MANAGEMENT

118.Sistemul de management al calității în laboratoarele medicale.
Caracteristica generala a elementelor SMC conform cerintelor standardului ISO

15189 ``Cerințe fata de calitate și competență pentru laboratoarele medicale``
Sistemul de management al calității este instrumentul prin care
managementul îşi poate aplica politica şi îşi poate atinge obiectivele.
Laboratorul trebuie :
- Să stabiliească procesele
- Să stabiliească secvența și interacțiunea dintre aceste procese
- Să stabilească criteriile și metodele necesare pentru a se asigura că atât
desfășurarea cât și monitorizarea acestor procese sunt eficace
- Sistemul de management al calității trebuie să asigure integrarea tuturor
elementelor în interdependența lor ale procesului de pre-examinare, examinare și
post-examinare.
Standard international, ISO 15189, are la bază ISO/CEI 17025:2005 si ISO
9001, defineste cerinte de competentă si calitate specifice laboratoarelor medicale
Serviciile oferite de laboratoarele medicale sunt esentiale pentru îngrijirea
pacientilor si de aceea trebuie să îndeplinească cerintele tuturor pacientilor si ale
personalului medical responsabil cu îngrijirea acestora. Astfel de servicii includ
cerintele pentru;
-formularea cererii,
- pregătirea pacientilor,
-identificarea lor,
-recoltarea,
-transportul,
-depozitarea,
-procesarea si analizarea probelor, împreuna cu validarea,
-interpretarea,
-raportarea,
-consilierea
- consideratiile privind siguranta si etica activitătii din laboratoarele
medicale.
Demonstrarea conformitătii cu acest standard nu implică conformitatea
sistemului de management al calitătii implementat de laborator cu toate cerintele
ISO 9001. Acest standard international nu se utilizează în scopul certificării
Sistemul de management al calității trebuie actualizat pentru a-şi menține
adecvarea. Revizuirea sistemului este necesară când apar:
 Modificări de metode, reglementări;
 Schimbări în organizare şi personal;
 Schimbări de activitaţi sau de cerinţe ale clienţilor;
 Acţiuni corective/ preventive;
Nivelul de documentare trebuie adecvat activităţii (volum, complexitate),
mărimii şi organizației (laborator independent, sau parte dintr-o organizație mai
mare, cu mai multe entităţi sau localuri). Se recomandă evitarea
supradocumentării, din punct de vedere al conţinutului şi numărului de exemplare.
Elementele cuprinse într-un document, nu trebuie repetate în alt document.
119. Sistemul de Management al Calității in laboratoarele medicale: Politici
si proceduri de organizare. Responsabilitățile personalului managerial.
Structura organizatorică
Trebuie să existe o organigramă oficială a laboratorului şi dacă acesta face
parte dintr-o organizaţie şi o organigramă oficială a organizaţiei cu identificarea
locului laboratorului. Este necesară o explicitare documentată a responsabilităţilor,
autorităţii şi relaţiilor dintre funcţiile şi persoanele laboratorului.
Trebuie să fie prezentate în mod documentat:

• relaţiile laboratorului cu departamentele de resurse umane, comercial,
administrativ, financiar,etc.
• Nivelurile organizatorice din organizaţie (dacă este cazul)
• Limitele de autoritate și responsabilitate
• Gradul de centralizare și de delegare
• Responsabilitățile pentru personalul permanent și/sau colaborator
Personalul cheie din organizaţie având implicare sau influenţe asupra

activităţii laboratorului poate fi considerat a fi format din:
• manageri în subordinea cărora se află laboratorul,
• manageri care asigură resursele laboratorului (inclusiv plata salariilor), •
manageri care comercializează serviciile de analize de laborator.
În organizaţii mici, în care funcţia de management căreia i se subordonează
şeful de laborator cumulează şi responsabilităţi de alocarea resurselor, de
contractare a serviciilor de analite, trebuie să existe angajamente, dispoziţii
organizatorice, proceduri, responsabilităţi şi înregistrări privind evitarea unor
conflicte de interese şi în special privind conduita etica.
• Personalul de management trebuie numit prin decizie în care să se specifice
delegarea de autoritate necesară realizării sarcinilor şi alocării resurselor necesare
activităţii laboratorului,
• Personalul de management şi tehnic trebuie să aibă menţionate în fişele
posturilor limitele de autoritate în special în identificarea apariţiei de abateri în
sistemul de management al calității şi iniţierii de acţiuni corective, acţiuni
preventive.
• Laboratorul trebuie să aibă identificate, documentate, resursele necesare
realizării sarcinilor (materiale şi umane) şi să demonstreze documentat că acestea
există.
Personalul de management trebuie numit prin decizie în care să se specifice
delegarea de autoritate necesară realizării sarcinilor şi alocării resurselor necesare
activităţii laboratorului,
Personalul de management şi tehnic trebuie să aibă menţionate în fişele
posturilor limitele de autoritate în special în identificarea apariţiei de abateri în
sistemul de management al calității şi iniţierii de acţiuni corective, preventive.
Persoanele care asigură supervizarea, trebuie să fie identificate, sarcinile de
supervizare precizate în scris (fişă a postului, etc.) şi trebuie să aibă competenţă
adecvată unei bune supervizări.
Supervizarea are ca scop:
 monitorizarea menţinerii competenței tehnice a personalului laboratorului
 monitorizarea activităților tehnice efectuate de personal în perioada de
probă, în curs de calificare sau instruire, etc.
Managementul tehnic se referă la asigurarea resurselor de personal,
cunostinţe, abilităţi, metode şi proceduri pentru a menţine şi imbunatăţi standardul
de servicii oferit de laborator. Calificarea şi experiența trebuie să fie relevante
pentru această responsabilitate şi trebuie sa fie în concordanţă cu fişa postului.
În organizaţiile mari cu activităţi tehnice multiple pot fi mai multe persoane
numite ca manageri tehnici.
În acest caz entităţile vor funcţiona separat unele de celelate şi acest lucru va
trebui să rezulte din organigramă.
Liniile de demarcare între entităţi trebuie să fie foarte clare din descrierea
activității entităţilor.
Fiecare manager tehnic trebuie să satisfacă cerinţele postului relevante
pentru entitatea sa.
Managementul laboratorului trebuie să se asigure ca fiecare membru al
personalului înţelege rolul pe care îl are fiecare în sistem şi masura în care
contribuie la atingerea obiectivelor de performanţă.
Managementul de virf trebuie să asigure o circulaţie adecvata a informaţiei
şi deciziei în organizaţie şi un sistem de comunicare eficace pentru toate aspectele
sistemului de management - descrierea.
120.Controlul documentelor. Structura documentelor interne elaborate de

laborator. Identificarea, actualizarea, perfectarea și arhivarea documentelor
sistemului de management.
Documente prezentate din care să rezulte competenţa/îndeplinirea cerinţelor
 Manualul Calității
 Procedura Controlul documentelor inclusiv formularele completate
Procedura de controlul documentelor care pe lângă modul de ţinere sub

control a documentaţiei cu ultima ediție în vigoare şi distribuirea acesteia prezintă
şi reguli de analiză, aprobare, modificare, responsabilităţile şi înregistrările
referitoare la aplicarea procedurii. Procedura trebuie să definească printr-o listă
completă sau Liste documentele (interne şi externe) ţinute sub control, cu ultima
ediție(versiune, revizie) aprobată şi situaţia difuzării lor.
Laboratorul trebuie să se asigure ca:

 Toate documentele, noi sau revizuite, sunt verificate și aprobate, de
personal autorizat, înainte de a fi emise,
 Edițiile (versiunile,reviziile) în vigoare ale documentației necesare se află
în toate locurile unde se efectuează activităţi,
 Modificările se fac astfel încât să asigure o documentare corectă, la timp,
pentru fiecare activitate și funcție relevantă,
 Documentele care nu sunt valabile sau cele perimate sunt retrase şi
distruse, iar cele păstrate în diferite scopuri sunt marcate corespunzător, există
evidenţa lor,
 Se poate identifica din înregistrări, dacă este cunoscută de personal ediția
în vigoare, pentru fiecare document,
 Sistemul de identificare unică a documentelor este documentat, cunoscut
și aplicat,
 Copiile sunt numerotate și deținătorul identificat,
 La schimbarea locului de muncă documentele atribuite sunt retrase,
 Este numită o persoană având responsabilitatea actualizării documentelor
externe,
 Unde este cazul părțile interesate sunt notificate privind revizuirea
documentelor,
sistemul aplicat este documentat.
 Clar de documentat modul de identificare a modificărilor
 Trebuie definită limita de autoritate privind conţinutul modificărilor
făcute de mână
 Este documentat modul de distribuire și control al documentelor difuzate
în sistem
computerizat, dacă laboratorul este informatizat și există intranet
 Este documentat și controlat accesul în laborator respectiv din organizația
din care
laboratorul face parte în rețeaua intranet a laboratorului.
Proceduri interne, dacă au fost scrise într-un mod care permite utilizarea lor
de către personalul operativ al laboratorului trebuie traduse în limba vorbită de
personalul laboratorului (unde este cazul).
121. Documentele Sistemului de Management al calității. Manualul Calității,
proceduri de operare standard, instrucțiuni, registre, formulare.
Manualul Calității poate să cuprindă sau să facă referinţă la o politica
referitoare la calitate, semnată de persoana având funcţia managerială executivă şi
autoritatea de a stabili politica, organizarea şi de a aloca resursele laboratorului
respectiv: directorul organizaţiei din care face parte laboratorul sau directorul
laboratorului dacă laboratorul este persoană juridică. Politica referitoare la calitate
trebuie să indice modalitatea în care sunt atinse obiectivele fixate.
Cu excepţia obiectivelor permanente şi generale cum sunt cele de mai sus se
vor fixa obiective Specifice, Măsurabile, Agreate de comun acord, Realizabile,
Realiste şi planificate în Timp (SMART)
Angajamentul managementului LM de a se conforma cu standardul SM SR
EN ISO/CEI 15189:2014 și criteriile organismului de acreditare, de a îmbunătăţi
continuu eficacitatea SM.
Decizii în urma Analizei efectuate de management, analiza realizării lor.
Afişarea Politicii în locurile publice ale organizaţiei cu mentionarea
importanţei îndeplinirii atât a cerinţelor clientului, cât şi a celor statutare şi de
reglementare.
Cu excepţia laboratoarelor foarte mari, formate din multe entităţi sau sedii,
Manualul Calității, poate include procedurile generale, prin care se realizează
cerinţele prezentului standard, aceasta asigurându-i o mai mare unitate şi coerenţă.
Manualul Calității poate să conţină anexe care să explice suficient: resursele
(inclusiv personalul), structura organizatorică, structura documentaţiei sistemului
(inclusiv de origine externă). Prezentarea:  Manualul Calității
 Listele documentelor SM interne (proceduri, instrucţiuni, etc.)
 Lista documente externe (Documentele EA, ILAC, ONA, Legile RM, HG
RM, DN, etc.)
Manualul Calității trebuie să prezinte dovadă că a fost analizat și aprobat de
managementul de vârf care recunoaște că acesta îi reprezintă corect intențiile, iar
cunoașterea și aplicarea sa este obligatorie pentru personal. Documente
 Listele procedurilor la care MC face referinţă
 Angajamentul managementului
 Politica referitoare la calitate
 Obiective SMART ale LM
 Obiective SMART individuale
122.Managementul neconformitatilor. Surse de neconformitati. Identificarea

