SISTEME INTELIGENTE DE MANAGEMENT

AL TRAFICULUI RUTIER

Studenti: 1. Constantin Razvan-Silviu

2. Mitrica Cristian Victor

 A. NOȚIUNI GENERALE

1. TRAFICUL RUTIER

Evoluţia civilizaţiei umane este strâns legată de posibilităţile de transport ale produselor
activităţilor economice şi pentru realizarea de relaţii tot mai strânse între diferite grupuri
de oameni. S-a născut astfel, necesitatea perfecţionării continue a mijloacelor de
transport şi crearea unor vaste reţele de transport.

Circulaţia rutieră reprezintă mişcarea generală de vehicule şi persoane, concentrată pe

suprafeţe de teren amenajate special în acest scop, respectiv reţelele de transport.
Fenomenul circulaţiei rutiere sau a traficului rutier se manifestă tot atât de clar pe
distanţe mari, în teritorii largi, cât şi în zone restrânse (oraşe şi alte tipuri de aşezări).

Traficul rutier reprezintă un sistem tipic, om - autovehicul - drum şi de aceea, este

necesar să se acorde o atenţie corespunzătoare analizei fiecăruia din aceşti participanţi
precum şi implicarea directă asupra desfăşurării fluente a circulaţiei, în condiţii depline
de securitate rutieră. Este deci, necesară cunoaşterea funcţiunilor acestora şi a modului
în care se poate acţiona asupra lor pentru corelarea şi optimizarea desfăşurării normale
a circulaţiei rutiere, în vederea asigurării eficienţei maxime a transportului de persoane
şi bunuri cu autovehiculele.

Autovehiculele care participă la traficul rutier diferă foarte mult între ele prin destinaţie,
particularităţi constructive şi capacitate de trecere. Este caracteristic faptul că, în
special, aglomeraţiile urbane, practic sunt sufocate de prezenţa autoturismelor, care
dispunând de o autonomie deosebită de deplasare pot satisface cele mai diverse
pretenţii şi care, ocupă trama stradală zi şi noapte, în plus un număr foarte mare de
autocamioane asigură aprovizionarea cu mărfurile necesare. Mari aglomeraţii de
autovehicule îşi manifestă din plin prezenţa pe autostrăzile lumii şi pe drumurile cât de
cât mai importante

Scopul general al tehnicilor managementul sistemelor de transport este să

îmbunătăţească eficienţa sistemului de transport prin aducerea ofertei de facilităţi într-
un echilibru mai bun cu cererea, prin abordarea problemei optimizării deplasării
persoanelor cu prioritate, faţă de mişcarea vehiculelor, ca politică mondială de
transport.
 2. SISTEMUL TRAFICULUI RUTIER

Folosirea metodelor de ordonare sistematică a traficului se conduce după criterii de

eficienţă în concordanţă cu condiţiile locale existente. Prin folosirea metodelor de
direcţionare se creează sistemele de trafic. Prin introducerea sistemelor de prelucrare a
datelor a devenit posibilă crearea sistemelor de reglare, adică sisteme ce au
posibilitatea de adaptare în raport cu situaţiile de trafic actuale. Se poate vorbi astfel,
despre o reglare automată a fluxurilor de trafic sau sisteme adaptive.

Aprecierea şi valorificarea măsurilor capabile să influenţeze traficul reprezintă o sarcină

complexă, mai ales că aceste măsuri devin eficiente, nu singure, ci în cadrul strategiei
de trafic adoptate. Ponderea fiecărei măsuri în parte poate fi foarte diferită în funcţie de
coordonatele în timp şi spaţiu.

Acest sistem serveşte la realizarea obiectivelor traficului rutier adică a transportului de

persoane şi mărfuri.

Sistemul traficului rutier este o succesiune în timp şi spaţiu a acţiunii reunite a tuturor
elementelor, în cadrul căruia acţionează factori fizici, sociali şi organizatorici sau sunt
produse de sistem.
Omul influenţează desfăşurarea traficului, în mod considerabil după ce înregistrează şi
prelucrează informaţiile, prin transformarea rezultatelor în decizii. În acest sens trebuie
luate în considerare: perceperea şi recepţionarea unui stimul, cunoştinţele, prelucrarea
informaţiei, decizia şi reacţia. Cunoaşterea factorilor umani ca şi a componentelor
sistemelor este relevantă pentru organizarea traficului. Ea este măsurabilă cu ajutorul
gradului de percepţie şi a modelului de urmărire, fiind dependentă de deciziile adoptate
şi aplicate.

Deciziile conducătorului sunt aptitudini, stări de spirit, motivaţii. Dintre motivaţii pot fi
amintite aspiraţia spre avantaje personale (durata călătoriei cât mai scurtă, viteză mare,
confort, siguranţă) şi, nu în ultimul rând, economie de combustibil sau sentimentul
solidarităţii cu o anumită grupă de persoane, cum ar fi pietonii sau bicicliştii. Aceste
cerinţe pot fi realizate cu ajutorul mijloacelor de comunicare adecvate. Avantajul
personal este însă prioritar dacă se urmăreşte o anumită direcţie de mers.
Vehiculul – ca un caz special, omul însuşi - ca pieton, influenţează imaginea traficului
pe de o parte ca elemente singulare (de sine stătătoare), pe de alta ca elemente reunite
ale sistemului.
Automobilul poate fi analizat în mişcare şi poate fi descris cu ajutorul mai multor
caracteristici distinctive. Aceste date au o importanţă crescută la circulaţia în zonele
aglomerate, în special, în oraşe. Ele vor fi definite drept caracteristici distinctive ale
desfăşurării traficului. Dintre acestea pot fi amintite: tăria şi densitatea traficului, timpul
mediu de parcurs şi viteza medie, întârzierea medie,
ocuparea benzilor, timpul mediu de oprire, lungimea
cozilor şi durata aşteptărilor, impactul asupra mediului
înconjurător şi consumul de combustibil.

Determinarea acestor caracteristici se face în timp şi spaţiu, luând în considerare şi

elementele constructive.

