Vecernia Mare Cu Litie Din 08.11.2023, Miercuri Seară, Sfântul Ierarh Nectarie Din Eghina
Vecernia Mare Cu Litie Din 08.11.2023, Miercuri Seară, Sfântul Ierarh Nectarie Din Eghina
Vecernia Mare Cu Litie Din 08.11.2023, Miercuri Seară, Sfântul Ierarh Nectarie Din Eghina
Psalmul 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 1:
1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! auzi-mă Doamne!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul
rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta;
ridicarea mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se cântă, sau se citesc:
3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu
mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este
împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor
graiurile mele, că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au
oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor
ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi
trece.
Psalmul 141
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea
Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările
mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine să mă
cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: „Tu eşti nădejdea mea,
partea mea eşti în pământul celor vii“.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-
mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Şi îndată se cântă:
Stihirile pe 10
Stihirile Sfântului Ierarh Nectarie – glasul 1
Podobie: O, preaslăvită minune...
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să mărturisească numelui
Tău. (Psalmul 141, 7)
O, preaslavită minune! În vremurile cele din urmă, ca un sfeșnic
prealuminos, Nectarie cel înțelept a strălucit lumii și a luminat pe cei
credincioși cu lumina cea preastrălucitoare a Evangheliei, prin
cuvântul cel cu dumnezeiască cuviință și prin viețuirea cea fără de
prihană și preabună. Pentru aceasta, a fost slăvit prin darul
Mângâietorului și dăruiește neîncetat tămăduiri celor care cer.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. (Psalmul
141, 7)
O, purtarea ta de grijă, Hristoase! Că Tu, precum ai făgăduit, l-ai
preaslăvit în chip minunat pe Nectarie cel întelept, cu darul minunilor,
ca pe un prieten adevărat, pe cel ce Te-a slăvit pe Tine prin strălucirea
vieții lui, arătând tuturor lămurit puterea dragostei celei către Tine,
Mântuitorule; pentru aceasta, cu mijlocirile lui, dă-ne nouă,
Preabunule, desăvârșită pace și iertare de greșeli.
Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi
glasul meu! (Psalmul 129, 1)
Astăzi luminat se veselesc de pomenirea ta cea nouă adunările
credincioșilor, Sfințite Nectarie, lăudându-te pe tine; și tainic
dănțuiește Biserica Iui Hristos întru slava ta, aflându-te pe tine în zilele
din urmă întărire neclintită; dar mai ales ostrovul Eghinei se bucură,
îmbogățindu-se ca și cu o comoară cu moaștele tale cele bine
înmiresmate.
Altă Stihiră a Sfântului Ierarh Nectarie – glasul 2
Podobie: Cu ce cununi de laudă...
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.
(Psalmul 129, 2)
Cu ce cununi de laude să încununăm pe Ierarhul? Pe cel ce de
curând a strălucit și Biserica a luminat cu strălucirile bunei-credințe;
pe podoaba cea nouă a ortodocșilor, pe cel de aceeași râvnă cu
Ierarhii cei de demult, că înțelepțește urmând viețuirii acelora, a fost
preaslăvit de Hristos, Cel ce dăruiește tuturor prin acesta mare milă.
Stihirile Sfinților Mucenici Onisifor și Porfirie – glasul 8
Podobie: O, preaslăvită minune...
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că
la Tine este milostivirea.
Fericite Mucenice luptătorule Onisifor, mărturisit-ai pe Hristos
Dumnezeu, pătimind foarte tare înaintea divanului celui fără de lege și
ai suferit răni de biciuiri şi arsuri peste tot trupul. Pentru aceasta, ai
fost încununat cu cununa biruinţei, de mâna cea începătoare de viaţă,
prealăudate. (Psalmul 129)
Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul.
Mucenice luptătorule, Porfirie, cu vopselele sângiurilor tale ţi-ai
vopsit porfiră prin harul şi puterea Duhului. Și îmbrăcându-te cu
acestea, te-ai arătat prealuminat, împărăţind în veci, slăvite, împreună
cu însuşi Împăratul, Dumnezeul nostru, pe Care neîncetat roagă-L să
ne mântuim noi toţi.
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să
nădăjduiască Israel spre Domnul. (Psalmul 129)
Mucenicilor, vrednicilor de laudă, pentru viaţa tuturor fiind
omorâți în chip sfinţit, aţi fost întinși pe grătar ars, bucurându-vă, şi
fiind târâți de cai, aţi primit dumnezeiescul sfârşit. Pentru aceasta,
sunteți slăviţi şi fericiţi, rugându-vă pentru noi totdeauna, fericiţilor.
Stihirile Sfintei Cuvioase Matrona – glasul 4
Podobie: Ca pe un viteaz...
