PLEDOARIE PENTRU O SOCIOLOGIE A CORPULUI ADORMIT 259

Piele tatuatã, piele naratã

Nicoleta Colopelnic ºi Petruþa Teampãu
Trebuie sã regãseºti de fapt ce ai vrut tu sã spui când þi-ai fãcut
tatuajul respectiv, cã tu cu tot corpul tãu l-ai ales, nu l-ai ales
numai cu inteligenþa...
(Marius, 24 de ani)

Modernitatea noastrã târzie a fãcut din corp o prezenþã cotidianã, un partener de

cursã lungã ce trebuie îngrijit, îmbunat, rãsfãþat, dar ºi un proiect, o dezvoltare permanentã
ºi subtilã, pentru care suntem pe deplin rãspunzãtori ca indivizi, o realizare personalã ce
ne determinã starea, statutul ºi identitatea. Diversificarea opþiunilor corporale (chirurgia
esteticã, dieta, liposucþia, protezarea, clonarea, reproducerea in vitro) ºi practicile reunite
sub umbrela modificãrii corporale1 (tatuaje, scarification, piercing, automutilãri), toate
sunt menite nu doar sã amplifice funcþiile corpului, sã-i augmenteze capabilitãþile ºi
anduranþa, ci ºi sã-l determine sã se conformeze cât mai bine modelor, modelelor,
imaginilor, sã fie cât mai fiabil ºi flexibil, sã rãspundã optim cerinþelor „utilizatorului”
ºi, nu în ultimul rând, sã rãmân㠄la îndemânã”, pasibil de monitorizare ºi (auto)control.
Ilustrând toate aceste paradoxuri, corpul modernitãþii este „un obiect estetic, cu o
semnificaþie socialã complexã, care poate fi pictat, îmbrãcat, epilat, ras, strãpuns, tatuat
ºi încorsetat; un obiect politic de dresat, disciplinat, torturat, mutilat ºi închis; un
obiect economic de exploatat, de hrãnit ºi de reprodus; ºi un obiect sexual pentru a
seduce ºi a fi sedus” (Corrigan, 1997, pp. 148-149).
Înainte de a deveni o obsesie a ºtiinþelor sociale din ultimele decenii, corpul a fost
dintotdeauna prezent, deºi oarecum discret, în studiile antropologice. Primele abordãri
ale practicilor de modificare corporalã le-au atribuit pe acestea unui corp sãlbatic, marcã
a inexistenþei unui sine distinct faþã de corp. În vreme ce corpul european este un corp
îmbrãcat, controlat, sãlbaticul e un corp în sine, un corp extrem de vizibil prin goliciunea
ºi podoabele lui permanente. Sãlbaticul este astfel „definit de goliciune, scarificare,
tatuaj, dans, erotism, deci drept corp, ºi nu drept minte” (Sault, 1994, p. 4). Acest tip
de abordare clasicã face în mod clar din tatuaj o determinantã a Celuilalt, a popoarelor
„neîmbrãcate” (Buckland, 1888, p. 319). Dar abordarea clasicã a tatuajelor nu se

1. Dupã cum observã Atkinson, „suntem într-un sens o culturã a modificãrii corpului, setea
noastrã de a ne altera corpul fiind frustratã doar de limitele impuse de imaginaþie, resurse
financiare, produsele aflate la dispoziþia noastrã ºi tehnologiile stiinþifico-medicale” (2003, p. 3).
260 POVEªTI DESPRE CORP

rezumã doar la studii antropologice1, ci a trezit ºi interesul altor domenii (al criminologiei,
psihologiei, sociologiei) faþã de aceastã practicã2. În esenþã, tatuajul continuã sã fie
considerat o marcã a Celuilalt, chiar dacã nu mai este vorba despre un Celãlalt „primitiv”
ºi îndepãrtat, ci despre unul care se aflã chiar aici, printre noi, dar considerat, într-un fel
sau altul, un marginal.
Studiul de faþã urmãreºte modul în care corpul este trãit ºi narat în tatuaj – mai precis,
modul în care tatuajul ca experienþã corporalã este „povestit” ºi astfel produs ºi reprodus
în diverse ipostaze de persoanele tatuate3. În imaginile cu tatuaje ce circulã în diverse
medii, în reviste sau pe internet, întâlnim o formã depersonalizatã, în care individul
dispare ºi ceea ce rãmâne este doar pielea tatuatã. Dar, dacã astfel individul dispare din
imagine, el reapare prin cuvânt, spunând ceea ce are de spus despre tatuaj, organizându-ºi,
pe cât este cu putinþã, corpul tatuat.
În analiza modului cum e reprezentat corpul, un punct de plecare este observaþia
sociologului francez David Le Breton, care rezumã o întreagã literaturã: „Corpul
reprezintã o construcþie simbolicã, nu o realitate în sine” (2002, p. 11). În ultimele douã
decenii, sociologia, antropologia ºi studiile culturale s-au preocupat obsesiv de dimensiunea
culturalã a corpului. Acesta nu este un fapt brut al naturii pe care sã-l percepem imediat
ºi nemediat, ci doar prin intermediul ansamblului de reprezentãri ºi cunoºtinþe culturale
despre corp ce sunt preexistente existenþei corpului. Modul în care percepem corpul –
cunoaºterea aplicatã lui –este unul eminamente cultural; mai mult decât atât, ceea ce
percepem noi este de fapt o imagine a corpului, „pentru cã actul perceperii este ºi el un
proces construit cultural” (Sault, 1994, p. 14). Iar aceastã imagine a corpului, forma,
conþinutul, cunoaºterea, valoarea atribuitã ei depind de un context social, cultural,
relaþional ºi personal fãrã de care ar fi de neconceput, cum ar fi de altfel ºi identitatea
subiectului (Le Breton, 2002, p. 145).
Având în vedere toate acestea, vom urmãri modul cum, în naraþiunile persoanelor
tatuate, imaginea corpului depinde de aceste aspecte, precum ºi modalitatea în care se
constituie, vizavi de aceastã imagine a corpului, însãºi identitatea individului. Modernitatea
propune un corp aflat într-o continuã devenire, fiind mereu constituit ca „suprafaþã de
proiecþie” (Le Breton, 2002), marcat de semnele identitãþii individuale ºi sociale. Corpul

1. Tatuajul, ca practicã a modificãrii corpului, este abordat în cadrul conceptual mai larg al
antropologiei corpului (Bordo ºi Heywood, 2003; Le Breton, 2002; Leder, 1990; Sault,
1994; Shilling, 2005) ºi în legãturã cu o serie de teme conexe: comunitate (Atkinson, 2003,
2004; DeMello, 2000; Sanders, 1989), subculturã (Atkinson, 2003; Atkinson ºi Young,
2001; Klesse, 1999), postmodernism, modã (Fisher, 2002; Sweetman, 1999; Turner, 1999),
închisoare (DeMello, 1993), narativitate (Beeler, 2006; McCarron, 1999).
2. În 1898, Nicolae S. Minovici publica Tatuajele în România, o analizã care abordeazã problema
tatuajului din douã perspective: etnicã ºi medico-legalã (Minovici, 2007).
3. În perioada aprilie-mai 2009 au fost realizate de Nicoleta Colopelnic zece interviuri semistructurate
cu persoane (cinci de gen feminin ºi cinci de gen masculin, cu vârste între 20 ºi 27 de ani) care
aveau unul sau mai multe tatuaje, pentru realizarea unei lucrãri de disertaþie cu titlul Tatuajul
ca experienþã corporalã. Studiu de narativitate. Alegerea persoanelor intervievate s-a fãcut
astfel încât sã fie evitatã o analizã ce ar impune abordarea unor teme precum marginalitatea,
subcultura sau criminalitatea, într-o încerare de a evidenþia valenþele de practicã într-o oarecare
mãsurã normalizatã a tatuãrii. Extrasele de interviuri ce se regãsesc mai jos sunt din aceastã
cercetare.
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 261

este mereu un corp înscris, iar „proiectul corporal” implicã gestionarea acestui corp,
devenit „un signifiant flotant al unei panorame de statute sociale, roluri ºi identitãþi”
(Atkinson, 2004, p. 125). În plus, asumarea unui astfel de „proiect” devine o modalitate
de formulare ºi definire a identitãþii. Corpul în contemporaneitate nu mai este considerat un
rest, ci o resursã, un ultim refugiu ºi o ultimã iluzie de concreteþe într-o lume tot mai fluidã.
Bryan S. Turner exploreazã diferenþa dintre modul în care erau „citite” tatuajele în
societãþile timpurii, spre deosebire de felul cum sunt „citite” în societãþile postmoderne,
analizând, în cadrul acestora din urmã, „posibilitatea primitivismului”. Autorul observã
cã în societãþile tradiþionale, caracterizate de „solidaritate dens㔠ºi „loialitate caldã”,
semnele corporale erau obligatorii ºi putea fi citite neambiguu, pe când în societãþile
postmoderne, caracterizate de „solidaritate rarefiat㔠ºi „loialitate rece”, inscripþionarea
corpului este opþionalã, iar însemnele corporale sunt ironice ºi jucãuºe (Turner, 1999, p. 41).
Astfel, în societãþile postmoderne, primitivismul este simulat, deoarece lipsesc condiþiile
sociale care sã asigure existenþa unor solidaritãþi dense ºi a unor loialitãþi calde.
În contextul modernitãþii târzii, pielea ca frontierã ºi factor de individuaþie este „cea
mai accesibilã ºi mai imediatã suprafaþã textualã a organismului” (MacCormak, 2006, p.
63). Ca suprafaþã textualã, ea este deja gata înscrisã ºi încadratã în sisteme de diferenþiere
(bãrbat/femeie, alb/negru, netatuat/tatuat), fiind în acest sens mereu „deschisã lecturii”
(Ahmed ºi Stacey, 2001, p. 1). Aceastã citire a pielii se face la intersecþia unor discursuri
care contribuie la producerea unei „piei inteligibile” (Ahmed ºi Stacey, 2001, p. 2) în
termeni medicali, estetici, culturali etc. Fiind mereu expusã ºi în acest fel obiectificatã,
pielea este cu predilecþie un loc în care sinele ºi societatea se întâlnesc. Întotdeauna
pielea poartã o semnificaþie, indiferent dacã e vorba despre „sãnãtate, tinereþe, frumuseþe,
putere, bucurie, fricã, obosealã, ruºine sau suferinþ㔠(Connor, 2004, pp. 50-51). O
primã lecturã a corpului se opreºte astfel asupra pielii, aceastã suprafaþã care se situeazã
la graniþa dintre sine ºi celãlalt, dar care nu reprezintã atât o delimitare, cât un punct de
întâlnire între individ ºi lume (Ahmed ºi Stacey, 2001; Connor, 2004; MacCormack,
2006). Conºtientizarea acestui lucru se manifestã în primul rând prin grija pe care în
societatea contemporanã suntem mereu îmbiaþi sã o purtãm pielii, sã ne asigurãm cã ea
are semnificaþia care în termeni culturali este indicat sã o aibã: de aici grija de a avea
un ten mat, pur, fãrã pete, fãrã urme ale îmbãtrânirii sau ale oboselii. Astfel, „nu doar
viaþa individualã psihologicã, ci ºi viaþa culturalã e trãitã la nivelul ºi prin intermediul
pielii ºi al numeroaselor dublãri ºi multiplicãri actuale ºi imaginare” (Connor, 2004, p.
48). O astfel de multiplicare a pielii e ºi tatuajul, care, înscris în piele, mereu existând
posibilitatea expunerii sale, este în fond o „piele secundar㔠(Connor, 2004, p. 65).
Tatuajul, ca înscriere pe piele, „creeazã o nouã suprafaþã a corpului ca text” (MacCormak,
2006, p. 57). Aceastã înscriere diferã de celelalte prin faptul cã este o adãugare ulterioarã
la suprafaþa ºi semnificaþiile deja existente. Dar, ºi în acest caz, semnificaþia precedã
actul, ea existând înaintea tatuajului. În acelaºi timp, Enid Schildkrout identificã o
ambivalenþã a tatuajului, el putând fi impus de regimurile autoritare ca o negare simbolicã
a individului, dar în acelaºi timp poate fi reinterpretat ca simbol al rezistenþei (2004, p.
323). „A înþelege un corp înseamnã a-l organiza”, subliniazã MacCormack. „A organiza
un corp înseamnã a exercita putere asupra lui, închizându-l într-o semnificaþie limitatã.
Corpul însuºi se angajeazã faþã de aceastã putere ºi negociazã cu ea. Un corp tatuat
rezistã organizãrii prin prezentarea unui nou strat ce trebuie organizat, a cãrui semnificaþie
e voliþionalã, dar nu e nici clarã, nici stabilã.” (MacCormack, 2006, p. 64)
262 POVEªTI DESPRE CORP

