SUBIECTUL 11

Sacrificiul liber asumat in teatrul lui Blaga (Zamolxe, Cruciada copiilor)

FUNCTIA OBIECTULUI JERTFIRII:

*Jertfa reprezinta compensatia ceruta de spiritual locului pentru incalcarea
proprietatii sale
* crearea unui spirit protetor pentru noua cladire
Manole este aflat intre vointa de a cinsti divinul si aceea de a l necinsti prin folosirea
crimei, intre desavarsirea sa prin creatie si necesitatea de a isi dezintegra faptura
prin sacrificarea Mirei, intre cerintan sociala, divina, spirituala si afectiva.
Credinta intre GAND si FAPTA cel mai profound nucleu conflictual din dramaturgia lui
Blaga,prin care acest teatru atinge dimensiunile marelui tragic dintotdeauna.
Si daca va pica subiectul asta ziceti si voi tot de Mesterul Manole, ca marele sacrificiu
asumat pe care l-a facut zidind-o pe Mira
Ceea ce guverneaza firea blagiana este nu atat oscilarea damnata intre contrarii, cat
acceptarea limitelor si asumarea lor la nivel de gandire si traire. Demonicul e cheia
intregii viziuni si creatii a lui Blaga si joaca in teatrul lui un rol covarsitor. In genere se
poate spune ca tragicul are intotdeauna ceva demonic. Religia este firesc sa apara
caun factor claustrant si generator de crize, de ereziiinterioare. Spiritualitatea
eroilor blagieni impune cu necessitate credinta. Ea este factorul plasmuitor al
caracterelor, dar si cea care reclama optiunea, decizia.
Zamolxe: Conflictul fundamental al piesei este cel dintre Zamolxe si ceilalti, poporul
de o parte si Magul de cealalta. In plan ideatic aflam conflictul dintre o religie noua si
una veche si dintre om si divinitatea privita ca spirit pur si ca magie.Implicat
raportului religie veche religie noua este raportul gandire dogmatica- gandire
deschisa sau religia (institutionalizare) versus credinta (firesc-umanul).
Doua lucruri se impugn a fi subliniate cu hotarare: primul este ca Zalmoxis a fost
vazut ca natura duala, uranic si telluric si al doilea:faptul ca Blaga nu-l pune pe
Zalmoxis al sau sa se retraga de bunavoie in pestera, ci alungat de ai sai. Nu pentru
initiere, ci pentru a isi apara fiinta. Aceste doua date formeaza insusi nucleul
conflictual al piesei, cu cele doua fete ale sale (interior si exterior).In sfarsit
sacrificiul lui Zalmoxe, este in plan simbolic a acestei piese , acea jertfa necesara
pentru preistoria fiecarei civilizatii in fundamentarea spiritualitatii si in ctitorirea
locului.
In Cruciada copiilor, Doamna, situate antinomic (intre porunca religie si a crezlui si
cea a sentimentului matern) tragicul optional este triplat. O data pentru ca va fi
obligate in numele Maternului sa nege chemarea credintei, surpand viata interioara a
copilului si dorind moartea Teodului,a doua oara, ca va fi obligate in numele aceluias

sentiment sa salveze viata acelui haiduc al religiei. Si inca o data, in fata ruinei
extatice a lui Radu, optand dramatic pentru plecarea lui.
SACRIFICIUL NECESAR:
Prilejuind implinirea eroului si a Ideii sale, sacrificul se instaureaza in traseul dramatic
blagian ca masura, ca desavarsire a unei evolutii de sine. Sacrificiul devine adevarata,
suprema masura a umanului, singura care poate schimba essential destinul unei
individualitati sau a unei colectivitati.
Prin sacrificiul necesar intelegem:
1. Acele jertfe care prilejuiesc revelatia personajului principal:
Mira pentru Manole, Radu pentru Doamna, Mosneagul pentru Popa
2. Sacrificiul de sine al personajului principal: Manole, Zamolxe
3. Sacrificiul dictat de forta imprejurarilor (Teodul)

