Suport Curs Contabilitate Primara

Pagina 1
Suport curs contabilitate primara
Cuprins
Capitolul I Notiuni introductive ............................................................................................................ 3
1.1. Contabilitatea importanta, obiect si metoda ....................................................................... 3
1.1.1. Contabilitatea componenta a evidentei economice .................................................... 3
1.1.2. Comunicarea interpersonala si lucrul in echipa .............................................................. 5
1.1.3. Dezvoltarea profesionala si planificarea activitatilor ...................................................... 9
1.1.4. Obiectul contabilitatii si metoda contabilitatii .............................................................. 15
1.2. Caracteristicile informaiei contabile. Utilizatorii informaiei contabile ............................... 21
Capitolul II Elemente de contabilitate primara .................................................................................. 25
2.1. Sfera de actiune a contabilitatii.................................................................................................. 25
2.1.1. Contabilitatea si programele informatice ........................................................................... 26
2.1.2. Sfera de aciune a contabilitii .......................................................................................... 28
2.1.3. Sisteme de contabilitate ...................................................................................................... 31
2.1.4. Sisteme de nregistrare contabilit ..................................................................................... 32
2.1.5. Principiile contabile general acceptate ............................................................................... 35
2.2. Documente contabile ............................................................................................................ 37
2.2.1. Definirea i coninutul documentelor contabile ........................................................... 38
2.2.2. Categorii de documente contabile. Registrele contabile obligatorii ............................. 40
2.2.3. Tipizarea i verificarea documentelor de eviden ....................................................... 43
2.2.4. Circulaia i pstrarea documentelor de eviden, arhivarea documentelor contabile 44
2.3. Contarea operatiunilor patromoniale ................................................................................... 47
2.3.1. Importana i coninutul economic al conturilor .......................................................... 49
2.3.2. Forma grafic a contului ................................................................................................ 50
2.3.3. Regulile de funcionare a conturilor.............................................................................. 51
2.3.4. Dubla nregistrare i corespondena conturilor ............................................................ 53
2.3.5. Analiza contabil ........................................................................................................... 54
2.3.6. Formula contabil .......................................................................................................... 54
2.3.7. Clasificarea conturilor.................................................................................................... 56
2.3.8. Evidena cronologic i sistematic ............................................................................... 58
Pagina 2
2.3.9. Planul de conturi ........................................................................................................... 58

2.4. Palierele contabilitatii............................................................................................................ 60
2.4.1. Capitalurile .................................................................................................................... 60
2.4.2. Activele imobilizate ....................................................................................................... 61
2.4.3. Activele circulante ......................................................................................................... 62
2.4.4. Datoriile ......................................................................................................................... 64
2.4.5. Casa si conturile la banci ............................................................................................... 64
2.4.6. Cheltuielile ..................................................................................................................... 64
2.4.7. Veniturile ....................................................................................................................... 66
Capitolul III Documente contabile de sinteza si raportare ................................................................. 67
3.1. Balana de verificare................................................................................................................... 67
3.1.1. Noiunea, coninutul i funciile balanei de verificare ....................................................... 67
3.1.2. ntocmirea balanei de verificare .................................................................................. 69
3.2. Evaluarea patrimoniului n contabilitate .................................................................................... 72
3.2.1. Coninutul i principiile evalurii patrimoniului .................................................................. 72
3.2.1. Formele i momentele evalurii patrimoniului ................................................................... 75
3.2.3. Reevaluarea patrimoniului .................................................................................................. 76
3.3. Inventarierea patrimoniului ....................................................................................................... 76
3.3.1. Importana i funciile inventarierii............................................................................... 77
Rolul acestei functii: .......................................................................................................................... 78
Stabilirea plusurilor si minusurilor de inventar in vederea punerii de acord a contabilitatii cu
realitatea si delimitarii raspunderilor ................................................................................................ 78
3.3.2. Clasificarea inventarierilor .................................................................................................. 78
3.4. Bilanul contabil procedeu al dublei reprezentri a patrimoniului ............................................ 80
3.4.1. Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilanului contabil ............................. 80
3.4.2. Coninutul i structura bilanului......................................................................................... 88
3.4.3. Influena operaiunilor economice...................................................................................... 89
3.4.4. Intocmirea bilantului contabil ............................................................................................. 92
Capitolul IV Aspecte conexe ............................................................................................................... 94
4.1. Activitatea curent i activitatea extraordinar ......................................................................... 94
4.2. Modaliti de plat i operaiuni bancare .................................................................................. 96
BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................................................... 110
Pagina 3
Capitolul I Notiuni introductive
1.1. Contabilitatea importanta, obiect si metoda
Contabilitatea a aprut i a evoluat pe msura dezvoltrii activitii de producie i de

comercializare a bunurilor. Produs al unei activiti practice i teoretice ndelungate,
contabilitatea s-a afirmat ca un sistem de cunoatere i gestiune a resurselor societii
separate patrimonial. De-a lungul istoriei, contabilitatea a cunoscut o evoluie a scopului su,
de la tehnic de nregistrare a tranzaciilor comerciale, ctre un mijloc de control, avnd un
caracter probatoriu, apoi apare ca un instrument de gestiune.
n momentul de fa constatm tot mai mult o miz social pentru diverii protagoniti ai
informaiei contabile. n gndirea unor specialiti, contabilitatea apare ca tehnica sau arta
nregistrrii, clasificrii, prelucrrii i a stocrii informaiilor exprimate valoric referitoare la
tranzaciile i evenimentele cu caracter financiar care au loc n cadrul entitii juridice.
Dei practica a anticipat drumul parcurs de contabilitate influennd cercetarea aplicat n

domeniul contabilitii, pe baza acestor aspecte practice au fost conturate funcii, concepte,
principii, procedee i instrumente tiinifice acestei discipline, care-i confer caracter
tiinific.
1.1.1. Contabilitatea componenta a evidentei economice
Definitie: Prin evidenta se intelege consemnarea in cadrul unor inscrisuri intr-o anumita
ordine a evenimentului, tranzactiilor si operatiunilor care au avut loc cu scopul de a servi
necesitatilor utilizatorilor.
Informatiile reflectate cu ajutorul evidentei economice se adreseaza managerilor,

actionarilor, organismelor de finantare, organelor fiscale si altor utilizatori.
Evidenta economica se prezinta sub trei forme:
1. Evidenta operativa
2. Evidenta statistica
3. Evidenta contabila
Pagina 4
Evidenta contabila este considerata forma principala a evidentei economice, deoarece

inregistreaza, urmareste si controleaza in mod permanent, pe baza de documente, acele
evenimente care se pot exprima valoric.
Evidenta contabila se individualizeaza fata de celelalte forme prin urmatoarele trasaturi:
a) Caracterul documentar al inregistrarilor - presupune ca la baza oricarui eveniment,

tranzactie, inregistrat in contabilitate, se afla un inscris care justifica operatiunea
respectiva;
b) Folosirea obligatorie a etalonului valorii. Practica economica cunoaste mai multe

categorii de etaloane ale evidentei economice:
etaloane naturale;
etalonul timp;
etalonul valoric.
OBIECTIVELE CONTABILITATII
Obiectivele specifice contabilitatii sunt:
1. Culegerea, prelucrarea, inmagazinarea si stocarea datelor;
2. Inregistrarea sistematica a datelor in conturi pe baza principiului dublei inregistrari;
3. Calculatia costurilor de productie si de desfacere;
4. Inventarierea periodica a patrimoniului in vederea punerii de acord a datelor din

contabilitate cu cele privind situatia reala, la un moment dat;
5. Verificarea realitatii si corectitudinii inregistrarilor contabile, periodic, prin

intermediul balantelor de verificare;
6. Generalizarea si sintetizarea informatiei financiar-contabile cu ajutorul bilantului

contabil si a contului de profit si pierdere;
7. Elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli.
Categoriile de utilizatori ai informatiei contabile sunt:
utilizatorii interni: managerii, directorii, administratorii ce au nevoie de

informatii contabile pentru a-si fundamenta deciziile;
utilizatorii externi: finantatorii intreprinderii, partenerii comerciali, creditorii,
puterea publica si alti utilizatori.
Pagina 5
1.1.2. Comunicarea interpersonala si lucrul in echipa
(1) Comunicarea interpersonala
Comunicarea interpersonala este caracteristica cea mai importanta a omenirii si, n acelasi
timp, cea mai mare realizare a sa. Este abilitatea oamenilor de a transforma spusele fara
noima n cuvinte vorbite si scrise, prin care ei sunt 414l1117e capabili sa si faca cunoscute
nevoile, dorintele, ideile si sentimentele.
Comunicarea interpersonala este un proces complex care poate sa fie descris, n termeni
simplificati, prin aceea ca un Emitator si un Receptor schimba mesaje ntre ei, mesaje care
contin deopotriva si idei si sentimente.
Emitatorul codifica mesajele folosind elemente verbale, vocale si vizuale.

Cuvintele formeaza elementul verbal.
Elementul vocal include tonul, intensitatea vocii si "muzica limbajului".

Elementul vizual ncorporeaza tot ceea ce Receptorul vede. Poate sa vi se para surprinzator,
dar elementul vizual, non-verbal, este cel mai puternic element, cel care atrage si retine in
primul rand atentia Receptorului. Elementele vocale si verbale urmeaza doar dupa cel
vizual.
Receptorul primeste mesajele si le decodeaza, punand n ordine si interpretand cele trei

elementele, n functie de propriile experiente, credinte si nevoi.
(2) Lucrul in echipa
Munca in echipa este un element-cheie in mediul business indifferent daca vorbim de o

firma sau de o companie multinational. Productivitatea unei echipe nu depinde doar de
nivelul de pregatire al persoanelor ci si de modalitatea in care aceasta este condusa si de
eficienta in comunicare. Astfel sarcinile vor fi realizate in timp util, iar rezultatele vor fi pe
masura.
Putem fi de acord ca nu suntem cu totii adepti ai muncii in ecchipa, unii considera ca sunt
neindreptatiti, deoarece munca nu este intodeauna impartita in mod egal intre membrii
echipei, dar rezultatele si aprecierile positive din final fiind la nivelul intregii echipe. Altii
considera munca in echipa un beneficiu, deoarece pot invata din experienta altor persoane.
Pagina 6
Unitatea descrie competent contabilului referitoare la identificarea rolului individual in

cadrul echipei, sarcinile si responsabilitatile ce-I revin si implicarea personala in realizarea
obiectivelor colectivului de munca.
Elemente de competent:
Identifica rolul in cadrul echipei;

