Polenul:

forme terapeutice de administrare 

ale polenului; afecţiuni şi tratamente cu polen

Polenul este o pulbere de

obicei galbenă, constituită din
grăuncioare microscopice, ce
sunt amplasate, în săculeţi, pe
vârful (anterele) staminelor, care
constituie partea reproducătoare
masculină a florii. Polenul mai
este definit şi ca o pulbere
galbenă produsă de staminele
fanerogamelor, celulele
reproducătoare masculine. Este o
substanţă ce se găseşte în florile
care au înflorit sau sunt îmbobocite, dar pe cale să se deschidă. Acesta este polenul brut
în starea lui naturală. Valoarea terapeutică şi nutriţională a acestuia este relativ scăzută, şi
nu face obiectul acestei pagini. Ceea ce ne interesează în mod deosebit este polenul
recoltat de albine. Polenul recoltat de pe anterele staminelor este "tratat" cu saliva
albinelor, bogată în enzime speciale şi în amestec cu puţin nectar se formează un
"ghemotoc" ce se prinde de picioruşele lor. Acesta este ceea ce cunoaştem ca "polenul
recoltat de albine". Polenul are deci o dublă geneză: vegetală şi animală; este alimentul
plastic al albinelor. Polenul în această stare este divers colorat. Cel galben-auriu provine
de la păpădie, iar cel galben ceva mai deschis, de la floarea-soarelui; cel roşiatic cu
siguranţă a fost cules de pe florile de măr, de păr sau de piersic, în timp ce cel de un roşu
intens este de pe florile de castan. Există şi polen albăstrui, de la diferitele specii de
nalbă, mov - de la coriandru, sau chiar negru, de la mac. Dar cum albinele nu culeg polen
doar de la o singură planta, ci preferă diversitatea, polenul terapeutic este multicolor. Cel
mai bogat în vitamine şi nutrienţi este polenul poliflor, care provine din mai multe surse.

Caracterizarea biologică şi biochimică a polenului, pornind de la analizele

efectuate pentru specialiştii în nutriţie, dietetică şi terapeutică au luat în studiu polenul
recoltat de albine ca resursă naturală valoroasă, atribuindu-i rolul complex de "hrană
funcţională".
      Polenul conţine o cantitate mare de vitamine, coenzime şi chiar hormoni, precum şi
toţi aminoacizi esenţiali, parţial esenţiali şi neesenţiali. Din această cauză polenul este
considerat un "super-aliment".  

Polenul de albine este considerat unul dintre cei mai sănătoşi nutrienţi pe care natura
îi poate pune la dispoziţie. Este utilizat de mii de ani ca supliment nutriţional,
medicament, revigorant, indicat pentru menţinerea tinereţii şi vitalităţii, pentru stimularea
organismului în lupta împotriva bolilor şi pentru conferirea unei stări de bine general.
       Valoarea terapeutică şi nutritivă a polenului este evidentă în toate tipurile de
carenţe nutriţionale în care este necesar să se utilizeze produse a căror concentraţie în
principii active este superioară mierii.
      Polenul are o compoziţie chimică complexă, predominant proteică, zaharuri
reducătoare şi nereducătoare, lipide simple şi complexe, vitamine, enzime, substanţe
minerale, principii cu acţiune bactericidă şi bacteriostatică, substanţe de tip hormonal,
fitohormoni, pigmenţi de natură carotenoidă şi flavonoidă. 

Este bogat mai ales în vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12),
antioxidanţi, inclusiv beta caroten, vitamina C şi vitamina E, acid folic, provitamina A.
Deasemenea, polenul conţine minerale ca: fosfor, calciu, potasiu, fier, magneziu, iod.
Polenul este compus din aproximativ 55% carbohidraţi, 35% proteine, 3% vitamine şi
minerale, 2% acizi graşi şi 5% alte substanţe nutritive. Conţine de două ori mai multe
proteine decât carnea de vită şi reuşeşte să aibă un conţinut de grăsimi foarte scăzut.
      Poate fi considerat o sursă excelentă de proteine pentru vegetarieni, fiind foarte bogat
şi în aminoacizi esenţiali. Din punct de vedere al analizei nutrienţilor, polenul este unul,
dacă nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc organismului
aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7 grame sunt carbohidraţi, 15% este
lecitina, 25% proteine de cea mai bună calitate. 

