LPM713/2001 ID intern unic: 312864 Версия на русском Fişa actului juridic

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 713 din 06.12.2001

privind controlul şi prevenirea consumului abuziv de alcool,

consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope

Publicat: 14.03.2002 în Monitorul Oficial Nr. 36-38 art Nr : 208

MODIFICAT
LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65
LP211-XVI din 29.07.05, MO132-134/07.10.05 art.631
LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48
LP394 din 16.10.03 MO223/07.11.03 art.869
LP210 din 29.05.03, MO121/17.06.03 art.481

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege stabileşte politica statului privind controlul şi prevenirea consumului abuziv
de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, reducerea şi eradicarea
acestor consumuri, educarea populaţiei în spiritul abstinenţei şi al unui mod de viaţă sănătos,
precum şi înlăturarea consecinţelor dependenţei fizice şi/sau psihice faţă de acestea.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
alcoolism cronic, narcomanie, toxicomanie - maladii determinate de consumul abuziv de
alcool, de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope care dezvoltă dependenţă,
declanşează dereglări ale sănătăţii fizice şi psihice ce se manifestă prin diferite acţiuni şi
comportamente antisociale, generează probleme pentru persoana bolnavului, pentru familia
lui şi pentru societate;
abuz de băuturi alcoolice - consum frecvent şi sistematic de băuturi alcoolice în cantităţi
care provoacă un grad de ebrietate ce depăşeşte cadrul moral acceptat sau care devine o
obişnuinţă, reflectîndu-se negativ asupra relaţiilor personale, situaţiei materiale a familiei,
asupra educaţiei copiilor şi asupra sănătăţii publice în genere;
consum ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope - administrare nejustificată a
drogurilor şi a altor substanţe psihotrope (toxice) în scopul periculos de a cunoaşte şi a simţi
efectul lor asupra fizicului şi psihicului, de regulă în cantităţi mai mari decît dozele
terapeutice, fără ca ele să fi fost prescrise de medic şi fără ca în organism să se ateste procese
patologice care ar face indicată administrarea lor;
tratament obligatoriu - asistenţă medicală specializată în condiţiile unei instituţii
narcologice a Ministerului Sănătăţii, stabilită prin hotărîre a instanţei de judecată unei
persoane dependente de alcool, de droguri sau de alte substanţe psihotrope, dependenţă ce se
manifestă prin modificare patologică a personalităţii şi comportament antisocial, prin pierdere
a capacităţii de evaluare critică a propriei stări, inclusiv a comportamentului în familie şi în
societate, şi de prevedere a consecinţelor ebrietăţii sau efectelor drogurilor şi altor substanţe
psihotrope;
instituţie narcologică - instituţie curativ-profilactică ce oferă asistenţă narcologică
specializată persoanelor care consumă abuziv băuturi alcoolice, consumă ilicit droguri şi alte
substanţe psihotrope, precum şi bolnavilor de alcoolism, narcomanie sau toxicomanie, şi
desfăşoară activitate în vederea profilaxiei alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei;
[Art.1 subalin.6) exclus prin LP394 din 16.10.03 MO223/07.11.03 art.869]
casă-internat - instituţie din sistemul Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei
destinată întreţinerii persoanelor fără capacitate de exerciţiu, care şi-au pierdut relaţiile sociale
şi care necesită să li se aplice măsuri de îmbunătăţire a sănătăţii, de adaptare socială şi de
restabilire a capacităţii de exerciţiu pentru a fi readuse la viaţă normală.
[Art.1 noţiunea modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
asistenţă narcologică – examinare medicală amplă în temeiul şi în modul stabilit de
prezenta lege şi de alte acte legislative, diagnosticarea maladiilor narcologice, tratarea,
îngrijirea, reabilitarea medico-socială şi supravegherea medicală prin dispensarizare, iar în
caz de necesitate, atragerea persoanelor bolnave cu evoluţia continuă a bolii în programele
informaţionale, educaţionale, profilactice şi de tratament;
stare de ebrietate – stare survenită în urma consumului de alcool, droguri, substanţe
psihotrope şi/sau alte substanţe ce provoacă ebrietate, avînd ca urmare dereglarea
psihofuncţională a organismului;
examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei – complex de acţiuni
şi procedee cu caracter medical ce are ca scop determinarea şi constatarea stării de ebrietate,
precum şi a substanţei consumate;
controlul treziei – acţiuni şi procedee cu caracter medical efectuate în scopul prevenirii şi
evitării conducerii mijloacelor de transport de către conducătorii auto în stare de ebrietate sau
în urma agravării sănătăţii acestora;
inspector al controlului treziei – persoană instruită în ceea ce priveşte modul de efectuare
a controlului treziei şi învestită cu acest drept;
testare alcoolscopică – acţiuni ale lucrătorului de poliţie sau ale unei alte persoane
abilitate, instruită în mod corespunzător, orientate spre stabilirea concentraţiei de alcool în
aerul expirat de persoana testată, efectuate cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate şi
verificate metrologic.
[Art.1 noţiuni introduse prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
Articolul 2. Obiectivele şi sfera de aplicare a legii
(1) Prezenta lege exprimă prioritatea sănătăţii publice în politica statului, este orientată
spre crearea de condiţii pentru implementarea în societate a principiilor etice, scopurilor şi
strategiilor de acţiune privind reducerea consumului de alcool, eradicarea consumului ilicit de
droguri şi de alte substanţe psihotrope.
(2) Statul garantează persoanelor cu probleme narcologice asistenţă medicală şi socială,
care se acordă pe principiile legalităţii, umanismului şi respectării drepturilor omului.
[Art.2 al.(2) introdus prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]

