Radu Dragos Constantin TdIII Gr3

Universitatea Ovidius Constanţa
Facultatea de Medicină Dentară

Specializarea Tehnică Dentară
Considerații privind montările atipice ale dinților în

tehnologia protezelor totale dentare
Coordonator Științific:
Ș.L. Univ. Dr. DUȚĂ
MIHAELA
Absolvent:
Radu Dragoş Constantin
CUPRINS
• Introducere
• Cap 1. Edentaţia totală
• Cap 2. Proteza totală
• Faze clinico-tehnice de realizarea protezei totale

acrilice
• Montări atipice
• Partea personală
• Concluzii
INTRODUCERE
• Primele proteze totale erau realizate prin sculptură din: lemn, dintele de hipopotam/morsă sau
fildeş. Pe acestea se montau dinţi prelevaţi de la cadavre sau animale. Japonezii foloseau
lemnul de esenţă tare sau specii dulci.
• Au fost descoperite peste 120 de proteze dentare din lemn din perioada 1500-1850.
• Dinţii din zona frontală erau sculptaţi din fildeş iar în părţile laterale se foloseau cutii din fier
sau cupru.
• Terapia edentaţiei totale continuă să preocupe specialiştii de pretutindeni, fiind considerată un
domeniu de o dificultate deosebită; aceasta constituie o adevărată „terapie specifică“ .
Capitolul 1.
Edentaţia totală
• Edentația totală definește absența tuturor dinților de pe un singur maxilar sau de pe

ambele maxilare.
• La nivelul câmpului protetic există două zone: zona de sprijin şi zona de succiune.
• Zona de sprijin a câmpului protetic maxilar este reprezentată de: creasta alveolară,
bolta palatină şi tuberozităţile maxilare.
• Zona de sprijin a câmpului protetic mandibular este reprezentată de creasta alveolară

a mandibulei şi tuberculul piriform.
Capitolul 2.
Proteza totală
• Proteza totală este un corp fizic obținut în mai multe

faze clinice și de laborator, pentru a restaura morfo-
funcțional arcadele dentare.
• Proteza totală se compune din următoarele părţi:

baza (placă) protezei, şeile şi arcada dentară
artificială.
Fazele clinico-tehnice de
realizare a protezei totale
acrilice
• Examinarea pacientului. • Montarea modelelor in ocluzor sau

• Amprentarea preliminară articulator.
• Confecţionarea modelului preliminar. • Confecţionarea machetelor pentru
• Confecţionarea portamprentei probă.
individuale (lingurii individuale). • Proba machetelor în cavitatea bucala.
• Amprentarea funcţională • Confecţionarea tiparului
• Confecţionarea modelului funcţional. • Prepararea şi îndesarea acrilatului.
• Confectionarea sabloanelor de • Polimerizarea acrilatului.
ocluzie. • Dezambalarea, prelucrarea şi
• Determinarea raporturilor lustruirea protezelor.
intermaxilare
Capitolul 4. Tehnica pentru relizarea arcadelor
artificiale. Montarea atipică
• Tehnica de montare inversă, imaginată de Gysi, este recomandată în atrofii

foarte mari ale crestelor.
• Montarea inversă (încrucişată) lateral – dinţii laterali superiori din dreapta

se montează in partea stanga inferioară şi invers. Frontalii se montează cap
la cap.
• Montarea inversă (încrucişată) bilateral – pe creasta superioară din

dreapta sunt montaţi dinţii din partea stangă inferioară, iar pe creasta
superioară din stanga sunt montaţi dinţii din partea dreapta inferioară. La
proteza inferioară sunt montaţi dinţii superiori incrucişaţi, dinţii din stânga
superior sunt montaţi în dreapta inferior, iar cei din dreapta superior în
stânga inferior.
• Montarea inversă totală – toti dinţii sunt montaţi in poziţiile lor, dar dinţii
arcadei superioare vor fi cu feţele vestibulare mai retrase decât a celor de
pe arcada inferioară.
Tehnica de montare labiodontă şi montarea în
anomalii dento-maxilare
• Montarea labiodontă. După aceasta tehnică de montare, dinţii sunt aşezaţi

