Chapitre 7

Cursul 10&11

OXIDAREA ACIZILOR GRASI ȘI

CETOGENEZA

Biochimie 2
 OBIECTIVE

 Descrierea procesele de transport sanguin ale AGL, activarea acestora și

transportul lor în matricea mitocondrială
 Descrierea β-oxidării, prin care AG sunt metabolizați în acetil-CoA și
explicarea modului în care acest proces duce la producerea unor cantități
mari de ATP din echivalenții reducători produși în timpul β-oxidării și
metabolismul ulterior al acetil-CoA în ciclul acidului citric.
 Identificarea celor trei compuși numiți „corpi cetonici” și descrierea reacțiilor
de formare a acestora în hepatocit la nivelul mitocondriilor.
 Discutarea importanței corpilor cetonici ca și combustibil pentru țesuturile
extrahepatice și specificarea condițiilor care favorizează sinteza și utilizarea
lor.
 Evidențierea cele trei etape ale metabolismului AG în care este reglată
cetogeneza.
 Explicarea apariției cetoacidozei prin supraproducția de corpi cetonici.
 Descrierea maladiilor asociate cu o alterare a oxidării acizilor grași.
 IMPORTANȚA BIOMEDICĂ
 Deși acizii grași sunt oxidați la acetil-CoA iar sintetiza lor pornește de la acetil-
CoA, oxidarea acizilor grași nu reprezintă reacția inversă a biosintezei lor, ci un
proces complet diferit, care are loc într-un alt compartiment al celulei.
 Desfășurarea procesului de oxidare a AG în mitocondrie și a biosintezei în citosol
permite fiecărui proces să fie controlat individual și integrat în funcție de nevoile
țesuturilor.
 Fiecare ciclu al oxidării AG implică derivați de acil-CoA și enzime din clasa
oxidoreductazelor care au drept coenzime NAD+ și FAD și care în final generează
ATP.
 Oxidarea AG este un proces aerob, care necesită prezența oxigenului.
 Oxidarea crescută a acizilor grași este caracteristică repausului alimentar și
diabetului zaharat care conduce la producerea de corpi cetonici de către ficat
(cetoză).
 Corpii cetonici au un caracter acid și atunci când sunt produși în exces pentru
perioade lungi de timp, cum ar fi diabetul, acestea duc la cetoacidoză, care în cele
din urmă este fatală.
 Deoarece gluconeogeneza este dependentă de oxidarea acizilor grași, orice
problemă din timpul oxidării acestora duce la hipoglicemie. Acest lucru se întâmplă
în diferite situații, cum ar fi o deficiență în carnitină sau a enzimelor esențiale
pentru oxidarea acizilor grași (carnitin palmitiltransferaza) sau o inhibare a oxidării
acizilor grași de către toxine (hipoglicina).
OXIDAREA AG ARE LOC LA NIVELUL
MITOCHONDRIILOR
 În plasmă, AG cu lanț lung sunt legați la
albumina și, în celulă, la proteina FABP
(fatty acid-binding protein) nefiind
niciodată „liberi” cu adevărat.
 AG cu lanț mai scurt sunt mai solubili în
apă și pot exista ca acizi neionizați sau ca
acizi grași anionici.
Acizii grași sunt activați înainte de a fi
catabolizați
 Înainte de a fi catabolizați, AG sunt mai
întâi transformați într-un intermediar
activat.
 Este singurul pas în catabolizarea
completă a AG care necesită energie
furnizată de hidroliza ATP.
 În prezența ATP și a CoA, acil-CoA
sintetaza (tiokinaza) catalizează
conversia unui AGL într-un „acid gras
activat” sau acil-CoA, formând AMP și PP.
 PP este hidrolizat de pirofosfataza
anorganică cu pierderea unui alt fosfat cu
energie ridicată, astfel încât reacția
generală este completă și ireversibilă.
 Acil-CoA sintetazele sunt localizate în
reticulul endoplasmatic, în peroxizomi și
pe suprafața externă a membranei
externe.
 Acil-CoA cu lanț lung nu poat traversa
membrana mitocondrială internă. Aceștia
pătrund în membrana mitocondrială internă
sub formă de acilcarnitină.

