clătina
Etimologie
Din clăti.
Pronunție
- AFI: /klə.tiˈna/
Verb
| Conjugarea verbului (se) clătina | |
| Infinitiv | a (se) clătina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) clatin |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) clatine |
| Participiu | clătinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz., refl. și intranz.) a (se) mișca (puțin, lin) într-o parte și în alta; a (se) legăna; a (se) agita (ușor).
- Își clatină trupul.
- Nu se clatină nici o frunză.
- (v.refl.) a șovăi în mers, în mișcare; a se împletici (din cauza slăbiciunii, a beției etc.).
- (fig.) a fi într-o situație critică, nesigură.
- Mi-a clătinat vechile convingeri.
- (v.tranz. și refl.) a (se) mișca din loc; a (se) urni, a (se) clinti, a (se) clăti.
Sinonime
- 1: balansa, (se) mlădia, agita, (se) mișca, (înv. și pop.) (se) muta
- 2: bălăbăni, împletici
- 3: (fig.) zdruncina
- 4: cutremura, zgâlțâi, zgudui
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (tranz.) A clătina capul (sau, intranz., din cap) = a-și mișca capul într-o parte și în alta în semn de mirare, de îndoială, de descurajare etc.
Traduceri
a scutura
|
|