Referat TD
Referat TD
Referat TD
FACULTATEA TRANSPORTURI
DEPARTAMENTUL MATERIAL RULANT DE CALE
FERATĂ
Autor:Stoica Alexandru-Florin
Coordonator:prof.dr.ing. Gabriel Popa
CUPRINS:
- Notiuni generale;
- Notarea simbolica a vehiculelor de tractiune;
- Elementele principale ale vehiculelor de tractiune cu motoare termice;
• Locomotivele cu motoare termice se pot clasifica după sursa de energie, utilizare, tipul
transmisiei, modul de acționare al osiilor, dispoziția osiilor și ecartamentul căii, astfel avem:
1. După sursa de energie – locomotive cu turbine cu gaze și locomotive cu mixtă
energie (motor diesel – instalația cu turbine cu gaze);
• În mod curent se utilizează două sisteme de notare pentru aceste tipuri de vehicule, astfel avem:
• - Un sistem care folosește majuscule ale alfabetului latin și cifre arabe recomandat și de UIC;
• Partea mecanică
• Boghiurile motoare
• Suspensia boghiului
• Șasiul
• Cutia (caroseria)
• Transmisia
• Instalația de comandă
• Pentru satisfacerea necesităților de transport vehiculul motor trebuie dimensionat astfel încât să poată remorca trenurile care circulă pe liniile
respective cu vitezele stabilite prin instrucțiunile de remorcare.
FORȚA DE TRACȚIUNE ȘI PUTEREA NECESARĂ
• Prin forța de tracțiune a unui vehicul de cale ferată se înțelege forța ce se exercită la periferia
roților motoare și cuplare ale acestuia, determinată de cuplul efectiv la arborele motorului termic.
Valoarea forței de tracțiune este determinată de putere motorului termic, dar caracterul modificării ei
cu viteza de circulație este determinat de sistemul de transmisie.
• Forța de tracțiune necesară a vehiculului se determină din condițiile impuse prin programul de
proiectare și în funcție de acest program ea poate să corespundă regimului de mers cu viteză minimă
Caracteristicile Fo(v) și Rt(v)
sau cu viteză maximă. Se poate considera, de exemplu, că acestor regimuri de mers le corespund
punctele a și b . În această ipoteză, prin punctele a și b trec și curbele cre reprezintă rezistențele la
mers pe rampa caracteristică (curba 2) și pe profile în palier și aliniament (curba 3).
FORMULA OSIILOR SI SARCINA
PE OSIE
• Vehiculele de tracțiune feroviară cu motoare termice sunt prevăzute cu un număr corespunzător de osii, pe care sunt montate prin presare la rece
câte două roți.
• Osiile vehiculelor de tracțiune feroviară se pot împărți, după modul de transmitere a puterii, în:
- Osii motoare;
- Osii cuplare;
- Osii libere.
- Osii alergătoare;
- Osii cuplare;
- Osii purtătoare.
FORMULA OSIILOR SI SARCINA
PE OSIE
• Sarcina pe osie a unui vehicul de tracțiune feroviară este determinată de greutatea totală a vehiculului în serviciu și de numărul de osii
ale acestuia.
𝑄𝑙 −𝑄𝑝 𝑄𝑎
• 𝑄𝑜 = =
𝑚 𝑚
• unde:
75∙𝑞
• 𝐺𝑜 = (2.18)
85+𝑎
• în care:
• În situația actuală de dezvoltare a căilor ferate din Europa, sarcina maximă pe osie este de 22 tf (215.820 N) pe liniile principal și de
17 tf (166.770 N) pe liniile secundare.
• Cunoscându-se greutatea totală a locomotivei și sarcina maximă admisă pe osie se poate stabili numprul de osii ale vehiculului.
• Greutatea totală a vehiculului motor și sarcina pe osie, stabilite în faza de proiectare, se reclaculează după ce se stabilesc greutățile
tuturor părților componente ale acestuia.