Aceastã instabilitate a semnificaþiei vine din amalgamul de registre discursive care

sunt implicate în determinarea ei, în primul rând, în chiar naratþiunile produse de
persoanele tatuate. Iar acest amalgam nu vine decât sã confirme o situare a practicii în
ceea ce putem denumi postmodernism, considerând postmodernã neîncrederea în metana-
raþiunile care oferã un anumit mod de cunoaºtere ºi înþelegere a corpului (biomedicale,
religioase, morale). Astfel „indivizii sunt din ce în ce mai reflexivi ºi în acelaºi timp
nesiguri cu privire la modul de utilizare a corpului ca modalitate de reprezentare
personal㔠(Atkinson, 2003, p. 12). Tatuajul poate fi considerat o astfel de modalitate de
organizare a corpului ºi de reprezentare a lui, prin adãugarea unei noi „suprafeþe
textuale”. Iar prin modalitatea în care tatuajul este transpus discursiv, prin felul cum
transpare în naraþiunile persoanelor tatuate, ajutã la „crearea unui sens vizual al identitãþii
de sine, (...) la construirea unei naraþiuni de sine coerente ºi consistente” (Sweetman,
1999, pp. 67-68).
Paul Sweetman defineºte, la rândul sãu, tatuajul tot în termenii unui „proiect corporal”,
în mãsura în care el este mai degrabã o formã de „individualism expresiv, care concentreazã
atenþia asupra corpului ºi a aparenþei lui” (1999, pp. 67-68). Analizând mãsura în care
tatuajul este un „semnificant flotant” autoreferenþial, asemenea elementelor modei
postmoderne, Sweetman observã cã, într-o lume care se aseamãnã cu un „supermarket
al stilurilor”, tatuajul e doar alt obiect de pe raft, disponibil oricui vrea sã îl cumpere,
dar elemente cum ar fi permanenþa sa determinã un mai mare grad de precauþie la
„cumpãrarea” unui asemenea item. În mãsura în care este definit drept „proiect corporal”,
tatuajul determin㠄prin modificarea suprafeþei corpului crearea unui sens vizual al
identitãþii de sine” (Sweetman, 1999, p. 18), fãcând posibilã o ancorare a sinelui în
aceastã lume a „carnavalului semnelor”.

Tatuajul – o experienþã corporalã

Din perspectiva experienþei corporale, o primã temã de discuþie pe care tatuajul o incitã
este cea a durerii. Majoritatea persoanelor tatuate s-au confruntat cel puþin o datã cu
întrebarea „Doare?/A durut?” din partea celor care privesc pielea tatuatã: „Pentru cã
toatã lumea dintre oamenii care le-o vãzut, dintre oamenii care nu-ºi fãcuserã, toþi m-au
întrebat dacã doare ºi cât doare... ªi le-am explicat cât ºtiam ºi eu... cã la cireºe m-o
durut mai puþin, cã-i aicea, la fluturaºi mai mult m-o piþigãit ºi la rude boy ºi la rude girl
m-o durut, îs pe spate, îs mai mari. Asta de fapt cred cã... pe Marcel [tatuatorul] l-am
întrebat cât doare ºi aºa... asta pentru cunoºtinþele mele generale. ªi mi-o explicat el cã-i
pe zone, dacã îþi faci pe coloanã, aicea, ºi când îþi trece peste os, te doare mai tare”
(Anca, 23 de ani). Aºadar, problema durerii apare ºi în discuþiile dintre tatuator ºi
persoana care vine sã-ºi facã un tatuaj, iar uneori acest aspect joacã un rol în decizia de
a-ºi face un tatuaj: „Eu am fost speriat la început, cã tot timpul am zis cã nu-mi fac, cã
doare, doare, doare, dar dupã aia ce-am vãzut pe o tipã cã ºi-o fãcut ºi am zis: «Lasã,
cã nu chiar poate sã doarã aºa tare», mi l-am fãcut ºi nu, pentru mine n-o fost o durere,
o fost ca ºi o simplã înþepãturã... n-o fost durere” (Adi, 22 de ami). Experienþa durerii
este fãcutã inteligibilã prin compararea ºi evocarea ei în alþi termeni, prin echivalarea sa
cu alte tipuri de durere care sunt experimentate într-un mod mai uzual – de exemplu, în
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 263

alte practici corporale. De pildã, durerea asociatã cu epilarea devine cadru comun de
referinþã, îndeosebi pentru respondentele de sex feminin. Respondenþii de sex masculin
gãsesc ºi ei un cadru de referinþã: „Doare puþin, dar de obicei spun cã e ca ºi... dacã
ai unghii lungi ºi le iei ºi le tragi repede pe mânã ºi atunci ai senzaþia aia de arsurã... cam
aºa e” (Mario, 27 de ani).
Privind tatuajul în termenii experienþei corporale, durerea are un rol aparte în
readucerea corpului în prim-plan, dupã cum observã Drew Leder: „Experimentãm
corpul tocmai ca absenþa unui stãri dorite sau normale ºi ca o forþã care se opune sinelui”
(1990, p. 4). Durerea asociatã procesului tatuãrii este perceputã tocmai în aceºti termeni
care transform㠄corpul absent” în prezenþã. Astfel, actul tatuãrii, prin durerea implicatã,
ne impune sã ne concentrãm asupra corpului ºi sã percepem tatuarea ca o experienþã
corporalã; este una dintre situaþiile, „momentele de tensiune” care determin㠄conºtiinþa
înrãdãcinãrii corporale a prezenþei umane” (Le Breton, 2002, p. 92). Specific ei este
însã faptul cã persoanele care trec prin aceastã experienþã o fac în mod voluntar. Dar
experienþa încorporãrii (embodiment) în practica tatuãrii nu se rezumã doar la aspectul
durerii; o serie de alte elemente pot determina conºtiinþa încorporãrii ºi aduc în prim-plan
corpul: îngrijirea ºi vindecarea tatuajului, o oarecare medicalizare a practicii reflectatã
în necesitatea sterilitãþii ºi în posibilitatea transmiterii unor boli în cadrul procesului.
Aspectul sterilitãþii poate fi sau nu un factor important în luarea deciziei de a-ºi face
un tatuaj. Dar cel mai mult se preocupã de acest aspect tatuatorul: „Adicã nu, ºansele-s
foarte mici ca sã se întâmple ceva greºit, dar nu meritã sã þi le asumi ºi pentru tine, ca
ºi om care tot timpul eºti în contact cu... nu ºtiu... sângele omului care poate fi
contaminat, nici pentru omul respectiv, cã poþi sã-l îmbolnãveºti sau sã-i faci ceva... Nu
trebuie sã îþi asumi nici un risc, cã nu ºtiu, cu asta ai de lucru în fiecare zi...” (Marius,
24 de ani).
Dintre persoanele tatuate, unele considerã acest aspect foarte important, de unde
rezultã un grad sporit de atenþie în timpul tatuãrii, iar elementul ce solicitã cea mai mare
atenþie este acul, a cãrui sterilitate trebuie sã fie confirmatã prin desigilarea lui în faþa
clientului, dar ºi o serie de alte elemente: „Absolut... prima datã nu, deci primul
exemplu nici sã nu-l luãm în calcul... ãla-i, ºtii, aºa, o chestie... la ãla nu ºi am fost cea
mai idioatã persoanã de pe lume, nu doar idioatã, cea mai idioatã... cum Dumnezeu sã
nu te preocupe faptul cã omul ãla îþi face cu acelaºi ac cu care o fãcut ºi la altu’... ããã...
nu-i mediu steril, n-are capace, ok, ok, n-are mãnuºi, n-are ace sterile, n-are nimic steril
acolo... nu mai ºtiu care-s celelalte pãrþi care compun un aparat de tatuat... Da, m-a
preocupat ºi, sigur, chestia asta, în momentul în care te duci la cineva acasã, sigur cã te
preocupã, dar, atâta timp cât acul îi desfãcut în faþa ta ºi atâta timp cât omul ãla la fiecare
pauzã îºi schimbã mãnuºile ºi schimbã capacele... mie mi se pare o chestie fainã...”
(Ina, 22 de ani).
În cazul în care persoana tatuatã nu s-a preocupat în mod explicit de acest aspect,
acest fapt e pus pe seama încrederii avute în tatuator, încredere ce este cu atât mai mare,
în privinþa aspectelor satinaro-medicale, cu cât e vorba despre un salon. La baza acestei
relaþii de încredere ce se construieºte între client ºi tatuator se gãseºte modalitatea în care
a fost ales tatuatorul ºi care face posibilã o astfel de relaþie. Toate persoanele intervievate
au ales tatuatorul în special pe baza referinþelor date de alte persoane mai mult sau mai
puþin apropiate (în general este vorba despre persoane care fac parte din grupul de
prieteni): „Fluturaºii, ãºtia, primii, i-am fãcut la fratele unei colege. I-am fãcut la el
264 POVEªTI DESPRE CORP

pentru cã puteam sã am încredere în el, pentru cã el îi fãcuse ºi ei ºi eu mã înþelegeam

foarte bine cu ea... numa’ în ideea în care chiar eram sigurã cã tot, acele sunt sterile ºi,
din punct de vedere medical, îi ok ºi bãiatul ºtie ce face...” (Anca, 23 de ani).
Încrederea în tatuator, încrederea c㠄ºtie el ce face” – din acest punct de vedere –,
poate fi consideratã ºi un aspect al medicalizãrii procesului tatuãrii, în sensul cã tatuatorul
este considerat depozitarul unor cunoºtinþe privind modul în care trebuie sã decurgã
procesul pentru a nu se produce ulterior complicaþii. Grija pentru evoluþia tatuajului se
împarte între client ºi tatuator, cel care oferã indicaþiile de îngrijire-vindecare: „Pãi, în
primul rând existã o cremã, de fapt, douã creme, una Baneocin ºi una B Panten, cu care
trebuie sã-ºi trateze tatuajul, sã se dea pe el ca sã nu facã scoarþã... trebuie sã fie tot
timpul umed. Apoi o lunã de zile nu au voie sã stea la soare, nu au voie sã facã baie,
decât duº, sã nu stea în medii nesterile, sã foloseascã doar sãpunul lor. (...) Deci trebuie
sã ai foarte mare grijã de tatuajul ãla, cã soarele poate sã-i scoatã culoarea, dacã face
scoarþã, poate sã-i scoatã culoarea, fiind zonã vãtãmatã, se poate infecta foarte uºor. Tot
timpul trebuie sã-l dai cu cremele respective, care conþin tot felul de antibiotice ºi de
unsori care protejeazã tatuajul. Nu-i foarte mare bãtaia de cap, numai pânã se vindecã,
o sãptãmânã jumate, douã sãptãmâni, trebuie sã-l menajezi puþin ca sã iasã bine, dacã
nu, trebuie refãcut în zona aia...” (Marius, 24 de ani).
Ceea ce urmeazã dupã pãrãsirea salonului de tatuaj este o perioadã când tatuajul e
resimþit ca experienþã corporalã prin atenþia pe care o suscitã din partea persoanei
tatuate. În afarã de necesitatea îngrijirii ºi anumite interdicþii de care trebuie þinut cont,
mai existã ºi senzaþia de mâncãrime, ce atrage mereu atenþia asupra porþiunii de piele
tatuatã. Tocmai aceastã senzaþie este însoþitã de una dintre cele mai importante interdicþii
din procesul de îngrijire-vindecare, deoarece o intervenþie asupra pielii tatuate ar avea
drept urmare „stricarea” tatuajului: „Da, e foarte important sã ai grijã de ele, pentru cã,
dacã nu le îngrijeºti cum trebuie, o sã iasã multã culoare... e foarte greu pentru cã e ca
o ranã ºi o sã þi se facã crustã ºi o sã te mãnânce ºi nu poþi, nu prea ai voie sã începi sã
te scarpini, nu ai voie sã îndepãrtezi crusta pentru cã atunci pierzi din culoare. ªi atunci
stai aºa... ºi te miºti, încercând sã þi-l scarpini...” (Mario, 27 de ani).
Împãrþind procesul tatuãrii într-o serie de etape, le putem considera pe cele evocate
mai sus drept cele ce vizeazã cel mai mult corpul, în sensul cã îl aduc în prim-plan,
scoþându-l din „absenþa” în care se cufundã în cotidian. Ele sunt, de asemenea, primordiale
în definirea tatuãrii ca experienþã corporalã. Dar, pânã la momentul efectiv al tatuãrii,
mai existã o serie de etape care pot fi delimitate în felul urmãtor: decizia de a te tatua,
alegerea modelului, alegerea pãrþii din corp care va fi tatuatã ºi alegerea tatuatorului.
Întregul proces al tatuãrii poate fi definit în termenii unui „proiect corporal” (Shilling,
1993) care încearcã sã gestioneze cât mai fericit un corp într-o continuã devenire.
Michael Atkinson ºi Kevin Young vorbesc, în acest sens, despre o „cãlãtorie a trupului”,
desemnând „procesul de reconstruire intenþionatã a corporalului pentru a reprezenta
simbolic ºi a marca fizic schimbãrile de identitate, relaþii, gânduri sau emoþii, de-a
lungul timpului” (2001, p. 118). Proiectul corporal sau „cãlãtoria trupului” determinã
practic constituirea unui sine vizibil, transpus în corp ca loc al manifestãrii sinelui ºi
identitãþii.
Un astfel de „proiect” începe prin luarea deciziei de „a-þi face un tatuaj”, care este
descrisã în diferite moduri. Uneori, ea poate fi rezultatul unui lung proces de gândire
care dureazã chiar câþiva ani de la prima apariþie a gândului ºi conturarea ideii de tatuaj
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 265