Reţeaua de drumuri este cea care asigură buna desfăşurare a traficului, din punct de
vedere al spaţiului. Este caracteristică în acest caz, descrierea suprafeţelor de trafic
disponibile în zona intersecţiilor:
 lungimea segmentului de parcurs;
Figura 1.3. Sistemul
om – vehicul – drum – mediu.
 numărul şi lăţimea benzilor pe un segment de drum (traseu);
 înclinarea şi structura benzilor;
 vizibilitatea;
 numărul de benzi pentru fiecare acces al
intersecţiei;
 viteza de proiectare, respectiv viteza maximă
stabilită;
 marcarea şi semnalizarea.

Asupra acţiunii reunite a acestor elemente de sistem

acţionează factorii de mediu care condiţionează sau
favorizează traficul. Însuşi sistemul, poate să genereze
factori, care să acţioneze de cele mai multe ori într-un
mod neplăcut asupra mediului înconjurător.
Figura 1.4. Sisteme de reglare
automată.
Factorii fizici acţionează direct asupra vehiculelor şi a reţelei de trafic şi indirect asupra
oamenilor. Pot fi
enumerate astfel condiţiile meteorologice, întunericul, obstacolele din apropierea
drumului, condiţiile de drum precum şi starea tehnică a vehiculelor.

Factorii sociali se produc, pe de o parte, ca urmare a prezenţei diferitelor sisteme de

trafic şi de producţie, pe de altă parte, prin legislaţia rutieră, care are un rol de bază. De
regulă, omul devine conştient de importanţa mediului în sistemul traficului rutier cu
ajutorul mijloacelor de comunicaţie. Astfel, este influenţată faza adoptării deciziilor în
raport cu legislaţia concretizată în marcaje, indicatoare sau semnale rutiere.
Manipularea factorilor organizatorici oferă adesea posibilitatea folosirii sistemelor de
direcţionare adaptabile.

Influenţa asupra persoanelor se produce printr-o serie de măsuri care se conduc după
anumite puncte de vedere strategice. Omul are alături un aşa numit sistem de dirijare
alternativ care ia hotărâri în locul lui. Conducerea se produce după reguli şi
regulamente care, corespunzător experienţei acumulate, urmează să ofere forma dorită
a fluxului rutier. Succesiunea acestor acţiuni conduce la un sistem cu reacţie inversă
descris în figura 1.4.

În general, un semafor va fi pus în funcţiune, astfel încât, o anumită mărime reglată w

(de exemplu lungimea cozilor) să rămână constantă pe o anumită distanţă reglată
(spaţiul aglomerării).

Ca factor perturbator z, apare în acest caz variaţia fluxului rutier. Pentru a elimina
influenţa acestui factor, acţionează mărimea y, prin intermediul semaforului asupra
mărimii x, (lungimea aglomerării) pentru ca aceasta, conform definiţiei, să rămână
constantă.

În cazul “succesiunii deschise de acţiuni” (sistem deschis) care implică noţiunea de

direcţionare, va fi influenţată numai mărimea reglată, fără ca rezultatele să fie analizate
direct şi abaterile de la regulă să fie corectate.

În contrast cu acest caz este cazul “succesiunii închise de acţiuni” sau sistemul cu
reacţie inversă.

Un element important al acestei succesiuni este elementul de reglare, de exemplu,

instalaţia de trafic, care calculează abaterile valorii reale a mărimii reglate, faţă de
valorile date (variabila w) şi încearcă să minimizeze abaterea, cu ajutorul unei modificări
a variabilei y. O astfel de succesiune de acţiuni, deseori denumită adaptabilă dinamic
sau independentă de conducere, corespunde noţiunii fizice a reglării, respectiv buclei
de reacţie.
 3. STRATEGII DE DIRIJARE A SEMNALULUI

Flexibilitatea unui sistem de management al traficului pentru reţelele urbane de străzi

necesită strategii de dirijare corespunzătoare. Prin strategie se poate înţelege stabilirea
unui plan de lucru, pentru obţinerea unui semnal dirijat optim adaptat situaţiei locale şi
concrete de trafic, cu scopul de a învinge dificultăţile stărilor de trafic variabile în timp şi
spaţiu.
În general fiecărei strategii îi este alăturat un scop precis, al cărui tip, rază de acţiune şi
influenţă sunt stabilite la nivelul necesar prin îndeplinirea acestuia în cadrul sistemului
de trafic şi care trebuie să fie în concordanţă cu planificarea şi posibilităţile bugetare.
Componenta strategică a dirijării reprezintă un plan al măsurilor de dirijare,
supraordonat pe perioadă de timp îndelungată extins în spaţiu, iar componenta tactică
are în vedere dirijarea actuală, de scurtă durată şi limitată în spaţiu.
În cazul în care se realizează o ierarhizare a deciziilor strategice, care pornesc de la
situaţia generală din reţeaua stradală şi în care deciziile individuale se orientează
întotdeauna după cele supraordonate; ele pot fi împărţite în decizii tactice (durată
medie), locale (de scurtă durată) şi strategice (de lungă durată), corespunzător efectelor
de timp.
În principiu, toate strategiile de dirijare semnalizată, elaborate pe parcursul timpului
acţionează asupra desfăşurării traficului cu ajutorul metodelor de dirijare dependente de
un plan de semaforizare prestabilit sau dependente de trafic.
Scopurile principale sunt în acest caz: creşterea siguranţei traficului, îmbunătăţirea şi
folosirea corespunzătoare a instalaţiilor de trafic, creşterea rentabilităţii în succesiunea
traficului precum şi minimizarea influenţei traficului asupra mediului înconjurător.
Alegerea unei modalităţi de dirijare se face în primul rând după criterii ale ingineriei de
trafic. Acestea pot fi descrise cu ajutorul caracteristicilor scopului propus, pe baza
cărora pot fi elaborate modele de dirijare. Ca mărimi ale dirijării caracteristicile trebuie
măsurate direct, ca mărimi ale evaluării pot fi stabilite indirect. Cele mai importante
obiective ar putea fie enumerate: numărul staţiilor, timpul de aşteptare, lungimea
şirurilor de aşteptare (cozi), eficienţa călătoriei (raportul între timpul efectiv de parcurs şi
durata călătoriei). Definiţia lor, posibilitatea de a le măsura şi scopurile sunt descrise şi
apreciate în liniile de conduită pentru instalaţii conduse de semnale luminoase.
Obiectivele importante pentru o strategie de dirijare semnalizată sunt prezentate în
tabelul 1.4. Se poate vorbi despre strategie de dirijare numai atunci când domeniul de
dirijare depăşeşte o intersecţie izolată, adică atunci când cuprinde mai multe intersecţii
dependente unele de altele, care pot fi coordonate sau se foloseşte o coordonare
dependentă de trafic.
Tabelul 1.4: Obiectivele principale ale unei strategii de dirijare semaforizată
Obiective Reprezentări ale obiectivelor
Minimizarea numărului de  îmbunătăţirea confortului;
staţii  reducerea poluării sonore şi chimice;
 reducerea posibilităţilor de accidente;
 creşterea capacităţii de circulaţie;
 economia de energie.
Minimizarea timpului de  economie de timp pentru toţi participanţii la trafic;
aşteptare  reducerea pierderilor pentru economie;
 reducerea poluării.
Reducerea lungimii cozilor  reducerea poluării fonice şi chimice;
 reducerea “stresului” conducătorilor.
Optimizarea eficienţei  timp de eliberare a intersecţiei pentru creşterea
călătoriei fluenţei;
 folosirea optimă a spaţiului stradal;

