1

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI

PREȘCOLAR TEZA DE LICENTA

Parteneriatul educațional- modalitate de eficientizare a procesului

instructiv educativ din ciclul primar

Profesor coordonator:
CONF. UNIV.DR. BUTNARU SIMONA
Absolvent

1
 2

IASI 2022

CUPRINS

A. Introducere
B. Argumentarea alegerii temei

Capitolul I- FACTORII EDUCAȚIONALI

1.1. Educația și rolul acesteia

1.2. Familia și rolul ei în formarea individului . Tendinte actuale
1.3. Misiunea școlii în formarea individului
1.4. Influente. Scoala si Comunitatea
CAPITOLUL II. PARTENERIATUL EDUCAȚIONAL

2.1 Paradigma școlii versus actorii locali empatie și dialectică

2.2 Parteneriate interne și parteneriate externe
2.3 Dialoguri transdisciplinare si extracurriculare

Capitolul III. PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV DIN CICLUL

PRIMAR 3.1 Elemente fundamentale curriculare si extracurriculare

IV. PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL -

Biblicografie

Anexe
 3

2
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

A. Elizabeth Chesla - Parents' Guide to 8th Grade, A_ Ensure Your Child's Success
in School (2007).pdf super harkness 1986 DevelopmentalNiche-1986 (1).pdf B.
2005 Joyce L. Epstein, Evanthia N. Patrikakou, Roger P. Weissberg, Sam Redding,
Herbert J. Walberg, Amy R - School-Family Partnerships for Children's Success
(Series on Social Emotional Learning)-Teacher.pdf
C. Brent Davies - Leading the Strategically Focused School_ Success and
Sustainability (2006).pdf2017 family school ed part Gartu-ML.pdf
D. Joyce L. Epstein, Evanthia N. Patrikakou, Roger P. Weissberg, Sam Redding,
Herbert J. Walberg, Amy R - School-Family Partnerships for Children's Success
(Series on Social Emotional Learning) (2005, Teac.pdf
E. Mândru E., Borbeli L., Filip D., Gall M., Niculae A. Nemtoc., Todorut., Topoliceanu
F., Interactive didactic strategies, ed. didactic
F. Publishing House, Bucharest, 2010; 2. Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic,
E.D.P., Bucharest, 2008
G. 1. Alecu, S., "Methodology of educational research", Ed. Foundation Univ.
"Lower Danube" Galati,
H. 2005;
I. 2. Barna A., Antohe, G., "Pedagogical research" in "Pedagogy Course. Theory of
instruction and
J. assessment." Istru Publishing House, Galați, 2003;
K. 3. Chelcea, S., "A century of psychosociological research", Ed. Polirom, Iasi,
2002; L. 4. Cerghit, L, "Stages of a scientific-pedagogical research", in Pedagogy
Magazine no. 2/1989;
M. 5. Cristea, S., "Dictionary of pedagogical terms", Bucharest: EDP, 2004; N. 6. De
Singly, Francois, et al. "The investigation and its methods", Ed. Polirom, Iași, 1998;
O. 7. Drăgan, L., Nicola, I., "Psycho-pedagogical research", Ed, Tipomur, 1993; P. 8.
Iluţ, P., "The qualitative approach of the social human", Ed. Polirom, Iași, 1997; Q.
9. Ionescu, M. (coord) "Education and its dynamics", Ed. Tribuna Învățământului,
Buc, 1998;
R. 10.King, G. et.al., "Fundamentele social research" Polirom, Iași. 2000; S. 11.
Muster, D., "Research methodology in education and training", Ed Litera, 1985; T. 12.
Nicola, I., "Treaty of school pedagogy", Ed. Aramis, Bucharest, 2004; U. 13.
Planchard, E., "Research in Pedagogy", E.D.P. Bucharest, 1980; V. 14. Dan Potolea
(coord.), Ioan Neacșu (coord.), Romiţă B. Iucu (coord.), Ion-Ovidiu
Pânișoară(coord.), "Psycho-pedagogical training. Manual for final and didactic
degree II", Ed.Polirom, 2008

3
W. 15. Radu, I., et al., "Psychological methodology and data analysis", Ed.
 4

Sincron, 1993;
X. 16. Rotariu, T., (coord.), s.a., "Statistical methods applied in the social
sciences", Polirom, Iasi. 1999.
Y. 17. Vlăsceanu, L., "Methodology of sociological research", Scientific and
Encyclopedic Ed., Buc. 198
Z.

Obiective generale ale studiului nostru didactic

1. Pregătirea psihologică pentru învăţare;

2. Prevenirea și reducerea influențelor negative ale diferitelor s

urse perturbatorii;

