Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5

ALEGERI OPTIMALE ALE CONSUMATORULUI

Cererea compensată şi funcţia de cheltuială minimă

Cuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare 5

5. Problema duală a consumatorului

5.1. Caracterizarea soluţiei optime a problemei duale
5.2. Cererea compensată şi funcţia de cheltuială minimă
5.3. Probleme rezolvate

Întrebări şi probleme de rezolvat

Bibiliografie Unitatea de Învăţare 5

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 55

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

Obiectivele Unităţii de învăţare 5

 Însuşirea cunoştinţelor necesare pentru a formula şi rezolva modelele matematico-

economice asociate agentului economic de tip consumator.
 Aprofundarea noţiunilor: funcţii de cerere compensată, funcţia de cheltuială minimă.
 Caracterizarea comportamentului consumatorului prin interpretarea economică a
proprietăţilor conceptelor studiate
 Dobândirea cunoştinţelor necesare pentru a caracteriza din punct de vedere economic
rezultatele obţinute în rezolvarea problemelor de optimizare la nivelul consumatorului

5. Problema duală a consumatorului

Alternativ la a determina pachetul optim de consum care maximizează satisfacţia

consumatorului, o altă problemă economică este reprezentată de determinarea cheltuielii minime
necesare pentru a asigura consumatorului cel puţin nivelul de utilitate u fixat.
Fie X mulţimea consumurilor posibile, X   n , vectorul de preţuri p   p1 ,..., p n  şi
funcţia de utilitate U : X  R strict crescătoare şi strict concavă, de clasă C2.

Formularea problemei
* * *

Problema duală constă în determinarea pachetului de consum x1 , x2 ,..., xn ca soluţie a 
programului:
min  p1 x1  p 2 x2  ...  p n xn

(D) U x1 , x2 ,..., xn   u
 x  0, x  0,..., x  0
 1 2 n

5.1. Caracterizarea soluţiei optime a problemei duale

Asociem restricţiei multiplicatorul Lagrange  şi scriem funcţia lui Lagrange:

Lx1 , x2 ,..., xn ,    p1 x1  p2 x2  ...  pn xn   u  U x1 , x2 ,..., xn 
Condiţiile de ordinul întâi sunt:
 L U
 x  0  pi   x  0, i  1,2,..., n
 i i

 L  0  u  U  x , x ,..., x 
  1 2 n

Putem enunţa acum câteva trăsături ale soluţiei optime:

a) Din condiţiile de optim rezultă că:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 56

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

pi
* 
ui
* *

 0 , deci u  U x1 , x2 ,..., xn
*
(*)

Adică, restricţia problemei duale se realizează cu egalitate şi cu interpretarea eonomică

următoare: la optim, consumatorul obţine exact nivelul de utilitate dorit.

pi 1 1
b) Avem de asemenea,  *    * (**)
ui ui 
pi
Adică, multiplicatorul Lagrange al problemei duale este inversul multiplicatorului
Lagrange asociat problemei prinale.

pi
c) Din  *  , i  1,2,..., n avem:
ui
u1 u 2 u 1
  ...  n  * (***)
p1 p2 pn 
Cu alte cuvinte, la optim, raportul utilitate marginală/preţ este acelaşi pentru toate
bunurile, o trăsătură ce caracteriza şi soluţia problemei primale.

d) Folosind relaţia de mai sus, scrisă pentru doi indici i şi j diferiţi avem:
ui uj

pi pj
ui p
sau RMS ji   i , i  i, i, j  1,2,..., n (****)
uj pj
Interpretarea economică este aceeaşi ca şi în cazul problemei primale: La optim, rata
marginală de substituţie între oricare două bunuri egalează raportul preţurilor unitare ale acelor
bunuri.

e) Notând cu C valoarea optimă a funcţiei obiectiv din problema duală, avem:

C  p1 x1  p2 x2  ...  pn xn
de unde prin diferenţiere avem dC  p1dx1  p2 dx2  ...  pn dxn .
Folosim condiţiile de optim de forma  *u i  pi în relaţia de mai sus:
dC  p1 dx1  p 2 dx 2  ...  p n dx n   * u1 dx1  u 2 dx 2  ...  u n dx n 
Atunci putem scrie: dC   * dU sau
dC
*  (*****)
dU
ce reprezintă cheltuiala marginală a utilităţii.