   De ce polenul recoltat de albine este atât de special? Răspunsul este simplu: orice
organ capabil de reproducere trebuie să fie bogat şi să conţină toate elemente nutritive
necesare vieţii. O granulă (pelotă) de polen conţine între 100.000 şi 5.000.000.000 de
grăuncioare microscopice de polen, fiecare fiind, în parte, capabil să asigure reproducerea
speciei sale vegetale.

   Polenul pare să fie sigur în administrare, cu toate că specialiştii se menţin destul de

rezervaţi dacă este vorba să recomande polen pentru o afecţiune specifică. Acţiunea
polenului în cazul administrării pentru o anumită afecţiune se  manifestă stimulând
funcţiile organismului în totalitatea lor. Polenul are o acţiune generală şi nu specifică.
Această proprietate este dată de compoziţia complexă pe care o are fiecare grăunte de
polen capabil de a genera o nouă fiinţă. Polenul poate să fie implicat şi în apariţia unor
fenomene alergice importante. În cazul în care exista alergii alimentare, specialiştii
recomandă ca polenul să fie evitat. 

   Ingestia de polen, survenită pe un teren atopic, poate fi răspunzătoare de apariţia

dispneei, pruritului şi urticariei tegumentare, edemului glotic şi chiar a anafilaxiei. De
asemenea, polenul nu este considerat sigur pentru femeile însărcinate, indiferent cât de
multe substanţe nutritive ar conţine. El nu trebuie consumat ca atare nici în perioada de
lactaţie şi de hrănire la sân a bebeluşului. Acest fapt se datorează în principal riscului ca
polenul să conţină şi anumite pesticide sau fertilizatori artificiali, precum şi fungi, în
cazul în care nu a fost depozitat corespunzător.

    Principalii constituienţi organici ai polenului şi rolul acestora:

- aminoacizi (metionina. valina, jizina, cistina, glutamina etc.) care accelerează

funcţionarea ficatului şi implicit dezintoxicarea organismului;
 - grăsimi şi mai ales acizi nesaturaţi - linol, acid linoleic, acid arahidonic – care joaca
un rol important în prevenirea arterosclerozei, fermenţi, hormoni, vitamine,
flavonoizi, necesari organismului, pentru mărirea puterii de rezistenţă;

- vitamina A. Polenul conţine de 20 de ori mai multă vitamina A decât morcovul, şi

tot deasemenea, provitamina A;

   -  complexul vitaminic B: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B12 cu rol complex;

- pentru organismul uman. Vitaminele B sunt

utilizate pe rol de coenzime (componente-
cheie ale enzimelor) în aproape orice parte a
organismului. Ele sunt esenţiale in mentinerea
sanatatii sistemului nervos, a pielii, parului,
ochilor, ficatului si a cavitatii bucale, precum
si pentru pastrarea unui bun tonus muscular in
tractul gastrointestinal. Vitaminele B dau de
asemenea energia necesara metabolismului
carbohidraţilor, grasimilor si proteinelor.

- vitamina C: antioxidant, protejeaza corpul prin distrugerea radicalilor liberi din

fluidele organismului.

- vitamina E, reduce parţial afecţiunile provocate de bioxidul de carbon şi de

bioxidul de sulf.

- rutin (polenul este sursa cea mai bogată în această substanţă), pentru a asigura
prevenirea hemoragiilor la nivelul creierului, inimii sau retinei; ameliorarea
condiţiei organismului în stările de alergie prin diminuarea  producerii şi eliberării
de histamină; menţinerea stratului de colagen, esenţial în păstrarea bunei structuri a
stratului exterior al pielii (epiderma); are rol esenţial în absorbţia vitaminei C;
facilitează vindecarea rănilor; întăreşte capilarele sanguine, fapt pentru care este 
recomandat în tratamentul venelor varicoase, ulceraţiilor şi hemoroizilor; previne
cancerul; creşte capacitatea organismului de a lupta împotriva infecţiilor virale;   

- lecitină şi în special acizi nucleici.

      Suplimentarea cu polen a regimului alimentar adaugă organismului substanţe de bază

ale acizilor nucleici, realizându-se astfel o modernă terapie celulară necostisitoare.

       Constituienţii anorganici ai polenului:

- macroelemente: fier, magneziu, calciu, potasiu, sodiu, clor; 

- microelemente: crom, cupru, mangan, nichel, seleniu, zinc;

 - minerale: fosfor, calciu, potasiu, fier, magneziu, iod.