4. SISTEME INTELIGENTE DE CONDUCERE

Un sistem inteligent de conducere este dezvoltat și implementat cu o metodologie

inteligentă, cu o cumulare a unor tehnici ce reproduc funcții ale unor sisteme biologice.
Termenul de inteligent este ușor abuziv dacă ne gândim că în spatele acestei sintagme
stă un automat care își propune modelarea gândirii și a modului de acțiune umană. În
acest scop, acest automat are la bază un model și unul sau mai mulți algoritmi care
reactionează în urma unor strategii prestabilite. În măsura în care acest automat este
dotat cu tehnici și tehnologii de învățare care și-l face creativ și cât mai autonom, se
poate spune că există o anumita acoperire a termenului de inteligență.

4.1. SISTEMELE INTELIGENTE DE TRANSPORT ( ITC )

Sistemele inteligente de transport cuprind o gama larga de comunicatii fara fir si fara
linii bazate pe tehnologiile informatiei, controlului si electronicii. Atunci când sunt
integrate în infrastructura sistemului de transport si chiar în vehicule, aceste tehnologii
sprijina monitorizarea si administrarea fluxului traficului, reducerea congestiei,
furnizarea de rute alternative calatorilor, marirea productivitatii, salvarea de vieti
omenesti si economisirea de timp si bani.

Sistemele inteligente de transport furnizeaza expertilor din domeniul transporturilor

instrumente pentru colectarea, analizarea, prelucrarea, comunicarea si arhivarea
datelor referitoare la caracteristicile sistemelor de transport.

Scopul central al realizării cu succes a unui ITS la nivel naţional este stabilirea unei
arhitecturi ITS unificate. Dacă arhitectura este proiectată cu minuţiozitate, ea va asigura
dezvoltarea unui sistem compatibil la nivel naţional, care să conecteze toate modurile
de transport. Arhitectura încurajează realizarea de standarde naţionale, pentru a
promova călătoriile între oraşe şi mişcarea mărfurilor la nivel naţional, împiedicând în
acelaşi timp zonele locale sau regionale să dezvolte implementări ITS incompatibile.

Arhitectura ITS naţională defineşte funcţiile (de exemplu, controlul semnalelor de trafic,
managementul autostrăzilor sau managementul incidentelor) ce trebuie să fie
îndeplinite de către componente sau subsisteme, locul în care se găsesc aceste funcţii
(de exemplu, la marginea drumului, în centrul de management al traficului sau în
vehicul), interfeţele şi fluxurile de informaţii dintre subsisteme, precum şi cerinţele de
comunicaţii pentru fluxurile de informaţii (de exemplu, comunicaţii prin cablu sau radio).

Arhitectura ITS naţională poate aduce beneficii pe termen scurt – economisirea de

timp şi bani în dezvoltarea unui proiect, de la faza de concepere până la implementarea
acestuia

Arhitectura ITS reuneşte elementele izolate şi discrete de cunoştinţe astfel încât să

creeze un model şi să identifice relaţiile şi diferenţele reprezentând o bază pentru
acţiunile următoare de realizare a ITS.

Arhitectura logică prezintă procesele şi fluxul informaţional dintre procese. În

dezvoltarea arhitecturii logice sunt examinate aspectele comune din cerinţele
funcţionale ale diferitelor servicii utilizator, astfel încât cerinţele comune pot fi grupate în
acelaşi set de procese.

Săgeţile indică direcţiile fluxului de date care sunt necesare pentru a efectua serviciile
selectate. Cercurile reprezintă grupuri de procese care sunt prezentate mult mai detaliat
pe nivelurile inferioare ale arhitecturii logice. Pe nivelurile cele mai de jos, cercurile
descriu prelucrarea de date şi algoritmul necesare pentru detectarea automată a
incidentelor.
În arhitectura logică grupurile de procese prezentate prin cercuri nu implică nici o
alocare a responsabilităţilor organizaţionale, dar ele indică faptul că funcţia specificată
trebuie să fie efectuată şi să interacţioneze cu alte funcţii. Rolul important al arhitecturii
logice este să descrie modul în care sistemul tratează anomaliile.

O arhitectură logică naţională ITS

 O arhitectură fizică naţională ITS

Arhitectura fizică distribuie procesele în subsisteme fizice, luând în considerare

responsabilităţile instituţionale.

Interfeţele dintre cele patru subsisteme ale arhitecturii fizice sunt indicate în figură.
Fluxul de date dintre subsisteme se efectuează prin intermediul celor trei tipuri de
mijloace de comunicare.
Fiecare ţară sau regiune trebuie să stabilească propriile sale necesităţi şi cerinţe de
utilizare în momentul începerii elaborării unei arhitecturi ITS naţionale sau regionale.
Anumite cerinţe locale pot diferi de la o ţară la alta.