ºi pânã la tatuarea efectivã: „ªi eu vroiam sã-mi fac tatuaj de la un moment dat în timpul
liceului, mã trãsnise pe mine cã ºi eu vreau tatuaj. Nu mai ºtiu, s-ar putea ca un factor
sã fi fost un film pe care l-am vãzut la un moment dat, cu Angelina Jolie, ºi erau niºte
tipe, (...) tipele astea îºi fãceau ele tatuaj, erau un grup de fete, ea era lesbianã, era
tatuatã, bine, dupã aia am cãutat despre ea, aflasem cã e obsedatã de tatuaje, nu-ºtiu-ce,
ºi s-ar putea ºi de la aia, acuma nu zic cã numai de la aia, da’ sã fie una dintre chestiile
care mi-or trezit idei” (Andreea, 25 de ani).
Alteori, e nevoie de un factor declanºator care provoacã ceea ce poate pãrea o decizie
impulsivã: „Mi-am dorit, am vãzut la o prietenã... tot timpul am zis cã-mi fac, îmi fac
ºi am vãzut atuncea cã ºi-o fãcut tipa ºi am zis cã-mi fac ºi eu” (Adi, 22 de ani). Pentru
alþii, dimpotrivã, tocmai nevoia de a fi foarte siguri în privinþa a ceea ce urmeazã sã aibã
înscris pe piele determinã un proces de gândire mai aprofundat. Aceastã nevoie de
siguranþã rezidã în seriozitatea cu care este asumat „proiectul corporal”: „Pe astea cu
cireºele m-am gândit vreo doi ani înainte sã le fac. Pentru cã vreau sã fiu sigurã cã-i ce
vreau, adicã chiar vreau sã le am pe piele, ºtii? ªi la ãºtia, vreo trei ani m-am gândit,
la dansatorii de ska. ªi mai am câteva în minte, mã gândesc... mai am câteva la care mã
gândesc de vreo doi-trei ani ºi am zis cã stau un an ºi mã mai gândesc ºi dupã aia îmi fac.
Vreau sã fiu foarte sigurã, nu vreau sã... nu mergi sã-þi cumperi încã o pereche de ºosete
cã nu... Trebuie sã le iubesc înainte sã le fac, ºtii? ªi aºa mi s-o întâmplat cu toate, le-am
iubit dinainte sã le am ºi mi le-am imaginat ºi mi-o fost dragi numai în ideea cã o sã le
fac ºi ºtiam exact unde...” (Anca, 23 de ani). Dar, chiar ºi în unele cazuri în care decizia
nu a fost impulsivã, existã o percepþie a intensitãþii momentului care-l transformã în unul
decisiv, fãcându-l sã devinã un moment de referinþã în istoria individualã: „Nebunia o
fost momentul care o declanºat. ªtii, în ideea cã ºi-o fãcut, ºi-o fãcut, gata cât mai
aºtept? Un fel de ceva de genul ãsta... Eu cât mai aºtept pânã îmi fac? ªi iarã un soi de
senzaþie de fricã, de genul cã, dacã nu-mi fac acuma, n-o sã mai îmi fac niciodatã. Nu
ºtiu, cumva probabil atuncea am luat hotãrârea cã, da, îl vreau ºi n-o sã-mi parã rãu dacã
o sã-l am... ºi atuncea cumva am avut ºi senzaþia asta cã, dacã nu-l fac acuma, n-o sã-l
mai fac, o sã amân aºa forever, pânã o sã-mi zic: dupã ce sã-mi mai fac un tatuaj? Poate
nu am dreptate, dar atuncea aºa am... cã cine ºtie... ºi dupã aia o sã-mi parã rãu cã nu
mi-am fãcut atuncea” (Andreea, 25 de ani).
Faptul cã actul tatuãrii este perceput ca având urmãri de lungã duratã transformã
pentru majoritatea informatorilor decizia de a se tatua în una foarte importantã, care sã
nu lase loc regretelor, în special în privinþa alegerii modelului. Existã situaþii în care un
model este ales pur ºi simplu pentru cum aratã: „Îmi doream pur ºi simplu, vroiam
sã-mi fac un tatuaj, dar nu-mi doream sã-mi fac ceva sã reprezinte... Un tatuaj care sã-mi
placã cum aratã. ªi pe ãsta... Mi s-o prezentat un catalog de la bãiatul care fãcea tatuaje
ºi mi-a plãcut, l-am ales ºi mi l-o fãcut” (Adi, 22 de ani). În alte cazuri, valoarea esteticã
este legatã de altceva, tatuajul nefiind întru totul autoreferenþial, ci trimiþând la o valoare
esteticã legatã de alt element decât de modelul în sine. Acest element poate, spre
exemplu, sã provinã din cultura pop: „ªi celãlalt, ultimul model, ããã, o fost... pur ºi
simplu am intrat pe deviant art... îmi place foarte mult... Tim Burton ºi ºtii cã are Tim
Burton copacii ãia absolut cretini, fãrã frunze, fãrã nimic, fãcuþi ca ºi de un copil idiot,
foarte miºto... ºi are ºi spirala aia imperfectã... o sã þi-o arãt imediat...” (Ina, 22 de ani).
Dincolo de aspectul estetic, existã mai multe tipuri de semnificaþie posibile: o semnificaþie
misticã, o valoare sentimentalã (legãtura cu alte persoane), marcarea unei perioade din
266 POVEªTI DESPRE CORP

viaþã sau a unui eveniment, ataºamentul faþã de un element al culturii pop, cum ar fi
muzica. În aceste situaþii, semnificaþia tatuajului are rolul cel mai important în alegerea
modelului. Oricare ar fi semnificaþiile atribuite tatuajului, una dintre ele este mereu cea
referitoare la aspectul decorativ, estetic, de înfrumuseþare a corpului: „Bine, aicea o fost
ºi aspectul decorativ, cã îi o chestie foarte decorativã, îi un model destul de ornamental
ºi chestia asta... îi o chestie care trebuie sã fie vãzutã... Oricum toatã lumea se gândeºte
la treaba asta când îºi face un tatuaj, cã o sã fie vãzut ºi trebuie sã arate bine” (Alex, 24
de ani).
Modul în care este ales modelul efectiv variazã de la alegerea lui dintr-o revistã pânã
la desenarea unui model propriu, de multe ori mãrimea ºi unele aspecte ale modelului în
sine (forma, culoarea) fiind negociate cu tatuatorul. În procesul de alegere a modelului,
permanenþei tatuajului îi este acordatã o importanþã aparte, mulþi dintre cei intervievaþi
afirmând cã au luat în calcul posibilitatea cã s-ar putea plictisi la un moment dat. În acest
sens, de exemplu, unul dintre informatori evocã modul în care tatuajul este considerat un
„proiect deschis”, nu ceva finit, existând mereu posibilitatea modificãrii lui sau chiar a
îndepãrtãrii: „Tipul mi-o dat nu-ºtiu-câte, teancu’, aºa, de reviste tot felu’. ªi-acolo am
gãsit eu un unicorn care îmi plãcea, deci nu vroiam cal din ãsta stilizat, nu ºtiu... L-am
gãsit pe ãsta ºi mi-o picat cu tronc ºi am zis cã-l vreau pe ãsta, da’ fãrã corn. O datã
fiindcã eu vroiam cal ºi o datã cã îmi venise ideea cã, dacã vreau sã mai schimb ceva,
poc, i-am tras un corn la cal, alt tatuaj” (Andreea, 25 de ani). Alt element luat în calcul
este o oarecare simetrie atât cu celelalte tatuaje existente, atunci când este vorba despre
alegerea unui nou tatuaj, cât ºi cu corpul în sine.
În urma acestei analize a modului în care este ales modelul ce va fi tatuat, s-ar putea
conchide cã în procesul tatuãrii e în fond vorba despre o afirmare a voinþei sinelui asupra
corpului. Deºi majoritatea naraþiunilor persoanelor tatuate par sã confirme aceastã
observaþie, existã printre ele cel puþin una pentru care alegerea modelului nu este în mod
necesar expresia unui sine distinct de corp: „Da, pãi, trebuie sã regãseºti de fapt ce ai
vrut tu sã spui când þi-ai fãcut tatuajul respectiv, cã tu cu tot corpul tãu l-ai ales, nu l-ai
ales numai cu inteligenþa...” (Marius, 24 de ani). În evocarea acestui informator, corpul
este reinvestit putere de acþiune (agency,) de care modelul dualist cartezian îl priveazã.
Astfel, cel puþin în aceastã naraþiune, corpul este într-adevãr transformat din „obiect în
agent” (Csordas, 1994, p. 4). De asemenea, alegerea pãrþii corpului care urmeazã a fi
tatuatã se face având în vedere considerente precum modelul dorit, dimensiunea tatuajului,
vizibilitatea sa în acel loc. Semnificaþia locului tatuat este explicatã fie în aceºti termeni
practici, fie în alþi termeni: „Ã, da, plus cã, bine, nu aici, în partea astalaltã, zona
gâtului e o chakra ºi e energia, na, care se reflectã prin treaba asta...” (Andra, 20 de
ani). Ca ºi în cazul modelului, în unele situaþii, alegerea locului este negociatã fie cu
tatuatorul, fie cu membri ai familiei: „Da, când mi-am fãcut cireºele, cã cireºele le-am
fãcut urmãtoarele, i-am spus la mama cã vroiam sã-mi fac pe gât. ªi mama mi-o spus cã
«nu ºtii ce serviciu o sã-þi gãseºti dupã aia ºi o sã trebuiascã sã umbli cu batic toatã vara
ca sã nu þi se vadã, cã nu se potriveºte sã mergi aºa la serviciu. Gândeºte-te la alt loc
unde þi se pare cã þi s-ar potrivi modelul, ca sã nu fii nevoitã sã le ascunzi încontinuu,
cã o sã-þi fie ºi þie dificil». ªi m-am gândit cã foarte mare dreptate o avut ºi mi-am fãcut
aicea” (Anca, 23 de ani).
În diversele alegeri fãcute pânã la experienþa propriu-zisã a tatuãrii, corpul se
contureazã ca un spaþiu extrem de complex al diverselor negocieri ce au drept rezultat
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 267

