Curs Oftalmologie
Curs Oftalmologie
Curs Oftalmologie
1. Emetropia
• Focalizarea pe retina a imagini obiectelor aflate la distanta cand muschiul ciliar
este complet relaxat.
• Ochiul prezinta un raport corect intre puterea de refractie a mediilor si lungimea
axului
2. Acomodatia
• Capacitatea cristalinului de a-si modifica puterea de refractie pentru a asigura o
imagine clara atat la distanta cat si aproape.
• Cristalinul are o putere de refractie la tanar intre 20-34 dioptrii, la adultul de 40
ani intre 20-23 dioptrii si la varstnic de 20 – 21 dioptrii.
• Pentru realizarea acomodatie participa:
– Cristalinul
– Ligamentul suspensor
– Muschiul ciliar
3. Hipermetropia
• Lipsa vederii la distanta si cu atat mai putin la aproape cand muschiul ciliar este
complet relaxat, datorita unei insuficiente de convergenta.
• Exista un raport anormal intre lungimea axului optic si puterea refractiva a
mediilor: fie un ax scurt, fie o puterea mica a mediilor refractive.
• Corectia se realizeaza cu lentile convexe sau la persoanele tinere prin acomodatie
4. Miopia
• Lipsa vederii la distanta cand muschiul ciliar este complet relaxat, datorita unui
exces de convergenta.
• Exista un raport anormal intre lungimea axului optic si puterea refractiva a
mediilor: fie un ax lung, fie o puterea mare a puterii refractive a mediilor.
• Corectia se realizeaza cu lentile concave.
5. Astigmatismul
• Viciu de refractie rezultat dintr-o abatere ordonata din punct de vedere geometric,
a dioptriilor, de la forma sferica normala.
• Ochiul prezinta doua linii focale perpendiculare intre ele.
• Pacientul nu vede bine la aproape si la distanta.
• Necesita corectie cu cilindrii pozitivi/negativi
6. Acuitatea vizuala
• Reprezinta capacitatea ochiului de a discrimina 2 puncte lumininoase distincte.
• Este maxima la nivelul foveei si scade de 10 ori la periferie.
• Se testeaza cu ajutorul optotipului de departe
I. Patologia ochiului
1. Cataracta
Definiţie:
Reprezinta opacifierea cristalinului datorita unor procese degenerative a fibrelor
cristalinului. Apare in general la persoane varstnice. Necesita inlocuirea cristalinului cu
un implant care asigura o vedere clara la distanta.
Simptome:
- Vedere încetosata
- Probleme de sensibilitate la lumina, spre exemplu farurile care par prea stralucitoare
noaptea, stralucirea exagerata a lampii sau a luminii soarelui, sau aparitia unui halou în
jurul luminilor
- Culorile par fade
- Vedere nocturna slaba
- Vedere dubla sau multipla, care dispare odata cu evolutia cataractei
- Schimbarea frecventa a ochelarilor
Tratament:
• În cataracta incipienta, vederea se poate îmbunatati folosind alti ochelari, lupe
sau lumina mai puternica. Folosirea unor colire (picaturi de ochi) cu ioduri si vitamine
poate încetini evolutia. În ultimul timp s-a constatat ca suplimentarea aportului de
glutation, vitamine si antioxidanti, prin compusi farmaceutici bine dozati, poate preveni
dezvoltarea cataractei.
• Cataracta matura se trateaza chirurgical. Operatiile de cataracta sunt cele mai
frecvente operatii oftalmologice. Astfel se înlatura cristalinul opacifiat si se înlocuieste cu
un cristalin artificial. Mai nou se folosesc si procedee chirurgicale complexe pe baza de
ultrasunete ( FACO) care se pot efectua ambulator, nemaifiind necesara internarea de
lunga durata.
2. Glaucomul:
Definiţie:
Reprezintă distrugerea definitivă a fibrelor nervoase datorită creşterii presiunii
intraoculare (PIO)
Clasificare:
• Exista mai multe tipuri de glaucom, diferentiate ca mecanism de producere,
simptome si indicatii.
• Glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma a bolii. Este o boala
cronica, cu debut necunoscut, asimptomatica si cu o evolutie lenta. In unele cazuri
pot aparea simptome precum: lacrimare, jena, senzatia ca pacientul "isi simte
ochii". Scaderea vederii este sesizata de pacient in faze foarte avansate ale bolii,
cand nervul optic este deja foarte afectat.