și controlul neconformitatilor. Acțiuni corective și de prevenire. Responsabilități.
Activitatile neconforme includ şi cazurile in care se produc greseli, pierderi,
accidente sau alte abateri de la proceduri in activitatea de analiza, se utilizeaza
metode sau proceduri de masurare nevalidate, incomplet validate sau depasite,
situatiile de pierdere de control identificate in programul de control intern sau a
participarilor la scheme PT.
Ele pot fi depistate din:
 reclamatii si feed back,
 audit intern,
 controlul calitatii rezultatelor.
Controlul lucrărilor de încercare neconforme, trebuie să cuprindă cel putin:
 Corecţia lucrării neconforme (refacere, completare, etc) şi a documentelor
eventual emise (buletin, etc),
 Analiza cauzelor şi întreprinderea de acţiuni corective, dacă se constată că
activitatea neconformă poate să reapară,
 Evaluarea calitatii analizelor anterioare acolo unde este posibil.
Procedura trebuie sa specifice:
 Modul de raportare si inregistrare a analizelor neconforme,
 Formularele utilizate pentru inregistrarii,
 Cat de des se analizeaza inregistrarile,
 Metode folosite,
 Cui i se raporteaza rezultatele analizei privind analizele neconforme,
concluzii si actiuni corective,
 Cine comunica clientului rezultatele analizelor privind analizele
neconforme.
Ca urmare a analizei activitatilor neconforme se vor efectua modificari ale
sistemului de management .
Documente
 Procedura de tratare a activităţilor neconforme
Acţiune corectivă
Laboratorul trebuie sa-si declare politica in alegerea si implementarea
actiunilor corective astfel incat:
 Clientul sa nu fie afectat,
 Laboratorul sa fie cat mai putin afectat,
 Sa se evite reaparitia sau agravarea neconformitatii,
 Sa se previna neconformitati viitoare.
Laboratorul trebuie sa documenteze procedura de tratare a feed back-ului si
de implementare a actiunilor corective ori de cate ori apar abateri de la politicile si
procedurile documentate.
Procedura trebuie sa specifice:
 Responsabilitatile pentru analiza cauzelor si implicatiilor neconformitatii
si
alegerea actiunii corective,
 Responsabilitatile pentru efectuare/ verificare,
 Metode de verificare a eficientei actiunilor corective,
 Monitorizare post implementare acţiuni corective,
 Analiza cauzelor radacina a neconformitatilor,
 Rezultatele actiunilor corective trebuie sa fie supuse analizei de
management.
Modul de rezolvare şi eficacitatea acţiunilor corective se verifică şi la
auditurile interne, în zonele sau activităţile unde au fost întreprinse acţiuni
corective. De multe ori o neconformitate se poate trata în două etape:
 corectarea (actiune imediata)
 analiza cauzelor şi întreprinderea de acţiuni corective pentru eliminarea
cauzelor.
Laboratorul trebuie sa faca distinctia intre actiunea imediata si actiune
corectiva si sa nu se limiteze la actiuni imediate.
 Acţiune Imediata (in loc de corectie) luată la momentul neconformităţii
pentru a rezolva efectele sale imediate.
 Actiunea corectiva rezolva cauza radacină a NC
Laboratorul trebuie să prevadă posibilitatea de iniţiere a acţiunilor corective
nu numai în rezultatul activităţilor neconforme, audituri interne sau externe,
analiza efectuată de management, feedbackul de la clienţi , dar şi în rezultatul
observaţiilor personalului
Documente
 Manualul Calității,
 Procedura de actiuni corective.
Acţiune preventivă
Laboratoarele performante au ca obiectiv principal prevenirea si nu tratarea
neconformitatilor. In acest sens laboratorul trebuie sa analizeze periodic
funcţionarea sistemului de management al calității si sa identifice posibilele surse
de neconformitate si potentialul de imbunatatire.
 Procedura de acţiuni preventive
Îmbunătăţire continuă
Laboratorul trebuie să dovedeasca o imbunatatire continua a functionării
sistemului său de management al calității.
Laboratoarele performante au ca obiectiv principal prevenirea si nu tratarea
neconformitatilor. In acest sens laboratorul trebuie sa analizeze periodic
funcţionarea sistemului de management al calității si sa identifice posibilele surse
de neconformitate si posibilităţile de imbunatatire.
Planurile de acțiuni de imbunatatire stabilite in cadrul sedintei de analiza de
management se completeaza mereu si trebuie comunicate personalului.
Control Înregistrări
Înregistrările unor activităţi care se reevaluează periodic (audituri interne,
analize,etc) se păstrează pe o durată de minimum un ciclu de
acreditare.Înregistrările pentru echipament se păsrează pe toată durata de viaţă a
echipamentului.
Înregistrările privind activităţile care pot afecta parametrii sau rezultatele
analizlor (de ex: lucrări de mentenanţă, verificări metrologice, calificare personal,
etc), se păstrează pe o durata de minimum un ciclu de acreditare sau pe durata de
utilizare a acestora.
Informaţiile înregistrate si durata de păstrare trebuie să fie conforme cu
legislaţia aplicabilă, sau cu cerinţele clientului (dacă există).
Laboratorul trebuie să aplice o procedură documentata de control a
înregistrărilor, inclusiv a acelora pe suport informatic si să le supună procedurii de
clasificare.
Inregistrările trebuie să fie create concomitent cu executarea fiecărei
activităţi.
Înregistrările ţinute sub control trebuie să fie identificate in mod clar
(denumire, cod, suport, date), împreună cu locul, responsabilul şi durata de
păstrare.
Înregistrările unor activităţi care se reevaluează periodic (audituri interne,
analize, etc) se păstrează pe o durată de minimum un ciclu de acreditare.
În cazul înregistrărilor stocate electronic se vor stabili reguli clare privind
împiedicarea accesului neautorizat (stabilirea de niveluri de acces, parole, etc) sau
modificări ale acestor înregistrări.
Documente
 Procedura de control inregistrari
123.Auditul intern și analiza sistemului de management al calității. Măsuri

de îmbunătățire.
Auditul intern este unul dintre mijloacele importante de verificare a