conturarea unei expresii vizibile a sinelui, înscrise în ceea ce a fost definit drept graniþa
dintre sine ºi ceilalþi. Corpul ºi pielea sunt mereu deja înscrise, din punct de vedere
social, cultural, politic. Prin tatuaj, corpul este înscris încã o datã, oferind în plus o nouã
suprafaþã textualã (MacCormak, 2006), iar aceastã suprafaþã face mereu referire la
modul cum a fost constituitã ºi la experienþa corporalitãþii pe care o implicã ºi care
transpare din naraþiunile persoanelor tatuate. Crearea acestei noi suprafeþe textuale, a
acestei „piei secundare” (Connor, 2004) implicã aproape mereu altã persoanã, tatuatorul,
faþã de care sentimentul cel mai adesea evocat este cel de încredere. Acest sentiment se
datoreazã în cea mai mare mãsurã modului în care este ales tatuatorul: indiferent dacã
este vorba despre un salon sau despre o persoanã care tatueazã acasã, alegerea sa se face
în majoritatea cazurilor pe baza recomandãrii sau chiar prin intermediul unor prieteni ce
au fost tatuaþi de persoana respectivã. Faptul cã alte persoane care fac parte dintr-un grup
de apropiaþi au trecut ºi ele prin experienþa tatuãrii, iar rezultatul este vizibil unul bun
constituie un factor major în apariþia acestui sentiment de încredere faþã de tatuator:
„Marius, la cine mi-am fãcut eu tatuajul, i-o fãcut ºi lui [prietenului ei] ºi-l ºtiam pe
Marius ºi ºtiam cã lucreazã foarte bine ºi am zis cã la el mã duc... la altcineva nu...
Oricum îmi era foarte fricã ºi-am zis cã acuma dacã mã duc la el sigur îi bine” (Cristina,
21 de ani).
Având în vedere importanþa aspectului estetic al tatuajului ºi caracterul sãu definitiv,
este foarte important ca tatuatorul s㠄fie bun”. Acest aspect vine sã confirme observaþia
c㠄proiectele corporale sunt în mod fundamental acte de schimb interuman; adicã alþii
sunt implicaþi în mod direct prin oferirea serviciilor de modificare corporalã ºi oamenii
adesea participã la proiecte de modificare corporalã în manierã colectiv㔠(Atkinson,
2003, p. 27). În cazul tatuajului, tatuatorul este cel ce vine sã ofere serviciile de
modificare corporalã, iar faptul cã el e ales pe baza recomandãrilor fãcute de persoanele
dintr-un grup de prieteni sau cunoºtinþe atestã cã procesul tatuãrii are la bazã o reþea de
relaþii interumane, în unele cazuri ajungând chiar sã semnifice mai mult decât o simplã
întâlnire cu o persoanã care sã-þi facã un tatuaj: „L-am ales pe Marius pentru cã am
încredere în el ºi pentru cã mi-e prieten. Îi ca o chestie ce te leagã, ca o amintire de la
el” (Alex, 24 de ani). Am putea spune chiar cã existã, în subtextul relaþiei dintre tatuat
ºi tatuator, o raportare cvasieroticã: „Îþi intrã unde nu-þi intrã nimic, sub piele, e o
chestie aºa... ºi foarte masculin, îl simþeam aºa aproape pe pielea mea, cum mã atinge
ºi-mi þine pielea ca sã taie... Eram numai noi doi...” (Eugen, 31 de ani)1.

Tatuajul ca exhibare a pielii

Pielea se contureazã ca suprafaþã situatã la limita dintre sine ºi ceilalþi: „Pielea deschide
corpul nostru altor corpuri” (Ahmed ºi Stacey, 2001, p. 5). O deschide spre atingere, dar
în primul rând spre privire, acest „simþ privilegiat al modernitãþii” (Le Breton, 2002, p.

1. Erotismul existã cu siguranþã, deºi nu explicit. Astfel, unul dintre tatuatorii cu care am vorbit
taxeazã mai mult persoanele de sex masculin pentru tatuaje în zone intime, pentru c㠄trebuie
sa-i pun mâna”.
268 POVEªTI DESPRE CORP

99). Într-o societate în care sinele este separat atât de ceilalþi, cât ºi de propriul corp,
privirea menþine aceastã separare, apropiind ºi în acelaºi timp pãstrând distanþa. Vãzul
este simþul care presupune cel mai puþin experienþa încorporãrii. Tatuajul este expus cu
predilecþie privirii, devine, într-un fel sau altul, „obiect al privirii” (Connor, 2004, p.
68).
Multe persoane tatuate preferã o variantã în care sã se poatã sustrage, la nevoie,
acestei expuneri, acestei transformãri a pielii tatuate în obiect vizual. În majoritatea
cazurilor, aceastã posibilitate este luatã în calcul în decizia de a se tatua: „Ideea
tatuajelor de acuma îi sã nu se vadã, mi le fac pentru mine, nu sã le arãt la cineva... De
aia l-am fãcut, tatuajul de pe ceafã mi-e foarte, foarte sus, pânã la linia pãrului, astfel
încât sã poatã fii acoperit, ããã, tatuajul de pe picior e pe laba piciorului, astfel încât...
na, sigur, n-o sã port sandale, nu-i nici o problemã, o sã port pantofi sau cizme sau, nu
ºtiu, teniºi... nu, sã nu se vadã... sã nu se vadã pentru cã nu vreau sã fiu judecatã pentru
chestia asta...” (Ina, 22 de ani). De asemenea, unele zone ale corpului care sunt
considerate mai expuse privirii celorlalþi ºi mult mai greu de ascuns sunt excluse din start
din posibilitatea tatuãrii, dupã cum observã MacCormack: „Faþa e un loc considerat
nepotrivit pentru ambele sexe deoarece faþa, potrivit lui Deleuze ºi Guattari, este planul
semnificaþiei ºi subiectificãrii prin excelenþã. Faþa, mai mult decât oricare altã suprafaþã,
cu posibila excepþie a penisului, e tabloul lizibil al fiinþei subiectului” (2006, p. 68).
Aceste zone sunt în acelaºi timp ºi cele asupra cãrora privirile se opresc cel mai des în
cãutarea unei profunzimi, a unei înþelegeri a celuilalt: „Plus cã oricum am zis cã n-o
sã-mi fac niciodatã pe palme ºi pe faþã. Adicã eu pot acuma sã port un costum liniºtit cã
n-o sã se vadã. Nici mãcar astea, ãsta de pe ceafã, cã-i ascuns totuºi de gulerul de la
cãmaºã” (Andrei, 24 de ani). Deºi are mai multe tatuaje în diferite zone ale corpului,
Andrei nu este preocupat în mod deosebit sã le ascundã de privirea celorlalþi, dar nici nu
le expune în mod ostentativ. Conºtiinþa existenþei unor circumstanþe în care, dintr-un
motiv sau altul, persoanele tatuate ar dori sã nu „atragã atenþia” prin tatuaje existã la
majoritatea celor intervievaþi. Este, de fapt, o conºtientizare a faptului cã în anumite
ipostaze sociale un corp tatuat eºueazã în a fi un corp netatuat (MacCormack, 2006, p.
60), iar ceilalþi pot sancþiona într-un fel sau altul acest „eºec”.
O primã încercare de mascare sau ascundere a tatuajului se manifestã faþã de pãrinþi.
Din toate naraþiunile reiese cã din partea pãrinþilor se aºteaptã o reacþie negativã, iar de
aici vine încercarea de a evita expunerea pielii tatuate în aceste context: „Am încercat
foarte mult timp sã le ascund de ai mei... Tata nu ºtie, am purtat toatã vara trecutã bluze
cu mânecã lungã sã mã acopãr...” (Andra, 20 de ani). Cu toate acestea, în majoritatea
cazurilor, deºi a existat o reacþie negativã într-o mãsurã mai mare sau mai micã la
început, ea nu s-a menþinut mult timp. Un exemplu de reacþie negativã reiese din
povestea Ancãi ºi este descrisã tocmai în termenii perceperii pielii tatuate ca un eºec de
a semnifica piele netatuatã: „Tata o vãzut cireºele, o intrat la mine în camerã ºi eu eram
în maieu ºi eu m-am ascuns, întotdeauna umblu îmbrãcatã, ca sã nu... ºi le-o vãzut ºi...
o avut o reacþie aºa, mai aiurea cumva, adicã o încercat aºa sã mã ia un pic la miºto, ca
ºi cum «ce-i cu prostiile astea, tu numa’ atâta creier ai»... s-o uitat aºa un pic cu o privire
din aia... «nu te-o dus mintea mai mult». Mã aºteptam de la el sã aibã aºa o reacþie, de
asta nici nu i-am spus. N-ar fi zis «Ce prostie!», ci ar fi zis mai degrabã, exact cum o
ºi fãcut-o... nu «Ce prostie ai fãcut!», ci «Ce proastã ai fost tu cã ai fãcut asta!». ªi sã
spui cã-i o prostie ceva ce eu am fãcut îi diferit de sã spui cã eu sunt proastã pentru cã
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 269

am fãcut asta. El înþelege altfel decât mama ºi plus cã eu cu mama tot timpul am povestit
ºi am fost prietenã foarte bunã ºi aºa... ºi de asta i-am ºi spus... având în vedere cã mã
cunoaºte mai bine ºi-ºi dã seama cã aºa sunt eu” (Anca, 24 de ani). În acest exemplu,
persoana tatuatã simte cum din partea celuilalt are loc o reducere a identitãþii sale la cea
de „tatuat”, cu toate semnificaþiile negative implicate într-o astfel de definire. Evitarea
expunerii vine deci tocmai dintr-o încercare de a evita acest lucru, mai ales în contextele
în care se presupune cã semnificaþiile atribuite tatuajului sunt predominant negative. În
plus, aceste reacþii sunt de cele mai multe ori doar anticipate, iar în multe cazuri
persoanele care decis sã se tatueze iau aceste presupuse reacþii în considerare încã
dinainte de a se tatua. Este astfel „asumat rolul celuilalt în anticiparea reacþiilor la
proiectele personale de modificare corporal㔠(Atkinson, 2003, p. 27).
Dacã în majoritatea cazurilor reacþia a fost negativã, am întâlnit un exemplu în care
reacþia pãrinþilor faþã de practica tatuãrii s-a schimbat atât de mult, încât au ajuns la
decizia de a-ºi face câte un tatuaj: „Da, taicã-meu are o cruce egipteanã micuþã pe braþ
ºi maicã-mea are o balanþã pe picior, mã rog, pentru ea simbolizeazã ceva. (...) Nu a fost
o chestie discutatã, nu mi-au zis nimic, ºtii? Au venit în Cluj, hai, cã vreau sã-mi fac un
tatuaj... ok... Da, de taicã-meu am fost surprins. De mama dupã aia nu mai...” (Andrei,
24 de ani). În ceea ce priveºte reacþia fraþilor sau a surorilor, aceasta în general este de
acceptare sau chiar de copiere. La fel stau lucrurile ºi în privinþa cercului de prieteni,
dupã cum am vãzut, el jucând un rol destul de important în alegerea tatuatorului ºi
uneori chiar în decizia de a-ºi face un tatuaj: „ªi-o fãcut Iri, dupã aia ºi-o fãcut Iulia,
dupã aia eu gata am fost, nu se mai poate. ªtii, cã altfel poate ajungeam la chestia lui
taicã-meu, da’ aºa, poc-poc, nu se poate, acuma ºi eu vreau. Vreau sã fiu în rând cu
oamenii din jurul meu ºi cei mai apropiaþi de mine” (Andreea, 25 de ani). Astfel, decizia
de a se tatua nu apare doar ca urmare a dorinþei de a fi diferit faþã de ceilalþi, ci ºi a
dorinþei de a fi asemenea celor apropiaþi. În plus, în unele cazuri, chiar semnificaþia
atribuitã tatuajului atestã importanþa relaþiilor cu ceilalþi, fie persoane apropiate, fie
membri ai familiei: „ªi mã bucur cã... mã bucur cã l-am fãcut când l-am fãcut pentru
cã fiecare reprezintã o... aia reprezintã o perioadã pentru mine, astea reprezintã cumva...
când le vezi, cireºele îs drãgãlaºe, îþi exprimã aºa, drãgãlãºenie, foarte drãguþe, ºi asta-i
o parte din personalitate ºi plus ºi faptul de legãturã cu familia ºi aºa... ºi cumva ideea
cã dacã mama ar fi fost acuma de vârsta mea ºi ºi le-ar fi fãcut ea ar fi însemnat acelaºi
lucru pentru ea ºi ºi din punctul ãsta de vedere mi-au fost foarte dragi, ºtii? Bunicã-mea,
dacã ar fi fost acuma de vârsta mea, ar fi avut exact aceeaºi semnificaþie ºi pentru ea, ºi
pentru bunica, cumva, ºtii? Adicã, dacã ele ar fi trãit în vremurile astea în care lumea
face fãrã sã mai considere cã, Doamne Dumnezeule, copilul ãsta-i satanist sau cine ºtie
ce prostie sau marinar sau puºcãriaº... consider cã chiar ar fi însemnat la fel pentru toate
trei... ºi mama chiar o înþeles aºa ºi de asta le-o acceptat aºa repede, pentru cã, atunci
când am povestit cu ea ºi i-am zis cã vreau sã-mi fac pe gât, atuncea m-o întrebat: da’
ce înseamnã ºi aºa... ºi o înþeles” (Anca, 24 de ani).
Nici în alte contexte sociale reacþiile vizavi de corpul tatuat nu au fost ferm negative,
deºi unii dintre cei intervievaþi sunt mai atenþi în privinþa expunerii în astfel de contexte.
La locul de muncã, reacþiile din partea colegilor sau a ºefilor nu au fost negative,
existând însã în unele cazuri cerinþa expres㠄sã nu se vad㔠tatuajul în timpul orelor de
lucru. În interviuri am întâlnit un singur caz în care o persoanã nu a putut obþine un loc
de muncã din cauza tatuajului: „Da, am avut... o fost o chestie, am vrut sã mã angajez
270 POVEªTI DESPRE CORP

