Asepsia și antisepsia

Asepsia reprezintă totalitatea procedurilor ce au ca scop final prevenirea și reducerea riscului

contaminării bacteriene, fungice și virale prin utilizarea instrumentarului și al mănușilor sterile.
Aceasta include toate măsurile profilactice prin care microorganismele sunt ținute la distanță față
de organismul pacientului și de plaga operatorie. Asepsia poate fi asigurată prin utilizarea de
material sterile, dar și prin crearea unui mediu sărac în microorganisme.
Antisepsia se referă la îndepărtarea microorganismelor tranzitorii de la nivelul pielii și la o
reducere a florei rezidente. Se pot aplica tehnici pentru eliminarea contaminării (ex. bacteriene,
virale) prezente pe obiecte (prin sterilizare) și piele prin mijloace de curățare și dezinfectare.
Suprafețele vii, pielea, câmpul operator și mâinile chirurgului ( în absența mănușilor
chirurgicale) nu pot fi considerate sterile.
Într-un sens mai larg, asepsia se referă la starea ideală în care instrumentarul, pielea și plaga
operatorie nu prezintă germeni patogeni, în timp ce antisepsia reprezintă ansamblul măsurilor
curative de distrugere al germenilor prezenți în plagă menite să asigure asepsia chirurgicală.
Decontaminarea reprezintă orice proces utilizat pentru îndepărtarea și distrugerea
microorganismelor.
Metode de decontaminare:
1. Curățarea
2. Dezinfecția
3. Sterilizarea
Curățarea etapă preliminară obligatorie, permanentă și sistematică în cadrul oricărei activități
sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică și anorganică) de pe suprafețe
(inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operațiuni mecanice sau manuale, utilizându-se agenți
fizici și/sau chimici, care se efectuează în unitățile sanitare de orice tip, astfel încât activitatea
medicală să se desfășoare în condiții optime de securitate. De regulă este urmată de dezinfecție
sau dezinfecție și sterilizare.
Dezinfecția este procedura de distrugere a majorității microorganismelor patogene sau
nepatogene de pe orice suprafețe , utilizându-se agenți fizici și/sau chimici.
Dezinfecția poate fi:

 dezinfecție de nivel înalt - realizează distrugerea bacteriilor în forma vegetativă, a