 Carnitina (β-hidroxi-γ-trimetilamoniu
butirat) este larg răspândită, însă este
deosebit de abundentă în mușchi.
 În prezența carnitinei, enzima carnitin
palmitiltransferaza I, situată în membrana
mitocondrială externă, transferă resturile
acil cu catenă lungă de la acil-CoA la
carnitină cu formarea acilcarnitinei și
eliberarea CoA.
 Acilcarnitina este transportată pe fața internă
a membranei interne prin intermediul
carnitin-acilcarnitin translocazei care în
schimbul acilcarnitinei exportă carnitina în
spațiul intramembranar mitocondrial.
 Gruparea acil este apoi transferată la CoA,
astfel la nivelul matricei mitocondriale este
reformat acil-CoA și carnitina este eliberată.
Această reacție este catalizată de carnitin-
palmitiltransferaza II, situată pe fața internă
a membranei interne.
 β-OXIDAREA ACIZILOR GRAȘI CU CATENĂ LUNGĂ ARE LOC
ÎN MATRICEA MITOCONDRIALĂ

 În calea β-oxidării, unitățile cu doi

atomi de carbon (acetil-CoA) sunt
eliberate una după alta de la capătul
carboxil al moleculelor de acil-CoA.
Lanțul este clivat între atomii de
carbon α (2) - și β (3), de unde și
denumirea de β-oxidare.
 În final, de exemplu o moleculă de
palmitil-CoA furnizează opt molecule
de acetil-CoA.
 Enzimele procesului de β-oxidare a
AG se găsesc în matricea
mitocondrială sau în membrana
internă adiacent lanțului respirator
(catena transportoare de electroni).
 β-oxidarea este un proces care se realizează ciclic și duce la degradarea acizilor
grași lungi la acetil-CoA. În timpul acestui proces, sunt generate cantități mari de
echivalenți reducători FADH2 și NADH care sunt ulterior utilizate pentru a forma ATP
prin fosforilare oxidativă (ATP sintaza).
 Prima etapă a β-oxidării este catalizată
de acil-CoA DH dependentă de FAD și
constă în îndepărtarea a doi atomi de
hidrogen de la nivelul atomilor de carbon
2 (α) și 3 (β) cu formarea compusului
Δ2-trans-enoil-CoA și a FADH2.
Reoxidarea FADH2 are loc în cadrul
lanțului respirator.
 A doua etapă este catalizată de Δ2-enoil-
CoA hidrataza care în prezența apei
formează 3-hidroxiacil-CoA.
 Derivatul L (+) - 3-hidroxiacil-CoA suferă
apoi o reacție de dehidrogenare pentru a
forma un 3-cetoacil-CoA corespunzător.
În acest caz, coenzima implicată în
dehidrogenare este NAD+.
 În cele din urmă, 3-cetoacil-CoA este
scindat în poziția 2-3 de o tiolază (3-
cetoacil-CoA-tiolază), pentru a forma
acetil-CoA și un nou acil-CoA având cu
doi atomi de carbon mai puțin decât
molecula originală de acil-CoA.
 De exemplu, palmitatul, un acid gras cu C16 va fi transformat în urma a 7 cicluri de
β-oxidare în opt molecule de acetil-CoA. Ulterior, moleculele de acetil-CoA pot fi
oxidate la CO2 și H2O, prin intermediul CAT (care se găsește la nivelul matrixului
mitocondrial), conducând la o oxidare completă a AG.
Etapă Produs Moli de Moli ATP Total moli Moli ATP
produși/mol format/mol ATP/mol consumați/mol
AG AG AG AG
Activare - - 2
β-oxidare FADH2 7 1,5 10,5 -
β-oxidare NADH 7 2,5 17,5 -
CAT Acetil-CoA 8 10 80 -
Total ATP format 108 2
Total ATP net 106 -
 La nivelul lanțului respirator, reoxidarea FADH2 și NADH și transportul electronilor
de-a lungul catenei cuplată cu ATP sintaza duce la sinteza a patru moli de ATP
pentru fiecare dintre cele șapte cicluri necesare degradării palmitatului în acetil-CoA
(7x4 = 28).
 În final se formează un total de 8 molecule de acetil-CoA și fiecare dintre aceste
molecule va produce 10 molecule de ATP prin oxidare în CAT, formând astfel 80 de
moli de ATP. Două dintre aceste molecule trebuie scăzute pentru activarea inițială a
AG (deoarece ATP este hidrolizat în AMP și 2 Pi este considerat că 2 ATP au fost
consumate în acest proces de activare), ducând la un câștig net de 106 molecule de
ATP per moleculă de palmitat sau106 moli × 30,5 Kj/mol = 3233 kJ.
Oxidarea AG cu un număr impar de atomi de carbon
 Acizii grași cu un număr impar de atomi de carbon sunt oxidați prin procesul
de β-oxidare până la acetil-CoA și propionil-CoA. Ambii produși intră în CAT
pentru a fi oxidați total la CO2 și H2O.

