Vecernia 24.02.2024, Sâmbătă Seară, Glas 5, Duminica 33 După Rusalii, A Vameşului Şi A Fariseului
Vecernia 24.02.2024, Sâmbătă Seară, Glas 5, Duminica 33 După Rusalii, A Vameşului Şi A Fariseului
Vecernia 24.02.2024, Sâmbătă Seară, Glas 5, Duminica 33 După Rusalii, A Vameşului Şi A Fariseului
Ectenia mică
PREOTUL: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, pe noi,
Dumnezeule, cu harul Tău.
STRANA: Doamne miluiește.
PREOTUL: Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, slăvita
Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria,
cu toți Sfinții să o pomenim.
STRANA: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe
noi.
PREOTUL: Pe noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui
Hristos Dumnezeu să o dăm.
STRANA: Ție, Doamne.
PREOTUL: Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm,
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
Psalmul 140
Stihurile următoare se cântă pe glasul 5:
1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! auzi-mă Doamne!
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la glasul
rugăciunii mele, când strig către Tine. Auzi-mă, Doamne!
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta;
ridicarea mâinilor mele - jertfă de seară! Auzi-mă, Doamne!
Stihurile următoare se cântă, sau se citesc:
3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele.
4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi
dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu
mă voi însoţi cu aleşii lor.
5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul
păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este
împotriva vrerilor lor.
6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor
graiurile mele, că s-au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au
oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am
nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor
ce fac fărădelege.
10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi
trece.
Psalmul 141
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către
Domnul m-am rugat.
2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea
Lui voi spune.
3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările
mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.
4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit, şi nu era cine să mă
cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.
5. Strigat-am către Tine, Doamne, și am zis: Tu eşti nădejdea mea,
Tu ești partea mea în pământul celor vii.
6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-
mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.
Şi îndată se cântă:
Stihirile pe 10
Stihirile Învierii glasului 5 din Octoih
Scoate din temniţă sufletul meu, ca să mărturisească numelui
Tău. (Psalm 141, 7)
Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat; şi, prin
Învierea Ta, boldul păcatului l-ai nimicit şi ne-ai mântuit pe noi din
porţile morţii. Slăvimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie. (Psalm
141, 7)
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere
S-a adus. Înfricoşatu-s-au de Acesta mai-marii iadului, şi s-au ridicat
porţile cele de durere; că a intrat Împăratul slavei, Hristos, zicând celor
din legături: Ieşiţi! Şi celor din întuneric: Descoperiţi-vă!
Dintru adâncuri am strigat către Tine: Doamne, Doamne, auzi
glasul meu! (Psalm 129, 1)
Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, Cel fără de moarte, pentru
iubirea de oameni, cu trupul pătimind, a înviat. Veniţi, seminţiile
neamurilor, să ne închinăm Acestuia! Că, prin milostivirea Lui, din
rătăcire fiind izbăviţi, ne-am învăţat a lăuda pe un Dumnezeu în trei
Ipostasuri.
Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. (Psalm
129, 2)
Închinare de seară aducem Ţie, Luminii celei neînserate, Care, la
sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă în trup ai strălucit lumii; şi până la
iad Te-ai pogorât, întunericul cel de acolo l-ai risipit, şi lumina Învierii
ai arătat-o neamurilor. Dătătorule de lumină, Doamne, slavă Ţie!
De te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că
la Tine este milostivirea. (Psalm 129, 3-4)
Pe Hristos, începătorul mântuirii noastre, să-L slăvim; că El, din
morţi înviind, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor,
fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a ridicat, diavolul a fost
doborât.
Pentrunumele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul
meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a sufletul meu în Domnul. (Psalm
129, 5-6)
Străjerii erau învăţaţi de cei fără de lege: Tăinuiţi Învierea lui
Hristos şi luaţi arginţi şi spuneţi: Noi dormind, din mormânt a fost furat
cel mort. Dar cine a văzut, cine a auzit vreodată de vreun mort furat? Şi
mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, Care Şi-a lăsat în mormânt şi
giulgiurile Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Ascultaţi graiurile Prorocilor
şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii şi cel
Atotputernic.
Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii, să
nădăjduiască Israel spre Domnul. (Psalm 129, 6)
Doamne, Cel ce iadul ai prădat şi moartea ai stricat, Mântuitorul
nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstită Crucea Ta, miluieşte-ne pe
noi.
Stihirile idiomele ale Triodului – glasul 1
Că la Domnul este milă, şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe
Israel din toate farădelegile lui. (Psalm 129, 7-8)
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor, că cel ce se înalţă pe sine, se
va smeri; să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin
postire, strigând: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii!
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L pe El toate
popoarele. (Psalmul 116, 1)
Să nu ne rugăm ca fariseul, fraţilor, că cel ce se înalţă pe sine, se
va smeri; să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca vameşul, prin
postire, strigând: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii!
Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în
veac. (Psalmul 116, 2)
Fariseul de slava deşartă fiind biruit, iar vameşul cu pocăinţă
plecându-se, au venit la Tine, singurul Stăpân. Dar acela, lăudându-se,
s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta, negrăind, s-a învrednicit darurilor.
Întru aceste suspine întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor
de oameni.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
A Triodului – glasul 8
Atotţiitorule, Doamne, ştiu cât pot lacrimile! Că pe Iezechia din
porţile morţii l-au ridicat, pe cea păcătoasă de păcatele cele de mulţi
ani au izbăvit-o, iar pe vameşul, mai presus decât pe fariseul, l-au
îndreptat. Deci mă rog: împreună cu aceştia numărându-mă, miluieşte-
mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Dogmatica glasului 5
În Marea Roşie, chipul miresei celei neispitite de nuntă s-a
întipărit de demult. Acolo Moise, despărţitor al apei, iar aici Gavriil,
slujitor al minunii. Atunci trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar
acum Fecioara L-a născut fără sămânţă pe Hristos. Marea, după
trecerea lui Israel, a rămas nestrăbătută; iar cea fără prihană, după
naşterea lui Emanuel, a rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai înainte ai
fost şi Te-ai arătat ca om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
PREOTUL rosteşte: Înţelepciune! Drepţi!
STRANA cântă: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui
fără de moarte, a Sfântului, Fericitului, Iisuse Hristoase! Venind la
apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul
şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat
de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă; pentru
aceasta, lumea Te slăveşte.
PREOTUL: Să luăm aminte! Pace tuturor!
STRANA: Şi duhului tău.
PREOTUL: Înţelepciune! Să luăm aminte!
Sfinte
Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-
ne pe noi. (de trei ori, închinându-ne de fiecare dată)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte
păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează
şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie
împărăţia Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea
noastră cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă păcatele
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.
PREOTUL: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi
a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
STRANA: Amin.
Apărătoare Doamnă
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire, izbăvindu-ne din
nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii Tăi. Ci, ca ceea
ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm
ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!