Constante Biologice
Constante Biologice
Constante Biologice
VSH
(viteza de sedimentare a hematiilor)
Sngele n continu micare n patul vascular menine suspensia
omogen a hematiilor n plasm. Cnd micarea sngelui nceteaz, hematiile
se depun. n sngele proaspt recoltat n eprubet, la o persoan sntoas, nu
se poate urmri acest proces, deoarece hematiile sunt prinse ntr-un gel nainte
de a sedimenta. Dac sngele devine incoagulabil prin recoltarea lui pe o soluie
de citrat de sodiu, se separ n cele dou compartimente cunoscute (plasm i
1
Timpul de coagulare
Este o metod simpl de apreciere global a mecanismului intrinsec al
coagulrii. Principiul acestei probe const n cronometrarea duratei ce se scurge
intre recoltarea unei probe de snge (venos sau capilar) i coagularea acestuia.
Timpul de coagulare prezint dou avantaje majore: este uor de efectuat
pentru c nu implic utilizarea altor substane sau dispozitive i permite
observarea evoluiei cheagului pe mai multe ore.
Metoda eprubetelor (Lee-White) sau timpul de coagulare n tub:
- se determin timpul de coagulare n eprubet a sngelui venos (2-3 ml) inut n
baia de ap la 370C. Cronometrul se pornete cnd sngele este scos din ven.
Citirea se face din minut n minut prin nclinarea eprubetei. Cronometrul se
oprete cnd sngele nu mai curge la rsturnarea tubului.
Metoda lamelor:
- se aplic o pictur de snge pe lama de sticl i se declaneaz cronometrul.
Pentru a evita uscarea, lama de sticl se pune ntr-o cutie Petri care conine
hrtie de filtru umezit i se acoper. Controlul se realizeaz din minut n minut
prin nclinarea uoar a lamei de sticl.
- cronometrul se oprete n momentul n care prin nclinarea lamei la 90 0 sau
rsturnare, pictura de snge nu se mai deformeaz.
Valori normale:
6-12 minute
Timpul de coagulare crete n: hemofilii, prezena unui anticoagulant
circulant.
Timpul de coagulare scade n: hemolize, oc anafilactic, mixedem.
Hematocritul
Hematocritul reprezint procentul volumului masei eritrocitare din volumul
sangvin total (eritrocitele fiind cele mai numeroase elemente celulare sangvine).
Hematocritul reprezint volumul de globule roii raportat la volumul de snge,
exprimat n procente.
Metoda de lucru:
Pentru determinarea hematocritului se centrifughez sngele recoltat pe o
substan anticoagulant n tuburi " capilare " ( calibru redus ) pn ce celulele
se adun compact. Pentru c celelalte celule sangvine sunt n numr mult mai
mic dect eritrocitele, ele nu sunt luate n considerare la determinarea
hematocritului.
Glicemia
Glicemia reprezint concentraia glucozei n snge. Reglarea nivelului
sangvin al glucozei se face prin unele substane, de natur mai ales hormonal.
Unele micoreaz glicemia, cum ar fi insulina, iar altele o cresc, cum ar fi
glucagonul, adrenalina i hormonul de cretere.
Diabetul zaharat se definete ca o stare patologic a crei manifestare
esenial este hiperglicemia indus de deficitul de insulin. Hiperglicemia
mpreun cu ali factori, conduc la complicaii , ce afecteaz ochii,rinichii, nervii i
vasele de snge, ceea ce determin reducerea duratei de via a bolnavilor.
Clasificare:
4
Hemograma
Hemograma este un examen de laborator care evalueaz cantitativ i
calitativ elementele figurate (celulele) din snge. Furnizeaz informaii att
despre numrul tuturor tipurilor de celule sanguine, ct i despre mrimea, forma
i alte caracteristici fizice ale acestora.
Sub numele de hemogram sunt cuprinse o serie de determinri care se
refer la explorarea elementelor figurate ale sngelui, i anume :
numrtoarea eritrocitelor ;
dozarea hemoglobinei ;
valoarea globular ;
numrtoarea leucocitelor ;
formula lucocitar.
