Justificarea legala a stocurilor

curs 3
 Ce sunt stocurile?
• Stocurile sunt cantitatile fizice de materii
prime, materiale consumabile, produse
necesare fiecarui stadiu al ciclului de
exploatare (aprovizionare, productie,
desfacere), pentru a asigura desfasurarea
activitatii de exploatare.
 Pot fi de mai multe categorii
• materiile prime=se regasesc in produsul finit
• materiale consumabile=nu se regasesc în
produsul finit
• materiale de natura obiectelor de inventar
• produsele
• animalele și păsările
• mărfurile
• ambalajele
• producția în curs de execuție
 Ciclul de exploatare al stocurilor

Materii prime Producție Produse finite

Semifabricate
și materiale neterminată și reziduale
 După locul unde se află
• stocuri aflate în depozitele întreprinderii
• stocuri în curs de aprovizionare
• stocuri aflate la terți pentru prelucrare sau
păstrare
 După apartenența la patrimoniu
• stocuri aflate în proprietatea întreprinderii care se
găsesc în depozite sau în spațiile proprii
(depozite, magazii, magazine, locuri de producție)
sau la terți (materii și materiale aflate la terți,
mărfuri aflate la terți, mărfuri în custodie sau
consignație la terți)
• stocuri aflate în gestiune care nu sunt în
proprietatea întreprinderii (stocurile primite spre
prelucrare sau în custodie)=extrabilanțiere
 Evaluarea stocurilor
• procedeul prin care se cuantifică, în expresie
bănească mijloacele materiale, folosind
prețuri și tarife
• evaluarea la intrarea în unitate
• evaluarea cu ocazia inventarierii
• evaluarea la închiderea exercițiului
• evaluarea la ieșirea din patrimoniu
 Evaluarea la intrarea în unitate
• bunurile aduse ca aport în natură, cu ocazia
constituirii sau fuziunii, se evaluează la
valoarea prevăzută în actul de evaluare
(expertiză tehnică) numită valoare de aport
• bunurile dobândite prin titlul gratuit sau prin
donație se evaluează la valoarea de utilitate în
funcție de prețul pieței, starea sau amplasarea
bunurilor
 Valoarea de utilitate
• Prețul presupus că îl acceptă un client, în
cadrul unei tranzacții, în funcție de utilitatea
bunurilor pentru unitatea respectivă, cu prețul
determinat obiectiv
 Evaluarea la intrarea în unitate
• bunurile dobândite cu titlu oneros (contra plată)
se evaluează la costul de achiziție consemnat în
documentele însoțitoare ale bunurilor și trebuie
să cuprindă: prețul de cumpărare de la
furnizor+taxele nerecuperabile (taxe vamale,
comision vamal, accize, alte taxe datorate cf.
legii și TVA la unitățile neplătitoare de
TVA)+cheltuieli de transport-aprovizionare+alte
cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în
stare de utilitate sau intrarea în gestiune a
bunului respectiv-reducerile comerciale și alte
elemente similare acordate de furnizor
 Evaluarea la intrarea în unitate
• bunurile obținute din producție proprie se
evaluează la cost de producție efectiv: costul de
achiziție al materiilor prime și
consumabilelor+cota cheltuielilor indirecte de
producție alocate în mod rațional ca fiind legate
de fabricarea acestuia.
• cheltuielile generale de administrație, financiare
și de desfacere nu se includ în costurile de
producție cu excepția situațiilor din IFRSuri
 Evaluarea cu ocazia inventarierii
• Valoarea de inventar se stabilește în funcție de
utilitatea bunului, starea acestuia și prețul
pieței.
• În momentul inventarierii se constată și
activele lipse sau degradate, cu mișcare lentă
sau fără mișcare, care sunt evaluate la prețul
de valorificare posibil de obținut la o
eventuală vânzare (imputare a lor)
• Pentru stabilirea unui asemenea pret trebuie avute in vedere:
pretul pietei, in cazul stocurilor de materii prime, materiale si
productie si cursul de schimb valabil la data inventarierii pentru
elementele exprimate in valuta. Din valoarea de inventar
determinata prin referinta la pretul pietei, se impune sa se deduca
toate cheltuielile care ar mai trebui efectuate pentru a aduce
elementul de bilant respectiv in faza de vanzare-cumparare.

