Tema 4 Balan'a de Verificare

Descărcați ca doc, pdf sau txt
Descărcați ca doc, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 5

Tema nr. 4.

Balanţa de verificare şi importanţa ei de control

4.1. Balanţa de verificare – noţiune , forme , importanţa ei de control


4.2. Balanţa de verificare sintetică
4.3. Balanţa de verificare analitică
4.4. Identificarea erorilor cu ajutorul balanţei de verificare

4.1. Balanţa de verificare-noţiune, forme , importanţa ei de control

Balanţa de verificare este un procedeu specific metodei contabilităţii care asigură


respectarea în contabilitate a echilibrului permanent impus de dubla înregistrare a
operaţiilor economice, oferind prin aceasta garanţia exactităţii înregistrărilor efectuate în
conturi, precum şi a întocmirii unor bilanţuri reale şi complete.

Balanţa de verificare reprezintă un tablou enumerativ al tuturor conturilor care furnizează


informaţii în legătură cu soldurile iniţiale, mişcările intervenite într-o perioadă de gestiune şi
soldurile finale la data întocmirii ei.
Funcţiile balanţei de verificare
1. Funcţia de verificare a exactităţii înregistrărilor efectuate în conturi.
2. Funcţia de realizare a concordanţei dintre conturile analitice şi cele sintetice.
3. Funcţia de efectuare a legăturii dintre cont şi bilanţ.
4. Funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în conturi.

1 Funcţie. Este îndeplinită cu ocazia întocmirii ei. Înregistrarea fiecărei operaţii economice
concomitent cu aceeaşi sumă, în Dt-ul unui cont şi în Ct-ul altui cont face să rezulte o egalitate
permanentă între totalul sumelor debitoare şi totalul sumelor creditoare.
2 Funcţie. Se îndeplineşte prin aceea, că pentru fiecare cont sintetic care se desfăşoară pe
conturi analitice, se întocmeşte cîte o balanţă de verificare analitică, cu ajutorul căreia se
controlează exactitatea înregistrărilor efectuate în conturile sintetice, prin concordanţele care
trebuie să existe între conturile analitice şi contul sintetic.
3 Funcţie. Balanţa de verificare stă la baza întocmirii bilanţului. Datele din bilanţ
reprezintă soldurile finale ale conturilor de activ şi pasiv preluate din balanţa de verificare.
Balanţa de verificare face legătură între procedeele de bază ale metodei contabilităţii.
4 Funcţie. Cu ajutorul balanţei de verificare se centralizează întreaga activitate economico-
financiară a întreprinderii, care a fost reflectată în conturi distincte, oferind astfel informaţii de
ansamblu asupra tuturor bunurilor aflate în administrarea operativă a acestora şi asupra activităţii
dintr-o anumită perioadă de gestiune.

Clasificarea şi întocmirea balanţelor de verificare


Criteriile după care se pot clasifica balanţele de verificare sunt:
1. După felul conturilor pentru care se întocmesc.
2. După numărul de egalităţi pe care le cuprinde (conţinutul şi forma grafică de prezentare).
I Criteriu: Felul conturilor pentru care se întocmesc:
a) Balanţe de verificare a conturilor sintetice
b) Balanţe de verificare a conturilor analitice
II Criteriu: Numărul de egalităţi pe care le cuprind:
a) Balanţe de verificare cu o serie de egalităţi
b) Balanţe de verificare cu două serii de egalităţi
c) Balanţe de verificare cu trei serii de egalităţi.
d) Balanţe de verificare cu patru serii de egalităţi.

1
Modelul de întocmire a balanţei de verificare
Pentru întocmirea unei balanţe de verificare se procedează astfel:
1. Se trec operaţiile din jurnale în conturi pînă la data cînd urmează să se întocmească balanţa
de verificare.
2. Se totalizează sumele din Debitul şi Creditul fiecărui cont deschis în Cartea mare şi se
stabilesc soldurile acestora.
3. Se trec datele din conturi (solduri iniţiale, rulaje, solduri finale) în formularele balanţei de
verificare.
4. Se adună coloanele balanţei de verificare, iar totalurile stabilite în cadrul fiecărei perechi de
coloane trebuie să fie egale între ele.