   Afecţiuni în care este recomandată administrarea polenului. În principal

polenul se administrează pentru ameliorarea funcţiilor deficitare la un moment dat, ale
organismului, în formele de carenţă proteică şi în bolile care atinge parenchimul hepatic
(steatoză hepatică, hepatită toxică, hepatită cronică, ciroză). Administrarea polenului în a
doua jumătate  a perioadei de sarcină, combate oboseala, scade retenţia azotată, reduce
edemul şi frecvenţa toxemiei şi creşte calitatea laptelui matern. De asemenea în
principiile active ale polenului, s-au identificat substanţe estrogenice cu efecte benefice
pentru femeile cu exces de foliculină, prevenind  sau chiar ajutând la tratarea unor
afecţiuni care pot deriva din surplusul de hormoni estrogenici (tumori mamare, fibrom
uterin, fibroză mamară). Cercetările asupra polenului de albine indică utilizarea acestuia
în disfuncţiile sexuale: impotenţă, frigiditate, în dereglaje neuropsihice (astenie,
surmenaj, stres, migrene, insomnie). 

- digestia - reglează tranzitul intestinal, mai ales în cazurile de constipaţie cronica

sau diaree, stimulează arderea grăsimilor şi ajuta la controlul greutăţii;

- funcţionarea sistemului imun şi stimularea detoxifierii organismului;

 - îmbunătăţirea circulaţiei sanguine sistemice;

- ameliorarea astmului;

- creşterea capacităţii de efort şi îmbunătăţirea performanţei sportivilor;

- reducerea nivelului colesterolului; 

- reducerea efectelor secundarea ale chimioterapiei;

- îmbunătăţirea potentei şi creşterea libidoului;

       Alte caracteristici ale polenului: afrodiziac, anabolizant biologic, antibacterian,

antidepresiv, antiinflamator, antiparazitar, antipiretic, antitoxic, biostimulator, dietetic,
antianemic, diminuează hemoragiile, scade colesterolul, euforizant, ameliorează
funcţiile cerebrale, gastrice, ale intestinului gros, funcţiile hepatice, sexuale, ale
tiroidei, intervine în procesul creşterii, în procesul naşterii, ameliorează structura pielii,
întinereşte mintea, creierul şi viaţa emoţională. Întăreşte capilarele sanguine, inima,
sistemul imunitar. Este un tonic general. 

       Indicaţii generale, afecţiuni: distrofii, anorexie, rinita alergică, boli hepatice,

ulcer gastro-duodenal, tulburări de dinamică sexuală, prostatite, hiper lipidemie,
anemie, angina pectorala, insuficienţă cardiaca, tulburări de circulaţie periferică,
flebite, ulcer varicos, varice, schizofrenie, oligofrenie, în medicină sportivă ca
stimulator al efortului fizic, adjuvant în neoplazii.

