Î 

   
 PATRICIU VLAICU

ÎMPLINIREA OMULUI
ÎN VIAŢA DE FAMILIE

T  
Î P
† I
A  A E O
M  E O  M

E A
P

© 2021 E A
E-: [email protected]
ISBN: 978-2-38330-008-3
T: Pr. Răzvan Perșa
 La împlinirea a 50 de ani de viaţă și mai
bine de 27 de ani de căsătorie și de slujire
clericală, dedic această carte familiei mele:
soţiei Adriana, copiilor: Ioana, Vasile și Maria,
părinţilor, nașilor și bunicilor, vii și adormiţi.

Bruxelles, 21 august 2020

 CUVÂNT ÎNAINTE

A propiindu-mă de împlinirea vârstei de 50 de ani, în

inima mea s-a născut o întrebare pe care o consider
foarte importantă: dacă mi-ar cere Dumnezeu să aleg o
singură zi din trecutul vieţii mele care să rămână exact
așa cum a fost ea trăită, care ar fi aceasta?
Într-o clipă am recunoscut-o. Este fără nicio îndoială
ziua în care mi-am cunoscut soţia. Era în prima jumătate
a lui octombrie a anului 1992, în biblioteca Facultăţii
de Teologie Ortodoxă din Cluj. Acea zi mi-a marcat în-
treaga viaţă într-un mod în care nu mi-aș fi închipuit
vreodată. De atunci a început ceva ce nu poate fi expli-
cat în cuvinte. Pe zi ce trecea simţeam că suntem făcuţi
unul pentru altul și bucuria întâlnirii se vădea a fi încu-
nunată de o complementaritate care se exprima în multe
și minunate forme. Când am simţit că persoana pe care
am întâlnit-o este cea pe care o așteptam și pentru care
mă rugam de când m-am deșteptat la credinţă, nu am
ezitat să-mi exprim clar sentimentele și mi-am făcut cu-
noscute intenţiile serioase. După nici trei luni ne-am fă-
găduit unirea pe veșnicie, iar nunta noastră a avut loc la
începutul lunii mai 1993.
 | Cuvânt înainte

Au urmat ani frumoși de viaţă de familie, condimen-

taţi cu toate ingredientele unei vieţi firești, dar binecuvân-
tate. Am împlinit deja 27 de ani de creștere și, sper eu,
de maturizare, în care am primit ca dar de la Dumnezeu
trei copii minunaţi. Acum cer Domnului har și înţelep-
ciune pentru a putea continua urcușul vieţii și a petrece
celălalt timp al vieţii noastre în pace și într-o înnoire con-
tinuă a împlinirii.
La vârsta la care sunt firești evaluările retrospective,
încerc să înţeleg mai bine tâlcul vremii care a trecut și
să-l las să rodească și în inima celor pe care Dumnezeu
i-a pus în calea mea în slujirea de preot și în cea de pro-
fesor. În acest sens, în cele ce urmează îmi propun să îm-
părtășesc cititorilor unele gânduri izvorâte din experienţa
vieţii de familie și de slujire pastorală.
Voi dezvolta demersul meu în două părţi precedate
de o introducere.
Fiecare parte va fi împărţită în capitole și secţiuni,
urmărind un plan simplu care să pună la dispoziţie o vi-
ziune, sper eu, cât mai clară în legătură cu modul în care
familia poate fi constituită și susţinută spre împlinire, în-
cercând să identific și căile prin care pot fi depășite difi-
cultăţile inerente.
Fiind conștient că în zilele noastre nu este ușor să-ţi
rupi din timp pentru o lectură regulată care ar putea fa-
cilita urmărirea consecventă a firului abordării, în acest
cuvânt înainte vreau să dau cititorului și posibilitatea de
a gusta din conţinut, punând în evidenţă, încă de la în-
ceput, principalele idei și concluzii.
În introducere voi sublinia faptul că fiecare are în el
un potenţial de împlinire care este manifest de foarte tim-
 Cuvânt înainte | 