Identifica sarcinile in cadrul echipei;
Participa la indeplinirea sarcinilor echipei.
Identifica rolul in cadrul echipei:
o Identificarea rolului in cadrul echipei se efectueaza pe baza informatiilor specific,

disponibile despre activitate;
o Atributiile specific sunt prelucrate conform indicatiilor sefului ierarhic superior;
o Identificarea rolului in cadrul echpei se realizeaza in corelatie cu obiectivele de
realizat;
Identifica sarcinile in cadrul echipei:
o Sarcinile sunt identificate cu obiectivele in conformitate cu cerintele locului de

munca;
o Sarcinile in cadrul echipei sunt in concordanta cu cele ce-I revin in fisa postului;
o Identificarea sarcinilor individuale se realizeaza in concordanta cu sarcinile celorlalti
membri ai echipei;
Participa la indeplinirea sarcinilor echipei:
o Sarcinile sunt indeplinite prin colaborare permanenta cu ceilalti membrii ai echipei

pentru corelarea actiunilor intreprinse si a termenelor de realizare;
o Sarcinile sunt rezolvate cu operativitate pentru realizarea lucrarilor la termenul
planificat asigurandu-se calitatea executiei;
o Situatiile neprevazute sunt rezolvate cu promptitudine pentru asigurarea continuitatii
activitatii;
o Cauzele neralizarii sarcinilor sunt analizate cu responsabilitate in vederea inlaturarii
disfunctionalitatilor in activitate.
Un beneficiu major de lucru in echipa, este ca existent mai multor puncte de vedere duce la
stimularea creativitatii indivizilor si la o dezbatere eficienta pentru gasirea solutiei celei mai
bune. De multe ori se intampla ca la solutionarea unei probleme sau a unei sarcini de la locul
de munca sa intampinam anumite blocaje. In aceste situatii putem sa expunem problema in
fata colegilor sis a o rezolvam printr-o sesiune de brainstorming, obtinand astfel Solutia
potrivita.
Indeplinirea unei sarcini intr-o perioada scurta de timp este, de asemenea un alt punct forte
al lucrului in echipa. Persoanele se ajuta intre ele pentru a indeplini orice sarcina, persoanele
cu mai multa experienta ii ajuta pe cei mai tineri, toata lumea participa cu idei creative,
ajungand la un rezultat cat mai complex intr-un timp cat mai scurt.
Pagina 7
Munca in echipa este capacitatea de a munci impreuna pentru a realiza o idee comuna.
Capacitatea de a directiona realizarile individuale spre obiectivele organizationale. Este sursa
ce le permite oamenilor obisnuiti sa atinga rezultate neobisnuite. (Andrew Carnegie- Cel
mai bogat om din lume in 1901)
Disponibilitatea privind munca in echipa este o cerinta curenta a anunturilor de recrutare, iar
prezenta calitatilor necesare sau din contra lipsa lor, pot fi factori decisivi in angajarea unei
persoane ori in mentinerea ei intr-o organizatie. Necesitatea muncii in echipa a devenit tot
mai evidenta pe masura ce politicile de resurse umane au evoluat si companiile au inceput sa
tina cont de nevoia de comunicare si contact uman a propriilor angajati, constientizand
valoarea motivationala superioara a dialogului si sustinerii reciproce, intr-o echipa.
A fi eficient intr-o echipa inseamna a fi capabil de a:

Lucra si contribui la atingerea unui set de scopuri si obiective ale echipei;
Recunoaste cum competentele si punctele forte ale celorlalti contribuie la
cladirea unei echipe eficiente;
Demonstra initiativa si contribui la obtinerea rezultatelor;
Manifesta promptitudine in ajutarea celorlalti membri ai echipei sa gaseasca
solutii si sa obtina rezultate;
Accepta si oferi feedback intr-un mod constructiv si sensibil;
Intelege rolul greselilor si al conflictelor in promovarea dezvoltarii echipei.
Cateva informatii de baza
Lucrul in echipa reprezinta structura fundamentala de interactiune pentru indivizii din orice
organizatie, mare sau mica. Lucrul intr-o echipa poate insemna sa lucrezi cu un grup de
oameni care stau in aceeasi incapere cu tine, sa lucrezi cu un grup de oameni dintr-un birou
diferit sau chiar dintr-o tara diferita. Daca un grup de oameni lucreaza impreuna pentru un
obiectiv comun si daca lucreaza impreuna la aceeasi sarcina, atunci acestia sunt o echipa
indiferent de pozitia lor geografica.
In multe cazuri, echipa va fi recrutata si preselectata de un manager sau sef de echipa. Este
posibil ca acestia sa fie si cei care stabilesc obiectivele generale ale unei activitati. Cu toate
acestea, pentru a fi siguri ca toata lumea lucreaza pentru acelasi scop, este important ca toti
membri echipei sa aiba ocazia sa isi impartaseasca ideile si sa planifice cum va fi atins scopul
respectiv. In acest fel se vor simti proprietarii activitatii si vor fi mai dornici ca aceasta sa fie
dusa la capat cu succes. Desi recunoasterea capacitatilor si punctelor forte ale celorlalti
este importanta, o echipa eficienta va oferi posibilitatea si ca indivizii sa isi dezvolte
competente noi. Intr-adevar, un indicator important al unei echipe puternice este
reprezentat de situatia in care membrii echipei se instruiesc reciproc pentru a dezvolta
competente in domenii noi, permitandu-le prin urmare sa fie mai flexibili in modul in care isi
impart sarcinile intre ei. competente competente competente competente competente
competente competente competente competente competente competente competente
Este dificil sa imbunatatesti eficienta unei echipe daca nu este toata lumea implicata in
trecerea in revista periodica a progresului lor, identificarea aspectelor pozitive si a celor care
ar putea fi realizate diferit sau mai bine. Atat procesele, cat si relatiile dintr-o echipa pot
Pagina 8
avea un impact semnificativ asupra succesului acesteia. Tratarea relatiilor in special poate
fi o problema delicata si trebuie efectuata intr-un mod corespunzator, astfel incat feedbackul
sa fie obiectiv, constructiv si sa se adreseze comportamentului fiecarui individ, care de fapt
este schimbator.
In concluzie, lucrul intr-o echipa nu inseamna ca relatiile vor fi intotdeauna armonioase.

Dupa cum am spus, rareori se va intampla sa detineti controlul absolut asupra celor care
sunt in echipa voastra si pe parcurs pot interveni conflicte intre personalitati. Conflictul in
cadrul unei echipe este privit de experti ca o etapa naturala in progresul catre construirea
unei echipe cu adevarat performante. Conflictele apar atunci cand indivizii dintr-o echipa se
simt in stare sa isi exprime adevaratele ganduri si sentimente si prin urmare sunt date la
iveala diferente de opinie si principii. Recunoasterea si tratarea acestei situatii este esentiala
pentru progresul echipei si de multe ori in aceasta etapa se manifesta adevaratele zone de
dezvoltare a indivizilor, iar membri echipei pot vorbi deschis si liber intre ei.
Atribuirea rolurilor in echipa
Rolurile n echipa trebuie atribuite si/sau clarificate de la inceput in cadrul unei sedinte. O
echipa eficace le permite membrilor de a fi flexibili in exercitarea rolurilor atribuite.
Flexibilitatea poate fi incurajata prin rotatia sarcinilor, responsabilitatilor si a grupurilor de

lucru.
Responsabilitatile administratorului, coordonatorului, (chiar liderul echipei):
Transmite in timp adecvat informatii, cunostinte si atitudini indicate membrilor

echipei;
Interpreteaza si aplica politici, specificatii de lucru si ordine de lucru pentru echipa;
Indruma membrii echipei pentru rezolvarea eficace a anumitor sarcini de munca si
evalueaza rezultatele;
Incurajeaza echipa pentru a descoperi solutii alternative, operative de rezolvare a
sarcinilor trasate;
Construieste canale de comunicare intre departamente si elimina duplicarea
eforturilor inutile;
Promoveaza comportamentul corect in echipa; ajuta la optimizarea climatului
psihoafectiv al echipei, modeland atitudinile;
Promoveaza autodisciplina printre membrii echipei;
Incurajeaza asumarea de riscuri de catre membrii echipei prin confruntarea ideilor
in grup;
Sprijina obiectivele echipei in fata partenerilor interni si externi;
Pune in aplicare si rasplateste comportamentul adecvat in echipa;
Detecteaza si nlatura problemele echipei in domeniile de expertiza;
Comunica conducerii unitatii progresul realizat de echipa;
Este mediator in timpul conflictelor din cadrul echipei si contribuie decisiv pentru
a se adopta solutii din care sa castige toti cei implicati;
Ghideaza si formeaza directia spre o cultura de echipa.
Pagina 9
Administratorii cunosc cea mai mare schimbare de rol in timpul tranzitiei spre echipe si sunt
cei care au cel mai mult nevoie de instruire pentru a castiga increderea in noul rol. Aici
managementul joaca un rol important ajutandu-l pe administrator sa faca fata pierderii de
putere si control.
Un proverb chinezesc spune: In spatele unui om capabil se afla intodeauna alti oameni
capabili.
Adevarul este ca munca in echipa este cheia marilor realizari. Intrebarea nu este daca
echipele sunt valoraoase, ci daca noi recunoastem acest lucru si daca putem deveni jucatori
mai buni intr-o echipa. Din acest motiv sustin ca unu (1), este un numar mult prea mic
pentru a realize ceva maret.
1.1.3. Dezvoltarea profesionala si planificarea activitatilor
(1) Dezvoltarea profesionala
Acest subcapitol descrie competenta contabilului privind identificarea nevoilor

personale de intruire si stabilirea modalitatilor de realizare a dezvoltarii profesionale.
Standardul International de Educatie numarul 7 prevede 3 moduri de abordare a

cerintelor dezvoltarii profesionale continue:
Abordarea bazata pe informatii din exterior prin stabilirea anumite cantitati

de elemente ce trebuie invatate, care este considerate corespunzatoare pentru
dezvoltarea si mentinerea competentei;
Abordarea bazata pe informatii din interior potrivit careia profesionistilor
contabili li se cere sa demonstreze prin intermediul rezultatelor ca dezvolta si
mentin competent profesionala;
Abordarea combinata in care se imbina in mod efectiv si eficient informatiile
primite prin cele doua moduri de abordare de mai sus, se fixeaza cantitatile de
elementele de invatat cerute sip e masura rezultatelor obtinute.
Prezentele norme stabilesc ca cerintele dezvoltarii profesionale continue se bazeaza pe

abordarea combinata prin imbinarea informatiilor din exterior si interior.
(2) Planificarea activitatilor
Stabileste prioritatile zilnice;

Planifica etapele activitatilor;
Revizuieste planul de activitati.
Stabileste prioritatile zilnice:

Pagina
Suport curs contabilitate primara 10
o Prioritatile zilnice sunt stabilite cu discernamant, in functie de specificul activitatii;

o Prioritatile zilnice sunt stabilite in corelatie cu indicatiile primite din surse autorizate;
o Prioritatile sunt stabilite cu responsabilitate pentru asigurarea fluentei in activitate si
evidentierea disfunctionalitatilor;
Planifica etapele activitatilor:
o Etapele de realizare a activitatilor sunt stabilite in succesiune logica in functie de

complexitatea lucrarilor de executat;
o Etapele activitatii sunt stabilite cu atentie in vederea incadrarii in termenele de
raportare impuse;
o Etapele sunt programate cu evidentierea timpilor mortis au suprapunerilor, pentru
utilizarea cat mai judicioasa a timpului alocat;
o Programul intocmit este flexibil, asigurand posibilitatea operarii de modificari si
adaptari la situatii neprevazute;
Revizuieste planul de activitati:
o Activitatile necesare sunt replanificate promt pentru incadrarea in termenele

prestabilite;
o Durata activitatilor este restabilita in functie de timpul disponibil si de prioriteti;
o Cauzele nerealizarii unor activitati sunt analizate in vederea eliminarii
disfunctionalitatilor.
Ca orice functionar din zilele noastre tehnicianul de resurse umane este probabil sa constate
ca pare sa existe o grava nepotrivire de caracter intre volumul de munca pe care il aude
facut si timpul pe care il au la dispozitie pentru aceasta. Acest lucru se adevereste mai ales
acolo unde mare parte din zi pare sa se duca pe rezolvarea solicitarilor de
informatii, din partea angajatilor si al altora.
Performanta profesionala sta in puterea de a folosi eficient timpul de munca care se scurge
cu o viteza incredibila. In literatura de specialitate se afirma ca dusmanul cel mai mare al
tehnicianului de resurse umane este folosirea ineficienta a timpului de munca, care se scurge
implacabil, indifferent daca este folosit sau nu.
Variabilele avute in vedere, in cadrul acestei unitati sunt urmatoarele:

Surse autorizate:
Contabil sef;
Director economic;
Institutii publice etc.
Termini de raportare:
Impuse de sefi ierarhici superiori sau prevazute prin lege catre
institutiile publice;
Cauzele nerealizarii unei activitati:

Neatentie;
Dezinteres;
Pagina
Distorsionarea mesajelor;
Supraaglomerarea canalelor de comunicare.
Determinarea structurii zilei de munca a unei persoane se poate face prin mai multe
metode printre care prezentam:
Autocontrolul-cel in cauza inregistreaza activitatile efectuate si noteaza

situatiile care se afla in cursul autocontrolului. Pentru verificarea modului de
folosire a timpului de munca trebuie sa dovedeasa curaj, sinceritate
si corectitudine.
Controlul sefilor-seful este un colaborator apropiat al functionarului si poate
deveni un observator obiectiv al utilizarii timpului de munca, asigurand
radiografia unui timp petrecut.
Rationalizarea activitatii presupune planificarea muncii, care cuprinde sarcinile curente si

cele de perspective. Organizarea timpului de munca este in mare masura o problema de
autodisciplina. Realizarea acestui obiectiv depinde in mare masura de trasaturile
distinctive ale inspectorului de personal.
O persoana care isi foloseste timpul rational se deosebeste de o alta persoana care
risipeste timpul prin urmatoarele trasaturi importante:
are o memorie buna, aducandu-si aminte cu exactitate si la timpul

oportun de datele de care are nevoie, cunoscand importanta fiecarei
probleme si ce anume trebuie facut pentru a o rezolva;
are incredere in sine, urmarindu-si ferm programul pe care l-
a s c h i t a t , f a r a s a s e l a s e sustras de anumite detalii si cereri
contradictorii si isi urmareste consecvent prioritatile;
are simtul timpului.
Exista trasaturi personale si deprinderi in activitate care impiedica utilizarea

adecvata a timpului cum ar fi:
pierderea de timp pentru a scuza sau explica unele disfunctionalitati din
activitatea sa;
nehotararea, care duce la taraganare si la trecerea ineficienta de la o
problema la alta;-minutiozitate exagerata;
emotiile negative, cum ar fi ostilitatea, frustrarea si nelinistea, care
impiedica gandirea si judecata limpede si abate energia care poate fi mai
bine folosita pentru rezolvarea obiectivelor;
incordarea excesiva care poate intrerupe procesul gandirii si poate provoca o
tensiune prea ridicata, oboseala fizica si mintala exagerata, scurtand
astfel timpul disponibil pentru munca de conducere.
Simtul timpului este una dintre cele mai importante caracteristici ale omului.
Din pacate, timpul nu poate fi stocat, nu poate fi inlocuit cu alte resurse si nu poate
fi recuperat.
Pagina
Surse de irosire a timpului
Conceptii gresite despre gestionarea timpului
O dificultate majora este aceea ca multi opereaza cu conceptii

g r e s i t e d e s p r e c e e a c e inseamna si cum se presupune ca functioneaza gestiunea
timpului.
Dintre acestea amintim:

1. Gestionarea timpului nu este altceva decat o problema de bun-simt. Ma descurc bine
la serviciu, deci imi gestionez timpul cum trebuie. Adevarul este ca majoritatea
solutiilor pentru gestionarea timpului sunt simple, ceea ce nu este simplu
deloc este autodisciplinarea pentru a aplica acele solutii. Asa cum a spus
cineva, bunul-simt nu este chiar atat la ndemana in zilele noastre.
2. Se lucreaza mai bine sub presiune; gestionarea timpului nu ar face decat sa dispara
acest stimulent. Nimeni nu lucreaza bine sub presiune, ceea ce se intampla este ca se
face tot ce se poate mai bine in circumstantele date. De obicei, acesta este un motiv
subconstient pentru tendinta de a amana. Daca se lasa deoparte o sarcina
importanta pana in ultimul moment cu scuza ca se lucreaza mai bine sub
presiune nu mai exista timp pentru a se face planificarea care ar duce la
rezultate superioare. De asemenea, nu mai exista timp pentru a se corecta greselile,
pentru a cauta i n f o r m a t i i l e c a r e l i p s e s c s a u p e n t r u a i n t r o d u c e i d e i
m a i b u n e c a r e a r p u t e a v e n i m a i t a r z i u . Adevarul este ca se poate face o
treaba destul de buna, dar nu cea mai buna. Prin refuzul de a gestiona timpul, se
refuza, de fapt, ocazia de a realiza lucruri remarcabile.
3. Exista un calendar pentru intalniri si o lista cu lucruri de facut, ceea ce este suficient. M o d u l i n
care lucreza majoritatea oamenilor cu aceste liste seamana cu un
Pagina
s m a r c i n c a r e t e impotmolesti. Calendarul ne spune ceea ce avem de facut astazi,

dar nu ne ajuta prea mult in ceea c e p r i v e s t e l u n a v i i t o a r e s i e s t e
aproape imposibil de recuperat ceva din trecut. Cel mai
b u n instrument de gestionare este un sistem integrat care pemite
recuperarea informatiei, urmarirea evolutiei proiectelor, pentru a
reusi concentrarea pe scopuri i retinerea deciziilor cheie.
4. Oamenii iau prea in serios problema gestionarii timpului, ceea ce ia toata distractia
din viata. Un stres constant, ratarea unor intalniri, nerespectarea unor
termene si lucrul pana la miezul noptii nu trebuie s reprezinte o idee despre
distractie. Adevarata distractie se poate efectua in doua ore de timp liber pe care
tehnicile de gestionare a timpului le poate furniza.
5. Gestionarea timpului te lipseste de liberatate. Adevarata libertate vine din disciplina.
6. Gestionarea timpului nu poate fi buna pentru anumite tipuri

de munca. Munca creativa nu poate fi legata de rutina. Gestionarea timpului nu
inseamna in mod esential rutina, ci autodisciplina. O gestionare eficienta a timpului
ofera mai mult timp spre a fi creativ. Elibereaza mintea de griji si detalii suparatoare
care stau in calea gandirii creative.
7. Gestionarea timpului presupune o multime de munca suplimentara. Este adevarat ca

tinerea unei agende de lucru zilnic in scris poate fi ceva nou, dar ele nu consuma mult
timp odata ce intra in obisnuinta. Cateva minute pot economisi ore.
Gestionarea timpului inseamna de fapt autoconducere
Ideea de gestionare a timpului poate fi cea mai gresita conceptie dinre toate.
Pentru ca timpul nu poate fi gestionat, cel putin nu in sensul in care am putea gestiona alte
resurse.
Organizatiile se preocupa cu gestionarea a cinci feluri de resurse:

r e s u s e l e f i n a n c i a r e , resursele umane, resursele materiale, resursele informationale si
timpul. Primele patru resurse pot fi directionate in multe directii.
Se pot gestiona resursele umane: prin cresterea sau scaderea fortei de
munca, prin schimbarea structurii acesteia, prin angajarea mai multor oameni de o anumita
specialitate si renuntarea la altii.
De asemenea se pot gestiona resursele financiare prin sporirea acestora, prin

economisire, cheltuirea acestuia etc.
Dar timpul, aceasta resursa invizibila este unica pentru ca este finita. Ceasul nu
poate fi incetinit sau accelerat. Timpul este singura resursa care trebuie folosita in
timpul in care este primita si aceasta cu o viteza constanta de saizeci de secunde pe minut,
saizeci de minute pe ora. Astfel chiar notiunea de gestionare a timpului este
impropriu definita astfel, pentru ca nu putem gestiona timpul. Putem numai sa ne
organizam pe noi insine in relatie cu timpul. Nu putem c o n t r o l a c a t d e m u l t t i m p
Pagina
avem; putem controla numai modul in care il folosim. Nu putem sa

alegem daca folosim timpul, ci numai cum sa-l folosim. O data ce l-am irosit, este dus si
nimeni nu-l poate inlocui. Valoarea gestionarii timpului nu consta in controlul
timpului in sine, ci in modul cum se foloseste timpul pentru a imbunatati viata.
Aceasta se poate imbunatati in urmatoarele domenii:
1) Stres
O buna gestionare a timpului poate evita mare parte din stresul la care
sunt supusi functionarii moderni. Toti stim ca atunci cand suntem in criza de timp stresul
creste. Dorim sa facem prea multe intr-o perioada prea scurta. Deciziile se iau pripit si sunt
intreprinse actiuni
sub p r e s i u n e . P l a n i f i c a r e a e s t e a b a n d o n a t a . I m p u l s u r i l e i n l o c u i e s c g a n d
irea.
O r e l e d e m u n c a s e inmultesc pe masura ce ne luptam sa terminam tot

ce avem de facut. Eficienta se diminueaza,termenele nu sunt respectate. Cresc
tensiunea si irascibilitatea; stresul se inmteteste. Toti cunoastem acest fel de stres. Ceea ce
nu stim este cat de stransa poate fi legatura dintre timp si stres.
Orice gand, orice actiune consuma timp. Tot ceea ce consuma timp are
potentialul sa-l risipeasca. Daca ceva ia mai mult timp decat ar trebui, inseamna ca s-a
irosit timp. Daca acel timp irosit ne pune in pericol sa intram in criza de timp in legatura cu o
alta obligatie care trebuie realizata mai tarziu, ne vom confrunta deodat cu un stres
puternic. Deci putem observa ca orice factor risipitor de timp este un potential
factor de stres.
Aceasta deschide o noua viziune pentru abordarea stresului. De cat sa permitem sa

fim pusi i n s i t u a t i i d e s t r e s c o n s t a n t s i a p o i s a i n v a t a m s a - i f a c e m
f a t a , m a i b i n e n e c o n c e n t r a m p e gestionarea mai eficienta a timpului. In acest
fel prevenim in cea mai mare parte stresul pe care il induce lipsa de timp. Deci,
gestionarea timpului inseamna gestionarea stresului la cel mai inalt nivel.
La nivel obiectiv, stresul este direct legat de unele dintre cele mai
serioase probleme de sanatate, mai ales atacuri de inima si atacuri cerebrale. De aici
rezulta ca este foarte bine daca ne-am indrepta energiile in primul rand catre
prevenirea stresului. Desigur, nu se va putea elimina niciodata stresul si nici toti
factorii de stres sunt legati de timp. Dar o mare parte dintre factorii destres sunt legati de
timp si pot fi eliminati. Daca eliminam situatiile care cauzeaza stresul nu vom mai fi stresati
niciodata.
2) Echilibrul
Obiceiurile bune in legatura cu folosirea timpului permit o viata

m a i echilibrata, cu alocarea corespunzatoare a resurselor de timp si energie. Unii oameni
lucreaza dupa u n p r o g r a m p r e l u n g i t p e n t r u s i m p l u l f a p t c a n u s t i u s a - s i
o r g a n i z e z e m u n c a a s t f e l i n c a t s a - s i realizeze sarcinile in cadrul programului de
lucru obisnuit. Altii lucreaza in program prelungit cand este vorba de un proiect important.
Pagina
Pentru altii este vorba de o situatie cronica care poate determina acea boala numita maniac
al muncii
Diferenta dintre a muncii mult si a fi un maniac al muncii este aceea ca in ultimul caz
exista o dependenta fata de munca asemanatoare cu dependenta de alcool, droguri, jocuri
de noroc sau alte vicii. Adevaratii maniaci ai muncii sunt, deci, stapaniti de munca, la fel ca
de un viciu. Ei au dorinta de a fi mereu ocupati si de aceea se ingroapa in munti de hartii.
Sunt atrasi de munca derutina si care consuma mult timp, fara sa se intereseze daca
rezultatul are valoare pentru organizatie.
Motivele care stau in spatele acestei dependente pot fi variate; acesti oameni se
supraincarca cu munca pentru a scapa de problemele personale, pentru a evita sa
mearga acasa unde au problem de casnicie, pentru a creste stima fata de propria persoana
sau pentru a-si spori sentimentul ca detin
controlul asupra vietii lor. Dar oricare ar fi motivatia subconstienta, re
z u l t a t u l e s t e a c e l a s i : programul de lucru excesiv pentru persoana in cauza si in
stres puternic pentru familia acestuia.
3) Productivitate
In activitatea zilnica timpul este echivalent cu productivitatea. Folosind mai bine