• Glaucomul cu unghi ingust sau inchis are un debut insotit de dureri acute, foarte
puternice la nivelul ochiului si in jurul acestuia. De asemenea, poate fi insotit de
dureri in "jumatatea capului", inrosirea ochiului si scaderea vederii. Pot fi
prezente si "cercuri colorate in jurul surselor luminoase", greata si varsaturi,
aceste simptome anuntand asa-numitul "atac de glaucom". Reprezinta urgenta de
diagnostic si tratament, pierderea totala si ireversibila a vederii putand avea loc in
cateva ore.
• Glaucomul congenital apare chiar de la nastere, simptomul cel mai evident fiind
marirea anormala a ochilor copiilor.
• Glaucomul secundar apare pe fondul altor boli oculare (inflamatii, tumori,
hemoragii oculare, traumatisme, operatii precedente la ochi) sau afectiuni
generale (diabet zaharat sau consumul indelungat al unor medicamente). Aceasta
forma poate sa nu aiba nici un simptom specific sau are simptomele bolii oculare
de baza
Examen paraclinic:
Tensiunea oculara marita este un indiciu ce conduce la depistarea glaucomului.
La examenul fundului de ochi se poate observa afectarea nervului optic.
Pacientul suferind de glaucom observa afectarea campului vizual.
Alte elemente de diagnostic pot fi simptomatologia, antecedentele heredo-colaterale
(prezenta bolii la rude, in special la parinti si frati), gonioscopia (ne arata forma
unghiului sau prezenta de material anormal la nivelul lui).
Tratament si interventie chirurgicala
• Toate medicamentele utilizate in prezent pentru tratarea glaucomului reusesc sa
opreasca sau sa intarzie agravarea bolii prevenind astfel aparitia orbirii. Ele fac
acest lucru prin scaderea PIO, indiferent de forma de glaucom, cu presiune
intraoculara crescuta sau nu. De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci cind
vederea nu este mult afectata este esentiala. Cele mai multe medicamente pentru
glaucom se prezinta sub forma de picaturi pentru ochi. Daca picaturile de ochi nu
pot reduce suficient presiunea intraoculara (PIO), se recurge la alte alternative
terapeutice disponibile pentru reducerea suplimentara a presiunii intraoculare şi
anume procedeul chirurgical, se numeste "trabeculectomie" si consta in realizarea
unei fistule prin care sa circule umoarea apoasa, fara sa se acumuleze in ochi si sa
determine cresterea tensiunii oculare.
• Glaucomul acut este o urgenta oftalmologica, necesitand, de cele mai multe ori,
pe langa tratament medicamentos, tratament cu laser si operatie. Pacientii care au
facut atac de glaucom la un ochi au un risc foarte mare de a face si la celalalt ochi.
• Preintampinarea pericolului este importanta, astfel, la scurt timp dupa tratarea
ochiului bolnav se va face tratament si la celalalt. Dupa operatia de glaucom
pacientii trebuie sa continue controalele periodice oftalmologice pentru a tine
boala sub control.
1. Blefarita
Definiţie:
Reprezinta inflamatia marginii libere a pleoapei asociata cu iritarea si inrosirea sa si
formarea unor scuame asemanatoare matretei la nivelul genelor.Este o afectiune comuna,
aparuta in cadrul unei infectii bacteriane usoare sau a unei afectiuni generalizate a pielii.
Clasificare:
Blefarita apare sub doua forme:
Blefarita anterioara afecteaza marginea externa, libera a pleoapei, unde sunt implantate
genele.
Blefarita posterioara intereseaza fata interna a pleoapei, ce vine in contact cu globul
ocular si este produsa de afectarea glandelor Meibomius (glande sebacee) situate la acest
nivel (blefarita meibomiana).
Etiologie:
Cele mai frecvente cauze de blefarita anterioara sunt matreata scalpului (blefarita
seboreica) si diferite bacterii (blefarita stafilococica). Mai rar, blefarita anterioara este
rezultatul unor alergii.
Blefarita posterioara intereseaza fata interna a pleoapei, ce vine in contact cu globul
ocular si este produsa de afectarea glandelor Meibomius (glande sebacee) situate la acest
nivel (blefarita meibomiana). Dintre afectiunile dermatologice care produc blefarita
posterioara mai frecvente sunt matreata si rozaceea.
Blefarita
• Semnele si simptomele blefaritei:
• iritarea globului ocular, senzatie de arsura, lacrimare, senzatie de corp strain,
formarea unor depozite la nivelul genelor, hiperemia merginii libere a pleoapei.