• Valoare de utilitate sau pretul pietei, ca baza de evaluare a

bunurilor la inventariere, se identifica in functie de destinatia lor:
bunurilor (activelor) destinate vanzarii li se stabilesc, de regula,
valoarea de inventar sub forma valorii nete de realizare care este
data de pretul de vanzare, din care se scad cheltuielile ramase de
efectuat pentru comercializarea lor; materiile prime si materialele
consumabile destinate utilizarii in exploatare se evalueaza la costul
lor de inlocuire (de reaprovizionare).

• Elementele exprimate in valuta sunt convertite in lei cu ocazia

evaluarii din momentul inventarierii la cursul oficial de schimb de la
31 decembrie.
Evaluarea la închiderea exercițiului
• elementele de stocuri se evalueaza si se
reflecta in bilantul contabil la valoarea de
intrare in patrimoniul respectiv la valoarea
contabila pusa de acord cu rezultatele
inventarierii. Prin valoare contabila se intelege
valoarea de intrare, mai putin amortizarea si
provizioanele pentru depreciere, cumulate.
 Evaluarea la ieșirea din patrimoniu
• Se refera la faptul ca in practica unitatilor patrimoniale nu toate
elementele de stocuri pot fi urmarite individual, se disting doua
categorii ale acestora: elemente de stocuri identificabile (bunuri
nefungibile) si elementele de stocuri interschimbabile (bunuri
fungibile)
• Bunurile iesite din unitate sau din depozite (vandute sau
consumate) se evalueaza si se inregistreaza, se scad din gestiune la
valoare lor de intrare, deoarece preturile unitare si implicit valoarea
de intrare pentru acelasi bun pot diferi de la o intrare la alta, apar
dificultati la stabilirea valorii de intrare pentru bunurile iesite
intrucat ordinea iesirilor poate sa difere de ordinea intrarilor si deci
se pune problema alegerii preturilor unitare care sa fie utilizate
pentru evaluarea acestora. In acest scop se poate utiliza una din
urmatoarele metode: FIFO, LIFO, CMP, Metoda prețului cu
amănuntul
 Documente justificative ale stocurilor
• Factura fiscală
• Nota de recepție și constatare de diferențe
• Fișa de magazie
• Bon de consum
• Fișa limită de consum
• Lista de inventariere
• Comanda
• Contractul de vânzare cumpărare
• Dispoziția de livrare
• Avizul de însoțire al mărfii
 Factura fiscală
• În baza acestui document se întocmesc:
• documentul de decontare a materiilor prime,
materialelor și producției livrate, a lucrărilor executate
sau a serviciilor prestate
• documentul de însoțire a mărfii (aviz) pe timpul
transportului
• Factura este: documentul de încărcare în gestiunea
primitorului și document justificativ de înregistrare în
contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului
• 3 exemplare: unul la cumpărător, 2 la desfacere și 3 la
contabilitate
 Nota de recepție și constatare de
diferențe
• document pentru receptia bunurilor
aprovizionate;
• document justificativ pentru incarcare in
gestiune;
• act de proba in litigiile cu carausii si furnizorii,
pentru diferentele constatate la receptie;
• document justificativ de inregistrare in
contabilitate.
• Nota de receptie si constatare de diferente se
foloseste ca document distinct de receptie in cazul:
• bunurilor materiale cuprinse intr-o factura sau aviz de
insotire a marfii, care fac parte din gestiuni diferite;
• bunurilor materiale primite spre prelucrare, in custodie
sau in pastrare si procurate de la persoane fizice;
• bunurilor materiale care sunt neinsotite de documente
de livrare si care prezinta diferente la receptie;
• marfurilor intrate in gestiunile la care evidenta se tine
la pret de vanzare cu amanuntul sau en-gros.
 Fișa de magazie
• Document de evidenta la locul de depozitare a
intrarilor, iesirilor si stocurilor bunurilor, cu
una sau cu doua unitati de masura, dupa caz;
• document de contabilitate analitica in cadrul
metodei operativ-contabile (pe solduri);
• sursa de informatii pentru controlul operativ
curent si contabil al stocurilor de valori
materiale.
• Fisa de magazie se intocmeste intr-un exemplar,
separat pentru fiecare fel de material si se
completeaza de catre: compartimentul financiar-
contabil la deschiderea fisei (datele din antet) si la
verificarea inregistrarilor (data si semnatura de
control), in coloana „Data si semnatura de
control' semneaza si organul de control financiar
cu ocazia verificarii gestiunii; gestionar sau
persoana desemnata, care completeaza coloanele
privitoare la intrari, iesiri si stoc.
• Fisele de magazie se tin la fiecare loc de depozitare a
valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe
conturi, grupe, eventual subgrupe sau in ordine alfabetica.
In scopul tinerii corecte a evidentei la magazie, persoanele
desemnate de la compartimentul financiar-contabil verifica
inopinat, cel putin o data pe luna, modul cum se fac
inregistrarile in fisele de magazie.

