Micro Cant-Unitate 5
Micro Cant-Unitate 5
Micro Cant-Unitate 5
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5
Cuprins
Formularea problemei
* * *
Problema duală constă în determinarea pachetului de consum x1 , x2 ,..., xn ca soluţie a
programului:
min p1 x1 p 2 x2 ... p n xn
(D) U x1 , x2 ,..., xn u
x 0, x 0,..., x 0
1 2 n
pi
*
ui
* *
0 , deci u U x1 , x2 ,..., xn
*
(*)
pi 1 1
b) Avem de asemenea, * * (**)
ui ui
pi
Adică, multiplicatorul Lagrange al problemei duale este inversul multiplicatorului
Lagrange asociat problemei prinale.
pi
c) Din * , i 1,2,..., n avem:
ui
u1 u 2 u 1
... n * (***)
p1 p2 pn
Cu alte cuvinte, la optim, raportul utilitate marginală/preţ este acelaşi pentru toate
bunurile, o trăsătură ce caracteriza şi soluţia problemei primale.
d) Folosind relaţia de mai sus, scrisă pentru doi indici i şi j diferiţi avem:
ui uj
pi pj
ui p
sau RMS ji i , i i, i, j 1,2,..., n (****)
uj pj
Interpretarea economică este aceeaşi ca şi în cazul problemei primale: La optim, rata
marginală de substituţie între oricare două bunuri egalează raportul preţurilor unitare ale acelor
bunuri.
Definiţia 1. Soluţia optimă a problemei duale (D) se numeşte funcţia de cerere compensată şi se
notează cu ( p, u ) .
Observaţie: Scrierea p, u corespunde de fapt vectorului soluţie:
1 ( p1 , p 2 ,..., p n , u )
2 ( p1 , p 2 ,..., p n , u )
p, u , unde fiecare i ( p1 , p2 ,..., pn , u ) reprezintă
( p , p ,..., p , u )
n 1 2 n
funcţia de cerere compensată din bunul i.
Demonstraţie
1. Avem C p, u min px
x 0
U ( x ) u
Fie u u' .
Atunci din U x u U x u' x 0 U x u x 0 U x u'.
Comparăm valorile funcţiilor obiectiv ale problemelor de optimizare corespunzătoare
nivelurilor de utilitate u şi u’:
min px min px C p,u C p,u' .
x 0 x 0
U ( x ) u U ( x ) u '
C p h, u C p, u h ( p h, u) (II)
Din (I) şi (II) rezultă că:
h p h, u C p h, u C p, u h p, u
În relaţia anterioară adunăm în fiecare membru al inegalităţii h p, u .
Rezultă atunci:
h p h, u h p, u C p h, u C p, u h p, u 0 (III)
Împărţim fiecare membru al inegalităţii (III) la || h || (care este diferită de 0, deoarece
h 0 ). De unde rezultă:
h
p h, u p, u C p h, u C p, u h p, u 0 (IV)
|| h || || h ||
h h 1
Termenul este mărginit, deoarece || h || 1 .
|| h || || h || || h ||
Când h 0 primul termen al inegalităţii anterioare este zero, de unde rezultă, conform
teoremei cleştelui, că şi membrul din mijloc tinde la zero. Atunci,
C p h, u C p, u h p, u
lim 0 (V)
h 0 || h ||
ceea ce corespunde definiţiei diferenţiabilităţii funcţiei C p, u .
Fie h 0,0,...,0, t ,0,...,0, unde t se află pe poziţia i, iar i este arbitrar ales. Atunci:
1
h p, u 0,0,...,0, t ,0,...,0 2 t i p, u
...
n
În cazul în care t 0 || h || h12 h22 ...hn2 0 2 ... 0 2 t 2 0 2 ... 0 2 t , iar
h 0 este echivalent cu t 0 .
5. Monotonia funcţiei de cheltuială minimă ăn raport cu preţurile rezultă imediat din Lema lui
Shepard:
C p, u
Avem i p, u 0 , de unde rezultă că C p, u este crescătoare în raport cu pi.