3. Asigurarea repertoriilor congruente;

4. Asigurarea unui limbaj comun între educator și educat;

5. Utilizarea unor activități eficiente de activitate;

 5

4
Argumentarea alegerii temei

Elevul adică educabilul este ținta fiecărui demers didactic modern, dar mai ales a
implementării axei curriculare a invatamantului de masa așa, cum este el privit de didactică
europeană modernă.Dacă procesul de învățare este cadrul în care elevul își îmbogățește, și
consolidează, și corectează, și transformă experiența cognitivă, își perfectează formarea,
atunci acesta, prin specificul curriculumului proiectat și realizat, nu face decât să activeze
cognitiv afectiv motivațional atitudinal elevii, prin intermediul rolului conducător al
profesorului.
În acest sens, relația între acțiunile profesorului (de predare), acțiunile elevilor (de învățare)
este mereu orientată către realizarea scopurilor, obiectivele curriculare la un nivel calitativ
cât mai înalt. Dar evoluția acțiunilor și a relațiilor nu capătă sens, dacă nu are loc și
verificarea, aprecierea rezultatelor (evaluarea), pentru a se produce apoi proiectarea,
realizarea, corectarea, ameliorarea,schimbarea modului de acțiune (reglarea, autoreglarea).
Predarea, învăţarea, evaluarea sunt cele trei trepte sunt tripticul în jurul căruia gravitează și
orbitează tot demersul didactic modern, demers conexat la principiile curriculare. Alegerea
unei teme atât de vaste și de complexe este fără doar și poate o provocare pentru dascalul
modern care este pus în delicată și ingrată situație de a inventa, de a suplini, de a performa
împreună și în același timp cu educabilul, pentru că metamorfozele invatamantului
romanesc, sunt fără doar și poate provocări destul de acerbe atât pentru dascal cât și pentru
elev sau părinte.
Paradigma modernă a parteneriatelor educaționale, include fără nicio îndoială și grupele de
părinți care au un rol nivelator și de principiu în ceea ce privește absolutizarea fenomenului
extracurricular modern, pentru că, instruirea si tot ceea ce ține de complexitatea acestui
fenomen implică, nu doar actorii familie si rude ci și toți actorii externi cum ar fi primăriile,
Biserica sau alte instituții cu rol transdisciplinar.
Pentru atingerea tuturor finalităților educaționale moderne în contextul în care sistemul
educațional românesc a suferit în acest an o nouă metamorfoză de substanță este nevoie nu
doar de strategii didactice menite să perfecționeze.
Per ansamblu, procesul instructiv-educativ este unul de adâncime dar și unul de colaborare
cu toate forurile indrituite să simplifice și să transpară programele școlare actuale și
curriculumurile la decizia școlii, care vor suferi și ele unele metamorfoze.
 6

5
Introducere

Teza noastră de licentă doreste de la un capăt la altul, o sintetizare a tuturor principiilor de

bază ale procesului și a pârghiilor de realizare optimă instructiv-educative.

În primul capitol vom încerca o scurtă trecere în revistă despre modul în care este stimulată
învățarea dezvoltării personale în contextul noi axe curriculare a ciclului primar și o
departajare a clasicului de modern prin instrumente și pârghii care, favorizează schimbul de
idei, de experiențe și cunoștințe și asigura o participare activă, promovează interacțiunea,
conducând la o învățare activă cu rezultate evidente.
Fără doar și poate în toata practica didactică, este necesară cunoașterea teoretică, o minimă
experiență în utilizarea acestor metode și integrarea problemei în proiectul didactic, în
interrelație cu metodele tradiționale pentru ca educabil să devină un co-autor al formării sale
pe verticală și orizontală.

Capitolul al doilea al proiectului nostru continuă pe aceeași linie de transdisciplinaritate

ideile inovatoare și metodele cele mai simple și autentice de formatare a procesului instructiv
educativ și de obținere de feedback-uri progresive.

Parteneriatele pot fi duale si ambivalente în sensul că, indiferent de instituția care este
implicată în acel parteneriat, important este acel aspect care denotă, fomula cea mai optimă
care este găsită de ambii participanți la finalizarea principiilor educaționale care sunt pentru
ambele parti componente alte perfecționării și ale schimbului de experiență care de foarte
multe ori necesită ore suplimentare, accesarea de meditații online sau chiar angajare de
școlile potente financiar de mentori și educatori din alte țări.

Capitolul al treilea si respectiv ultimul vor coagula toate principiile si fenomenologia

teoretică în latura pragmatică aplicativă a demersului instructiv-educativ ei evaluari prin apel
la lecții și proiecte didactice ample și studii de caz pre evaluatorii sau post evaluatorii care
vor sedimenta axa de bază a studiului.

6
Capitolul I

Multilingvismul subliminal al dvenerii educationale ca expersie de formatare autonoma in

actul predării în ciiclurile primare
 7

Scurt istoric
Deși, în mod paradoxal dar și foarte perfid sistemul educațional și curricular al Uniunii
Europene susține nevoia de plurilingvism foarte multe nuanțări de natură globalizantă cum
este și introducerea unor termeni universal-valabil în terminologia monetară sau culturală
digitală, arată de fapt, o altă fațetă a interculturalismului european.
Protejarea pluralității lingvistice si promovarea asimilării limbilor de circulatie internațională
par a fi deziderate de bază ale infrastructurii educaționale europene si internaționale. Chiar
dacă, în anul 2002, când s-au întrunit membrii Consiliului European de la Barcelona se dorea
ca principal target vorbirea fluentă a minimum două trei limbi pentru fiecare cetățean al
Europei datele si statisticile din teren arătau la scurt timp că, aceste deziderate erau posibile
doar în zonele urbane ,deci cu precădere in maxim 40% din partea erudită a unei țări.
Tot Uniunea Europeană evidențiază faptul că multilingvismul facilitează înțelegerea
interculturală. Raportați această afirmație, trebuie să avem în vedere două aspecte, atunci
când ne gândim la procesul de predare-învățarea unei limbi culturale străine: aspectele
lingvistice și. Procesul de predare a unei limbi străine nu presupune că predarea acelei limbi
din punct de vedere lingvistic (citit, scris, vorbit, înțeles), ci presupune și o importantă
componentă culturală (comportament, mentalități, etc. specifice poporului).respectiv)

După Arthur Brown nue set mereu obligatorie existența acestei componente culturale pentru
că limba are pentru fiecare popor mecanisme reglabile, după gradul de traditie, erudutie si
etică dobândită sau moștenită pe linie de pattern ereditar
, „Limba este parte a culturii, iar cultura este o parte a limbii. Cele două se întrepătrund atât
de complex încât nu pot fi separate fără a se pierde semnificația uneia dintre ele”.