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 57

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

5.2. Cererea compensată şi funcţia de cheltuială minimă

Să reluăm problema duală a consumatorului:

min  p1 x1  p 2 x2  ...  p n xn

(D) U x1 , x2 ,..., xn   u
 x  0, x  0,..., x  0
 1 2 n

care poate fi scrisă ca:

min px

(D) U  x   u .
x  0


Definiţia 1. Soluţia optimă a problemei duale (D) se numeşte funcţia de cerere compensată şi se
notează cu  ( p, u ) .
Observaţie: Scrierea   p, u  corespunde de fapt vectorului soluţie:
 1 ( p1 , p 2 ,..., p n , u ) 
 
  2 ( p1 , p 2 ,..., p n , u ) 
  p, u     , unde fiecare  i ( p1 , p2 ,..., pn , u ) reprezintă

 
  ( p , p ,..., p , u ) 
 n 1 2 n 
funcţia de cerere compensată din bunul i.

Definiţia 2. Valoarea optimă a funcţiei obiectiv a programului (D) se numeşte funcţia de

cheltuială minimă şi se notează cu C  p, u  .
Avem deci, C p, u   p    p, u  .

Proprietăţile funcţiei de cheltuială minimă

1. C  p, u  este crescătoare în u.
2. C  p, u  este concavă în p.
3. C  p, u  este omogenă de gradul întâi în preţuri.
4. C  p, u  este diferenţiabilă în preţuri şi în plus,
C  p, u 
  i  p, u , i  1,2,..., n
pi
Această proprietate mai este cunoscută şi sub denumirea de lema lui Shepard şi are o interpretare
economică imediată: dacă preţul bunului i creşte cu o unitate cheltuiala minimă creşte exact cu
componenta de rang i a soluţiei optime.
5. C  p, u  este crescătoare în preţuri.

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 58

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

Demonstraţie
1. Avem C  p, u   min px
x 0
U ( x ) u

Fie u  u' .
Atunci din U x  u  U x   u'  x  0 U x  u  x  0 U x  u'.
Comparăm valorile funcţiilor obiectiv ale problemelor de optimizare corespunzătoare
nivelurilor de utilitate u şi u’:
min px  min px  C  p,u   C  p,u'  .
x 0 x 0
U ( x ) u U ( x ) u '

Rezultă că C  p, u  este crescătoare în u.

2. Fie doi vectori de preţuri şi   0,1 . Considerăm vectorul de preţuri

p, p '
p  p  1    p' .


Pentru vectorul de preţuri p, cererea compensată satisface condiţia:

C  p, u   p  p, u   p p  , u  
Pentru vectorul de preţuri p’, cererea compensată satisface condiţia:
C  p' , u   p'   p' , u   p'  p  , u  
Înmulţim prima relaţie cu  , iar a doua cu 1    şi adunăm relaţiile obţinute:
C ( p, u)  (1   )C ( p' , u)  p    p  , u   C ( p  , u)
sau
C ( p, u )  (1   )C ( p' , u )  C (p  (1   ) p' , u )
de unde rezultă că C  p, u  este concavă în p.

3. Să analizăm valoarea funcţiei Cp, u  :

C p, u   min p x   min px  C ( p, u )
x 0 x 0
U ( x ) u U ( x )0

Am obţinut astfel proprietatea de omogenitate de gradul întâi în raport cu preţurile.

4. Diferenţiabilitatea funcţiei de cheltuială minimă (Lema lui Shepard)

Fie h  0 un vector linie, o variaţie a preţurilor astfel încât p  h  0 .
Evaluăm funcţia de cheltuială minimă pentru sistemul de preţuri p  h :
C p  h, u    p  h  p  h, u    p  h  p, u   p  p, u   h  p, u 
sau
C p  h, u   C p, u   h  p, u 
de unde obţinem:
C p  h, u   C p, u   h ( p, u) (I)
Evaluăm funcţia de cheltuială minimă pentru sistemul de preţuri p:
C p, u   p  p, u   p  p  h, u    p  h  h  p  h, u 
sau
C p, u    p  h  p  h, u   h  p  h, u   C p  h, u   h  p  h, u 
de unde obţinem:

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 59

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

C p  h, u   C p, u   h ( p  h, u) (II)
Din (I) şi (II) rezultă că:
h  p  h, u   C p  h, u   C p, u   h  p, u 
În relaţia anterioară adunăm în fiecare membru al inegalităţii  h  p, u .
Rezultă atunci:
h  p  h, u   h  p, u   C p  h, u   C p, u   h  p, u   0 (III)
Împărţim fiecare membru al inegalităţii (III) la || h || (care este diferită de 0, deoarece
h  0 ). De unde rezultă:
h
  p  h, u     p, u   C  p  h, u   C  p, u   h  p, u   0 (IV)
|| h || || h ||
h h 1
Termenul este mărginit, deoarece  || h || 1 .
|| h || || h || || h ||
Când h  0 primul termen al inegalităţii anterioare este zero, de unde rezultă, conform
teoremei cleştelui, că şi membrul din mijloc tinde la zero. Atunci,
C  p  h, u   C  p, u   h  p, u 
lim 0 (V)
h 0 || h ||
ceea ce corespunde definiţiei diferenţiabilităţii funcţiei C  p, u  .

Fie h  0,0,...,0, t ,0,...,0, unde t se află pe poziţia i, iar i este arbitrar ales. Atunci:
 1 
 
 
h  p, u   0,0,...,0, t ,0,...,0 2   t i  p, u 
...
 
 
 n
În cazul în care t  0 || h || h12  h22  ...hn2  0 2  ...  0 2  t 2  0 2  ...  0 2  t , iar
h  0 este echivalent cu t  0 .

Atunci, din (IV) rezultă că:

C  p  h, u   C  p, u 
lim   i  p, u 
h 0 || h ||
Exprimarea este echivalentă cu:
C  p1 , p2 ,..., pi 1 , t  pi ,..., pn , u   C  p1 , p2 ,..., pi ,..., pn 
lim   i  p, u 
t 0 t
Relaţia anterioară este chiar definiţia derivatei parţiale a lui C  p, u  în raport cu p i .
c p, u 
Deci,   i  p, u  , pentru orice i  1,..., n . Ceea ce înseamnă că la o modificare
p i
mică a preţului p i are loc o modificare a funcţiei de cheltuială minimă egală cu  i  p, u  .

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 60

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

5. Monotonia funcţiei de cheltuială minimă ăn raport cu preţurile rezultă imediat din Lema lui
Shepard:
C  p, u 
Avem   i  p, u   0 , de unde rezultă că C  p, u  este crescătoare în raport cu pi.
pi

5.3. Probleme rezolvate

Problema 1. Un consumator poate achiziţiona două bunuri, în cantităţile x1 şi x2 . Preţurile
unitare ale celor două bunuri sunt notate cu p1 şi respectiv p 2 . Preferinţele consumatorului sunt
reprezentate prin funcţia de utilitate:
U x1 , x2   x2 x1  2, cu x1  0 şi x2  0 .
Se cere:
4p
a) Determinaţi funcţiile de cerere compensată în situaţia în care u  1 . Cum interpretăm
p2
soluţia în caz contrar?
b) Determinaţi funcţia de cheltuială minimă.

Rezolvare
a) Vom determina soluţia optimă a programului de optimizare (problema duală a
consumatorului):
min p1 x1  p 2 x 2 min p1 x1  p 2 x 2
 
(D) U x1 , x 2   u sau (D)  x 2 x1  2  u
x , x  0 x , x  0
 1 2  1 2
Neglijând condiţiile de nenegativitate impuse asupra variabilelor x1 şi x2 şi considerând
restricţia de tip egalitate, putem rezolva problema folosind metoda Lagrange, asociind
multiplicatorul  restricţiei de utilitate. Astfel, funcţia lui Lagrange se scrie:
Lx1 , x2 ,    p1 x1  p2 x2  u  x2 ( x1  2)
Condiţiile necesare de optim sunt următoarele:
L
 0 sau p1  x2  0 (1)
x1
L
 0 sau p2   ( x1  2)  0 (2)
x 2
L
 0 sau u  x2 ( x1  2)  0 (3)

x2 p
Din relaţiile (1) şi (2), prin împărţire, după separarea termenilor, obţinem  1
( x1  2) p2
sau:
x1  2  p2 x2 (4)
p1