pi
Rezolvare
a) Vom determina soluţia optimă a programului de optimizare (problema duală a
consumatorului):
min p1 x1 p 2 x 2 min p1 x1 p 2 x 2
(D) U x1 , x 2 u sau (D) x 2 x1 2 u
x , x 0 x , x 0
1 2 1 2
Neglijând condiţiile de nenegativitate impuse asupra variabilelor x1 şi x2 şi considerând
restricţia de tip egalitate, putem rezolva problema folosind metoda Lagrange, asociind
multiplicatorul restricţiei de utilitate. Astfel, funcţia lui Lagrange se scrie:
Lx1 , x2 , p1 x1 p2 x2 u x2 ( x1 2)
Condiţiile necesare de optim sunt următoarele:
L
0 sau p1 x2 0 (1)
x1
L
0 sau p2 ( x1 2) 0 (2)
x 2
L
0 sau u x2 ( x1 2) 0 (3)
x2 p
Din relaţiile (1) şi (2), prin împărţire, după separarea termenilor, obţinem 1
( x1 2) p2
sau:
x1 2 p2 x2 (4)
p1
p1 p2
p2
Revenind la relaţia (4) şi folosind expresia lui x 2 , obţinem x1 u 2 , iar
*
p1
p1 p2
* . Soluţia poate fi considerată optimă dacă verifică şi condiţiile de semn, adică
u
4p 4p
x1 0, x 2 0 , ceea ce se transpune în u 1 . În caz contrar u 1 , alegem x1 0 , iar
* * *
p2 p2
u
din restricţia problemei obţinem x 2 .
*
2
Aşadar, funcţiile de cerere necompensată devin:
p2 4p
u 2, u 1
1 ( p1 , p 2 , u ) p1 p2
şi respectiv
0, u 4 p1
p2
p1 4p
u ,u 1
2 ( p1 , p 2 , u ) p 2 p2
.
u
,u 4 p1
2 p2
b) Funcţia de cheltuială minimă reprezintă valoarea optimă a funcţiei obiectiv a problemei duale.
Având funcţiile de cerere compensată determinate anterior, putem scrie:
C p1 , p 2 , u p1 x1 p 2 x 2 p11 ( p1 , p 2 , u ) p 2 2 ( p1 , p 2 , u )
* *
sau
4p
2 up1 p 2 2 p1 , u 1
p2
C ( p1 , p 2 , u ) .
p2u 4 p1
,u
2 p2
d) Dacă p1 3 (u.m.), iar preţul celui de-al doilea bun este egal cu 2 ( p2 2 u.m.), determinaţi
cheltuiala minimă necesară consumatorului pentru a obţine un nivel de utilitate cel puţin egal cu
63
u .
2
e) Interpretaţi cheltuiala marginală a utilităţii, în condiţiile de la punctul d).
f) Care este legătura dintre rezultatul obţinut la punctul c) şi cel obţinut la punctul e)?
Rezolvare
a) Funcţiile de cerere necompensată reprezintă soluţia optimă a programului de optimizare:
max U x1 , x2 x1 x2 2 x1 3x 2
(P) p1 x1 p 2 x 2 R
x , x 0
1 2
Neglijând condiţiile de nenegativitate impuse asupra variabilelor x1 şi x2 şi considerând
restricţia bugetară egalitate, putem rezolva problema folosind metoda Lagrange. Nu vom insista
asupra rezolvării, soluţia generată de metoda Lagrange fiind:
R 3 p1 2 p 2
x1 p1 , p 2 , R
*
2 p
X ( p, R) *
1
x 2 p1 , p 2 , R R 3 p1 2 p 2
2 p2
Acceptăm aceste funcţii de cerere ca soluţie optimă a problemei numai dacă satisfac şi
condiţiile de semn, adică:
R 3 p1 2 p 2 0
R 3 p1 2 p 2 0
b) Dacă venitul consumatorului este R 17 (u.m.), iar preţurile unitare ale celor două bunuri sunt
p1 3 (u.m.) şi p2 2 (u.m.)., putem determina mai întâi cantităţile optime – care asigură
maximul funcţiei de utilitate prin simpla înlocuire în funcţiile de cerere necompensată a celor trei
valori. Vom obţine astfel:
11
x1 2 şi x 2
* *
2
Utilitatea maximă pe care consumatorul o poate obţine este atunci
63
U max U ( x1 , x 2* )
*
.
2
5
În cazul particular de la punctul b), valoarea acestuia devine * , ceea ce arată că,
2
dacă venitul disponibil al consumatorului creşte cu o unitate, utilitatea totală va creşte cu 5/2
unităţi de utilitate.
2 5
5
creşte cu o unitate, atunci cheltuiala minimă necesară acestuia va creşte cu exact valoarea
2
* (u.m.).
5
f) Să remarcăm că soluţiile optime ale celor două probleme (primală şi duală) coincid, iar
valorile multiplicatorilor sunt invers proporţionale. Este o proprietate generală de dualitate a
celor două probleme, despre care vom discuta în unitatea următoare: vom arăta că, în anumite
condiţii (de dualitate), funcţiile de cerere compensată şi cele necompensată coincid.
1. Stancu S., Marin D., Microeconomie. Comportamentul agenţilor economici, Editura ASE, Bucureşti,
2005
2. Manafi I, Marinescu, D., Microeconomie cantitativă. Aspecte teoretice şi aplicaţii, Editura ASE, 2015
3. D. Marinescu, D. Marin, I. Manafi, Microeconomie Avansată.Aspecte teoretice şi aplicaţii, Editura
ASE, 2013