cu feţele vestibulare pe acelaşi plan vertical. La această montare nu se mai
pot obţine rapoarte de intercuspidare clasică
• Montarea cu ocluzie distalizată. Această montare are ca scop refacerea

reliefului buzei superioare şi o poziţie asemănătoare pentru dinţii frontali
inferiori, favorabilă funcţiei fonetice.
• Montarea în ocluzie mezializată. Dinţii se pot monta astfel: dacă
inversarea raportului dintre crestele alveolare nu este foarte importantă,
se incearcă realizarea unei ocluzii labiodonte.
• Montarea in ocluzie adâncă. Dinţii frontali superiori în sens vertical
acoperă frontalii inferiori până la jumătatea din înălţime. In sens orizontal
este obligatoriu să se creeze un spatiu de inocluzie de 2-3mm.

Capitolul 5. Partea personală
Cazul 1
Diagnostic: edentaţie totală bimaxilară cu raport invers in zona frontală

Tratament: 2 proteze totale – una maxilară şi una mandibulară
Am realizat 2 proteze totale. Fazele tehnice de realizare a protezelor au fost următoarele:
1)Turnarea modelului preliminar. Amprenta preliminară s-a luat cu ajutorul portamprentei

standard in alginat. S-a verificat amprenta; nu trebuie să existe plusuri sau minusuri. Modelul
preliminar s-a realizat preparând gips de clasa a II a cu apă. Pasta obtinuţă s-a adăugat în
amprentă în punctul cel mai înalt, vibrând manual pentru ca gipsul sa păntrundă în toate
detaliile.
2)Demularea modelului preliminar. Se face la 30-60 minute de la turnare. In caz contrar, alginatul
pierde apa din compoziţie, o absoarbe pe cea din model, iar modelul rezultat are o rezistenţă
scazută. Demularea se face prin tracţiune pe manerul lingurii.
3) Trasarea limitelor campului protetic . S-au trasat cu creion chimic fundurile de sac vestibulare şi
linguale, linia AH, ocolind bridele şi frenul buzei superioare şi inferioare.
4) Confecţionarea si prelucracrea lingurilor individuale. Lingurile individuale au fost confecţionate
din placă fotopolimerizabilă. Adaptarea s-a realizat manual prin presiuni digitale aplicate pe
bolta palatină, apoi pe versantele crestelor alveolare; sunt compuse din: bază şi elemente
accesorii.
5) Turnarea modelelor funcţionale, demularea şi trasarea câmpului protetic. Modelul funcţional este
realizat din gips de tip Moldano (clasa aIIIa).
6) Realizarea şabloanelor de ocluzie. Sunt formate din 2 componente: baza şi bordura de ocluzie.
Dimensiunea bordurii de ceară: in zonele laterale este de 10 mm cu o înalţime de 5-7 mm, iar
frontală lăţimea este de 5-6 mm iar înalţimea de 10-12 mm. Au fost folosite borduri de ocluzie
prefabricare.
7) Montarea modelelor de lucru în ocluzor. După fixarea şi netezirea modelelor este fixat surubul
distantator cu contrapiuliţa. La final, se transferă cele 3 repere de pe şablon pe modelele de lucru:
linia mediană, linia caninilor şi linia surasului.
8) Montarea incisivilor centrali şi laterali inferiori.
• Incisivul central inferior se montează cu axul longitudinal aproape vertical.

• Faţa mezială s-a plasat în contact cu linia mediană.
• Incisivul lateral inferior s-a montat asemănător cu incisivul central inferior.
• Marginea incizală uşor lingualizată.
9) Montarea caninilor inferiori şi a incisivilor centrali şi laterali superiori.
• Caninul inferior s-a montat cu coletul distalizat 1 grad iar cuspidul usor
vestibularizat, nu lingualizat, cum se montează în mod normal.
• Incisivul central superior s-a aşeazat cu faţa mezială pe linia mediană, iar axul
longitudinal are o inclinare distală de 2-3 grade.
• Incisivul lateral superior s-a montat cu axul longitudinal înclinat distal cu 3-5
grade, iar în sens palatinal cu 6-10 grade. Marginile incizale ale incisivilor centrali
şi laterali superiori sunt uşor vestibularizate.
10) Montarea caninilor superiori.
• Caninul superior se montează cu axul longitudinal înclinat distal cu 1,5-2 grade,
iar spre palatinal cu 5-7 grade.
• Coletul său nu apare proeminent în vestibular in acest caz.
11) Montarea premolarilor superiori şi a premolarilor inferiori.
• Premolarul I superior s-a montat cu coletul uşor distalizat