• daca este de origine bacteriana efectele pe termen lung includ pierderea genelor,
ectropion (intoarcerea marginii pleoapei, cel mai frecvent al pleoapei inferioare, ce
expune conjunctiva), ingrosarea marginii pleoapelor, capilare dilatate si vizibile, trichosis
si entropion (intoarcere marginii pleoapei spre interior). Modificarile aparute la nivelul
genelor pot produce eroziuni ale corneei care se pot infecta conducand la afectarea grava
a vederii.
• Tratamentul blefaritei:
• tendinta de a recidiva frecvent.
• în functie de tipul de blefarita, tratamentul include aplicarea unor comprese calde
pe pleoape, toaletarea atenta a pleoapelor pentru inlaturarea depozitelor si crustelor,
aplicarea de creme antibiotice si masarea delicata a pleoapelor. Daca blefarita este
insotita de uscarea corneei - lacrimi artificiale, pentru mentinerea filmului lacrimal si
hidratarea corneei. Uneori se pot folosi corticosteroizi topici pentru controlul inflamatiei.
• curatarea pleoapei este esentiala in tratamentul blefaritei. Pentru asta se pot folosi
produse speciale sau doar apa.
4. Dacriocistita
Definiţie:
Inflamatie, acuta sau cronica, a sacului lacrimal. Sacul lacrimal este situat intre unghiul
intern al ochiului si nas.
Clasificare:
Se disting doua tipuri de dacriocistita:
- dacriocistita acuta, insotita de o tumefactie sau umflatura, de culoare rosie, calda la
pipait si susceptibila de a se transforma intr-un abces de culoare deschisa;
- dacriocistita cronica, care determina si aparitia chisturilor care contin mucus, numit
mucocel.
Dacriocistita se datoreaza obstructiei canalului lacrimal, mai precis a canalului lacrimo-
nazal. Canalul lacrimo-nazal face legatura intre sacul lacrimal si nas.
Simptome
Simptomele acestei afectiuni sunt lacrimarea si durere insotita uneori de febra.
Tratament - Tratamentul consta intr-o dacriocistitorinostomie, adica de o desfundare a
canalului lacrimo-nazal efectuată de medicul specialist. Aceasta interventie chirugicala,
restabileste legatura intre sacul lacrimal si deschizatura foselor nazale atunci cand canalul
este infundat. In unele cazuri, aceasta operatie se face sub anestezie locala cu ajutorul
laserului. In caz de dacriocistita acuta este necesara incizia abcesului, urmat imediat de
un drenaj chirurgical, acoperind toata portiunea cu antibiotice.
5. Keratita
Definiţie:
Inflamație acută sau cronică a corneei.
Tablou clinic:
– ochi foarte dureros, roşu, lăcrimare intensă, sensibilitate la lumină;
– deseori, afecţiunea este însoţită de vedere “în ceaţă”, halouri.
– dacă este produsă de virusul herpetic, se poate observa apariţia unui mic punct alb
pe cornee.
Tratamentul
• Keratita virală se vindecă de obicei de la sine, în două-trei săptămâni, uneori
rămân sechele care pot persista şi câteva luni. Pentru această formă de boală se indică
colire sau unguente oftalmice antivirale.
• Keratita bacteriană se tratează cu colire cu antibiotice. Tot acestea sunt indicate
pentru formele produse de iritaţia indusă de lentilele de contact sau de radiaţiile
ultraviolete.
• Sindromul de ochi uscat se tratează cu lacrimi artificiale.
• Dacă boala este indusă de utilizarea colirelor, administrarea acestora trebuie
oprită, iar ochii lăsaţi să se vindece.
• În funcţie de cauza şi severitatea keratitei, riscurile variază de la niciunul până la
orbire. Cei mai mulţi pacienţi se recuperează complet, uneori fiind necesare corecţia
chirurgicală sau chiar transplantul de cornee, în funcţie de gradul de scădere a acuităţii
vizuale. Astfel, cu cât pacientul se adresează mai repede medicului oftalmolog cu atât
şansele refaceri complete a ochiului sunt mai mari.
6. Iridociclita
Definiţie:
Inflamatie oculara ce afecteaza irisul si corpul ciliar. O iridociclita este o afectiune relativ
frecventa, acuta si cronica, atingand adesea ambii ochi si cu tendinta de a recidiva.