Capitolul II

ACTIVITATEA AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE

CENTRALE ŞI LOCALE ÎN VEDEREA REDUCERII CONSUMULUI DE ALCOOL,
 ERADICĂRII CONSUMULUI ILICIT DE DROGURI ŞI DE ALTE
SUBSTANŢE PSIHOTROPE ŞI LICHIDĂRII CONSECINŢELOR ACESTUI
CONSUM

Articolul 3. Obiectivele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale

(1) Principalele obiective ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în
domeniul reducerii consumului de alcool, eradicării consumului ilicit de droguri şi de alte
substanţe psihotrope, lichidării consecinţelor acestui consum sînt:
a) crearea unei reţele de instituţii narcologice de profilaxie a formelor de comportament
dependent şi de narcoterapie, subordonate unui centru medico-social naţional (Instituţia
Medico-Sanitară Publică Dispensarul Republican de Narcologie), care vor activa în baza unui
regulament, aprobat de Guvern;
[Art.3 al.(1), lit.a) modificată prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
b) stabilirea structurii şi amplasamentelor instituţiilor narcologice, interacţiunea în
elaborarea şi evaluarea proiectelor de acte normative şi a planurilor de activitate vizînd
domeniul politicii statului faţă de problemele consumului de alcool, consumului ilicit de
droguri şi de alte substanţe psihotrope.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale vor întreprinde, în cadrul unor complexe
politici sociale de stat, acţiuni în vederea:
a) reducerii consumului de alcool;
b) interzicerii ofertei şi comercializării băuturilor alcoolice către persoane sub vîrsta de 18
ani;
c) prevenirii consecinţelor consumului de alcool şi excluderii folosirii băuturilor tari la
locul de muncă;
d) eradicării consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;
e) susţinerii şi stimulării mişcărilor obşteşti, a activităţii organizaţiilor, instituţiilor şi
fundaţiilor de reorientare a tradiţiilor şi obiceiurilor spre reducerea consumului de băuturi
alcoolice;
f) asigurării de condiţii pentru activitatea organizaţiilor obşteşti de propagare a unui mod
de viaţă sănătos (fără alcool, droguri şi alte substanţe psihotrope), de corijare a persoanelor
care consumă abuziv băuturi alcoolice ori consumă ilicit droguri sau alte substanţe psihotrope
şi de ajutorare a familiilor acestora;
g) prevenirii consecinţelor consumului abuziv de alcool şi ale consumului ilicit de droguri
şi de alte substanţe psihotrope;
h) creării de condiţii pentru acordarea de asistenţă consultativă, profilactică şi medicală
persoanelor cu diferite forme de comportament dependent, generat de consumul abuziv de
alcool, de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de alcoolism cronic,
narcomanie şi toxicomanie, pentru controlul şi coordonarea acţiunilor preconizate în acest
scop;
i) acordării de asistenţă metodologică persoanelor juridice şi persoanelor fizice care
participă la efectuarea măsurilor de reducere a consumului de alcool şi de eradicare a
consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope.
(3) Mijloacele financiare pentru atingerea obiectivelor şi efectuarea acţiunilor indicate la
alin. (1) şi (2) se prevăd la bugetele locale.
Articolul 4. Sarcinile privind combaterea alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei
(1) Combaterea alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei reprezintă o componentă
importantă a politicii sociale a statului la nivel naţional şi local, care preconizează:
a) crearea unor condiţii de trai menite să asigure satisfacerea necesităţilor spirituale,
culturale şi de agrement ale populaţiei pentru a o face să renunţe la consumul de alcool, la
consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;
b) stabilirea, în condiţiile legii, a volumului producţiei, al importului de băuturi alcoolice
prevăzute pentru a fi consumate în ţară, precum şi a sortimentului lor;
c) limitarea accesului la băuturi alcoolice, la droguri şi la alte substanţe psihotrope;