O altă teorie sinteză a culturalitatii predării limbii indiferent de sorginte și complexitate au

abordat-o Howatt și Smith care subliniau urmarea și parcurgerea a patru metode distincte
pentru asimilarea și predarea limbilor moderne

7
a. Etapa incipientă
Aceasta perioadă de timp se dezvoltă atât pe verticala cât și pe orizontală în perioada de timp
1770-185 și a scos la iveală foarte multe funcții de asimilarea limbilor străine mai ales prin
 8

intermediul traducerilor masive.

b. . Etapa de baza reformatoare
Aceasta este cea cuprinsă între 1880-1920, cunoscută ca perioada reformei. În această etapă
se introduce o nouă următoare de predare, predarea limbii vorbite. Metoda va fi cunoscută
sub denumirea de metoda directă/naturală sau metoda Berlitz, care punea accent pe
conversație.

c. Etapa intermediară
A treia etapă a dezvoltării limbii mai era cunoscută si sub denumirea de perioadă de sondare
științifică care a avut interval anii 1920-1970.

d. Etapa de desavarsire
Această etapă mai poartă denumirea de etapă comunicativă deoarece se referă strict la
dezvoltarea cea mai amplă a noțiunilor de bază si la gestionarea transdisciplinarității. Potrivit
lui Agar…Ultima perioadă a început în 1970 și se continuă și în prezent
Este denumită perioada comunicativă, care promovează metoda de predare comunicativă,
ce ține cont nu numai de aspectele gramaticale, ci și de celelalte competențe lingvistice pe
care un individ trebuie să le dobândească, și anume ascultare,comunicare, scris, citit.
Metoda de promovare a interactivitatea,interacțiunea între cursanți sau între cursant și
profesor, punându-se mai puțin accent pe memorarea vocabularului sau a regulilor
gramaticale. Aceasta Abordare presupune implicit, ca urmare a sporirii interacțiunii, și
schimburi culturale, ajutând astfel participanții la dialog să dobândească nu numai
abilități de comunicare, ci abilități de comunicare interculturală.”

Conceptul de limbă si cultură si predare la nivel primar

Cultura este un fenomen complex care comporta o abordare transdisciplinara . ea poate fi

definibila atât din punct de vedere antropologic, axiologic, agnostic sau politici și metafizic.
în prezent există peste 250 de accepțiuni generale ale conceptului de limbi[ printre care o
amintim pe cea propusă de Moses:

8
„un termen atât de încărcat de valori diverse, rolul său variază simțitor al unei autori alte și
pentru care s-au găsit peste 250 de definiții”.
 9

O altă definire a limbii conexata la sistemu de valori culturale o dă Taylor „Un complex de
cunoștințe, credințe, artă, legi, morală, obiceiuri și orice altă abilitate și obicei dobândite de
un individ în calitatea sa de membru activ al societății. Wiseman si Koester vedeau cultura
drept un sistem organic de unde se ramifică alte seturi de corespondențe si valori unitare
“un set învățat de interpretări comune referitoare la credințe, valori și norme care
influențează comportamentul unui grup relativ mare de oameni”.
Cea mai interesantă concepție o are Goodman care spunea ca atunci cand ne referim la
cultura trebuie sa avem în vedere produsele materiale și nemateriale ale unei limbi de baza.

Paradigma conceptuală a limbii

Atât limba cât și limbajul au multiple definirii
a. Prima și cea mai importantă definire a dat de Henry Sweet care considera ca, limbajul
reprezintă:„expresia ideilor prin intermediul vorbirii – sunetele combinate în cuvinte,
cuvintele sunt combinate în propoziții,această combinație răspunzând la cea a
„ideilor în gânduri”.
b. După Robbins limbajul primar absolut necesar asimilarii codurilor la elevii primari
este un sistem de semne codificate de mare amploare.
„un sistem de simboluri convenționale vorbite, manuale (semnate) sau scrise prin care se
exprimă ființele umane, ca membri ai unui grup social și participanți la cultura acestuia.
Funcțiile limbajului includ comunicarea, exprimarea identității, jocul, expresia imaginativă și
eliberarea emoțională.”
Între cele doua compartimente există deci, multiple interdependente de care trebuie să se țină
cont când trecem la abordarea pragmatica aplicativă. Această abordare este cea de la clasă
sau din activitățile extracurriculare.

9
 10

1.1 Paradigma educației și rolul acesteia

Motto

Este o muncă de sisif să încadrăm procesul actual educațional românesc progresia lui și
finalitatea curriculară declarată, dar și tot ceea ce ține de educația de masă în genere ,
deoarece avatarurile suferite de scoală românească în ultimii 3 ani, mai ales în perioada
pandemică, unde învățământul de masă a devenit un învățământ aservit digitalului, sunt greu
de asimiliat unei tendinte absolutizante autonome si autohtone in detrimentul alinierii la
cerințele exclusiviste ale trend-ului educațional internațional, dat fiind faptul că, România
este membră activă a UE.
Coagularea principiilor educaționale în jurul unei educații incluzive și deschisă oricărei
provocări lasă unele semne de întrebare, pentru că educația românească nu este pregătită
unor decalaje și metamorfoze mai degrabă antiemetice si anti educațional morale. Identitatea
de gen, promovare exacerbată a principiilor de tip Lgbt, fac ca discriminarea să nu fie la ea
acasă ci, mai degrabă să fie un instrument de refuz a unor tabuuri care ar distruge
substantialitatea etică a învățământul modern, un învățămînt destul de ambiguu si toxic
pentru generațiile și moralitatea de bază tradițională arhetipală românească, străină și nu doar
reticentă față de provocările insidioase a unor precepte globaliste prea permisive. Nu doar
din aceste considerente accidentale, sau cum se crede limitate în timp și spațiu tendința și
evolutia ascendenta a modernizării educaționale trebuie să țină cont de tradiționalitate,
arhetip, credință și amendamente propuse univoc de parteneriat cu colectivele de părinți din
cadrul celui mai important ciclu al devenirii elevului, al ciclului primar. Pentru ca, fără nicio
îndoială așa cum subliniază și Nicoleta Laura1în lucrarea Educație și Globalizare, educația
are rol fundamental în transformarea educabilului „unul dintre principalele mijloace
disponibile pentru a cultiva o forma de dezvoltare umană mai profundă si mai armonioasa” .