Oxidarea AG cu catenă foarte lungă (>C20) are loc în peroxizomi

 În peroxizomi are loc un proces de β-oxidare diferit de cel din mitocondrii care
duce la formarea de acetil-CoA și H2O2, acesta din urmă fiind apoi descompus
de catalază. Enzimele responsabile sunt induse de diete bogate în grăsimi și
la unele specii de medicamente hipolipidemice, cum ar fi clofibratul.
 Procesul de β-oxidare în peroxizomi necesită utilizarea unei carnitin
aciltransferază peroxizomală (în locul carnitin aciltransferazei I și II utilizate
de mitocondrii) pentru transportul grupării acil activate în mitocondrii în
vederea unei descompuneri ulterioare.
 Prima etapă a oxidării din peroxizom este catalizată de enzima acil-CoA oxidaza:

Acil CoA oxidaza

Acil  CoA  O2    2  trans  Enoil  CoA  H 2O2
 Reacția de dehidrogenare în peroxizomi nu este direct legată de fosforilarea
oxidativă și generarea de ATP, electronii cu potențial ridicat sunt transferați la
O2, cu formare de H2O2.
 NADH format în timpul celei de-a treia etape de oxidare peroxizomală nu poate
fi reoxidat la nivelul peroxizomilor; echivalenții reducători sunt, prin urmare,
exportați în citosol.
 Tiolaza utilizată în β-oxidarea peroxizomală are o specificitate a substratului
modificată, diferită de tiolaza mitocondrială.
 Enzimele asociate peroxizomilor nu atacă acizii grași cu lanț mai scurt;
secvența β-oxidării peroxizomale se termină la nivelul octanil-CoA.
 Oxidarea grupărilor octanil și acetil continuă apoi în mitocondrii fiind transferați
de către carnitin aciltransferaza peroxizomală.
 Un rol suplimentar al β-oxidării peroxizomale este de a scurta lanțul lateral al
colesterolului în timpul formării acizilor biliari.
Oxidarea AG nesaturați are
loc printr-o cale modificată a
β-oxidării

 Acil-CoA corespunzători AG
nesaturați sunt degradați de
enzimele responsabile în mod
normal de β-oxidare, până când
se formează un compus Δ3-cis-
acil-CoA sau un compus Δ4-cis-
acil-CoA, în funcție de poziția
legăturii duble.
 Compușii de tipul Δ3-cis-acil-CoA
sunt izomerizați de către enzima
Δ3-cis / trans: Δ2-trans-enoil-CoA
izomeraza în Δ2-trans-enoil-CoA
compus recunoscut de enzima
Δ2-trans-enoil-CoA hidrataza, din
cadrul celei de a 2-a etape a
procesului de β-oxidare, luând
astfel calea β-oxidării.
 Compușii de forma Δ4-cis-enoil-CoA,
sunt convertiți la Δ2-trans-Δ4-cis-
dienoil-CoA de către enzima acil-
CoA dehidrogenază.
 Compusul Δ2-trans-Δ4-cis-dienoil-
CoA este redus la Δ3-trans-enoil-
CoA. Acesta sub influența enzimei
Δ3-cis / trans: Δ2-trans-enoil-CoA
izomeraza este convertit în Δ2-trans-
enoil-CoA intrând apoi în calea β-
oxidării.
 CETOGENEZA O CONSECINȚĂ A OXIDĂRII RAPIDE A AG ÎN FICAT