timpul, automat iti sporesti productivitatea.
In zilele noastre se elaboreaza multe documente planuri de marketing, proiectii

financiare s i m a i p u t i n e p r o d u s e f i z i c e . D a c a c e i c a r e e l a b o r e a z a a c e s t e
d o c u m e n t e a r i n v a t a s a f i e m a i productivi, sa obtina rezultate mai bune in tot ceea
ce intreprind, impactul asupra organizatiei ar fi puternic.
In acest sens sunt multe de facut. Psihologii sustin ca multi functionari, in medie,
lucreaza cu o productivitate scazuta cu 70% fata de posibilitati. Desi s-au facut putine
cercetari in domeniu, exista totusi date care sprijina parerea ca functionarul mediu are o
eficienta de numai 30%.
De exemplu, unele studii arata ca timpul mediu al unei convorbiri

telefonice este de 6 minute; cei mai multi atunci cand isi revad inregistrarile detaliate
despre folosirea timpului ajung la c o n c l u z i a c a a r f i p u t u t t r a t a p r o b l e m e l e
i m p o r t a n t e i n 2 m i n u t e . C h i a r d a c a a r p u t e a r e d u c e convorbirea
telefonica la jumtate, adica la trei minute, rezultatele ramanand comparabile,
ar insemna ca productivitatea s-a dublat si o resursa limitata timpul a fost economisita.
1.1.4. Obiectul contabilitatii si metoda contabilitatii
Metoda reprezint un mod de a proceda, procedeu sau ansamblu de procedee

folosite in vederea cunoaterii unui obiect.
Pagina
Contabilitatea, ca disciplin tiinific, are un obiect propriu de cercetare, de mare

complexitate ceea ce determin metoda specific i procedee multiple pentru studierea
obiectului su.
(1) Obiectul contabilitatii
Contabilitatea este o componenta a sistemului stiintei economice. Ea are ca obiect stiinta

conturilor, conturi prin care se efectueaza evidenta valorilor in miscare, inclusiv a unitatilor
fizice, cand valorile sunt exprimate si prin acestea.
Contabilitatea este o tehnica cantitativa de colectare, tratare si interpretare a informatiei,

aplicata faptelor materiale, juridice si economice manifestandu-se in patrimoniul subiectelor
economice ca individ, firma, intreprindere.
Contabilitatea la origine avea un rol juridic de proba si de control. Ea a evoluat mult, in

prezent ea este un mijloc de calcul economic si un instrument de gestiune.
Contabilitatea a existat din cele mai vechi timpuri. C.G.Dumitrescu in Istoria contabilitatii
arata ca, grecii au imprumutat tehnica contabila de la egipteni si ei au trecut-o romanilor.
Dar se pare ca evidentele contabile sunt mult mai vechi in istoria omenirii. Codul lui
Hamurabi arata ca asiro-caldeenii utilizau documente justificative si aveau notiuni de Activ si
Pasiv, multe din tablitele de lut descoperite la civilizatiile din Orientul Mijlociu, reprezinta
conturi de operatii financiare ale marilor temple. Chinezii tineau numai evidenta cantitativ.
Grecii au avut evidente pentru activitatile economice. Romanii au avut organizare contabila
atat pentru patrimoniul public, cat si pentru patrimoniul particular. Bancherii romani
intocmeau periodic si balanta de verificare. Operatiile iregistrate in contabilitate de romani
erau exprimate in unitati de masura si in valori.
Contabilitatea in partida dubla s-a nascut ca urmare a practicii contabililor din Venetia si
Genova. In anul 1494, Luca Paciolo descrie contabilitatea in partida dubla intr-o lucrare de
matematica si geometrie.
Dupa aparitia acestei lucrari, aplicarea contabilitatii in partida dubla se raspandeste in tarile
Europei.
In ce priveste aplicarea contabilitatii in partida dubla in Romania, mentionam aparitia in

1637 a Pravilei Comerciale, in Transilvania, in care erau si reguli de aplicare a contabilitatii.
Este de retinut ca in Monitorul Oficial al Moldovei din 1859 a fost publicata structura cursului
de contabilitate conceput de Ion Ionescu de la Brad, in 15 lectii.
Invatamantul comercial in limba romana a aparut in Transilvania, Moldova, Muntenia si la

Bucuresti in 1844. In anul 1913 se infiinteaza Academia de Inalte Studii Comerciale si
Industriale la Bucuresti.
Prezenta unei scoli superioare cu caracter universitar determina publicarea unor lucrari de
contabilitate.
Pagina
Deci de-a lungul timpului s-a acumulat o bogatie importanta de teze, idei, concepte, teorii,
principii si standarde cu privire la continutul contabilitatii. Evolutia contabilitatii a fost
insotita pe plan teoretic de controverse privitoare la utilitatea sa in cadrul mecanismelor de
cunoastere si gestiunii a starii la un moment dat si a circuitului resurselor economice ale
societatii. Mai importante sunt doua conceptii: prima trateaza contabilitatea ca teorie
stiintifica, iar cea dea doua ca tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transmitere si analiza
a informatiilor.
Analizand cele doua conceptii, putem spune ca ele nu sunt autentice. Ca orice disciplina
stiintifica, contabilitatea reprezinta simultan o teorie si metoda. In calitatea sa de teorie
stiintifica, contabilitatea reprezinta un sistem de principii si cunostinte care explica si
informeaza, iar ca metoda sau tehnica, un ansamblu coerent de procedee, instrumente prin
care se observa si inregistreaza resursele economice ale societatii, separate ca utilitati
patrimoniale.
In masura in care se accepta ideea ca prin vocatia sa, contabilitatea este o disciplina
stiintifica ea isi defineste continutul obiectului sau de studiu, metoda de cercetare si pozitia
sa in cadrul sistemului stiintelor economice.
Totusi, pe plan mondial, s-au conturat trei conceptii cu privire la delimitarea si definirea
obiectului contabilitatii, respectiv:
1. Conceptia administrativa considera ca obiectul contabilitatii il constituie reflectarea si

controlul, in expresie valorica, a faptelor administrative, in vederea sprijinirii
managementului (conducerii), pentru a obtine un minim de eforturi (cheltuieli),
maximul de efecte economice (rezultate-venituri).
2. Conceptia juridica considera ca obiectul contabilitatii il formeaza patrimoniul unui

subiect de drept (agent economic), prin prisma relatiilor juridice, adica a drepturilor
si obligatiilor pecuniare (materiale) ale unei persoane fizice sau juridice, in corelatie
cu obiectele, adica cu bunurile si valorile corespunzatoare.
3. Conceptia economica sau financiara considera ca obiectul contabilitatii il constituie

circuitul capitalului, privit atat sub aspectul destinatiei lui, cat si sub forma modului
de dobandire, respectiv, sub forma de capital propriu si capital strain.
Ca o concluzie la cele prezentate mai sus, putem observa ca legiuitorul roman considera ca
obiectul contabilitatii patrimoniului il constituie reflectarea in expresie baneasca a bunurilor
mobile si si imobile, inclusiv solul, bogatiile naturale, zacamintele si alte bunuri cu potential
economic, disponibilitatile banesti, titlurile de valoare, drepturile si obligatiile agentilor
economici, precum si miscarile si modificarile intervenite in urma operatiunilor patrimoniale
efectuate, cheltuielile, veniturile si rezultatele obtinute de acestia.
Din aceasta definitie rezulta ca patrimoniul presupune existenta a doua conditii de baza:
Un titular de patrimoniu (subiect de drept);
Pagina
Bunurile si valorile economice, privite ca obiecte de drepturi si obligatii precum si

titularul de patrimoniu.
Sistemul contabil urmareste deci si controleaza existenta si starea bunurilor economice, a

drepturilor si obligatiilor pe care le are un agent economic asupra acestor bunuri.
Gama de obiective ale contabilitatii este diversa, dar o analiza temeinica a acestora nu poate
neglija faptul ca produsele finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele de sinteza,
iar oferta de informatii contabile depinde de utilizatori si de necesitatile lor informationale.
Asadar, putem aprecia ca obiectivul fundamental al contabilitatii il reprezinta furnizarea de

informatii utile luarii deciziilor menite sa asigure o imagine fidela a patrimoniului, situatiei
financiare si a rezultatelor obtinute.
(2) Metoda contabilitatii
Contabilitatea ca disciplina stiintifica, avand un obiect propriu de cercetare, are si o metoda

specifica de lucru pentru realizarea obiectului sau. Datorita complexitatii obiectului de
studiu, metoda contabilitatii reuneste mai multe procedee tehnice de lucru. Deci nu se pune
egal intre metoda si procedeu.
Metoda este o cale rationala de urmat pentru atingerea unui scop, iar procedeul este numai
o maniera de a atinge scopul. Metoda contabilitatii cuprinde un ansamblu de procedee
aflate intr-o stransa corelatie si interconditionare ca un tot unitar, in vederea stabilirii
normelor si principiilor cu caracter special pe care se fundamenteaza contabilitatea ca
disciplina stiintifica si cu ajutorul carora cerceteaza starea si miscarea elementelor
patrimoniale ale unitatilor patrimoniale.
Metoda contabilitatii a fost influentata in elaborarea sa si de metodele de cercetare ale altor

stiinte cum ar fi: matematica, economia politica, stiintele economice de ramura, cibernetica
economica, de la care a preluat si utilizeaza diferite categorii si procedee. Principalele
trasaturi ale ale obiectului de studiu al contabilitatii constau in reflectarea patrimoniului
unitatilor economice si sociale, atat sub aspectul utilitatii si functionalitatii bunurilor
economice care il compun, adica destinatiei economice al acestora, cat si sub aspectul
raporturilor de proprietate in cadrul carora se dobandeste bunurile economice ca obiecte de
drepturi si obligatii, adica al provenientei lor, sau in plan financiar al surselor de
finantare a bunurilor respective.
Aceasta dubla reprezentare a starii si miscarii patrimoniului unitatilor economice si sociale a

constituit trasatura esentiala de baza care determina continutul metodei contabilitatii.
Ea poate fi redusa sub forma unei ecuatii (bunuri economice = drepturi + obligatii)
cunoscuta sub denumirea de ecuatia dublei reprezentari.
Pagina
Dubla reprezentare a patrimonilui unitatilor economice si sociale prin stabilirea unui

echilibru permanent intre cele doua fete ale acesteia conduce la amplificarea proprietatilor
informative ale datelor furnizate de contabilitate, la dezvaluirea legaturilor dintre
fenomenele economice.
Elementele patrimonilui unitatilor economice si sociale se afla intr-o continua miscare si

tansformare in fazele ciclului economic, ramanand totusi intr-un echilibru permanent. Acest
echilibru este evidentiat in contabilitate printr-o alta trasatura specifica metodei sale de
lucru si anume dubla inregistrare.
Dubla inregistrare este determinata in primul rand de dubla reprezentare, prin faptul ca in
timpul miscarii si transformarii lor, elementele de patrimoniu nu inceteaza a fi privite sub
dublu aspect, al unitatii si functionalitatii lor, adica al destinatiei economice si al
provenientei, respectiv al modului de dobandire. Raportul de echivalenta este prezent atat
in cazul maririi concomitente a bunurilor si surselor, cat si in cel al micsorarii lor.
In al doilea rand, dubla inregistrare este determinata de faptul ca miscarea si transformarea

bunurilor economice in fazele circuitului economic genereaza operatii economice si
financiare de iesire dintr-o stare si de intrare in alta, de transformare dintr-o forma in alta. In
acest circuit in care contabilitatea inregistreaza trecerea acelorasi valori dintr-o stare sau
forma in alta, reflectarea valorii economice se face de doua ori, deci, apare dubla
inregistrare a operatiunilor in cauza.
Dubla inregistrare prezinta o importanta deosebita pentru contabilitate prin faptul ca da

posibilitatea exercitarii unui control asupra exactitatii inregistrarilor efectuate cu privire la
operatiile economice prin relatia de echilibru.
O trasatura caracteristica a metodei contabilitatii este aceea a folosirii unor procedee care sa
permita inregistrarea numerica, cifrica, a existentei si miscarii patrimoniului unitatilor
economice si sociale in expresie valorica. Generalizand, se poate spune ca metoda
contabilitatii reprezinta totalitatea procedeelor interdependente, pe care le foloseste
aceasta in scopul cunoasterii situatiei partimoniului si a rezultatelor obtinute.
Procedeele metodei contabilitatii