puriu. Suntem moștenitorii unui neam și transmitem ce-

lor ce urmează o moștenire deosebit de complexă. Fiecare
om are o cale specifică a împlinirii, deoarece potenţialul
său este unic. Căutând pacea și liniștea sufletească, așa
cum ne îndeamnă Psalmistul (Psalmul 33, 13), ne pu-
tem așeza pe traiectoria autentică a vieţii.
Dincolo de împlinirile de zi cu zi, mulţumirile, în-
cercările și provocările pe care omul le poate simţi prin
sentimentul de pace sufletească, în faţa fiecăruia este așe-
zat un potenţial de împlinire ce-și are începutul aici și
acum și se deschide spre veșnicie. El se manifestă și în
starea pe care o asumăm în lume ca parte dintr-o între-
gire în creaţie a Chipului lui Dumnezeu.
Împlinirea omului poate fi trăită fie în familie, fie
în viaţa monastică, fie, dacă primele nu se realizează, în-
tr-un celibat dedicat unor cauze nobile.
Pentru a avansa spre această stare, avem nevoie să
înţelegem modul în care putem distinge calea urcușu-
lui duhovnicesc, urmând chemările prin care suntem
interpelaţi în inima noastră și dezvoltând abilitatea de a
distinge căile mântuitoare de cele care ne risipesc în hă-
ţișurile acestei lumi.
Vom încerca să înţelegem împreună cum diferitele
chemări, unele așezate în firea noastră, altele moștenite,
iar altele venite din exterior, ne pot orienta, rând pe rând,
spre ceea ce este potrivit inimii. Vom vedea că, pentru a
nu ne rata vocaţia, este nevoie de onestitate faţă de noi în-
șine și faţă de oamenii și evenimentele pe care Dumnezeu
ni le scoate în cale.
Nu sunt rare situaţiile în care oamenii simt că au
trăit o bună parte din viaţa lor în ceaţă și nu și-au în-
 | Cuvânt înainte

ţeles foarte bine menirea. Unii ajung la o astfel de stare

în adolescenţă, alţii în tinereţe, mulţi la cumpăna dintre
cele două vârste, iar alţii doar spre bătrâneţe. Depășirea
acestui moment de cumpănă este o convertire, o deș-
teptare, o reorientare a întregii personalităţi. Minunăţia
vieţii binecuvântate constă tocmai în faptul că, pentru
a ajunge la împlinirea în Hristos, nu este niciodată prea
târziu. Dumnezeu poate să facă să răsară o cale de împli-
nire chiar dintr-un eșec sau dintr-o neorânduială, dacă
omul știe să o evalueze corect și să tragă învăţămintele
de rigoare. Câtă vreme mai are zile de trăit, poate nădăj-
dui. Totul este să înveţe ceva din greșeli, să-și înnoiască
duhul cel drept în cele dinlăuntru ale sale și să-l lase pe
Dumnezeu să fie împreună-lucrător cu el.
În prima parte voi încerca să pun în evidenţă modul
în care înţeleg eu familia și etapele pe care le urmează în
procesul de maturizare.
Într-un prim capitol voi vorbi despre pregătirea pen-
tru viaţa de familie, subliniind că ea se realizează încă de
la începutul zămislirii omului și continuă pe toată du-
rata copilăriei, adolescenţei și tinereţii.
Pruncul simte bucuriile sau suferinţele anturajului
în care urmează să se nască încă din pântecele mamei.
Din păcate, mulţi părinţi nu înţeleg importanţa acestei
perioade. Fiind prinși cu grijile lumești, nu reușesc în-
totdeauna să ia în serios perioada gestaţiei și primii ani
ai copilăriei noilor veniţi în familie.
Până la vârsta discernământului, copilul primește în
inima sa tot ceea ce trăiește. Imaginea familiei echilibrate
sau lipsa unor repere familiale stabile îl marchează. Dacă
părinţii nu reușesc să trăiască o viaţă rezonabilă, este im-
 Cuvânt înainte | 