fungilor, a virusurilor, a micobacteriilor și a majorității sporilor bacterieni; această
forma de dezinfecție se poate aplica și dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate
manevrelor invazive, și care nu suportă autoclavarea;
  dezinfecție de nivel intermediar (mediu) - realizează distrugerea bacteriilor în formă
vegetativă, a fungilor, a micobacteriilor și a virusurilor, fără acțiune asupra sporilor
bacterieni;
 dezinfecție de nivel scăzut - realizează distrugerea majorității bacteriilor în forma
vegetativă, a unor fungi și a unor virusuri, fără acțiune asupra micobacteriilor,
sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate și a mucegaiurilor.
Sterilizarea reprezintă operațiunea prin care sunt distruse toate microorganismele inclusiv sporii
bacterieni (în funcție de metoda de sterilizare utilizată) de pe obiectele contaminate, rezultatul
acestei operațiuni fiind starea de sterilitate.
Metode de sterilizare:
A. Metode fizice:
 căldura:
- sterilizarea prin căldură umedă – la autoclav
- sterilizarea prin căldură uscată – la pupinel / etuvă
 filtrare
 radiații:
- neionizate
- ionizate
B. Metode fizico-chimice:
 sterilizarea cu oxid de etilenă
 sterilizarea cu formaldehidă.
 sterilizarea cu peroxide de hidrogen
A. Metode fizice:
1. Sterilizarea prin căldură umedă – la autoclav, cu aburi sub presiune, este metoda de elecţie
(dacă dispozitivul medical suportă această procedură) şi se realizează la o temperatură de 121°C,
timp de 30 min. şi la 1 atm.
Indicaţiile sterilizării la autoclav:
• materialul infecţios din laborator (saci cu infecte),
• medii de cultură,
• tampoane de vată,
• obiecte din cauciuc (sonde, dopuri, tuburi de dren),
• materiale din bumbac (tifon, vată, câmpuri operatorii, halate)
2. Sterilizarea prin căldură uscată - la pupinel / etuvă se face la 180°C timp de 1 oră sau la
160°C - două ore, asigurându-se astfel carbonizarea formelor vegetative, precum şi ale sporilor
tuturor microorganismelor. Temperatura de 180°C/160°C este necesară, deoarece căldura uscată
are o putere de pătrundere mai redusă.
Indicaţiile sterilizării la pupinel:
• sticlăria de laborator: eprubete, baloane, tuburi, pipete gradate, pipete Pasteur, cutii petri, pâlnii,
pahare Berzelius etc.,
• obiecte din porţelan: mojare, capsule,
• instrumentar chirurgical şi stomatologic,
• unele pulberi: talc, uleiuri (parafina).
Nu sterilizăm la pupinel: soluţii apoase, obiecte din cauciuc, ţesături şi fibre din bumbac,
materialul contaminat din laborator.
3. Sterilizarea prin filtrare se aplică produselor lichide termolabile cum ar fi mediile cu ser,
soluții de zaharuri, preparate enzimatice sau vitaminice. Se folosesc filter din porțelan poros, de
sticlă poroasă, filter Seitz din azbest și membrane filtrante din coloid, celuloze, mase plastice.
4. Sterilizarea prin radiații neionizante - Razele ultraviolete. Mecanismul bactericid al
razelor UV constă în alterarea replicării ADN-ului bacteriei, deci împiedicarea multiplicării
acesteia. În scop practic, lămpile cu vapori de mercur care produc raze UV se folosesc pentru a
reduce numărul de bacterii existente în aer în sălile de operaţie, în laboratoare, în încăperi în care
sunt adăpostite animale de experienţă etc. Razele UV sunt nepenetrante
5. Sterilizarea prin radiații ionizante -Radiaţiile ionizante de tipul radiaţiilor Gamma sunt
folosite pe scară largă pentru sterilizarea materialelor medicale de unică folosinţă. Razele
Gamma sunt penetrante
B. Metode fizico-chimice:
1. Sterilizarea cu oxid de etilenă - Oxidul de etilenă este un gaz incolor, toxic, alergizant,
iritant. Bacteriile sunt omorâte prin acţiunea oxigenului din molecula oxidului de etilen
(CH2OCH2). Oxidul de etilena are acţiune sterilizantă la temperaturi relativ scăzute (20-60°C) şi
are putere penetrantă rapidă asupra diverselor materiale sintetice termoplastice.
Indicaţiile sterilizării cu ETO: obiecte din material plastic, împachetate ermetic în pungi de
plastic
2.Sterilizarea cu formaldehidă- Formaldehida se poate folosi în spitale pentru dezinfecția
suprafeţelor, instrumentarului chirurgical, lenjeriei şi la formolizarea încăperilor. Pentru folosirea
ca sterilizant sunt necesare concentratii şi timpi de expunere mai mari. Folosirea lor în spitale
este limitată, datorită vaporilor iritanti şi mirosului degajat care apare chiar la concentrații
scăzute în mediu .
3.Sterilizarea cu peroxide de hidrogen-Peroxidul are un efect de oxidare ridicat, când intră în
camera de sterilizare, în condiții de vid și în prezența unui câmp electromagnetic, se transformă
în radicali liberi, răspândindu-se pe suprafețele instrumentului. Acești radicali activi ucid
bacteriile și microorganismele, chiar și la temperaturi scăzute. Prin urmare, este eficace pe
materiale sensibile la temperaturi ridicate.

Germicidele sunt substanţe care distrug microorganismele, dar nu neapărat şi sporii bacterieni.
Efectul lor poate fi bactericid, bacteriostatic, sporicid, tuberculocid, fungicid şi virucid. Ele se
împart în:
- antiseptice – utilizate pentru ţesuturi vii (tegumente, mucoase, plăgi), ele fiind mai
puțin toxice pentru organismul uman;
- dezinfectante – substanţe puternic bactericide la concentraţii relativ scăzute, dar
datorită efectului toxic sau iritant asupra ţesuturilor umane, se utilizează doar pentru
obiecte și suprafețe. Uneori, aceeaşi substanţă (ex. Cloramina B) poate fi antiseptic sau
dezinfectant, în funcţie de concentraţia utilizată.
Criteriile de alegere corectă a dezinfectantelor sunt următoarele:
- spectrul de activitate adaptat obiectivelor fixate;
- timpul de acțiune;
- să fie compatibile cu materialele pe care se vor utiliza;
- gradul de periculozitate (foarte toxic, toxic, nociv, coroziv, iritant, oxidant, foarte inflamabil și
inflamabil) pentru personal și pacienți;
- să fie ușor de utilizat;
- să fie stabile în timp;
- natura suportului care urmează să fie tratat;
- riscul de a fi inactivat de diferite substanțe sau condiții de mediu.
Exemple:
- Săpun normal
- Săpun antibacterian
- Antiseptic bazate pe alcool
- Clorhexidine
- Iodofori
- Apă oxigenată