O arhitectură fizică defineşte şi descrie modul în care componentele arhitecturii

funcţionale pot fi grupate, pentru a forma entităţi fizice. Principalele caracteristici ale
acestor entităţi sunt, în primul rând, faptul că ele furnizează unul sau mai multe dintre
serviciile ce sunt cerute de către necesităţile utilizatorilor iar, în al doilea rând, faptul că
ele pot fi create. Acest proces de creare poate implica entităţi fizice, cum ar fi structuri
amplasate pe drum şi diferite forme de echipamente, entităţi care nu sunt fizice, cum ar
fi software-ul, sau combinaţii ale celor două. În arhitectura fizică ITS aceste entităţi fizice
sunt numite „sisteme etalon”.

Toate „sistemele etalon” pot fi compuse din două sau mai multe subsisteme. Un
subsistem execută una sau mai multe sarcini definite şi poate fi oferit ca un produs
comercial. Fiecare subsistem poate fi compus din una sau mai multe părţi ale
arhitecturii funcţionale (funcţii şi depozite de date) şi poate comunica cu alte subsisteme
şi cu unul sau mai multe terminale. Aceste comunicaţii pot fi furnizate prin folosirea
fluxurilor fizice de date.

Arhitectura de referinţă TICS (Sistem de control şi informare în transporturi) este un

model al sistemului informatic şi al relaţiilor sale care sprijină managementul şi
executarea resurselor de transport rutier într-un mediu integrat. A fost aleasă o
abordare orientată pe obiect bazată pe tendinţele actuale ale tehnologiei informaţiei.
Arhitectura de referinţă TICS este concepută pe baza modelării vizuale a sistemelor
orientate pe obiect şi bazată pe componentele specificate în limbajul unificat de
modelare.

Caz de utilizare la nivel înalt a arhitecturii de referinţă TICS

 4.2. SISTEME DE MANAGEMENT

Sistemele Inteligente de Transport oferă soluţii de:

 ATMS (Sisteme Avansate de Management al Traficului) şi
 PTMS (Sisteme de Management al Transportului Public).

Se utilizează tehnologii GIS pentru localizare şi orientare pe hărţi digitale, tehnici

multimedia pentru prezentarea directă a condiţiilor de trafic şi comunicaţii wireless
pentru monitorizarea traficului.

Avantajele ATMS (Sisteme Avansate de Management al Traficului) sunt:

 Integrează informaţii rutiere transmise online de sisteme de achiziţii, parametri de
trafic de la camere web şi detectori de trafic (senzori PIR) instalaţi în zona
monitorizată;
 Integrează sisteme complementare de informare;

 Consolidează şi prelucrează informaţiile pe servere de date;

 Oferă prin internet servicii complexe de informare, monitorizare şi control;

 Servicii de monitorizare a traficului pentru Poliţie şi autorităţi competente în

organizarea, administrarea şi optimizarea traficului rutier urban;

 Servicii de informare online pe harta digitală, destinate participanţilor la trafic.

Avantajele PTMS (Sisteme de Management al Transportului Public):

 Monitorizarea în timp real a poziţiei mijloacelor de transport, cu ajutorul
sistemului GPS şi a comunicaţiilor wireless;
 Transmiterea şi recepţionarea mesajelor text de la dispecerat către mijloacele de
transport;

 Informare a călătorilor în staţiile de autobuz prin predicţia orelor de sosire a

vehiculelor în fiecare staţie şi afişarea lor în panouri de informaţii;

 Furnizarea unor informaţii din trafic sau de interes general, cum ar fi anunţuri
explicite de întârzieri, alerte, data/timpul curent sau temperatura ambiantă;

 Monitorizare şi analiză, în timp real şi istoric, a circulaţiei vehiculelor, cu ajutorul

hârtiilor vectoriale şi a unor griduri de date;

 Analiza pentru evaluarea încadrării vehiculelor de transport în orarul de circulaţie

şi în ruta prestabilită şi evaluarea utilizării resurselor (vehicule, combustibil, etc);
  Aplicaţii utilitare pentru digitizarea traseelor şi pentru generarea automată a
graficelor de circulaţie.

B. APLICAȚII ALE SISTEMELOR DE MANAGEMENT A TRAFICULUI RUTIER

1. SISTEM DE MONITORIZARE AL TRAFICULUI PE AUTOSTRĂZI

Sistemul de monitorizare e traficului pe autostradă este un sistem inteligent de

transport, realizat pentru a spori siguranţa conducătorilor de autovehicule pe respectiva
autostradă şi pentru a le facilita accesul la anumite informaţii legate de infrastructură,
vreme, evenimente rutiere etc. în vederea planificării unui traseu pe acea autostradă.

Este un sistem inteligent de transport care oferă servicii de monitorizare şi informare a

conducătorilor de autovehicule, bazându-se pe achiziţia de date de la fiecare
autovehicul care circula pe o autostardă. Datele sunt colectate prin intermediul
senzorilor proprii fiecărui autovehicul, sunt centralizate la nivelul unui computer de bord
şi sunt transmise unor unităţi centrale pentru a putea fi prelucrate. în urma prelucrării
rezultă informaţii cu privire la: evenimentele rutiere (accidente, congestii), starea vremii,
starea carosabilului.

Transmisia se face wireless, cu tehnologia CDMA pentru siguranţa datelor. Vor exista
celule de transmisie la un anumit număr de kilometri care vor prelua exclusiv aceste
informaţii.

Informarea celorlalţi conducători de autovehicule se face prin intermediul unor panouri

cu mesaje variabile amplasate în diverse puncte. De asemenea, situaţia totală va putea
fi transmisă pe un site dedicat şi astfel accesată de cei ce se preagtesc de drum pe ruta
respectivă. în cazul în care se produc evenimente rutiere nedorite (accidente, fenomene
meteo deosebite) unităţile abilitate pot lua la cunoştiinţă şi localiza respectivele
evenimente într-un timp scurt.

Dezvoltarea sistemelor inteligente de transport a impus la nivel internaţional

standardizarea unor puncte de vedere pentru a cuprinde subansamblele şi scopurile
acestor sisteme. Aceste puncte de vedere au fost denumite iniţial arhitecturi ale
sistemului.