Numrtoarea eritrocitelor
Pentru a numra elementele celulare sangvine se folosesc camere de
numrat, care sunt lame speciale de microscop, mai groase, pe care sunt
gravate reele de numrat, n ochiurile crora ncape o cantitate mic i
cunoscut de lichid. Aceste camere de numrat se mai numesc i
hemocitometre. Exist mai multe tipuri de reele de numrat (ex. Trk, Thoma,
Brker) toate fiind alctuite din ptrate mici (cu latura de 1/20 mm) i ptrate mari
(cu latura de 1/5 mm) cu adncimea de 1/10 mm.
6
Uremia
Uremia (sau sindromul uremic) este o complicatie grava ce apare la un
pacient cu insuficienta renala acuta prelungita si severa, in ultimul stadiu de
evolutie a bolii. Ea reprezinta cresterea patologica a cantitatii de uree sau de acid
uric din sange atunci cand rinichiul bolnav nu poate elimina aceste substante in
intregime, rezultand astfel o crestere a toxicitatii in interiorul organismului.
Uremia reprezint nivelul de uree din snge. Ea este cuprins n mod
normal ntre 0,25 i 0,45 g, adic ntre 3,3 i 6,6 milimoli, pe litru de snge:
aceste cifre pot fi uor mai mari la subiecii care au un regim alimentar foarte
bogat n carne sau care nu consum lichide n cantiti suficiente.
Uremia apare doar dup ce clearance-ul creatininei scade sub 10 ml/ min,
ns unii pacieni pot fi simptomatici i la valori mult mai ridicate ale acesteia, mai
ales dac sufer i de insuficien renal acut. Uremia este o caracteristic a
bolilor cronice de rinichi, afeciuni care pot avea etiologie local, glomerular,
tubular sau sistemic.
- Creatinina serica - cresterea valorii sale este de obicei primul semn al
insuficientei renale acute.
7
- Clearace-ul creatininei - compara nivelul creatininei din sange cu cel din urina,
estimand asftel gradul de imbolnavire al rinichilor. Astfel, in insufucienta renala si
in sindromul uremic creatinina serica creste, pe cand cea urinara scade.
Clearance ul exprima cantitatea de plasma epurata de catre rinichi in
unitatea de timp, pentru o substanta data. Clearance-ul creatininei se calculeaza
cu formula: C=UxV/P, unde:
C=clearance-ul substantei;
U=concentratia substantei in urina exprimata in mg/mL;
V=debitul urinar exprimat in mL/min.;
P=concentratia substantei in plasma exprimata in mg/mL.
Colesterolemia
Compus organic din grupa lipidelor care are multiple roluri in organism:
- este un constituent important al membranelor celulare unde are rol in reglarea
permeabilitatii acestora fata de diverse substante
- este implicat in sinteza corticosteroizilor, hormonilor sexuali si a acizilor biliari
- rol metabolic.
Cand este in exces se depune pe peretii vaselor sangvine sub forma de
placi de aterom.
Cea mai mare parte a colesterolului din organism este de origine
exogena, fiind introdus prin alimentatie, el provenind din alimentele de origine
animala. Dupa absorbtie la nivel intestinal, ajunge in sange de unde este preluat
de catre ficat si metabolizat, fiind apoi eliberat in circulatie legat de lipoproteine
(LDL colesterol, VLDL colesterol, HDL colesterol).
LDL colesterol nseamn Low Density Lipoprotein, iar valorile acestuia n
snge ar trebui meninute n limite normale. Nu conteaz dac suntei grai sau
slabi, LDL-colesterolul poate fi mrit oricum. In conditii obisnuite, valorile
colesterolului LDL ar trebui sa fie cuprinse intre 50 si 150 mg/dl. Nivelurile optime
ale LDL-colesterolului sunt mai mici de 160 mg/dl pentru adultul tanar, mai mici
de 130 mg/dl pentru persoanele care asociaza alti factori de risc cardiovascular
si mai mici de 100 mg/dl pentru persoanele cu cardiopatie ischemica manifesta.
Principala problem la care conduce
acest
tip
de
colesterol
este
ateroscleroza (ateromatoza). mpreun
cu alte lipide, acesta se va depune strat
cu strat pe suprafaa intern a vasului
(intima vasului) formnd placa de
aterom. Ulterior placa de aterom
determin necroza peretelui arterial
ctre medie, suferind procese de
fibrozare i precipitri calcare.