 În anumite condiții metabolice asociate cu o rată ridicată de oxidare a AG, ficatul

produce cantități considerabile de acetoacetat și D (-) - 3-hidroxibutirat (β-
hidroxibutirat).
 Acetoacetatul suferă continuu un proces de decarboxilare spontană conducând la
formarea acetonei.
 Aceste trei substanțe sunt cunoscute
sub numele de corpi cetonici.
 Acetoacetatul și 3-hidroxibutiratul sunt
interconvertite de D(-) - 3-hidroxibutirat
dehidrogenază, o enzimă
mitocondrială; echilibrul fiind controlat
de raportul mitocondrial [NAD+] /
[NADH].
 Concentrația totală de corpi cetonici în
sângele mamiferelor bine hrănite nu
depășește în mod normal 0,2 mmol / L,
cu excepția rumegătoarelor la care
3-hidroxibutiratul se formează continuu
din acid butiric, produs al fermentației
în rumen.
 În cazul mamiferelor, cu excepția rumegătoarelor, ficatul pare a fi singurul organ
care eliberează cantități semnificative de corpi cetonici în sânge.
 Țesuturile extrahepatice utilizează acetoacetatul și 3-hidroxibutiratul ca substraturi
în vederea obținerii de energie. Acetona este un produs rezidual care fiind volatil,
poate fi excretat de plămâni.
 Deoarece ficatul sintetizează în mod activ corpi cetonici, dar folosește cantități mici
iar țesuturile extrahepatice îi folosesc în mod curent, dar nu îi pot produce, există un
flux net al acestor compuși către țesuturile extrahepatice.

 Corpii cetonici sunt

eliminați în urină sub
formă de săruri
alcaline.
 Eliminarea lor în
cantități mari pe
perioade lungi de timp
are ca rezultat
pierderea ionilor de
Na+ și de K+.
3-Hidroxi-3-metilglutaril-CoA (HMG-CoA) este un
intermediar cheie în calea cetogenezei

 Enzimele responsabile de
formarea corpilor cetonici
sunt asociate în primul rând
cu mitocondriile.
 Două molecule de acetil-
CoA formate din β-oxidarea
AG condensează pentru a
forma acetoacetil-CoA
printr-o inversare a reacției
catalizate de tiolază.
 Acetoacetil-CoA, reprezintă
materia primă pentru
cetogeneza, se poate
forma, de asemenea, direct
din ultimii patru atomi de
carbon ai unui AG în timpul
β-oxidării.
 Condensarea acetoacetil-
CoA cu o altă moleculă de
acetil-CoA reacție
catalizată de 3-hidroxi-3-
metilglutaril-CoA sintază
produce HMG-CoA.
 Enzima 3-Hidroxi-3-metil-
glutaril-CoA liaza scindează
HMG-CoA în acetil-CoA și
acetoacetat.
 Atomii de carbon care sunt
eliminați ca acetil-CoA derivă
din molecula originală de
acetoacetil-CoA.
 Cetogeneza se realizează
numai în ficat și în epiteliul
rumenului la rumegătoare.
 În cetoză, D (-) - 3-
hidroxibutiratul este cantitativ,
corpul cetonic predominant,
atât în ​sânge, cât și în urină.
 Corpii cetonici servesc drept combustibil pentru țesuturile extrahepatice