Pregătirea preoperatorie-tehnici de asepsie

Spălare mâinilor
Spălarea mâinilor face parte din Precauțiile Standard
(https://www.cdc.gov/oralhealth/infectioncontrol/summary-infection-prevention-practices/
standard-precautions.html ) şi se aplică pentru tot personalul medico-sanitar.
Mâinile constituie principala cale de transmitere pentru numeroși agenți patogeni de la un
pacient la altul, de la personalul de îngrijire la pacient, cât și de la pacient la personalul de
îngrijire. Igiena mâinilor trebuie considerată a fi cea mai importantă procedură de reducere a
transmiterii microorganismelor
Dezinfecția chirurgicală a mâinilor se realizeaza prin spălarea cu apă sterilă și săpun antiseptic,
urmată de spălarea cu antiseptic pe bază de alcooli, înainte de toate intervențiile chirurgicale,
obstetricale - înaintea tuturor manevrelor care necesită o asepsie de tip chirurgicală.
Pregătirea prealabilă a mâinilor include interzicerea unghiilor lungi, vopsite sau false și a
bijuteriilor ca inele, brăţări, ceasuri.
Spațiu destinat spălării mâinilor trebuie să includă: o chiuvetă cu instalatie sanitară fără
defecţiuni care să furnizeze apă nesterilă sau sterilă (ideal cu sistem de declanşare şi oprire a apei
fără atingere cu mana pe bază de celulă fotoelectrică) rece şi caldă în permanență. Se recomandă
spaţiu suficient în jurul chiuvetei, liber (fără mobilier, cabluri, tuburi) pentru a permite accesul
rapid, uşor şi a împiedica stropirea unor suprafeţe sau echipamente care în mod normal trebuie să
fie curate.
Curatenia și dezinfecția corecte pot realiza o decontaminare de 95 - 99,9%
Prezența de săpun (aflat în recipient distributor necontaminabil), de preferat lichid şi el acţionat
fără atingere cu mâna, substante antiseptice pentru mâini sunt absolut obligatorii pentru fiecare
chiuvetă în parte.
Pentru ștergerea mâinilor este necesar prosop de unică folosinţă, eventual din hârtie; uscarea la
aer cald este interzisa în unitatea sanitară datorită efectului de agitare a particulelor de praf din
aer şi de pe suprafeţe.
Procedură:
Umezire, săpunire, clătire, frecare se începe din zone curate și se termină cu cele murdare,
degetele fiind orientate în sus.
Spălarea chirurgicală corespunde procedurii standard descrise mai jos.
Procedura standard pentru spălarea mâinilor include:
 Umezire cu apă a mâinilor, pumni, antebraţe, coate care vor fi ținute vertical cu degetele
orientate în sus astfel ca apa să curgă spre coate.
 Frecare timp de 60 de secunde a:
1. Palmelor între ele
2. Palma dreaptă peste mâna stângă
3. Palma stângă peste mâna dreaptă
4. Palmele între ele cu degetele flectate și încrucișate
5. Deget mare drept prin rotație cu mâna stangă
6. Deget mare stâng prin rotație cu mâna dreaptă
 7. Palma stângă prin rotație cu mâna dreaptă cu degetele flectate
8. Palma dreaptă prin rotație cu mâna stângă cu degetele flectate
 Se săpunesc cu atentie prin frecare extremitățile degetelor, spațiile periunghiale, spațiile
interdigitale, articulația pumnului, antebrațul și cotul pentru fiecare parte, ţinând degetele
orientate în sus.
 Clătirea cu apa dinspre zone spălate spre cele nespălate, degetele fiind orientate în sus
astfel ca apa să se scurgă spre coate.
 Durata unei proceduri de spălare este în medie de 60 secunde.
 Uscare prin ștergere cu prosop de unică folosință steril sau nesteril (din hârtie)
 Închiderea robinetului cu mâna în care se păstrează prosopul deja folosit
 Aruncarea prosopului în recipienți speciali
Spălarea chirurgicală poate include si o etapa de frecare cu o perie chirurgicala sterile și săpun
lichid antiseptic a unghiilor fiecarei mâini urmată din nou de clătire.
Se fac 3 spălări consecutive:
1. Până la cot
2. Până la jumătatea antebrațului
3. Până la articulația radiocarpiană

Echipament protectiv
Echipamentele de protecție chirurgicale au două scopuri: trebuie să protejeze pacientul de
expunerea la microorganisme care pot fi prezente în flora microbiană a pacientului, în blocul
operator sau pe membrii echipei chirurgicale și trebuie să protejeze echipa chirurgicală de
microorganismele care pot fi transmise de către pacient. Folosirea echipamentelor de protecție în
BO previne transmiterea bolilor la pacienți și la personalul din sistemul sanitar și apariția
infecțiile nosocomiale.
Echipamentul constă din:
1. Bonetă
2. Ochelari de protecție
3. Mască
4. Halat
5. Mănuși
6. Acoperitoare de încălțăminte

