Strategia Didactică. Definiții, Delimitări Conceptuale
Strategia Didactică. Definiții, Delimitări Conceptuale
Strategia Didactică. Definiții, Delimitări Conceptuale
Metode și
Metode și
procedee
tehnici de
didactice
evaluare
Forme de
organizare Mijloace
didactice
1
2. Strategia didactică este un termen unificator, integrator, care reunește sarcinile de
învățare cu situațiile de învățare, reprezentând un sistem complex și coerent de
mijloace, metode, materiale și alte resurse educaționale care vizează atingerea unor
obiective. Ea este necesară în orice act pedagogic, ocupând un loc central în cadrul
activitații didactice, deoarece proiectarea și organizarea lecției se realizează în funcție
de decizia strategică a profesorului. Ea este concepută ca un scenariu didactic
complex, în care sunt implicați actorii predării – învățării, condițiile realizării,
obiectivele și metodele vizate. Astfel, strategia prefigurează traseul metodic cel mai
potrivit, cel mai logic și mai eficient pentru abordarea unei situații concrete de
predare si învățare. În acest fel, prin proiectare strategică se pot preveni erorile,
riscurile si evenimentele nedorite din activitatea didactică. Strategiile didactice
presupun combinarea (dezirabil optimă) a tuturor elementelor procesului instructiv-
educativ în condiţii/ contexte concrete. În calitate de elemente faptice, metodele sunt
cosusubstanțiale strategiilor. Cu alte cuvinte, strategia nu se confundă cu metoda sau
cu metodologia didactică, deoarece acestea din urmă vizează o activitate de predare-
învățare-evaluare, în timp ce strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și nu
o secvență de instruire.
3
- metode ale învăţării prin acţiune (exerciţiul, posterul, turul galeriei);
- metode ale învăţării prin creaţie (brainstormingul, 6/3/5).
g. Criteriul subiectul pe care este centrată metoda:
- metode centrate pe activitatea profesorului (prelegerea, explicaţia, demonstraţia);
- metode centrate pe activitatea elevului (exerciţiul, lucrul cu manual, mozaicul).
f. Criteriul tipului de relaţie profesorului-elev:
- metode obiective, autoritare (conversaţia catehetică, observaţia dirijită);
- metode liberale, permisive (conversaţia eursitică, brainstormingul, dezbaterea, Frisco).
h. Criteriul gradului de activizare a elevilor:
- metode pasive (expunerea, demonstraţia);
- metode active (conversaţia, Frisco, pălăriile gânditoare, dezbaterea).
• Metode de transmitere a cunoştinţelor
a. metode de comunicare orală:
- metode expozitive:
- explicaţia: dezvăluie, clarifică situaţii, relaţii, legi, ipoteze, solicită analiza şi
argumentarea logică a faptelor sau cunoştinţelor.
- povestirea: expunere prin naraţiune, cu caracter plastic şi emoţional.
- descrierea: prezentarea analitică a proprietăţilor obiectelor şi fenomenelor.
- prelegerea: expunerea sistematică a unui volum mare de cunoştinţe.
- metode conversative:
- conversaţia – dialog didactic realizat printr-o succesiune de întrebări şi
răspunsuri.
- tipuri de conversaţii: introductivă, de reactualizare şi fixare, de verificare,
catehetică, euristică, conversaţia-joc etc.;
- tipologia întrebărilor: reproductive, stimulative, aplicative, evaluative,
directe, inversate, returnate, de releu etc.;
- cerinţe: precizie, conciziune, corectitudine gramaticală şi ştiinţifică,
accesibile, nu solicită răspuns monosilabic, nu includ răspunsul aşteptat.
b. metode de comunicare bazate pe limbajul intern: reflecţia personală.
c. metode de comunicare scrisă: lectura explicativă.
d. metode bazate pe acţiune:
- exerciţiul;
- lucrările practice;
- proiectele tematice;
- studiul de caz;
- proiectul sau tema de cercetare.
e. metode bazate pe acţiune simulată:
- jocurile didactice;
4
- jocurile de simulare;
- lectura pe roluri;
- învăţarea prin dramatizare;
- învăţarea pe simulatoare.
5. Mijloacele didactice
Mijloacele de învăţământ sunt instrumente sau complexe instrumentale menite a facilita
transmiterea unor cunoştinţe, formarea unor deprinderi, evaluarea unor achiziţii, realizarea unor
aplicaţii practice în cadrul procesului instructiv – educativ.
Mijloacele de învăţămât se pot grupa în două mari categorii:
mijloace de învăţământ ce cuprind mesaj didactic;
mijloace de învăţământ care facilitează transmiterea mesajelor didactice În prima
categorie sunt incluse următoarele mijloace:
obiecte naturale, originale (animale vii sau conservate, ierbare, insectare, acvarii);
obiecte substitutive, funcţionale şi acţionale (machete, mulaje, modele);
suporturi figurative şi grafice (diapozitive, filme, benzi audio şi/sau video).