Pentru realizarea obiectului contabilitatii, metoda acesteia foloseste o serie de procedee
care permit furnizarea de informatii cu privire la fenomenele si procesele economice care au
loc in cadrul unitatii. Aceste procedee sunt:
1. procedee comune tuturor stiintelor;

2. procedee specifice metodei contabilitatii;
3. procedee ale metodei contabilitatii, comune si altor discipline economice.
1. Procedee comune tuturor stiintelor

Pagina
Dintre procedeele comune si altor stiinte folosite si de metoda contabilitatii pentru

reflectarea obiectului sau de studiu pot fi specificate: observatia, rationamentul, comparatia,
clasificarea, analiza, sinteza.
Observatia este faza initiala a cercetarii obiectului de studiu al oricarei stiinte.

Contabilitatea foloseste procedeul observatiei pentru cunoasterea operatiilor economice
care se pot exprima valoric si pe care le reflecta cifric, numeric, cu ajutorul procedeelor sale
specifice.
Rationamentul se aplica de metoda contabilitatii, pentru ca pe baza de judecati logice,

pornind de la fenomenele si procesele economice care intra in obiectul sau de studiu sa
ajunga la concluzii noi. Pe baza de rationament s-a ajuns la concluzia ca activul este egal cu
pasivul, pentru ca intre mijloacele economice si sursele de finantare a acestora exista o
egalitate perfecta.
Comparatia se foloseste de metoda contabilitatii prin alaturarea a doua sau mai multe
fenomene si procese economice care se pot exprima valoric, cu scopul de a stabili
asemanarile si deosebirile dintre ele, ca astfel sa se traga o serie de concluzii. Se foloseste
frecvent comparatia pentru a se compara veniturile si cheltuielile pe baza carora se stabilesc
rezultatele finale.
Clasificarea este actiunea de impartire, distribuire, repartizare sistematica pe clase sau

intr-o anumita ordine a obiectelor in functie de asemanarile si deosebirile dintre ele.
Asemanarile le apropie si le incadreaza in aceeasi clasa, iar deosebirile le diferentiaza si le
distribuie in clase diferite.
Analiza reprezinta un procedeu stiintific de cercetare a unui intreg, a unui fenomen care se
bazeaza pe examinarea fiecarui element component in parte.
Sinteza ca procedeu stiintific de cercetare a fenomenelor se bazeaza pe trecerea de la

particular la general, de la simplu la compus pentru a se ajunge la generalizare.
2. Procedee specifice metodei contabilitatii, utilizate pentru cercetarea si studierea

obiectului sau, sunt: bilantul, contul, balanta de verificare.
Bilantul este cel mai reprezentativ procedeu al metodei contabilitatii, prin care se
infaptuieste dubla reprezentare a patrimoniului societatii. Se prezinta prin bilant situatia
unitatii patrimoniale la o anumita data, in expresie valorica, sub dublul sau aspect: sub
aspectul destinatiei economice si sub aspectul surselor de procurare. Bilantul furnizeaza
informatii generale privitoare la situatia economica si financiara a unitatii si la relatiile ei
economice cu alte unitati. Bilantul este completat de o serie de situatii anexa prin care se
explica si se detaliaza anumite laturi ale activitatii economico-financiare ale unitatii.
Contul se deschide in contabilitatea curenta pentru reflectarea fiecarui element din

patrimoniu din punct de vedere al destinatiei economice si al sursei de finantare, precum si a
fiecarei pozitii noi pe care o ocupa aceste elemente in miscarea si transformarea lor de-a
lungul fazelor circuitului economic. Aceste conturi au legaturi reciproce atat intre ele cat si
Pagina
cu bilantul. Contabilitatea dispune de un sistem de conturi in care reflectarea operatiilor

rezultate din miscarea elementelor patrimoniale are la baza dubla inregistrare. Legatura
dintre cont, care furnizeaza informatiile de detaliu asupra fiecarui element ce intra in
obiectul contabilitatii, si bilant care furnizeaza informatii generalizatoare asupra activitatii de
ansamblu a unitatii, se realizeaza cu ajutorul unui alt procedeu specific metodei contabilitatii
numit balanta de verificare.
Balanta de verificare asigura in contabilitatea dublei reprezentari, dublei inregistrari,

garantia exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi. Datele balantei de verificare stau la
baza intocmirii bilantului. Balanta de verificare indeplineste atat o functie de control cat si o
functie economica, constituind puntea de legatura intre cont si bilant.
3. Procedeele metodei contabilitatii comune si altor discipline economice
Contabilitatea utilizeaza in cadrul metodei sale de lucru si alte procedee comune mai multor
discipline economice. Dintre acestea cele mai importante sunt: documentatia, evaluarea,
calculatia, inventarierea. Documentatia orice operatie economica si financiara referitoare
la existenta si miscarea elementelor patrimoniale trebuie sa fie consemnata in documente
care fac dovada infaptuirii lor.
Documentele au o importanta deosebita pentru desfasurarea normala a lucrarilor de

contabilitate, intrucat cu ajutorul lor se verifica justetea operatiilor economice, controlul
gestionar asupra valorilor materiale si banesti, precum si respectarea disciplinei
contractuale.
Evaluarea este procedeul prin care datele contabilitatii sunt reprezentate printr-o singura
unitate de masura, creand posibilitatea centralizarii lor cu ajutorul balantelor de verificare si
generalizarea cu ajutorul bilantului. Evaluarea consta in transformarea unitatilor naturale
in unitati monetare cu ajutorul preturilor.
Calculatia este strans legata de evaluare ca procedeu al metodei contabilitatii. Acest

procedeu isi gaseste aplicarea cea mai larga in domeniul calculatiei costurilor de productie.
Inventarierea se foloseste pentru a se cunoaste situatia reala a patrimoniului reflectat in

contabilitate, si trebuie sa se verifice existent faptica, directa a tuturor elementelor sale, in
scopul descoperirii neconcordantelor dintre datele inregistrate in conturi si realitatea de pe
teren.
1.2. Caracteristicile informaiei contabile. Utilizatorii informaiei

contabile
Caracteristicile calitative sunt atributele care determin utilitatea informaiei oferite de ctre
situaiile financiare. Cele patru caracteristici calitative principale sunt inteligibilitatea,
relevana, credibilitatea i comparabilitatea.
Pagina
(1) Inteligibilitatea
O calitate esenial a informaiilor furnizate de contabilitate este aceea c ele trebuie s fie
uor nelese de utilizatori. n acest scop, se presupune c utilizatorii dispun de cunotine
suficiente privind desfurarea afacerilor i a activitilor economice, de noiuni de
contabilitate i au dorina de a studia informaiile prezentate, cu atenia cuvenit. Totui,
informaiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse n situaiile financiare
datorit relevanei lor n luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul c
ar putea fi prea dificil de neles pentru anumii utilizatori.
(2) Relevana
Pentru a fi utile, informaiile trebuie s fie relevante pentru luarea deciziilor de ctre
utilizatori. Informaiile sunt relevante atunci cnd influeneaz deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutndu-i pe acetia s evalueze evenimente trecute, prezente sau viitoare, s
confirme sau s corecteze evalurile lor anterioare.
Relevana informaiei este influenat de natura sa i de pragul de semnificaie. n anumite

cazuri, natura informaiei este suficient, prin ea nsi, pentru a determina relevana sa. n
alte cazuri, att natura, ct i pragul de semnificaie sunt importante.
Se consider c o informaie este semnificativ dac omisiunea sau prezentarea sa eronat

poate influena deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situaiilor financiare
anuale. n analiza semnificaiei unui element sunt luate n considerare mrimea i/sau natura
omisiunii sau a declaraiei eronate judecate n contextul dat.
(3) Credibilitatea
Pentru a fi util, informaia trebuie s fie i credibil. Informaia este credibil atunci cnd nu
conine erori semnificative, nu este prtinitoare, iar utilizatorii pot avea ncredere c
reprezint corect ceea ce i-a propus s reprezinte sau ceea ce se ateapt, n mod rezonabil,
s reprezinte.
Pentru a fi credibil, informaia trebuie s reprezinte cu fidelitate tranzaciile i alte

evenimente pe care aceasta fie i-a propus s le reprezinte, fie este de ateptat, n mod
rezonabil, s le reprezinte.
Pentru ca informaia s prezinte credibil evenimentele i tranzaciile pe care i propune s le

reprezinte, este necesar ca acestea s fie contabilizate i prezentate n concordan cu
fondul i realitatea lor economic, i nu doar cu forma lor juridic. De asemenea, pentru a fi
credibil, informaia cuprins n situaiile financiare trebuie s fie neutr, adic lipsit de
influene. Situaiile financiare nu sunt neutre dac, prin selectarea i prezentarea
informaiei, influeneaz luarea unei decizii sau formularea unui raionament pentru a
realiza un rezultat sau un obiectiv predeterminat.
n exercitarea raionamentelor necesare pentru a face estimrile cerute n condiii de

incertitudine, este necesar includerea unui grad de precauie, astfel nct activele i
veniturile s nu fie supraevaluate, iar datoriile i cheltuielile s nu fie subevaluate. Pentru a fi
credibil, informaia din situaiile financiare trebuie s fie complet. O omisiune poate face
Pagina
ca informaia s fie fals sau s induc n eroare i astfel s nu mai aib caracter credibil i s
devin defectuoas din punct de vedere al relevanei.
(4) Comparabilitatea
Utilizatorii trebuie s poat compara situaiile financiare ale unei entiti n timp, pentru a
identifica tendinele n poziia financiar i performanele sale. Utilizatorii trebuie s poat
compara situaiile financiare ale diverselor entiti, pentru a le evalua poziia financiar i
performana. Astfel, msurarea i prezentarea efectului financiar al acelorai tranzacii i
evenimente trebuie efectuate ntr-o manier consecvent n cadrul unei societi comerciale
i de-a lungul timpului pentru acea societate i ntr-o manier consecvent pentru diferite
entiti.
O consecin important a calitii informaiei de a fi comparabil este ca utilizatorii s fie

informai despre politicile contabile utilizate n elaborarea situaiilor financiare i despre
orice modificare a acestor politici, precum i despre efectele unor astfel de modificri.
Utilizatorii trebuie s fie n msur s identifice diferenele ntre politicile contabile pentru
tranzacii i alte evenimente asemntoare utilizate de aceeai societate comercial de la o
perioad la alta, ct i de diferite entiti.
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundat cu simpla uniformitate i nu trebuie s

devin un impediment n introducerea de politici contabile mbuntite. Nu este indicat
pentru o societate comercial s continue s evidenieze n contabilitate, n aceeai manier,
o tranzacie sau un alt eveniment dac politica adoptat nu menine caracteristicile calitative
de relevan i credibilitate. Nu este indicat pentru o societate comercial s-i lase politicile
contabile nemodificate atunci cnd exist alternative mai relevante i mai credibile. Este, de
asemenea, important ca situaiile financiare s prezinte informaii corespunztoare pentru
perioadele precedente.
Pentru ca informaia s fie relevant i credibil, sunt necesare urmtoarele:

- informaia s fie oportun pentru luarea deciziilor de ctre utilizatori;
- beneficiile de pe urma informaiei s depeasc costul acesteia;
- s se stabileasc un echilibru ntre caracteristicile calitative ale informaiei financiare.
Utilizatorii situaiilor financiare includ:

a) investitorii actuali i poteniali;
b) personalul angajat;
c) creditorii;
d) furnizorii;
e) clienii;
f) instituiile statului i alte autoriti;
g) publicul.
Acetia utilizeaz situaiile financiare pentru a-i satisface o parte din necesitile lor de
informaii. n funcie de prile interesate, necesitile de informaii pot fi urmtoarele:
a) Investitorii. Ofertanii de capital sunt preocupai de riscul inerent tranzaciilor i de

rentabilitatea investiiilor lor. Ei au nevoie de informaii pentru a decide dac ar trebui s
Pagina
cumpere, s pstreze sau s vnd instrumente de capital. Acionarii sunt interesai i de

informaii care le permit s evalueze capacitatea societii comerciale de a plti dividende.
Acetia sunt interesai de informaii precum:

capacitatea ntreprinderii de a realiza ctiguri viitoare;
dividendele distribuite de ntreprindere;
riscul asociat investiiei;
modul de remunerare a managerilor;
rezultatul net pe aciune;
cotaiile aciunii pe diferite piee de capital, etc.
b) Angajaii. Personalul angajat i grupurile sale reprezentative sunt interesai de informaii

privind stabilitatea i profitabilitatea angajatorilor lor. Acetia sunt interesai i de informaii
care le permit s evalueze capacitatea societii comerciale de a oferi remuneraii, pensii i
alte beneficii de pensionare, precum i oportuniti profesionale.
Salariaii sunt interesai s cunoasc informaii privind:

-mrimea i modul de utilizare a profitului;
-informaii privind performanele sectoriale (extinderea sau restrngerea de activiti);
-continuarea activitii ntreprinderii ca o garanie a conservrii locurilor de munc;
-investiiile pe care ntreprinderea le face n pregtirea i perfecionarea profesional a
salariailor etc.
Sindicatele solicit informaii privind:

-politica salarial;
-condiiile de munc;
-modul de remunerare a managerilor, etc.
c) Creditorii. Creditorii sunt interesai de informaii care le permit s determine dac

mprumuturile acordate i dobnzile aferente vor fi rambursate la scaden.
mprumuttorii de fonduri sunt bncile, obligatarii, societile de leasing, statul etc.
n cazul unui mprumut obligatar, obligatarii sunt interesai s cunoasc informaii precum:
-randamentul i riscul asociat unei obligaiuni;
-cotaiile obligaiunilor;
-gradul de ndatorare a ntreprinderii;
-posibilitatea de conversie a obligaiunilor n aciuni;
-lichiditatea ntreprinderii, etc;
Bncile sunt interesate de obicei s cunoasc informaii despre:

-capacitatea de rambursare a mprumuturilor;
-lichiditatea ntreprinderii;
-rentabilitatea ntreprinderii;
-modul de finanare a imobilizrilor;
-structura financiara ntreprinderii;
-garaniile pe care le poate oferi ntreprinderea, etc.
Pagina
Societile de leasing au, n mare, nevoi de informare asemntoare bncilor.
d) Furnizorii i ali creditori. Furnizorii i ali creditori sunt interesai de informaii care le
permit s determine dac sumele care le sunt datorate vor fi pltite la scaden. Furnizorii i
ali creditori sunt, n general, interesai de societate comercial pe o perioad mai scurt
dect creditorii, cu excepia cazului n care ei sunt dependeni de continuitatea activitii
societii comerciale, atunci cnd aceasta este un client major.
e) Clienii. Clienii sunt interesai de informaii despre continuitatea activitii unei societi
comerciale, n special atunci cnd au o colaborare pe termen lung cu societatea comercial
respectiv sau sunt dependeni de ea.
f) Instituiile statului i alte autoriti. Instituiile statului i alte autoriti sunt interesate de
alocarea resurselor i implicit de activitatea societilor comerciale. Acestea solicit
informaii pentru a reglementa activitatea societilor comerciale, pentru a determina
politica fiscal i ca baz pentru calculul venitului naional i al altor indicatori statistici
similari.
g) Publicul. Societile comerciale pot afecta publicul n diferite moduri. De exemplu,

societile comerciale pot avea o contribuie substanial la economia local n multe
moduri, mai ales prin numrul de angajai i colaborarea cu furnizorii locali. Situaiile
financiare pot ajuta publicul furniznd informaii referitoare la evoluiile recente i
tendinele legate de prosperitatea societii comerciale i a sferei de activitate a acesteia.
Dei nu toate necesitile de informaie ale utilizatorilor pot fi satisfcute de situaiile
financiare cu scop general, exist informaii care pot interesa toi utilizatorii.
Pe lng utilizatorii externi, mai exist un utilizator intern, foarte important: managementul
societii comerciale. Managerii apeleaz la informaiile contabile care reflect politicile de
exploatare, de investiii i de finanare pentru fundamentarea deciziilor lor. Ei valorific n
vederea lurii deciziilor att informaiile fcute publice ct i informaiile din raportarea
intern.
Capitolul II Elemente de contabilitate primara

2.1. Sfera de actiune a contabilitatii
Contabilitatea apare din necesitatea de a rspunde problemei gestiunii valorilor economice

separate patrimonial n cadrul entitilor. Entitile patrimoniale constituie sfera de aciune
a contabilitii.
A. Intreprinderi:
obiect: activiti economice n vederea profitului;

regii autonome, societi comerciale, persoane fizice/juridice care desfoar
activiti cu scop lucrativ.
Pagina
B. Instituii publice:
obiect: activiti de interes general non-profit;

nvmnt, sntate, cultur
Criteriile de difereniere a intreprinderilor sunt: obiectul activitii, forma juridic de

organizare, forma de proprietate.
2.1.1. Contabilitatea si programele informatice
Acest subcapitol descrie competent necesara contabilului din cadrul unei unitati economice,
de a utiliza calculatorul in domeniul sau de activitatea.
In prezent, contabilitatea se confrunta cu un proces permanent de transformare, de

perfectionare si de cautari ale posibilitatilor de evolutie in viitor. Ea tinde din ce in ce mai
mult sa devina o practica solida, incercand sa satisfaca cat mai bine cerintele utilizatorilor
sai, prin adaptarea ofertei de informatii la cerere si fixndu-si astfel un statut aparte.
In conditiile actuale, informatizarea i automatizarea au intrat in aproape toate aspectele

importante ale vietii. Internetul a devenit un portal prin care oamenii au acces practic
nelimitat la informatii dintre cele mai variate, dar i prin care managerii isi pot conduce i
organiza activitatea.
De cele mai multe ori apare impresia eronata ca multe din sarcinile si functiile contabilitatii
au fost transferate integral sistemului informatic in conditiile in care, de fapt, acest transfer
s-a realizat doar secvential obtinandu-se sistemele informationale moderne. De aceea, se
poate astfel realiza o discutie clara intre latura de tehnica contabila si cea de stiinta a
contabilitatii, in special datorita intrepatrunderii intre acestea a sistemului informational
contabil. In prezent, pot fi lasate in seama calculatorului toate aspectele care fac din
contabilitate o tehnica prin dezvoltarea unor programe informatice, care sa cuprinda toate
regulile, procedurile, metodologiile si tehnicile necesare obtinerii situatiilor financiare anuale
si a informatiilor financiar-contabile de sinteza.
Actualmente societatea pune accent pe modul in care tehnologiile informationale permit

obtinerea unor avantaje durabile, in special, in conditiile in care utilizarea lor deficitara,
poate duce la pierderi mult mai mari, comparativ cu avantajele oferite.
Selecteaza programul specific;

Introduce datele primare;
Verifica si salveaza datele;
Tipareste documentele specifice finale.
Selecteaza programul specific:

Pagina
o Programul specific este selectat in functie de scopul urmarit;

o Programul este selectat cu discernamant, in corelatie cu tipul documentelor de
elaborate;
o Programul este selectat in functie de tipul si performantele acestuia.
Introduce date primare:
o Datele sunt introduse in totalitate, cu acuratete, raspunzand tuturor cerintelor

programului;
o Mesajele primite sunt analizate si interpretate correct in vederea asigurarii
continuitatii introducerii datelor;
o Explicatiile privind continutul documentelor sunt prescurtate in mod inteligibil pentru
interpretarea corecta a datelor.
Verifica si salveaza datele:
o Datele introduse sunt verificate cu profesionalism, pentru asigurarea corectitudinii

documentelor specifice finale;
o Informatiile sunt salvate si pastrate cu respectarea conditiilor de securitate si
confidentialitate;
o Datele sunt salvate si arhivate pe diferite suporturi de memorie, asigurandu-se
conservarea lor indelungata, accesul rapid si indelungat al informatiei.
Tipareste documentele specifice primare:
o Documentele specifice finale sunt listate in conformitate cu scopul urmarit;

o Documentele finale sunt tiparite in numarul de exemplare solicitat in functie de
necesitati;
o Documentele specifice finale sunt listate cu verificarea indeplinirii criteriilor de
calitate.
Sistemele de operare sunt necesare pentru a face toate componentele sistemului de calcul
sa functioneze corect si eficient. De obicei un calculator se cumpara cu sistemul de operare
gata instalat si care deja are facilitati sub forma de programe utilitare, de asistare si de
mentenanta a echipamentelor hardware. O atentie deosebita trebuie acordata modului in
care se realizeaza protectia contra accesului neautorizat. Implicit sistemele de operare si
aplicatiile pun la dispozitia utilizatorului drepturi depline de acces; aceste drepturi trebuie
modificate conform necesitatilor de securitate ale utilizatorului.
Un alt aspect care reclama atentie e acela al utilizatorilor uitati adica un nume de utilizator
cu o parola care se pot folosi de catre producator sau de catre persoana care a pus in
functiune sistemul. Riscul este de accesare neautorizata cu drepturi de acelasi nivel ca si ale
unui administrator intern al unittii economice, pe care beneficiarii sistemului informatic de
contabilitate nici nu il iau in considerare in cazul unei auditari a sistemului.
Variabilele pe care aceasta unitate le are in vedere, sunt urmatoarele:
Programe specifice:
Pagina
Plati-incasari;
Vanzari;
Cumparari;
Gestiune;
Salarii;
Mijloace fixe etc.
Scop:
Intocmirea evidentelor contabile in cadrul unitatii;
Intocmire deconturi si delegatii.
Tipuri de documente:
De intrere;
De iesire;
De transfer;
De consum;
De plata etc.
Tip de program:
Fise fiscal,
Declaratii;
State de salarii;
Bilant etc.
Contabilitatea este o sursa extrem de importanta de informatii atat pentru mediul economic,
cat si pentru restul societatii, dovada fiind existenta cererii de informatie contabila atat din
partea managementului entitatilor economice (utilizatori interni de informatie contabila), cat
si din parte altor purtatori ai unei astfel de cerere, cum ar fi investitorii, finantatorii,
creditorii, partenerii comerciali (furnizorii si clientii), partenerii sociali (salariatii si
sindicatele), puterea publica si analistii financiari, sistemul judiciar, precum si publicul
(utilizatori externi). Pentru a raspunde nevoii de informare a utilizatorilor interni, informatiile
furnizate de catre contabilitatea financiara sunt completate de informatiile provenind din
contabilitatea interna de gestiune. Aceasta forma a contabilitatii furnizeaza informatii
exclusiv pentru utilizatorii interni.
2.1.2. Sfera de aciune a contabilitii
ntreprinderea - sfera de actiune a contabilitatii financiare
Asa cum s-a anticipat n primul paragraf, entitatile patrimoniale reprezinta spatiul de
cunoastere si actiune al contabilitatii. n raport de forma de proprietate asupra
capitalului, unitatile patrimoniale pot fiproprietate de stat si proprietate privata. Pentru
Pagina
exercitarea dreptului de proprietate privata s-au conturat doua forme de organizare