la pompieri ºi se punea problema... se punea problema pentru tatuaj, pentru care am fost
respins” (Adi, 22 de ani). Aceastã respingere nu a declanºat însã regrete în privinþa
deciziei de a se fi tatuat, fapt care atestã cã persoana respectivã e pregãtitã sã îºi asume
eventualele reacþii negative din partea celorlalþi. Un alt exemplu de reacþie negativã ºi de
etichetare stereotipicã a persoanelor tatuate apare în urmãtoarea relatare: „Am avut
experienþe de genul... am fost vãzutã de la satanistã pânã la drogatã pentru faza asta...
Colegii de ºcoalã, intraserã în trend manelele, deci îþi dai seama, oamenii care se tatuau
pe vremea aia nu erau cei care ascultau manele... ei, dacã nu erai manelist ºi perfect
curat pe piele era... era rãu ºi te respingeau ºi þi-am zis, eram satanistã, drogatã,
profesorii mã vorbeau de rãu...” (Ina, 22 de ani). În ciuda unor reacþii de genul acesta,
atitudinea societãþii în general faþã de persoanele tatuate este perceputã ca fiind mai
„relaxatã”, în sensul dispariþiei treptate a stereotipiilor legate de tatuaj ºi al acceptãrii lor
drept forme „normale” de expresie individualã. O practicã privit drept „deviantã”
devine încetul cu încetul „normal㔠pe mãsurã ce creºte numãrul celor ce recurg la ea.
Este si observaþia lui Andrei: „Dar ºi social, dacã e sã te gândeºti, n-o sã fie o problemã
prea mare cã îs tatuajele vãzute prost de generaþiile trecute. Nu de generaþia noastrã, cã
generaþia noastrã cam toþi au, ºtii, pierce-uri, tatuaje ºi noi o sã trãim mare parte a vieþii
noastre în generaþia noastrã, nu în a bãtrânilor, ºtii? Cã aºtia se duc... ºtii, pe când o sã
am eu 30 de ani, 40, atuncea o sã fie, ºefii mei o sã... oamenii cu care o sã... fie
generaþia mea, ºtii? Deci nu, nu cred cã va fi o problemã. Pentru cã s-a obiºnuit
societatea, nu mai e cã vezi un... un tip la o sutã cu tatuaj, ºtii, vezi mulþi, pe stradã, îs
foarte mulþi oameni care au tatuaje. ªi mai sunt oameni care mai spun cã, vai, tatuajele,
cerceii erau semn al sclaviei în Antichitate ºi Evul Mediu... eu prefer sã nu trãiesc în
urmã cu mii de ani, ºtii?” (Andrei, 24 de ani).
Prezenþa constantã a „celuilalt” in gestionarea expunerii pielii tatuate trimite la ideea
foucaultianã de panopticism; putem vorbi, în fond, de schimbarea instanþei care marcheazã
în mod vizibil pielea individului, de la stat la individul însuºi. Dacã modelul clasic al
guvernãrii presupunea o identitate internã a individului, în vreme ce statul rãmânea
extern (de unde nevoia statului de a inscripþiona corpurile – tatuajul ca stigmat, marcã a
criminalului ºi a exclusului din societate), în modelul modern statul dislocã sinele ºi e
interiorizat. Apar astfel „corpurile docile”, iar sinele devine extern, de unde nevoia
individului de a impune inscripþia externã, într-un act al reaproprierii corpului (Fisher,
2002, p. 104).

Corpul tatuat: construcþii discursive

Corpul tatuat dobândeºte o semnificaþie la intersecþia mai multor discursuri: medical,

estetic, cultural, acest amalgam al cadrelor de referinþã regãsindu-se în relatãrile persoanelor
tatuate care încearcã sã dea un sens nu doar propriului corp, ci, mai specific, propriei
pieli tatuate. Am vãzut cum unele elemente care þin de procesul în sine al tatuãrii
(durerea, aspectele sanitaro-medicale, procesul de îngrijire-vindecare, alegerea modelului,
a locului care urmeazã sã fie tatuat ºi a tatuatorului) fac din tatuaj o experienþã corporalã.
Apoi, expunerea tatuajului, altã experienþã comunã persoanelor tatuate, evidenþiazã
modul în care pielea, aceastã graniþã dintre sine ºi ceilalþi, capãtã o anumitã semnificaþie
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 271

prin tatuaj. Pentru a-ºi explica decizia de a se tatua, persoanele tatuate recurg la diferite
registre discursive prin care încearcã sã îºi înþeleagã ºi mai apoi sã îºi explice pielea
tatuatã. A avea un tatuaj nu înseamnã pur ºi simplu a trece prin procesul prin care tuºul
este introdus în piele, ci înseamnã ºi „a-l purta”. „A purta un tatuaj” este a-l purta în faþa
celorlalþi, a-l expune sau dimpotrivã, dupã cum am vãzut, a refuza aceastã expunere, dar
mai mult decât atât, „a purta un tatuaj” înseamnã a-i atribui o semnificaþie, a-l percepe
în termenii corporalitãþii ºi a-i conferi anumite valenþe ºi sensuri, estetice, sentimentale
sau de altã naturã. Cu toate acestea, întrebarea la care este cel mai greu de rãspuns e
tocmai cea referitoare la motivaþie ºi la semnificaþie: „De ce þi l-ai fãcut?/Ce semnificã
pentru tine?”. Întrebãrile din aceastã gamã sunt percepute, într-un anumit sens, drept o
constrângere la a reduce tatuajul la cuvânt. „Dacã îi cerem purtãtorului (inclusiv nouã)
sã articuleze semnificaþia tatuajului”, observã MacCormack, „existã riscul unei desfãºurãri,
astfel încât, chiar dacã (ºi e un mare dacã) corpul îºi exprimã semnificaþia, el este forþat
sã se exprime în cadrul sistemului dominant de inteligibilitate, dat de cel care pune
întrebarea” (2006, p. 72).
A da un sens corpului tatuat ºi deci a-l pune pe purtãtor în situaþia de a rãspunde la
întrebarea privind semnificaþia înseamnã a exercita putere asupra corpului respectiv, a
organiza suprafaþa textualã creatã prin inserþia tuºului în piele. Aceastã constrângere este
exprimatã de mulþi dintre respondenþi: „La fiecare spun aproape altceva, cã mã enerveazã.
Da’ ce intereseazã pe ceilalþi de ce mi-am fãcut eu modelul ãsta... adicã... mai ales cã
e o mascã umanã din care ies frunze, ce pot sã spun despre el? Îmi place pãdurea ºi mã
simt tot timpul ca ºi cum aº fi între copaci sau e faun grec sau e capitel de coloanã
corinticã? N-ai ce sã spui decât cã ãsta... modelul respectiv am simþit eu cã mã
reprezintã ºi ãsta l-am fãcut. Pentru modelul ãsta am avut, nu ºtiu, am fãcut pasiune pe
moment... n-o fost o chestie, m-am gândit... cã aºa tot timpul, dacã te gândeºti, tot
timpul vezi alt model ºi dupã aia te rezumi numai la ce semnificã ºi iarã nu-i bine, cã stai
prea mult sã te gândeºti... Nu, cum þi-o dictat þie atuncea ochii cã lucrul ãla îmi place,
atuncea trebuie sã þi-l faci. ªi te iritã când eºti pus în situaþia de a-þi explica tatuajele. Pãi,
da, de ce sã mi le explic? Adicã unde, ce rost are? De ce sã spun unui om ce reprezintã
pentru mine tatuajul ãsta? Îi ca ºi cum ai întreba pe un tip de ce þi-ai fãcut freza aºa.
Te-ai sculat cu faþa la pernã, te-ai despãrþit de prietenã-ta? Îi corpul meu... îi atâta de
evident totul de fapt, da... deci îi o mascã cu frunze, ce poate fi mai evident? Mascã cu
frunze. Fiecare ar trebui sã vadã ce vrea el... nu ºtiu” (Marius, 24 de ani).
Aºadar, o asemenea întrebare are drept rezultat o încercare de organizare a pielii
tatuate, o încercare de a-l face pe cel ce are pielea tatuatã sã o expunã discursiv astfel
încât sã o facã inteligibilã. În fond este vorba tot despre o expunere, despre o obiectificare
a pielii, dar care se face în termenii discursivi aleºi într-o oarecare mãsurã de cel ce
poartã tatuajul, nu de cel care-l priveºte. În paginile ce urmeazã vom urmãri câteva
elemente ale acestei expuneri discursive, accentuând modul în care corpul transpare din
ea.
Un prim element analizat este cel al permanenþei. Ce anume este un tatuaj permanent,
ce înseamnã aceastã permanenþã, dar mai ales ce este permanent la un tatuaj? Într-o
primã instanþã, permanenþa este luatã în calcul încã înainte de a lua decizia de a se tatua:
„Da, pãi, mai am de gând, în viitor... Dar nu în fiecare an unul... La intervale, când
hotãrãsc ºi când simt nevoia ºi trebuie sã fie o chestie gânditã, sã nu o regret... mai ales
cã îi o chestie definitivã, ºtii prea bine” (Alex, 24 de ani). Decizia tatuãrii este astfel
272 POVEªTI DESPRE CORP

foarte importantã ºi din aceastã perspectivã, a faptului cã e o modificare corporalã