d) argumentarea, conform legislaţiei, a volumului de producţie şi de import al substanţelor
narcotice şi altor substanţe psihotrope pentru necesităţile medicinei, veterinăriei şi pentru
cercetări ştiinţifice;
e) crearea condiţiilor de acordare a asistenţei narcologice şi lansarea diferitelor forme
organizatorice de asanare dispensarizată în funcţie de gradul de dependenţă alcoolică sau
narcotică, de starea generală a sănătăţii şi gradul de dezadaptare socială a bolnavilor;
f) prevenirea şi eliminarea consecinţelor consumului abuziv de alcool şi ale consumului
ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;
g) desfăşurarea activităţilor educaţionale şi de informare;
h) expunerea publicităţii băuturilor alcoolice numai în editorialele şi programele
audiovizuale destinate populaţiei adulte.
(2) Activitatea structurilor sociale de promovare a politicii statului privind fabricarea,
desfacerea şi consumul băuturilor alcoolice este corelată de comitetul interdepartamental de
coordonare, constituit din reprezentanţi ai ministerelor şi departamentelor interesate şi ai
organizaţiilor neguvernamentale, în cadrul căruia Ministerul Sănătăţii va exercita funcţia de
secretariat.
Articolul 5. Activităţile de profilaxie a consecinţelor consumului abuziv de alcool şi
ale consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, de tratament al
dependenţei alcoolice şi narcotice
În vederea profilaxiei consecinţelor consumului abuziv de alcool şi ale consumului ilicit de
droguri şi de alte substanţe psihotrope, identificării persoanelor afectate de ele sau a celor care
suferă de dependenţă alcoolică şi narcotică, asistării lor curative şi de altă natură, autorităţile
administraţiei publice locale sînt obligate:
a) să desfăşoare sistematic în teritoriu activităţi de profilaxie, informare şi educaţie, în
special printre copii şi tineret;
b) să acorde asistenţă socială şi psihologică familiilor care se confruntă cu probleme de
alcoolism şi narcomanie în vederea asanării mediului acestora şi ocrotirii lor contra violenţei;
c) să exercite controlul asupra circulaţiei în teritoriu a băuturilor alcoolice, să perfecţioneze
principiile şi regulile de eliberare, suspendare sau retragere a licenţelor pentru comercializarea
cu amănuntul a băuturilor alcoolice, să controleze respectarea riguroasă a acestor principii şi
reguli;
d) să formeze baza tehnico-materială şi personalul care să asigure accesul larg la asistenţa
narcologică consultativă sau curativă, să contribuie la readaptarea persoanelor care şi-au
pierdut abilităţile sociale din cauza dependenţei lor de alcool, de droguri şi de alte substanţe
psihotrope;
e) să sprijine mişcările obşteşti, persoanele juridice şi persoanele fizice care contribuie la
soluţionarea problemelor generate de consumul abuziv de alcool, de consumul ilicit de
droguri şi de alte substanţe psihotrope cu care se confruntă persoane, familii, întreaga
societate.
Articolul 6. Interdicţia parţială sau totală a comercializării băuturilor alcoolice
Pentru asigurarea securităţii şi ordinii publice, Guvernul poate institui o perioadă de
interdicţie, parţială sau totală, a comercializării băuturilor alcoolice.
Articolul 7. Prevenirea conducerii mijloacelor de transport în stare de ebrietate
(1) Instituţia Medico-Sanitară Publică Dispensarul Republican de Narcologie va efectua
controlul treziei şi va elibera concluzii consultative referitor la conducătorii mijloacelor de
transport de pasageri (taximetre, maxi-taxi, autobuze etc.) cu periodicitatea de o dată la 2 ani.
[Art.7 al.(1) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(2) Instituţia Medico-Sanitară Publică Dispensarul Republican de Narcologie va pregăti
contra plată inspectori ai controlului treziei.
 (3) Persoanele pot fi admise la cursuri de şoferi doar după trecerea examenului medical,
organizat de Instituţia Medico-Sanitară Publică Dispensarul Republican de Narcologie şi de