adecvarii si functionarii sistemului de management al laboratorului.
La fiecare audit se vor verifica elementele sistemului de management:
 Ca grad de adecvare la activitatile laboratorului,
 Ca functionare,
 Ca documentare,
 Ca posibilitati de imbunatatire,
Auditul intern se realizează pe bază de program anual aprobat de conducerea
laboratorului. Periodicitatea auditurilor interne, poate varia funcţie de
volumul,
complexitatea şi gradul de risc al activităţilor auditate, precum și de
eficacitatea
demonstrată a sistemului de management și de stabilitatea dovedită. Nu este
necesar ca auditul intern sa acopere in fiecare an, in profunzime, toate elementele
sistemului de management al calitatii. Laboratorul poate decide să se concentreze
pe o anumita
activitate fara a neglija complet pe celelalte. Programul de audit intern
pentru activitatile de analize medicale se va elabora astfel încît intr-un ciclu de
acreditare să fie cuprinse toate activitatile din domeniu.
La elaborarea acestui program sa se țină cont de importanța proceselor și
zonelor care urmează să fie auditate, precum și de rezultatele auditurilor
externe/interne precedente.
Se recomandă ca activitatile: controlul înregistrărilor şi documentelor,
reclamaţiile şi
controlul activităţilor neconforme, să se auditeze mai des decât o dată pe an.
Se recomandă ca auditul să se efectueze pe bază de chestionare detaliate,
aprobate ca
documente şi cunoscute de auditat.
Orice tehnici statistice, utilizate în astfel de situaţii, se consideră utile.
Eficacitatea acestor audituri se va verifica la analiza efectuată de management.
Procedura documentata trebuie sa specifice:
 Modul si criteriile de desemnare ale echipei de audit,
 Modul de efectuare (instructiuni/ liste de verificare),
 Modul de raportare,
 Modul de distribuire a raportului,
 Urmărirea rezolvării neconformităţilor,
 Acces la inregistrari,
 Perioada de pastrare/ arhivare,
Documente
 Procedura de audit intern,
 Lista auditorilor,
 Chestionare (Liste de verificare),
 Program de audit intern,
 Raport de audit intern.
 PO „Managementul riscului”
Managementul riscului: Conform ISO/ TS 22367 “Laboratorul trebuie să
evalueze impactul proceselor de execuţie şi al erorilor potenţiale asupra
rezultatelor examinării, pentru că ele afectează siguranţa pacienţilor, şi trebuie să
modifice procesele pentru a reduce sau elimina riscurile identificate şi să
documenteze deciziile şi acţiunile întreprinse”
Riscul este combinatia dintre probabilitatea de aparitie a unui esec (ceva de
neacceptat) si
impactul asupra rezultatului final ( severitatea efectului). Managementul
riscului este un proces care realizeaza identificarea, analiza si evaluarea tuturor
situatiilor de risc.
Laboratorul sa stabileasca indicatori de calitate, care sa fie monitorizati și
revizuiti periodic.
Laboratorul trebuie să stabilească timpi de răspuns pentru fiecare dintre
examinările ale care să reflecte nevoile clinice, trebuie să evalueze periodic dacă
respectă sau nu timpii de răspuns stabiliţi.
Revizuiri de către organizaţii externe: Neconformitatile ce apar urma
revizuiriilor externe (organism de acreditare, agenţii de reglementare şi inspecţii de
sănătate şi siguranţă), trebuie analizate prompt si aplicate actiuni corrective si
preventive care sa asigure conformitatea cu cerintele standardului.
124.Managementul personalului din laborator. Cerința de competenta, tipuri
de instruiri.
Laboratorul trebuie sa detina o procedura documentata si inregistrari
pentru tot personalul, care sa ateste calificarile( educatia, experienta si
aptitudinile).
Personalul din laboratorul de analize medicale trebuie să îndeplinească
următoarele criterii de competenţă:
• studii: absolvenţi ai faculăţilor de medicină, biologie, chimie, biochimie,
farmacie,
• calificare: rezidenţiat în medicină de laborator și microbiologie pentru
medici; studii postuniversitare în domeniul analizelor de laborator pentru biologi,
chimişti, biochimişti; şcoală post liceală specialitatea laborator sau competenţă
atestată pentru asistenţi, laboranţi,
• experienţă: în funcţie de responsabilităţile atribuite, ex.minimum 2 ani
pentru bacteriologie,
• instruire: conform necesităţilor de instruire identificate pentru fiecare
persoană la locul de muncă ocupat,
• aptitudini: adecvate specificului activităţii, în unele cazuri sunt foarte utile
referinţe de la angajatorul precedent.
Personalul care emite opinii si interpretari sa aiba cunostinte teoretice si
practice in domeniu, opiniile sa fie in conformitate cu reglementarile in vigoare si
cu ghidurile societatilor profesionale.
Sa existe o descriere a locurilor de munca , cu responsabilitati, autoritati si
sarcini pentru fiecare persoana. Sa existe un program pentru introducerea de
personal nou in organizatie, departament sau zona: conditii de angajare, facilitati,
cerinte de sanatate si siguranta ( reguli de protectia muncii si serviciul de sanatate a
muncii).
Daca există cerinţe ale legislaţiei, ale altor reglementări tehnice sau ale
clientului privind certificarea, sau altă formă de atestare de competenţă, personalul
care efectueaza analizele respective trebuie să aibă certificarea sau atestarea cerută
(ex. – examenul citologic).
Personalul responsabil pentru opiniile şi interpretările incluse în buletinele
de analiză trebuie să fie medic specialist în medicină de laborator sau alta persoana
cu studii superioare in domeniu de analzie medicale. Şeful de laborator, managerul
de calitate şi responsabilii de analize trebuie să fie personal angajat permanent
(part time sau full time).
Laboratorul medical trebuie să documenteze şi să implementeze reguli de
biosiguranţă, precauţiuni universale şi măsuri postexpunere conform SM SR ISO
15190:2012.
Laboratorul trebuie sa stabileasca un sistem documentat de instruire care
sa asigure ca fiecare persoana este instruita sub aspect tehnic si de management, iar
cunostintele sunt mentinute si actualizate in conformitate cu politica sa.
Programul de instruire se va elabora pe categorii de studii si in
concordanta cu tipul de activitate si responsabilitatea/autoritatea atribuita
persoanului. Pentru personalul nou angajat programul de instruire va avea:
• perioada de studiu si adaptare,
• perioada de proba cu activitate sub supervizare,
• instruire continua.
Acesta se aplica si personalului care a fost transferat si i s-a atribuit o
activitate noua (care impune o calificare superioara). Competenta personalului si
satisfacerea nevoilor de instruire se vor evalua permanent.
Laboratorul trebuie sa realizeze o evaluare a eficientei instruirii si a
competentei fiecarei persoane prin:
- observarea directa a proceselor, a intretinerii echipamentelor,
- prin monitorizarea inregistrarilor,
- evaluarea aptitudinilor de solutionare a problemelor,
- examinarea esantioanelor furnizate special( care au mai fost analizate).
Pe langa performantele tehnice se face si o evaluare a performantei
profesionale. Personalul angajat trebuie sa fie instruit, cu dovezi, privind:
- SMC (Sistem de Management al calității),
- procesele si procedurile de lucru,
- SIL,
- sanatate si siguranta,
- etica si confidentialitate.
Personalul in curs de formare trebuie supravegheat permanent, dupa etapa
de formare sa se faca o evaluare de catre seful ierarhic.
Laboratorul trebuie să aibă cerinţe (fise de post) şi înregistrări (dosare
personal) privind instruirea, experienţa şi cunoştinţele personalului, inclusiv pentru
cel autorizat sa formuleze opinii sau recomandări.
Şeful de laborator, managerul sistemului de management al calității şi
responsabilul de analize trebuie să fie personal permanent angajat.
În particular, sarcinile şi responsabilităţile personalului temporar şi/sau
stagiar trebuie să fie definite în raport cu alţi membri ai laboratorului. O
supervizare a acestui personal trebuie să fie asigurată pe întreaga durată pentru a
garanta că personalul temporar şi/sau stagiar lucrează conform procedurilor din
laborator. Laboratorul trebuie să evalueze competenţa personalului temporar sau
stagiar şi să păstreze înregistrări.
Aceleaşi dispoziţii referitoare la obţinerea abilităţilor pentru realizarea
sarcinilor particulare pot fi aplicate. Dacă este necesar, formarea personalului poate
să fie adaptată în conformitate cu natura activităţilor repartizate acestui personal.
1.) Utilizarea personalului care prestează activităţi pentru mai mulţi
angajatori. Cînd laboratorul utilizează un astfel de personal, el trebuie să identifice
angajatorii şi potenţialele conflicte de interese şi să asigure confidenţialitatea
informaţiilor la care personlul are acces vis-a-vis de ceilalţi angajatori ai săi.
2.) Supliniri (înlocuiri), (4.1.5. j).
Absenţa eventuală a locţiitorilor pentru anumite funcţii trebuie să fie
compatibilă cu nivelul de serviciu afişat de laborator. De exemplu, dacă laboratorul
se angajează să realizeze în termenul stabilit prestaţiile sale, el trebuie să aibă
resurse pentru a satisface acest angajament şi deci să aibă locţiitori în absenţa
persoanelor titulare.
Locţiitorii trebuie să fie capabili să înlocuiască titularii la nivelul
calificării aşteptate: este sarcina laboratorului de a asigura supravegherea şi
menţinearea calificării lor.
O autorizare poate să acopere mai multe sarcini în acelaşi timp, de
exemplu validarea rezutatelor şi semnarea rapoartelor de analize.
Autorizările trebuie să fie regulat analizate şi competenţele confirmate.
Cînd există zi de zi dovezi obiective de însuşire a sarcinilor (de exemplu utilizarea
materialelor de referinţă la fiecare serie de analize sau participarea la comparări
interlaboratoare), aceste elemente pot justifica menţinerea competenţei şi
abilităţilor.
Laboratorul trebuie să prevadă confirmarea autorizării unei persoane
pentru o sarcină după o anumită perioadă fără realizarea sarcinii. Necesitatea
confirmării competenţei este în funcţie de durata lipsei de activitate, a competenţei
tehnice cerute de sarcină şi de schimbările eventuale, care au avut loc pînă la
ultima dată cînd persoana a efectuat sarcina.
3.) Persoana desemnata pentru validarea si semnarea Buletinelor de
analiza.
Semnatarul buletinelor de analize este persoana care ia responsabilitatea
pentru acest buletin şi atestă implicit că rezultatele analizelor respecta cerintele de
calitate în conformitate cu prevederile SM. Este vorba despre un personal care are
autorizarea si responsabilitatea validarii rezultatelor sau care a primit autorizare din
partea direcţiei laboratorului pentru această activitate.
Cînd buletinele includ rezultate validate de persoane diferite este necesar
ca semnatarul buletinului să dispună de cunoştinţe şi experienţă potrivite pentru a
analiza corelarea rezultatelor între ele şi în raport pacientul testat.
Fisa de post trebuie sa cuprinda:
 Numele si obiectul postului (functiei),
 Pozitia postului in organizatie,
 Continut (activitati, sarcini),
 Conditii minime de ocupare (studii, experienta, competenta,
aptitudini),
 Responsabilitate si autoritate,
 Relatii de subordonare/coordonare/ colaborare/reprezentare.
O singura fisa de post poate ajunge pentru personalul cu aceeasi functie, mai
ales în laboratoarele mici.
Trebuie sa existe instructiuni pentru mentinerea dosarelor de personal.
Acestea trebuie sa documenteze:
 Cine, unde si cum tine dosarele,
 Cum si cand se actualizeaza,
 Accesul la dosarele de personal.
In laboratoarele mici sau cu personal de competenta similara se poate ca
tot personalul sa fie autorizat, prin fisa postului sa execute toate analizele.
In laboratoarele care efectueaza analize cu grad mare de specializare sau
de risc trebuie să se autorizeze personalul care face prelevarea, pregateste
esantioanele, cel care lucrează cu diferitele echipamente, face prelucrari statistice,
redacteaza buletin de analize, face comentarii sau interpretari ale rezultatelor.
Trebuie să existe înregistrări privind satisfacerea criteriilor de competenţa
pentru acest personal.
Documente:
 Proceduri privind selecţie, evaluare si recalificare personal
 Proceduri privind angajare personal temporar sau permanent
 Proceduri privind instruiri
 Proceduri privind completarea dosarelor de personal
 Fise pentru posturile din laborator
 Reguli pentru autorizare, lista de autorizare (unde este cazul)
125.Condiții de mediu și lucru în laboratoarele medicale. Normative sanitare

fata de încăperi. Monitorizarea indicatorilor mediului.
Întreținere spațiu și condiții de mediu
Locaţia în care funcţionează laboratorul trebuie să fie amplasată în zonă
ferită de poluanţi chimici şi biologigi care ar putea influenţa rezultatele analizelor
şi siguranţa personalului. Suprafaţa şi volumul încăperilor trebuie să fie conform
cerinţelor reglementare (Norme stabilite de Ministerul Sănătăţii).
Spatiul laboratorului trebuie sa fie suficient si proiectat in asa fel incat :
- sa nu compromita calitatea serviciilor medicale,
- sa asigure siguranta personalului, pacientilor si vizitatorilor,
- sa se previna contaminarea incrucisata.
Accesul in zonele care afecteaza calitatea examinarilor sa fie controlat.
Laboratorul sa asigure Spatii pentru personal:
- sa existe spatiu de depozitare pentru echipament si imbracaminatea
personala,
- acces la grupuri sanitare si sursa de apa potabila,
- daca este posibil, se recomanda spatiu de studiu, intalniri si odihna.
Amplasarea diferitelor activităţi trebuie să urmărească un circuit funcţonal

unidirecţional, astfel încât circuitul probelor să nu se intersecteze cu circuitul
deşeurilor.
Sectorul de lucru cu pacienţii trebuie să fie complet separat de celelalte
sectoare de lucru ale laboratorului.
Finisajele pereţilor şi pardoselilor trebuie să fie perfect lise (netede),
rezistente la spălare şi dezinfecţie, cu suprafeţe înbinate rotund (fără colţuri) şi cu
cât mai puţine proeminenţe pe care se depune praful.
Laboratorul trebuie să dispună de spaţii anexe adecvate ca funcţie şi volum
numărului de personal şi specificului activităţilor (spaţii de depozitare, vestiare,
toalete, loc de odihnă, servit masa, citit, etc.)
Laboratorul trebuie asigurat cu toate utilităţile necesare ( apă curentă,
reţea de canalizare, energie electrică, energie termică, gaze, ventilaţie, căi de acces,
telefonie, e-mail,ş.a.). Mobilierul din laborator trebuie să aibă suprafaţa de lucru
perfect netedă şi rezistentă la subtanţe corozive, să ofere posibilitatea de curăţare a
pardoselii de sub mobilier, dulapuri pe cât posibil suspendate pe perete.
Laboratoarele de analize medicale care au în structură compartimente de
bacteriologie, micologie, parazitologie, virusologie, diagnostic molecular trebuie
să aibă în dotare, în mod obligatoriu, hotă de siguranţă biologică de clasă
corespunzătoare grupului de risc microbiologic din care fac parte
microorganismele manipulate, încadrate conform Ghidului naţional de biosiguranţă
pentru laboratoare medicale.
Punctele de recoltare probe se supun aceloraşi reguli de organizare şi
funcţionare.
Lista de documente la Spații şi condiții de mediu
- Schema spatiilor cu indicarea destinatiilor
- Registru acces vizitatori
- Registre temperaturi (mediu, frigidere, termostate)
- Registru umiditate
- Truse anti-incendiu
- Plan de evacuare
- Indicatoare de iesire
- Markarea zonelor, incaperilor cu destinatie speciala
126. Gestionarea deșeurilor medicale. Prevederile actelor normative in

vigoare. Proceduri de gestionare a deșeurilor în laboratoarele medicale.
HOTĂRÎRE Nr. 696 din 11-07-2018 pentru aprobarea Regulamentului

sanitar privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală
Publicat : 10-08-2018 în Monitorul Oficial Nr. 295-308 art. 835

