele necesare pentru studiul științelor
naturale, geografiei, istoriei și științelor sociale. În funcție de școală la care
sunt înscriși, la vârstă de 11 sau 13 ani elevii  fac tranziția către
învățământul secundar.
Învățământul secundar în Anglia
Învățământul secundar se adresează copiilor cu vârstă cuprinsă între
11 sau 13 ani și 16 ani. Pe durata învățământului secundar elevii parcurg o
gama variată de materii însă, în ultimii doi ani (Y10 și Y11), se pregătesc
pentru examenele GCSE (General Certificate of Secondary Education).
Începând cu vârstă de 14 ani, artele (care cuprind artă și design,
dans, teatru și mass-media), design-ul și tehnologia, științele umaniste (care
cuprind istoria și geografia) și limbile străine moderne nu mai sunt materii de
studiu obligatoriu, însă elevii au dreptul să studieze o materie din aceste
patru domenii.
În Y10 și Y11 (KS4) elevii își aleg o parte dintre cele 9÷11 materii pe
care le studiază în profunzime și pot renunta la celelalte materii. Engleză,
matematică și științele sunt materii obligatorii, celelalte putând fi alese în
funcție de abilitățile și preferințele personale. Timp de doi ani, elevii studiază
materiile alese și se pregătesc pentru examenele GCSE.
La finalul celor doi ani de studiu, Y10 și Y11, elevii susțîn examene la
fiecare materie în parte și obțîn certificatele GCSE (General Certificate of
Secondary Education).
Dacă se dorește că începerea studiilor în Anglia să se facă la vârstă
de 15 ani, sau dacă se simte nevoia unei îmbunătățiri a nivelului de
stăpânire a limbii engleze, elevii se poți înscrie pentru un an în programul
IGCSE (Internațional General Certificate of Secondary Education). Pe
durata acestui program, studiază 5 materii, printre care engleză și
matematică. La finalul Y11 elevii susțîn examene la fiecare materie studiată
și obțîn certificatele IGCSE.
După susținerea examenelor GCSE/IGCSE elevii au următoarele
opțiuni:
         Continuarea studiilor cu un program academic (A-Level, IB,
etc.);
         Continuarea studiilor cu un program vocațional (BTEC;
etc.);
         Ucenicia, pregătirea practică în locul pregătirii academice
tradiționale.
Programul A-Level
Dacă după GCSE elevii aleg să își continue studiile liceale cu
programul britanic A-Level, este bine să știe care sunt caracteristicile

400
acestui program. A-Level este un program care se desfășoară pe durata
ultimilor doi ani de liceu (Y12 și Y13) și care specializează de timpuriu, de la
vârstă de 16 ani.
În primul an de A-Level (AȘ), elevii studiază 3-4 materii și nicio
materie nu este obligatorie. Materiile se aleg în funcție de preferințe și
abilități, dar ținând totodată cont de cerințele universităților la care doresc să
aplice.
La finalul primului an de studiu elevii dau examenele AȘ. În al doilea
an de A-Level (A2) elevii studiază 3 din cele 4 materii alese. La finalul celui
de-al doilea an de studiu elevii dau examenele A2 și obțin diplomă britanică
A-Level.
Programul A-Level este potrivit pentru cei care au o imagine clară
despre ceea ce doresc să studieze la universitate. Programul permite
abordarea unei arii variate, cele 3-4 materii studiate putând fi alese din
domenii diverse, de la științe și matematică la arte, limbi străine, științe
socio-umane, etc.
Există elevi care își doresc să studieze mai mult de 3-4 materii. Pentru
aceștia există programul IB, oferit de multe școli din Marea Britanie.
Inscrierile copilul la școală
În Anglia copiii se înscriu la școală până în luna martie a anului școlar
care va începe în prima săptămâna a lui septembrie. Există două luni în
care părinții pot cere un loc într-o școală. Dacă vii după luna martie, ceri loc
dar va trebui să aștepți până după începerea anului școlar, pentru că
Autoritatea Locală de Învățământ din Primărie să știe exact ce locuri sunt
disponibile și unde înscrierea la scoală se face pe “arii de acoperire”
catchment areas, adică acolo unde locuiești. Pe rază domiciliului ai, de
obicei, mai multe școli primare și cel puțîn una secundară. Poți cere să
mergi și la altă școală, mai departe, dar vei fi primit doar dacă există locuri
disponibile, după ce toți din aria respectivă au fost primiți. Părintele nu are
nici un cuvânt de zis in alegerea clasei sau a profesorului.
Structura de învățământ
Învățământul primar cuprinde 7 ani și are la catedră profesor de clasa,
în fiecare an ai alt profesor, rar se întâmplă să ai doi ani același profesor.
Sistemul e gândit astfel încât copilul să învețe să relaționeze cu diferiți
adulți. Și că profesorul să învețe să relaționeze cu cât mai mulți copii și cu
clase cât mai diverse că an și dezvoltare. Profesorii pot preda anul acesta la
anul Reception, unde sunt copii de 4 ani și anul următor pot preda la anul 6
unor copii de 11 ani.
Primul an este Reception Year, urmat de anii 1-6. Acestea sunt școlile
primare. Există în unele școli, înainte de Reception și Nursery, echivalentul
creșei.  Acolo sunt primiți copiii după vârstă de 3 ani, când statul oferă un
număr de 30 de ore gratuite pentru părinții care muncesc. Dacă ai bani,
plătești și lași copilul toată ziua, și atunci îl poți duce și mai mic.
Reception Year, învățarea deprinderilor de școală
Reception Year e foarte asemănător cu școală, însă e mai mult o
grădiniță. Totul e orientat pe învățarea prin joc. Învață litere, învață să

401
numere până la 100, învață despre natură, animale, științe, pe înțelesul lor.
Cel mai mult învață regulile de comportare în mediul școlar. Învață să
meargă în șir indian. Da, sună ciudat, însă aici copiii chiar merg în mod
ordonat, unul după altul, oriunde merg prin școală. Aici nu există alergat în
școală decât la ora de sport. La Reception ei au 4 ani, unii 5, sunt mici și nu
știu să stea liniștiți, așa că asta sunt învățați de fapt. Au multe activități
senzoriale, li se pun cadite cu apă, nisip, spumă de ras, cereale cu apă,
gelatină, boabe de fasole, etc, în care ei să se balaceasca.
Autonomia directorului de școală
Fiecare director de școală e stăpân pe școală lui. El decide CUM vrea
să facă învățământ. Dacă directoarea școlii are aplecare către Montessori,
se desfășoară  activități în acest stil, în alte școli abordarea poate fi diferită.
Anii 1-2 sunt numiți Key Stage 1, anii 3-6 Key stage 2, sunt două
etape de învățare-dezvoltare. După anul 6 copiii se mută la școala
secundară pentru următorii 6 ani.
Numarul elevilor în clasa.
Numărul maxim prevăzut de lege este 30 dar de obicei sunt cam 25,
pentru că se consideră că nu e ok să lucrezi cu prea mulți. Dacă apar elevi
mulți, se mai formează o clasa. Dacă nu mai există spațiu pentru altă clasa,
elevii sunt îndrumati spre ale școli.
Ora de începere a cursurilor
Ora de incepere a cursurilor este 9, insa copiii sunt asteptati la scoala
la 8.40. Se aliniaza in sir indian, fiecare clasa, pe terenul de sport.
Profesorul sau asistentul vine sa isi ia clasa si o conduce in interior. Dacă
ajungi după ora 9 la scoala, gasesti poarta catre teren inchisa, parintele
trebuie sa sune la usa din fata, sa mearga la secretariat si sa completeze
un formular cu motivul intarzierii.
Absenta fara dovada 5 zile
Aici nu exista “absente” numarate, exista procent din timpul scolar in
care lipsesti. Adica ai 85 % prezenta, sau 90 sau 100%. Daca copilul este
bolnav, parintele trebuie sa sune dimineata la scoala si sa anunte. Daca n-ai
sunat si copilul nu apare atunci sistemul iti trimite sms pe telefon “copilul dvs
a lipsit la inregistrare azi”. In principiu trebuie sa explici ce are copilul si e
suficient. In cazul in care copilul e atat de bolnav incat necesita mai mult de
5 zile scolare de pauza, atunci va trebui sa aduci o nota de la medicul de
familie. Asta e la fel si la job, poti lipsi medical o saptamana fara sa aduci
dovada, mai mult de atat necesita dovada. Nu, oamenii nu o sa presupuna
ca minti, doar ca esti bolnav. Daca copilul lipseste mai mult de o saptamana
si nu ai dovada medicala, poti fi amendat cu 60 de lire per cap de parinte pe
saptamana . Asta se face prin intermediul unui judecător.
Programul zilei
Programul e acelasi, Matematica și Literatura dimineata, dar în rest
activitatile depind de profesor, de profesorul de limbi si cel de sport. Joia
dupa amiaza se cheama PPA, este sedinta de planificare saptamanala a
profesorilor si conducerii, timp in care copiii fac activitati amuzante (pe care

402
si le aleg individual dintr-o lista la inceputul semestrului) cu asistentii de
profesor. Pot fi activitati sportive, inot, arte, dansuri.
After school si activitati extra
Dupa scoala, copiii fie pleaca acasa, fie raman la cluburi. Majoritatea
scolilor ofera gratuit cluburi de la ora 3.15 pana la ora 4. Dupa ora 4 scoala
ofera “Afterschool Club”, contra cost, unde pot sta pana la ora 6 și primesc
și cina. Dimineata de la 7.50 exista “Breakfast Club”, tot contra cost, pentru
parintii care trebuie sa mearga mai devreme la munca. Sumele sunt mult
mai mici decat daca platesti o bonă, insa nu toate scolile ofera asa ceva.
Cursuri optionale nu exista, tot ce este in scoala este gratuit. Singurele
momente in care se cer cateodata bani sunt doar daca sunt dusi cu trenul
undeva, pentru excursii sau donatii.
Pauzele si masa
In timpul zilei sunt doua pauze. Una de 15 de minute la ora 10 si cea
de pranz, care in unele scoli are doar 30 de minute pentru ca directoarea a
decis ca celelalte 30 sunt mai bine folosite ca ora de sport zilnica pentru
copii. Adica fac sport organizat zilnic, in loc sa alerge de nebuni la pranz. In
prima pauza exista un “tuck shop” in sala de sport, adica li se ofera, contra
cost un fel de mic dejun. Paine prajita, sticlute cu lapte, cutiute cu cereale,
etc. In rest, alearga afara pe pajiste.
La pranz, cei care doresc masa de la cantina (contra cost, circa 2 lire
pe zi) se aliniaza si merg la cantina, in doua serii. 12 și 12.30. In momentul
in care se face prezenta dimineata copiii anunta daca au pachet de acasa
sau iau masa la cantina. Cei care au pachet de acasa, pot ramane in clase
si isi mananca mancarea. Dupa ce termina de mancat merg afara la joaca.
La finalul seriei, se suna din fluier, ei se aliniaza pe clase, profesorul vine si
ii ia inapoi in clasa. In clasa se face prezenta din nou ca sa stie sigur ca toti
copiii sunt la locul lor si niciunul nu e pierdut pe undeva.
Cantină oferă mâncare preponderent organică, gătită la față locului.
Nu se folosește sare deloc, li se oferă două variante, cu carne sau
vegetariană, copiii aleg dimineață la înregistrare ce varianta doresc în ziua
aia. Părințîi au meniul dat de la școală, există meniu pe 3 săptămâni, apoi
se reia de la capăt. Joia e mereu ziua cu pizza iar vinerea mereu cea cu fish
fingers și chips. În rest, carne cu legume diverse și un deșert. Cei care au
pachet de acasă sunt urmăriți să nu aducă dulciuri concentrate. Adulțîi care
îi supraveghează trebuie să vadă dacă vreunul nu are mâncare destulă și
ce se întâmplă cu mâncarea lor.
Vacanțele
Sunt mult mai puține că număr de zile. Cursurile sunt structurate în
term (semestru) împărțit în două  – half term –  despărțite de o săptămâna
de vacanță, în așa fel incât să nu existe mai mult de 6 săptămâni
consecutive de cursuri. După ce am observat copiii din școală, pot spune cu
mâna pe inima că în săptămâna 5 sunt toți obosiți și agitați.
În ultima săptămâna e cu relaxare și cu activități distractive. Școală
începe la început de septembrie și continuă până prin noiembrie, când e
prima vacanță. Apoi de Crăciun 2 săptămâni, de Paște 2 și încă două half