cabinetele narcologice teritoriale, şi primirea avizului consultativ privind starea sănătăţii
narcologice. Examenul medical se efectuează contra plată.
(4) Starea de ebrietate a conducătorilor mijloacelor de transport se confirmă în urma
examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, inclusiv testarea. În cazul
în care nu este de acord cu rezultatele primare de stabilire a stării de ebrietate şi naturii ei,
conducătorul mijlocului de transport este în drept să ceară, în termenele stabilite, o examinare
medicală repetată.
(5) Conducătorii mijloacelor de transport depistaţi în stare de ebrietate la volan vor fi
supuşi, în mod obligatoriu, instruirii antialcoolice şi antidrog. Instruirea se efectuează contra
plată.
(6) Centrele şi şcolile auto licenţiate care pregătesc conducători ai mijloacelor de transport
vor prevedea în programul de pregătire un curs de 8 ore de instruire antialcoolică şi antidrog
pe grupe cu un număr de pînă la 15 persoane. Instruirea se efectuează contra plată.
(7) Pentru constatarea faptului conducerii mijlocului de transport sub influenţa alcoolului,
colaboratorul poliţiei rutiere va efectua testarea alcoolscopică.
(8) În cazul în care nu este de acord cu rezultatul testării alcoolscopice, conducătorul
mijlocului de transport este în drept să-l conteste şi să ceară examinare medicală pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei.
[Art.7 al.(2)-(8) introduse prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
Articolul 8. Tematica abstinenţei şi daunei consumului de alcool, consumului ilicit de
droguri şi de alte substanţe psihotrope în programele educaţionale
Ministerul Educaţiei va asigura includerea în programele instituţiilor preşcolare, şcolare şi
universitare a unor cursuri (teme) privind abstinenţa de la consumul de alcool, de la consumul
ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope pentru a informa despre daunele pe care le
aduce acest consum sănătăţii persoanei şi sănătăţii publice.
[Art.8 modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
Articolul 9. Pregătirea corpului didactic pentru realizarea programelor educaţionale
de profilaxie a alcoolismului, narcomaniei şi toxicomaniei
Ministerul Educaţiei, în comun cu Ministerul Sănătăţii, va asigura:
a) pregătirea unui corp didactic apt să formeze la elevi şi studenţi motivaţiile şi necesitatea
practicării abstinenţei în calitate de premise ale unui mod de viaţă sănătos, capacitatea de a
contribui la soluţionarea problemelor altor persoane şi familii, generate de consumul de
alcool, de consumul ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope;
b) specializarea sociologilor, psihologilor şi medicilor în profilaxia diferitelor forme ale
consumului de alcool care generează probleme de natură alcoolică, în tratarea persoanelor
dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope, în acordarea de asistenţă la
resocializarea persoanelor cu dezadaptare socială în urma consumului abuziv de alcool,
consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope, efectuarea de cercetări ştiinţifice
în domeniul problemelor generate de un astfel de consum.
[Art.9 modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
Articolul 10. Propagarea informaţiilor despre daunele consumului de alcool,
consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe psihotrope
Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei, Ministerul Culturii, Compania de Stat
"Teleradio-Moldova", alte autorităţi şi instituţii competente vor întreprinde acţiuni conjugate
pentru implementarea unor programe informaţionale, culturale şi ştiinţifice avînd drept
obiectiv difuzarea informaţiilor despre daunele consumului de alcool, consumului ilicit de
droguri şi de alte substanţe psihotrope asupra persoanei şi asupra întregii societăţi.
[Art.10 modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
[Art.10 modificat prin LP211 din 29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]
 Capitolul III