• Premolarul II superior s-a montat cu axul perpedincular pe planul de ocluzie.
• Premolarul I inferior s-a montat cu axul longitudinal aproape vertical. Faţa
ocluzală priveşte în sus şi perpedincular pe creastă pentru a reliza raport cap la
cap.
• Premolarul II inferior s-a montat cu cuspidul vestibular în contact cu cuspidul
vestibular a premolarului I superior .
12) Montarea molarilor inferiori şi superiori.
• Montarea molarului inferior şi superior. Cei doi molari sunt montaţi cap la cap,
cuspizii lor vestibulari au contact direct.
• Molarul superior este uşor vestibularizat, iar cel inferior usor lingualizat.
• Cheia lui Angle nu se realizează
• Nu există intercuspidare maximă.
CONCLUZII
Ocluzia inversă este o dizarmonie complexă care poate genera tulburări
funcţionale, fizionomice şi chiar psihologice. De aceea, tehnicianul dentar trebuie să ducă
realizarea unei proteze dentare la rang de artă; el trebuie să găsească echilibrul perfect
între estetic şi funcţional.
Tehnica de montare folosită în cele două cazuri prezentate a fost montarea

labiodontă. La această montare nu se pot obţine rapoartele de intercuspidare clasică între
dinţii celor două arcade. Avantajul acestei montări este poziţionarea corectă a dinţilor pe
mijlocul crestei. Dezavantajul este numărul contactelor dento-dentare este mai redus; nu se
realizează intercuspidare maximă.
Montarea labiodontă este o tehnică dificil de realizat, de aceea tehnicianul

trebuie să îmbine într-un mod armonios arta şi ştiinţa, obţinând rezultate deosebite pentru
pacient.
VĂ MULŢUMESC !!!

Radu Dragos Constantin TdIII Gr3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radu Dragos Constantin TdIII Gr3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Radu Dragos Constantin TdIII Gr3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea Ovidius Constanţa

Facultatea de Medicină Dentară

Considerații privind montările atipice ale dinților în

• Cap 1. Edentaţia totală

• Cap 2. Proteza totală

• Faze clinico-tehnice de realizarea protezei totale

• Edentația totală definește absența tuturor dinților de pe un singur maxilar sau de pe

• Zona de sprijin a câmpului protetic mandibular este reprezentată de creasta alveolară

• Proteza totală este un corp fizic obținut în mai multe

• Proteza totală se compune din următoarele părţi:

• Examinarea pacientului. • Montarea modelelor in ocluzor sau

• Tehnica de montare inversă, imaginată de Gysi, este recomandată în atrofii

• Montarea inversă (încrucişată) lateral – dinţii laterali superiori din dreapta

• Montarea inversă (încrucişată) bilateral – pe creasta superioară din

• Montarea labiodontă. După aceasta tehnică de montare, dinţii sunt aşezaţi

• Montarea cu ocluzie distalizată. Această montare are ca scop refacerea

inversarea raportului dintre crestele alveolare nu este foarte importantă,

se incearcă realizarea unei ocluzii labiodonte.

• Montarea in ocluzie adâncă. Dinţii frontali superiori în sens vertical

acoperă frontalii inferiori până la jumătatea din înălţime. In sens orizontal

este obligatoriu să se creeze un spatiu de inocluzie de 2-3mm.

Diagnostic: edentaţie totală bimaxilară cu raport invers in zona frontală

1)Turnarea modelului preliminar. Amprenta preliminară s-a luat cu ajutorul portamprentei

• Incisivul central inferior se montează cu axul longitudinal aproape vertical.

• Premolarul I superior s-a montat cu coletul uşor distalizat

Tehnica de montare folosită în cele două cazuri prezentate a fost montarea

Montarea labiodontă este o tehnică dificil de realizat, de aceea tehnicianul

S-ar putea să vă placă și