1. Regulamentul sanitar privind gestionarea deșeurilor rezultate din
activitatea medicală (în continuare – Regulament sanitar) reglementează modul de
colectare separată pe tipuri, împachetare, etichetare, stocare temporară,
transportare în cadrul instituțiilor producătoare, tratare, livrare, eliminare și
evidență a deșeurilor rezultate din activitatea medicală.
2. Prevederile prezentului Regulament sanitar se extind asupra activității
tuturor persoanelor fizice/juridice (instituții medico-sanitare și activități/cercetări
conexe acestora), indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare
care generează deșeuri rezultate din activitatea medicală, astfel cum sînt definite în
art.55 din Legea nr.209 din 29 iulie 2016 privind deșeurile.
3. Deșeurile rezultate din activitatea medicală se clasifică în tipuri conform
subcategoriei 1801 din Lista deșeurilor aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.99
din 30 ianuarie 2018 (în continuare – Lista deșeurilor) și anexei la prezentul
Regulament sanitar.
4. Gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală este parte
integrală a controlului infecțiilor.
5. Prin prezentul Regulament sanitar sînt definiți următorii termeni:
- autoclavarea deșeurilor – tehnologie de tratare termică la temperaturi
scăzute (cuprinse între 100°C și 180°C) a deșeurilor infecțioase/tăietoare-
înțepătoare în condiții umede (cu aburi fierbinți sub presiune) în instalații special
destinate;
- incinerarea deșeurilor – tehnologie de tratare termică a deșeurilor prin
incinerare în instalații speciale, cu asigurarea unei temperaturi înalte (+1200 °C și
mai mult) de combustie;
-precauțiunile universale – măsuri fundamentale aplicate la locul de
muncă al personalului medical în scopul prevenirii transmiterii bolilor infecțioase
cu cale de transmitere sangvină;
- sistem de gestionare a deșeurilor – totalitate a activităților și procedeelor
de colectare separată, împachetare, etichetare, stocare temporară, transportare,
tratare și eliminare a deșeurilor, inclusiv de supraveghere a acestor operații;
- tratarea chimică a deșeurilor – proces de tratare a deșeurilor prin
utilizarea dezinfectanților, a mediului alcalin sau a încapsulării;
- tratarea biologică a deșeurilor – proces de degradare biologică a
deșeurilor organice prin înhumare, compostare și cu ajutorul viermilor sau
enzimelor;
- tratarea termică – operațiune care se bazează pe acțiunea căldurii
(energie termică) pentru îndepărtarea prin reducere a microorganismelor (patogene
și/sau saprofite) conținute în deșeurile identificate cu codurile 18 01 01 și 18 01
03* în Lista deșeurilor și în anexa la prezentul Regulament sanitar;
-o reducere de 4 Log10 – probabilitate de supraviețuire într-o populație
microbiană de 1/10000 sau o reducere de 99,99% a microorganismelor ca rezultat
al tratării;
-o reducere de 6 Log10 – probabilitate de supraviețuire într-o populație
microbiană de 1/1000000 sau o reducere de 99,9999% a microorganismelor ca
rezultat al tratării.
16. Colectarea separată a deșeurilor pe tipuri este prima etapă în gestionarea
deșeurilor rezultate din activitatea medicală.
17. În situația în care nu se realizează colectarea separată a
deșeurilor pe tipuri, întreaga cantitate de deșeuri se tratează ca deșeuri periculoase.
18. În circumstanțele în care nu este stabilit definitiv tipul,
întotdeauna deșeurile sînt atribuite la tipul de deșeuri mai periculoase.
19. Colectarea separată a deșeurilor se efectuează direct la locul
formării și cît mai aproape posibil (la „distanța unei mîini întinse”) de personalul
care produce aceste deșeuri.
20. Procesul de colectare separată a deșeurilor începe din momentul
producerii lor și continuă la toate etapele ulterioare de colectare, transportare,
depozitare, tratare și eliminare.
21. Fiecare loc de muncă la care se produc deșeurile rezultate din
activitatea medicală trebuie să fie dotat cu echipament/consumabile
necesar/necesare pentru colectarea separată a fiecărui tip de deșeu produs.
22. Este interzisă amestecarea diferitor tipuri de deșeuri periculoase
rezultate din activitatea medicală cu alte categorii de deșeuri periculoase sau cu
alte deșeuri, substanțe sau materiale, inclusiv în timpul transportării și depozitării.
23. Ambalajul în care se face colectarea separată și care vine în
contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de
unică folosință și se elimină o dată cu conținutul.
24. Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează separat
deșeurile rezultate din activitatea medicală sînt:
1) galben – pentru deșeurile tăietoare-înțepătoare,
anatomopatologice și infecțioase identificate cu codurile 18 01 01, 18 01 02 și 18
01 03* în Lista deșeurilor și anexa la prezentul Regulament sanitar;
2) cafeniu – pentru deșeurile: chimice, de medicamente, inclusv
citotoxice/citostatice, de amalgam, identificate cu codurile 18 01 06*, 18 01 08*,
18 01 09, 18 01 10* în Lista deșeurilor și anexa la prezentul Regulament sanitar;
3) verde – pentru deșeuri nepericuloase reciclabile identificate cu
codurile 20 01 01, 20 01 02, 20 01 39 și 20 01 40 în Lista deșeurilor;
4) negru – pentru deșeurile nepericuloase (deșeurile municipale)
identificate cu codul 20 03 01 în Lista deșeurilor.
127.Managementul echipamentelor și aparatelor de laborator. Proceduri de

mentenanta a echipamentelor, verificari metrologice.
Laboratorul trebuie să dețină toate echipamentele necesare( lista acestora).
La instalare și înainte de utilizare laboratorul trebuie să verifice performanța
echipamentului, această cerință se aplică „echipamentelor utilizate în laborator,
echipamentelor împrumutate sau echipamentelor utilizate în locaţii asociate sau
mobile de către alţii, autorizaţi”
Laboratorul trebuie să documenteze Instructiuni de utilizare pentru fiecare
echipament folosit - personalul sa fie instruit si autorizat, - instructiunile de utilzare
si manualele sa fie usor accesibile, - sa existe proceduri pentru manipularea,
transportul, depozitarea si utilizarea echipamentelor pentru a preveni contaminarea
sau deteriorarea acestora.
Laboratorul trebuie să-și declare politica privind asigurarea trasabilității și să
documenteze modul de menținere și verificare a stării echipamentelor (privind
etalonarea). Politica laboratorului privind trasabilitatea trebuie să se conformeze cu
Politicile MOLDAC, ”Politica privind trasabilitatea măsurărilor conform ILAC
P10”, cod P-3.
Laboratorul trebuie sa detina o procedura documentata pentru calibrarea
echipamentelor cu influenta asupra rezultatului final, care sa contina:
- instructiunile producatorului,
- trasabilitatea metrologica a calibratorului( certificatul de trasabilitate),
- inregistrarea curbei(coeficientului) de calibrare,
- data recalibrarii,
- actualizarea factorilor de corectie anterior stabiliti,
- masuri de protectie impotriva evantualelor ajustari.
“Trasabilitatea metrologică trebuie să fie raportată la un material de referinţă
sau la o procedură de referinţă disponibile de ordin metrologic mai înalt.”,
furnizate de producator.
“Echipamentul produs şi pus pe piaţă sub reglementări care cer trasabilitate
(de exemplu IVD (In Vitro Diagnostics) European Directive (Directive 98/79/EC))
este considerat că îndeplineşte cerinţele de trasabilitate din această politică.
Declaraţiile privind trasabilitatea trebuie să fie disponibile în documentaţia
laboratorului.”
Cand acest lucru nu este posibil, laboratorul asigura trasabilitatea prin:
- utilizarea de materiale de referinta certificate,
- examinare sau calibrare prin alta procedura,
- standarde sau metode , agreate de comun accord de partile implicate.
Laboratorul sa se asigure ca echipamenetele sa fie folosite in conditii sigure :
- de electrosecuritate,
- de oprire in cazuri de urgenta,
- de eliminare a materialelor chimice, radioactive şi biologice de către
persoane autorizate.
Sa fie utilizate instructiunile producatorului:
- sa existe o procedura documentata pentru mentenanta cu respectarea
recomandarilor producatorului,
- echipamentele defecte se eticheteaza si se depoziteaza intr-un loc ferit,
- se analizeaza efectul eventualelor defecte asupra rezultatelor anterioare
defectarii si se decide aplicarea de actiuni corective imediate,
- inainte de utilizare dupa reparare, echipamentul trebuie decontaminat si
verificat.
Incidentele si accidentele ce pot fi atribuite unui echipament trebuie
analizate si raportate imediat producatorului.
Aparatura şi reactivii utilizaţi în cadrul laboratorului de analize medicale
trebuie să fie omologaţi şi înregistraţi ca dispozitive medicale. Vor fi achiziţionate
doar echipamente şi reactivi care îndeplinesc cerinţele privind stabilirea condiţiilor
de introducere pe piaţă şi de punere în funcţiune a dispozitivelor medicale privind
stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă şi de utilizare a dispozitivelor
medicale pentru diagnostic in vitro. Pentru echipamentele de masurare si unde este
cazul pentru partile lor componente este recomandabil sa se faca o validare inainte
de utilizare, de regulă cu materiale de referinţă. Intervalul de timp dintre doua
etalonari succesive depinde de caracteristicile de fiabilitate metrologică ale
mijlocului respectiv de măsurare, de intensitatea şi condiţiile specifice ale utilizării.
Pentru echipamentele de masurare este obligatoriu să se obţină log book-uri.
Cu excepţia aparatelor care prin domeniul de măsurare intră sub incidenţa
metrologiei legale şi care trebuie etalonate sau verificate de persoane (laboratoare)
autorizate de metrologia legală, restul aparatelor din program pot fi etalonate pe
baza procedurilor interne de etalonare. Laboratorul trebuie să păstreze, după caz,
documente privind:punerea în funcţiune a mijloacelor de masurare, reparaţiile
acestora, respectiv etalonările înainte de fiecare utilizare.
Aceste activităţi trebuie efectuate de personal calificat folosind etaloane sau
materiale de referinţă certificate şi trebuie pastrate înregistrări în special asupra
incertitudinii de măsurare estimate.
Laboratorul trebuie să facă verificări (intermediare) la intervale adecvate
între două etalonări succesive pentru a controla menţinerea capabilităţii de
măsurare stabilită la etalonare. Aceste verificări trebuie efectuate după o procedură
documentată şi menţinute înregistrări ale rezultatelor. Aceste verificări pot fi făcute
folosind etaloane pregătite de laborator şi confirmate metrologic în mod adecvat.
La selectarea materialelor de referință certificate laboratorul trebuie să se ghideze
de documentul EA 4/14.
Cartile tehnice si manualele de operare a echipamentelor, este recomandabil,
sa fie traduse în întregime sau sub formă de extrase cuprinzând instrucţiuni de
utilizare şi întreţinere.
Fiecare echipament trebuie să fie unic identificat prin: tip, seria şi an de
fabricaţie, iar dacă aceasta cerinta nu este indeplinita, printr-un identificator unic
(cod, număr de inventar) alocat de laborator şi înregistrat.
Laboratorul trebuie sa aiba o procedura documentata de receptie, depozitare,
testare a acceptarii si managementul stocurilor de reactivi si consumabile:
- reactivii si consumabilele sa fie depozitate in corespunderea cu
specificatiile producatorului,
- daca locatia este alta decat laboratorul, sa se asigure ca se previne
distrugerea sau deteriorarea,
- fiecare nou lot sau transport de reactivi si consumabile sa fie verificate
inainte de utilizare,
- sa existe un sistem de control al stocurilor, care sa separe reactivii si
consumabilele neacceptate sau neinspectate inca de cele acceptate pentru utilizare,
- instructiunile de utilizare(si cele de la producator) sa fie usor accesibile,
- incidentele si accidentele ce pot fi atribuite unor reactivi sau consumabile,
sa fie investigate si raportate la producator.
128.Managementul reactivilor si consumabilelor. Proceduri de achiziții,
receptie, stocare și monitorizare a reactivilor și consumabilelor de laborator.
Reactivii utilizaţi în cadrul laboratorului de analize medicale trebuie să fie