portant să-și înţeleagă neputinţa și, de dragul copiilor,

să încerce să-și orienteze trăirea într-o direcţie pozitivă.
Pentru a depăși această stare, ei trebuie să identifice per-
soane de la care pot cere ajutor: părinţii, nașii, prietenii și
Biserica. Înconjuraţi de un anturaj pozitiv, au toate șan-
sele să se deschidă spre atitudini care pot aduce vindecare
atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor. Statornicirea în
atitudini și rutine destructive va avea un impact major
nu numai asupra familiei, ci și asupra modului în care
copiii vor ajunge să se raporteze în viitor la perspectiva
constituirii unei familii.
În secţiunea dedicată pregătirii adolescenţilor și ti-
nerilor pentru viaţa de familie voi sublinia importanţa
pe care o au relaţiile responsabile și asumate cu părinţii.
Părinţii sunt cei care simt cel mai bine evoluţiile copiilor
și, pe măsură ce aceștia se deschid spre înţelegerea com-
plexităţii vieţii, au nevoie de elemente de experienţă care
îi ajută să treacă cu bine peste provocările inerente acestei
vârste. Curiozităţile nestăpânite pot duce în adolescenţă
la traume majore care afectează întregul parcurs al vieţii.
O secţiune distinctă este dedicată procesului de tre-
cere de la deschiderea sentimentală spre apreciere, în-
drăgostire, prietenie și iubire. Timpul în care un tânăr
avansează spre astfel de experienţe este deosebit de im-
portant. Dacă se deschide prea devreme spre prietenii cu
încărcătură sentimentală, există riscul major de a risipi
potenţialul de iubire tocmai prin nesincronizarea simţi-
rilor cu posibilitatea asumării responsabile a iubirii în-
tr-un proiect familial.
Când un băiat și o fată își declară iubirea, este im-
portant ca acest sentiment să fie însoţit de mult realism.
 | Cuvânt înainte

Oamenii nu se pot cunoaște cu adevărat decât atunci

când își asumă deplin convieţuirea, constituind familia
prin căsătorie.
Pentru a ajunge la întemeierea unei căsătorii trainice,
procesul de cunoaștere trebuie să fie înţeles cu mult rea-
lism și disponibilitate de adaptare. Toate aspectele nega-
tive observate înainte de căsătorie trebuie vindecate fără
întârziere, deoarece sunt semnul unei neluări în con-
siderare a problemei respective. Dacă slăbiciunile sunt
trecute cu vederea, consecinţele vor fi din ce în ce mai
grave și vor deveni peste ani pietre de poticnire pentru
viaţa de familie.
Cel de-al doilea capitol este destinat vârstelor vie-
ţii de familie.
Prin Taina Nunţii se naște omul familial, care trece
prin etape similare vieţii trupești. Familia se zămislește
atunci când viitorii soţi își declară dragoste și determinare
pentru a fi împreună o viaţă întreagă. Între acel moment
și primirea Tainei Nunţii putem vorbi despre o pregătire
a nașterii familiei, similară perioadei gestaţiei. Așa cum
copilul își dezvoltă în pântecele mamei mădularele de
care va avea nevoie în viaţa pământească, și familia își
dezvoltă în timpul pregătirii pentru nuntă acele capaci-
tăţi de care va avea nevoie pe întreaga durată a vieţii fa-
miliale. Îndrăznesc să duc analogia mai departe și să spun
că Biserica este pântecele în care acest proces se realizează.
Din acest motiv, este foarte important ca în comunită-
ţile parohiale să fie luat în serios procesul de pregătire a
mirilor pentru nuntă. Clericii, nașii, echipele pastorale
și exemplele de familii împlinite prezente în comunitate
pot avea un rol major.
 Cuvânt înainte | 