4.2. Balanţa de verificare sintetică .

I Balanţele de verificare cu o serie de egalităţi


a.)Balanţa de verificare a sumelor cuprinde pe cele două coloane-pereche, totalul sumelor
debitoare şi totalul creditoare.

Simb. Denumirea conturilor Totalul sumelor


Dt-oare Ct-oare

TOTAL T.S.Dt T.S.Ct

T.S.Dt = T.S.Ct.
Dacă nu rezultă această corelaţie înseamnă că există o eroare de înregistrare a operaţiilor
economice. Ea îndeplineşte două funcţii:
1. Funcţia de control a exactităţii înregistrărilor.
2. Funcţia de grupare şi centralizare a datelor contabile curente.
b) Balanţa de verificare a soldurilor cuprinde două coloane perechi de solduri, una pentru
soldurile finale Debitoare, alta pentru soldurile finale Creditoare între care prin totalizare trebuie
să rezulte egalitatea : T. Sold final Dt-oare = T. Sold final Ct-oare
Egalitatea respectivă prezintă situaţia economico-financiară a întreprinderii la un moment dat. Ea
stă la baza întocmirii bilanţului şi permite cunoaşterea rezultatelor activităţilor la perioade scurte
de timp.

Balanţa de verificare a soldurilor


Simbolul Solduri finale
Denumirea contului
contului DT CT

TOTAL T.Sd.Dt T.Sd.Ct

II Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi.


Această balanţă de verificare este rezultatul combinării balanţei de sume cu
balanţa de solduri şi are la bază egalităţile:
T.S.Dt. = T.S.Ct.
T.Sold. final Dt-oare = T.Sold. final Ct-oare

Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi


2
Simbolul Sume totale Solduri finale
Denumirea contului
contului Dt-oare Ct-oare Dt-oare Ct-oare

TOTAL T.S Dt T.S Ct T.Sd Dt TSd Ct

III Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţi.


Ea cuprinde următoarele trei tipuri de egalităţi:
1. TSd iniţiale Dt-oare = TSd iniţiale Ct-oare
2. T. Rul. Dt-oare = T.Rul Ct-oare
3. TSd finale Dt-oare = TSd finale Ct-oare.
Ea satisface funcţiile balanţelor precedente, cît şi funcţia de analiză a activităţii economice.

Balanţa de verificare a sumelor şi soldurilor.


Soldurile iniţiale Rulajele Soldurile finale
Simbolul Denumirea
Contului contului Dt- Ct- Dt- Ct-
Dt-oare Ct-oare
oare oare oare oare

TOTAL T.Sin.Dt T.Sin.Ct T.RlDt T.RlCt T.SfDt T.SfCt


Particularitatea balanţei de verificare a conturilor sintetice constă în respectarea egalităţii a trei
coloane perechi:
1. T.Sd. iniţiale Dt-oare = T.Sd. iniţiale Ct-oare. Această egalitate rezultă din identitatea
Activului şi Pasivului bilanţului iniţial în baza căruia au fost deschise conturile sintetice de
activ şi pasiv.
2. T.Rl.Dt-oare = T.Rl.Ct-oare. Această egalitate rezultă de pe urma folosirii procedeului de
dublă înregistrare conform căruia operaţia se reflectă concomitent şi cu aceeaşi sumă de
două ori: în Dt-ul unui cont şi în Ct-ul altui cont.
3. T.Sd finale Dt-oare = T.Sd finale Ct-oare. Această identitate rezultă din utilizarea
regulilor de determinare a soldurilor conturilor de activ şi pasiv.
Balanţa – şah. Spre deosebire de varianta tabelară, varianta respectivă furnizează informaţii şi
asupra naturii operaţiilor efectuate. Cu ajutorul acestei balanţe se descoperă nu numai dacă s-a
respectat dubla înregistrare, ci şi dacă a fost debitat sau creditat contul corespunzător. Balanţa de
verificare şah se prezintă sub forma unui tablou întocmit după principiul matriceal.
Ct Solduri iniţiale Cont Totalul Soldul
Dt Dt-oare 1 Rul.Dt Final Dt
Soldul iniţial Totalul soldurilor
Ct-or iniţiale
Contul 1 Sin.Dt C1 T.R.Dt-or T.Sf. Dt-or
Sin.Dt C2

Totalul Rul. Totalul rulajelor


Ct-or
Soldul final Ct- Totalul
or soldurilor
finale
IV. Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi.