economica a ntreprinderii, personala si sociala.
ntreprinderea proprietate sociala, denumita si societate comerciala, se constituie prin

aportul sau investitia de capital a doua sau mai multe persoane fizice si/sau persoane
juridice n vederea efectuarii de acte de comert.
ntreprinderea personala reprezinta forma organizatorica de exploatare a proprietatii n

care o singura persoana participa cu ntregul capital, conduce direct si raspunde cu ntreaga
avere pentru obligatiile asumate.
n cadrul unitatilor patrimoniale societatea comerciala reprezinta sfera de actiune n limitele

careia contabilitatea ia forme complete de supraveghere si control a resurselor, cheltuielilor
si rezultatelor. La acest nivel organizatoric se realizeaza n forma cea mai deplina activitatea
de productie, de prestatii de servicii, a marfurilor, de circulatie a marfurilor, a titlurilor de
credit si a instrumentelor de plata, precum si alte operatii accesorii activitatii de comert.
Dupa obiectul activitatii lor, societatile comerciale pot fi: de productie de bunuri; de
circulatie a marfurilor; de constructii - montaj si exploatari miniere de tot felul; de comert; de
prestari de servicii n domeniul financiar - bancar; de prestari de servicii n transporturi si
asigurari; de prestari de servicii diverse (controlul marfurilor, expertize, spectacole de
cinematograf, teatru etc).
n raport cu forma de constituire si functionare, asa cum prevad sistemele de drept

comercial, societatile comerciale sunt de mai multe feluri: n nume colectiv, n comandita
simpla, n comandita pe actiuni, pe actiuni si cu raspundere limitata.
a) Societatea n nume colectiv (SNC) este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu
patrimonial societatii si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor asociatiilor. Totodata,
partile sociale nu pot fi reprezentate de titluri de valoare negociabile.
b) Societatea n comandita simpla (SCS) este cea n care asociatii sunt de doua
genuri:comanditati, care raspund solidar si nelimitat, administrnd direct societatea,
si comanditari, care raspund numai cu aportul propriu si care nu au dreptul sa se amestece
n administrarea societatii. Capitalul social este divizat n parti sociale care nu pot fi cedate
de comanditari fara acordul unanim al acestora.
c) Societatea n comandita pe actiuni (SCA) are aceleasi caracteristici cu cea n comandita

simpla, cu deosebirea ca partile comanditarilor sunt separate n actiuni ca titluri de valoare
negociabile.
d) Societatea pe actiuni (SA) este aceea ale carei obligatii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati sa raspunda n limita capitalului subscris,
exprimat n actiuni. Actiunile pot fi transmise liber tertelor persoane, nefiind necesara o
ncuviintare din partea celorlalti asociati.
Pagina
e) Societatea cu raspundere limitata (SRL) este aceea ale carei obligatii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social, iar asociatii, n numar limitat, raspund numai cu cota lor
sociala. Partile sociale ale asociatilor sunt, n principiu, netransmisibile altor persoane si nici
reprezentate prin titluri de valoare negociabile, asa cum sunt actiunile.
Constituirea efectiva a societatilor comerciale are loc numai daca ntregul capital social a fost
subscris si fiecare asociat sau actionar a varsat n numerar sau a depus n natura, dupa caz,
cota de aport stabilita prin Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, Contractul de societate
si Statutul societatii.
Capitalul subscris este aportul pe care asociatii sau actionarii, n calitatea lor de proprietari,
s-au angajat sa-l puna la dispozitia societatii comerciale.
Capitalul nedepus (nevarsat) este partea din capitalul subscris care nu a fost nca fizic pusa
la dispozitia societatii de catre asociati sau actionari.
Ca persoana juridica, societatea dispune de un patrimoniu propriu, drepturi si obligatii si are

o denumire, sediu si nationalitate.
Constituirea societatii ca persoana juridica este formalizata printr-un contract de societate

prin care asociatii convin sa cedeze unei ntreprinderi comune bunurile, n vederea protejarii
profitului sau a economiilor ce pot rezulta.
La rndul sau contractul de societate, ca act unic, se materializeaza ntr-un statut n care se
mentioneaza forma societatii, denumirea, sediul social, obiectul de activitate, durata,
marimea capitalului, regulile de participare la rezultate, modalitatea de functionare.
Bunurile materiale si banesti aduse de fiecare din asociati drept aport, precum si acelea pe
care societatea le dobndeste ulterior alcatuiesc laolalta patrimoniul societatii comerciale.
Fiind astfel format si avnd drept scop realizarea obiectului propus, patrimoniul nu poate fi
urmarit dect pentru creantele (drepturile) proprii ale societatii constituite. Prin urmare,
orice bunuri economice aduse de asociati devin proprietatea societatii, constituind un
patrimoniu propriu si independent de acela al asociatilor, astfel nct acestia nu mai au drept
real asupra patrimoniului societatii ci eventual, un drept de creanta rezultat din calitatea lor
de asociati. n consecinta, n cazul lichidarii societatii ei nu mai pot revendica n natura
bunurile aduse, ci numai o suma proportionala cu contributia lor. De asemenea, capatnd
personalitate juridica societatea comerciala -cu denumire, sediu social si patrimoniu propriu
- nu mai actioneaza prin asociatii sai. Din momentul acesta toate actele juridice, de
conducere, administrare, gestionare sunt ndeplinite n nume propriu de reprezentantii
legali.
Actionnd n numele societatii comerciale, acesti reprezentanti nu-si angajeaza patrimoniul

propriu, ci pe cel al societatii, raspunderea materiala revenind acesteia. Si tot din acest
moment, obligatiile, drepturile si rezultatele obtinute prin actele ntreprinse de catre
reprezentantii autorizati ai societatii comerciale au consecinte directe asupra patrimoniului
respectivei societati. Cu alte cuvinte, odata cu manifestarea vointei de a ncheia un contract
de societate, legal nregistrat, noua formatiune economica actioneaza ca orice persoana
Pagina
fizica, actele sale, ndeplinite de reprezentanti legali, genereaza drepturi si obligatii care pot
dezvolta sau diminua capitalul propriu, ceea ce n ultima instanta produce beneficiu de care
profita asociatii sau pierderi pe care le suporta acestia.
Pe durata societatii, creditorii asociatului (nu ai societatii) pot sa-si exercite drepturile lor
numai asupra partii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilantul social, iar dupa
dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Totusi, acesti creditori pot
popri, n timpul duratei societatii, partile ce s-ar cuveni asociatilor prin lichidare sau
sechestrare sau pot vinde actiunile debitorului lor.
Activitatea economica a societatilor comerciale se desfasoara pe baza programului de

activitate, concretizat sub aspect financiar n bugetul de venituri si cheltuieli. Pe baza celor
doua documente fundamentale se rezolva problemele privind organizarea si urmarirea
activitatilor desfasurate: aprovizionarea, comercializarea, gestiunea personalului, finantarea
si alocarea fondurilor, formarea beneficiilor si repartizarea lor. n plan contabil, societatile
comerciale sunt obligate sa conduca contabilitatea n partida dubla si sa ntocmeasca bilant
contabil ca document oficial de gestiune a patrimoniului.
2.1.3. Sisteme de contabilitate
Reprezint ansamblul principiilor, normelor, regulilor, instrumentelor, procedeelor i

tehnicilor de asigurare a informaiilor necesare conducerii intreprinderii.
Componente:
norme, reguli, procedee i metode aplicabile contabilitii (conceptual);

reguli i instrumente utilizate (PDCG, registre contabile, formulare privind activitatea
financiar-contabil, bilanul) de aplicare.
Surse:
a) legale i reglementate: - surse internaionale ale dreptului contabil (directive europene,

standarde internaionale)
surse naionale (texte legislative: Legea contabilitii, Codul Comercial, Legea

societilor comerciale, ntreaga legislaie economic).
b) alte surse de drept contabil:
doctrina contabil (rspunsuri ministeriale n probleme financiar-contabile,

recomandri profesionale, literatura contabil).
Pagina
Concepte de organizare:
1. Monismul contabil: presupune existena unui singur circuit de influene contabile, adic o
singur contabilitate, att pentru funciile interne, ct i pentru cele externe ale
intreprinderii.
2. Dualismul contabil: presupune separarea n dou categorii una care red imaginea
intreprinderii n exterior (contabilitate financiar) i alta care descrie procesele interne ale
intreprinderii (contabilitate de gestiune).
Contabilitatea financiar:
obiect: circuitul patrimonial al intreprinderii luat n totalitate ca entitate gestionat;

scop: determinarea la nchiderea exerciiului financiar a situaiei patrimoniului i a
rezultatului global al exerciiului;
asigur informaiile necesare completrii situaiilor financiare;
are la baz norme unitare, aplicabile tuturor intreprinderilor.
Contabilitatea de gestiune (managerial):
obiect: calculaia costurilor, stabilirea rentabilitii produselor, lucrrilor i serviciilor, precum

i ntocmirea, execuia i controlul;
scop: determinarea periodic a rezultatelor analitice (pe produse) i furnizarea de date
necesare fundamentrii deciziilor privind gestiunea intreprinderii;
informaiile sunt utilizate numai n interiorul intreprinderii, au caracter confidenial i in de
strategia adoptat de fiecare intreprindere;
este obligatorie, dar nu are la baz norme unitare, ea se organizeaz i se conduce de ctre
fiecare intreprindere n funcie de specificul activitii i de nevoile proprii.
2.1.4. Sisteme de nregistrare contabilit
Contabilitatea, ca stiinta si practica economica, este specializata in reflectarea situatiei nete a

patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.
Dupa cum s-a putut observa, contabilitatea realizeaza intregul flux de informatii privind
perioadele de gestiune, reflectate in mod separat, si exercitiul economico-financiar, in
ansamblul sau.
De regula, realizarea fluxului de informatii contabile curente presupuneparcurgerea mai

multor etape, dintre care cele mai importante sunt:
Pagina
Consemnarea si culegerea datelor cu privire la operatiile economicofinanciare, care au

loc in cursul unei perioade de gestiune.
Analiza si prelucrarea datelor obtinute in vederea inregistrarii lor in contabilitate
Contabilizarea, respectiv inregistrarea efectiva a datelor in contabilitate
Contabilizarea constittuie prima etapa de realizare a fluxului current de informatii contabile

si presupune culegerea datelor primare privind operatiile economico financiare, care au loc
in cursul unei perioade de gestiune si consemnarea lor in DOCUMENTE (acte scrise) in etalon
banesc, in ordine cronologica, in momentul si la locul efectuarii lor.
Documentele in care se consemneaza aceste operatii se numesc documente contabile