omologaţi şi înregistraţi ca dispozitive medicale. Vor fi achiziţionati doar reactivii
care îndeplinesc cerinţele privind stabilirea condiţiilor de introducere pe piaţă .
Laboratorul trebuie sa aiba o procedura documentata de receptie,
depozitare, testare a acceptarii si managementul stocurilor de reactivi si
consumabile:
- reactivii si consumabilele sa fie depozitate in corespundere cu
specificatiile producatorului,
- daca locatia este alta decat laboratorul, sa se asigure ca se previne
distrugerea sau deteriorarea,
- fiecare nou lot sau transport de reactivi si consumabile sa fie verificate
inainte de utilizare,
- sa existe un sistem de control al stocurilor, care sa separe reactivii si
consumabilele neacceptate sau neinspectate inca de cele acceptate pentru utilizare,
- instructiunile de utilizare(si cele de la producator) sa fie usor accesibile,
- incidentele si accidentele ce pot fi atribuite unor reactivi sau consumabile,
sa fie investigate si raportate la producator.
Nota: daca laboratorul utilizeaza reactivi sau consumabile preparate in
propria locatie, se pastreaza date despre identitatea persoanei , data si ora
prepararii.
129.Managementul calității la etapa pre - examinare (pre- analitica). Cerinte

privind recoltarea, transportul și recepția probelor biologice. Criterii de validare a
probelor.
Formularul cererii de analize de laborator impus prin regelementări ale
CNAS şi MS trebuie să îndeplinească cerinţele SM SR EN ISO 15189:2014.
Pentru pacienţii care se adresează direct, laboratorul trebuie să pună la
dispoziţie formular adecvat de solicitare de anailize. În cazul înregistrării cererii
direct în calculator, personalul trebuie să fie instruit asupra informaţiilor şi a
modului cum trebuie obţinute.
Punctele de recoltare eșantioane primare externe (situate în afara
laboratorului), deservite de personalul laboratorului/organizaţiei de care aparţine
laboratorulu trebuie să îndeplinească cerinţele punctelor 5.4. din SM SR EN ISO
15189:2014.
Laboratorul trebuie sa afiseze la loc vizibil Informatii pentru pacienti si
utilizatori privind:
- sediul laboratorului,
- programul de lucru,
- lista serviciilor oferite, inclusiv cele subcontractate,
- esantioane necesare, volum necesar, masuri de precautie speciale, timpul
de raspuns, intervale biologice de referinta, valori clinice de decizie,
- instructiuni pentru esantioanele colectate de la pacient,
- instructiuni de pregatirea pacientului,
- instructiuni pentru transportul esantionului,
- „orice cerinţe privind consimţământul pacientului (de exemplu,
consimţământul de a
dezvălui informaţii clinice şi de istoric familial profesioniştilor relevanţi de
îngrijire a
sănătăţii”,
- criterii pentru acceptarea/respingerea esantioanelor,
- lista de factori cunoscuti ca pot afecta semnificativ interpretarea
rezultatelor,
-disponibilitatea de consiliere clinica ,
-politica laboratorului privind protectia datelor cu caracter personal,
-procedura privind reclamatiile.
Informatiile pentru pacienti si utilizatori includ si o explicatie privind
procedura clinica
(ex.flebotomia) ce trebuie efectuata pentru a permite consimtamantul
informat.
Formularul de cerere, pe hartie sau electronic, sa contina:

- identificarea pacientului (nume, data nasterii, date de contact si
identificarea unica
(nr. din spital sau nr. asigurat),
- nume medic sau alta persoana autorizata sa solicite analize, date de contact,
-tipul de esantion primar si acolo unde este relevant, locul de origine,
- examinarile solicitate,
- informatii clinice despre pacient, relevante pentru interpretarea rezultatelor,
- (istoricul familial, calatorii, boli transmisibile, etc),
-data si acolo unde este relevant, ora colectarii esationului primar,
- data si ora receptiei in laborator,
- sa existe un formular pentru cererile verbale.
Laboratorul trebuie sa documenteze si sa implementeze proceduri
documentate (Manual de recoltare) pentru colectarea si manipularea esantioanelor
primare, accesibile celor responsabili, inclusiv celor care nu fac parte din
personalul laboratorului.
Toate procedurile efectuate pe un pacient necesita consimtamantul informat
al acestuia. Prezentarea cu un formular de cerere si de buna voie presupune ca
acesta se supune unei punctii venoase. Pacientilor internati in spital li se ofera
posibilitatea sa refuze, dar unele proceduri mai invazive au nevoie de acordul scris.
În situatii de urgenta, daca este in interesul pacientului se poate renunta la
obtinerea consimtamnatului.
Laboratorul trebuie să documenteze:
1. Instructiuni pentru activitati de precolectare privind:
- completarea formularului de cerere,
- pregatirea pacientului,
- tipul eșantion primar( tip de recipient, aditiv),
- instructiuni privind ordinea recipientelor de recoltare, daca este cazul,
- informatii clinice necesare( ex. istoricul administrarii de medicamente).
2. Instructiuni pentru activitati de colectare, privind:
- stabilirea identitatii pacientului de la care se colecteaza un esantion primar
- verificarea faptului ca pacientul indeplineste cerintele de pre-
examinare( stare de
post,medicatie, timp d ela ultima doza, etc)
- instrucţiuni pentru colectarea de eşantioane de sânge şi non-sânge primare,
cu
descrieri ale recipientelor primare şi oricăror aditivi necesari
- daca colectarea de probe se face in clinica, sa existe instructiuni privind
transportul
esantioanelor
- instructiuni privind etichetarea pentru evitarea non identificarii ( amestec
cu etichete
ale pacientilor anteriori)
- inregistrarea identitatii persoanei care colecteaza, data si ora
- instructiuni privind depozitarea esantioanelor inainte de a fi livrate in lab.
- instructiuni privind eliminarea in siguranta a materialelor folosite
3. Instructiuni pentru transportul esantioanelor primare (specimen) privind:
- ambalarea esantioanelor,
- intervalul de timp in care acestea sa ajunga in laborator pentru stabilitatea
analitilor,
- respectarea si disciplina de laborator,
- temperatura si conservantii adecvati pentru integritatea esantionului,
- siguranta esantionului, a transportatorului, a publicului larg si a
laboratorului.
4. Instructiuni pentru receptia esantioanelor primare (specimenelor):
- esantioanele sa fie trasabile pe baza cererii si etichetarii pana la un pacient
si la
locatia de colectare,
- se aplica criterii de laborator de acceptare/respingere,
- daca esantionul nu indeplineste criteriile de acceptare si lab. decide sa-l
proceseze,
buletuinul de analiza trebuie sa indice natura problemei si deci sa recomande
prudenta in interpretarea rezultatului,
- esantioanele sunt inregistrate( registru , calculator), cu data si ora receptie,
persoana care a primit esantioanele,
- sa existe instructiuni pentru tratarea esantioanelor marcate ca urgenta.
5. Instructiuni pentru manipularea, pregatirea si depozitarea de pre-
examinare, care să prevadă proceduri pentru evitarea pierderii, deteriorarii sau
distrugerii esantioanelor in
timpul pre-examinarii.
Procedura de laborator sa includa termene limita pentru solicitarea de
examinari
suplimentare pe acelasi esantion primar.
130.Managementul calității la etapa examinare (analitică). Descrierea
Proceduri de operare standard. Sisteme de marcare a probelor.
Laboratoarele de analize medicale care utilizează metode impuse de
analizoarele automate şi kitt-uri şi metodele publicate în cărţi de specialitate,
ghiduri, îndreptare, ş.a.trebuie să se asigure că acestea sunt adecvate la scopul
pentru care sunt utilizate.
Laboratoarele trebuie sa se asigure ca sunt selectate acele proceduri
recomandate in instructiunile echipamentului folosit si/sau publicate in manuale de
specialitate. Procedurile selectate trebuie sa fie adecvate scopului propus. Trebuie
sa fie inregistrata identitatea persoanelor care selecteaza procedurile.
Verificare proceduri de examinare:
- Procedurile de examinare validate si folosite fara nici o modificare trebuie
sa fie verificate inainte de utilizare.
- Sa se pastreze inregistrari ce atesta ca performanta obtinuta in laborator
indeplineste cerintele specificate (sunt comparabile cu cele ale validatorului de
metoda) si demonstreaza adecvarea la scop.
- Seful de laborator sa aiba un plan de urgenta in cazuri de indisponibilitate a
procesului de examinare din laborator.
Laboratorul trebuie să calculeze cel putin urmatorii parametri:
- limita minima de detectie,
- limitele domeniului de masurare,
- precizia (repetabilitate/reproductibilitate),
- acuratete (exactitate),
- incertitudinea de masurare.
Se valideaza in laborator:
- metode nestandardizate,
- metode concepute si dezvoltate in laborator,
- metode validate folosite in afara scopului propus,
- metode validate, modificate ulterior.
Documentare proceduri de examinare:
- Laboratorul trebuie sa detina proceduri de examinare, documentate, intr-o
limba inteleasa de tot personalul, intr-un loc accesibil.
- Instructiunile de lucru sau orice alta informatie –rezumat, sunt acceptabile
pentru a fi utilizate „ cu conditia ca o procedura complet documentata sa fie
disponibila „.
Procedura documentata trebuie sa cuprinda:
- scopul examinării;
- principiul şi metoda procedurii utilizată pentru examinări;
- caracteristicile de performanţă
- tipul de eşantion (de exemplu plasmă, ser, urină );
- pregătirea pacientului;
- tipul de recipient şi aditivi;
- echipamente şi reactivi necesare;
- controale de mediu şi de securitate;
- procedurile de calibrare (trasabilitate metrologică);
- etape procedurale;
- proceduri de control de calitate;
- interferente
- procedura de calcul
- incertitudinea de masurare estimata
- intervale biologice de referinat sau valori de decizie clinica
- interval raportabil al rezultatelor examinarii
- instructiuni pentru determinarea valorilor atunci cand un rezultat nu este in
-
intervalul de masurare( dilutii)
- valori de alerta, unde este cazul
- interpretarea clinica de laborator
- surse potentiale de variatie
- referinte
Orice modificarea de procedura trebuie comunicata utilizatorilor dupa
validarea acetsteia.
131.Managementul calității la etapa de examinare ( analitică). Descrierea
Proceduri de operare standard. Sisteme de marcare a probelor. Proceduri de
validare/verificare a metodelor cantitative. Indicii de performanță a metodei
estimați în procedura de validare/verificare.
Instituția medicală trebuie să implementeze o procedură în care va 􏰀i
stabilită lista procedurilor și proceselor care trebuie să 􏰀ie documentate. Acele
proceduri de operare standard ar trebui să 􏰀ie scrise de către persoane responsabile
cu cunoștințe în activitatea și structura internă a instituției medicale. Aceste
persoane sunt experți în domeniu, care nemijlocit aplică efectiv activitatea și
procesul, care urmează a 􏰀i descrise. În cazul proceselor multiple, complexe, se
formează o echipă pentru elaborarea procedurilor standard de operare. Procedura
standard de operare trebuie să 􏰀ie scrisă cu su􏰀iciente detalii, astfel încât
lucrătorii cu experiență limitată, cu sau fără cunoașterea procedurii, să poată
reproduce cu succes procedura, atunci când este nesupravegheat.
Laboratoarele trebuie sa se asigure ca sunt selectate acele proceduri
recomandate in instructiunile echipamentului folositsi/sau publicate in manuale de
specialitate. Procedurile selectate trebuie sa fie adecvate scopului propus. Trebuie
sa fie inregistrata identitatea persoanelor care selecteaza procedurile
Validarea metodelor de analiza PO
Metodele de lucru se valideaza atunci cand trebuie stabilit daca parametrii de
performanta sunt adecvati pentru determinarile analitice:
►atunci cand laboratorul introduce o noua metoda pe care nu a mai
lucrat-o in trecut,
►cand trebuie implementate îmbunătăţiri ale metodei (prin schimbarea
unor reactivi, echipamente),
► la extinderea utilizarii unei metode,
► in cazul metodelor standardizate sau publicate in literatura de
specialitate, pentru a se observa modul in care laboratorul (cu particularitatile lui)
reuseste sa obtina performata indicata in referential (standard, literatura,
specificatiile producatorului date in prospectul de lucru).
Astfel validarea poate fi:
- Validare totala (initiala, completa) – este importanta cand se dezvolta
metoda.
-Validarea partiala – este folosita pentru metode deja validate (metode
standardizate, autorizate, oficiale) si consta in determinarea unuia sau mai multor
parametri (repetabilitate, reproductibilitate, etc.) si poate ajunge pana la o validare
aproape completa.
-Validarea incrucisata (Cross Validation) – este o comparare a parametrilor
validarii, cand se utilizeaza doua metode pentru a furniza date in cadrul aceluiasi
studiu sau de-a lundul unor studii diferite. Una din metode serveste ca referinta
(metoda originala), iar a doua metoda serveste drept comparator. Compararea
trebuie facuta in ambele directii.
Laboratorul trebuie să calculeze cel putin următorii parametri:
limita minima de detectie,
- limitele domeniului de masurare,
- precizia (repetabilitate/reproductibilitate),
- acuratete (exactitate),
- incertitudinea de masurare.
Se valideaza in laborator:
- metode nestandardizate,
- metode concepute si dezvoltate in laborator,
- metode validate folosite in afara scopului propus,
- metode validate, modificate ulterior.
Documentare proceduri de examinare:

- Laboratorul trebuie sa detina proceduri de examinare, documentate,
intr-o limba inteleasa de tot personalul, intr-un loc accesibil.
- Instructiunile de lucru sau orice alta informatie –rezumat, sunt
acceptabile pentru a fi utilizate „ cu conditia ca o procedura complet documentata
sa fie disponibila „.
Procedura documentata trebuie sa cuprinda:
• scopul examinării;
• principiul şi metoda procedurii utilizată pentru examinări;
• caracteristicile de performanţă
• tipul de eşantion (de exempluplasmă, ser, urină );
• pregătirea pacientului; tipul de recipient şi aditivi;
• echipamente şi reactivi necesare; controale de mediu şi de securitate;
• procedurile de calibrare (trasabilitate metrologică); etape
procedurale;
• proceduri de control de calitate; interferente, procedura de calcul
• incertitudinea de masurare estimate
• intervale biologice de referinata sau valori de decizie clinica
• Interval raportabil al rezultatelor examinarii
• intervalul de masurare( dilutii); valori de alerta, unde este cazul
• interpretarea clinica de laborator; surse potentiale de variatie;
referinte
Orice modificarea de procedura trebuie comunicata utilizatorilor dupa
validarea acestea;
VERIFICARE
- Procedurile de examinare validate folosite fara modificari trebuie sa
fie VERIFICATE de catre laborator inainte de a fi introduse in utilizare curenta.
- Laboratorul trebuie sa obtina informatie de la producator / furnizor
metodei pentru confirmarea caracteristicilor de performanta ale procedurii.
- Laboratorul trebuie sa obtina dovezi obiective ( sub forma de
caracteristici de performanta) ca cerintele de performanta pentru procedura de
examinare au fost indeplinite.
- Laboratorul trebuie sa documenteze procedura folosita pentru
verificare si sa inregistreze rezultatele obtinute.
Conditiile tehnice in care se realizeaza validarea / verificarea metodelor de
analiza:
1. Validarea se realizeaza de catre persoane competente;
2. Sunt respectate conditiile de mediu specifice fiecarui timp de examinare
(specficatiile producatorului de echipament, reactivi; literatura de specialitate)
3. Echipamentele sunt in conditii bune de functionare, etalonate,
calibrate;
4. Reactivii sunt adecvati lucrului cu echipamnetul si sunt in termen de
valabilitate;
5. Materialele de referinta utilizate sunt adecvate metodei si sunt in
termen de valabilitate;
6. Pentru validare / verificare sunt utilizate atat informatii obtinute prin
examinari in laborator cat si din alte surse (informatii date de producatorii
reactivilor, echipamentelor, literatura de specialitate, standarde de metode
Parametrii validării. Informatiile folosite pentru a valida metoda pot fi obtinute
prin testari in laborator sau din alte surse (informatii date de producatorul
reactivilor /echipamentului, literatura de specialitate, standarde de metode etc.)
Pot fi evaluati, in functie de scopul validarii, următorii parametrii (de
performanta);
- limita minima de detectie; limitele domeniului de masurare
- precizia (repetabilitate/reproductibilitate);
- acuratete (exactitate);
- incertitudinea de măsurare; robustetea metodei; sensibilitatea;
specificitatea.
- Erori aleatorii; erori sistematice; eroarea totala admisa.
1. Limita minima de detectie - LD - cea mai mica valoare (concentratie,

cantitate, etc) care poate fi detectata. Aceasta limita se poate considera LD = 0 +
3SD al probei pentru care concentratia este egala cu limita minima de cuantificare.
a) Limita minima de cuantificare – cea mai mica concentratie de analit,
diferita de zero, care poate fi determinata cu un nivel acceptabil al repetabilitatii si
al exactitătii. Aceasta limita se determina prin testarea mai multor probe preparate
cu concentratii mici (ex. dilutii diferite ale unui ser de calibrare), apropiate de
limita minima de masurare specificata de producatorul kitului de reactivi. Fiecare
proba este testata de 10 ori si se calculeaza pentru fiecare valoarea medie si
abaterea standard. Se considera ca limita minima de masurare proba cu cea mai
mica concentratie si pentru care abaterea standard are o valoare acceptabila.
Pentru determinarile calitative, limita minima de detectie este de exemplu
valoarea «cut-off», care este indicata in prospectul kitului de reactiv.
2. Limita maximă de măsurare – cea mai mare concentratie de analit care
poate fi determinata fara a dilua proba. Laboratorul trebuie sa demonstreze ca
domeniul sau de masurare include domeniul de referinta biologic (domeniul de
valori normale) si acopera valorile patologice corespunzatoare populatiei de
pacienti care se adreseaza laboratorului in mod obisnuit
3. Precizie (fidelitate). Laboratorul trebuie sa stabileasca repetabilitatea
si reproductibilitatea pe materialede referinta (pentru controlul intern) cu valori
cunoscute ale concentratiei analitilor cu valori normale, cat si cu valori
patologice .
-Pentru stabilirea repetabilitatii (precizia intra-determinare): laboratorul
masoara mai multe replici materialul de control, una dupa alta, in aceleasi conditii,
cu acelasi echipament, reactivi, operator, intr-un interval de timp foarte scurt si va
estima abaterea standard. Abaterea standard obtinuta de laborator trebuie sa fie
mai mica sau egala cu cea specificata de producatorul kitului de reactivi sau al
echipamentului (daca aceasta informatie este disponibila), sau indicata in tabel
Westgard.
-Pentru stabilirea reproductibilitatii (precizia inter-determinari - laboratorul
masoara mai multe replici ale materialului de control, in aceleasi conditii, cu
acelasi echipament, reactivi, operator, in zile diferite si va estima abaterea
standard.
Abaterea standard obtinuta de laborator trebuie sa fie mai mica sau egala
decat cea specificata de producatorul kitului de reactivi sau al echipamentului
(daca aceasta informatie este disponibila) si decat cea specificata de producatorul
materialului de control utilizat sau indicata in tabel Westgard
4.Exactitate. Laboratorul trebuie sa stabileasca acuratetea (exactitatea) pe