În timp ce ficatul este echipat cu un mecanism enzimatic activ care permite producerea
acetoacetatului din acetoacetil-CoA, acetoacetatul, odată format, nu poate fi reactivat
direct în ficat, cu excepția cazului când în citosol este utilizat într-un mod mult mai puțin
activ ca precursor în sinteza colesterolului.
În țesuturile extrahepatice, acetoacetatul este activat în acetoacetil-CoA de succinil-
CoA-acetoacetat-CoA transferază. CoA este transferată de la nivelul succinil-CoA
pentru a forma acetoacetil-CoA. Tiolaza, în prezența unei molecule de CoA, scindează
acetoacetil-CoA în două molecule de acetil-CoA care sunt ulterior oxidate în CAT.
 Dacă concentrația
sanguină a corpilor
cetonici este crescută,
oxidarea acestora se
produce până la o
concentrație aproximativă
de 12 mmol / L care
conduce la saturarea
mecanismului oxidativ.
 În aceste condiții poate fi
explicat consumul mare
de oxigen.
 Cetonemia se datorează unei producții crescute de corpi cetonici de către ficat, mai
degrabă decât unei deficiențe a utilizării lor de către țesuturile extrahepatice.
 Acetoacetatul și D (-) - 3-hidroxibutiratul sunt ușor de oxidat de țesuturile
extrahepatice, dar acetona este greu de oxidat și astfel, este volatilizată în mare
parte la nivelul plămânilor.
 În cetonemia moderată, eliminarea corpilor cetonici în urină constituie doar un
procent mic din producția totală și din cantitatea utilizată la nivelul țesuturilor
extrahepatice.
 Pentru a stabili gradul de severitate al cetozei, măsurarea cetonemiei este
preferată față de cetonurie, deoarece eliminarea pe cale renală diferă foarte mult
de la o specie la alta și interindividual.
CETOGENEZA ESTE REGLATĂ LA
NIVELUL A TREI ETAPE CRUCIALE
1. Cetoza nu apare in vivo decât dacă există o
creștere a nivelului de AGL circulanți rezultați
din lipoliza TAG din țesutul adipos.
AGL sunt precursorii corpilor cetonici în ficat.
Ficatul, fie după un aport alimentar, fie în
timpul repauslui alimentar, are capacitatea de
a extrage aproximativ 30% din AGL.
Factorii care reglează mobilizarea AGL din
țesutul adipos controlează la acest nivel
cetogeneza sunt în principal factorii care
reglează lipaza hormonosensibilă.
2. După captarea lor de către ficat, AGL sunt fie
β-oxidați la acetil-CoA care poate lua calea CAC
sau calea cetogenezei, fie sunt esterificați în
triacilgliceroli și fosfolipide.
Un control se exercită asupra intrării acizilor grași
în calea oxidativă, prin intermediul carnitin-
palmitiltransferază I (CPT-I), și anume la nivelul
intrării acil-CoA în matrixul mitocondrial.
Activitatea CPT-I este scăzută când aportul alimentar este suficient. Astfel, concomitent
există o scădere a oxidării AG. Activitatea enzimei este ridicată în timpul repausului
alimentar ceea ce induce creșterea ratei oxidării AG.
Intermediarul inițial în biosinteza acizilor grași, malonil-CoA, care este format în
prezența acetil-CoA carboxilazei, atunci când aportul alimentar este suficient, este un
inhibitor puternic al CPT-I.
În aceste condiții, AGL intră în
celula hepatică în concentrație
scăzută și sunt toți esterificați la
TAG și apoi transportați din ficat
prin intermediul VLDL.
Când concentrația de AGL crește
la începutul repausului alimentar,
acetil-CoA carboxilaza este direct
inhibată de acil-CoA, iar
concentrația de malonil-CoA
scade, ridicând inhibarea de la
nivelul CPT-I și permițând β-
oxidarea unei cantități mai mari de
acil-CoA. Aceste procese sunt
potențate în timpul repausului
alimentar prin scăderea raportului
[insulină] / [glucagon].
Catabolizarea AGL prin procesul de
β-oxidare este controlată de punctul de
trecere către mitocondrii reprezentat de
activitatea CPT-I, restul AGL capturați fiind
esterificați.
3. Acetil-CoA formată în timpul β-oxidării
este fie oxidată prin intermediul CAC, fie
intră pe calea cetogenezei pentru a
sintetiza corpi cetonici.
Când nivelul seric al AGL este crescut, o
cantitate proporțional mai mare de AGL
este transformată în corpi cetonici și o
proporție mai mică este oxidată la CO2, prin