403
termuri, una în februarie și una în mai. Școală se termină după 20 iulie.
Vacansa de vara are doar 6 sau 7 săptămâni
 
Programa școlară
Copiii învață cu capul, nu din manuale. Profesorii au libertate asupra
tematicii și modului de predare. Programa este structurată pe “core
subjects”, care în cazul școlilor primare înseamnă Literatură și Matematică
și restul de subiecte care variază de la muzică la design și tehnologie, IT,
geografie, istorie, arte, limbi străine și educațtie religioasă. Pe fiecare
semestru ei au o “tema”, o poveste, un subiect mai mare an jurul căruia se
construiesc  toate “materiile”. Profesorul are un ghidaj despre ce anume
trebuie să știe un elev la finalul anului, însă el (și școală, prin directorul care
compune politică de studiu), are libertatea să facă treaba cum crede de
cuviință. Cu ce vrea el. În ce fel vrea el.  Copiii nu au “manuale” sau cărți.
Au caiete, unde profesorul le lipește foi cu activități sau unde scriu ei, în
funcție de moment sau cerință. Copiii au în față lor un om care le explică
lucruri. Li se da inițial un “cold task”, adică niște întrebări despre ceva ce ei
n-au învatat la școală. Că să vadă profesorul ce știu ei, ce înteleg ei din
treaba aia. Apoi, vreo luna sau două, li se preda tema cu pricina, după care
primesc “hoț task”, adică din nou, întrebari despre respectivul subiect. Și se
observă progresul sau stagnarea, după caz.
Zilele de tranziție
Anii Reception și 6 au zile de tranziție în iunie. Copiii care vor urmă să
între la școală în toamna, vin o zi la școală alături de ceilalți copii pentru a
cunoaște profesorii, personalul, pentru a vedea clasele și a nu  fi speriați în
septembrie. Cei de anul 6 au zile ale porților deschise la toate școlile
secundare din oraș, pot merge acolo să le vadă, să aleagă. După ce au
ales, merg la școală aleasă o zi, la final de an, în vara, la cursuri.De
asemenea, există zile de tranziție pentru toți copiii din școală, tot în vara,
fiecare clasa merge cu un an mai sus, să- și cunoască următorul profesor,
pe cel pe care îl vor avea în toamna. Petrec întâi o jumătate de zi cu el, apoi
o zi întreagă, fac activități amuzante iar profesorii se dau peste cap să îi
cucerească pe copii, să îi facă să aștepte cu mare bucurie începerea școlii
în toamna.
Sistemul de notare și evaluare
Pentru elev nu există sistem de notare. El nu primește note, uneori au
fișe de activități cu punctaje pe care și le calculează singuri. Criteriul
principal e cel al PROGRESULUI. Asta se măsoară în mod principal aici.
Există și criterii detaliate pe fiecare materie, pe fiecare etapă de învățare,
semestru, astea se cheamă “trakers” și le au doar profesorii.
 La final de an, părinții primesc o scrisoare unde li se spune scorul
total al copilului la Matematică,  Citire și Literatură. Are 3 puncte:  1 – sub
așteptările vârstei, 2- în grafic cu așteptările vârstei și 3 – peste așteptările
vârstei, învățare în profunzime. Într-un an ai 2 ședințe cu părintele, unu la
unu sau și cu copilul dacă acesta dorește. 10 minute. Ți se arată caietele de
la școală (pe care le primeșți acasă la final de an), ti se spune ce face

404
copilul. Personalul este instruit să sublinieze părțile pozitive, nici un părinte
nu e chemat acolo să fie tras de urechi, e chemat să i se spună ce e bine,
cât s-a progres
Uniformă
Toate școlile au uniformă personalizată care este sfânta. Nu poți
merge la școală îmbrăcat cu altceva. Uniformă constă în pantaloni negri sau
gri închis, fustă la fel, pantofi negri neapărat închiși, copiii nu au voie în
sandale niciodată. Și nici personalul, e pentru siguranță. În sus, tricou alb
polo și pe deasupra cardiganul cu inscripția școlii. Pentru vara, băieții au
pantaloni scurți iar fetele au rochițe subțiri,  fie cu roșu, fie cu verde.
Uniformă pentru sport e pe baza de tricou roșu și pantaloni negri. Plus
adidași. Echipamentul de sport e dus lunea și rămâne la școală până vineri
când e adus la spălat.
Personalul auxiliar are, de asemenea, uniformă. Doar profesorii,
directoarea și secretariatul se îmbracă cum vor ei, în rest adulții școlii
trebuie să fie recunoscuți de copii. Tot personalul are legitimație de gât în
permanentă. Părinții sunt primiți în școală oricând, dar trebuie să sune la
ușa și apoi să primească un abtibild cu “vizitator” pe care să îl pună  în
piept. Cine circulă altfel prin școală e considerat intrus și luat la întrebări.
Siguranță în școală
Fiecare accident (lovitură, zgârietură) e notat într-un caiet special.
Există camera de prim ajutor și tot personalul are training în acordarea
primului ajutor copiilor. Loviturile la cap sunt extrem de importante, copilul
primește îngrijiri, un abtibild în piept pe care scrie “m-am lovit la cap” și ora
la care s-a întâmplat, precum și o scrisoare pentru părinte, scrisoare în care
sunt explicate simptomele unei contuzii serioase și când trebuie dus copilul
la spital.
Dacă se întâmplă un accident mai serios în școală, e chemată imediat
Ambulanța, care trimite imediat un echipaj mai mic, cu mașînă mică, să
evalueze situația și dacă e cazul, mașînă mare pentru transport la spital.
Totul se întâmplă foarte repede.
Dacă un copil fuge din școală, școală nu mai poate face nimic decât
să anunțe Poliția, care se ocupă de asta. Au fost momente în care au ridicat
un elicopter în aer în 10 minute, că să găsească copilul fugit. Se anunță
părinții care trebuie să lase tot și să se prezinte la școală sau la Poliție, să
preia copilul.
La angajarea în școală trebuie depus cazierul pe ultimii 5 ani. Există o
lista națională a celor care au făcut infracțiuni legate de siguranță copiilor, a
tinerilor, bătrânilor sau oamenilor cu handicap.
Accent pe individualitate și puterea de a alege
Aptitudinile  sunt încurajate. Copiii sunt îndrumați către pasiunile lor
personale, au de multe ori activități care implică să aleagă ei ce vor să facă.
Majoritatea activităților pe care le fac și le aleg singuri. Dacă profesorul de
sport îl vede că are înclinație către anumite sporturi, îl îndrumă către cursuri
din afară școlii, și tot așa.at și unde m
Comunicarea cu profesorii și conducerea școlii

405
 Există newsletter săptămânal, există sistemul informatic  prin care se
transmit sms-uri și există secretariatul  prin care trimit  e- mailuri. Profesorii
trimit prin copii scrisori aproape zilnic. Pentru diverse activităti, informări,
invitațîi pentru că părinți să meargă  în clasa pentru a-i vedea la anumite
activități, etc. Dimineață când părintele își duce copilul sau după amiază la
ieșire, profesorul stă cu ține de vorba oricât dorești, despre orice legat de
copil sau școală. Directoarea poate fi găsită acolo toată ziua, stă de vorba
cu orice părinte vine la ea, nu există să fie nevoie de “programare”. Dacă ai
o problema și n-ai găsit înțelegere undeva mai jos, te duci direct la ea.
Consilierea psihologică
În școală există mai mulți adulți specializați în aaa ceva și oricum toți
profesorii au studii în sensul asta. Există Safeguarding Manageri, adică
câțiva oameni din conducere care trebuie să urmărească cazurile sociale și
să fie atenți că acei copiii să nu fie în pericol acasă. De câte ori este un caz
de genul asta  se anunță la nivel național – copii omorâți sau neglijați de
părinți sau familie, se face ședința și se discuta despre el. Se fac traininguri
bi-anuale despre așa ceva, întregului personal. Family Workers sunt cei
care țîn legătură cu familiile, care își oferă ajutorul în diverse moduri, de la a
oferi haine din donațîi, mâncare sau consiliere familiilor care nu știu sau nu
pot crește copiii în mod corect sau eficient.
Copiii cu nevoi speciale și copiii cu probleme de disciplină
Unul dintre departamentele școlii este „Special  Education Needs”, cei
care lucrează aici au studii speciale în domeniu, o calificare în plus. Copiii
sunt învățați de mici că violență este interzisă, însă cei care chiar au
probleme psihice (și sunt mulți) trebuie manevrați într-un anumit fel iar
personalul e instruit în sensul asta.
Există o camera specială cu saltele și pe pereți, unde sunt duși când
au o criză majoră și sunt în pericol de a face rău cuiva sau lor. Se întâmplă
că doi adulți să trebuiască să îi care până acolo, sunt antrenați să îi ducă de
brațe în așa fel încât să nu le rupă nimic și să scape și ei neraniti și copilul
întreg. Am asistat la niște scene care îți fac părul măciucă însă cu răbdare și
perseverență, oamenii ajung la motivul crizei și reușesc să dezamorseze
conflictul. Copiii nu sunt certați, sau pedepsiți dacă au crize de felul asta.ai e

Bibliografie:

• https://www.youtube.com/watch?v=Piw-9dOC8YQ

• http://www.educationuk.org

406
 DIAGNOZA SATISFACȚIEI ÎN MUNCĂ

Studentă Gros Molnar Anca Maria

Coordonator: Prof. univ.dr. Mihaela Stoica
Universitatea ”Dimitrie Cantemir” Tîrgu Mureş, Facultatea de Psihologie și
Științele Educației

Abstract:
Professional satisfaction is a major concern in the psychology of work and
organizational psychology, the most important point in the development of an
enterprise, representing one of the factors determining the efficiency of work in
general. The research comprises 4 chapters structured in the following way: The
first part presents Meta-analysis author and the theoretical part of work satisfaction
which is a concept of great importance in human resource management, being one
of the fundamental factors on which the overall efficiency of work depends. The
meta-analyzes of the studies undertaken on this topic, have revealed the most
important are the following: the work itself, the wage, promotion, relationships with
superiors and relationships with colleagues. The second part includes the research
methodology that will include the formulation of the objectives formulation of
hypothesis formulation and description of research design. The third part includes
the research results that will include the presentation and analysis of the data
obtained and their interpretation. At the same time I will contribute with a strategy to
improve the organizational climate offered to employees to increase work
satisfaction. The fourth part includes the findings of the research, will discuss the
hypotheses and will mention the contributions that the work brings from a
theoretical and practical point of view There are the research, the two
questionnaires were applied on a group of 50 employees, who agreed to
participate, the group is a non-clinic, all of them are workers at the same unit.

Key words: professional satisfaction, salary, promotion opportunities,

organizational behaviour

407
 1. Introducere

Studiile de specialitate, argumentează faptul că satisfacția

profesională este un bun predictor pentru multe aspecte ale muncii, cum ar
fi de exemplu productivitatea ridicată. Mergând mai departe studiile au
demonstrat că această satisfacție este unul dintre cei mai importanți
predictor pentru manifestarea unui anumit tip de comportament
organizațional și anume comportamentul contraproductiv”[1].
Satisfacția în muncă este un concept complex și acest lucru este
dovedit de multitudinea de factori care o influențează. Oamenii nu muncesc
numai pentru a-și câștiga existența, ci și pentru că simt nevoia să facă ceva
util, folositor.Așa cum este evaluată, în general, satisfacția profesională e
consideratăo variabilă atitudinală.„Satisfacția în muncă se referă la o
colecție de atitudini pe care le au lucrătorii față de munca lor.” [2,p.128].
Studiile realizate anterior au subliniat că factorii determinanți ai
satisfacției profesionale în domeniul unei fabrici de producție sunt: mediul de
lucru, securitatea jobului, veniturile, oportunități de avansare, o muncă
stimulativă, renumerarea, relațiile interumane de colegialitate.Satisfacția sau
insatisfacția profesională este datorată și unor factori interni cercetarea își
propune sa investigheze și variabilele cum ar fi: genul, starea civilă, studii.
Cercetarea își propune identificarea factorilor care determină nivelul de
satisfacție în muncă a angajaților societății. De asemenea lucrarea își
propune să ofere o viziune clară asupra nivelului de satisfacție a angajaților
și găsirea de propuneri concrete de creșterea acesteia.