  
   Afecţiuni ce pot fi prevenite cu ajutorul polenului 

      Accidentul vascular - este prevenit de consumul zilnic de polen. Responsabil

pentru această calitate este, după părerea specialiştilor, un aminoacid conţinut de polen,
rutină, care are un efect de tonifiere a vaselor de sânge. Acelaşi aminoacid, dar şi
efectele de reglare a tranzitului intestinal pe care le are polenul fac ca acesta să aibă un
efect favorabil şi în prevenirea şi combaterea varicelor şi a hemoroizilor.
       Adenomul de prostată - trei studii făcute în paralel de către cercetători din
Stockholm (Suedia), Kyoto (Japonia) şi Munchen (Germania) au arătat că tratamentul
cu polen de albine da rezultate excepţionale în tratarea adenomului de prostată în faza
acută, dar şi în formă cronicizata. Cercetătorii din cele trei oraşe au mai observat şi o
îmbunătăţire considerabilă a potentei pacienţilor care au urmat acest tratament cu
polen. Conform aceloraşi cercetări, cel mai potrivit este tratamentul de lungă durată
(minimum 60 de zile) cu acest remediu, luat în cantităţi de minimum 10 grame pe zi, în
combinaţie cu un alt produs al stupului, lăptişorul de matcă (100 mg pe zi). 
       Alcoolismul - polenul micşorează dependenţă faţă de alcool, reduce depresia şi
anxietatea persoanelor care au deprins acest viciu îngrozitor - acestea sunt rezultatele
unor studii făcute în Finlanda şi în Rusia. Se iau 15-30 de grame (1-2 linguri) pe zi, în
cure de 30 de zile, cu 15 zile de pauză. 
       Alzheimer (boala) - procesele de îmbătrânire a sistemului nervos sunt încetinite
de aminoacizii, vitaminele, mineralele şi enzimele din compoziţia polenului. Pentru
prevenirea Alzheimerului şi a altor tulburări neurologice conexe cu înaintarea în vârstă
se recomandă efectuarea a 3-4 cure cu polen pe an, de câte o lună fiecare, timp în care
se consuma zilnic câte zece - douăzeci de grame de polen.  
       Anemia, tulburările de metabolism şi hormonale la adolescenţi - trei cercetări
succesive făcute la spitalul universitar din Sarajevo, pe loturi de paciente cu vârste
cuprinse între 15 şi 24 de ani, au arătat ca polenul are o influenţă uimitoare în
corectarea anumitor probleme specifice acestei vârste. Administrarea în cure
îndelungate a acestuia reduce semnificativ incidenta acneei juvenile, are un efect
reglator în mai mult de jumătate din cazurile de dismenoree, stimulează producţia de
hemoglobină. Aceleaşi rezultate excepţionale au fost obţinute în acest domeniu, al
tulburărilor care apar în perioada pubertăţii şi a adolescenţei, de doi cercetători romani,
G. Calcaianu şi F. Cozma, care au administrat pacienţilor o combinaţie de polen, miere
şi lăptişor de matcă. De altfel, mai multe studii ale celor doi cercetători români pe
produse apicole sunt adesea citate în literatura internaţională de specialitate. 
       Arterioscleroza, valori ridicate ale colesterolului, tulburări ale circulaţiei
cerebrale - în toate aceste afecţiuni s-a demonstrat o intensă acţiune a polenului
administrat sistematic. Principiile active ale acestuia ajuta la redobândirea elasticităţii
vaselor de sânge, reduce valorile colesterolului negativ, ameliorează circulaţia
cerebrală. Se ia polenul amestecat cu miere în dozele precizate anterior, în paragraful
referitor la administrarea acestui produs.
       Cancerul - după părerea lui Ernesto Contrera, un doctor în medicină american,
specializat în oncologie: "Nu există un produs, natural sau de sinteză, care să se poată
compara cu polenul de albine în prevenirea bolii canceroase". Într-adevăr, prin
conţinutul sau de vitamine, de enzime care reglează digestia şi metabolismul ori care
stimulează imunitatea, polenul este un excelent produs profilactic contra cancerului. Se
recomandă minimum trei cure a câte o lună cu polen de albine, în dozele potrivite
pentru fiecare în parte şi precizate în paragraful în care am vorbit despre administrarea
acestui produs. 
       Cancerul uterin şi mamar - Dr. Peter Hernuss, de la spitalul universitar din
Viena, a observat rezultatele obţinute prin administrarea polenului de albine la un lot
de 25 de femei bolnave de cancer uterin inoperabil. Rezultatele au fost încurajatoare:
după câteva săptămâni de administrare sistematică a acestui produs (10-20 de grame pe
zi), s-a observat diminuarea unor simptome, cum ar fi astenia psihică şi fizică, greaţă,
inapetenta. Analizele de sânge au arătat o intensificare a acţiunii sistemului imunitar în
sensul fagocitarii formaţiunilor tumorale, intensificare obiectivată prin creşterea
producţiei de celule imunocompetente, precum şi a producţiei de anticorpi specifici.
Un alt studiu, făcut de data aceasta la spitalul universitar din Sarajevo, a arătat că
femeile cu tumori uterine şi mamare care făceau cobaltoterapie au tolerat mult mai
bine acest gen de terapie cu efecte adverse extrem de dure, atunci când au consumat
zilnic polen. De asemenea, organismul lor a luptat mult mai bine cu boala canceroasă
în urma administrării acestui produs.
       Constipaţia şi alte tulburări de tranzit intestinal - anumite substanţe active din
polen stimulează activitatea întregului tub digestiv, având şi un foarte interesant efect
reglator al tranzitului. Cercetări făcute în anii 70 arată ca polenul combate constipaţia,
dar este foarte eficient şi în cazurile de diaree sau infecţii ale intestinului, conţinând
substanţe antibiotice care reglează flora intestinală. Conform unui studiu francez,
publicat în revistă "La Revue de Pathologie Generale et de Physiologie Clinique", acest
produs apicol este eficient şi în infecţii ale tubului digestiv, cu Escherichia coli sau cu
Proteus. Se administrează în cure scurte, de 7-14 zile, câte o linguriţă înainte de fiecare
masă.
       Depresia şi neurastenia - în anii 80 au fost efectuate mai multe experimente cu
pacienţi suferind de depresie cronică şi de diferite forme de astenie psihică, studii care
au condus la concluzii încurajatoare. Mai mult de 30% dintre cei care au luat polen
vreme de trei luni au remarcat gradat o creştere a tonusului interior, o tendinţă de a se
implica în activităţi creative, precum şi o diminuare clară a gândurilor şi tendinţelor
depresive. Poate părea un procent redus, dar rivalizează cu cel al unor medicamente de
sinteză considerate printre cele mai bune, în condiţiile în care efectele adverse ale
polenului sunt insignifiante, în comparaţie cu cele ale medicaţiei psihotrope alopate. 
       Infecţiile respiratorii - prin conţinutul sau de antibiotice, antivirale şi
imunostimulente naturale, polenul este un excelent mijloc de prevenire a virozelor şi a
infecţiilor bacteriene respiratorii. Se administrează în cure de câte o lună, timp în care
se consuma 10-30 de grame zilnic. Pe an se recomandă, pentru a preîntâmpina bolile
respiratorii, efectuarea a 2-3 cure. 
       Infertilitatea la bărbaţi - un studiu făcut la spitalul universitar din Sarajevo (fosta
Iugoslavie), de către doctorul în medicină Izet Osmanagic, a arătat fără dubiu că un
consum regulat de polen duce la o amplificare a activităţii gonadelor, la creşterea
producţiei de spermatozoizi, precum şi la îmbunătăţirea acestora. Studii recente
germano-suedeze, făcute pe un eşantion de 93 de bărbaţi, au arătat că prin cura cu
polen sunt preîntâmpinate infertilitatea şi impotenta la bărbaţi cauzate de înaintarea în
vârstă, dar şi de diferiţi factori de stres (fizic sau psihic), cum ar fi poluarea, carentele
în alimentaţie, tensiunea emoţională prelungită, odihnă insuficienta etc.
        Întârzierile de creştere la copii - un studiu făcut la un spital de copii din
Cordoba (Spania) a arătat că administrarea zilnică a cinci-zece grame de polen
favorizează dezvoltarea şi consolidarea oaselor, accelerează dezvoltarea sistemului
nervos şi ajuta la amplificarea funcţiilor cognitive ale celor mici. Polenul este
recomandat chiar şi în cazurile în care deja a apărut un retard al dezvoltării fizice şi
mentale a copiilor. 
        Menopauza prematură - polenul conţine substanţe estrogene şi stimulente ale
activităţii glandulare la femei, având un efect global de reîntinerire cu totul remarcabil.
Se administrează sub forma unor cure de 28 de zile, cu 12 zile de pauză, minimum 4
cure pe an. Acelaşi lucru este valabil şi pentru bărbaţi, pentru prevenirea andropauzei
premature. 
      Obezitatea - un ajutor foarte bun în combaterea acestui adevărat flagel al lumii
civilizate este polenul de albine. Acesta reglează tranzitul intestinal, favorizând
eliminarea, stimulează metabolismul, ajutând la o mai bună "ardere" a caloriilor. Acest
produs este foarte preţios în tratamentul îngrăşării şi pentru că da un plus de tonus fizic
şi psihic, plus care va face mai facilă abordarea exerciţiilor fizice, care sunt absolut
necesare în cazul acestei afecţiuni.