permanentã. Dar, odatã luatã decizia tatuãrii, în majoritatea cazurilor permanenþa este
asumatã, fiind exclusã posibilitatea plictisului sau a regretului: „Eu chiar nu mi-am pus
problema cã m-aº plictisi vreodat㔠(Ina, 22 de ani). Dar existã ºi cazuri în care tatuajul
în sine este considerat un proiect deschis, dincolo de modul cum e privit corpul ca
proiect, gata de a fi supus mereu unor noi transformãri. Astfel, în aceste cazuri, tatuajul
nu este fixat nici în termenii semnificaþiei, dar nici ai formei, existând mereu posibilitatea
modificãrii sau chiar a îndepãrtãrii lui: „Deci tatuajul pe care-l am pe spate e aºa, un
proiect deschis, ºi vreau sã rãmânã aºa, da. La un moment dat mã gândeam la struþocãmila
unicornu-pegas, aºa ca o glumiþã. Dar îi o deschidere pe care nu neapãrat o faci, ºtii, dar
aºa, ca posibilitate... ªi inclusiv îþi zic cã, cine ºtie, peste 5-15-50 de ani poate o sã vreau
sã-l scot, ºtii? Aia îi o altã portiþã. Cã nu-mi plac mie chestiile aºa, foarte definitive, ºi
cumva din punctul ãsta de vedere...” (Andreea, 25 de ani).
În privinþa semnificaþiei tatuajului ºi a permanenþei sale, din relatãrile persoanelor
tatuate se contureazã douã perspective: una potrivit cãreia la un tatuaj conteazã semnificaþia
ºi potenþialitatea sa de a rãmâne neschimbatã de-a lungul timpului ºi altã perspectivã
potrivit cãreia, dimpotrivã, semnificaþia nu poate rãmâne fixã, ea modificându-se de-a
lungul timpului, ceea ce poate rãmâne constantã însã fiind valoarea esteticã. Pentru cei
care considerã semnificaþia foarte importantã la un tatuaj, aspectul estetic este ceva ce
þine de modã, prin urmare flexibil: „Pãi, da, în ultima vreme îi clar cã-i o modã pentru
cã toatã lumea vrea sã îºi facã un tatuaj ca sã fie cool... Marea majoritate mã gândesc cã
nu-l leagã de ceva anume, vizeazã numai aspectul decorativ, care, evident, se demonetizeazã
la un moment dat, ºi dupã aia vrea sã facã un cover up sau sã-l completeze sau sã-l
acopere. Sau sã-l scoatã. Asta-i categoria de oameni care fac treaba asta chiar numai ca
pe un moft. Eu, când l-am fãcut, nu m-am gândit la treaba asta, oau, ce cool o sã fie. Nu
te schimbã cu nimica” (Alex, 24 de ani).
Pentru alþii, dimpotrivã, este greu de gãsit ceva, în afara valorii estetice, care nu-ºi
modifice semnificaþia în timp: „Tatuajele pe care mi le-am fãcut nu le-am fãcut sã
însemne ceva... pentru cã cred eu în skull and bones sau cred eu foarte mult în cultura
japonezã... îi estetic, pur estetic... pur pentru... pentru factorul estetic mi l-am fãcut...
pentru cã, dacã înseamnã ceva pentru tine în momentul ãsta, n-o sã însemne acelaºi
lucru... pentru cã omul se schimbã, gândurile omului se schimbã, n-o sã însemne
aceeaºi chestie pentru tine peste cinci ani... ºi te superi...” (Ina, 22 de ani). Chiar dacã
tatuajul reprezintã o marcare permanentã a pielii, referenþii externi (iar în opinia unora
dintre informatori, chiar ºi cei interni, identitari), se pot modifica ºi chiar o fac
(Sweetman, 1999, p. 13). Aceastã instabilitate a semnificaþiei tatuajului face din el un
bun candidat la o încadrare în sistemul autoreferenþial al modei. Definirea tatuajului ca
fiind „la mod㔠e în concordanþã cu „caracterizarea modei postmoderne drept eclecticã,
un carnaval al semnelor, un hipermarket al stilurilor” (Sweetman, 1999, p. 3). Fiecare
poartã ce vrea, tatuajul nu are altã semnificaþie decât cea care îi este atribuitã de
purtãtor: „A, da eu... ce sã zic... poate pãrea o prostie sau foarte mulþi oameni se
gândesc aºa, foarte logic, cã trebuie sã-þi asumi responsabilitatea unei poveºti când îþi
faci tatuaj ºi nu cred cã îi chiar aºa... vezi o chestie care îþi place ºi apoi, dupã ce devine
parte din tine, dupã ce trece un timp ºi te obiºnuieºti cu ea, nu ºtiu, se contopeºte cu
semnele corporale pe care le ai, cu freza, cu tot, atuncea începi sã-i dai semnificaþii sau
încerci sã gãseºti o poveste din asta subcon... nu... de ce te-o mânat pe tine inconºtientul
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 273

atuncea când þi-ai ales modelul. Eu am încredere mai mult în problema asta a inconºtientului,
cã vezi 100 de tatuaje ºi spui: ãla, de ce, nu ºtiu, pentru cã-mi place, dupã aia îþi dai
seama de fapt de ce l-ai ales... cã te reprezintã... Eu cred cã... ããã... inconºtientul
funcþioneazã mai bine decât conºtientul în alegerea unui lucru, mai ales a tatuajului”
(Marius, 24 de ani).
Nu existã o citire neambiguã a tatuajelor, semnificaþia ºi importanþa lor sunt stabilite
de cel care poartã tatuajul; aceste elemente apropie tatuajul de modã. Dar o serie de alte
elemente fac aceastã citire a tatuajului o modã problematicã. Unul dintre aceste elemente
este, dupã cum am vãzut, permanenþa: „Da, asta-i chestia, de asta spun cã nu-þi faci
tatuaj, eu nu mi-aº face tatuaj ca o chestie de modã... trebuie sã-þi faci ceva pentru cã-þi
place þie ºi are semnificaþie pentru tine, pentru cã, dacã o faci ca pe o chestie de modã,
atunci e problema cã, atunci când moda dispare, cel mai probabil o sã regreþi cã l-ai
fãcut” (Mario, 27 de ani).
Deºi pentru unii „povestea” tatuajului – semnificaþia atribuitã acestuia – este extrem
de importantã, existã numeroase cazuri în care importanþa sa e diminuatã sau chiar
lipseºte cu desãvârºire: fiecare decide dacã sã-i atribuie o semnificaþie sau, dimpotrivã,
nu-i atribuie una. În modalitatea în care tatuajele sunt prezentate fie în reviste, fie pe
internet, persoana ce poartã acel tatuaj dispare în întregime, ceea ce rãmâne fiind o
bucatã de piele tatuatã, un model pur ºi simplu: „Tu, când pui imaginea unui tatuaj pe
care l-ai fãcut, când îl arãþi, nu arãþi persoana... Arãþi bucata de piele pe care ai fãcut-o,
îi doar o bucatã de piele, atâta tot. Deci nu, pe mine nu mã intereseazã cine-i tipul, chiar
nu mã intereseazã deloc, ºtii, doar tatuajul conteazã într-o situaþie de genul ãsta. (...)
Deci e suficient în sine tatuajul. Pãi, chiar nu intereseazã pe nimeni persoana pe care îi
fãcut. (...) Îi important pentru persoana care ºi-l face dacã existã povestea sau nu...
pentru persoanele care-l vãd de ce ar fi important?” (Andrei, 24 de ani). Într-un
asemenea context, tatuajul devine autoreferenþial, nu trimite la altceva decât la el însuºi.
Lipsit de un alt fel de semnificaþie decât valoarea esteticã, tatuajul devine accesoriu,
podoabã. Iar ca modificare corporalã, este comparat cu cosmetica ºi chirurgia esteticã:
„Pãi, e cosmeticã extremã... asta ar trebui sã fie ºi nu înþeleg, adicã e un pas destul de
mic de la a-þi face sprâncene semipermanente ºi machiaj semipermanent ºi pânã la a-þi
face tatuaj... un pas foarte mic... ªi un pas foarte mic în cosmeticã pânã la cosmetica asta
semipermanentã, adicã îþi faci o linie la ochi ºi îþi faci o linie semipermanentã cu aparat
de tatuat la ochi... cosmeticã pânã la urmã. Atuncea seamãnã ºi cu chirurgia esteticã...
Da, normal, pãi, toate merg mânã în mânã... pimp my bride... Ca sã fii, nu ºtiu,
altcumva privit în societate probabil, sã te îmbunãtãþeºti, sã îþi ridici standardele... Îi mai
simplu decât chirurgia esteticã, nu ºtiu, acolo implicã prea multe riscuri ºi prea mulþi
bani...” (Marius, 24 de ani). De altfel, tatuarea este perceputã ºi ca efort de înfrumuseþare
sub presiunea constantã a societãþii de a face ceva cu corpul, de a-l face mai atractiv din
punct de vedere fizic (Atkinson, 2004, p. 133). Iar acest efort poate fi perceput ºi ca o
reafirmare a codurilor de frumuseþe ºi chiar a rolurilor de gen: „Plus cã-s ºi femeie ºi
femeile pun mult mai mult preþ pe... pe frumos decât bãrbaþii... Da, într-un sens da...
da, de fapt da... e o formã de înfrumuseþare a corpului” (Ina, 22 de ani).
Corpul este privit drept ceva asupra cãruia se poate interveni în mod activ pentru a
exprima o anumitã viziune despre sine; în cuvintele lui David Le Breton, el nu mai este
„un destin în voia cãruia sã te abandonezi, ci un obiect pe care sã-l modelezi dupã voie”
(2002, p. 154). Odatã trecutã experienþa în sine a tatuãrii, pe mãsurã ce persoana tatuatã
274 POVEªTI DESPRE CORP

se obiºnuieºte cu pielea astfel marcatã, corpul devine iar „invizibil”, se cufundã în

absenþa tãcutã a vieþii cotidiene. Persoana tatuatã nu are în mod constant conºtiinþa
tatuajului pe care-l poartã. El se contopeºte cu corpul, devine parte integrantã a lui, fiind
comparat cu elementele corporale „naturale”, devine „parte din tine”: „Pânã la urmã
ajunge sã fie, nu ºtiu, parte din tine, un fel de semn de naºtere, nu apuci sã spui cã «vai,
m-am plictisit de el», îi ca ºi cum ai spune cã te plictiseºti de membrele tale sau...”
(Marius, 24 de ani). La fel considerã ºi Anca (23 de ani): „Mi se pare cã, din moment
ce mã gândesc aºa de mult la ele ºi le iubesc aºa ºi îs parte din mine... îi ca ºi cum am
pistrui, nu vreau sã-i scot” sau Andreea (25 de ani): „Da, aºa, ca o aluniþã, ceva de
genul, ca o aluniþã mai mare, ºtii? Deci ceva ce îi acolo ºi îi frumos în sine ºi în acelaºi
timp face mai frumos întregul, fãrã a distruge întregul, fãrã a fi altceva...”.
Momentele când reapare conºtiinþa tatuajului sunt clipele de confruntare cu ceilalþi,
„din întâlnirea cu discursul altor subiecþi – ºi tatuaþi, ºi netatuaþi” (MacCormack, 2006)
sau în momentele de confruntare cu imaginea propriului corp: „Nu, pentru cã pur ºi
simplu nici eu... eu nu-mi dau seama cã am tatuaj. Îl vãd foarte rar ºi, când mã trezesc
dimineaþa, merg la baie, mã uit în oglindã... îi ca ºi cum îi... ca ºi cum face parte din
mine. Deci nu-mi dau seama cã mi-i acolo, îs obiºnuit cu el, nu, când ajung în faþa
oglinzii, sã zic: «Oau, uite, am tatuaj, îl vãd». Nu-mi mai dau seama de el ºi atuncea
nu-mi dau seama nici de persoanele dacã se uitã la mine nu... nu-mi dau seama dacã
atrage atenþia la persoanele din jur. La început îmi plãcea, mã uitam sã vãd... ºi acuma
îmi place, dar acuma nu mai îs... nu mã uit la el sã îl admir sau ceva...” (Adi, 22 de ani).
Acceptarea tatuajului ca parte din corp implicã ºi o acceptare a evoluþiei sale odatã cu
corpul. Dar cel mai adesea este luatã în considerare posibilitatea refacerii lui dac㠄se
stricã”. Astfel, deºi parte din corp, nu este lãsat întru totul în voia lui, iar perspectiva
degradãrii e luatã în considerare ca o „problem㔠ce va trebui „rezolvat㔠la timpul
respectiv: „N-aº recomanda nimãnui sã-ºi facã tatuaj în zona coloanei vertebrale, jos...
nimãnui... pentru cã acolo pielea se lasã mai mult decât oriunde, mai ales la femei...
femeile o sã rãmânã ºi gravide o datã ºi pielea care se întinde se întinde ºi de pe spate,
nu numai de pe burtã ºi, în momentul în care o sã fiu gravidã, o sã am un... nu ºtiu,
tatuajul mi-i atâta care nu ºtiu... ca lãþime, nu ºtiu ce înseamnã asta, zece centimetri...
14 centimetri... ºi îþi dai seama, cred cã o sã-l am de 30 de centimetri... ºi o sã arate cum
o sã arate... mai ales în momentul în care pielea o sã-ºi revinã la normal... o sã fie plin
de vergeturi, o sã fie oribil, o sã trebuiascã sã mi-l rebat... mi-am fãcut griji degeaba,
ºtii, niºte probleme de care nu aveam nevoie ºi nu o sã am nevoie, dar totuºi o sã
trebuiascã sã le rezolv” (Ina, 22 de ani).
În încercarea de a atribui o semnificaþie tatuajului, poate apãrea ºi întrebarea: în ce
mãsurã poate fi considerat tatuajul o artã? Un prim argument în acest sens ar fi legat de
tehnica tatuãrii, care „oferã posibilitatea artei” (Marius, 24 de ani). Un alt argument þine
de talentul artistului ºi de semnificaþia pe care o atribuie el tatuajului: „Da, pãi, pentru
cã lucrez acasã ºi îs la Arte Plastice, vreau sã duc tatuajul înspre artã mai mult, nu vreau
sã fac ce s-o fãcut pânã acuma ºi din cauza asta îmi selectez clientela... Nu ºtiu, mã
implic foarte mult în tatuajul respectiv, încerc sã conving omul... foarte multe dintre
tatuaje îs desenate de mine, cã modelele îs concepute de mine... Ca ºi cum mi-aº alege
drept pânzã pielea omului, ceva de genul... Vreau sã fac artã, în viitor sã am expoziþii...
chiar de tatuaje. Omul tatuat sã fie încadrat în expoziþia pe care o sã o am la momentul
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 275