Halat chirurgical
Halatele chirurgicale sunt folosite pentru a reduce riscul de infecţie şi a crea pentru chirurgi un
strat de protecție împotriva stropirii, în toate tipurile de operații. În cazul halatelor ranforsate,
părțile critice sunt întărite cu un strat suplimentar pe partea frontala si pe maneci.
Exista 2 tipuri de halatae:
 Resterilizabile -din material textile
  De unica folosinta -din vascoza, polipropilenă.
Halatele sunt fabricate dintr-un material impermeabil la trecerea fluidelor și microorganismelor
din exterior în interior, permițând în același timp respirația pielii. Halatele de unică folosință,
ambalate individual și conțin 2 servețele absorbante.
Halatul e împachetat cu față internă spre exterior; ca urmare în cursul îmbrăcării se poate atinge
doar fața internă a halatului, păstrând sterilitatea feței externe a halatului
Atingerea feței exterioare a halatului cu mâna sau de diferite obiecte compromite sterilitatea; în
cursul îmbrăcarii nu se atinge fața exterioară.
Toate manevrele trebuie făcute într-un spațiu larg (pentru a evita atingerea unor obiecte)
În cursul despachetării, chirurgul ține halatul în fața sa, avându-l permanent în fața ochilor, la
distanță suficientă pentru a evita contactul între halat și îmbrăcămintea sa nesterilă.
Mai jos e prezentată tehnica îmbrăcării halatului de pânza, sterilizat prin autoclavare. Dupa
îmbracare faţa e sterilă, dar spatele nu e steril.
 în cursul despachetării se atinge doar fața internă a halatului
 se despachetează halatul; orientându-ne dupa poziția mânecilor identificăm partea
superioară și cea inferioară a halatului
 în cursul despachetării halatul e ținut la distanță, evitând atingerea lui de îmbrăcămintea
proprie, nesterilă
 se introduc mâinile în mâneci și se “alunecă” mâinile, antebrațele și brațele de-a lungul
mânecilor
 un ajutor completează îmbrăcarea halatului
 ajutorul trebuie să atingă halatul doar pe fața internă
 ajutorul prinde scaiul de protectie din spatele gâtului
 ajutorul leagă halatul la spate
 se desfac capetele cordonului
 cordonul se tine întins de fiecare capăt; mâinile se ţin în lateral, nu în spate
 ajutorul preia cordonul în aşa fel încât să nu atingă mâinile operatorului atingand doar
cartonul de care e atașat
 ajutorul leagă cordonul la spate
Halatul chirurgical e considerat steril doar în față, de la axile până la nivelul câmpului steril și al
mânecilor.
Mănuși sterile
Mănusi medicale chirurgicale -sunt destinate pentru toate intervențiile chirurgicale, atât invazive,
cât și minim invazive, dar și în rahianestezii și montarea de sonde urinare în condiții sterile.
Constituie o protecție împotriva infecțiilor cu risc ridicat. Mănușile chirurgicale au o formă
anatomică și sunt diferite pentru cele două mâini. Sunt ambalate ermetic în perechi, garantând
sterilitatea până în momentul deschiderii lor. Acestea se pun pe maini doar după ce se urmează
spălatul chirurgical și echiparea cu halat steril.
Înainte de a ne pune mănușile trebuie să:
 Alegem mărimea potrivită de mănuși. O mărime potrivită trebuie să confere abilitatea
de a mișca mâinile confortabil, sa nu facă mâna să transpire și nici să nu creeze un
disconfort.
 Îndepărtați-vă bijuteriile (inainte de spălare). Acestea vă pot contamina mănușile sau le
pot face dificil și incomode de purtat. Îndepărtarea bijuteriilor reduce, de asemenea,
riscul ruperii mănușilor.
 Verificați dacă pachetul de mănuși este rupt, iar manușile sunt în termen de
valabilitate.
Pentru a ne pune mănușile:
 Ajutorul deschide pachetul
 Cu mâinile sterile apucăm folia mănușilor și o punem pe o suprafață curată. Interiorul
ambalajului se va păstra steril.
 Se deschie ambalajul precum o carte prin apucarea și întinderea marginilor interne
dedublate ale acestuia, în partea de jos, sus și apoi în mijloc.
 Ridicați mănușa mâinii dominante, folosind cealaltă mână. Atingeți doar interiorul
manșetei (partea laterală a manșetei care vă va atinge pielea). Puneți-vă mănușa cu grijă
pe mâna dominantă, atingând doar partea ei interioară. Efectuați ajustări numai după ce
și cealaltă mănușă este pusă, pentru a evita contaminarea.
 Cu mâna dominantă (sterilă) se apucă mănușa stangă atingând numai fața ei exterioară
(sterilă); se folosesc degetele mâinii drepte, care se introduc pe sub gulerașul mănușii
stângi.
 Atingând numai partea exterioară (sterilă), se pot ajusta cele două mănuși. Dacă
observați rupturi, trebuie să reluați toți pașii.
Se va respecta mereu regula interior-interior, exterior-exterior.