1
Popa, Nicoleta Laura, Educație și globalizare. Realitate sau speculație?, în „Analele Științifice
ale Universității «Al. I. Cuza»” Iași, 2001-2002
 11

10
Analiza swot educatia primara Romaneasca versus EU

Avantaje Dezavantaje

Provocari
Riscuri

Tabel analiza personală

 12

11
Conceptul de parteneriat educațional

Conceptul viu de parteneriat educațional presupune o multitudine de sensuri și de

înțelesuri care, prin forța lor de conexiune pluridisciplinara scot la iveala nevoia, necesitatea
de flexibilizare dar și de sedimentare a unor principii educaționale care să fie permanentizate
, și, nicidecum metamorfozate din an în an sau de la guvernare la guvernare.

Parteneriatul educational reprezinta o activare a unpr principii etice și educațional morale

de a căror bun mers depinde toata activitatea de formare a viitoarele arii curriculare si de
completare a strategiilor didactice active la nivel de aparata admiistrativ local, scoala si
ceilalti actori implicati în aceste pârghii de funcționare optimă, care, includ nu în ultimul
rând părinții.

Parteneriatele educaționale de pin si sunt flexibile de la Școală la scoală si de la Unitatea

administrativă la unitate administrativă si țin în cea mai mare parte cont de următoarele
caracteristici și de următoarele caracteristici ale valorilor comune

a. - asigurarea egalității șanselor în educație;

b. - revigorarea spiritului civic si a mentalităților comunitare;

c. - promovarea dialogului, transparenței și a comunicării deschise;

d. - încurajarea inițiativei și a participării;

e. - dezvoltarea cooperării și a colaborării;

f. - structurarea disciplinei şi a responsabilităţii;

g. - armonizarea condițiilor sociale specifice cu exigențele;

h. Identitare selectiva

Scopurile parteneriatelor sunt echivalente cu feedback-uri saptamanale dar de regula, scopul

școlii ca partener activ al dialecticii educaționale este acela de a finaliza si perfecționa .
Nu, în ultimul rând școala are următoarele roluri
 13

a. De promotor

b. De Marketing digital

c. De catalizator

d. De intermediar

Scoala are trăsături de sine statoare care- permit sa dezvolte longitudinal și orizontal o serie
amplă de provocări și conexiuni net superioare celorlalte instituții angrenate în aceste
parteneriate interne sau externe.
Orice unitate școlară poate transforma coordonatele sale și atuurile sale în instrumente de
promovare durabilă
Parteneriatul educațional presupune ca axa in jurul careia orbiteaza numeroase principii si
finalitati , acceptarea de univoc conceptual general care tinde sa asimileze viziuni curriculare
noi și transcendat lizarea modului de promovare a învățământului de masă în contextul unei
digitalizată exacerbate.

In viziunea doctor Voiculescu Elisabeta parteneriatele educaționale aduc valori suplimentare

si prototipuri de urmat
"Parteneriatul educațional ar trebui să includă: resursele umane ale sistemului de
învățământ, elevii cuprinși în unitățile școlare, familiile elevilor, instituțiile
guvernamentale centrale și locale, organizațiile nonguvernamentale, instituțiile
religioase, autoritățile economice, sindicatele, autoritățile locale. Atenția se va îndrepta
înspre dezvoltarea. parteneriatului școlii cu comunitatea locală și
familie.

În domeniul educației, parteneriatul factorilor sociali implicați trebuie să se realizeze

pe temeiul unui set de valori fundamentale pe care partenerii le recunosc ca pe valori
comune. teorie și practica parteneriatului educațional demonstrează că toți partenerii
care sunt interesați în dezvoltarea educației trebuie să admită ca valori fundamentale:
democrația, civismul, umanismul,toleranța, comunicarea, cooperarea, diversitatea...."
 14

13
Pedagogia contemporană este fără doar si poate una destul de greu de asimilat ca și dialectică
transformatoare pro-educabil, deoarece are foarte multe inadvertențe legate de simularea
parteneriatelor digitale în contexte de criza.

Elena Vrajmas mai sublinia vis a vis de conceptualitatea echivoca a educabilitatii faptul
ca..„parteneriatul educațional ca o condiție a eficienței instituțiilor bazate socio-educative pe
şcoală şi comunitate" (2002, p. 138-140).

Tipuri de parteneriate educaționale

A. PARTENERIAT formal

B. PARTENERIAT Informal

Parteneriatul formal are următoarele trăsături de bază

a. este formal si evaluativ

b. este formal si mecanicist

c. Poate fi previzibil

d. comportă acțiuni de nunta nu de substanță

Parteneriatul informal are alte trăsături

a. scop declarativ si informativ

b. scop enuntiativ

c. Scop colaborator -critic

Aceste trăsături rezidă din din faptul c[, de pildă în România, în ultimii 7 ani au fost făcute
din mers foarte multe modificări de substanță’, dar din păcate datorită faptului că, au fost
 15

schimbati foarte mulți miniștri lucrurile si curriculumurile au trebuit să fie estompate si

redimensionate , iar elevii au avut de suferit.
Parteneriatul educațional din perspectiva socio-pedagogică

Problematică si paradigma parteneriatului sociopsiho educațional va gravita fără doar și

poate în jurul unor tendinte și linii directoare sociale, etice, psihologice, educative și
psihoemotionale dar nu în ultimul rând morale teologice.
Nuantarea elementelor religios-morale există în foarte multe curriculumuri internaionale si
dovedește că, învățământul indiferent de tendința sa absolutistă sau modernistă nu poate să
accepte din purul sentiment moral si identitar o accepțiune de parteneriat nociv si bolnăvicios
cum, se impune în foarte multe țări mai necrestine, unde formațiuni de tip LGbt isi cer
drepturile și cer , de fapt o subrezire a sentimentului moral care acceptă implicarea
parteneriatelor în scoală sau prin intermediul ei.

În ultimii ani, conform lui Emil Stanculescu.. “asistăm la intensificarea relațiilor individuale
între părinți, administrație și cadre didactice ale instituțiilor morale și administratorilor locale
cu, mențiunea ca fiecare unitate de învățământ are, pe undeva mâna liberă să facă și să ia
atitudinile încă din ciclul primar Resemnificarea raporturilor familii cu grădiniţa de copii,
școala și comunitatea se află într-o dependență directă de noi relaţii economice şi de apariţie
fenomenului societăţilor de consum (E. Stănciulescu, 2002), dar și de cel al responsabilizării
tuturor actorilor sociali”.