Ceea ce inseamna Mira pentru Manole, din unghiul jertfei nu este decat o
valorizare a energiei Mesterului. Zidirea ei este o conditie primordiala pentru
angajarea totala ca OM a lui Manole. Jertfa Mirei este jumatatea jertfei lui Manole, pe
care el se va grabi sa o implineasca prin propriul lui sacrificiu.
Moartea lui Radu nu va reprezenta pentru Doamna decat ruperea uneia din cele
doua legaturi ale eroinei cu viata, cea de-a doua, statutul ei regal ramanad intacta.
Sacrificiul de sine al copilului este nu atat un argument pentru puritatea si credinta
fara margini pe care numai un suflet infantil le poate avea, cat o modalitate de
reliefare a spiritului matur,dominat de calcul sentimental, de ratiunea maternal si
sociala a Doamnei.
Manole este fara indoiala prototipul sacrificial al teatrului blagian, desi chronologic
Zamolxe il premerge. Zamolxe trebuia sa moara pentru ca nici o noua si mare credinta
nu se instaureaza pe deplin fara jerfta Initiatorului.
Teodul, flacara ce se hraneste din propria combustie, trebuie sa dispara in numele
aceleiasi necesitati a desavarsirii de sine care actioneaza si pentru Manole si pentru
Zamolxe. Pentru Teodul necesitatea mortii este eminamente dictate de imprejurari. El
lupta pentru o cauza aprioric pierduta, fiind sacriicii necesare ale utopiei.

In opera Zamolxe de Lucian Blaga, lupta se d ntre principiul divin, relevat prin religie i
puterea omeneasc, cu pornirile ei egoiste, pmnteti, setoas s se afirme. Prima dintre fore
este reprezentat prin preotul Zamolxe, iar cea de-a doua prin Magul, care, spre a-i salva
autoritatea n faa poporului dac, tot mai cucerit de ideile religioase rspndite de preot,
uneltete izgonirea acestuia, sub pretext c e un eretic.
Practician destoinic, instituie ns n scurt timp cultul celui izgonit, se declar el nsui
profet al lui i-i nal un templu. Din petera unde se retrsese, grbovit de btrnee i orb,
Zamolxe revine printre oameni i, sfiat de durere i revolt n faa ipocriziei omeneti,