2. Obiectivul cercetării

Cercetarea are la bază patru obiective generale:

1. Măsurarea nivelului satisfacției în muncă la angajați.
2. Constatarea nivelului satisfacției în muncă în funcție de gen/ de nivelul de
studii.
3.Genul biologic și nivelul de studii influențează pozitiv sau negativ
satisfacția în muncă
4. Propunerea unui plan de creștere a nivelui de satisfacție în muncă.
Obiectivele secundare sunt în număr de două:
1. Diagnoza satisfacției la locul de muncă pe întregul eșantion de 50 de
salariați cu ajutorul testului JDI.
2. Relevarea diferenţelor de scoruri obţinute la testul JDI-JIG în funcție de
gen, studii

3. Fundamentarea teoretică

„Importanța muncii este deosebită pentru dezvoltarea fiecărui individ.

În muncă, persoanprezentat a își satisface aspirațiile, își realizează
idealurile, își întregește și își îmbogățește personalitatea. Satisfacția în
muncă este determinată prin evaluarea individuală a muncii în momentul în

408
care răspunde complet unor nevoi. Evaluarea este personală și internă sau
partial externa, influențată de manager și colegi; oricum, în final,
determinante sunt sentimentele legate de rezultatele obținute”. [3]
„În contextul cercetărilor asupra diverselor tipuri de motivații ale
comportamentului organizațional, a stabilirii stimulilior capabili să le evoce,
s-au efectuat și un număr impresionant de cercetări referitoare la satisfacția
sau insatisfacția oamenilor în muncă. John Locke în 1976 afirma că
satisfacția este starea afectivă plăcută ce rezultă din evaluarea slujbei sau
experiențelor legate de slujba cuiva. Victor Vroom în 1982 afirmă că
satisfacția este alcătuită din orientările afective ale individului față de roluri
de muncă pe care le îndeplinește la momentul respectiv”. [4, p.434-435]
„Cei mai importanți factori determinanțiai satisfacției profesionale
prezentați de Deaconu, Podgoreanu, Roșca [6,p.321]sunt: munca în sine,
posibilitatea de a învăța și de a stăpăni bine o activitate, renumerațiile cu
toate formele sale: posibilitățile de promovare sau evoluție profesională,
recunoașterea rezultatelor bune, avantajele sociale, condițiile de muncă,
stilul de management, relațiile interpersonale și lucrul în echipă, politicile și
cultura întreprinderii, amplasarea locului de muncă față de locuința și
renumele, și importanța intreprinderii”.
In tabelul de mai jos am prezentat studiul metaanalitic privind studiile
întreprinse cu privire la satisfacția profesională și alte variabile.

Tabel 1
Studiu metaanalitic

An Autorii Relația Rezultatele cercetării

2008 Gabriel Stan, Relația între Studiului s-a realizat pe 38 de
Mihaela Chraif satisfacția subiecți, folosind ca instrument de
[1] profesionalăși măsurare chestionarul JDI.
comportamentul Rezultatele semnificative obținute
contraproductiv sunt: corelații negative privind
în cadrul unei comportamentul contraproductiv și
companii dimensiunile: Promovare(r=
-0,452;p=0,004) Salar (r=-0,496;
p=0,002) Colegii (r=0,533;p=0,001).
Relatiile dintre angajati sunt foarte
slabe,si nu ofera satisfactie in
munca.Salariul nu poate oferi o
satisfactie în munca deoarece nu
este un salariu fix.
2008 Avram si Cary L. Satisfacția față Se centrează pe satisfacția față de
Cooper de muncă. muncă, atât din punt de vedere al
[5] diferențelor individuale, cât și al
celor care apar în grupuri.
Studiile lui Rezultatele obținute de el conduc la
Happock concluzia că diferite categorii
profesionale, au diferite grade de
satisfacție, cei cu o educație

409
 superioară, care au de cele mai
multe ori roluri de conducere, au cel
mai crescut nivel de satisfacție față
de muncă, în vreme ce grupul
persoanelor cu o educație minimă,
care lucrează în general manual, au
cel mai scăzut nivel de satisfacție în
muncă.
2009 Andreea Lupașcu Studiul privind Cercetarea s-a efectuat pe 62 de
ValentinaȘtefania rolul motivației și subiecți, bărbați și femei, cu vârste
Vancea[3] satisfacției în cuprinse între 20 si 56 de ani.
mediul Rezultatul obținut
învățământului (r=0,345,p,<0,0005, bilateral) ne
preuniversitar indică că există o corelație
semnificativă pozitivă între
satisfacția rezultată din activitatea
desfășurată și motivația pentru
muncă. Rezultatul obținut (r=-
0,068,p>0,01, bilateral) ne indică
faptul că nu există o corelație
semnificativă între renumerare și
promovare și trebuința de realizare.
Rezultatul obținut (r= 0,356,p>0,01,
bilateral) a relevant faptul că există o
corelație semnificativă pozitivă între
conducere și relațiile personale și
relașionare, trebuințe de afiliere.

4. Ipotezele cercetării

Ipotezele de cercetare sunt:

1. Subiecții de gen feminin prezintă un scor mai ridicat la toate scalele
testului privind satisfacția la locul de muncă decăt subiecții de gen
masculin.
2. Angajații cu nivelul de studii superioare prezintă un scor mai ridicat
la toate scalele testului de satisfacție la locul de muncă decât
angajații cu studii medii.

5. Participanții la cercetare

Cercetarea s-a realizat pe un eșantion de 50 de angajați, 25 de gen

feminin, 25 de gen masculin. 72% dintre angajații lucrează în cadrul
departamentului de producție, 6% în cadrul magaziei,8% în cadrul
departamentului de resurse umane, 6% în vânzări, 2% în secretariat și 3%
în economic . În funcție de postul ocupat 50% dintre angajați ocupă postul
de muncitor necalificat, 8% agent de vânzări, 4% asistent manager, 2%
magazioner, 2% asistent vânzări, 2% secretară, 4% contabilă, 6%
stivuitorist, 2% lăcătuș mecanic, 4% magazioner, 4% mecanic utilaje, 2%

410
economist, 2% maistru, 4% electrician, și 4% CTC(Controlul Tehnic al
calității).Vârstă angajaților este cuprinsă între 22 și 62 ani, iar medie de
vărstă este de 35 ani.

6. Instrumentele de cercetare

Instrumentul de cercetare utilizat pentru diagnoza satisfacției la locul

de muncă estel Job Description Inventory, elaborat de Smith ,
Kendal&Hulin, 1969 (JDI) și Scala JIG.O serie întreaga de cercetări au
evidențiat validitatea JDI , acesta fiind cotat ca cea mai adecvată modalitate
de măsurare a satisfacției profesionale.
Indexul descriptiv al muncii JDI, este un chestionar ce conține 72
de itemi și scala JIG- Indexul muncii în general ce conține 18 itemi.
Variantele de răspuns la chestionar sunt : Da –D, Nu-N, Nu stiu-?
Răspunsurile sunt cotate astfel: Da-3 puncte, Nu- 0 puncte și Nu stiu- 1
punct. JDI, indexul descriptiv al muncii conține 5 subscale: 1. Satisfacția față
de postul de muncă prezent (18 itemi); 2. Satisfacția față de salariul actual
(9 itemi); 3. Satisfacția față de posibilitațile de promovare (9 itemi); 4.
Satisfacția față de șef (18 itemi), 5. Satisfacția față de oamenii cu care
lucrez (18 itemi) și JIG, care se referă la satisfacția față de muncă în general
și conține 18 itemi.

7. Interpretarea rezultatelor

Rezultatele obținute privind nivelul de satisfacție profesională sunt

redate la tabele 2, 3, 4, 5, 6 și 7.
În concluzie raportat la etalon s-a obținut ca în proporție de 74% sunt
satisfăcuți de colegii, 66%de șansele de promovare, 60% de munca actuală
și de munca în general, 56% de șef și 46% de salar. În procent de 24 %, un
sfert sunt nemulțumiți de salar, urmat de 14 % de șansele de promovare și
apoi în procent de 12 % la celelalte scale.

Tabel 2.Rezultatele obținute privind satisfacția la scala munca actuală

Valid Cumulative
Frequency Percent Percent Percent
Nemultumiti 6 12.0 12.0 12.0
Nici nemultumiti
14 28.0 28.0 40.0
-nici multumuti
Multumiti 30 60.0 60.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Tabel 3. Rezultatele obținute privind satisfacția la scala salar

Valid Cumulative
Frequency Percent Percent Percent

411
 Nemultumiti 12 24.0 24.0 24.0
Nici nemultumiti-nici
15 30.0 30.0 54.0
multumiti
Multumiti 23 46.0 46.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Tabel 4. Rezultatele obținute privind satisfacția la scala promovare

Valid Cumulative
Frequency Percent Percent Percent
Nemultumiti 7 14.0 14.0 14.0
Nici nemultumiti-nici
10 20.0 20.0 34.0
multumiti
Multumiti 33 66.0 66.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Tabel 5.Rezultatele obținute privind satisfacțiala scala șef

Valid Cumulative
Frequency Percent Percent Percent
Nemultumiti 6 12.0 12.0 12.0
Nici nemultumiti-nici
16 32.0 32.0 44.0
multumiti
Multumiti 28 56.0 56.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Tabel 6. Rezultatele obținute privind satisfacția la scala colegi

Valid Cumulative
Frequency Percent Percent Percent
Nemultumiti 6 12.0 12.0 12.0
Nici nemultumiti-nici
7 14.0 14.0 26.0
multumiti
Multumiti 37 74.0 74.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

Tabel 7 Rezultatele obținute privind satisfacțiala scala muncă în

general
Valid Cumulative
Frequency Percent Percent Percent
Nemultumiti 6 12.0 12.0 12.0
Nici nemultumiti-nici
14 28.0 28.0 40.0
multumiti
Multumiti 30 60.0 60.0 100.0
Total 50 100.0 100.0

412
 Rezultatele semnificative obținute la testul T privind satisfacția
profesională în funcție de gen sunt redate în tabel 8.
Se observă că în ceea ce privește genul subiecților există diferențe
statistice semnificative la scala muncă actuală, munca ăn general, ceea ce
înseamnă femeile sunt mai satisfăcute decât angajații bărbații în ceea ce
privește munca actuală și munca actuală. La scala privind posibilitățile de
promovare există diferențe statistice semnificative, valoarea sig.008, grupul
de gen feminin având un scor de 45.60 iar cel masculin de 31.60, ceea ce
înseamnă că anagajatele de gen feminin sunt mai satisfăcute în ceea ce
privește șansele de promovare decât grupul de gen masculin. Și la scala șef
s-au obținut rezultate semnificatice, femeile fiind mai satisfacute de șef față
de bărbați.
Nu s-au obținut diferențe semnificative privind satisfacția față de
salar sau față de colegi în funcție de gen.

Tabel 8. Rezultatele semnificative obținute la testul T privind satisfacția

profesională în funcție de gen
Std.
gen N Mean Deviation Std. Error Mean
munca_actual barbatesc 25 27,36 9,340 1,868
a feminin 25 35,64 6,204 1,241
Salar barbatesc 25 29,52 16,127 3,225
feminin 25 29,68 13,237 2,647
Promovare barbatesc 25 31,60 17,349 3,470
feminin 25 45,60 11,874 2,375
Sef barbatesc 25 31,52 11,457 2,291
feminin 25 33,04 8,488 1,698
Colegi barbatesc 25 34,72 11,182 2,236
feminin 25 38,88 8,904 1,781
munca_gener barbatesc 25 27,36 9,340 1,868
al feminin 25 35,64 6,204 1,241

Independent Samples Test

Levene's Test for
Equality of t-test for Equality of
Variance Means

F Sig. t df
munca_actua Equal var assumed 6,592 ,013 -3,692 48
la Equal var not -3,692 41,727
assumed
Salar Equal variance 3,542 ,066 -,038 48
assumed

413
 Equal var not -,038 46,242
assumed
promovare Equal variance 7,646 ,008 -3,330 48
assumed
Equal vari not -3,330 42,439
assumed
Sef Equal variance 6,512 ,014 -,533 48
assumed
Equal var not -,533 44,246
assumed
Colegi Equal variance 1,742 ,193 -1,455 48
assumed
Equal var not -1,455 45,707
assumed
munca_gene Equal variance 6,592 ,013 -3,692 48
ral assumed
Equal var not -3,692 41,727
assumed

Rezultatele obținute la testul T privind satisfacția profesionale în funcție de

studii nu au fost semnificative statistic (tabel 9).