ATITUDINEA FAŢĂ DE PERSOANELE CARE CONSUMĂ ABUZIV BĂUTURI

ALCOOLICE SAU CONSUMĂ ILICIT DROGURI ŞI ALTE SUBSTANŢE
PSIHOTROPE, FAŢĂ DE PERSOANELE DEPENDENTE DE ACESTEA

Articolul 11. Condiţiile de tratament

(1) Persoanele care consumă abuziv băuturi alcoolice sau consumă ilicit droguri şi alte
substanţe psihotrope, inclusiv persoanele bolnave de alcoolism cronic, de narcomanie şi
toxicomanie, pot beneficia, la alegere, de tratament în instituţii narcologice ambulatorii sau
staţionare de stat ori în clinici private speciale, precum şi de tratament de scurtă durată în
instituţii curativ-profilactice teritoriale.
(2) Tratamentul narcologic este benevol, la dorinţă anonim, cu excepţia cazurilor prevăzute
de prezenta lege şi de alte acte normative.
(3) Tratamentul narcologic se organizează în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte
normative şi se aplică în instituţiile narcologice ale Ministerului Sănătăţii, în limitele
minimului de asistenţă medicală gratuită garantat de stat şi ale poliţei de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală.
(4) De servicii medicale ce depăşesc volumul tratamentului narcologic prevăzut de
prezenta lege bolnavii pot beneficia în conformitate cu Regulamentul privind serviciile
medicale cu plată şi Catalogul tarifelor la serviciile medicale, aprobate de Guvern.
Articolul 12. Organizarea asistenţei narcologice
(1) Pentru ca populaţia să beneficieze de asistenţa narcologică consultativă şi curativă
cuvenită, autorităţile administraţiei publice locale vor crea un sistem de asistenţă narcologică
în conformitate cu prevederile art.3 alin. (1) lit.a), subordonat centrului raional de
narcoterapie.
[Art.12 al.(1) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
(2) Regulamentele instituţiilor narcologice şi actele normative privind acordarea de
asistenţă narcologică sînt aprobate de Guvern, la propunerea ministerelor de resort.
(3) Ministerul Sănătăţii stabileşte şi recomandă autorităţilor administraţiei publice locale:
a) structura, capacitatea şi principiile de funcţionare ale instituţiilor narcologice din
teritoriu;
b) modalităţile de interacţiune a instituţiilor narcologice cu alte instituţii medicale
teritoriale care acordă asistenţă medicală persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de
alte substanţe psihotrope;
c) modalităţile de interacţiune a instituţiilor narcologice cu alte instituţii abilitate cu funcţii
de control asupra fabricării, comercializării şi consumului de alcool sau cu profilaxia
consecinţelor consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe
psihotrope;
d) principiile de activitate ale reprezentanţilor serviciului narcologic în comisiile pentru
problemele sociale.
(4) Ministerul Sănătăţii:
a) elaborează şi aprobă instrucţiuni privind activitatea instituţiilor narcologice şi a altor
instituţii curativ-profilactice ce acordă asistenţă persoanelor dependente de alcool, de droguri
şi de alte substanţe psihotrope;
b) elaborează şi aprobă instrucţiuni privind funcţiile tuturor categoriilor de angajaţi din
instituţiile narcologice şi atribuţiile de serviciu ale lucrătorilor medicali din alte instituţii
curative care acordă asistenţă medicală persoanelor dependente de alcool, de droguri şi de alte
substanţe psihotrope;
c) asigură pregătirea cadrelor pentru instituţiile narcologice ale diferitelor departamente şi
pentru instituţiile curative care acordă asistenţă de scurtă durată persoanelor dependente de
alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope;
d) stabileşte normativele privind condiţiile comunale, sanitare şi igienice pentru instituţiile
narcologice departamentale şi alte instituţii medicale care acordă asistenţă persoanelor
dependente de alcool, de droguri şi de alte substanţe psihotrope, exercită controlul asupra
respectării acestor normative.
Articolul 13. Persoanele trimise la examinare medicală în comisia de expertize
narcologice
Persoanele care consumă abuziv băuturi alcoolice ori consumă ilicit droguri sau alte
substanţe psihotrope, creînd astfel familiei greutăţi materiale sau provocînd, în stare de
ebrietate ori fără discernămînt, situaţii conflictuale în familie sau în locuri publice, şi care,
după ce au fost avertizate ori sancţionate repetat de factorii organelor de drept, au evitat să
solicite benevol asistenţă consultativă sau curativă în instituţii medicale teritoriale sînt trimise
la testare încomisia narcologică, în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, pentru obţinerea
unui aviz privind gradul lor de dependenţă alcoolică, narcotică sau de altă natură şi pentru a
se determina tipul instituţiei curative a cărei asistenţă le este indicată.
[Art.13 modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
Articolul 14. Modul de trimitere la examinare în comisia de expertize narcologice