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 61

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

Folosim această relaţie în (3) şi obţinem:

p p
u  2 x2  0 sau x2  u 1 .
2 *

p1 p2
p2
Revenind la relaţia (4) şi folosind expresia lui x 2 , obţinem x1  u  2 , iar
*

p1
p1 p2
*  . Soluţia poate fi considerată optimă dacă verifică şi condiţiile de semn, adică
u
4p  4p 
x1  0, x 2  0 , ceea ce se transpune în u  1 . În caz contrar  u  1  , alegem x1  0 , iar
* * *

p2  p2 
u
din restricţia problemei obţinem x 2  .
*

2
Aşadar, funcţiile de cerere necompensată devin:
 p2 4p
 u  2, u  1

1 ( p1 , p 2 , u )   p1 p2
şi respectiv
0, u  4 p1
 p2
 p1 4p
 u ,u 1

 2 ( p1 , p 2 , u )   p 2 p2
.
u
 ,u 4 p1
 2 p2

b) Funcţia de cheltuială minimă reprezintă valoarea optimă a funcţiei obiectiv a problemei duale.
Având funcţiile de cerere compensată determinate anterior, putem scrie:
C  p1 , p 2 , u   p1 x1  p 2 x 2  p11 ( p1 , p 2 , u )  p 2 2 ( p1 , p 2 , u )
* *

sau
 4p
2 up1 p 2  2 p1 , u  1
 p2
C ( p1 , p 2 , u )   .
p2u 4 p1
 ,u

 2 p2

Problema 2. Preferinţele unui consumator sunt reprezentate de funcţia de utilitate:

U x1 , x2   x1 x2  2x1  3x2 , cu x1  0 şi x2  0 .
Se cere:
a) Determinaţi funcţiile de cerere necompensată.
b) Dacă venitul consumatorului este R  17 (u.m.), iar preţurile unitare ale celor două bunuri sunt
p1  3 (u.m.) şi p2  2 (u.m.)., care este utilitatea maximă pe care consumatorul o poate obţine?
c) În condiţiile de la punctul b) interpretaţi utilitatea marginală a venitului.

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 62

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

d) Dacă p1  3 (u.m.), iar preţul celui de-al doilea bun este egal cu 2 ( p2  2 u.m.), determinaţi
cheltuiala minimă necesară consumatorului pentru a obţine un nivel de utilitate cel puţin egal cu
63
u .
2
e) Interpretaţi cheltuiala marginală a utilităţii, în condiţiile de la punctul d).
f) Care este legătura dintre rezultatul obţinut la punctul c) şi cel obţinut la punctul e)?

Rezolvare
a) Funcţiile de cerere necompensată reprezintă soluţia optimă a programului de optimizare:
max U x1 , x2   x1 x2  2 x1  3x 2

(P)  p1 x1  p 2 x 2  R
x , x  0
 1 2
Neglijând condiţiile de nenegativitate impuse asupra variabilelor x1 şi x2 şi considerând
restricţia bugetară egalitate, putem rezolva problema folosind metoda Lagrange. Nu vom insista
asupra rezolvării, soluţia generată de metoda Lagrange fiind:
 R  3 p1  2 p 2 
 
 x1  p1 , p 2 , R   
*
2 p 
X ( p, R)   * 

1

 
 x 2 p1 , p 2 , R    R  3 p1  2 p 2 

 2 p2 
Acceptăm aceste funcţii de cerere ca soluţie optimă a problemei numai dacă satisfac şi
condiţiile de semn, adică:
 R  3 p1  2 p 2  0

R  3 p1  2 p 2  0

b) Dacă venitul consumatorului este R  17 (u.m.), iar preţurile unitare ale celor două bunuri sunt
p1  3 (u.m.) şi p2  2 (u.m.)., putem determina mai întâi cantităţile optime – care asigură
maximul funcţiei de utilitate prin simpla înlocuire în funcţiile de cerere necompensată a celor trei
valori. Vom obţine astfel:
11
x1  2 şi x 2 
* *

2
Utilitatea maximă pe care consumatorul o poate obţine este atunci
63
U max  U ( x1 , x 2* ) 
*
.
2

c) Utilitatea marginală a venitului este reprezentată de valoarea optimă a multiplicatorului

Lagrange utilizat în rezolvarea problemei la punctul a). Expresia acestuia (determinată din
condiţiile necesare de optim) este:
R  3 p1  2 p2
* 
2 p1 p2