Tabel 9. Rezultatele semnificative obținute la testul T privind satisfacția

profesională în funcție de studii
studii N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
munca_actuala medii 30 32,00 9,063 1,655
superioare 20 30,75 8,807 1,969
Salar medii 30 29,80 14,483 2,644
superioare 20 29,30 15,152 3,388
promovare medii 30 41,20 15,201 2,775
superioare 20 34,70 17,547 3,924
Sef medii 30 30,63 10,111 1,846
superioare 20 34,75 9,569 2,140
Colegi Medii 30 35,03 11,781 2,151
superioare 20 39,45 6,732 1,505
munca_genera Medii 30 32,00 9,063 1,655
l superioare 20 30,75 8,807 1,969

Independent Samples Test

t-test for Equality of Means
Sig. (2- Mean Std. Error
tailed) Difference Diff

414
munca_actua Equal variance ,631 1,250 2,587
la assumed
Equal var not ,630 1,250 2,572
assumed
Salar Equal variances ,907 ,500 4,258
assumed
Equal var not ,908 ,500 4,298
assumed
Promovare Equal variances ,170 6,500 4,668
assumed
Equal var not ,184 6,500 4,806
assumed
Sef Equal variances ,156 -4,117 2,858
assumed
Equal variances not ,153 -4,117 2,826
assumed
Colegi Equal variances ,136 -4,417 2,912
assumed
Equal variances not ,099 -4,417 2,625
assumed
munca_gener Equal variances ,631 1,250 2,587
al assumed
Equal variances not ,630 1,250 2,572
assumed

8. Concluzii

Rezultatele obținute ne subliniază necesitatea investigării mai

aprofundate a satisfacției legate de salar, scorurile obținute indică faptul că
24% nu sunt mulțumiti de salar și un procent de 30 % salariații sunt nici
satisfăcuți dar nici nesatisfăcuți, ceea ce înseamnă că este posibil ca pentru
viitor să existe o posibilitate de a deveni nesatisfăcuți. Pentru o intervenție
oportună consider că în primul rând este necesar o ședință de informare cu
angajații în care să li se explice că evaluarea este anonimă și că nu vor fi
repercursiuni legate de răspunsurile lor, evaluarea se va face printr-un
chestionar cu răspunsuri deschise, la care au posibilitatea de a își exprima
în mod deschis opiniile și sugestiile de schimbare pentru a fi mai mulțumiți
profesional.
Chiar dacă angajații s-au declarat satisfăcuți raportat la celelalte
scoruri consider că ar fi oprtună o intervenție prin teambuilding, acesta este
o activitate de cunoaștere și dezvoltare a capacităților de a lucra în echipă
prin care fiecare dintre cei implicați își pot cunoaște limitele și chiar să și le
depășească. Fiecare activitate de lucru trebuie organizată implicând
anagajații care poate nu interacționează frecvent precum și directori și șefi

415
ierarhici superioare pentru ca angajații să conștientizeze că dincolo de
poziție ei trebuie să formeze echipe de lucru.
Rezultatele obținute la testul t în funcție de gen se observă
necesitatea continuării evaluării pentru variabilele muncă actuală, muncă în
general, promovare și colegi dar în același timp consider că trebuie aplicată
și o intervenție, amplasarea unei cutii cu sugestii și un teambuilding atât
indoor cât și outdoor care o să fie detailată în capitolul de concluzii, acest
teambuilding consider că este necesar deoarece prin specificul său de
activitate cu tematică diversă va putea „suda” mai bine coeziunea între
angajații dar și între aceștia și șefii și astfel ei vor fi mai receptivi la viitoarele
evaluări.

Bibliografie

1. Chraif, M., Stan, G. (2008) Relația dintre satisfacția profesională și

comportamentul contraproductiv, Revista de psihologie
organizațională, vol.VIII, nr 1-4
2. Johns, G. (1998) Comportament organizațional, Editura Economică
București;
3. Lupașcu, A., Vancea, V-Șt. (2009) Studiu privind rolul motivației și
satisfacției în mediul învățământului preuniversitar, Revista de
psihologie organizațională, vol.IX, nr 1-2, 2009
4. Zlate, M. (2007)Tratat de psihologie organizațional-managerială,
Editura Polirom;
5. Avram, E., Cooper, C.L. (2008) Psihologie organizațional-
managerială, Tendințe actuale, Editura Polirom, Iași
6. Deaconu, A., Podgoreanu, S., Roșca, L. (2004), Factorul uman și
performanțele organizației, Editura ASE, București;

416
 EDUCAȚIA SPORTIVĂ ȘI ROLUL PSIHOLOGULUI
SPORTIV

Student Matei Ionuț-Claudiu,

Coordonator: Prof.univ.dr. Elena-Adriana Tomulețiu
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Universitatea
”Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureș

Abstract:
It is important that in the career of an athlete, but especially in the
activity of the performance sport, it must be based on psychological studies
of the highest quality, in order to be able to impose and achieve the imposed
objectives, regardless of the level of physical or mental pressure.The
psychological process is a very important factor in the life of a sportsman, at
the amateur level and in particular at the performance level. The career of a
sportsman does not mean only training to win the 1st place, the sports
education and sports psychologist represent the training and knowledge of
the athlete towards self-knowledge, self-reliance and motivation.When
athletes are of close value, psychic training makes the difference and
decides the winner.That's why you need sports education and sports
psychologists to be the best.

Cuvinte cheie: sport, educație sportivă, motivație, succes,

cooperare, eșec, respect

Analiza conceptelor teoretice

Potrivit Asociației sportive, psihologia sportului reprezintă

știința care studiază elementele psiho-comportamentale implicate în
participarea oamenilor la activități sportive, în scopul dezvoltării
continue a performanței, manifestate sub mai multe forme:
autodepășire, depășirea adversarului sau a naturii. Psihologia
sportului nu se adresează doar sportivilor, ci și părinților copiilor care
practică sportul de performanță și al staff-ului tehnic (medici,
fizioterapeuți).
Sportul înseamnă emoție, competiție, cooperare, joc și
performanță. Practicând un sport, ajungi să ai un stil de viață sănătos
și disciplinat, care te duce zilnic mult mai aproape spre culmile
succesului și a fericirii.
Educația sportivă oferă copilului șansa de a avea un stil de
viață sănătos, atât fizic cât și psihic. Sportul și educația sunt două
ingrediente magice în dezvoltarea frumoasă și matură a celor mici,

417
care îi face să înțelegea ce este viața, competiția și autocunoașterea,
în drumul lor spre succes.
Motivația zilnică este mobilizatoare în căutarea noastră de a
atinge succesul, ne ajută să ne autodepășim, să depășim standardul
autoimpus; practic, depășirea ”imposibilului”.
Succesul poate să fie de două feluri: de moment sau de lungă
durată. Reprezintă munca actorului principal în obiectivul impus într-
un anumit domeniu. În sport, succesul apare în timp, după foarte multă
pregătire fizică, dar mai ales psihică.
Cooperare este un factor foarte important în cariera sportivă și
nu numai. Cooperarea cu cei din jurul nostru ne oferă posibilitatea de
a ne repara punctele slabe mult mai repede pentru a ne atinge
potențialul maxim și chiar de a-l depășii, atât individual cât și în grup.
Eșecul poate să fie de moment și să reprezinte pasul cel mare
spre succes, sau poate să rămână un tiran care să ne plafoneze și să
rămânem în anonimat.
Respectul reprezintă una din principalele reguli pe care trebuie
să o respectăm ca sportivi, dar în special ca oameni, pentru a ne
bucura cu adevărat de reușită sau de eșec, într-un mod demn și
exemplar pentru generațiile ce vor urma.
Educația sportivă și rolul psihologului sportiv în drumul
spre performanță
Educația sportivă și psihologul sportiv este principala formulă
care stă la baza formării sportivului de succes, creând dintr-un
competitor, emotiv și negativist, un om echilibrat și competitiv care nu
se lasă doborât, oricât de tare ar bătea vântul împotriva lui. De foarte
multe ori, ne autosabotăm singuri capacitatea de reușită, deoarece, ne
implementăm din start o gândire de pierzător, și nu una corectă de
câștigător cum ar fi firesc. În drumul spre performanță, sportivul
trebuie să își depășească propriile limite ale minții și să simtă
libertatea încrederii, iar pentru a avea de toate acestea, este nevoie
de educație sportivă și un psiholog sportiv mereu motivat care să
motiveze la rândul lui și să-i ofere siguranța emoțională înainte și după
fiecare competiție[ CITATION Pre16 \l 1048 ].
Rolul psihologului sportiv
Sarcina psihologului sportiv este aceea de a crește nivelul de
agresivitate, de încredere de sine, precum și competitivitatea
sportivului înainte de o competiție importantă. Psihologul sportiv este
obligat să îl învețe pe sportiv cum să își controleze emoțiile și să nu
lase rezultatul să îi distragă atenția în timpul jocului, care îi cresc
riscul de a pierde meciul, din lipsa concentrării și a viziunii în joc.
Rolul lui este acela de a-ți crea o imagine de învingător, care
contribuie la dezvoltarea capacității de reglare emoțională și mentală.
De foarte multe ori, sportivii apelează la un psiholog pe ultima sută de
metri pentru a-i salva pe ei și cariera, în monentul în care întâmpină o
accidentare extrem de gravă care le pune în pericol revenirea la cel

418
mai înalt nivel, sau după un singur sau mai multe meciuri consecutive
în care nu a făcut nimic notabil, iar toți din jur îi aprostofează negativ.
La ora actuală, foarte multe cluburi au ințeles rolul psihologului sportiv
într-un staff care țintește spre o performanță solidă și sănătoasă (Bull,
1999).
Rolul motivației și unității grupului
Dezvoltarea motivaţiei şi a încrederii în sine ar trebui să fie un
obiectiv prioritar pentru orice sportiv de performanță; fără aceste
componente nu poate reuși. Pentru a forma o echipă competitivă și
unită, mai întâi este nevoie de crearea unei familii, ca împreună să
gestioneze corect succesul, cât și eșecul. Un lider nu are mulți adepți,
ci creează alți lideri, iar împreună, sunt de neoprit[ CITATION Ehi18 \l
1048 ]. Spiritul de echipă și un țel comun, oferă sportivului două mari
avantaje: un motiv în plus de hotărâre în momentele dificile în care
stresul este stăpân și o reacție clară cu privire la performanțele
grupului, cât și performanța individuală. Bull (1991) arată că spiritul de
echipă se poate construi instinctiv.
Beneficiile sportului
Sportul te învață să câștigi, dar te învață să și pierzi în mod
demn. Sportul te învață ce este viața. Indiferent că vorbim de sportul
ocazional sau cel de performanță, obiectivul sportului este acela de a
te face fericit și de a te conduce spre o minte sănătoasă și un corp
sănătos. Indiferent de sportul practicat sau de nivelul la care-l
practicăm, ajungem să ne cunoaștem cu adevărat, să ne autodepășim,
să ne educăm emoțiile și să luăm decizii corecte, chiar și în
momentele în care suntem sub presiune. Sportul ne învață să fim mult
mai competitivi și sociabili cu cei din jurul nostru și să impunem
standarde înalte[ CITATION Gig19 \l 1048 ].
De ce antrenament mental?
Modul în care gândim ne influențează comportamentul și
obiectivele personale. Modul în care gândim ne influențează
sentimentele, iar performanța, indiferent de domeniul în care activezi
și îți dorești să ai succes, este strâns legată de starea în care te afli.
Comunicarea reprezintă metoda principală în ceea ce privește
pregătirea psihică, ajutându-i pe sportivi să conștientizeze nivelul la
care se află și cum pot să-și îmbunătățească performanța personală,
oferindu-le noi metode de pregătire care să îi ducă pe treptele
performanței sportive [ CITATION Rad16 \l 1048 ].
Rolul eșecului în dezvoltarea performanței
De-a lungul istoriei, cei mai puternici oameni s-au făcut
remarcați în cele mai dificile momente ale vieții. Practic, eșecul poate
să fie un bun conducător spre succesul care bate la ușă sau poate să
fie cel mai negru coșmar din viață care să îți distrugă toată munca și
potențialul asuns spre performanță, dar totul depinde de noi, de
propria educație, de felul în care am fost învățați să gestionăm

419
eșecurile don viața noastră. Eșecul, de fapt, poate fi gândit, analizat,
gestionat, ca fundamentul succesului de lungă durată.
Concluzii
Un psiholog sportiv trebuie să-și insufle încrederea în tine, sa-ți
dezvolte spiritul de campion; să te învețe să nu te lași influențat de cei
care-ți spun că nu poți, pentru că e total neadevărat; trebuie să-ți
cultive un vis, un obiectiv, astfel vei avea potențialul de a realiza
obiectivul implementat în subconștientul tău. El trebuie să te
conștientizeze de faptul că vor fi oameni în preajma ta care îți vor
spune că nu poți, nu vei reuși, și-ți vor limita astfel încrederea în
forțele proprii, însă tot el îți va aminti permanent că nimeni nu are
dreptul să te oprească. Trebuie să-și arate că viața e o luptă continuă
și doar prin luptă poți să te realizezi. În orice luptă, doar cel care
transpiră de moare, v-a câștiga acea cursă! Când vrei ceva, ai
încredere în tine! Când crezi în tine, lupta e ca și câștigată! Tu ai
încredere în tine, în ceea ce alții au pus la îndoială! Tu străduiește-te
să aduci mereu prestigiu, onoare și respect! Ți-ai antrenat mintea și
trupul, și știi ce ai de făcut! Nimeni nu te poate opri în drumul tău spre
succes! Nimeni și nimic nu te poate opri în drumul tău spre succes! Ai
trecut prin sacrificii, transpirație și lacrimi. Niciodată nu lăsa durerea
să pună stăpânire pe tine! Oricât de greu ar fi, nu trebuie să renunți!
Te vei autodepăși, deoarece ești un campion adevărat!