Din păcate, în zilele noastre slujirea clericilor este

orientată preponderent spre organizarea curentă a paro-
hiilor și spre o viaţă liturgică aproape standardizată, iar
nășia s-a devalorizat, fiind orientată spre un aspect uti-
litar sau prietenesc. Comunităţile în care funcţionează
cu eficienţă echipe pastorale destinate susţinerii familii-
lor în procesul de formare și maturizare sunt foarte rare,
iar bunele exemple de viaţă familială nu sunt suficient
valorizate. Pornind de la aceste realităţi, consider că este
foarte important să fie reevaluat modul în care Biserica
poate să-și consolideze pastoraţia tinerilor și a familiilor.
Una dintre problemele majore cu care ne confruntăm
în societatea actuală este amânarea asumării responsabile
a angajamentului familial. Mulţi tineri își încep viaţa de
cuplu în afara nunţii și evită să exprime un angajament
de lungă durată. Pentru a înţelege modul în care s-a cris-
talizat în timp mesajul eclesial în legătură cu pregătirea
și binecuvântarea căsătoriei, voi aborda în două secţiuni
distincte mesajul pedagogic al ritualului Logodnei și al
Tainei Nunţii, punând în evidenţă modul în care cultul
a statornicit sensuri deosebit de importante.
Oficializarea asumării căsătoriei, deși nu se mai poate
face printr-un ritual bisericesc și distinct al logodnei, ne
oferă prin elementele liturgice regăsite în slujba logodnei
un suport consistent pentru consolidarea făgăduinţei în
credinţă, înţelegere, adevăr și dragoste. Aceste patru va-
lori sunt stâlpii de temelie ai edificiului familial.
Taina Nunţii, ca încununare în Hristos și în Biserică,
subliniază importanţa unirii într-un gând și asumarea bi-
necuvântării dumnezeiești pentru ca fiecare dintre soţi
să-și împlinească menirea în trupul familial.
 | Cuvânt înainte

Ultima secţiune din acest capitol este dedicată pro-

cesului de creștere și de maturizare a vieţii de familie.
Nașterea de prunci participă la creșterea și maturizarea
familiei. Îndrăznesc să afirm că primul prunc este toc-
mai familia însăși. Dacă soţii înţeleg acest aspect și dăru-
iesc familiei timpul și îngrijirea pe care le-ar dărui unui
copil, ar simţi cum cresc și se desăvârșesc, având și mai
mult timp și pricepere, inclusiv pentru copiii pe care-i
vor primi pe parcursul anilor.
Este evident că realitatea nu corespunde întotdeauna
cu idealurile pe care le putem avea. Cu toate acestea,
pentru a reuși să avansăm spre împlinire, este necesar să
cunoaștem direcţia spre care ar trebui să ne îndreptăm.
Cunoscând orientarea, putem identifica abaterile de la
calea firească și înţelege mai bine modul în care putem
corecta anumite devieri.
În cea de-a doua parte, constatând amploarea sufe-
rinţelor care apar în viaţa de familie, voi încerca să aduc
în atenţie anumite aspecte legate de modul în care aceasta
poate fi îngrijită și susţinută.
Într-un prim capitol voi vorbi despre slăbiciunile ca-
uzate de o pregătire neadecvată care intervin în viaţa de
familie. Mulţi nu-și asumă la vremea potrivită deschide-
rea pentru viaţa de familie. O fac ori prea devreme, ori
prea târziu. Momentul potrivit este atunci când omul re-
ușește să se maturizeze, dobândind stăpânire de sine, și
când este capabil să se delimiteze de superficialităţi și de
nestatornicie. Un alt motiv este neluarea în considerare
a nepotrivirilor dintre persoane legate de vârstă, comple-
mentaritate și identitate. Uneori sunt trecute cu vederea
aspecte importante, sperând ca după căsătorie lucrurile
 Cuvânt înainte | 