Etiologie:
O iridociclita survine adesea dupa o infectie bacteriana (sinuzita, abces dentar, infectie
urinara, tuberculoza, sifilis, bruceloza etc.), virala (herpes, zona zoster indeosebi) sau
parazitara (leptospiroza).
Simptome:
- dureri oculare surde si moderate
- printr-o scadere variabila, in general limitata, a acuitatii vizuale.
- inflamaţia ochiului
Tratament
Injectii subconjunctivale cu medicaţie antiinflamatorie, cu colire midriatice care dilata
pupila pentru a evita sinechiile si, uneori corticoterapie generala.
Complicațiile tardive apar prin impregnrea globului ocular cu produși toxici, proveniți
din corpul străin intraocular, care nu au fost extrași și au rămas în contact cu mediile
oculare. Corpul străin din cupru sau aliajele sale detemină calcoza (impregnarea
țesuturilor oculare cu săruri de cupru) – având ca aspect caracteristic inelul Kayser-
Fleischer (apare un cerc verde al corneei cu opacifierea cristalinului - cataracta calcozică)
TRATAMENT
Corpul străin ocular reprezintă o urgență oftalmologică, în special în cazul corpilor
intraoculari. Diagnosticul prompt și tratamentul imediat previne o eventuală infecție
oculară sau pierderea ireversibilă a vederii.
Cu toate acestea sunt cazuri în care corpul străin nu produce leziuni semnificative și nu
necesită consult medical de urgență. Corpii străini fie se fixează, fie cad în fundul de sac
al pleoapei inferioare și sunt îndepărtați prin reflexul de clipit și secreția lacrimală.
Atunci când corpul străin se fixează, îndepărtarea acestuia acasă este posibilă doar în
anumite cazuri. Pentru a evita afectarea serioasă a ochiului, consultă medicul oftalmolog
de urgență în cazul in care obiectul prezintă următoarele caracteristici:
Este de dimensiuni mari
Are muchii sau margini tăioase
Conține substanțe chimice, corozive
A fost proiectat în ochi cu viteză mare
Determină sângerări la nivel ocular
RECOMANDĂRILE NOASTRE
✓ Spală mâinile cu apă și săpun.
✓ Îndepărtează lentila de contact înainte de a îndeparta coprul străin
✓ Inspectează ochiul afectat in fața oglinzii și într-o zonă cu lumină suficientă.
✓ Pentru a găsi corpul străin, privește în sus, în timp ce tragi în jos pleoapa
inferioară cu degetul arătător.
✓ Apoi privește în jos în timp ce răsucești ușor pleoapa superioară.
✓ Clătește cu ser fiziologic sau apă distilată ochiul și zona perioculară.
✓ Îndepărtarea obiectului străin se realizeză cu un tampon steril, dacă obiectul
este vizibil și ușor de scos.
✓ De asemenea, spălarea energică cu ser fiziologic poate îndepărta corpii străini
non-termici.
✓ Bandajează ochiul cu un pansament steril.
✓ Contactează medicul tău oftalmolog
MĂSURI DE PREVENȚIE
✗ Nu freca sau apăsa ochiul afectat
✗ Evită șofatul și munca până la îndepărtarea corpului străin și remiterea
simptomelor oculare
✗ Nu folosi pensete, bețișoare de urechi sau alte unelte pentru îndepărtare
✗ Nu aplica comprese cu ceaiuri din plante sau creme de uz cosmetic
✗ Nu îți administra picături oftalmice care au fost prescrise pentru altă afecțiune
sau pentru altă persoană
✗ Nu îți administra fără recomandarea medicului antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS) de tip nurofen, deoarece pot agrava o hemoragie
✗ Nu spăla cu apă varul nestins deoarece se produce o reacție chimică în contact
cu apa. Pentru îndepărtarea varului din ochi, se va sufla aer cu ajutorul unei seringi
sterile.
CONSULTUL OFTALMOLOGIC
Contactează medicul oftalmolog dacă corpul străin ocular prezintă condițiile îngrijirii de
urgență descrise mai sus sau dacă te afli în una din situațiile de mai jos
Nu ai reușit îndepărtarea completă a obiectului străin ocular acasă
Există modificări ale vederii după câteva ore de la îndepărtarea obiectului (vedere
încețoșată)
Nu se remit simptomele inițiale după indepărtarea corpului străin – lăcrimare
excesivă, clipit, durere, roșeață.
Simptomele inițiale se înrăutățesc sau apar altele noi