Arhitectura fizică a sistemului

Arhitecura fizică a acestui sistem se constituie din subsistemele fizice ale lui şi legăturile
dintre ele. Astfel, vehiculul transmite informaţia adunată cu ajutorul senzorilor, prin
comunicaţii wireless către un centru colector, în aşa fel încât toate datele privind
monitorizarea de pe autostradă se află centralizate. Apoi ele sunt transmise prin
Internet către un centru de prelucrare, iar informaţia poate fi direcţionată şi către
anumite instituţii abilitate (Poliţie, Pompieri, Ambulanţă, Administraţia Drumurilor etc).

Monitorizarea meteo se realizează cu ajutorul senzorilor de temperatură, de ploaie şi de

ceaţă. Aceştia oferă o privire de ansamblu asupra condiţiilor meteorologice existente.
Monitorizarea siguranţei rutiere se referă la depistarea evenimentelor de pe autostradă.
Astfel, un accident poate fi depistat dacă s-a semnalat declanşarea unui airbag sau
dacă viteza uneia sau mai multor maşini este foarte mică sau egală cu 0.

Monitorizarea infrastructurii se face cu ajuotrul senzorilor existenţi în sistemele ABS şi

ESP. Aceştia pot depista un drum alunecos şi, împreună cu informaţiile furnizate de
senzorii de temperatură, pot semnala apariţia poleiului sau a gheţii.
Datele recepţionate sunt prelucrate, iar informaţia este transmisă către panourile cu
mesaje variabile aflate în diferite puncte de pe autostradă. Informarea se va face
referitor la sectoarele de drum învecinate sectorului pe care se află autovehiculul, iar la
intrarea pe autostradă va fi prezentată o sinteză a situaţiei de pe autostradă.

Arhitectura organizațională a sistemului

Comunicarea între computerul de bord al autovehiculului şi sistemul de preluare a

datelor poate fi realizata cu uşurinţa cu ajutorul soluţiilor de comunicaţie fără fir.
Tehnologia aleasă este CDMA deoarece prezintă mai multe avantaje.

CDMA (Code Division Multiple Access) este o tehnologie de telefonie mobilă cunoscută
iniţial drept standardul IS-95 care concurează cu tehnologia GSM (Global Systems for
Mobile communication).
Dezvoltată iniţial de Qualcomm şi îmbunătăţită de Ericsson, tehnologia CDMA este
caracterizată de o capacitate mare şi o rază mică a celulei. Tehnologia CDMA foloseşte
transmisia în spectru împrăştiat şi o schemă de codare specială.

Tehnologia CDMA a fost adoptată de Asociaţia Industriei de Telecomunicaţii în 1993. în

anul 1998 erau deja 16 milioane de utilizatori în toată lumea. în mai 2001 cifra ajunsese
la 35 de milioane, iar în prezent se estimează că în lume există peste 60 de milioane de
utilizatori.
Tehnologia CDMA foloseşte coduri speciale pentru a distribui informaţia înainte de
transmisie. Semnalul este transmis pe un canal aflat sub nivelul zgomotului.

CDMA este un sistem cu acces multiplu şi limitare de interferenţă. Datorită faptului că

toţi utilizatorii transmit pe aceeaşi frecvenţă, interferenţa internă generată de sistem
este cel mai important factor în determinarea capacităţii sistemului şi a calităţii convorbi-
rii. Puterea de emisie a fiecărui utilizator trebuie micşorată pentru a limita interferenţele,
dar puterea trebuie să fie suficient de mare pentru a menţine nivelul raportului
semnal/zgomot cerut pentru o calitate satisfăcătoare a convorbirii. Capacitatea maximă
se obţine atunci când acest nivel al fiecărui utilizator este la nivelul minim necesar
pentru performanţe acceptabile ale canalului. Scopul controlului dinamic al puterii este
să limiteze puterea de emisie pe ambele căi, menţinând în acelaşi timp calitatea
legăturilor în orice condiţii.

2. SISTEME AVANSATE DE PARCARE (SAP)

SAP obține informații despre spațiile de parcare disponibile, le inregistrează și le

prezintă conducatorilor auto prin intermediul semnelor cu mesaje variabile (SMV). SAP
sunt folosite in doua feluri:
1. Pentru a ghida conducatorii auto aflati in zonele congestionate catre cele mai
apropiate zone de parcare.
2. Pentru a ghida conducatorii auto in interiorul spatiilor de parcare.
Deși este mai folosită prima soluție cea de-a doua începe să devină din ce în ce mai
comună. Aceste sisteme de ghidare se adresează nevoilor conducătorilor auto de a ști
în orice moment câte locuri de parcare sunt libere într-o zonă de parcare. Aceste
sisteme reduc consumul de carburant, timpul pierdut prin cautarea locurilor libere de
parcare și ajută parcările să fie mai eficiente.

Nevoia de SAP este necesară mai ales în zone aglomerate, unde căutarea de spații de
parcare provoacă întreruperi în circulația auto. Deși orasele europene au arătat un
interes real în aplicarea acestor soluții, implementandu-le înca din anii 70’, orașele
americane au început testarea sistemeleor SAP abia în ultimul deceniu.
 2.1. SISTEMELE DE GHIDARE A PARCĂRII (SGP)

Aceste sisteme se bazează în special pe folosirea indicatoarelor de circulatie pentru a

anunța conducătorii auto în privința disponibilității locurilor de parcare. Detectarea
locurilor libere se face prin folosirea senzorilor care detectează numărul de mașini
ieșind și intrând din zona de parcare, iar în alte cazuri prin contorizarea numărului de
tichete date de către mașinile sau casele de marcat. Această informație este trimisă
către un sistem central sau un calculator care le procesează și determină locurile de
parcare disponibile. Disponibilitatea este exprimată în general prin termeni ca “ocupat”
sau “liber” dar în unele cazuri este dat și numărul de spații libere.