REPARTIZAREA SARCINILOR PE OSIE
• La proiectarea vehiculelor de tracțiune cu motoare termice, după ce s-au efectuat calculele, trebuie să se stabilească cât mai exact greutatea și
gabaritul fiecărui agregat în parte, în scopul determinării greutății totale a vehiculului și a repartizării acesteia pe osiile motoare și osiile libere.
De asemenea, trebuie stabilită poziția fiecărui agregat în cutia vehiculului, astfel încât să se realizeze funcționarea în condiții optime a acestora
și să fie ușor accesibile pentru sesizarea și remedierea unor defecțiuni care ar putea apărea în timpul funcționării.
• În scopul protejării personalului de locomotivă împotriva zgomotului, cutia locomotivei se compartimentează. În general locomotivele au două,
trei sau mai multe compartimente.
• La automotoare, în afară de cabina de comandă și sala mașinilor, se mai prevăd și spații amenajate pentru călători. De regulă, la
capete se găsesc cele două cabine de comandă, la unul din capete în partea laterală este sala mașinilor, iar restul spațiului este
amenajat pentru călători
Repartizarea sarcinilor pe osii la o locomotivă cu șasiu Repartizarea sarcinilor pe osii la o locomotivă cu boghiuri
rigid
ADERENTA DINTRE ROTI SI SINE
• Folosirea forței de tracțiune determinată de motorul termic la viteze mici de crculație este
limitată de aderența roților cu șinele. Caracteristica Fo(v)
• Dacă asupra roții motoare acționează un cuplu motor Co și dacă roata, datorită
sarcinii statice Qr, este în contact cu șina, asupra șinei va acționa o forță Fo din partea roții,
iar în axul roții va acționa o forță egală și de sens contrar Fo1 , care se transmite prin
intermediul cuzineților cadrului vehiculului. Schema contactului roată-șină
PROCESUL DE FORMARE A FORTEI DE ADERENTA
• Numeroase studii și cercetări efectuate în ultimii ani au scos în evidență (teoretic și experimental) că la baza deplasării vehiculului motor pe cale stă acţiunea
reciprocă între roată și șină, pe suprafețele lor de contact.
• Dacă șina și roata ar fi perfect rigide și dacă se neglijează conicitatea bandajului și curbura suprafeței de rulare a șinei, sub actiunea sarcinii pe roată Qr,
contactul dintre ele s-ar realiza după o generatoare. Reprezentîndu-se roata printr-o secţiune dreaptă prin cercul de rulare, contactul s-ar realiza numai într-un singur
punct (fig. 3.3).
• În realitate, din cauza formei suprafeţei de rulare a bandajelor și şinelor si a unor ușoare deformări ale acestora, contactul dintre roată și şină nu se
realizează după o generatoare ci după o suprafaţă ovală, care, pentru secțiunea prin cercul de rulare, se poate reprezenta printr-o curbă (fig. 3.4).
• Sub acţiunea sarcinii pe roata fibrele de pe suprafetele de contact au tendinţa să se deplaseze după direcțiile indicate de săgețile din figura 3.4.
• Configuraţia suprafeţelor în contact este complexă, deoarece contactul dintre roată și șină depinde și de forma suprafeţei de rulare a bandajului roții și a
ciupercii șinei, care se modifică pe măsură ce se uzează. De asemenea, în timpul rulării roţii, forma suprafeţelor în contact depinde și de viteza de circulaţie
vehiculului.
• În scopul simplificării înțelegerii fenomenului de aderență, se poate considera că suprafeţele în contact au o forma eliptică și se gasesc în planul comun
tangent la roată și şină. Aceasta ipoteză poate fi admisa, deoarece suprafaţa de contact este foarte mică (circa 70-300 mm²), mărimea ei fiind determinată de sarcina pe
roată, diametrul roţii și elasticitatea materialului şinei și bandajului.
PROCESUL DE FORMARE A FORTEI DE ADERENTA