Că la Domnul este milă, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate farădelegile lui. (Psalmul 129)
Săltările trupului le-ai supus sufletului, înţeleaptă Matrona, prin
ostenelile pustniciei, şi ai urmat lui Hristos, locuind în mijlocul
pustnicilor cu toată cucernicia, o, Cuvioasă, stingând văpaia plăcerilor
și aprinzând mai tare dorirea cea către Ziditorul nostru.
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate
popoarele. (Psalmul 116, 1)
Zidit-ai lui Dumnezeu lăcaş sfinţit, spre folosul tuturor, făcându-te
lăcaş Duhului, preaînţeleaptă Matrona, prin curăţia sufletului şi ai
povăţuit sufletele către nevoinţele cele pustniceşti, şi le-ai adus pe ele
mântuite, ca o zestre Stăpânului; cu acestea dimpreună, întru credinţă
te cinstim pe tine.
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac. (Psalmul 116, 2)
Fecioarele L-au iubit pe Mirele şi Domnul, ascultând de învăţătura
ta şi, lepădând neputinţa trupului prin Duhul, au biruit patimile cu
osârdie în dreapta credinţă, şi au intrat dimpreună cu tine, Matrona, în
cămara cea cerească a Mirelui, bucurându-se totdeauna.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
A Sfântului Ierarh Nectarie - glasul 6
Astăzi luminat a strălucit, ca o stea nou arătată, praznicul cel nou
al Ierarhului Nectarie, luminând Biserica. Veniți, dar, mulțimile
ortodocșilor, cu glas de bucurie să-i strigăm acestuia: Bucură-te, cel
ce ți-ai asemănat viețuirea cu a Cuvioșilor celor de demult, în aceste
zile rele, când dragostea multora s-a răcit, precum a spus Mântuitorul;
Bucură-te, cel ce ai unit învățătura cu virtutea și, prin cuvântul
înțelepciunii tale, ai luminat sufletele celor credincioși; Bucură-te,
frumusețea Ierarhilor, ocrotitorul Eghinei și apărătorul cel preacald al
mănăstirii tale. Pentru aceasta, preafericite Nectarie, stând lângă
Scaunul dumnezeieștii slave, roagă-te neîncetat pentru cei ce cu
credință săvârșesc cinstită pomenirea ta.
Şi acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.
Dogmatica glasului 6
Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda
preacurată naşterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul
Unul-Născut, Acelaşi din tine, cea curată, a ieşit, negrăit întrupându-
Se, din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi, nu în
două feţe fiind despărţit, ci în două firi neamestecate fiind cunoscut;
pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se mântuiască sufletele
noastre.
PREOTUL rosteşte: Înţelepciune! Drepţi!
STRANA cântă: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui
fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind la
apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul
şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat
de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru
aceasta, lumea Te slăveşte.
PREOTUL: Să luăm aminte! Pace tuturor!
STRANA: Şi duhului tău.
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!
PREOTUL: Înţelepciune!
CÂNTĂREȚUL: De la Pilde, citire: (10: 31-32; 11: 1-12)
PREOTUL: Să luăm aminte!
CÂNTĂREȚUL citește: Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar
limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc
bunăvoința, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este
urgisit de Domnul şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine
mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei
smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte
pe cei vicleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai
dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără de
prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui. Dreptatea
izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin fapta lor. La
moartea omului drept rămâne nădejdea. Dreptul scapă din strâmtorare,
şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe
aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea
celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă
de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge
înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput
urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuință tace. (se
încheie melodios)
PREOTUL: Înţelepciune!
CÂNTĂREȚUL: De la Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)
PREOTUL:Să luăm aminte!
CÂNTĂREȚUL citește: Dreptul de va ajunge să se sfârşească,
întru odihnă va fi. Că bătrâneţile sunt cinstite, nu cele de mulţi ani, nici
cele ce se măsoară cu numărul anilor. Şi cărunteţile sunt înţelepciunea
oamenilor şi vârsta bătrâneţilor, viaţa nespurcată. Plăcut lui Dumnezeu
făcându-se, l-a iubit, şi vieţuind între păcătoşi, a fost mutat.
Răpitu-s-a, ca să nu schimbe răutatea mintea lui, sau viclenia să înşele
sufletul lui. Că râvna răutăţii întunecă cele bune şi neînfrânarea poftei
schimbă gândul cel fără de răutate. Desăvârşindu-se în scurt timp, a
împlinit ani îndelungaţi; că plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru
aceasta S-a grăbit a-l scoate pe dânsul din mijlocul răutăţii. Iar
popoarele au văzut şi nu au cunoscut, nici nu au pus în gând una ca
aceasta. Că har şi milă este întru cuvioşii Lui şi cercetare întru aleşii
Lui. (se încheie melodios)