Bibliografie

1. Bull, S. J. (1991). Psihologia sportului - Ghid pentru

optimizarea performantelor. În J. Syer, Team
building:Dezvoltarea spiritului de echipă (p. 192). UK: The
Crowood Press Ltd.
2. Bull, S. J. (1999). Psihologia sportului:Ghid pentru optimizarea
performanței. Crowood Press : UK.
3. Hagi, G. (2019, 11 15). Telekom Sport. (G. Hagi, Interviewer)
4. Predoiu, R. (2016). Psihologia sportului. București: Polirom.
5. Radu Predoiu. (2016). Psihologia sportului. București: Polirom.
6. U21, E. n. (2018, 09 11). discurs motivațional Ionuț Radu. (E. n.
U21, Operator interviu)

420
 FLOODS – NATURAL DISASTERS

Student Ogrean Florin,

Coordonator: Lect.univ.dr. Marius Cigher,
Universitatea Dimitrie Cantemir din Tîrgu Mureș, Facultatea de
Geografie

Abstract:
This article aims to provide general information about floods and the way
they occur, it mentions various types of floods and how we can protect ourselves in
case one occurs.

Keywords: flood, natural disaster, heavy rain, storms, tsunami, ice, too
much water, kidney stones (pun intended)

Introduction

According the National Weather Service "flooding is an overflowing

of water onto land that is normally dry" [1]. This happens when rain falls
faster than the natural channels can carry water away or the ground can
absorb thus resulting in small ponds that can become live flowing rivers.
The main factors causing floods are rainfall amount and intensity,
combined with topography that can help, or even the contrary, lead to
greater disasters and poor drainage of area. Soil conditions can vary very
much from region to region, soils that have more sand are more permeable
and can lead to water adsorption but also easier landslides in the absence
of vegetation. On the other hand, in case there is soil with more clay in its
composition, a totally different case scenario occurs: this soil is usually
colder and can retain water better, but the problem is that it has a very small
permeability. Floods are one of the most common natural disasters, but they
are also the most destructive and deadly. It only takes 15 cm of water to
knock a human down and just 60cm to move a car. While floods can
damage buildings and roads, cause blackouts and destroy crops, the
biggest problem is the spread of disseases. Dirty water and the lack of
sanitation can lead to a rapid spread of various disseases.

421
 Types of flood
There are several types of floods: flash floods, river floods, costal
floods, urban floods, ice tsunami and ice jams.
Flash floods happen within six hours of the rain event. Most flash
floods occur due to heavy rains from slow-moving thunderstorms, repeated
thunderstorms, heavy rains of hurricanes or tropical storms.
How we can stop flash floods? Basically, we can’t do very much
about them, these floods are an accident of timing and topography. If the
rain falls all at once and if this square kilometer straight into a narrow valley
then nothing much is going to stop the cascade. [2]

River floods usually occur when the rain season arrives, the snow
melts, or when storms stall and stay in the same place or pass very slowly
leading to river floods; this phenomenon is considered a part of natural
seasonal cycle and may last a week or more depending on the region. [3]
As an example of “how to combat them” is Tokyo, a city that hosts the
world’s largest underground flood water diversion facility, this building was
designed to mitigate the overflowing of the city’s major waterways and rivers
during rain or typhoon season.
Coastal floods can be very devastating and can be triggered by
many reasons: storms or winds that push the ocean in the shore and the
tide becomes higher than normal, on-shore winds from hurricanes and
tropical storms, the worst of them all being tsunamis – triggered by
underwater volcanic eruptions or earthquakes on the ocean floor caused by
tectonic plates sliping and releaseing a massive amount of energy into the
water. [4]
We can combat these by building water channels to redirect the watter, sea
walls, flood gates but these are not always 100% efficient; for example in
2011 a tsunami surpassed the flood wall protecting Japan Fukushima Power
Plant causing a nuclear disaster.

422
 Another type of floods are the ones that you can encounter in urban
areas: the urban floods. As the urban areas are growing so is the threat of
flooding, because of the pavement and buildings that prevent the infiltration
of water in soil – water needs to be redirected to an inlet that might not
always be clean and it can get clogged very easly. But in the worst case
scenario sewage can’t keep up with heavy rains and overtop the inlet
resulting in situations such as those in the pictures [5].
Ice Tsunami is also a type of flood. When the thaw comes, the ice in
the middle of the lake starts to develop first cracks, then strong winds push
the blocks of ice towards the coast/shore where they get stack on top of
each other. This is not a phenomen that happens very fast, in contrast to
other types of floods where you have to run, in this case you can walk away
[6]

Last but not least, another natural disaster that can happen is the Ice
Dam or Ice Jam. Ice jams occur when the ice breaks up on rivers and then
the chunks of ice jam up somewhere downstream. This causes the regular
flow of the river to be disrupted, leading to a rapid rise until the ice jam
breaks up and the regular flow resumes. This event is very dangerous
because the river can rise up to 4 meters above the normal level in a matter
of minutes. [7]

Conclusion

423
 Floods are a very common phenomenon occurring more often than
expected and causing serious damages. However disastrous their effects,
people continue to fight them. This paper has shown that the force of nature
can be at least controlled, if not totally stopped. “Many scientists and policy
makers are focusing on early detection monitoring underwater pressure and
seismic activity and establishing global communication networks for quick
distributing alerts. When nature is too powerful to stop the safest course is
to get out of its way.” [3]

Bibliography

[1] https://www.nssl.noaa.gov/education/svrwx101/floods/
[1]https://sciencing.com/flood-projects-school-8528271.html
[2]https://www.theguardian.com/science/2004/aug/19/thisweeksscienceques
tions.flooding
[2]https://www.climatechangepost.com/news/2016/11/14/70-europes-flood-
casualties-are-due-flash-floods-a/
[2]https://www.aa.com.tr/en/middle-east/flash-floods-destroy-parts-of-israel-
s-apartheid-wall-/1129474
[3]https://www.youtube.com/watch?v=SptdhYet1-M
[4]https://www.youtube.com/watch?v=Wx9vPv-T51I
[4]https://eu.usatoday.com/story/news/nation/2018/06/18/rising-seas-
climate-change-coastal-homes-floods/710141002/
[4]https://www.newcivilengineer.com/facing-down-the-floods-managed-
reponse/10034446.article
[5]https://www.nytimes.com/2017/10/06/climate/tokyo-floods.html
[5]https://www.apnews.com/5a4df83096614949bcb9a3f4c01a613f
http://cec.nic.in/wpresources/module/EVS/AIND-ECON-NMEICT-DVD-
187/Text/file2.pdf
[5]https://pibindia.wordpress.com/2016/10/28/interview-dr-kapil-gupta-on-
urban-floods/
[6] https://www.youtube.com/watch?v=geE_A8_0a-k
[6] https://www.youtube.com/watch?v=fqptbtwXUCs
[6]https://www.geek.com/news/ice-tsunami-caused-by-windstorm-prompts-
evacuations-along-lake-erie-1775992/
[6]https://www.msn.com/en-xl/northamerica/top-stories/ice-tsunami-crashes-
onto-northern-lake-shores-heres-why/ar-BBU7W8Q
[7]https://en.wikipedia.org/wiki/Ice_jam
[7] https://www.youtube.com/watch?v=1-pngKoKDC8

424
 MUZEUL DE ISTORIE DIN SIGHISOARA, ANALIZA
TURISTICA 2015-2018

Student Notar Pascu Cornel Ioan,

Coordonator: Lector dr. Adriana Henning,
Universitatea Dimitrie Cantemir din Tîrgu Mureș, Facultatea de
Geografie

1. Aspecte generale

Situat aproximativ în centrul României, în partea sud-estică a

depresiunii colinare a Transilvaniei, Sighișoara este un municipiu care este
străbătut de râul Târnava-Mare, aflat în partea sudică a județului Mureș,
care face parte din unitatea fizico-geografică numită Podișul Hârtibaciului.
Municipiul se află amplasat pe Drumul European E60, la intersecția
cu Drumul Național DN 14, la o distanță de 297 km de București, 120 km de
Brașov, 156 km de Cluj Napoca și 54 km de Târgu-Mureș. Pe aici trece și o
arteră feroviară principală, magistrala București - Brașov - Teiuș, cu derivații
spre Arad si Cluj - Oradea (Giurgiu E., 1982).
Ca și coordonate matematice, Sighișoara este situată la 24°46'40",
long. estică și 46°12'38", lat. nordică (Pop Agnes, Pop S., 2004).
Sighișoara este o localitate importantă în județul Mureș, cât și în
România, deoarece vechea Cetate este printre ultimele locuite din Europa și
singura locuită din sud-estul Europei. În anul 1968, Sighișoara a fost ridicată
la rang de municipiu, la data de 16 februarie. Ca municipiu, Sighișoara (fig.
1) are in componență șase localități (Angofa, Aurel Vlaicu, Rora,
Șoromiclea, Venchi, Cătunul Viilor), cât și un sat, Hetiur (Dubowy E., 1957).

Scurt istoric:

Pâna la întemeierea lui, orașul a trecut prin mai multe etape. O primă
perioadă în care se vorbește despre o așezare din această zonă ar fi cu
mult mai mulți ani în urmă decât anul 1280 (anul atestării documentare), și
anume perioada epocii pietrei, când în cartierele Aurel Vlaicu, Șoromiclea și
pe Valea Dracului au fost găsite așezări din neolitic aparținând Culturii
Peșterii (3000-2500 î. Hr.); cultura bronzului târziu (1700-1300 î.e.n.), când
în această zona a prins un contur cultura arheologică „Sighișoara-
Wietenberg” (Pop Agnes, Pop S., 2004, Giurgiu E., 1982). (Obiecte din
perioada bronzului târziu pot fi admirate la primul nivel al Turnului cu Ceas).