ãla. Aºa m-am gândit în decembrie, ca sã am o expoziþie cu lucrãrile de masterat care-s

picturi ºi sã integrez cumva figura umanã tatuatã printre...” (Marius, 24 de ani).
O primã problemã ce apare în aceastã încadrare discursivã a tatuajului în sfera artei
este cea a pielii umane drept pânzã. Întrebarea este în ce mãsurã e posibil acest lucru mai
ales atunci când nu este vorba despre propria piele sau propriul corp transformat în artã,
ci despre pielea sau corpul altei persoane. O reducere a pielii la scris, la tuºul folosit
pentru tatuaj, la modelul tatuat este oarecum imposibilã deoarece pielea conteazã ca
materie (Ahmed ºi Stacey, 2001, p. 15). Pielea tatuatã este, în primul rând, piele umanã
ºi nu se poate face abstracþie de acest lucru. Persoana tatuatã este mereu acolo, cea care
poartã tatuajul. Acest amalgam de referinþe discursive la care se recurge pentru a da un
sens corpului tatuat vine sã ateste c㠄existã o neîncredere în metanaraþiunile care stabilesc
liniile generale pentru înþelegerea naturii corpului (religioase, morale, medico-ºtiinþifice)”
(Atkinson, 2003, pp. 11-12). Acest lucru transpare ºi în modul în care se face referire la
practici aºa-zis alternative de înþelegere a corpului în relatãrile persoanelor tatuate (yoga,
acupuncturã): „Plus cã despre pierce-uri am povestit cu o doamnã care mi-a fãcut mie
acupuncturã pentru astm ºi într-adevãr mi-a fãcut foarte bine pentru cã eu n-am mai avut
crize de astm pentru trei ani ºi am întrebat-o cum e cu a doua gaurã în ureche ºi
pierce-urile ºi aºa... ªi ea mi-o povestit cã-þi mãnâncã calciul ºi-þi afecteazã nervul optic.
(...) ªi, pentru cã acupunctura mie mi-o fãcut bine, pot sã zic cã normal cã-mi vine sã
cred ºi ºtiu ce înseamnã asta ºi foarte în serios am luat cuvintele ei ºi nu... nu m-am
gândit sã-mi gãuresc faþa ºi mi se pare aºa o prostie...” (Anca, 23 de ani).
Reperele biomedicale clasice nu mai sunt singurele utilizate pentru a înþelege corpul
în contemporaneitate, iar o serie de practici medicale alternative devin încetul cu încetul
acceptabile. În plus, odatã cu aceste practici corporale, este preluatã ºi o parte din
concepþia despre corp care stã la baza unor astfel de practici ºi care este extrem de
diferitã de concepþia occidentalã biomedicalã despre corp. De altfel ºi atribuirea unei
semnificaþii mistice tatuajului vine sã conteste aceastã concepþie occidentalã despre corp
ca rest, separat de ceilalþi, de lume ºi de sine (Le Breton, 2002). Corpul se contureazã
ca deschidere: „A da, ºi încã o chestie, cred cã tatuajele ar trebui sã reprezinte ceva
pozitiv, adicã nu vãd de ce ºi-ar tatua cineva, ºtiu eu, un simbol negativ sau ceva, cum
îºi tatueazã unii pentagrame sau tot felul de prostii din astea... sau draci, sau... (...)
depinde ce simbolizeazã. Oricum, depinde cum le ia fiecare. (...) Dar, chiar ºi dacã n-ar
fi, dacã te gândeºti la ceva, atragi chestia respectivã...” (Andra, 20 de ani).
Amalgamul discursiv, dacã e sã-l numim aºa, se regãseºte ºi la nivelul designului ºi
al stilurilor de tatuaj. Astfel, aspecte culturale diverse îºi fac simþitã prezenþa în arta
corporalã contemporanã. În unele cazuri, elemente ale unei alte culturi pot fi rezultatul
unui întâlniri efective cu acea culturã: „Aaa, am mulþi prieteni japonezi. Am lucrat
pentru o organizaþie internaþionalã în Suedia ºi am avut multe schimburi ºi am avut unul
cu un grup japonez ºi mi-am fãcut o grãmadã de prieteni buni ºi ei mi l-au scris ºi mi-a
plãcut cum aratã, iar apoi am mers la o convenþie de tatuaje ºi m-am plimbat, iar un tip
mi-a oferit un preþ bun ºi m-am aºezat, iar 45 de minute mai târziu era gata” (Mario, 27
de ani). Dar acesta este doar un exemplu, nu o regulã, adesea formele culturale fiind
preluate pur ºi simplu pentru aspect, fãrã nici o altfel de semnificaþie pentru persoana
care poartã tatuajul respectiv: „Dar, nu ºtiu, nu are legãturã cu o... cã-s litere japoneze...
Deci pur ºi simplu forma... Da, mi-o plãcut, am vãzut ºi litere chinezeºti ºi nu, nu-mi
plac, astea japoneze chiar îmi plac” (Cristina, 21 de ani). Acest exemplu vine sã ateste
276 POVEªTI DESPRE CORP

modalitatea în care formele culturale pot circula asemenea unor „signifianþi flotanþi”; în
cazul de faþã ceea ce rãmâne este doar forma. În mod evident existã în aceastã formã o
trimitere la cultura japonezã, dacã e sã rãmânem la exemplul dat, dar aceastã trimitere
nu semnificã nimic pentru persoana care o face.
Ceea ce are loc este în fond o „descoperire a modurilor alternative de experimentare
a corporalitãþii” (Atkinson, 2003, p. 154). David Le Breton pune aceastã preocupare
contemporanã pentru corp pe baza apariþiei unei „sensibilitãþi narcisiste” în contextul
cãreia „corpul devine refugiu ºi valoare ultimã, ceea ce rãmâne atunci când ceilalþi
dispar ºi când orice relaþie socialã ajunge fragil㔠(2002, p. 151). Astfel se investeºte în
corp ca resursã identitarã, ca loc privilegiat de „exprimare a personalitãþii”. Din aceastã
perspectivã, tatuajul este mai degrabã afirmarea unei identitãþi individuale decât a uneia
colective: „Îi o formã de exprimare... nu ºtiu câtã lume þi-o zis pânã acuma cã tatuajele
îs o formã de exprimare a personalitãþii, da’ într-adevãr asta îi, asta îi, vrei sã fii
diferit...” (Ina, 22 de ani). Corpul devine o „suprafaþã de proiecþie” (Le Breton, 2002,
p. 169) care poartã însemnele vizibile ale identitãþii.
Ca practicã de modificare corporalã (mai precis, ca modalitate de a lãsa o marcã
permanentã sau semipermanentã asupra corpului), tatuajul intrã în categoria altor practici
precum piercing-ul, scarificarea sau branding-ul. Cu toate acestea, în relatãrile celor
intervievaþi unele dintre aceste practici sunt considerate inacceptabile sau chiar patologice.
Chiar ºi în privinþa pierce-urilor, pãrerile sunt destul de împãrþite, de la cei care au aºa
ceva ºi le considerã o modalitate acceptabilã de împodobire a corpului pânã la cei ce le
privesc doar ca de bravadã ºi chiar un risc pentru sãnãtate. Dar o opinie împãrtãºitã de
majoritatea informanþilor este cã pierce-urile sunt mai mult niºte podoabe, neputând sã
reprezinte altceva sau sã aibã o semnificaþie mai profundã: „Da, le iubesc mai mult,
pentru cã le-am scos la suprafaþã cumva ºi-s mai uºor de... ªi mã bucur cã le-am scos la
suprafaþã, dar e un gest foarte important ºi trebuie sã te gândeºti foarte bine. Pentru cã,
dacã nu-i important ºi-l faci pe moment, atunci îºi pierde tot farmecul ºi povestea ºi...
nu... dacã nu înseamnã nimic... atuncea, nu ºtiu, îi ca ºi cum þi-ai pune încã un cercel
într-o ureche sau... ºi n-am pierce-uri ºi n-am încã un cercel într-o ureche ºi nu mã
pasioneazã sã fac... Uitã-te, pierce-urile, de exemplu, foarte mulþi oameni le considerã
ca ºi tatuajele. Îi un gest extravagant, oamenii îºi gãuresc faþa sã-ºi punã pierce-uri, dar
nu înseamnã nimic pentru ei ºi, chiar mai mult decât atâta, un pierce, de exemplu, aicea,
lângã buzã, din cât am înþeles de la medic, îþi mãnâncã calciul din mãsele ºi dinþii care
stau pe lângã, ºtii?” (Anca, 23 de ani).
Cât priveºte scarificarea ºi branding-ul, ele sunt considerate în general practici
extreme datoritã tehnicii, dar ºi faptului cã semnificaþia lor trimite mult mai mult decât
în cazul tatuajului la modalitatea de obþinere a lor: „Nu ºtiu, chestia asta cu scarificarea
mie mi se pare o chestie patologicã... nu ºtiu... mi se pare o chestie total... sã-þi provoci
cicatrice, tãieturi... Deci acolo aspectul estetic nu îi suficient sã acopere.... Din punctul
meu de vedere, nu este nici un aspect estetic într-o cicatrice provocat㔠(Alex, 24 de
ani). Astfel, spre deosebire de celelalte practici de modificare corporalã care implicã o
intervenþie activã (de genul tãierii sau inserþiei) asupra corpului ºi care dupã aceea
necesitã o oarecare perioadã de îngrijire-vindecare, tatuajul se contureazã din relatãrile
persoanelor tatuate drept o practicã într-o oarecare mãsurã normalizatã ce nu presupune
riscuri majore nici pentru sãnãtate, nici din punct de vedere social. În fond, tatuajul este
considerat de cei care-l au o formã din ce în ce mai banalizatã de exprimare a individualitãþii.
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 277