O problemă a afișării numărului de spații libere este că atunci când numărul este mic,
conducătorii auto tind să nu intre în spațiile de parcare deoarece cred ca se vor ocupa
de către ceilalți deja aflați în interior. Acest lucru, de fapt, nu se întâmplă deoarece
sistemul ia în considerare vehiculele din momentul când intră în spațiul de parcare.
Sistemele includ SMV care arată diponibilitatea spațiilor de parcare apropiate. În unele
cazuri semnele statice ghidează șoferii prin interiorul zonelor de parcare. Alte mijloace
de a informa conducătorul auto sunt prin intermediul terminalelor radio aflate pe
marginea străzilor, unde mici SMV statice arată frecvența pe care sunt transmise
informațiile; prin telefon, unde roboții care răspund automat dau informații despre
spațiile de parcare libere; prin internet, unde principalul serviciu este acela de a
prezenta informații despre spațiile de parcare; și prin intermediul sistemelor de navigație
aflate în mașini.
Beneficii ale SAP/SGP:
• Reducerea timpului și carburantul consumat prin căutarea de spații de parcare
libere.
• Reducerea congestionării prin reducerea numărului de mașini care se plimbă
pentru a gasi un spațiu de parcare liber.
• Eliminarea cozilor la intrările în zonele de parcare deoarece conducătorii auto nu
se mai duc acolo unde nu există locuri libere.
• Reducerea parcărilor ilegale.
• Distribuirea mai eficientă a locurilor de parcare.
• Sistemele SAP aduc mai mult profit parcarilor.

2.2. SISTEME AUTOMATE DE PARCARE

Sistemele automate de parcare sunt construite pentru a maximiza spațiul. Aceste

sisteme au fost folosite în special în Japonia. Sistemele mai vechi funcționează pe
principiul unei roți cu cupe în care se stochează automobilele. Acestea spre deosebire
de sistemele mai noi sunt din punct de vedere mecanic simple dar nu întotdeauna atât
de eficiente din punct de vedere al spațiului.

2.3. SISTEME AVANSATE DE PLATĂ

Una din marile probleme a spațiilor de parcare dotate cu sisteme de plată este timpul
pierdut de automobile asteptând la intrare pentru a obține un tichet sau pentru a plăti
casierului. Astfel se pot cauza aglomerații în interiorul și exteriorul zonelor de parcare.
Plata electronică poate elimina formarea acestor cozi. Sistemele avansate de plata sunt
folosite și în SAP iar una din cele mai folosite tehnologii este Identificarea prin
Radiofrecventă (Radio Frequency Identification - RFID).

Utilizarea RFID și a transponderelor au o rapidă ascensiune deoarece permit accesul

rapid la spațiile de parcare. RFID este un proces wireless care recunoaste un obiect
prin detectarea și citirea unui semnal radio unic. Semnalul conține informații despre
utilizator; cand este la 10 metrii de intrare, transponderul emite un semnal care apoi
este verificat de calculatorul central. Acest sistem perminte hands-free și acces non
stop la parcare. Conducătorul auto nu mai este nevoit să piardă timpul căutând bani sau
cărți de credit pentru a plăti.

2.4. APARATE DE TAXARE AVANSATE

O metodă de a mări câștigul din locurile de parcare publice este prin eficientizarea
felului în care aparatele de taxare adună informații. Acest sistem este capabil să dea
informații in timp real. Tehnologia constă în amplasarea unor senzori pe aparatele de
taxare care raportează starea aparatului (daca funcționează sau a expirat). Această
informație este procesată de un microprocesor și trimisă print-un modem wireless către
server. Serverul apoi procesează informația de la toate aparatele de taxare si o trimite
la instituția care se ocupă de ele. Acest sistem verifică și permisele de parcare. Spre
exemplu, persoanelor cu dizabilități care au permise speciale încorporate în plăcuțele
de înmatriculare li se pot da acces automat catre spațiile de parcare special construite
pentru ei.

2.5. AUTOMOBILE CU SISTEM DE PARCARE AUTOMAT

Parcarea laterală este o problemă pentru mulți conducători auto, amplificaă și din cauza
lipsei de locuri de parcare din orasele supraaglomerate. În principiu este o manevră
ușoară dar care poate duce la blocarea cirulației, nervi și automobile avariate. Din
fericire tehnologia are un răspuns - automobile care se parchează singure, prin simpla
apăsare a unui buton. Aceeași tehnologie poate fi folosită pentru sisteme anticoliziune
și probabil în viitor pentru automobilele care se conduc singure.

Producătorii de automobile încep să producă automobile dotate cu acest sistem pentru

ca există cerere din partea consumatorilor. Parcarea laterală este, de obicei, cea mai
temută manevră dar și cea mai folosită manevră în orașele mari. Eliminarea stresului și
dificultatea acestei acțiuni pare foarte avantajoasă.

Acest sistem poate ajuta și la rezolvarea problemelor cu parcarea și traficul în zonele

urbane foarte aglomerate. Uneori parcarea automobilului în spații mici este limitată de
îndemânarea șoferului. Un automobil dotat cu acest sistem poate parca în aceste spații
indiferent de șofer. Acest lucru face ca locurile de parcare să fie mai libere prin faptul că
mai multe automobile pot parca într-un spațiu limitat.

In final sistemul poate diminua drumurile facute la un service auto pentru a îndrepta sau
revopsi parțile avariate moștenite prin manevra de parcare laterală.

Sistemul automat este folosit în special la parcarea laterală (deși există automobile care
se parchează automat și în garaj). Parcarea laterală necesită gararea paralelă folosind
o curbă și alinierea cu alte automobile. Majoritatea oamenilor necesită cu 2 metri mai
mult decât lungimea propriului automobil pentru a parca ”ca la carte”, unii șoferi
experimentați o pot face într-un spațiu mai mic.

Pentru parcarea laterală un șofer trebuie să urmeze următorii pași:

1. Oprește în fața locului de parcare; lângă automobilul din fața acestuia.
2. Întoarce roțile către interiorul curbei; dă în marșalier la un unghi de 45 grade.
3. Când botul trece de automobilul din față, îndreaptă roțile și continuă deplasarea
cu spatele.
 4. în final, șoferul execută câteva manevre pentru a poziționa automobilul pe
aceeași linie cu cel din față.

Sistemul este prezent pe piață, nu este complet autonom dar ușurează mult parcarea
laterală. Șoferul însă, trebuie sa controleze viteza automobilului prin apasarea pedalei
de frână. Folosind sistemul de control al direcției, automobilul întoarce roțile automat și
se poziționează în spațiul de parcare. Când automobilul a mers suficient de mult cu
spatele un semnal anunță conducătorul că trebuie să oprească și să selecteze o viteză
pentru deplasarea cu fața pentru a finaliza procedura. În final, un alt semnal (la Toyota
Prius este o voce de femeie) spune șoferului că parcarea este finalizată.