425
 În vremea regatului dac, culoarul Târnavei Mari a devenit un
important drum comercial, pe dealul cetății urmând să se ridice o puternică
fortificație care controla întregul culoar, însă atunci când Dacia se
transformă în provincie romană (anul 106 e.n.), Cetatea a fost distrusă.
Totuși, pentru a menține siguranța drumurilor ce treceau pe aici, romanii au
construit un castru de apărare, numit „Stenarum”. În prezent, zona aparține
Municipiului Sighișoara, aceasta aflandu-se aproximativ la 3 km de oraș
(Pop Agnes, Pop S., 2004, www.ran.cimec.ro).
În secolul XII se remarcă o activitate mai intensă în această zonă,
atunci când triburi maghiare au pătruns și și-au stabilit aici locul. Tot în
această peioadă, regele maghiar Gheza al II-lea invită locuitori din zonele
germane să se stabilească în Ungaria și Transilvania (Pop Agnes, Pop S.,
2004).
La câțiva zeci de ani de la așezarea locuitorilor maghiari si germani
în zonă, mai exact în anul 1241, a avut loc marea invazie tătaro-mongolă
care a impus Cetatea între cele „Șapte Cetăți” ale Transilvaniei medievale,
datorită unor resurse descoperite aici. Odată cu trecerea marii invazii, în a
doua jumatate a sec. XIII, Dealul Cetății a fost înconjurat cu un zid, numit
astăzi „Zidul Cetății”.
Un moment important al istoriei Sighișoarei se petrece în prima parte
a sec. XV, mai exact între anii 1431-1435, când fiul lui Mircea cel Bătrân,
Vlad Dracul a decis să se stabilească în Cetate. În anul 1431 se naște aici
fiul lui Vlad Dracul, Vlad Țepeș (Pop Agnes, Pop S., 2004, www.historia.ro).
În secolele XVI-XVII a avut loc cea mai sumbră perioadă a localității,
aici petrecîndu-se jafuri, și distrugeri însemnate. La 30 aprilie 1676 a avut
loc un puternic incendiu, care în numai 6 ore a distrus trei sferturi din oraș.
La 1709 orașul se confruntă cu o epidemie de ciumă care face aproximativ
4.000 de victime (Pop Agnes, Pop S., 2004).
După revoluția de la 1848, Sighișoara are de câștigat, chiar dacă
după instaurarea dualismului austro-ungar a urmat o perioadă dificilă pentru
comunitățile săsești. Se organizează noi comitate, Sighișoara urmând să fie
centrul comitatului Târnava-Mare.
La 1918, odată cu alipirea Transilvaniei la Regatul României,
populația săsească se întegrează noului stat. În perioada interbelică,
Sighișoara a fost reședința județului Târnava-Mare, în mare parte, identic cu
fostul comitat.
Sighișoara este printre primele orașe din România care la revoluția
din 1989 s-a declarant „liberă” înainte ca președintele Ceaușescu să fugă.
Perioada de după anii 1990 aduce o așa-numită normalitate în localitate
(Pop Agnes, Pop S., 2004). În anul 1999 orașul de sus (Cetatea Medieval)
intră în patrimonial mondial UNESCO (www.rador.ro).
Cadrul natural:
Cadrul natural însumează toate elementele naturale ale mediului
înconjurător (relief, climă, hidrografie, floră, faună).
Cadrul natural are o imoprtanță semnificativă, mai ales în rândul
oamenilor proveniți din mediul urban, care preferă ca natura să fie

426
nemodificată, virgină și exotică, o natură în care să se poată regăsi pe ei
înșiși (Cocean P. 2004).
Relieful din zona Sighișoarei, în trecut parte a vechii platforme a
Mării Panonice, existentă acum câteva sute de mii de ani în urmă, se
caracterizează printr-un aspect deluros, terasat de curgerea apelor Târnavei
Mari si ale afluenților săi, atât cei de drepata, cât și cei de stânga (Dubowy
E., 1957, www.sighisoara.org.ro).
În mijlocul văii Târnavei Mari se ridică Dealul Cetăţii, de unde
coboară oraşul, întinzându-se dinspre nord-vest spre sud-est. Dealul Cetăţii,
cu o altitudine de 425 de metri și o lungime de 850 de metri, încoronat de
Cetatea Medievală. Orașul vechi (cetatea) este dezvoltat pe terasa de 30-40
m, în partea inferioară și pe terasa de 90 m în cea superioară (***Geografia
României – Vol. I, 1983).
Prin poziţia sa geografică, Sighişoara se încadrează în tipul climatic
al Podişului Transilvaniei, cu temperaturi cuprinse între 6 și 10 grade
Celsius, aparţinând sectorului cu climă temperat – continental moderată.
Sunt prezentate câteva particularităţi, în funcţie de aspectul deluros al
regiunii şi de culoarul Târnavei Mari, care influenţează regimul termic şi al
precipitaţiilor, conducând la inversiuni de temperatură și frecvenţa ceţurilor
pe culoar (Posea G., 2004).
Apele de suprafaţă, atât cele care străbat orașul, cât și cele din
prejurul său, aparţin, în ansamblu, bazinului hidrografic al Târnavei Mari.
Târnava Mare este principalul curs de apă care drenează teritoriul,
direcția de curgere fiind de la est, la vest. Râul străbate oraşul de la
confluenţa cu Valea Naghirocului (la est) până la confluenţa cu Valea Cetăţii
(la vest), la Venchi, pe o distanţă de aproximativ 15 km.
(www.sighisoara.org.ro)
În această zonă, cu o climă în general umedă, a fost favorizată o
puternică dezvoltare a vegetaţiei naturală, aparţinând pădurilor de foioase.
Zona se înscrie în subetajul pădurilor de gorun și de amestec cu gorun (***
Geografia României – Vol. III, 1987).
Se pot întâlni, în regiunea Sighişoarei, arbori şi plante mai puţin
obişnuite. Pe platoul Stejăriş, după cum îi spune și numele, se găsesc
stejari falnici – “declaraţi monumente ale naturii – care, după părerea
oamenilor de ştiinţă, se pretind a fi ultimii reprezentanţi ai pădurii “românilor
şi pecenegilor” (silva blachorum et bissenorum) de care aminteşte diploma
acordată saşilor de regele Andrei al II-lea al Ungariei în anul 1224”.
Astfel, un arbore mai rar, ca Ginkgo-Biloba, considerat ca fiind
originar din China de vest, s-a putut acomoda în această zonă. Un alt
element floristic este o orhidee, “Cypripedium calceolus”, numită de localnici
“Papucul doamnei”, care creşte în pădurile de aici, între Sighişoara şi
comuna Daneş. Se mai găsesc în apropierea oraşului și tufe de migdal pitic,
o specie de conifere cu frunze căzătoare, “larice”, care se găsește la
altitudini de peste 1000 m, dar care s-a putut dezvolta la fel de bine şi pe
Hula Daneşului, la o altitudine de 500 m (Giurgiu E., 1982).

427
 Fauna poate oferi iubitorilor, cât și curioșilor, exemplare obișnuite de
mamifere, cum ar fi mistreți, lupi, urși, căpriori, cerbi, dar și mai puțin
obișnuite, din rândul nevertebratelor, amfibienilor, reptilelor și a păsărilor.
Există în rândul nevertebratelor o specie foarte interesantă de
fluture, numită “Albăstrița” (Maculinea teleius). Din rândul amfibienilor se
regăsesc: tritonul cu creastă (Triturus cristatus) şi broasca roşie de munte
(Rana temporaria), iar reptilele, sunt și ele reprezentate de câteva specii,
cum sunt: guşterul (Lacerta viridis) şi ţestoasa de mlaştină (Emys
orbicularis)
Cu o populație de 33.805 locuitori în anul 2018, Sighișoara este al
treilea municipiu ca mărime, după numărul de locuitori, din județul Mureș,
după Municipiul Târgu-Mureș (148.575 loc.) și Municipiul Reghin (38.055
loc.) - (www.insse.ro).
Între anii 1992 si 2002 (anii de recensământ), numărul populației
municipiului a crescut până în anul 1995, la 37623 loc., atunci atingându-se
numărul maxim de locuitori din toată perioada studiată. Însa, din anul 1995
și până în 2002 se înregistrează o scădere de 361 de locuitori. De aici și
până la următorul recensământ, în anul 2011, numărul populației a scăzut
cu un număr de 1.541 locuitori.

2. Muzeul de Istorie Sighișoara

1899 este anul în care Muzeul de Istorie din Sighișoara și-a deschis
pentru prima dată porțile sub denumirea „Alt Schässburg” (Sighișoara
Veche). Acesta este unul dintre cele mai interesante muzee datorită
multitudinii elementelor care se regăsesc aici, peste 12.000 la număr, atât
din perioada Evului Mediu, cât și din perioade mai înaintate (cultura
Wietenberg-Sighișoara).
Muzeul de Istorie din Sighișoara este constituit din trei secții, și
anume: Turnul cu Ceas, Camera de Tortură și Colecția de Arme.

2.1. Turnul cu Ceas

Dintre cele trei secții, se remarcă în mod deosebit Turnul cu Ceas,

care este singurul muzeu din România organizat pe verticală. Turnul
măsoară 64 de metri și este cea mai înaltă construcție din Cetate, fiind
structurat pe șase nivele, dintre care primele cinci sunt închise, iar al
șaselea este deschis, aici aflându-se balconul.

Primul etaj, unde până la 1556 a funcționat sfatul orășenesc, este

rezervat arheologiei preistorice și antice. Aici este expusă copia unei vatre-
altar (unul dintre cele mai vechi calendare din spațiul sud-est european)
găsită pe Dealul Turcului (cultura Wietenberg-Sighișoara), arme din epoca
bronzului, obiecte din epoca fierului (La Tène, Hallsttat), dar și vase dacice
și cărămizi romane care atestă principalele momente ale istoriei antice pe
acest teritoriu. Tot aici este amenajată o mică expoziție în memoria lui Iosif

428
Bacon, dar și o machetă în care este reprezentat orașul așa cum era în anul
1735, construită de Iulius Miselbacher.
Holul de la al doilea etaj găzduiește mobilier țărănesc, aici dorindu-
se a fi prezentată o parte din „camera frumoasă” care este alcătuită din
piese de mobilier țărănesc din zona Târnavei-Mari. Pe langă aceste obiecte,
unul de mare valoare se face remarcat și anume presa de ulei de la 1767.
Tot la acest etaj se află așa-numita „sala farmaciei” care adăpostește
expoziția dedicată obiectelor medicale și farmaceutice. Această sală nu a
fost amenajată întâmplător, la Sighișoara existând încă din Evul Mediu două
centre spitalicești construite pe lângă biserici, aflate în afara incintei
orașului. Obiectele farmaceutice provin de la farmacia numită „La Vulturul”
și cuprind recipiente din lemn, porțelan și sticlă din sec. XVII-XVIII.
O ușă din lemn de stejar datată la 1536 si decorată cu motive
vegetale și cu textul latin „Filius Christis Maria Mater” deschide o scară în
spirală care duce către etajul al treilea, în holul căruia se află elemente de
iluminat medieval și diverse steaguri metalice care au fost amplasate, în
principal, pe coamele unor turnuri din oraș. În sala de la acest etaj este
amenajată o expoziție de mobilier din diferite perioade istorice. Încăperea
are o mare valoare muzeistică, tavanul fiind casetat, ferestrele vitrate și
ancadramente renascentiste, aici regăsindu-se o pianină și o masă databilă
în sec. XVI și refăcută la 1780; prin acestea, influența goticului și a barocului
sunt regăsite în această încăpere.
Etajul cu numărul patru adăpostește „Sala Breslelor”, dedicată
meșteșugurilor sighișorene. Aici sunt expuse unelte, însemne ale breslelor
și produse meșteșugărești ale fierarilor, lăcătușilor, cizmarilor, croirotilor,
etc. Tot aici se găsesc elemente de ceramică reprezentativă culturii săsești
din Transilvania de sud-est, de la cancee, căni, farfurii și până la decor
(motivul lalelei, tehnica sgraffitto-cobalt) produse în Sighișoara, Saschiz,
Țara Bârsei și Sibiu.
La etajul cinci sunt expuse ceasuri de diferite feluri, din perioade
diferite: ceasul solar, o nisirpaniță (clepsidră) de secol XVIII, ceas de perete
cu arc (sec. XVII-XVIII), ceasornice cu cuc și ceasuri cu pendulă din sec.
XIX. Cea mai reprezentativă piesă de aici însă este mecanismul actual al
ceasului din Turn, o comandă făcută de orașul Sighișoara la 1906. La
mecanismul ceasului este conectată o platformă rotativă pe care sunt fixate
șapte figurine care reprezintă cele șapte zile ale săptămânii simbolizate de
zeități din panteonul greco-roman.
La ultimul etaj vizitabil există o mică sală în care este amenajată o
expoziție documentară dedicată lui Hermann Oberth care era considerat
unul dintre cei trei părinți fondatori ai științelor rachetelor și astronauticii.
Acesta s-a născut la Sibiu în anul 1894, însă copilăria și-a petrecut-o la
Sighișoara, tot aici făcându-și și studiile primare. Tot aici se află balconul
Turnului cu Ceas, care oferă o imagine panoramică asupra orașului
Sighișoara și a anturajului său istoric.