intermediul CAC.
Partajarea acetil-CoA între calea
cetogenezei și calea CAC este reglată
astfel încât energia liberă totală furnizată
sub formă de ATP, rezultată din oxidarea
AGL să rămână constantă chiar și atunci
când concentrația serică a AGL se modifică.
Oxidarea completă a unui mol de palmitat implică producția netă de 106 moli de ATP
prin β-oxidare și producerea de CO2 în CAC, în timp ce doar 26 de moli de ATP sunt
produși atunci când acetoacetatul este produsul final și numai 16 moli atunci când 3-
hidroxibutiratul este produsul final.
Prin urmare, cetogeneza poate fi considerată un mecanism care permite ficatului să
oxideze cantități crescânde de AGL, respectând în același timp constrângerile unui
sistem de fosforilare oxidativă strâns cuplat cu catena transportoare de electroni și
cu CAC.
O scădere a concentrației de oxaloacetat în mitocondrii poate afecta capacitatea
CAC de a metaboliza acetil-CoA, redirecționând catabolizarea acizilor grași către
cetogeneză.
O astfel de scădere poate apărea ca urmare a creșterii raportului [NADH] / [NAD+]
cauzată de o creștere a β-oxidării acizilor grași cu modificarea echilibrului dintre
oxaloacetat și malat, scăzând concentrația de oxaloacetat.
Există, de asemenea, o scădere a oxaloacetatului atunci când gluconeogeneza este
ridicată, care apare când nivelul glucozei sau al insulinei în sânge sunt scăzute. Cu
toate acestea, activarea piruvat carboxilazei de către acetil-CoA care catalizează
conversia piruvatului în oxaloacetat, remediază parțial această problemă, dar în
cazul unui repaus alimentar prelungit sau al diabetului zaharat netratat, există o
supraproducție de corpi cetonici conducând la cetoza.
 ASPECTE CLINICE
 Perturbări ale oxidării AG conduce la boli asociate adesea cu hipoglicemia.
 Deficitul de carnitină poate apărea, la pui imediat după fătare din cauza
biosintezei inadecvate. De asemenea scăderea nivelului de carnitină poate fi
datorată pierderilor de la nivel renale în special în cazul hemodializei.
 Simptomele deficitului de carnitină includ hipoglicemia datorată oxidării
defectuoase a AG și acumulării de lipide, însoțite de slăbiciune musculară.
 Tratamentul se efectuează cu un supliment oral de carnitină.
 La mamifere, homeostazia carnitinei este menținută prin sinteză endogenă,
absorbție din surse alimentare și reabsorbție la nivelul tubilor renali.
 Deficitul ereditar de CPT-I, care afectează numai ficatul, are ca rezultat
reducerea oxidării AG, cetogeneză scăzută și hipoglicemie.
 Deficitul ereditar de CPT-II afectează în principal mușchiul scheletic, dar și
ficatul în cazul formelor severe.
 Medicamente de tip sulfonilureei (gliburidă [glibenclamidă] și tolbutamidă),
utilizate pentru tratarea diabetului zaharat de tip 2, reduc oxidarea AGL și prin
urmare, glucoza din sânge prin inhibarea CPT-I.
 Defectele de origine genetică ale enzimelor β-oxidării și cetogenezei conduc,
de asemenea, la hipoglicemie fără cetoză, comă și ciroză hepatică (steatoză
hepatică).
 Cetoza prelungită duce la cetoacidoză

 Cantități mai mari decât cele normale de corpi cetonici în sânge sau urină
corespund stării de cetoză. Cetoza se observă în timpul repusului
alimentar prelungit și echivalează cu epuizarea glucozei disponibilă
cuplată cu mobilizarea acizilor grași liberi din țesutul adipos.
 Această imagine generală a metabolismului poate fi exacerbată în cazul
diabetului zaharat de tip 2, toxemiei asociată cu gestația la ovine și cu
cetoza la vaci în perioada de lactație.
 Formele nepatologice de cetoză sunt observate în timpul dietelor bogate
în grăsimi și după exerciții fizice intense în condiții post-absorbante
(dimineața pe stomacul gol, după 12 ore de repaus alimentar).
 Acetoacetatul și 3-hidroxibutiratul sunt săruri ale unor acizi moderat tari și
sunt tamponați atunci când sunt prezenți în sânge sau în alte țesuturi. Cu
toate acestea, excreția lor continuă în cantități mari scade treptat rezerva
alcalină, provocând cetoacidoză. Acest lucru poate fi fatal în cazul
diabetului zaharat necontrolat.