• Inregistrarile in fisele de magazie se fac document cu

document. Stocul se poate stabili dupa fiecare operatiune
inregistrata si obligatoriu zilnic. Fisa de magazie nu circula,
fiind document de inregistrare si se arhiveaza la
compartimentul financiar-contabil.
 Bon de consum
• Document de eliberare din magazie pentru consumul
materialelor; document justificativ de scadere din
gestiune si de inregistrare in evidenta magaziei si in
contabilitate.

• El se intocmeste in doua exemplare, pe masura lansarii,

respectiv eliberarii materialelor din magazie pentru
consum, de compartimentul care efectueaza lansarea,
pe baza programului de productie si a consumurilor
normate, sau de alte compartimente ale unitatii, care
solicita materiale pentru a fi consumate.
 Fișa limită de consum
• document de stabilire a cantitatii limita dintr-un material sau pentru
mai multe materiale necesare executarii unui produs (comanda) sau
unei lucrari;
• document de eliberare succesiva a aceluiasi fel de material pentru
acelasi produs (comanda sau lucrare);
• document justificativ de scadere din gestiune;
• document de stabilire a economiilor sau depasirilor de materiale si
de inregistrare in evidenta magaziei si in contabilitate.

• Fisa limita de consum se intocmeste in doua exemplare, la inceputul

lunii sau lansarii produsului comenzii) sau lucrarii, de
compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare, pe baza
programului de productie si a consumurilor normate.
• Fisa limita de consum circula: la persoanele autorizate sa semneze
pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare); la
persoanele autorizate sa aprobe inlocuirea, suplimentarea sau
diminuarea cantitatilor de materiale cu ocazia modificarii
programului de productie (ambele exemplare); la magazia de
materiale, pentru inscrierea cantitatilor eliberate, semnandu-se de
delegatul care primeste materialele (exemplarul 1); la sectie, atelier
etc. pentru a fi folosite ca cerere de materiale si situatie a
eliberarilor in cadrul cantitatii limita, semnandu-se de gestionarul
magaziei predatoare (exemplarul 2); la compartimentul financiar-
contabil pentru inregistrare in contabilitatea sintetica si analitica
(ambele exemplare). Primul exemplar se utilizeaza ca document de
scadere din gestiune, iar al doilea exemplar pentru inregistrarea in
contabilitate a costurilor. Fisa limita de consum se arhiveaza la
compartimentul financiar-contabil (ambele exemplare).
 Lista de inventariere
• document pentru intocmirea registrului-
inventar; document pentru inventarierea
bunurilor aflate in gestiunea unitatii;
document pentru stabilirea lipsurilor si
plusurilor de bunuri si a altor valori; document
justificativ de inregistrare in evidenta
magaziilor si in contabilitate a plusurilor si
minusurilor constatate si pentru stabilirea
provizioanelor pentru deprecieri; document
centralizator al operatiunilor de inventariere.
• Lista de inventariere se intocmeste intr-un exemplar, la
locurile de depozitare, anual sau in situatiile prevazute de
dispozitiile legale, de comisia de inventariere, pe gestiuni,
conturi de valori materiale, eventual grupe sau subgrupe,
separat pentru bunurile unitatii si separat pentru cele
apartinand altor unitati, aflate asupra personalului unitatii
la data inventarierii, primite pentru prelucrare etc. si se
semneaza de catre membrii comisiei de inventariere si de
catre gestionar.
• In cazul unei gestiuni colective, cu mai multe schimburi,
listele de inventariere se semneaza de catre toti gestionarii,
iar in cazul predarii-primirii gestiunii, acestea trebuie
semnate atat de persoana care preda gestiunea, cat si de
gestionarul care primeste gestiunea.
 Comanda
• Comanda este un document in care se
exprima vointa cumparatorului de a
achizitiona un anumit bun in conditiile
prestate, respectiv „dispozitia” pe care o da
furnizorul de a-i livra bunuri sau de a presta
servicii; serveste ca document pentru:
contractarea bunurilor sau serviciilor,
incasarea sumelor de la client, determinarea
volumului bunurilor sau serviciilor consumate.
• Comanda de bunuri materiale presupune stabilirea clara a naturii,
cantitatii, calitatii si preturilor acestora, precizarea conditiilor de
plata si de livrare (termen, loc, ambalare, mod de receptie), ca si a
instantei pentru rezolvarea eventualelor litigii. Daca o comanda se
transmite ca urmare a unei oferte generale facute de furnizor, este
necesara acceptarea comenzii de catre acesta pentru a se ajunge la
o relatie contractuala si a se produce obligatii pentru parti,
provocate numai in momentul in care este primita de catre
destinatar. Revocarea ei se poate face, cel mai tarziu, pana in acest
moment. Comanda scrisa se poate transmite prin scrisoare (posta,
curier), fax, e-mail, eventual pe un formular acceptat de parti sau
uzual. Pentru comanda verbala directa sau telefonica se recomanda
o reluare in scris numai in cazurile in care se doreste un mijloc
probator. Prin acceptarea comenzii, vanzatorul (ofertantul) exprima
vointa sa de a livra bunurile in conditiile precizate in comanda.
 Contractul de vânzare-cumpărare
• El este cel mai important instrument juridic utilizat in practica comertului national
si international. Principalele clauze ale contractului de vanzare-cumparare
incheiate intre unitatea patrimoniala si un furnizor intern sunt:

• Partile contractante care cuprind informatii de identificare a vanzatorului si

cumparatorului (denumirea si sediul social, numarul de inmatriculare la Registrul
Comertului, codul fiscal, numarul contului bancar la care acesta este deschis,
persoanele de care sunt reprezentate cele doua parti);

• Obiectul contractului asigura o prezentare a cantitatilor, calitatilor si pretul

negociat pentru bunurile care fac obiectul tranzactiei;

• Termenele si modalitatile de plata se refera la termenele de plata a contravalorii

bunurilor livrate si instrumentele utilizate in decontare (numerar, virament bancar,
titluri de credit comercial) si la prevederile referitoare la penalitatile de intarziere
datorate pentru neplata la termen a obligatiilor si la eventualele sconturi acordate
de creditor pentru incasarea anticipata a creantelor sale;
• Obligatiile partilor contractante contin referiri la obligatiile care revin
vanzatorului si cumparatorului privitoare la: cantitate, calitate si termenul
de livrare; conditia de livrare, ambalarea si marcarea bunurilor; preluarea
si receptia bunurilor de catre beneficiar; respectarea termenelor de
decontare stabilite prin contract etc.;

• Durata contractului se refera la termenul de valabilitate a contractului

incheiat care, de obicei, se incheie pe o perioada determinata (de regula,
un an), cu posibilitatea prelungirii acestuia, in mod automat, daca una
dintre parti nu decide altfel;

• Solutionarea litigiilor generate de nerespectarea clauzelor contractuale se

realizeaza pe cale amiabila (prin negocieri intre cele doua parti), dar atunci
cand partile nu rezolva diferendele pe cale amiabila, solutionarea litigiilor
se realizeaza prin arbitrajul unei instante judecatoresti;
• Clauze speciale si dispozitii finale. Intr-un contract
de vanzare-cumparare pot exista o serie de clauze
speciale, cum ar fi: exclusivitate a cumparatorului
si a vanzatorului, beneficiar si furnizor majoritari
etc. Dispozitiile finale se refera la modul de
rezolvare a modificarilor intervenite la anumite
clauze din contract si cuprind informatii
referitoare la data incheierii contractului si la
numarul de exemplare in care a fost intocmit.
 Dispoziția de livrare
• Serveste ca document pentru eliberarea din depozite a produselor,
marfurilor sau altor valori materiale destinate vanzarii, fiind un
document justificativ de scadere din gestiunea depozitului care le
preda si care sta la baza intocmirii avizului de insotire a marfurilor
sau a facturii fiscale, dupa caz. Se intocmeste in doua exemplare de
catre serviciul de desfacere, circula la depozit pentru eliberarea
produselor si pentru inregistrarea in evidenta magaziei, semnandu-
se de catre gestionarul predator pentru cantitatile livrate(ambele
exemplare); la compartimentul desfacere, pentru inregistrarea
cantitatilor livrate in evidentele acestuia si pentru intocmirea
avizului de insotire sau a facturii fiscale, dupa caz (exemplarul al
doilea). Se arhiveaza la depozit (un exemplar) si la compartimentul
desfacere(exemplarul al doilea).
Metoda cantitativ valorică
Metoda operativ-contabilă
Metoda global valorică