La Toyota Prius un afișaj poziționat în bord dă șoferului informații despre procedură.

Fiecare sistem are un set de senzori cu care ”simte” obiectele aflate în vecinătatea
automobilului. Unele sisteme au acești senzori distribuiți în bara din față și spate,
senzori ce acționează ca emitori dar și ca receptori de semnale. Senzorii transmit unde
care se lovesc de obiecte și se întorc, iar calculatorul masoară timpul în care acestea se
întorc pentru a calcula distanța; principiu asemănător sonarului. Alte sisteme au camere
montate în bari sau folosesc un radar pentru a detecta obiecte. Rezultatul este același:
automobilul detectează celelalte vehicule parcate, marimea locului liber și distanța
curbei pe care trebuie sa o facă.

În 1992, Volkswagen a implementat o tehnologie de parcare automată prin programul

IRVW (Integrated Research Volkswagen) Futura. Sistemul IRVW era complet autonom,
șoferul putea să iasă din vehicul și să se uite cum acesta parca. Un calculator de
marimea unuia de birou amplasat în portbagaj controla tot sistemul. VW a estimat costul
acestui sistem în jurul sumei de 3000$, cost adaugat la prețul vehiculului. Sistemul nu a
fost totuși niciodată oferit pentru producția de masă.
În 2003, Toyota a început sa ofere opțiunea de parcare automată, numită IPA
(Intelligent Parking Assist) pe modelul hibrid Prius. Trei ani mai târziu, șoferii britanici au
avut posibilitatea adaugării sistemului pentru suma de 700$. Până acum, 70% din
șoferii britanici au ales să cumpere acest sistem.
Actual sistemul este folosit de către toți marii producatori de automobile iar în viitorul
apropiat atenția este îndreptată către producerea unor vehicule total autonome. Pare o
idee luată din ”Star Trek”: milioane de vehicule autonome mergând controlate de
calculator în timp ce șoferul stă și se relaxează uitându-se la TV sau dormind. Cât de
departe suntem de utopia ”Jetsons” ?...probabil foarte departe.

Multor oameni le face plăcere să conducă, astfel le-ar fi greu să lase controlul
vehiculuilui în seama unui calculator, chiar daca ar fi mai sigur. Siguranța calității unor
produse ar fi de asemenea de luat în considerare. Cu toate astea tehnologia nu este
prea departe. Unele automobile sunt deja echipate cu sisteme semi-automate de
control al rulării. Acest sistem ajută șoferul să selecteze o viteză iar cu ajutorul unor
lasere detectează alte vehicule aflate în față. La detectarea acestora automobilul
încetinește dacă se apropie foarte mult.

În acest moment parcarea automată nu mai reprezintă un lux dar încă se luptă cu
diverse probleme care nu o fac asa de raspândită sau de cunoscută.

3. SISTEM DE MONITORIZARE DE LA DISTANŢĂ A STĂRII DRUMURILOR

În multe aplicaţii controlul unor echipamente şi/sau monitorizarea unor parametrii ai

acestora de la distanţă este necesară în scopul creşterii eficienţei activităţilor de
întreţinere.

Tehnologii de ultima oră în telecomunicaţii pot fi folosite, care permit comunicarea cu

locaţii îndepărtate fără a fi nevoie de legături de date clasice, pe fir. Tehnologia GPRS
(General Packet Radio Switched) este una din principalele metode de realizare a
schimbului de date cu locaţiile îndepărtate.

Parametrii care pot fi măsurați şi monitorizați sunt:

 Temperatura şi umiditatea la nivelul carosabilului;
 Greutatea pe axă a vehiculelor;
 Intensitatea vântului.

Echipamentele de transmisie a datelor comunică prin GPRS direct cu serverul de

comunicaţie şi stocare a datelor. Conexiunea se realizează printr-o reţea GSM folosind
o soluţie Virtual Private Network (VPN) care asigură de asemenea şi confidenţialitatea
datelor culese din teritoriu.
Comunicaţia între echipamente şi server se face în dublu sens, schimbându-se
informaţie utilă precum şi comenzi.

Echipamentele de transmisie a datelor şi senzorii se montează în diverse locaţii. Datele

care ajung la server sunt stocate local într-o bază de date putând fi accesate de către
utilizatorii sistemului.

Utilizatorii care folosesc aplicaţiile de monitorizare pot accesa datele fie local, din
aceeaşi reţea internă (LAN) cu serverul, fie prin Internet.

Aplicaţia de monitorizare conţine totalitatea funcţiilor necesare raportării parametrilor

citiţi şi a interpretării acestor date conform cu activităţile specifice (ex. depăşire de
greutate maximă pe axă a unui vehicul).

Acest sistem are o serie de avantaje cu ar fi:

 monitorizează un număr mare de locaţii (peste 3000) fără a fi nevoie de controlul
periodic al acestora de către personal uman.
 costurile de exploatare sunt reduse datorită tehnologiei GPRS unde se plăteste
doar traficul de date transmis indiferent de timpul de conectare.
  creşterea eficienţei procesului de monitorizare a stării drumurilor prin
cunoaşterea permanentă a parametrilor meteorologici în diferite zone.
 automatizarea procesului de verificare a greutătii maxime admise pe drumuri prin
utilizarea senzorilor de greutate şi identificarea vehiculelor cu camere de luat
vederi.

4. SISTEM DE INFORMARE ŞI MONITORIZARE TRAFIC RUTIER

Sistemul informare şi monitorizare trafic rutier este destinat monitorizării şi informării

participanţilor la traficul rutier asupra condiţiilor de trafic, afişării de mesaje pentru
siguranţa traficului, de semne sau texte educativ-preventive.

Sistemul poate fi montat în puncte critice ale şoselelor cu două sau mai multe benzi de
circulaţie.

Sistemele dotate cu modul de monitorizare a fenomenelor meteorologice furnizează

date referitoare la starea vremii şi a carosabilului de la locaţia de instalare.

Sistemele dotate cu modulul de înregistrare video cu analizor de trafic furnizează în

timp real date referitoare la greutatea autovehiculelor din trafic, deosebit de utile în
acţiunile de verificare a respectării greutăţii maxim admise a acestora.