să se rezolve de la sine. Din păcate, nepotrivirile neluate

în considerare se amplifică și ajung uneori de necontro-
lat. Pentru a identifica elemente utile aspectului curativ
în demersul meu, voi încerca să creionez anumite direc-
ţii de abordare care se hrănesc și din experienţa slujirii
pastorale.
Un capitol distinct este rezervat raportului dintre
unirea familială și responsabilitatea socială. Persoanele
care se căsătoresc trebuie să-și asume deplin unirea atât
în societate, cât și înaintea lui Dumnezeu. Din acest mo-
tiv, este important să fie corect înţeleasă legătura dintre
căsătoria civilă și cea religioasă, luând în considerare exi-
genţele societale și bisericești.
Un al treilea capitol este dedicat suferinţelor vieţii
de familie provocate de neorânduieli instalate în primii
ani după nuntă. Din păcate, soţii cred că, odată căsăto-
riţi, au o comoară din care pot cheltui o viaţă întreagă
și consideră că este firesc să accepte că, pe măsură ce
timpul trece, patrimoniul sentimental și de disponibi-
litate se diminuează. Cred că această înţelegere nu este
satisfăcătoare. Viaţa de familie crește și se maturizează
atât în ceea ce privește existenţa, cât și ca împlinire.
Patrimoniul sentimental-relaţional din familie trebuie
cultivat continuu și consolidat cu elemente care depă-
șesc efemeritatea.
Pentru ca acest proces să se realizeze în condiţii op-
time, tânăra familie trebuie să-și cultive autonomia, să
deprindă comunicarea non-verbală și stăpânirea în ex-
primare și să ajungă la o sincronizare a ritmului de viaţă
și de stabilire a bunelor rutine. Deosebit de importantă
în acest proces este și cultivarea continuă a stăpânirii de
 | Cuvânt înainte

sine și dobândirea capacităţii de înfrânare, în toate as-

pectele vieţii de familie.
Ultimul capitol al acestei părţi este dedicat procesu-
lui de erodare a relaţiilor familiale, care, din păcate, duce
adesea la divorţ. Voi aborda la acel moment principalele
cauze de avansare spre divorţ care intervin încă de la în-
ceputul căsniciei. Un aspect important este cel legat de
imaginea pe care o are divorţul în mentalul colectiv. Din
cauza faptului că procedurile de despărţire au fost simp-
lificate semnificativ, unii soţi ajung foarte ușor să avan-
seze perspectiva ruperii legăturii familiale, fără a evalua
în mod responsabil consecinţele. Din acest motiv, este
important să înţelegem căile și mijloacele care pot fi utile
pentru evitarea divorţului.
Din păcate, realitatea tristă este că în societatea ac-
tuală numărul familiilor destrămate crește din ce în ce
mai mult. Biserica Ortodoxă nu încurajează divorţul și
trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putinţă pentru a
evita acest deznodământ. În cazul în care el este pronun-
ţat de către instanţele civile, Biserica îl ia în considerare
și îngăduie a doua și eventual a treia nuntă, însă pe cale
de iconomie. Dispensele și binecuvântările speciale nu
sunt altceva decât măsuri de îngăduinţă cu caracter te-
rapeutic prin care Biserica încearcă să-i însoţească pe
cei care au trecut prin momente de criză pentru a redo-
bândi nădejdea în mântuire și într-un nou început, așe-
zându-i într-o oarecare rânduială atât în plan personal,
cât și comunitar-bisericesc.
În loc de concluzii voi încerca să subliniez impor-
tanţa valorizării procesului de împlinire în viaţa de familie
 Cuvânt înainte | 

atât pentru persoanele în cauză, cât și pentru generaţi-

ile viitoare.
Împărtășind cititorilor din înţelegerile mele în legă-
tură cu acest subiect, nădăjduiesc să mă fac purtător al
unui mesaj de nădejde și încredere pentru cei care se an-
gajează pe calea Nunţii.
Dacă fiecare dintre noi lucrăm cu tenacitate la pro-
pria împlinire, participăm la lucrarea dumnezeiască și,
odată cu noi, vor fi binecuvântaţi și cei din jurul nostru
și lumea întreagă.

Bruxelles, 21 august 2020

 CUPRINS

C  ....................................................... 7

INTRODUCERE. ASUMAREA CHEMĂRILOR VIEŢII ... 

I. V    ............................... 

1. Nevoia de consolidare a echilibrului duhovnicesc
încă de la cea mai fragedă vârstă .......................... 
2. Dezvoltarea abilităţilor copiilor pentru valorizarea
înclinaţiilor și pentru distingerea darurilor autentice
........................................................................ 

II. D     

......................................................... 
1. Cercetarea duhovnicească a darurilor în parcursul
vieţii spre împlinire ............................................. 
2. Împlinirea omului prin lărgirea inimii ............. 
 PARTEA ÎNTÂI. ÎMPLINIREA OMULUI ÎN VIAŢA
DE FAMILIE ...................................................... 