ptrunde n altarul templului, invoc blesteme teribile, se npustete asupra statuii ridicate spre
slava lui i o doboar cu pumnii.
Civa ciobani, considerndu-i nobila revolt drept un sacrilegiu, se reped la el i-l ucid cu
ndri din statuia sfrmat. n acordul final al dramei, un ghebos anun mulimii c au ucis pe
Zamolxe nsui. Cutremurat de cele ntmplate, poporul abia de acum se va prosterna cu
adevrat n faa noii religii, fcnd din ea crezul lui de via. n teatru, Blaga a fost atras
deopotriv de teme folclorice.
Cam asta e rezumatul piesei. Ea e foarte poetica plina de monologuri confesiune ale lui
Zamolxe. Piesa porneste de la un personaj istoric, dar tot ceea ce se petrece e creatiunea
poetului.
Personajele: zamolxe preot
MAG batran
Vrajitorul
Cioplitorul grec
Zemora fiica magului
Ciobanul,
Ghebosul
Mosneagul , oameni, copaci etc
ACTIUNEA se petrece in muntii Daciei
Sunt cativa ani de cand astia in frunte cu Magul l-au izgonit pe Zamolxe, dar se pare ca mai sunt
destui mucenici care i-au ramas fideli, motiv pentru care Magul a promis ca-si va da propria fiica
(pe Zemora destul de dorita oricum) celui ce va da de urma preotului. Situatia din cetate tinde
sa se inrautateasca deoarece din ce in ce mai multi oameni doresc intoarcerea lui Zamolxe ceea
ce bineinteles ar insemna alungarea Magului, ceea ce il face pe acesta sa apeleze la un vrajitor.
Acesta il indeamna sa recurga la cea mai inalta dintre multele virtuti viclenia.
Deci , Magul se gandeste sa raspandeasca in toata cetatea vestea cum ca Zamolxe este un zeu,
deci trebuie cinstit ca atare. Un citat foarte concludent ar fi : Sa asezam statuia lui Zamolxe-n
templu, intre ceilalti zei, cum se cuvine./ cand nu mai e nici o putere/ sa-nfranga-nvatatura unui
nou profet,/ un singur lucru e mai tare ca profetul:/ statuia lui! Ideea e ca odata instituita ideea
de Zamolxe zeu nimeni nu o sa-i mai asculte predicile, ci o sa se roage la statuia lui, Magul
mizand (ca toti preotii dealtfel) pe prostia maselor.
Zis si facut. Vocea magului incepe sa sopteasca misterios unui cioban (nici o surpriza pana acum)
ca Zamolxe n-a fost om si e suficient ca acesta sa imprastie vestea in tot tinutul ceea ce duce in
scurt timp la o intreaga ceremonie ce implica bacante nude, oameni beti si cantece (sunt
descrise un soi de dionisiace). Cam in acelasi timp dupa lungi intrebari si indoieli filosofice iese
(ce intamplare!) si Zamolxe din barlogul sau, hotarat sa se intoarca in cetate. Se intalneste pe
drum si cu Zemora, fata naturii, care se ducea si ea sa-I inchine zeului Zamolxe flori si fructe. In
cele din urma Zamolxe ajunge la templu, unde il gaseste doar pe mag, care-l recunoaste.
Multimea intra in templu, aducandu-I jertfe statuiii, dar nimeni nu il recunoaste pe Zamolxe.
Acesta se ridica din multime, condamnand multimea si felul in care traiesc si gandesc, se arunca

peste statuie si o doboara cu pumnii. Poporul nu intelege nimic, drept pentru care se napustesc
asupra lui si il omoara cu bucati din propria lui statuie.
Toata piesa abunda in trimiteri la Iisus, pentru ca si el a murit pentru ce a crezut, s-a sacrificat,
iar oamenii i-au inteles valoarea si identitatea abia dupa moarte. Cetatenii l-au gasit pe
Dumnezeu , ucigandu-l pe Zamolxe si au descoperit divinitatea tocmai zdrobind statuia de care
erau atat de indragostiti.
Zamolxe este sacrificat, sau mai bine zis se sacrifica liber si asumat pentru ca oamenii sa vada si
sa inteleaga mai departe de o statuie, de un idol, de ceea ce Magul le impusese drept adevar.
Ultima replica a lui Zamolxe mi se pare foarte concludenta:
(intinde bratele in fata statuii) Zeule Zamolxe, cat esti de alb, zapada!/dar visul meu e cal si te
topesc./aici sunt eu/si omenescul meu gand./ acolo?/eu, zeul,/si toti betivii jertfei./ statuie/ cu
povara ta de munte/ mi te ridici pe piept./blestem,/ucigatorule de visuri!/iata, ma ridic in fata ta / nu tremuri!/ vrabii isi vor face cuib in capul tau!/
Cruciada copiilor