3
Sume
Rulaje Total sume Solduri finale
precedente
Simbolul Denumirea
Dt- Ct- Dt- Ct- Dt- Ct- Dt-
Ct-oare
oare oare oare oare oare oare oare

TOTAL ∑SpDt ∑Sp ∑RlDt ∑Rl ∑S Dt ∑S Ct ∑Sf Dt ∑Sf Ct


Ct Ct

Balanţa de verificare cu 4 serii de egalităţi reprezintă modelul cel mai complet de balanţă
tabelară, întrucît satisface funcţiile tuturor celorlalte balanţe de acelaşi tip, şi în plus oferă
informaţii pentru efectuarea în dinamică a analizei economico-financiare.

4.3 Balanţa de verificare analitică.

În situaţia în care conturile sintetice se desfăşoară în analitice este necesar să se întocmească şi


balanţe de verificare analitice. Ele sînt un mijloc eficient pentru stabilirea legăturii dintre
evidenţa analitică şi evidenţa sintetică. Ele sunt necesare cunoaşterii detaliate a existenţei şi
mişcării elementelor patrimoniale ale întreprinderii. Această balanţă nu are egalităţi în cadrul
său. Pentru conturile pasive care se detaliază în analitice se întocmesc balanţe de verificare cu un
singur etalon de evidenţă.

Cont Denumirea contului Total sume Solduri


analitic analitic Dt-oare Ct-oare

TOTAL cont sintetic 521 Sumă Dt- Sumă Ct- Sold


oare oare
Balanţe de verificare a conturilor analitice cu două etaloane de evidenţă sînt utilizate numai în
verificarea conturilor de mijloace economice cu conţinut material, care după funcţia contabilă
sînt întotdeauna de activ şi au numai sold debitor.

Balanţa de verificare analitică a contului sintetic 211 „Materiale”

Cantităţi Total sume


Cont Denumirea Felul
Dt- Ct- Solduri
analitic contului etalonului intrări ieşiri stoc
oare oare

TOTAL Sumă Sumă Sold


Dt Ct

4.4. Identificarea erorilor cu ajutorul balanţei de verificare

4
Balanţele de verificare îndeplinesc funcţia de control şi identificare a erorilor de înregistrare prin
intermediul egalităţilor care trebuie să existe între totalurile diferitor coloane, precum şi prin
intermediul corelaţiilor care se stabilesc cu ajutorul lor. Neasigurarea unei egalităţi sau a unei
corelaţii se datoreşte existenţei unor erori. Cu ajutorul balanţei de verificare se pot descoperi o
serie de erori cum sunt:
- erori de întocmire a balanţei de verificare
- erori de înregistrare în Cartea mare
- erori de stabilire a sumelor din formulele contabile
Din categoria erorilor care nu pot fi descoperite cu ajutorul balanţei de verificare sintetice fac
parte:
- omisiunile de înregistrare a operaţiilor, ele constau în faptul că operaţia economică nu
a fost înregistrată deloc, nici în contul Debitor, nici în contul Creditor.
- erorile de compensaţie se datoresc raportării greşite a sumelor din documentele
justificative în jurnal, sau din jurnal în Cartea mare.
- erorile de imputaţie se datoresc raportării unei sume exacte ca mărime din jurnal în
Cartea mare atît la Debit cît şi la Credit, însă nu în conturile în care trebuia trecută, ci în
alte conturi care nu corespund conţinutului economic al operaţiei respective.
- erorile de înregistrare în registrul jurnal se pot datora stabilirii greşite a conturilor
corespondente, înregistrarea unei operaţii de două ori, atît la Debit cît şi la Credit,
întocmirii unor formule contabile corecte dar cu altă sumă.
Singura balanţă de verificare care descoperă aceste erori este balanţa – şah, întrucît ea redă pe
lîngă cele trei serii de egalităţi şi corespondenţa conturilor.

S-ar putea să vă placă și