(1) Trimiterea la examen medical încomisia narcologică conform art.13 se face de comisia
pentru problemele sociale din raza domiciliului sau reşedinţei persoanei, la solicitarea rudelor
acesteia, la iniţiativa instituţiilor medicale sau din oficiu.
(2) La solicitarea medicilor, persoana care refuză să se prezinte pentru examen medical
poate fi adusă la comisia narcologică de către poliţie, însă numai după ce a fost invitată în
prealabil de lucrătorii medicali şi după ce aceştia au încercat să o aducă.
[Art.14 modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
Articolul 15. Obligarea la tratament a persoanelor dependente de alcool, de droguri şi
de altem substanţe psihotrope
(1) Persoanele menţionate la art.13, dacă se confirmă dependenţa lor de alcool, de droguri
sau de alte substanţe psihotrope, pot fi obligate să se trateze staţionar sau ambulator în
instituţii narcologice sau instituţii medicale de profil general ale Ministerului Sănătăţii.
(2) Hotărîrea privind supunerea la tratament obligatoriu în instituţiile narcologice ale
Ministerului Sănătăţii se emite de instanţa judecătorească din raza domiciliului sau reşedinţei
persoanei.
(3) Acţiunea juridică este intentată la cererea comisiei pentru problemele sociale sau la
cererea procurorului. La cerere se anexează documentele justificative, inclusiv avizul comisiei
narcologice, în cazul cînd s-a efectuat o atare expertiză.
[Art.15 al.(3) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
Articolul 16. Modul de trimitere la tratament obligatoriu şi de executare a acestuia
(1) În cazul în care consideră că avizul comisiei narcologice este fondat, instanţa de
judecată poate emite o hotărîre privind trimiterea persoanei pentru supraveghere şi tratament
obligatoriu pe un termen de cel mult 43 de zile, aceasta fiind obligată să se prezinte în termen
de 3 zile la instituţia narcologică indicată în hotărîre. În cazuri excepţionale, la cererea
instituţiei narcologice, instanţa de judecată poate prelungi termenul de tratament pînă la 3
luni.
[Art.16 al.(1) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(2) Dacă persoana absentează nemotivat de la şedinţa de judecată ori se eschivează de la
examenul comisiei narcologice sau de la tratament obligatoriu în instituţie narcologică,
instanţa de judecată hotărăşte aducerea ei forţată de către poliţia judecătorească din teritoriu.
[Art.16 al.(2) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(3) Dacă persoanele menţionate la art.13 se eschivează de la testările comisiei narcologice,
instanţa de judecată, după ce va întreprinde măsurile prevăzute la art.14 alin.(2), va emite o
hotărîre privind internarea lor într-o instituţie narcologică pe un termen de pînă la 10 zile
pentru narcotestări. În unele cazuri, la cererea comisiei narcologice a instituţiei narcologice,
termenul examinării staţionare poate fi prelungit de instanţa de judecată pînă la 20 de zile.
Escortarea la instituţia narcologică a persoanei pentru testare este asigurată de poliţia
judecătorească din teritoriu.
[Art.16 al.(3) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(4) Cazul trimiterii la tratament narcologic obligatoriu trebuie să fie examinat în instanţă
de judecată în termen de o lună din data depunerii cererii. În cazurile prevăzute la alin.(3),
durata examinării cauzei în judecată se prelungeşte cu perioada aflării persoanei testate la
examen staţionar.
(5) Instanţa de judecată, după ce emite o hotărîre privind supunerea la tratament narcologic
obligatoriu, poate stabili pe durata lui un curator din rîndul rudelor apropiate ale pacientului.
(6) Persoanei vizate în hotărîrea judecătorească privind supunerea la tratament narcologic
obligatoriu i se interzice să părăsească teritoriul instituţiei medicale fără permisiunea
conducătorului acesteia.
(7) Tratamentul narcologic obligatoriu se efectuează în termenele stabilite de instanţa de
judecată. La propunerea comisiei narcologice, instanţa de judecată poate reduce durata
tratamentului narcologic obligatoriu, însă nu mai mult de jumătate din termenul indicat în
hotărîrea sa.
[Art.16 al.(7) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(8) Tratamentul narcologic obligatoriu încetează:
a) la expirarea termenului stabilit de instanţa de judecată;
b) în baza unei hotărîri judecătoreşti privind reducerea duratei lui;
c) în cazul unor situaţii care fac imposibilă continuarea tratamentului obligatoriu, fapt
constatat de comisia narcologică şi adus de aceasta la cunoştinţa instanţei de judecată.
[Art.16 al.(8), lit.c) modificată prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(9) Dacă apare necesitatea tratării într-o instituţie medicală de un alt profil, pacientul, în
baza hotărîrii comisiei narcologice, se transferă în instituţia respectivă pe termenul necesar,