Cruciada copiilor este denumirea dat unei varieti de evenimente imaginare sau reale din
1212, care combin unele sau toate elementele de mai jos: vedeniile unui biat francez sau
german, intenia de a converti prin mijloace panice la cretinism musulmanii din ara Sfnt,
mulimile de copii cltorind spre Italia i aceiai copii vndui ca sclavi. Exist mai multe
mrturii care se contrazic ns ntre ele, iar cruciada copiilor este un subiect care nu este elucidat
complet de cercetarea istoric.
TIMP 1212
LOC : cetate de hotar la Dunarea de jos
Cruciada copiilor, in teatrul lui Blaga, prezinta conflictul intre conceptia ortodoxa si cea catolica
asupra mantuirii, prin personaje stilizate in imaginile miturilor escatologic (ESCATOLOGE s.f.
Doctrin mistic-religioas despre destinele finale ale omenirii, despre sfritul lumii i judecata
de apoi.). in pietatea religioasa medievala ideea calugarului Teodul putea sa raspunda
necesitatiiomului de a infaptui o lume desavarsita prin sacrificiul celor mai curati dintre
credinciosii bisericii, copiii.
Personaje: Doamna
Radu 12 ani, baiatul ei
Teodul calugar catolic
Staretul Ghenadie
Dascalul
Ileana- 10 ani, fiica dascalului.
1, 2, 3, 4 copii cruciati

Sapte femei (mamele copiilor)

Straina
IOANA ZANATICA
Piesa incepe cu Ileana si Radu (prieteni fiind) in castel, jucand sah. Radu ii dezvaluie ca isi
doreste sa se alature cruciatilor, deci sa se duca sa depuna juramantul fiind asteptat de Teodul
calugarul. ileana: Eu am vazut cum ia juramantul! Trebuie sa ridici mana, uite asa, ca un sfesnic
si trebuie sa spui ceva dupa el: Prin apa, prin codri, prin foc! Si nu mai stiu prin ce inca. Radu ii
promite fetei ca odata intors din cruciada ii va oferi bratul Ileanei.
Doamna si dascalul (ce avea si rolul de sfetnic, doctor, vrajitor, carturat,dascal pentru Radu)
vorbesc despre revenirea lui Teodul, iar cel din urma o avertizeaza pe doamna despre semne
prevestitoare de rau. In castel intra val vartej si Ioana Zanatica. Fata a fost violata de un ostas
cu samanta de lup si cruce rosie pe umar (Ordinul Templierilor), iar dupa putin timp
pantecul i-a crescut. Maria ta, nu-s eu de vina. Un ostas care-a trecut, un ostas cu samanta de
lup si cu cruce rosie pe umar m-a trantit in urzici. Lovita si alungata de ceilalti, fata isi creste
copilul- lup in padure, departe de civilizatie . Acum tot ceea ce cere e ca preotul Ghenadie sa-I
boteze puiul de lup cu parul rosu. Acestia o ignora si o alunga. Totul era in inchipuirea fetei. Cu
putin dupa aceea doresc sa vorbeasca cu Doamna tinerii cruciati ce erau in trecere prin cetate.
Doamna le ofera adapost si hrana pentru trei zile, insa ei nu pot ramane decat una deoarece
ostasii lui Hristos nu asteapta. Celor patru li se deschid portile grajdurilor (pentru ca asta au
cerut) , li se pun paie pe jos si adorm la caldura animalelor (trimitere clara la nasterea lui Iisus)
urmand ca a doua zi sa plece la drum cu paine, peste uscat, poame alese si cate doua perechi
de opinci.
Ghenadie, fata bisericeasca, incearca sa o mobilizeze pe Doamna pentru a-l opri de Teodul, care
umbla peste tot si e vazut pretutindeni cu o icoana din care Iisus cheama cu mana Lasati copiii
sa vina la mine! Mai mult, exista si pericolul raspandirii ciumei din cauza tuturor copiilor ce
calatoreau si inevitabil se opreau si in cetate. Napadita de sfaturi si probleme, Doamna nu
gaseste o rezolvare radicala ci se frasuie si isi scuza lasitatea tipic feminina, lipsa de atitudine,
pe care sotul ei (cazut tot intr-o cruciada, o avea).
Disperarea Doamne se declanseaza cu adevarat cand Radu intra, transfigurat si spune Am
fostam fostcu copiii.la calugarul Teodul.[] Dimineata plecam toti copiii la Ierusalim .
Mama, in culmea fricii si a disperarii da ordin ca acest Teodul sa fie oprit la poarta subt
pedeapsa de moarte-l opresc.
Din acel moment Doamna nu mai are liniste, peste tot aude cantecul copiilor, iar juramtul copiilor
o urmareste si nu o lasa sa doarma. Simte ca a inceput lupta ei cu Teodul, neavand incredere in
nici o sluga sau ajutor. Ramasa singura, apare ca din neant Teodul, desi puntile erau trase, deci
nimeni nu ar fi avut cum sa intre in castel. Acesta o anunta pe Doamna de hotararea lui de
nestramutat: va pleca impreuna cu copiii la Ierusalim, la Sfantul Mormant. Toate luptele de pana
atunci au fost pentru putere, pentru pamant, pentru bogatie, dar aceasta va fi pentru un
mormant. Teodul e convins ca ceea ce nu au reusit sa obtine armate intregi de oameni fara
suflet vor reusi copiii, ale caror trupuri nu sunt destul de mari pentru sufletele lor. Desi cetatea
lor nu e catolica, calugarul jura ca va lua toti copiii. Doamna: staretul si calugarii nostri nu vor
cruciade! Intre noroade s-a ivit acest nou eres (prejudecata, erezie, greseala, conceptie falsa)- un
eres ca multe altele, dar mai rau decat toate! Mai ai ceva de spus? / Teodul: De nu ti-e cu
suparare, da. Stiu ca cei ce te slujesc au ingramadit multe ponoase pe capul meu, dar sunt eu de