2.2. Camera Torturii

429
 A doua secțiune a Muzeului de Istorie este Camera de Tortură, care
se află la baza Turnului cu Ceas, în locul în care până undeva în sec. XVIII
a fost a doua poartă boltită a turnului, însă atunci a fost zidită, în acest loc
construindu-se o închisoare. Aceasta era închisoarea orașului, iar deținuții
care își așteptau decizia de executare erau ținuți aici.
Accesul în fosta închisoare (actuala Cameră a Torturii) se face
destul de dificil, făcându-se printr-o ușă mică și îngustă cu dimensiuni de
140×60 cm. În partea opusă ușii se află o fereastră mică; langă aceasta s-a
găsit o inscripție cu caractere gotice, având următorul text: „Morgen werde
ich...”, adică „Mâine eu voi...”, ceea ce denotă faptul că viața celor care erau
ținuți aici urma să se sfârșească. Pe tavanul și pereții încăperii se pot vedea
încă urme de negreală, acest fapt dovedind că Turnul cu Ceas, cât și
camera închisorii de atunci au suferit marelui incendi de la 1676.
În prezent, camera găzduiește elemente medievale interesante de
tortură, cum ar fi: lanțuri pentru legarea mâinilor și picioarelor condamnaților,
o scară de tortură, un jug de tortură și o spânzurătoare.

2.3. Colecția de Arme

A treia secțiune a Muzeului de Istorie din Sighișoara este Colecția

de Arme. Aceasta nu se află în incinta Turnului cu Ceas, însă este foarte
aproape de acesta, fiind situată în pivnița unei case aflată în Piața Muzeului.
Această colecție prezintă, în cele patru săli, evoluția armelor albe și
de foc de-a lungul timpului, însă și elemente de apărare. În prima sală se
pot observa elemente de luptă din secolele XVIII-XIX, cum sunt: spade
grele, săbii de cavalerie, săbii de paradă și florete; a doua sală este
deidcată tehnicilor și echipamentelor militare, aici regăsindu-se piese de
armură, pieptare, coifuri, cotiere, cămăși cu zale, lănci, arbalete, scuturi și
securi de luptă. În a treia sală se regăsesc informații despre șederea lui
Vlad Dracul la Sighișoara (tatăl lui Vlad Țepeș) între 1431-1435, dar și
archebuze (arme de foc) din sec. XVI și ghiulele de tun din metal. În ultima
sală, cea cu numărul patru, sunt regăsite arme de foc cu mecanism de
tragere cu fitil, cremene și cu percutor din sec. XVIII-XIX. Arme precum
flinte, pistoale cu baionetă, arme de vânătoare și un revolver se pot vedea
aici.

3. Analiza turistica a Muzeului de Istorie

Diagrama din figura 1 prezintă situația intrărilor la Muzeul de Istorie

din Sighișoara, pentru fiecare secțiune a acestuia, din ultimii patru ani
(2015, 2016, 2017, 2018). Muzeul de Istorie din Sighișoara este format din
trei secțiuni (Turnul cu Ceas, Camera de Tortură și Colecția de Arme),
fiecare dintre acestea înregistrând an de an zeci de mii de intrări.
Fiecare an reprezentat pe diagramă este împărțit în patru segmente:
Camera de Tortură – mov, Colecția de Arme – verde, Turnul cu Ceas – roșu
și intrările gratuite – albastru. Pentru fiecare secțiune a Muzeului de Istorie

430
se observă creșteri ale numărului de vizitatori, pe an ce trece, existând
totuși o excepție de care voi aminti în continuare (Turnul cu Ceas – anul
2018).

160000
140000
120000
Nr. intrări

100000
80000
60000
40000
20000
0
2015 2016 2017 2018
Anul

Fig. 1 – Nr. de intrări la cele trei secții ale Muzeului de Istorie din Sighișoara,
într-un intervalul 2015-2018
Sursa date: Muzeul de Istorie

După cum se observă, Turnul cu Ceas este, pe departe, secțiunea

cu cei mai mulți vizitatori, în fiecare an numărul acestora trecând de 90.000.
Camera de Tortură este a doua secțiune cu cele mai multe intrari din
Muzeu, numărul acestora fiind în fiecare an peste 10.000, această
secțiune având cea mai mare creștere a numărului de intrări din perioada
analizată.
Cea de a treia secțiune după numărul intrărilor, însă nu la o mare
distanță de Camera de Tortură, este Colecția de Arme. Ca și secțiunea
anterioară, la Colecția de Arme se înregistrează un număr mare de intrări în
fiecare an.
Ultimul segment, reprezentat cu albastru, reprezintă numărul
intrărilor gratuite la Muzeul de Istorie. Acesta a fluctuat în acest interval de
timp, numărul fiind cuprins între 4.000 și 5.000 de intrări. Aceste intrări
gratuite sunt atribuite persoanelor care vin aici în mod oficial sau în scopul
serviciului.
În concluzie, orașul-muzeu Sighișoara este un loc plin de farmec, de
istorie, de peisaje cum rar mai găsești. Cetatea meddievală, tradițiile și
obiceiurile locului te fac să revii aici de câte ori ai ocazia.
Vizitează și tu Sighișoara și convinge-te singur. Merită!

431
 Bibliografie

Cărți:
1. *** Geografia României vol. III, (1987), Carpații Românesti și
Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București
2. Baltag G., (2004), Sighișoara, Schӓβburg˖ Segesvár, Editura
Honterus Verlag, Sibiu
3. Drăguț V., (1969), Cetatea Sighișoara, Editura Meridiane, București
4. Dubowy E., (1957), Sighișoara – un oraș medieval, Editura Tehnică,
București
5. Giurgiu E., (1982), Sighișoara, Editura Sport-Turism, București
6. Gîju I., Voicu D., 1999, Județul Mureș – Dicționar geografic, Editura
Petru Maior, Târgu-Mureș
7. Mutihac V., (2010), Geologia României în contextul geostructural
Central-Est-European, Editura Didactica și Pedagogică, București
8. Pop Agnes, Pop S., (2004), Ghidul Istoric , geografic, administrativ și
turistic al Jud.Mureș, Editura Ediprestipo, Targu-Mureș
9. Posea G., (2004), Geografia Fizică a României Partea a II-a,
Clima , Apele, Sorlurile, Biogeografia, Hazardele Naturale, Editura
Fundației România de Mâine, București

Pagini web:
www.ran.cimec.ro
www.historia.ro
www.rador.ro
www.sighisoara.org.ro
www.insse.ro

432
 POLITICI DE BUNE PRACTICI ÎN LANȚURILE
HOTELIERE. STUDIU DE CAZ INTERCONTINENTAL
HOTELS GROUP

Studentă Mihăescu Roxana-Dumitrița,

Coordonator: Conf. univ. dr. Maria Oroian
Universitatea Dimitrie Cantemir din Tîrgu Mureș, Facultatea de
Geografie

Abstract
InterContinental Hotels Group is one of the world’s leading hotel companies
and their purpose is to provide True Hospitality for everyone. By recognising and
respecting people and creating great guest experiences, they offer hotel brand that
are loved by millions of guests and preferred by owners. Through their global reach
they ensure True Hospitality also extends to their people, the environment and local
communities all around the world. A hotel for every occasion whether it`s an
overnight getaway, a business trip, a family celebration or a once-in-a lifetime
experience, they have more than 5000 properties in nearly 100 countries which
means they have the perfect hotel for every need. I decided to talk about this hotel
chain from the desire to exemplify good practices to be follow in our tourism
industry [1].

Key words: hospitality, brand, strategy, politics, culture, diversity,

marketing

Introducere

În acest articol voi prezenta unul dintre cele mai mari și mai
cunoscute lanțuri hoteliere la nivel mondial, cu aspecte ce țin de istoricul
acestuia, dezvoltarea lui in timp și principalele tipuri de politici implementate,
cu rezultatele aferente. Poate cel mai relevant exemplu din punct de vedere
al prestigiului și al rezultatelor obținute este InterContinental Shanghai
Wonderland.

Scurt istoric

Privind în urma cu aproape 250 ani, la originile de plecare a

prestigiosului lanț hotelier, vom evidenția anul 1777, când, William Bass a

433
înființat Brewery Bass din Burton-upon-Trent, în Marea Britanie. De-a lungul
timpului, compania înființată de William Bass a preluat controlul și asupra
altor fabrici de bere mari, la începutul secolului al XX-lea, iar în anii 1960 s-a
unit cu Charrington United Breweries pentru a crea cea mai mare companie
britanică de fabricare a berii, Bass Charrington. Dupa câțiva ani de la unirea
celor doua mari fabrici, în 1969, Bass Charrington, lansează lanțul hotelier
Crest, marcând prima sa intrare în sectorul de cazare. Dupa 20 de ani, au
început să apară probleme la fabricile sale de bere, deoarece guvernul
britanic a limitat numărul de pub-uri în care băuturile puteau fi
comercializate in mod liber, ceea ce a dus la investiții suplimentare în
această companie, la extinderea activității sale în domeniul hotelier. O primă
achiziție a fost Hotelul Holiday Inn International.[2]
”Povestea” continuă cu Pan American Airlines și cu fondatorul
acesteia, Juan Trippe, care a înființat lanțul Intercontinental Hotels, ca
divizie a companiei Pan American și a deschis primul hotel din Belém,
Brazilia, în 1946. La 19 august 1981, Pan Am a vândut Inter-Continental
Hotels Corporation (IHC) Marii Britanii, mai exact companiei Grand
Metropolitan, pentru 50 de milioane dolari. Întrucât Grand Metropolitan și-a
concentrat activitatea principală și s-a extins în fast-food prin achiziționarea
Burger King, a vândut IHC grupului Saison din Japonia, în 1988. În martie
1998, Saison Group a vândut IHC fabricii de bere condusa de Bass. În
2000, Bass și-a vândut fabricile de bere (și dreptul la denumirea de bass)
producătorului belgian Interbrew pentru 2,3 miliarde de lire sterline, astfel că
aici se încheie producția de bere sub influența Bass Charrington, dar începe
un alt capitol, prin implicarea totală în dezvoltarea hotelurilor achiziționate.
[3]

Fig.1. Sigla InterContinental Hotels Group;

Pas cu pas, InterContinental Hotels Group își face apariția pe piața

serviciilor hoteliere, formându-și o viziune și obiective prin care să poată
oferi adevărata ospitalitate pentru toată lumea. Echipa managerială și-a axat
viziunea pe cinci paliere câștigătoare: să facă lucrurile corect, să arate că le
pasa, să țintească sus, să celebreze diferenței și să lucreze mai bine
împreună, toate acestea contribuind la definirea propriei personalități.[4]
InterContinental Hotel Group și-a propus ca obiective principale
deblocarea modalităților de a executa strategia stabilită, să aducă succes
într-un ritm mai rapid și să-și accelereze creșterea economică. Modelul
strategic definește abordarea și este esențial pentru angajamentul de a
furniza pe termen lung înalta calitate, creșterea durabilă a fluxurilor de
numerar și a profiturilor.[5]

434
 În 2018, s-a trecut la adoptarea unei abordări la nivel global a
marketingului și a mărcii dezvoltate. Aceasta include organizarea brandurilor
în segmentele mainstream, upscale și luxury, pentru a maximiza eficiența, o
mai bună concentrare a resurselor și a performanțelor hotelurilor. Astfel, se
poate vorbi de 14 mărci principale, fiecare cu segmentul său de dezvoltare.
[6]

Fig.2. Mărcile InterContinental Hotel Group (14 mărci)

La segmentul “luxury”, lanțul InterContinental se clasifică pe primul

loc fiind și cel mai mare hotel de lux din lume, marca a sărbătorit cea de-a
200-a deschidere în 2018, cu hoteluri noi inclusiv Shanghai Wonderland și
San Diego și a fost numit cel mai important brand hotelier din lume la nivel
mondial în Travel Awards pentru a 12-a oară. Hotelul InterContinental are
204 hoteluri deschise și 60 hoteluri în constructie. IHG în segmentul luxury
mai are în componență 2 hoteluri, Hotel Regent și Hotel Kimpton la fel de
cunoscute și de încredere.[7]
Una dintre cele mai cunoscute și de încredere marci din lume,
Holiday Inn din segmental mainstream, oferă experiente de neuitat și
întampină cu căldură oaspetii din sectorul de afaceri și cei care vizează
confortul. Cu o mulțime de tipuri de proprietăți de la centre urbane, la
stațiuni turistice la mare, marca își păstrează cererea cu accent pe calitatea
serviciilor, corespunzătoare camerii de oaspeți și spațiilor publice, precum și
ofertelor de produse alimentare și băuturi. Acest segment se poate lăuda
deja cu 1224 hoteluri deschise, iar 288 de hoteluri sunt în constructie.
Celelalte mărci din segmentul “mainstream” sunt Holiday Inn Express,
Holiday Inn Club Vacations, Candlewood Suites, Staybridge Suites, Avid, la
fel de cunoscute și importante [8].
Marca Crowne Plaza ce reprezintă campionul modului modern al
călătorilor de afaceri, se poate distinge printr-o ședere deosebită, aceasta
demonstrându-se prin regularitatea întâlnirilor, fiind recunoscută pentru
premii inovatoare în design și marketing. Ea își propune extinderea sălilor
de ședinte și lansarea serviciului cheie și a programului “Sleep Advantage”
care va duce la obținerea unei satisfacții a șederii la nivel superior. Sunt
deja deschise 429 de hoteluri, iar 79 sunt în constructii. În segmental
“Upscale” se mai numară Hotel Voco, Hualuxe Hotels and Resorts (China),
Even Hotels si Hotel Indigo, fiecare fiind diferit din din punct de vedere al
desingului și culturi.[9]