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 63

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

5
În cazul particular de la punctul b), valoarea acestuia devine *  , ceea ce arată că,
2
dacă venitul disponibil al consumatorului creşte cu o unitate, utilitatea totală va creşte cu 5/2
unităţi de utilitate.

d) Dacă p1  3 (u.m.), iar p2  2 u.m., cheltuiala minimă necesară consumatorului pentru a

63
obţine un nivel de utilitate cel puţin egal cu u  se determină rezolvând o problemă de tip
2
dual:
min 3 x1  2 x 2

 63
(D)  x1 x 2  2 x1  3x 2 
 2
 x1 , x 2  0
Neglijăm condiţiile de semn impuse asupra variabilelor x1 şi x2 şi considerăm restricţia de
utilitate de tip egalitate; putem rezolva problema folosind metoda Lagrange, asociind
multiplicatorul  restricţiei de utilitate.
Astfel, funcţia lui Lagrange se scrie:
 63 
Lx1 , x 2 ,    3x1  2 x 2      x1 x 2  2 x1  3x 2 
2 
Condiţiile necesare de optim sunt următoarele:
L
 0 sau 3   ( x2  2)  0 (1)
x1
L
 0 sau 2   ( x1  3)  0 (2)
x 2
L
 0 sau 63  x2 x1  2 x1  3x2  0 (3)
 2
Rezolvând sistemul format cu cele trei ecuaţii, în necunoscutele x1 , x 2 şi  obţinem
soluţia optimă:
11 2
x1  2 , x 2  şi  
* * *

2 5

e) Cheltuiala marginală a utilităţii este dată de valoarea optimă a multiplicatorului Lagrange

2
asociat problemei duale,   . Aceasta arată că, dacă nivelul de utilitate dorit de consumator
*

5
creşte cu o unitate, atunci cheltuiala minimă necesară acestuia va creşte cu exact valoarea
2
 *  (u.m.).
5

f) Să remarcăm că soluţiile optime ale celor două probleme (primală şi duală) coincid, iar
valorile multiplicatorilor sunt invers proporţionale. Este o proprietate generală de dualitate a

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 64

Unitatea de învăţare 5 Microeconomie Cantitativă

celor două probleme, despre care vom discuta în unitatea următoare: vom arăta că, în anumite
condiţii (de dualitate), funcţiile de cerere compensată şi cele necompensată coincid.

Întrebări şi probleme de rezolvat

Q1. Se consideră funcţia de utilitate U x1 , x 2   9 x1 x 2 , cu x1  0 şi x2  0 .

1/ 3 1/ 3

a) Determinaţi funcţiile de cerere compensată;

b) Determinaţi funcţia de cheltuială minimă. Enunţaţi şi verificaţi proprietăţile acesteia.

Q2. Se consideră funcţia de utilitate U x1 , x 2   x1  x 2 , cu x1  0 şi x2  0 .

1/ 2 1/ 2

c) Determinaţi funcţiile de cerere compensată;

d) Determinaţi funcţia de cheltuială minimă. Enunţaţi şi verificaţi proprietăţile acesteia
referitoare la omogenitate şi monotonie.

După parcurgerea acestei unităţi, studenţii ar trebui să fie familiarizaţi cu:

1. Rezolvarea problemelor de optimizare la nivelul consumatorului.
2. Interpretarea economică a multiplicatorilor Lagrange utilizaţi în rezolvarea problemelor
de optimizare.
3. Determinarea funcţiilor de cerere compensată şi a funcţiei de cheltuială minimă pentru un
consumator oarecare. Verificarea proprietăţilor acestora. Interpretarea economică a
rezultatelor.
4. Reprezentarea grafică a curbelor de indiferenţă asociate unei funcţii de utilitate dată.
4. Caracterizarea funcţiilor de utilitate din punct de vedere al concavităţii şi q-concavităţii.

Bibiliografie Unitatea de Învăţare 5

1. Stancu S., Marin D., Microeconomie. Comportamentul agenţilor economici, Editura ASE, Bucureşti,
2005
2. Manafi I, Marinescu, D., Microeconomie cantitativă. Aspecte teoretice şi aplicaţii, Editura ASE, 2015
3. D. Marinescu, D. Marin, I. Manafi, Microeconomie Avansată.Aspecte teoretice şi aplicaţii, Editura
ASE, 2013

Daniela Marinescu, Ioana Manafi, Dumitru Marin, 2018 65