Din păcate si tendința de educație de tip consumistă și aliniată unor ideologii străine
împrumutate pe filieră internațională au dus fie, la o digitalizare elocventă în sens regresiv,
fie la o absolutizare a sentimentului egalizării unor șanse și paliere reducînd în acest fel
performantă și concurentă educațională grefată pe originalitate si trăsături de personalitate
diferențiabile de la clasă la clasă, de la educabil la educabil.
Mai grav este faptul că, consumerismul dublat de ultradigicalziare au permis să apară foarte
multe instituții de educatie private, care nu au aceeași valoare si impact asupra fenomenului
educațional si al parteneriatelor clasice consacrate.
Parteneriatul trebuie sa tina cont si de realtia parintilorcu cadrele didactice o relatie care
trebuie mentinuta nu doar formal ci si la nivel pragmatic.
 16

În acest sens, parteneriatul educational consta în faptul ca, apare un trident o a treia forta
mentita să regleze forța contrabalansa torie care era mai mult unilaterală, deci familia este a
treia forță în cadrul oricărui parteneriat educațional si are rol reglator în disfunctiile ce pot
apărea brusc și inopinant.
Tenta de mediere ce apare la acest nivel este absolut necesara si este recomandabilă, deoarece
familia trebuie sa medieze conflicte, să elaboreze matter planuri si să propună amendamente
la orice nivel și în orice moment.
In colaborarea fructuoasa dintre scoala si familie exista trei tipologi de asumare si aplicare.
Iată cele trei tipare în următorul tabel

Nr do Tipologia relațiilor familii Instituții Axe

angrenate comportamentale

1
relații univoce către Clientul Autonoma Fără intervenții
familie strict. critici si din mediul extern
exigențe la adresa școlii

2 Relații
relații unilaterale de tip garantul si Comunitară Implicarea
consultativ. cu aviz ISJ criticul reciprocă a
uri resurselor
comunitare

3
relații axate pe critici si Opresivul Ierarhică
exigențe din partea
ambilor actori

4 Relații colaborare Negociatorul Normala

5 relatii de critica si Revoltatul Echivoca

respingere
 17

Scoala si Comunitatea ca parteneri strategici de dialectica constructiva

O alta axa care duce la coagularea tuturor principiilor si ideologiilor duale este parteneriatul
ce se incheaga din dialogul constructiv al școlii cu actorii comunitari, în funcție de interesele
comune avansate și de investițiile legitime acceptate.
Scoala ca și Instituție este rampa de promovare și multiplicare a modelelor si a prototipurilor
de constructie ideatica și de aceea are nevoie de parteneriate strategice care sa se racordeze
principiilor ei de viață și de viziune aplicativ pragmatica.
Modele comportamentale și atitudinale ale școlii se pliaza pe valorile si modele pe care
ceilalți parteneri de dialog le promovează și le legitimează ca urmare a dialecticii pro
educație.
Este de dorit, ca scoala sa promoveze idei si principii unitare identitare de sine statoare și să
refuze orice abatere de la aceste principii de baza gandite si impuse de axa valorica verticala
si orizontală.
În opţiunea noastră, susțin pedagogii universitari: şcoala trebuie să cunoască toate
instituțiile sociale cu caracter educativ și să stabilească relații de vecinătate, adică de
colaborare, elaborând și monitorizand un proiect special al reţelei educative, pe care
l-am numit Harta Rețelei educative .

Scoala familia Copilul

actorii Corespondente Reactii

Biserica

Politia

Ong uri

Pirmaria

Muzee
 18

Tendințe actuale în învățământul primar. paradigma comparativă

De regulă, metamorfozele educaționale autonome românești se bazează pe rampe valorice de

lansare a principiilor și ideologiilor educaționale care, de regulă sunt regăsite în
planurile-cadru și ariile curriculare ale ciclului primar.
Palierul învățământului primar trebuie de multe ori cam forțat să se alinieze unor cerințe și
inerente internaționale chiar dacă, paradoxal nu toate ideologiile și ideogramele corespund
sentimentului de apartenență identitară românească. Bulversarea acestor realități poate
conduce la o segregare a ideologiilor românești în paralelism discontinuu cu ideologiile
internaționale recente.
Potrivit Daniela Suster psihopedagog școlar cităm.:

“În învăţământul preşcolar un prim accent se pune pe dezvoltarea individuală a unui prim
accent. Copilul învață să socializeze, să se integreze în colectivitate, discută cu părinții, cu
educatoarea, cu cei ceilalți copiii, își compară și își alege prietenii după bunul lui plac. Un al
doilea accent se pune pe integrarea socio-școlară a copilului, pregătirea acestuia pentru școală
și pentru viața socială.

Acest fapt aduce în prim plan preșcolarul ca ființă emoțională, rațională, receptivă care, a
trecut de stadiu socializării urmând să pășească, cu pași mărunți spre viața școlară.” .
Ele cer

A. Transparența si moralitate

b. Egalizare sanselor nu discriminare sau egalizare fortată

c. respectarea principiilor moral-religioase si etice identitară

Educația modernă a ciclului primar se va axa pe direcțiile revoluționare următoare a.