Cultura Organizațională

435
 IHG reprezintă o afacere ce progresează cu o nouă structură
organizatorică, noi conduite, concentrându-se pe extinderea calității
hoteliere. Lucrul in echipă face posibilă reușita, fiind cheia pentru pentru
îndeplinirea scopului oferirii ”Ospitalității Adevărate”. În Echipa IHG sunt
reprezentate mai multe naționalități, precum și mai multe culturi și religii.[10]
Obiectivele organizaționale sunt crearea și consolidarea unei culturi
puternice de leadership, de diversitate, etică în afaceri și respectul pentru
mediu și societate, acestea stând la baza capacității de a avea un scop și o
strategie. Pentru a avea succes pe termen lung se dorește păstrarea unei
reputații excelentă, compania trebuind să fie percepută ca una încredere.
Angajamentul începe de la conducere, Consiliul de conducere fiind axat pe
promovarea unei culturi sănătoase și responsabile în întreaga companie, iar
CEO-ul și directorii sunt responsabili pentru stabilirea și consolidarea culturii
unice. Consiliul de conducere primește periodic actualizări privind
problemele și formarea angajaților de la directorul de resurse umane, în
timp ce CEO-ul se asigură că formarea este aliniată scopului companiei.[11]

Politica de expansiune
Echipa managerială își propune extinderea în Europa de Est, cu 25
de proprietăți marca Kimpton în 20 de noi destinații globale, inclusiv în
Mexic, Paris, Barcelona, Bali și Shanghai, în următorii trei până la cinci ani.
Urmărind menținerea aceluiași nivel de creștere continuă, se vor consolida
și crește brandurile existente, cu un ritm sporit spre deschideri și inovații.
[12]

Politica de mediu
Având responsabilitatea de a respecta mediul și de a gestiona
impacturile hoteliere în beneficiul comunităților în care iși desfășoara
activitatea, IHG se angajează să măsoare și să gestioneze aceste efecte și
să găsească modalități inovatoare de reducere a acestora. Obiectivele de
punere în aplicare a practicilor de mediu solide în proiectarea, dezvoltarea și
funcționarea hotelurilor, prin încurajarea dezvoltari și integrari tehnologiilor
durabile, prin depunerea eforturilor de a reduce consumul de energie și apă
și prin reutilizarea și reciclarea resursele consumate ori de câte ori este
posibil, sunt punctele luate în calcul pentru a avea un mediu de funcționare
propice.[13]
Cheia pentru a ajuta să se reducă impactul asupra mediului este
platforma digitală de sustenabilitate, sistemul IHG Green Engage™. Un
standard global în cadrul grupului, ce ajută hotelurile să-și gestioneze și să
raporteze consumul de energie, carbon, apă și deșeuri prin peste 200
„Soluții verzi” și planuri de implementare, reducând impactul negativ asupra
mediului. Bazându-se pe exercițiul anterior de cartografiere a riscurilor, au
fost lansate primele două proiecte de administrare a apei la Londra și Delhi,
care au ca scop identificarea unei strategi de administrare a apelor cu cele
mai bune practici ce va putea fi implementată în toată compania.[14]

436
 Ca parte a eforturilor echipei de mediu s-a impus reducerea
deșeurilor din plastic, în 2018, IHG s-a angajat să elimine paiele de plastic
de unică folosință din proprietate la nivel global până la sfârșitul anului 2019
- eliminând anual o medie de 50 de milioane de paie din fiecare hotel.[15]

Resurse umane
InterContinental Hotels Group reprezintă o afacere în mișcare, cu o
structură organizațională nouă, compartimente noi și o echipă unită.
Angajații sunt cheia pentru a furniza ”Adevărata Ospitalitate”. Astfel, pentru
scopul acesta se angajează oameni talentați, pentru a se putea dezvolta
armonios. Având filiale în peste 100 de țări, angajații reprezintă multiple
naționalități, precum și multe culturi și religii. Compania este mândră de
diversitatea resursei umane deorece scopul Adevaratei Ospitalități este
oferit tururor în moduri cât mai atractive fiecarei culturi. Sunt peste 400.000
de angajați deja carese caracterizează prin diversitate și variatate, care
este evaluată de milioane de oaspeți care trec pragul companiei.
Obiectivele echipei de resurse umane reprezintă creșterea nivelului
de diversitate printre liderii superiori în termeni de gen și naționalitate sau
etnie. De asemenea, se dorește creșterea numărul de femei care să
lucreaze în sfera managerială și cea de gestiune.[16]

Politica de marketing
Strategia de marketing reprezintă planul pe termen lung necesar
organizației pentru a obține ceea ce își dorește. IHG a adaptat marketingul
prin intermediul noilor tehnologii. Anunțurile prin intermediul aplicațiilor
mobile și al site-urilor web reprezintă una dintre strategiile lor principale de
marketing, astfel s-au creat [17] “Mobile Room Key Technology” ce testează
noi tehnologii în SUA pentru a oferi oaspeților posibilitatea de a ocoli
recepția atunci când doresc să meargă în camera lor [13] și “IHG Translator”
ce vizează membrii care călătoresc la nivel internațional ce au interese în
învățarea limbilor noi. Succesul aplicației se consolidează prin cele 4
milioane de descărcări.[18]

Politica față de acționari

Angajamentul față de buna guvernare pentru IHG înseamnă a lua în
serios preocupările acționarilor și ale investitorilor în ceea ce privește
mediul, relațiile cu angajații, remunerația executivă, performanța financiară
pe termen lung și guvernanța corporativă, cat și confidențialitatea datelor.
IHG se asigură de buna desfașurare a întalnirilor cu acționarii și investitorii
printr-o varietate de mecanisme, inclusiv întâlniri cu președinții comitetului,
relațiile cu investitorii, prezentări și corespondență periodică. [19]

Concluzie

437
 Prezentarea pe scurt a strategiei lanțului hotelier constituie un
exemplu de bune practici pentru turismul românesc. Aspecte legate de
strategia de dezvoltare, de marketing, de management, resurse umane și
de mediu putând fi adoptate și de hotelurile din România.

Studiu ce caz

InterContinental Shanghai Wonderland

InterContinental Shanghai Wonderland se află în Songjiang
Sheshan, în apropiere de zona Hongqiao din Shanghai, c u lucrarea
îndrăzneață de proiectare arhitecturală, construită în mod direct în peretele
lateral al unei cariere abandonate de peste un deceniu, reprezentând
designul armonios yin și yang, reimaginând relația dintre oraș și natură. [20]
Marca InterContinental cu siguranță câștigă teren în China. IHG a
deschis opt hoteluri InterContinental în China în 2018, iar InterContinental
Shanghai Wonderland a fost cel de-al 200-lea hotel de brand la nivel
mondial.

Fig.3. Hotel InterContinental Shanghai Wonderland

Ca și facilități InterContinental Shanghai Wonderland are un restaurant, un

centru de fitness, un bar și o grădină, fiind situat în Songjiang. Proprietatea
are recepție cu program nonstop, room service și schimb valutar. Toate
camerele au aer condiționat, TV cu ecran plat cu canale prin satelit,
fierbător, birou, duș și uscător de păr. Oferind vedere la lac, camerele
hotelului au baie privată cu o cadă și articole de toaletă gratuite. În toate
unitățile de cazare există dulap. În fiecare dimineață InterContinental

438
Shanghai Wonderland oferă opțiuni de mic dejun tip bufet. Oaspeții
beneficiază de acces la centrul spa și de wellness, prevăzut cu piscină
interioară, cadă cu hidromasaj și saună, iar cei mici au la dispoziție un club
și un loc de joacă pentru copii.[21]
Printre atracțiile locale se numară Shanghai National Exhibition și Convetion
Center, iar facilitățile de la NECC Shanghai includ săli de expoziție, clădiri
comerciale, clădiri de birouri și un hotel de lux. Aceste patru facilități sunt
legate între ele printr-un Bulevard Expozițional înalt de 8 metri, astfel încât
oamenii pot traversa cu ușurință aceste zone funcționale, se află la 27 km
de hotel. [22]

Fig.4. Shanghai National Exhibition și Convention Center (NECC)

Gradinile Botanice din Shanghai Chenshan este ideea utopică de a

concentra plantele din întreaga lume într-un singur loc și, în același timp, de
a le prezenta științific și estetic și se află la 3 km față de hotel.[23]

Fig.5. Gradinile Botanice din Shanghai Chenshan

Parcul Sculpturii Yuehu cuprinde sculptură modernă, peisaje

naturale montane și lacuri. Peisajul celor patru anotimpuri este pe deplin
exprimat prin diverse tipuri de opere arhitecturale și facilități de sprijin.[24]

439
 Fig.6. Parcul Sculpturii Yuehu;

Primul dintre cele mai atractive orașe aflate la mică distanță de hotel sunt
Shanghai și Suzhou. Shanghai fiind și cel mai mare oraș din China și un
centru important comercial în Asia, mai este drept cunoscut ca "Perla
Orientului" și este orașul cel mai bine dezvoltat la capitolul trai decent,
entertainment, sănătate și educație. Unul dintre cele mai importante atracții
ale orașului este Shanghai World Financial Center cu 492m înalțime
numarându-se printre cele mai înalte din întreaga lume.[25]

Fig.6. World Financial Center

440
Suzhou este străbătut de râul Yangtze astfel este format din canale, de
acea este surpranumit și "Veneția Orientala". Este un centru al comerțului
cu mătase, renumit pe plan international pentru matasea produsă, numită și
”capitala mătasii” ce are radacini adânci in istorie, cu mai bine de 5000 de
ani în urmă și mai este cunoscut pentru marile grădini antice.[26]

Fig.7.8. Orașul Suzhou

Privind transportul până la hotel și înapoi, turiști pot lua autobuzul
(Linia 941), metroul (numărul 9), taxiul sau/și a mijloacele de transport
persoanale. Cel mai apropiat aeroport este Aeroportul Internațional
Shanghai Hongqiao, situat la 28 km de hotel. [27]

Bibliografie

[1] https://www.ihgplc.com/investors/annual-report
[2][3] https://en.wikipedia.org/wiki/InterContinental_Hotels_Group
[4] [5] [6] [7] [8] https://www.ihgplc.com/investors/annual-report
[9] https://www.ft.com/content/28b3d602-3418-11e9-bd3a-8b2a211d90d5
[10] [11] [12] https://www.ihgplc.com/investors/annual-report
[13] https://www.ihgplc.com/en/news-and-media/news-releases/2015/ihg-
launches-series-of-mobile-and-in-hotel-digital-technology-pilots
[14] [15] https://www.ihgplc.com/investors/annual-report
[16][17][18][19]
https://www.forbes.com/sites/ambergibson/2019/01/16/inside-
intercontinental-shanghai-wonderland-the-worlds-first-underground-
hotel/#37fcb55b1f77
[20] [21] https://www.forbes.com/sites/ambergibson/2019/01/16/inside-
intercontinental-shanghai-wonderland-the-worlds-first-underground-
hotel/#7bde53271f77
[22] [23] [24] https://www.tripadvisor.com/ShowUserReviews-g308272-
d15308426-r649922552-InterContinental_Shanghai_Wonderland-
Shanghai.html

[25] https://ro.wikipedia.org/wiki/Shanghai
[26] https://amfostacolo.ro/im.php?id=36868
[27] https://www.rome2rio.com/s/Shanghai/Shimao-Wonderland-
Intercontinental

441
***Fig4. https://www.google.com/url?
sa=i&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&ved=2ahUKEwj2pPnviI_mAhV
B3qQKHasTDRYQjhx6BAgBEAI&url=http%3A%2F%2Fsis02-eu-uat01-
sp.shell.com%2Fintercontinental-hotel-san-
diego.html&psig=AOvVaw1J7SXSTpIGCrkVFdKAb_Cz&ust=157510472031
8214

442