instanţa de judecată fiind informată despre acest fapt.
[Art.16 al.(9) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(10) Instanţa de judecată poate emite o hotărîre privind aplicarea repetată a tratamentului
narcologic obligatoriu numai după cel puţin 3 luni de la expirarea ultimului tratament
obligatoriu.
(11) În cazul cînd constată pierderea capacităţii de exerciţiu a persoanei şi a legăturilor ei
sociale, instanţa de judecată emite o hotărîre privind plasarea acesteia într-o casă-internat
a Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
[Art.16 al.(11) modificat prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
(12) Bolnavilor care se află la tratament obligatoriu în instituţii narcologice li se păstrează
dreptul la protecţie socială prevăzut de legislaţie pentru bolnavii de profil general.
Articolul 17. Acordarea de asistenţă medicală persoanelor în stare de ebrietate sau de
efect al drogurilor
(1) În localităţile cu o populaţie de peste 50 mii de locuitori şi în centrele raionale se
organizează, în componenţa instituţiilor Ministerului Sănătăţii, centre de dezintoxicare
medicală, al căror regulament se aprobă de Guvern.
[Art.17 al.(1) modificat prin LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48]
(2) Persoana care încalcă ordinea publică reprezentînd un pericol pentru mediul
înconjurător şi/sau pentru viaţa şi sănătatea proprie, fiind suspectată de aflarea sa în stare de
ebrietate, este supusă examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei.
Rezultatele examinării şi recomandările medicului se aduc, contra semnătură, la cunoştinţa
persoanei examinate, iar în anumite cazuri şi a persoanei care a adus-o la examinare.
[Art.17 al.(2) în redacţia LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
 (21) Examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei se efectuează de
medicii învestiţi cu acest drept.
(22) Examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei se efectuează în
baza bonului de trimitere emis de lucrătorii organelor de drept, de conducătorii de
întreprinderi şi organizaţii, precum şi în baza adresării personale a cetăţenilor.
(23) Faptul consumului de droguri fără prescripţia medicului se constată în temeiul
rezultatelor examinării medicale şi al rezultatelor testării lichidelor biologice.
(24) Divergenţele apărute între cele două concluzii ale examinării medicale pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei, precum şi toate litigiile ce ţin de această examinare se
soluţionează, la cererea persoanei sau a organului interesat, de Comisia de control a
examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei din cadrul Ministerului
Sănătăţii.
(25) Trimiterea la examinarea medicală pentru determinarea stării de ebrietate şi naturii ei
poate fi contestată în instanţa de judecată, conform legislaţiei.
(26) Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică şi de examinare medicală pentru
stabilirea stării de ebrietate şi naturii ei se aprobă de Guvern.
[Art.17 al.(21)-(26) introduse prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(3) Măsurile aplicate persoanelor în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor:
a) persoanele cu un grad uşor de ebrietate sau de intoxicare cu droguri rămîn, după
examinare medicală, în libertate sau sînt puse la dispoziţia instituţiei (organizaţiei) care le-a
adus la examenul medical, pentru ca aceasta să le aplice în continuare măsurile prevăzute de
lege;
b) persoanele cu un grad mediu de ebrietate sau de intoxicare cu droguri sînt trimise, în
baza avizului comisiei indicate la alin.(2), la centrele de dezintoxicare medicală specificate la
alin.(1), unde sînt transportate de instituţia (organizaţia) care le-a adus la testare;
c) persoanele cu un grad avansat de ebrietate sau de intoxicare cu droguri sînt transferate
de instituţiile de asistenţă medicală de urgenţă în instituţii curative pentru a li se acorda
asistenţă medicală de urgenţă.
(4) În cazul inexistenţei unui centru de dezintoxicare medicală în localitate, persoanelor în
stare de ebrietate sau de efect al drogurilor care au nevoie de asistenţă medicală, aceasta li se
va acorda în policlinici sau staţionare teritoriale, unde vor fi transportate de instituţia
(organizaţia) indicată la alin.(3) lit.b) şi c).
[Art.17 al.(4) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(5) Persoanele în stare de ebrietate sau de efect al drogurilor care nu au nevoie de asistenţă
medicală urgentă, dar continuă să prezinte, prin comportament, un pericol pentru viaţa şi
sănătatea proprie, pentru viaţa şi sănătatea celor din jur, pot fi reţinute la secţiile de poliţie cel
mult 24 de ore.
[Art.17 al.(5) modificat prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
(6) Despre militarii cu efectele enumerate la alin.(2) se va comunica ofiţerului de serviciu