     Contraindicaţii în administrarea polenului:

      Nu este indicat să se administreze polen persoanelor cu excitabilitate sexuală,

psihică sau nervoasă crescută. De asemenea, în majoritatea hiperfuncţiilor hormonale
(cu excepţia excesului de foliculină), acest produs apicol trebuieşte evitat sau mult
limitat.
În caz de obezitate, hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie, tratamentul cu polen
cere îndrumare şi supraveghere competentă.

    Se va administra numai la recomandarea medicului în:

- obezitate; 

- exces de colesterol şi lipide în sânge;

- în adenom de prostată;

- hiperfuncţii hipofizare, tiroidiene, suprarenale şi testiculare; 

- hiperexcitabilitate sexuală;

- ateroscleroză cerebrală avansat

Este interzisă administrarea în:

-  alergii de tip respirator la polen de albine (atenţie, nu la cel anemofil);

-  alergii de tip alimentar;

 -  alergie digestiva (crampe abdominale, diaree etc.), atunci când polenul se
administrează normal, per oral;

     - diabet zaharat. Polenul poate conţine până la 30-32 % glucide şi nu se recomanda

deci în cantitate mare la diabetici; în cantitate mică poate avea însă rezultate foarte bune,
având în vedere ca polenul conţine toţi amino-acizii esenţiali necesari sintezei insulinei;
   -  ulcer gastro-duodenal, gastrita, când polenul este administrat crud (brut), înainte
de mese, în cantitate relativ crescută, datorate exinei care poate avea o structură aspră,
"ţepoasă".
     