Este disponibilă şi o variantă de echipare a sistemului cu modul de înregistrare video cu

radar.

Construcţia sistemului este modulară, ceea ce îi permite o mare flexibilitate şi

adaptabilitate la cerinţele beneficiarului. Componentele de bază sunt următoarele:
• modul afişare grafică
• modul afişare alfa-numeric
• modulul radar
• modulul de înregistrare video cu radar
• modulul de înregistrare video cu analizor de trafic
• modulul de monitorizare a fenomenelor meteo
• sistemul de comandă şi programare

4.1. MODULUL DE AFIŞARE GRAFICĂ

Modulul poate afişa toate semnele de circulaţie. Acestea pot fi programate de către
utilizator.
Modulul de afişare grafică este prevăzut cu memorie proprie în care pot fi memorate
min. 10 semne rutiere de circulaţie rutieră.

4.2. MODULUL DE AFIŞARE ALFA-NUMERIC

Compus din 20 caractere alfanumerice, modulul poate fi utilizat pentru afişarea

mesajelor.

Mesajele sunt programabile de către utilizator. Modulul de afişare alfa-numeric este

prevăzut cu o memorie proprie în care pot fi memorate min. 20 mesaje

4.3. MODULUL RADAR

Radarul monitorizează viteza de deplasare a autovehicolelor, semnalizând prin

informaţie grafică şi text depăşirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum unde
este instalat. Pe modulul grafic apare valoarea vitezei în km/h, iar pe modulul de afişare
alfa - numeric textul “Aţi depăşit viteza!” Valoarea vitezei maxime admise este
programabilă.
Informaţiile de viteză depăşită sunt prioritare în raport cu orice informaţii care sunt
afişate în acel moment. După 7 secunde mesajul şi informaţia grafică revin la cele
afişate anterior.

4.4. MODULUL DE COMANDĂ ŞI PROGRAMARE

Sistemul de informare trafic rutier poate fi programat cu ajutorul unui calculator local sau
de la distanţă prin modem şi reţeaua de telefonie mobilă.

Intensitatea luminoasă a semnalelor rutiere şi mesajelor este programabila (zi/noapte)

de către operator, astfel încât să asigure o vizibilitate în bune condiţii (minim 200 m).
Alternanţa şi frecvenţa de afişare a semnelor rutiere şi mesajelor se pot programa de
către operator. Din momentul în care au fost memorate şi s-a stabilit frecvenţa de
afişare nu mai este necesară prezenţa operatorului şi a calculatorului, decât la operarea
schimbărilor.
 4.5. MODULUL DE MONITORIZARE A FENOMENELOR METEOROLOGICE

Modulul de detecţie şi monitorizare a fenomenelor meteorologice monitorizează viteza

vântului, direcţia vântului, temperatura părţii carosabile, vizibilitatea, cantitatea şi felul
precipitaţiilor precum şi punctul de îngheţ al soluţiei de pe suprafaţa carosabilului.

Senzorul de stare este încorporat în suprafaţă carosabilă şi poate să determine

temperatura carosabilului, starea lui (uscat/umed) precum şi prezenţa zăpezii şi punctul
de îngheţ al soluţiei de pe suprafaţa carosabilului.

Prin intermediul modulelor de afişare pot fi afişate diferite mesaje de avertizare în

legătură cu fenomenele meteo detectate.

Prin intermediul unui modem GPRS asigură transmiterea datelor la staţia centrală.
 4.6. MODULUL DE ÎNREGISTRARE VIDEO CU RADAR (SIV-R)

Modulul este prevăzut cu un calculator industrial care preia de la radar informaţia de

viteză şi de la camera video imagini; în momentul în care informaţia de viteză indică o
depăşire a limitei stabilite, imaginea preluată de la camera video va fi stocată, împreună
cu valoarea vitezei, data şi ora, precum şi indicativul locaţiei de amplasare. Informaţiile
sunt stocate în mediul de stocare SSD care asigură stocarea unui număr de minim
1000 imagini.

Prin intermediul unui stick USB HSDPA se asigură conectarea calculatorului la Internet
pentru transferul automat al pozelor către un server central de stocare şi prelucrare
informaţii, care poate fi accesat de către un operator pentru vizualizarea şi utilizarea
acestora.

4.7. MODULUL DE ÎNREGISTRARE VIDEO CU ANALIZOR DE TRAFIC (SIV-

AT)
Modulul este prevăzut cu un calculator industrial care preia de la analizorul de trafic
rutier informaţia de greutate şi de la camera video imagini; în momentul în care
informaţia de greutate indică o depăşire a limitei stabilite, imaginea preluată de la
camera video va fi stocată, împreună cu valoarea greutăţii, data şi ora, precum şi
indicativul locaţiei de amplasare.

Informaţiile sunt stocate înmediul de stocare SSD asigură stocarea unui număr de
minim 1000 imagini.
Prin intermediul unui stick USB HSDPA se asigură conectarea calculatorului la Internet
pentru transferul automat al pozelor către un server central de stocare şi prelucrare
informaţii.

4.8. MODULUL DE ÎNREGISTRARE VIDEO CU RADAR ŞI ANALIZOR DE

TRAFIC (SIV-RAT)

Modulul de înregistrare video cu radar şi cel de analizare a traficului pot funcţiona

utilizând acelaşi calculator industriali, cameră video şi mediu de stocare a informaţiilor.

Transmisia datelor utilizează acelaşi stick USB HSDPA, informaţiile putând fi accesate
prin Internet în timp real.

Informaţiile pot fi utilizate şi de către unitatea mobilă de control rutier care cu ajutorul
unui laptop conectat la Internet primeşte automat, în timp real, de la sistemul central de
stocare şi prelucrarea informaţiilor poza cu autovehiculele contravenţionale, astfel încât
să poată să oprească şi să constate cu dispozitive mobile de cântărire, contravenţia.
BIBLIOGRAFIE

Sisteme cu Prelucrare Distribuita - curs anV - Facultatea de Transporturi

http://tet.pub.ro/mat/an5/spd/

http://www.aem.ro - Sistemul informare şi monitorizare trafic rutier

Revista ITS&S Nr. 6 –iunie 2012