,.daD & deCONSTRuctivism .

Cu scopul de a darima barierele dintre copilarie si maturitate, dintre somn si veghe, dintre, dintre somn si veghe, dintre credibil si incredibil, dintre logic si illogic, dintre credibil si incredibil, dintre logic si illogic, dintre fantastic si familiar, curentul artistic denumit Dada, nume ce provine de la cuvantul frantuzesc dadisme care inseamna calut de lemn in limbajul copiilor, apare intr-o perioada ce determina generatia de artisti de dupa primul razboi mondial sa fie una dintre cele mai radicale din istoria umanitatii.

Dadaismul a fost un produs al dezamagirii, defetismului si macelului nebunesc din primul razboi mondial. Artistii indurerati simteau ca o civilizatie care adusese atatea orori trebuia maturata si ca era nevoie de un nou inceput. Acest curent era unul nihilist, deosebit de neincrezator in ordine si ratiune, o provocare la adresa societatii distinse, une protest contra tuturor stilurilor dominante din arta.Artistii dadaisti creasera un ism care sa lichideze toate ismele. Ei pictau nonpicturi alcatuite din continutul cosurilor de hartii, inventau absurditati de dragul absurditatii, scriau manifeste contra manifestelor, iar expresia lor politica era anarhica. Umorul amar si iconoclasmul lor au contribuit totusi la demascarea multor pompozitatii ipocrite si, reducand la absurd rolul artei, au curatat atmosfera pentru experimentele si inovatiile perioadei postbelice. Reprezentatii

acestui curent au fost poetul de origine romana Tristan Tzara, in jurul caruia s-a dezvoltat aceasta miscare, Richard Hulsenbeck, Hugo Ball, Jean Arp, de pictori precum Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp. Marcel Iancu va scrie: Ne-am pierdut ncrederea n cultura actual. Tot ceea ce este, la momentul actual, trebuie distrus, demolat. Trebuie s rencepem actul creaei pornind de la o tabula rasa. La Cabaret Voltaire, noi vrem s zguduim ideile, opinia public, educaia, instituiile, muzeele, bunul sim aa cum este el definit la momentul actual, pe scurt, tot ceea ce ine de vechea ordine. Astfel, manifestul dadaist a fost publicat ntr-un prim i singur numr al revistei La Cabaret Voltaire . O miscare de scurta durata, dadaismul se pierde in suprarealism, care a fost pe drept cuvant numit dadaismul celor care au reusesc . Ideea de reactiune, de curent cultural nonconformist indreptat impotriva rutinei in viata, s-a manifestat si in cazul arhitecturii, insa la o scara mult mai restransa, asta datorita restrangerilor impuse de posibilitatile perioadei respective. Aceasta s-a dovedit mai patrunsa de simtul responsabilitatii, a realizat o mai omogena cristalizare a stilului si s-a bucurat de o mai larga acceptare din partea publicului. O cladire, spre deosebire de un tablou, trebuie sa stea in picioare, iar spre deosebire de o sculptura, ea trebuie sa slujeasca unui scop. Arhitectura experimentala este posibila, dar o disciplina inginereasca sanatoasa i-a ferit pe arhitecti de unele exagerari fanteziste similare celor din pictura, sculptura, literatura si muzica. Cerintele unei societati urbanizate, moderne si complexe, ca si existenta unor noi materiale si metode de constructie, au facut o noua arhitectura posibila cat si necesara. Cu toate ca Walter Gropius si Le Corbusier au impus un funcionalism strict si riguros prin arhitectura ce se baza pe ideea de a crea ceva util si concret decat ceva ce sa impresioneze prin estetica, in prezent exista un nou stil ce s-ar potrivi mai bine ca o reactiune la trecut, si anume deconstructivismul, care incalca orice a fost impus pana in prezent. Nu respecta rigurozitatea si rationalismul perioadei moderniste, nu imbratiseaza reintoarcerea la referirile istorice legate de ecletism si ornament, precum o face post-modernismul, ci refuza aceste acceptari. Acest refuz aliniaza intr-un fel arhitectura

deconstructivista cu anti-istorismul multor opere moderne, fiind totodata o parte de definitie a noii miscari.

Unii dintre arhitecii implicai n micarea deconstructivist au fost influenai de scrierile filozofului francez Jacques Derrida i de ideea sa filozofic de deconstrucie, dei gradul concret de influenare al acestora este o problem de dezbtut, n timp ce ali arhiteci au fost influenai de multiplele dezechilibre geometrice ale micrii artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Exist, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte micri artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism i art contemporan. Oricum, ncercarea general a micrii deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii nspre o direcie neexplorat pn la nceputul anilor 1980, aceea a ignorrii regulilor constrictive anterioare, "funcia determin forma", "purism", "fidelitate fa de materialele folosite", i altele similare. Exista o similitudine intre aceste doua curente, si anume, ambele reprezinta ceva ce nu a fost realizat pana in momentul aparitiei lor. Chiar daca

dadaismul nu s-a impus precum alte curente, el reprezinta totusi un moment important pentru istoria artelor vizuale, deoarece demonstreaza ca si nonarta poate fi arta. Deconstructivsmul incearca printr-o arhitectura a dez-articularii si dez-ansamblarii, prin aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, prin impredictibilitate si haos controlat sa demonstreze ca aceste exagerari fanteziste pot fi obiecte de arhitectura la fel de valoroase precum `urbanismul oraselor-dormitoare si blocurile lama` create de perioada modernista.

Soanca Radu, grupa 31b