vina ca staretul si calugarii vostri se gandesc numai la ospatul Craciunului , si nu la faptele

crucii?
Disperata, Doamna se leapada de credinta, refuzand sa renunte la copilul ei. Nu poate concepe
plecarea si pierderea lui. Sacrificiul ei de mama e prea mare.
A doua zi inevitabilul se intampla. Copiii isi iau ramas bun de la parintii distrusi de durere, toti
,mai putin Radu, pe care Doamna il opreste in castel, sfasiindu-I hainele de cruciat. Nimeni nu se
impotriveste.
Toti cei plecati pier pe drum, urmeaza sa afle Doamna, cand, in castel navalesc mamele celor
ucisi. Vina era a Doamnei. Nu a facut nimic pentru copiii celorlalte, doar pentru al ei. Dar, asa
cum ea insasi spune: Copilul meu n-a plecat? Mai e intreg, ca sa ma bucur? N-a plecat dintr-o
data, dar a plecat pe rand. Intai I s-au dus privirle. Ochii stinsi ii mai stau in cap, dar luminile ii
ratacesc pe calea pierduta.
Afla ca la putin timp dupa moartea copiilor si Teodul (pe care mamele ar fi vru sa se razbune) s-a
sinucis, iar Radu, care si acum ar fi vrut sa plece in cruciada, primeste In cele din urma acordul
mamei. Prea tarziu insa, acesta urmandu-I pe ceilalti copii in calatoria fara intoarcere. Teodul a
luat juramantul copiilor cu el in mormant, deci nimeni nu mai avea cum sa-l dezlege pe Radu de
el. Doamna isi pierde copilul, sacrificand, si ea, totul pentru Dumnezeu.
Din vorbirea Doamne cu Ghenadie, cand inca nu I se incercase puterea sentimentului de mama
decat indirect, se vede ca ea e hotarata sa se opuna cruciadei doar din mila pentru copii, dupa
cum nu se opusese prea tare nici celorlalte cruciade ce trecusera prin curtea ei.
Cand e vorba de copilul ei, ar face orice sacrificiupentru altii in schimb, Doamna simte doar
regret. Asta-I pacatul ei, pentru care plateste mai scump decat oricine altcineva. Chiar in fata
ochilor ei, copilul ei se stinge incet.
Copiii, simtind ca scopul lor este sa plece la Ierusalim, impinsi de un sentiment religios si de o
responsabilitate mult prea puternica pentru ei, dar nu pentru sufletele lor, se sacrifica, crezand
cu tarie ca isi vor atinge scopul.