Metamorfozele curriculare a raporturilor dintre actul educațional formal si instruirea de
performanță
b. Transformarea tuturor metodelor de abordare a colectivelor de elevi după anumite trăsături
c. Prefigurarea de noi viziuni didactice conforme cu autonomia române
 19

Toaate aceste tendințe de dezvoltare au un loc important în sistemul de învățământ preșcolar,

și formal sau informal
Acestea asigură

A. educaţie identitară corectă

b Alinierea la principii morale si etice corecte si transparente

c. Motivarea intrinsecă și extrinsecă la nivel instituțional formator

Restructurarea curriculara a raporturilor trebuie să aibă finalități foarte bine gandite si trasate
din toate punctele de vedere.
Acesta trebuie să ilustreze o serie amplă de principii pro elev si pro-educație informală de
valoare, în centrul tuturor acestor demersuri să se afle educabilul ca element de valorizare a
mediului instituționale educativ, cu polivalente asumabile în cadrul oricăror tipuri de
parteneriate.
Doar ina cest mod educația școlară va suferi metamorfoze evidente si reglabile , deci ea va
deveni: o instruire realizată prin educație și nu o educație dobândită prin instruire” (Programa
activităților instructiv-educative în grădinița de copii, 1998)”.
Cu alte cuvinte și în altă ordine de idei, fiecare educatoare sau educator va trebui să selecteze
cele mai bune metode și programa să fie perfect asimilabilă colectivelor de elevi . Nu, în
ultimul rând educatorii vor trebui să parcurgă o serie de etape premergătoare precum: a. să se
informeze și documenteze temeinic
b. să prelucreze informațiile cu atenție și consultare prealabilă

c. să aleagă cele mai optime materiale pentru prelucrare și predare

Educatorul trebuie să fie la curent cu toate noutățile apărute la nivel educațional european sau
internațional să să le alinieze în măsura respectării deontologice și etice la clasa de elevi de la
an la an. Acestea lucruri, se aplică legitim, deoarece la nivel de învățământ preșcolar încă se
aplică legi clasice care urmăresc dezvoltarea pe verticală și pe orizontală a elevului ca entitate
de sine stătătoare care trebuie sa fie formatat pe axa: cunostiințe, priceperi, deprinderi
valorizări.
 20

Metamorfozarea perspectivelor de abordare a elevilor fie individual fie colectiv

Această tendință si problemă trebuie să fie foarte atent gândită si pusă în operă de la educator
la educator.

Avantajele acestei redimensionări sunt

a. Evaluare incipientă

b. Evaluare sistematică

c. Autoevaluare

d. Autocritică

Fiecare educabil trebuie privit ca o entitate unică, indestructibilă, originală care trebuie să
aibă liber arbitru în ceea ce privește actele sale și performanțele sau eșecurile sale. Educatorul
va trebui să aplice la clasă metode si modalități de lucru noi precum a. cadranul
b. problematizarea

c. metoda proiectelor

d. jurnalul cu dublă intrare

e. Introducerea de activități operaționale care să dezvolte pe verticală sau pe orizontală

următoarele aptitudini ale elevului
- memoria - gandirea

- afectivitatea - creativitatea

- etică morală religioasă

- Cu alte cuvinte fiecare educabil trebuie să se auto provoace si să se autodepasească nu forțat

ci, prin intermediul educatorului care, poate să-i ofere căi, soluții menite să fie alese cu liberul
 21

său consimțământ.

Tendite si exagerări in Noul Curriculum al preșcolarității

Aceste tendinte absolutiste au apărut în anul 2013 când ministrul de atunci al MEC, remus
Pricopie aprobase planul cadrul al învățământului preșcolar cu precădere axat pe ceea ce noi
numim clasa sau grupa pregătitoare.
Noutate fusese publicată în Monitorul Oficial pe 2012 și prevedea

„Ministrul Educaţiei Naţionale, Remus Pricopie, a aprobat, prin Ordin de Ministru, Metodologia
de înscriere a copiilor în învățământul preuniversitar pentru anul şcolar 2013-2014”.

Misiunea școlii in formarea individului. Parteneriatul Scoala familie si comunitate

Misiunea școlii în formarea si formatarea unui individ este una deosebit de complexă, dar
in funcție de gradul sau de conexiune la persoanlitatea de grup sau individuala, ea se
diferentiaza de la caz la caz și are alte politici extern si interne de aplicabilitate.Într-un raport
destul de elocvent sociologii si pedagogii francezi au estimat că misiunea școlii depinde in
egala masura de implicarea familiei in desavarsirea educației pe verticala si orizontala.Exista
așadar trei etape de baza ale misiunii scolii si familiei deopotriva in fromatarea viitorului
educabil ca si linie de punere în operă a personalități distincte

a. Etapa scolarizarii autosuficiente unde, elevul nu are mare nevoie de aportul familial
pentru a se perfecționa, ci, mai degrabă are nevoie de școala ca instituție atotsuficienta
 22

in desavarsirea educației sale . }n aceasta etapa părinții considera mai degrabă faptul
că, nu e nevoie de intervenția lor misiunea școlii fiind exclusivista si decisiva in
formarea elevului indiferent de politicile agresive sau blande aplicate.
b. Etapa de oscilație si incertitudine profesional morală. În cadrul acestei etape elevul
traversează unele incertitudini din cauza lipsei de consultare cu factorii decisivi ai
viitorului său profesional si profesionist, de aceea aici, în aceasta etapa este neapărat
nevoie de avizul părinților si de participarea tuturor actorilor in etape de sedimentare si
selectare a continuturilor. Toto în cadrul acestei etape mai apare tendința există
tendinţa intensificării acuzelor către familie pentru proastele rezultatele şcolare-
contactele cu părinţii păstrează caracterul formal, de rutină- apar experienţe privind
comunicarea cu părinţii, pe plan local- apar organizaţii voluntare de părinţi, consilii de
gestiune şcolară prin. care participarea părinţilor are un rol minor, decizional- în
formarea profesorilor şi abordează problema relaţiei familie-școală, dar cu statutul de
problemă secundară.
c. Etapa de dezvoltare a încrederii reciproce. În cadrul acestei etape elevii au foarte mare
încredere în scoala si în ceilalți parteneri ai ei, ca fiind instrumente care vor duce cu
brio misiunea ocupationala si etică la bun sfarsit.Conform lui Gheorghe Bunescu
cităm:Relația școală familie este din ce în ce mai încurajată de școală- consiliul
școlar includerea ți ai asociațiilor de părinți cu rol decizional în toate problemele
educaționale- sunt acceptate și încurajate asociațiile de părinți- profesorii
specializați (consilieri) tratează le speciale ale colaborării cu familia
organizațiilor. de profesori recunosc statutul şi rolul asociațiilor de părinţi-
administratorii şi politicienii educaţiei insistă asupra importanţei familie$şcoală-
şi a misiunii ei finaliste”.