materiale de referinta (pentru controlul intern) cu valori cunoscute ale
concentratiei analitilor, atat pe probe cu valori normale, cat si pe probe cu valori
patologice.
a) Bias-ul (%) (deplasarea): laboratorul masoara mai multe replici ale
materialului de referinta, in aceleasi conditii, cu acelasi echipament, reactivi,
operator, in zile diferite si va estima valoarea medie. Bias = 100 x (Valoarea medie
obtinuta de laborator – Valoarea tinta a materialului de referinta)/ valoarea tinta a
materialului de referinta.
Aceasta marime trebuie sa fie mai mica sau egala cu valoarea permisa
specificata de producatorul reactivilor sau analizorului, daca aceasta informatie
este disponibila. Daca valoarea minima permisa a biasului nu este specificata de
producator, atunci laboratorul trebuie sa isi stabileasca propriile criterii.
5.INCERTITUDINEA de MASURARE - parametru, asociat rezultatului

unei masuratori, ce caracterizeaza dispersia valorilor care pot fi, in mod rezonabil,
atribuite masurandului.
- masură a erorii posibile asupra valorii estimate a masurandului asa
cum este stabilita in rezultatul unei masurari.
- estimatie a domeniului valorilor in care se gaseste valoarea adevarata

a unei marimi masurate.
Laboratorul trebuie să determine incertitudinea de masurare pentru fiecare
procedura de masurare utilizata. Laboratorul trebuie sa stabileasca cerintele de
performanta pentru incertitudinea de masurare
Incertitudinea de tip A (depinde de numarul de determinari): incertitudinea
rezultata in urma efectuarii determinarilor de repetabilitate, reproductibilitate
interna si reproductibilitate.
Incertitudinea de tip B (nu este influentata de numarul de determinari)
Incertitudinii standard compuse – Uc
Incertitudinii extinsa – Ue
6. Erori aleatorii (RE) RE = 2 SD.
7. Erori sistematice (SE) SE = Bias
8. Eroarea totala admisa (TEa) = bias + 2SD. TEa% = Bias% + 2CV%.
132.Asigurarea calității la etapa analitică. Metodele controlului intern de

calitate. Indicii statistici determinati în procedura de implementare si monitorizare
a controlului intern de calitate.
Laboratorul trebuie sa documenteze si sa implementeze proceduri de
asigurarea calitatii rezultatelor, procesele corespunzătoare de pre şi post-examinare
trebuie să fie implementate. Laboratorul nu trebuie sa inventeze nici un rezultat. In
asigurarea calitatii trebuie avut in vedere controlul intern si controlul extern de
calitate.
Controlul de calitate: Laboratorul sa detina documentate si implementate
proceduri de control al calităţii care verifică realizarea calităţii intenţionate a
rezultatelor( TEa), adica sa se asigure ca eroarea totala din laborator( CV% si Bias
%) este intotdeauna mai mica decat eroarea totala admisa(TEa).
Materialele de control trebuie:
- sa fie de origine umana;
- sa reactioneze la sistemul de masurare intr-un mod asemantor
esantioanelor,
frecventa utilizarii sa tina cont de stabilitatea procedurii si de riscul
daunarii pacientului,
- concentratia materialelor de control sa fie apropiate de nivelul de
decizie clinica,
Se recomanda utilizarea de materiale de control de terta parte, pe langa cele
recomandate de producatorii de reactivi sau instrumente.
Cerințe privind datele de control al calitatii:
- sa existe o procedura de control pentru a evita eliberarea rezulattelor
in caz de esec al controluli.
- daca criteriile de control sunt incalcate rezultatele sa fie respinse si
reexaminate esantioanele susceptibile de erori.
- analiza datelor de control trebuie sa conduca la actiuni preventive in
caz ca tendintele arata probleme la sistemul de masurare.
Controlul calitatii (CC) reprezinta un set de proceduri elaborate si urmate de
personalul laboratorului pentru evaluarea continua a activitatii laboratorului si
pentru asigurarea calitatii rezultatului emis, mai precis pentru ca rezultatul emis de
laborator sa reflecte cat mai corect starea pacientului.
METODELE CONTROLULUI INTERN DE
CALITATE
1. Metode cu aplicarea materialelor de control
• Diagramelor de control
• Cusum
• Westgard
2. Metode cu aplicarea rezultatelor pacienţilor
● Probelor paralele ● Prin amestec
● Prin adau ● Mediei normale
● Compararea met-lor ● Delta control
Principii generale:
- Controlului intern de calitate se asigura pentru metodele cantitative
utilizate în laborator sunt sub responsabilitatea managerului de calitate
- Controlul intern de calitate este obligator pentru toate tipurile de
investigaţii executate prin metode cantitative pentru care există materiale de
control
- Se admite aplicarea programelor la calculator autorizate Datele
controlului intern se documentează şi arhivează timp de 3 ani (1 an).
Control Intern.
Testarea serurilor de control intern, cu valori cunoscute, la fiecare executie,
in paralel si in conditii identice cu probele pacientilor, N= <20.
1. Precizia - Concordanta dintre rezultatele analizelor independente, din
aceeasi proba :
- Repetabilitate apropiere intre rezultatele unor masurari succesive,
executate in aceleasi conditii de masurare: echipament, reactivi, operator; intr-un
interval de timp scurt , calcul SD, CV
- Reproductibilitate apropiere intre rezultatele unor masurari succesive
executate in conditii diferite de masurare, in cadrul aceluiasi laborator;
Parametrii calculati: SD, CV (CV lab. <= CV admis (ord.517, Tabel
Westgard)
Xm = ∑Xi
n
DS = ± √ ∑ (Xi – Xm)2 / n - 1
CV (%) =_ DS_ 100.

X
Limitele admise :
Xmed. + 1S; X med - 1S; X med + 2S; Xmed. - 2S; Xmed. + 3S;
Xmed. - 3S
2.Acuratetea (exactitatea) masurarilor – Parametrul care se refera la cat de
apropiata este valoarea unei masuratori de valoarea adevarata, acceptata sau
cunoscuta. - BIAS
Se determina mai multe replici ale materialului de referinta:- în aceleasi

conditii; - cu acelasi echipament, - în zile diferite.
Bias % = X lab. - X ref. × 100

X ref.
3. Eroarea totala TEa%
TEa = B(20) + 1,96 CV (20)
TEa < tabel Westgard
Serurile de control utilizate trebuie:
- să fie materiale de referinta cu certificat de calitate
- să aibă valori predeterminate ale analitilor, cu limite ce definesc variatia
asteptata.
- să fie de origine umana (matrice)
- să aibă nivel de concentratie normal si patologic
- să aibă o buna stabilitate
Serurile de control se testeaza:
- zilnic; în conditii identice cu serurile de pacient;
- înainte sau in aceeasi runda cu serurile de pacient
Pentru ca:validarea rezultatelor pacientilor sa se faca dupa interpretarea
rezultatelor obtinute pe serurile de control . Rezultatele obtinute: se reprezinta
zilnic pe harta Levey Jennings; Sunt prelucrate statistic la sfarsitul fiecarei luni .
133.Asigurarea calității la etapa analitică. Metoda diagramelor de control.
Criteriile de interpretare și validare a rezultatelor controlului intern de calitate.
Serurile de control utilizate trebuie:
- sa fie materiale de referinta cu certificat de calitate
- sa aiba valori predeterminate ale analitilor, cu limite ce definesc variatia
asteptata.
- sa fie de origine umana (matrice)
- sa aiba nivel de concentratie normal si patologic
- sa aiba o buna stabilitate
Interpretarea rezultatelor
• Serurile de control se testeaza zilnic în conditii identice cu serurile de
pacient, înainte sau în aceeasi runda cu serurile de pacient astfel încât validarea
rezultatelor pacientilor sa se faca dupa interpretarea rezultatelor controlului.
Aceasta regula este valabila atat pentru testele cantitative cat si pentru cele
calitative.
• In cazul testelor calitative trebuie folosite 2 seruri de control: unul negativ
si unul pozitiv. Regulile de acceptare sunt foarte clare: este considerata valida
atunci cand rezultatele pentru aceste seruri de control sunt Negativ, respectiv
Pozitiv.
• In cazul testelor cantitative se recomanda folosirea a 2 sau 3 niveluri de
seruri de control cu concentratii ce acopera toata gama de rezultate obtinute pentru
pacienti.
Interpretarea rezultatelor obtinute pentru controlul intern in cazul testelor
cantitative este mai complexa.
- Cea mai des folosita modalitate de interpretare a rezultatelor este diagrama
Levey-Jennings: reprezentare grafica a rezultatelor,pe axa y se reprezinta
concentratia, pe axa x se reprezinta timpul (data obtinerii), si limitele de
acceptabilitate, reprezentate de medie±3SD.
• Fiecare laborator trebuie sa-si stabileasca propriile criterii de
acceptabilitate pentru fiecare test in parte. Se va lua in considerare si relevanta si
impactul clinic al rezultatului.
Cu ajutorul diagramei Levey-Jennings se identifica valorile controalelor care
nu
incadreaza in limitele de acceptabilitate si se iau masuri corective adecvate.

• Un alt mod de interpretare a rezultatelor controlului intern este folosirea
regulilor Westgard.
• Aceasta abordare este indreptata mai mult catre prevenire decat catre
corectare
• Prin intermediul acestor reguli se pot identifica tendinte in rezultatele
laboratorului care nu implica o excludere imediata a rezultatului, dar care
neremediate pot duce la o excludere.
In absenta materialelor de control cu valori predeterminate se poate estima
precizia masuratorilor prin:
-Testarea serurilor de pacient in duplicat
-Masurari repetate a unor pool-uri de seruri de pacient (cu valori normale si
cu valori patologice)
-Se masoara in duplicat 10 seruri de pacient consecutive (se noteaza prima
valoare si a doua valoare)
-Limitele acceptabile vor fi Smed. ± 3S
Precizia/imprecizia se apreciaza prin deviatia standard calculata dupa
formula:
134.Managementul calității la etapa post - examinare ( post - analitică).