I. P      ........ 

1. Prima pregătire - de la începutul vieţii la sfârșitul
primei copilării ................................................... 
2. Primele prietenii și impactul acestora în dezvoltarea
adolescenţilor și în pregătirea pentru viaţa de familie
......................................................................... 
3. Deschiderea adolescenţilor spre relaţii sentimentale
.......................................................................... 
4. Deschiderea tinerilor spre îndrăgostire și iubire ... 
5. Asumarea primelor gânduri de căsătorie și realis-
mul procesului de cunoaștere ................................. 

II. V    .............................. 

1. Legătura dintre vârstele vieţii trupești și vârstele vieţii
de familie ........................................................... 
2. Oficializarea făgăduinţei de căsătorie – zămislirea
vieţii de familie ................................................. 
a. Logodna ....................................................... 
b. Mesajul pedagogic al ritualului Logodnei ........ 
3. Nunta – naștere spre viaţa de familie ............... 
 a. Trecerea de la vechea viaţă la viaţa nouă în Hristos
și în Biserică ....................................................... 
b. Dimensiunea pedagogică a ritualului Nunţii ... 
4. Creșterea în viaţa de familie ........................... 
a. Creșterea în iubire și înţelegere ....................... 
b. Adolescenţa vieţii de familie .......................... 
5. Maturizarea în viaţa de familie .................... 

PARTEA A DOUA. TERAPIA VIEŢII DE FAMILIE .... 

I. S     

    ................................... 
1. Importanţa asumării la vremea potrivită a deschiderii
spre întemeierea unei familii ................................... 
2. Importanţa cultivării de timpuriu a stăpânirii
de sine ............................................................... 
3. Importanţa evitării superficialităţii și nestatorniciei
......................................................................... 
4. Importanţa abstinenţei premaritale ....................... 
5. Nevoia asumării complementarităţii bărbatului și
femeii .............................................................. 

II. U    

1. Căsătoria civilă și căsătoria religioasă ............. 
 2. Impedimentele la căsătorie ............................ 
a. Rudenia fizică ............................................. 
b. Rudenia spirituală ...................................... 
c. Rudenia morală .......................................... 
d. Căsătoriile mixte ........................................ 

III. S      

      N
1. Probleme privind dificultăţile ce apar în privinţa
cultivării autonomiei noii familii .................. 
2. Rutina ....................................................... 
a. Deprinderea comunicării non-verbale și a stăpânirii
vorbelor ......................................................... 
b. Sincronizarea ritmului de viaţă ................... 
3. Cultivarea stăpânirii de sine și dobândirea capac-
ităţii de înfrânare în viaţa de familie .................. 

IV. E    

1. Neglijarea pregătirii pentru viaţa de familie - cauză
majoră de avansare spre divorţ .......................... 
2. Degradarea comunicării și înţelegerii dintre soţi ..
......................................................................
3. Îndepărtarea soţilor ....................................... 
a. Nevoia de evitare a îndepărtării afective ........ 
 b. Neatenţia faţă de consecinţele unei îndepărtări
fizice lipsite de discernământ și efectele ei în planul
erodării vieţii de familie .................................... 
c. Evitarea îndepărtării fizice cauzate de maternitate
....................................................................... 
d. Separarea fizică prelungită a soţilor și problema
separării copiilor de părinţi ............................... 
4. Neluarea în considerare a amplorii consecinţelor unui
eventual divorţ .................................................. 
5. Sprijinirea soţilor pentru evitarea divorţului ........ 
6. Luarea în considerare de către Biserică a divorţului
civil și recăsătorirea ............................................. 
V. D   ,  
 ,    .... 
1. Iconomia ca principiu prin care se manifestă dis-
cernământul eclezial ............................................. 
2. Dispensa, pogorământul și binecuvântarea specială,
manifestări ale iconomiei ...................................... 

C .......................................................... 

B........................................................ 
I. Izvoare.......................................................... 
II. Volume......................................................... 
III. Studii și articole ........................................... 
Abrevieri ............................................................ 