Cum recunoaştem polenul bun pentru terapie

      În primul rând după aspect, mai ales prin strălucire - trebuie să fie deschis la culoare
şi să nu aibă nuanţe terne, chiar dacă în el există şi granule închise la culoare. Apoi, nu
trebuie să fie acru (ceea ce înseamnă că a prins umezeală, este foarte toxic) şi nici să nu
aibă gust de ars (ceea ce înseamnă că a fost uscat necorespunzător şi nu mai are valoare).
Gustul normal al polenului este cel dulce-aromat. Cel mai bun este cel foarte proaspăt,
care este moale şi puţin umed (dar nu acrit!). Cel cu granulele foarte tari şi aproape fără
miros este vechi şi nu mai are decât 10-20% din proprietăţi, deci nu va fi folosit.

      Păstrarea polenului

      Se face într-un recipient de sticlă ermetic închis,

pentru a nu trage umezeală şi a nu permite oxidarea
şi degradarea accelerată a principiilor sale active.
De asemenea, se ţine pe cât posibil la întuneric,
pentru că şi lumina duce la o pierdere mai rapidă a
calităţilor sale terapeutice. Ideal este ca polenul să
fie păstrat la o temperatură de 0-4 grade Celsius (în
frigider), pentru că în el exista foarte adesea ouă de
larve, care se pot dezvolta rapid.

           Forme terapeutice de administrare a

polenului

     Polenul se poate administra atât în stare proaspătă (crudă) cât şi în stare uscată.
Polenul uscat se prezintă sub formă de granule sau pulbere (pentru anumite reţete se cere
măcinarea granulelor de polen). Polenul proaspăt este deosebit de concentrat în principii
active. Activitatea biologică a produsului crud se reduce la jumătate în cca 5-6 ore de la
recoltare. 
     - în stare crudă, acest produs al stupului, se administrează ca atare, câte 2-3 linguriţe
pe zi, sau sub formă de băutură preparată
     - băutura apicolă cu polen se prepară în recipienţi de sticlă, prin dizolvarea a 180g
miere  în 800g de apă la temperatură obişnuită, pentru a evita (la o temperatură ridicată)
distrugerea multor principii active. Când dizolvarea este completă, se adaugă 50 g polen
proaspăt sau uscat - sub formă de pulbere (granule măcinate). În continuare se agită,
lăsându-se, apoi recipientul închis, 2 zile la temperatura camerei, timp în care se iniţiază
procesele fermentative. Începând din a treia zi, băutura cu polen poate fi consumată.
Înainte de consum, lichidul se omogenizează cât mai bine. Se recomandă consumul unui
pahar (200 ml) imediat după mese.

     - pasta de miere cu polen se prepară amestecând miere 5 părţi cu 1 parte polen uscat şi
măcinat. Se prepară doar cât este necesar pentru consumul dintr-o zi. În mod obişnuit se
administrează câte 2 linguriţe de amestec după cele 3 mese principale.
      - polenul granulat (uscat) se administrează, imediat după mesele principale, iniţial în
doze de atac de 30-40 g (4-6 linguriţe), apoi în doze de întreţinere de 15 g -20 g (2-3
linguriţe). Acest mod de administrare este recomandat numai persoanelor care nu prezintă
nici un fel de simptome alergice sau de intoleranţă la polen.
      - pulberea de polen (polenul pulverizat) se obţine prin râşnirea granulelor chiar
înainte de folosire De obicei, nu se administrează intern ca atare, ci intră în compoziţia
băuturii şi pastei cu miere. Se mai foloseşte extern, prin pudrare sau în amestec cu
ceaiurile specifice, în alopecie.

      Calendarul tratamentelor cu polen

       O cură cu polen trebuie să dureze 30-40 zile, fiind urmată de o lună pauză, după care
tratamentul poate fi reluat.   Persoanele care folosesc întâia dată polenul sau care nu au
recurs la acest produs apicol de mult timp, este bine să recurgă la o primă cură mai scurtă
(8-20 zile - recomandat 14).

Mănăilă Oana
AF III B