Cu toate acestea, nu toate tatuajele sunt considerate „bune”. În majoritatea relatãrilor

existã referiri la diverse tipuri de tatuaje ce sunt considerate „inferioare” sau „nedorite”,
fie din punct de vedere estetic, fie din perspectiva semnificaþiei pe care o au: „ªi eu nu
vreau sã atrag atenþia prin abstract. Foarte mulþi fac lucrul ãsta ºi în tatuaj, cu cât îºi fac
un tatuaj mai abstract – de exemplu, scris ceva în japonez㠖, toatã lumea o sã vinã la tine
sã te întrebe: «Da’ ce scrie acolo?». Nu trebuie sã atragi atenþia cu lucruri din astea care
pot fi interpretate ºi care cer interpretare – de exemplu, un scris în altã limbã sau douã
pãtrãþele, trei linii, un plus egal inimã, chestii din astea care... «Bãi, da’ de ce þi-ai fãcut
lucrul ãla? Chiar trebuie sã însemne ceva.» Nu, artã... dacã vrei sã pari interesant în
fiecare zi, fã-þi un tricou cu ceva ºi în fiecare zi porþi alt tricou ºi spui altã poveste. Deci
chiar mã seacã chestiile alea când aud, toatã lumea braveazã cã eu mi-am fãcut un tatuaj
pe tot spatele cã o murit prietenul prietenei prietenei mele. Ce mã intereseazã pe mine
ce poveste... sau îºi face tatuaj cu Fido ºi spune plin de lacrimi cã o murit câinele lui ºi
ºi-o fãcut tatuaj cu numele lui” (Marius, 24 de ani).
În analizarea modului în care tatuajul este „evocat”, adicã încadrat discursiv, trebuie
avut mereu în vedere cã el e situat pe piele ºi cã însãºi pielea este deja încadratã discursiv
într-un anumit mod, înainte de a fi tatuatã1. Plasat pe piele, tatuajul devine parte a ei, o
„piele secundarã”, o nouã suprafaþã textualã situatã în întregime în postmodernitate,
adicã la intersecþia multor discursuri care atestã faptul cã metanaraþiunile despre corp,
indiferent dacã e vorba despre cea biomedicalã sau cea religioasã ori socialã, nu mai
beneficiazã întru totul de credibilitate. Pielea e mereu deja înscrisã cu textele rasei,
genului, vârstei, iar aceste înscrieri sunt adesea contestate prin tatuaj, care este „o
adãugare la suprafaþã, ºi nu semnificaþie în care ne naºtem” (MacCormack, 2006, p.
59). Totuºi, nici aceastã înscriere voluntarã a pielii nu scapã unei citiri care este mereu
aceeaºi ºi care defineºte practic corpul tatuat printr-o absenþã: el nu este un corp
netatuat.

În loc de concluzie

E aproape imposibil de identificat, în societãþile contemporane occidentale, o reprezentare

unitarã a corpului; în formarea unei imagini a propriului corp, fiecare individ în parte
apeleazã la o serie de registre discursive care îi sunt, într-un fel sau altul, la îndemânã.
Studiul de faþã a urmãrit reprezentarea modului în care transpare aceastã imagine a
corpului în relatãrile persoanelor tatuate. Un prim aspect discutat a fost experienþa
durerii. Aceastã experienþã e în mod evident împãrtãºitã de toþi cei care au ales sã-ºi
tatueze pielea, iar importanþa ei rezidã în faptul cã prin ea „corpul absent” al vieþii
cotidiene este transformat într-o prezenþã, conºtientizatã de regulã exclusiv în momentele

1. În The Book of Skin (2004), Steven Connor identificã trei etape ale unei istorii a pielii: în
epoca anticã ºi medievalã pielea era totul ºi nimic, garant al integritãþii corpului, fãrã a fi o
parte a lui; urmãtoarea etapã presupune o înþelegere în termeni mecanici a pielii ºi o preocupare
mai ales pentru eliminarea deºeurilor, pielea fiind perceputã în termeni proprii; în ultimã
etapã, cea de azi, pielea îºi redobândeºte conexiunile generale, dar fãrã a redeveni invizibilã,
ci dimpotrivã; depãºindu-se înþeleg
278 POVEªTI DESPRE CORP

de tensiune. Tatuarea este un astfel de moment de tensiune, iar durerea resimþitã în

timpul procesului transpare din relatãrile persoanelor tatuate drept un element care e
deopotrivã anticipat, trãit, iar mai apoi povestit. Aceastã evocare este suscitatã practic de
fiecare datã când persoana tatuatã e confruntatã cu întrebarea: „Doare?/A durut?”.
Procesul tatuãrii ca experienþã corporalã nu trebuie însã redus doar la acest element
al durerii, întregul proces fiind prin excelenþã corporal. Unul dintre informatori a
accentuat faptul cã alegerea modelului în sine nu þine doar de un proces de gândire
raþional, ci este în fond tot un act ce aduce în prim-plan ºi în prezenþã corpul: „Trebuie
sã regãseºti de fapt ce ai vrut tu sã spui când þi-ai fãcut tatuajul respectiv, cã tu cu tot
corpul tãu l-ai ales, nu l-ai ales numai cu inteligenþa...” (Marius, 24 de ani). Aºadar,
corpul nu mai este, în aceste relatãri, o piedicã ºi o sursã a erorii, un rest, ci devine o
resursã, având un rol definitoriu în conturarea identitãþii individului ºi a deciziilor sale.
Având în vedere situarea tatuajului pe piele ºi caracterul sãu liminal, situarea la graniþa dintre
sine ºi ceilalþi, alt nivel al analizei tatuajului ca experienþã corporalã este cel al expunerii.
Modul în care pielea tatuatã este expusã pentru a fi cititã sau, dimpotrivã, felul în care aceastã
expunere este refuzatã e narat din perspectiva reacþiilor pe care alte persoane le au la vederea
tatuajului. Pielea, inclusiv pielea tatuatã, este totdeauna deja înscrisã în cadrul dihotomiei
tatuat/netatuat, unde pielea tatuatã e în fond un eºec de a semnifica piele netatuatã. Însã
aceast㠄piele secundar㔠ce se constituie prin tatuare oferã o nouã suprafaþã textualã
epitelialã care trebuie înþeleasã ºi organizatã ºi al cãrei caracter este eminamente voliþional.
O primã astfel de organizare sau lecturã a pielii tatuate este oferitã de însãºi persoana
tatuatã în naraþiunile pe care le construieºte. Semnificaþiile atribuite tatuajului sunt
mereu produse ºi reproduse narativ în diverse contexte, în funcþie de persoana care
solicitã aceastã naraþiune. Nu de rare ori, aceastã cerinþã de a-ºi explica tatuajele este
însã resimþitã de informatori ca o îngrãdire, ca o limitare a tatuajului la cuvânt. Tatuajul
este perceput ca fiind mai mult decât povestea care poate fi spusã despre el, ceva ce
rãmâne dincolo de poveste. Se observã apelul la diverse registre discursive care definesc
tatuajul drept un hibrid situat între cosmeticã ºi artã, între modã ºi antimodã, dar
întotdeauna o expresie a sinelui într-un sens sau altul. Prin tatuaj, un semn vizibil al
identitãþii este inscripþionat pe corp ºi oferit apoi spre lecturã altor persoane. Amalgamul
de registre discursive la care se face apel vine sã confirme observaþia lui David Le Breton
conform cãreia „corpul din modernism devine un melting pot apropiat de colajele
suprarealiste. Fiecare actor îºi «meºtereºte» reprezentarea propriului corp, individual,
autonom, chiar dacã, pentru aceasta, cautã în parfumul timpului, în ºtiinþa vulgarizatã a
mass-media sau în hazardul lecturilor ºi al întâlnirilor personale” (2002, p. 13).
Michael Atkinson considerã c㠄tatuarea e cel mai corect înþeleasã ca un proces ce
implicã interdependenþele dintre indivizi” (2003, p. 109), ºi nu neapãrat ca o practicã
subculturalã. Astfel, deºi persoanele tatuate se angajeazã într-o activitate corporalã,
semnificaþia atribuitã tatuajelor este extrem de diversã; aceasta nu înseamnã ca nu existã
o înþelegere comunã a ceea ce este un tatuaj, dar nu în mãsura în care ar trimite la un
fenomen de subculturã. În plus, viaþa particularã a indivizilor nu e organizatã în jurul
acestei practici, participanþii la ea nu sunt motivaþi de o ideologie centralã, iar indivizii
participanþi nu-ºi considerã identitatea în principal în termenii tatuajului (Atkinson,
2003, p. 96). Situat undeva între modã ºi influenþa grupului de prieteni, tatuajul este o
formã de expresie, dar ºi un fenomen ce vine sã marcheze – probabil, prin natura sa, mai
vizibil decât altele – o translaþie de semnificaþie, o subiectivitate novatoare a corpului
românesc postcomunist.
 PIELE TATUATÃ, PIELE NARATÃ 279

Bibliografie

Ahmed, Sara; Stacey, Jackie (2001), Thinking through the skin, Routledge, New York.
Atkinson, Michael (2003), Tattooed: The socieogenesis of a body art, University of Toronto
Press, Toronto, Buffalo, Londra.
Atkinson, Michael (2004), „Tattooing and civilizing processes: Body modification as self-control”,
The Canadian Review of Sociology and Anthropology, 41 (2), pp. 125-147.
Atkinson, Michael; Young, Kevin (2001), „Flesh journeys: Neo primitives and the contemporary
rediscovery of radical body modification”, Deviant Behavior: An Interdisciplinary Journal,
22, pp. 117-146.
Beeler, Karin Elizabeth (2006), Tattoos, Desire and Violence: Marks of Resistance in Literature,
Film and Television, McFarland, Jefferson.
Bordo, Susan; Heywood, Leslie (2003), Unbearable Weight: Feminism, Western Culture and the
Body, University of California Press, Berkeley.
Buckland, A.W. (1888), „On tattooing”, The Journal of the Anthropological Institute of Great
Britain and Ireland, 17, pp. 318-328, http://www.jstor.org/stable/2842170 (accesat la 13.11.2008).
Connor, Steven (2004), The book of skin, Cornell University Press, Ithaca.
Corrigan, Peter (1997), The Sociology of Consumption: An Introduction, Sage, Londra.
Crossley, Nick (2005), „Mapping reflexive body techniques: On body modification and maintenance”,
Body & Society, 11 (1), pp. 1-35.
Csordas, Thomas J. (1994), Embodiment and Experience: The Existential Ground of Culture and
Self, Cambridge University Press, Cambridge.
DeMello, Margo (1993), „The convict body: Tatooing among male American prisoners”,
Anthropology Today, 9 (6), pp. 10-13.
DeMello, Margo (2000), Bodies of inscription: A cultural history of the modern tattoo community,
Duke University Press, Durham.
Featherstone, Mike (1999), „Body modification: an introduction”, Body & Society, 5 (2-3), pp. 1-13.
Fisher, Jill A. (2002), „Tattooing the body, marking culture”, Body & Society, 8 (4), pp. 91-107.
Klesse, Christian (1999), „«Modern primitivism»: Non-mainstream body modification and
racialized representation”, Body & Society, 5 (2–3), pp. 15-38.
Le Breton, David (2002), Antropologia corpului ºi modernitatea, Amarcord, Timiºoara.
Leder, Drew (1990), The absent body, University of Chicago Press, Chicago.
MacCormack, Patricia (2006), „The great ephemeral tattooed skin”, Body & Society, 12 (2), pp. 57-82.
McCarron, Kevin (1999), „Tattoos and Heroin: A Literary Approach”, Body & Society, vol. 5 (2-
3), pp. 305-315.
Minovici, Nicolae S. (2007), Tatuajele în România, Curtea Veche, Bucureºti.
Sanders, Clinton (1989), Customizing the body: The art and culture of tattooing, Temple
University Press, Philadelphia.
Sault, Nicole (1994), „Introduction: The Human Mirror”, în Nicola Sault, Many Mirrors: Body
Image and Social Relations, Rutgers University Press, New Brunswik, New Jersey.
Schildkrout, Enid (2004), „Inscribing the body”, Annual Review of Anthropology, 33, pp. 319-344.
Shilling, Chris (1993), The body and social theory, Sage, Londra.
Shilling, Chris (2005), The body in culture, technology and society, Sage, Londra.
Sweetman, Paul (1999), „Anchoring the (postmodern) self? Body modification, fashion and
identity”, Body & Society, 5 (2-3), pp. 51-76.
Turner, Bryan S. (1999), „The Possibility of primitiveness: Towards a sociology of body marks
in cool societies”, Body & Society, 5 (2-3), pp. 39-50.