de la comenduirea militară. Cu acordul lui, aceste persoane beneficiază, după caz, de asistenţă
în conformitate cu alin.(3) lit.b) şi c) sau sînt predate ofiţerului de serviciu de la comenduirea
militară pentru a fi asistate în instituţiile curative ale departamentului militar.
(7) Examenul medical şi întregul volum de servicii medicale prevăzute în prezentul articol
se acordă contra plată, conform Catalogului tarifelor la serviciile medicale.
(8) Despre persoanele internate în centrele de dezintoxicare medicală sau în instituţiile
curative se comunică membrilor de familie sau altor rude ale acestora, precum şi comisiei
pentru protecţie socială, iar în cazul minorilor - părinţilor sau tutorilor şi, ulterior, comisiei
pentru problemele minorilor.
Articolul 171. Acordarea asistenţei medicale narcologice
(1) Asistenţa medicală narcologică se acordă în condiţii de ambulator sau de staţionar, în
funcţie de indicaţiile terapeutice, sub formă de asistenţă consultativă sau de supraveghere
medicală.
(2) Asistenţa consultativă o acordă medicul psihiatru-narcolog la solicitarea persoanei ori
la trimiterea medicului de familie, la cererea ori cu consimţămîntul părţilor sau al
reprezentantului legal al persoanei.
(3) Supravegherea medicală poate fi stabilită în cazul suspectării maladiei narcologice
(alcoolism cronic sau narcomanie) cu scopul confirmării sau excluderii acesteia, manifestării
evidente a maladiei narcologice constante sau acutizării frecvente a acesteia şi presupune
examinarea medicală periodică de către medicul psihiatru-narcolog şi acordarea asistenţei
medicale de profil, conform protocoalelor clinice.
(4) În cazul în care persoana nu este de acord cu decizia medicului privind necesitatea
supravegherii medicale, ea se poate adresa comisiei narcologice pentru examinare medicală şi
determinarea necesităţii supravegherii medicale.
(5) Decizia comisiei narcologice privind necesitatea continuării sau încetării supravegherii
medicale prin dispensarizare se consemnează în documentaţia medicală. Decizia comisiei
narcologice poate fi contestată în organul ierarhic superior, precum şi în instanţa de judecată.
(6) Supravegherea medicală poate fi încetată odată cu excluderea maladiei narcologice, cu
abandonarea consumului abuziv de alcool, consumului ilicit de droguri şi de alte substanţe
psihotrope şi, în lipsa semnelor caracteristice alcoolismului cronic sau narcomaniei, pe tot
parcursul supravegherii medicale sau cu însănătoşirea ori ameliorarea considerabilă a stării
sănătăţii. După încetarea supravegherii medicale prin dispensarizare, asistenţa narcologică
poate fi acordată sub formă consultativă, la cererea personală.
(7) Asistenţa medicală narcologică se va efectua în baza standardelor aprobate de
Ministerul Sănătăţii.
(8) Persoanele atrase în consumul ilicit de droguri, depistate, vor fi luate la evidenţă de
organele cu funcţiile de prevenire şi combatere a narcomaniei şi narcobusinessului, în
conformitate cu actele normative adoptate de Ministerul Sănătăţii şi de alte organe abilitate.
Articolul 172. Expertiza narcologică legală
Expertiza narcologică legală în acţiunile civile şi penale se efectuează în temeiul
ordonanţei organelor de drept şi în modul prevăzut de legislaţie în cadrul Instituţiei Medico-
Sanitare Publice Dispensarul Republican de Narcologie.
Articolul 173. Limitarea practicării unor activităţi profesionale cu pericol sporit
(1) În cazul alcoolismului cronic sau narcomaniei, persoana poate fi declarată incapabilă
de a desfăşura anumite activităţi profesionale cu pericol sporit pe toată perioada bolii şi pe o
perioadă de trei ani din momentul abandonării consumului abuziv de alcool, consumului ilicit
de droguri şi de alte substanţe psihotrope, cu dreptul de reexaminare ulterioară. Hotărîrea
respectivă se emite de o comisie narcologică împuternicită de organul de ocrotire a sănătăţii şi
poate fi contestată în instanţa de judecată.
(2) Examinarea medicală pentru determinarea aptitudinilor profesionale în cazul
alcoolismului cronic sau narcomaniei se va efectua de o comisie narcologică specială, care
eliberează avizul respectiv.
[Art.171-173 introduse prin LP260-XVI din 05.12.08, MO27-29/10.02.09 art.65]
[Art.18- 19 excluse prin LP394 din 16.10.03 MO223/07.11.03 art.869]
 Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 20
(1) Se abrogă Legea nr.487-XII din 7 februarie 1991 cu privire la reabilitarea socială a
bolnavilor de alcoolism cronic, de narcomanie sau de toxicomanie.
(2) Guvernul, în termen de 6 luni:
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în
concordanţă cu prezenta lege;

[Art.20 al.(2) modificat pri LP210 din 29.05.03, MO121/17.06.03 art.481]

b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

Chişinău, 6 decembrie 2001.

Nr. 713-XV.