Misiunea de baza a școlii

Misiunea de baza a școlii moderne in educația elevilor consta în genere si de cele mai
multe ori in redimensionarea continuturilor morale si educative cu care, ca si bagaj de
cunostiinte elevul a venit din mediul gradinitei si a familiei, familie care din păcate de cele
mai multe ori este una monoparentala su dezorganizată. De aici survin foarte multe
probleme care pot degenera ulterior. Chiara daca majoritatea vocilor indrituite sau nu cer o
redimensionare si o readaptare a functiilor scolii la modernitatea si digitalizarea agresiva
 23

pe care umanitatea o traverseaza aceste linii, sunt destul de echivoce și discutabile,

deoarece ideea de apartenență identitară la credință și Constituție nu permit transgresarea
unor programe școlare si norme curriculare prin alinierea forțată la ideologiile străine de
cultura unui neam si a unei linii educaționale moștenire cu greu si mai ales , a unui bagaj
de predare-invatare care menține linia clasică identitatea națională. este fără doar si poate o
problema destul de spinoasă si destul de alarmantă să impui fără aviz consultativ sau chiar
referendum anumite idei si politici străine de mentalitatea școlii românesti, printre care se
vrea a se strecura o ideologie de identitate de gen absurdă si dezumanizată prcaticată in
sfera LLGTB-ului sau alte sfere dure si corozive.

In alta ordine de idei, nespecificarea coerentă a trendului si a liniei spre care se îndreaptă
aceste ideologii echivoce de o anume cultura duc la curatarea si violentarea de tip heirupist
a școlii românești, si alinierea ei ilegitimă la ideologii străine de cultură si neam.

Educarea părinților sau constrângerea lor?

ordine celor interesați spațiu, timp și metode pliate pe timpul liber al părinților și pe
disponibilitatea acestora.Un sistem de educație pentru adulți este bine organizat și
funcțional atunci când este întemeiat pe motivații și centrat pe obiective care rezolva
problemele copiilor lor. Nu putem stimula motivațiile de a participa la programe de
pareting fără strategii care să se întemeieze pe cunoașterea nevoilor lor reale, specifice, de
educație. Asemenea strategii presupun și un sistem de „autocuratare” a învățării care să se
realizeze atât prin apelul.la educatori (formatori) specializați (profesori, medici, juriști
etc.), cât și prin apelul la dascălii copiilor lor care cunosc foarte bine punctele slabe și cele
tari ale copiilor.Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la
preocupare maternă și gospodărești adăugându-se preocupările profesionale și de studiu),
modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul
educației familiale (pe care l-a avut până la introducerea învățământului obligatoriu). ),
progresele sociologiei și ale psihologiei, precum și alte cauze au dus la înțelegerea faptului
ca orice sistem de educație rămâne neputincios dacă se izbește de indiferență sau de o
poziție părinților.Școala capătă astfel o misiune suplimentară: „Deoarece axa directă a
civilizației occidentale este înaintarea persoanelor spre mai multă libertate și fericire,
înaintarea societăților spre mai multă înțelegere și justiție... și dat fiind „demisia” unui
 24

număr de parinți și faptului că un număr crescând de copii vin fie din familiile destrămate,
fie din medii analfabete și o comunicare între părinți și copii nu se face întotdeauna foarte
bine (părinți născuți într-o lume aproape imobilă însă au copii care sunt născuți într-o lume
bulversată), pentru a-ți face acest motiv școala în sarcină sau misiune suplimentară” [

probelmatica religioasa tine foarte mult de consecventa cu care se imprima acea tenta de
educației religios etică asupra educabililor, pentru că, așa cum subliniază și tratatele vechi
de pedagogie din 1790 scoala romaneasca este tributară mult si net superior altor școli
sisteme de educație prin tenta de racordare la principiile moral-religioase ale vremurilor
indiferent de ideograma pe care europenii s-au administrațiile internaționale incearca sa o
impuna mai mult silit axei curriculare autonome, demersul care tind sa devină ilegitime si
autocrate.

Misiunea școlii în modelarea de personalități pentru că, trebuie să recunoaștem

nolens-volens fiecare elev este un mic univers informare, este aceea de a imprima cu
sistematizare continua acea tenta de educabilitate progresivă si de educabilitate si educație
prospectivă, singura legitimă să arate interesul superior al elevului din ciclurile
primare.Educatia prospectiva este scopul si misiunea finală a societății actuale deoarece se
trasează studiul aprofundat al lectiilor despre un potențial cadru curricular viitor din care sa
nu lipsească etică si constructivismul si are următoarele avantaje

a. liniaritate de dialog cu actorii implicați

b. dialectică definitiva
c. evaluare progresiva

Misiunea școlii este fără doar si poate racordabila celeia de perfecționare atata a elevului cât și
a cadrului didactic prin elev, deoarece dialogul si dialectică sunt ambivalente.. După tudor
Cristea, educația perspectivei este misiunea supremă a școlii si ,,vizează formarea unor
calități, deprinderi sau structura cognitive, afective, psihomotorii ce se preconizează a fi
absolut necesar în activitatea de viitor”.
 25

dar acesta emisiune este una totalmente ingrată în societatea contemporană care, dorește
mai degrabă să alinieze politici și ideologii străină la un corpus de norme care nu survin
din democrație ci, mai degrabă din demagogice ascunsă si voalată sub faldurile
iresponsabilității unor factori si minți care nu iubesc din toata inima lor educația si nu se
supun unui laitmotiv ideologic ideală de a transpune idei si valorificări de etică corectă si
nu de subliminal și digitalizare echivocă și suspectă. Conceptul de problematică a societății
actuale este unul deosebit de actual și presupune foarte multe idei si racordari subliminale
care trebuie asumate de populatia europei si a altor țări care au democrație și liber arbitru.