Verificarea și validarea rezultatelor. Modul de raportare a rezultatelor, valori de
alertă.
Laboratorul trebuie sa documenteze si sa implementeze o procedura pentru
verificarea si validarea rezultatelor inainte de eliberare. Laboratorul trebuie sa
desemneze persoane autorizate (sef de laborator, responsabili de analiza) sa
revizuiasca, sa valideze si sa semneze rezultatele inainte de eliberare.
Validarea rezultatelor se realizeaza prin raportarea la controlul intern al
calităţii din ziua respectiva şi, după caz, prin colaborarea informaţiilor clinice
disponibile şi a rezultatelor examinărilor anterioare. Daca procedura de revizuire
stabileste raportarea automata, laboratorul trebuie să stabilească, să aprobe şi să
documenteze criterii de evaluare.
Laboratorul trebuie să aibă o procedură documentată pentru identificarea,
colectarea, păstrarea, indexarea, accesul, depozitarea, menţinerea şi eliminarea în
condiţii de securitate a eşantioanelor clinice. Durata de pastrare a esantioanelor se
stabileste in functie de esantion, de natura examinarii si de alte cerinte specificate.
Eliminarea esantioanelor se realizeaza cu respectarea reglementarilor aplicabile.
NOTĂ - Răspunderea juridică se referă la anumite tipuri de proceduri (de
exemplu, examinările histologice, examinările genetice, examinările pediatrice),
care pot necesita păstrarea anumitor eşantioane pentru perioade mult mai lungi
decât pentru alte eşantioane. În funcţie de politica laboratorului, stocarea probelor
primare se face pe o durată de timp şi în condiţii care să asigure stabilitatea
parametrilor ce ar urma să fie reexaminaţi. Depozitarea, decontaminarea şi
îndepărtarea materialelor periculoase trebuie să se facă conform reglementărilor în
vigoare. Laboratorul trebuie să ţină înregistrări pentru decontaminarea şi
eliminarea deşeurilor infectogene conform cu reglementările MS.
135.Managementul calității la etapa post - examinare ( post - analitică).
Raportarea și eliberarea rezultatelor. Responsabilități.
Laboratorul trebuie sa detina o procedura documentata pentru intocmirea
raportului de analize, pe un Buletin de analize încât rezultatele sa fie raportate
precis, clar, fără ambiguitate.
Laboratorul trebuie sa stabileasca formatul si suportul raportului( hartie sau
electronic) si modul in care este comunicat. Raportul trebuie sa contina informatii
suficiente pentru interpretare și in cazul intarzierii unui rezultat, sa existe un proces
de notificare a solicitantului.
Buletinul de analize trebuie:
- sa contina observatii privind calitatea esantionului
- observatii daca esantionul este conform/ neconform cu criteriile de
acceptare
- rezultate critice, daca este cazul
Continutul Buletinului de analize trebuie să cuprindă următoarele:
- identificarea clara a laboratorului emitator,
- identificare clara a examinarii, inclusiv a metodei,
- identificarea examinarilor efectuate de lab.subcontractat,
- identificarea pacientului, pe fiecare pagina,
- numele si datele de contact ale solicitantului( medic, casa de asigurari,
- data de colectare a esantionului primar și ora,
- tipul esantionului primar,
- procedura de măsurare, acolo unde este cazul,
- rezultatele examinării raportate în unităţi SI, unităţi trasabile la unităţile SI,
sau alte unităţi aplicabile,
- intervalele biologice de referinţă, valorile de decizie clinică, sau
- diagrame/nomograme susţinând valorile deciziei clinice, dacă este cazul,
- interpretarea rezultatelor, dacă este cazul.
Laboratorul trebuie sa documenteze, cazul rezultatelor pozitive la boli
transmisibile cu declarare obligatorie si modul de aplicare a legislatiei de alerta
rapida. La elaborarea Buletinului de analize laboratoarele trebuie să respecte
Politica MOLDAC privind utilizarea simbolurilor de acreditare şi referirile la
acreditare, cod P-08.
Eliberarea rezultatului:
Laboratorul trebuie sa se asigure ca este precizat pe raport starea
esantionului primar, daca pe raport exista valori de alerta, se notifica imediat
medicul , cu inregistrari privind ora, persoana notificata si rezultatul examinarii,
persoana care a transmis si eventualele dificultati intampinate la transmitere, sa se
asigure ca rezultatele sunt lizibile, fara greseli, daca se elibereaza un raport partial,
se va elibera intotdeauna si un raport final, sa asigure MOLDAC DR-LM-03
Cerinţe pentru acreditarea Laboratoarelor de analize medicale Ediţia 4 Pagina
37/38 un proces de transmitere telefonica a rezultatelor (cu siguranta ca rezultatele
ajung numai la destinatarii autorizati), sa existe o evidenta a rezultatelor transmise
pe cale orala și acestea sa fie urmate de eliberarea unui raport scris.
NOTA 1 - Pentru rezultatele unor examinări (de exemplu, examinările
anumitor boli genetice sau infecţioase), poate fi necesară consiliere specială.
Laboratorul trebuie să depună eforturi pentru a vedea care rezultate cu implicaţii
grave nu trebuie comunicate direct pacientului, fără posibi itatea de consiliere
adecvată.
Rezultatele la care au fost eliminate datele de identificare ale pacientilor pot
fi utilizate în scop statistic în epidemiologie, demografie sau alte analize statistice.
Selectie si raportare automata rezultate: sa existe o procedura in care
criteriile de selecţie şi raportare automata să fie definite, aprobate, imediat
accesibile şi inteligibile pentru personal, cine decide modificarea valorilor absurde,
putin probabile sau critice, daca exista un proces care arata prezenta
interferentelor( hemoliza, lipemie, etc), rezultatele selectate pentru raportare
automată trebuie să fie identificabile în momentul revizuirii înainte de eliberare şi includ data şi ora
de selecţie, daca este stabilit procesul pentru suspendarea rapidă a selecţiei şi raportării automate.
Rapoarte revizuite:
- un raport revizuit trebuie identificat în mod clar ca o revizie şi include trimitere la data şi
identitatea pacientului în raportul iniţial;
- utilizatorul este conştientizat de revizuire
- înregistrarea revizuită arată ora şi data schimbării şi numele persoanei responsabile pentru
schimbare;
- menţiunile raportului original rămân în înregistrare atunci când sunt făcute revizii.
Rezultatele care au fost puse la dispoziţie pentru luarea deciziei clinice şi revizia acestei decizii
clinice trebuie să fie păstrate în rapoartele cumulate ulterioare şi trebuie să fie identificata în mod clar ca
fiind revizuită.
136. Sursele potențiale de erori pe parcursul procesului tehnologic de testare la etapele: pre-
examinare, examinare, post - examinare.
Erori preanalitice
Faza pre-analitică începe cu solicitarea testării, identificarea pacientului şi a specimenului
biologic solicitat (sânge, urină, salivă, etc.), colectarea materialelor biologice şi se încheie cu
transportarea, prelucrarea şi stocarea acestora. Prelucrarea implică toate activităţile necesare pentru a face
o probă adecvată pentru analiză: centrifugare, sortare dacă se lucrează imediat sau stocare dacă se
lucrează mai târziu, diluţie, alicotare. Recoltarea, transportul, stocarea şi înregistrarea corectă a
materialelor biologice este esenţială pentru obţinerea unor rezultate corecte.
Cele mai multe erori au ca şi cauze: volumul insuficient de probă, material biologic recoltat în
condiţii necorespunzătoare, înregistrarea incorectă a probei biologice, identificarea greşită a pacientului,
indentificarea greşită a tubului, etc. Ghidurile internaţionale – WHO, CLSI recomandă ca ordinea de
recoltare a sângelui venos să fie următoarea: (1) tuburi sterile, (2) tuburi cu gel, (3) tuburi conţinând
aditivi pentru a preveni contaminarea cu aditivi din tuburile anterioare ce poate determina rezultate
eronate.
Tipul tubului poate fi identificat după culoarea capacului, dar din păcate aceste culori nu au fost
standardizate.
Foarte important este timpul de la recoltarea probei. Proba trebuie prelucrată în cel mult 2 ore de
la recoltare.
Erori analitice
Faza analitică are loc sub directa supraveghere a specialistului, iar acest lucru combinat cu
progresele tehnologice duce la scăderea numărului de erori la acest nivel.
Foarte importanţi sunt factorii legaţi de reactivii, materialele de control şi calibrare folosite.
Respectarea condiţiilor impuse de producător privind condiţiile de depozitare a reactivilor, materialelor
de calibrare şi control sunt esenţiale. Reconstituirea incorectă a materialelor de control duce la obţinerea
unei erori aleatoare.
Pentru evitarea erorilor sistematice este necesară verificarea zilnică a funcţionării sistemului
automat de analiză la parametrii ceruţi, respectarea condiţiilor de incubare, agitare, spălare în cazul
sistemelor semiautomate. La sfârşitul zilei de lucru trebuie efectuate operaţiunile de întreţinere a
echipamentului în scopul evitării contaminării şi interferenţelor.
Erori postanalitice
Procedurile post-analitice efectuate în cadrul compartimentului de imunologie includ verificarea
şi validarea rezultatelor, încărcarea lor în sistemul informatic. În această etapă cele mai frecvente erori,
reprezentând 18.5 – 47% din totalul erorilor de laborator sunt: validarea greşită, rezultate incorect
raportate datorită introducerii greşite a datelor sau erorilor de transcriere, rezultate întârziate.

MANAGEMENT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENT

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MANAGEMENT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

118.Sistemul de management al calității în laboratoarele medicale.

Caracteristica generala a elementelor SMC conform cerintelor standardului ISO

Trebuie să fie prezentate în mod documentat:

Personalul cheie din organizaţie având implicare sau influenţe asupra

120.Controlul documentelor. Structura documentelor interne elaborate de

Procedura de controlul documentelor care pe lângă modul de ţinere sub

Laboratorul trebuie să se asigure ca:

122.Managementul neconformitatilor. Surse de neconformitati. Identificarea

123.Auditul intern și analiza sistemului de management al calității. Măsuri

Auditul intern este unul dintre mijloacele importante de verificare a

125.Condiții de mediu și lucru în laboratoarele medicale. Normative sanitare

Amplasarea diferitelor activităţi trebuie să urmărească un circuit funcţonal

126. Gestionarea deșeurilor medicale. Prevederile actelor normative in

HOTĂRÎRE Nr. 696 din 11-07-2018 pentru aprobarea Regulamentului

Publicat : 10-08-2018 în Monitorul Oficial Nr. 295-308 art. 835

127.Managementul echipamentelor și aparatelor de laborator. Proceduri de

Reactivii utilizaţi în cadrul laboratorului de analize medicale trebuie să fie

129.Managementul calității la etapa pre - examinare (pre- analitica). Cerinte

Formularul de cerere, pe hartie sau electronic, sa contina:

Documentare proceduri de examinare:

1. Limita minima de detectie - LD - cea mai mica valoare (concentratie,

4.Exactitate. Laboratorul trebuie sa stabileasca acuratetea (exactitatea) pe

5.INCERTITUDINEA de MASURARE - parametru, asociat rezultatului

- estimatie a domeniului valorilor in care se gaseste valoarea adevarata

132.Asigurarea calității la etapa analitică. Metodele controlului intern de

CV (%) =_ DS_ 100.

Se determina mai multe replici ale materialului de referinta:- în aceleasi

Bias % = X lab. - X ref. × 100

incadreaza in limitele de acceptabilitate si se iau masuri corective adecvate.

134.Managementul calității la etapa post - examinare ( post - analitică).

S-ar putea să vă placă și