Problematică societății actuale, o societate in care misiunea educației este trecută pe

ultimul plan are mai multe trăsături și caracteristici generatoare de valori precum

a. caracterul universal si identitar care fluctueaza de la țară la țară si de la sistem

educațional la sistem educational
b. Caracterul globalist care afectează cel mai tare accesul la o educație generică simpla si
autentică fara constrangeri si fără influențe politicianiste sau oculte
c. Caracter prioritar si care face presiuni asupra liberului arbitru al fiecărui educabil, care
in loc să poată alege din pleiada de valori , se trezeste ca nu poate fi stăpân pe propriile
sale alegeri
d. caracter transdisciplinar- arată o nevoie de accentuare a sistematizării propriilor sale
alegeri si a efectuării de sinteze care sa mențină balanta fructificării valorilor perne din
cele perene.
e. caracter
 26

Provocarile lumii de astăzi depind foarte mult de modalitatea in care scoala ca si instituție
reglatoare si promovatoare de valori poate să facă față cu brio tuturor provocărilor ezoterice și
ezoterice, apărute peste noapte, din care foarte multe total lipsite de valoare si determinism.
educației prospective ii pot fi racordate, educația constructivă si intuitivă prin intermediul
cărora misiunea să se finalizez cu legitimitate si cu respectarea normelor de valori cuprinse
ein Constituția respectivei țări fără lezarea principiilor ideologice care coexistă în cantitate si
calitate de ipoteză de drept preliminar.

Din păcate sistem de valori al societății actuale se află sub spectrul Humanitasului dar nu o
umanitate sau un umanism fidel si fidelizat principiilor de bază, ci, mai degrabă unor artefacte
și tributarisme vechi, fără de care societatea si educația ar fi mult mai luminoase si mai libere.
Din nefericire societatea actuala si Instituția Etică a școlii au devenit tributare unui
mercantilism desuet care, fără nicio timiditate si respect promovează valori mai exact,
nonvalori si impune legi și ideologii nelegitime. Din punct de vedere eminamente axiologic
societatea actuala se ghideaza dupa un sistem de valori destul de combativ dar care trebuie să
analizeze si să prospecteze și nevoile societății civile si ale elevilor, dorințele lor si frustrările
și împlinirile lor.

Sintetizand acestea gravitează in jurul următoarelor cerințe

a.
 27

Tabel analitic al misiunii vis a vis de axiologia actuala

Cunostiinte de dobandit Aptitudini generale Compentente

 28

Misiunea școlii si dialectică problemelor comunicarii vis a vis de nevoi si valori

Paradigma nevoilor si intereselor reprezinta palierul doi al dialecticii conflictuale ale

comunicării educaționale,."Asa cum sublinia Stelian muscalu 4, Maslow a clasificat nevoile
sau...needs D - cu ajutorul simplificarii".
Cea mai concludentă pentru reliefarea acestor divergențe este celebra piramida lui Maslow.
Avantajele aplicării piramidei lui Maslow

a. simplificare
b. reevaluare
c. redimensionare
d. cuantificare nevoi

Aș cum reiese din schema de mai sus, exista primordialității si etape secundare în ceea ce
privește nevoia umană, necesitatea de satisfacere a cerințelor sale și blocajele care apar din
aceste rațiuni.în diferite etape de evoluție. Factorii de mediu acționează sub forma influențelor
climatice, socio-economice, culturale, a totalității condițiilor, structura torilor și normelor
 29

sociale, pornind cu mediul familial, și continuând cu mediul comunitar, cu societatea în

ansamblu."
In ceea ce priveste educatia acesta reprezinta acea forma acel trend continuu de dezvoltare a
personalității ființei vii în cicluri de evolutie .

Adaptarea intelectuală este prima din cele două pârghii de adaptare și constituie un echilibru
total între acumularea experienței la nivel deductiv și un echilibru între realizările experienței
de la nivel subiectiv. La nivel cognitiv educațional și psihologic conceptul de adaptare se
referă strict la relația ambivalentă dintre subiect și obiect și posibilitatea primeia de a asimila
obiectul cauzalității finale, cu toate implicațiile sale.

Mai există si o conlucrare între adaptarea psihologică și adaptarea teologică agnostică, pentru
că educabilul, adică copilul are nevoie de exemple și arhetipuri realistice care să înglobeze
dificultățile de adaptare dar și să le topească în paradigma soluționării metafizice din
ambianța realistică a sinelui deductibil și aplicabil la situații pozitive creative sau de
respingere a situațiilor toxice degenerative.

Antagonic teoriilor științifice ale adaptării cu implicațiile ei, se află teoriile care
vehiculează procedeele de dezadaptare sau inadaptare la un profil sau o situație dată. De
regulă conceptul de dezadaptare educațională sau psihologică se leagă foarte puternic de
fenomenul de inadaptare sau dezadaptare socială sau religioasă.Pentru a preveni dezadaptarea
școlară trebuie să știm cum să elaborăm cerințe sau stratageme, subliniază Muscalu ca forma
de .inlaturare a deficitelor..” care să realizeze o coagulare perfectă între toate principiile
instructiv-educative și răspunsurile la acestea generate de personalitatea elevului în sine.
În viziunea profesor doctor psiholog Ecaterina Tarina, dificultățile adaptării privite strict și
exclusiv prin prisma fenomenologiei psihologice au foarte multe nuanțări și direcții colaterale
sau complementare .Inițierea neofitului sau a educabilului în tot ceea ce înseamnă adaptare
școlară începe din faza timpurie a ei numită fază adaptatorie. odată cu primii pași făcuți de
levi la grădiniță sau pe tot parcursul procesului sau a fenomenului de instruire educațională,
ceea ce înseamnă că, în foarte scurt timp omuletul mic care este bun de slefuit devine un
profesionist și un luptător care se va integra simplu și eficient în paradigmele evoluției
psihoeducaționale.
30