primare, constituind baza legala (juridica) a efectuarii operatiilor respective. Documentele
contabile primare permit controlul asupra realitatii operatiilor economico financiare
realizate, al respectarii disciplinei financiar contabile de catre agentii economici, stabilirea
raspunderii materiale privind gestionarea patrimoniului.
Continutul documentelor difera in functie de caracterul operatiei consemnate. Ele se

concretizeaza in anumite exprimari care permit intelegerea operatiilor economice pe care le
reflecta de catre cei care le intocmesc, respectiv de catre cei care le utilizeaza. Aceste
exprimari au un caracter comun, adica se refera la toate categoriile de documente sau au un
caracter specific.
Caracterul comun al documentelor de evidenta trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

denumire document
denumirea si sediul unitatii care emite documentul
numarul de ordine al documentului
data si locul emiterii documentului
partile care participa la operatia economica
descrierea operatiei economico financiare efectuate concis, clar, astfel incat sa
cuprinda toate datele necesare inregistrarii in evidenta
datele cantitative si valorice aferente operatiei consemnate
semnatura persoanelor autorizate care raspund de intocmirea
documentelor conform dispozitiilor legale
Caracterele specifice se refera la precizarea unor informatii care se regasesc numai in acel
document, de exemplu in factura se fac referiri la numele delegatului care a preluat marfa.
Functiile documentelor sunt urmatoarele:
a) functia de consemnare, cantitativa si valorica, in cifre si litere a operatiunilor
economice efectuate in cadrul unitatii patrimoniale;
b) functia de document justificativ, care sta la baza inregistrarii in contabilitate;
c) functia de control, indiferent de forma in care se realizeaza aceasta si scopul propus;
d) functia de asigurare a integritatii patrimoniale, atat din punct de vedere al existentei
ca atare a bunurilor economice, nasterii drepturilor si obligatiilor, cat si din punct de
vedere al responsabilitatii administrarii patrimoniului;
e) functia de circulatie permite calculul costurilor si al rezultatelor;
f) functia juridica reflecta momentul nasterii unor drepturi si obligatii.
Pagina
Orice operatiune patrimoniala se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un inscris care

sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.
Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea

persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat ori inregistrat in contabilitate.
Gestiunea documentelor consta in alegerea si utilizarea documentelor adecvate

operatiunilor economice si financiare specifice unitatii patrimoniale. Acestea se preiau din
nomenclatorul formularelor tipizate aprobate conform normelor legale pentru activitatea
financiar-contabila.
Gestiunea documentelor reprezinta actiunea de utilizare rationala a inscrisurilor in vederea

asigurarii tinerii contabilitatii in mod corect si la zi, cu scopul pastrarii integritatii
patrimoniului.
Utilizarea si evidenta documentelor presupune ca pentru fiecare operatiune sa se

foloseasca documentul adecvat, urmarindu-se completarea tuturor rubricilor specifice
documentului, inscrierea informatiilor fara stersaturi, modificari, completari ulterioare.
Agentii economici trebuie sa prezinte la organele fiscale teritoriale pentru inregistrare

registrul jurnal si registrul inventar, numerotate si snuruite. Numerotarea filelor se va face in
ordine crescatoare, chiar si dupa inceperea unui nou registru in cadrul aceluiasi an financiar.
Pentru asigurarea circulatiei rationale si unitare a documentelor justificative care sau la baza
inregistrarilor in contabilitate, precum si pentru tinerea la zi a contabilitatii, dispozitiile legale
prevad intocmirea de catre conducatorul compartimentului financiar contabil a graficelor de
circulatie a documentelor care se aproba de conducatorul unitatii.
Graficul de circulatie a documentelor este necesar sa contina: denumirea documentelor

prelucrate, inregistrate; persoanele care poarta raspunderea intocmirii lor; termenele
predarii documentelor; numarul de exemplare si destinatia acestora.
Pastrarea documentelor presupune doua aspecte:

pastrare curenta
pastrare de durata
Pastrare curenta semnifica locul unde se incheie circuitul documentului respectiv si consta
in retinerea documentelor de catre compartimentul care le-a asigurat ultima prelucrare,
urmand sa argumenteze operatiunea economica sau financiara dispusa sau executata.
Pastrarea curenta se realizeaza zi de zi prin sortarea documentelor pe probleme de acelasi
fel si indosariate lunar in cadrul fiecarui compartiment.
Pastrare de durata se poate face in cadrul unitatii sau la arhivele statului.
La inchiderea exercitiului financiar, documentele pastrate in cadrul compartimentelor se

predau la arhiva unitatii, pe domenii si in ordine cronologica. Termenele de pastrare a
Pagina
documentelor se stabilesc prin acte normative si difera in functie de natura si importanta

documentului. De exemplu, registrele si documentele contabile se pastreaza 10 ani de la
data inchiderii exercitiului , statul de salarii si bilantul se pastreaza 50 ani.
Dupa expirarea termenului de pastrare a documentelor se scot din arhiva unitatii si se

predau la arhivele statului, daca nu mai prezinta interes.
2.1.5. Principiile contabile general acceptate
Pentru a se da o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor

obtinute, trebuie respectate cu buna credinta regulile privind evaluarea patrimoniului si
celelalte norme si principia contabile cum sunt:
Principiul prudentei potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea elementelor de activ

si a veniturilor, respective subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont
de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii unitatii.
Prudenta presupune anticiparea efectelor unor actiuni si in special a transferului de
proprietate cu efecte posibile asupra exercitiului sau a celor parcurse deja, intrucat asupra
lor nu se mai poate interveni din punct de vedere contabil. La incheierea fiecarui exercitiu
financiar se contabilizeaza datoriile si pierderile probabile.
Principiul permanentei metodelor presupune continuitatea aplicarii regulilor si normelor

privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a
rezultatelor asigurand comparabilitatea in timp a informatiilor contabile. Acest principiu
asigura aplicarea pentru aceleasi elemente, stucturi, domenii de activitate, a acelorasi
metode de la un exercitiu la altul. Aceasta exclude schimbarea metodelor in cursul
exercitiului. Modificarea metodelor de la un an la altul trebuie sa fie determinata de o
profunda motivatie, cum ar fi modificarea unor acte normative, stabilirea unor reguli
generale de evaluare noi.
Potrivit principiului continuitatii activitatii, se presupune ca unitatea patrimoniala isi

continua in mod normal functionarea intr-un viitor previzibil, fara a fi in stare de lichidare
sau de reducere sensibila a activitatii. Continuitatea activitatii se exprima clar in actul de
constituire.
Atunci cand functionarea este delimitata in timp sunt mentionate datele de incepere si de
incetare a activitatii. Respectarea acestui principiu permite fixarea intinderii responsabilitatii
entitatii patrimoniale in raport cu terte persoane, inclusiv cu bugetul statului.
Principiul independentei exercitiului presupune delimitarea in timp a cheltuielilor si

veniturilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii
acestora la rezultatul exercitiului la care se refera. Independenta exercitiului trebuie
inteleasa prin acea ca nu se mai poate interveni asupra bilantului dupa perioada de
Pagina
raportare (aprobarea consiliului de administratie, inregistrare la organelle financiare, la

registrul comertului).
Principiului intangibilitatii bilantului de deschidere, conform caruia bilantul de deschidere a

unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent.
Conform principiului neconpensarii, elementele de activ si de pasiv trebuie sa fie evaluate si

inregistrate in contabilitate separat, nefiind admise compensarea intre posturile de activ si
de pasiv ale bilantului. Necompensarea trebuie inteleasa in sensul ca pentru fiecare element
patrimonial cu substanta materiala, pentru orice resursa care reflecta drepturi si obligatii
trebuie sa fie deschis, in contabilitate cate un cont nou. Necompensarea nu trebuie
confundata cu rectificarea prevazuta in scopul reflectarii valorii ramase. Valorile rectificative
sunt evidentiate distinct chiar daca in cazul unor elemente patrimoniale cuprinderea in
bilant se face la valoarea considerata neta sau ramasa. Este vorba de imobilizari rectificate
pe calea amortizarii, de obiectele de inventar rectificate pe calea uzurii sau deprecierilor
rectificate pe seama provizioanelor.
Alte principii rezultate din logica contabila sunt:
Principiul sinceritatii este utilizat de contabilitatea anglo-saxona si se regaseste in

contabilitatea continentala sub denumirea de imagine fidela.
Imagine fidela = Sinceritate + Regularitate
Sinceritatea = aplicarea cu buna credinta si in virtutea regulilor profesionale ale domeniului

contabil a legii, standardelor si procedeelor contabile.
Regularitatea = informatia contabila pusa la dispozitie este conforma cu regulile si

procedurile in vigoare.
Notiunea de imagine fidela este legata de documentul oficial de gestiune al persoanelor

fizice sau juridice care desfasoara acte de comert, si anume bilantul contabil. Numai prin
acesta putem dobandi o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor
obtinute. Se distinge din aceasta cerinta rolul si locul procedeului bilant din cadrul
ansamblului procedeelor metodei contabilitatii.
Principiul autonomiei unitatea este o entitate patrimoniala distincta fata de proprietarii ei.
Unitatea (institutia) se afla in opozitie cu toate celelalte persoane fizice sau juridice
participante la actul economic sau social. Ea trateaza toate problemele de pe pozitie proprie
dar in spiritul legii.
Principiul stabilitatii unitatii monetare conform caruia mentinerea se intampla in economia

stabila, iar reevaluarea in economiile inflationiste.
Pagina
Principiul costului istoric orice valoare economica inscrisa in contabilitate este bazata pe
costul ei de origine: proprie (productie) sau din afara (achizitie), asa cum rezulta din
documentele justificative care mentioneaza aparitia fiecarui element patrimonial.
Principiul periodizarii observarea fenomenelor si proceselor economice trebuie

inregistrate in perioade distincte: luna, trimestru, an in raport cu necesitatile de inregistrare
a costurilor.
Principiul verificarii toate operatiile economico-financiare aferente unui patrimoniu

trebuie verificate. Verificarea nu trebuie confundata cu controlul chiar daca are ca rezultat
un control sau se realizeaza ca urmare a efectuarii acestuia. Verificarea trebuie inteleasa, in
acest caz, ca un mijloc de asigurare asupra corectitudinii aplicarii unor tehnici sau procedee
de lucru. In acest sens putem vorbi de necesitatea intocmirii balantelor, a bugetelor de
cheltuieli si venituri.
2.2. Documente contabile
Documentele justificative cuprind, de regul, urmtoarele elemente principale:
denumirea documentului;
denumirea i sediul entitii economice care ntocmete documentul;
numrul documentului i data ntocmirii lui;
menionarea prilor care particip la efectuarea operaiei (dac este cazul);
informaiile cantitative i valorice cu privire la operaia efectuat;
numele, prenumele i semnturile persoanelor care au ntocmit, avizat i aprobat
documentul;
alte elemente care asigur consemnarea complet a operaiei.
Elementele de coninut ale documentelor pot fi repartizate n cmpul formularului astfel:
n scar, sub form de chestionar (Proces-verbal de recepie a mijloacelor fixe);

sub form de tabel (Stat de salarii);
grupate pe zone ale formularului (Factura, Nota de recepie i constatare de
diferene).
Documentele se ntocmesc la locul de munc n cadrul cruia se produce operaia

economic sau care particip la nfptuirea ei.
Pagina
2.2.1. Definirea i coninutul documentelor contabile
(1) Definirea
Documentarea ca procedeu al metodei contabilitatii este actiunea de culegere si consemnare

in documentele economice a datelor privitoare la operatiile economice dintr-o unitate
patrimoniala in momentul si la locul efectuarii lor.
Primul procedeu utilizat in metoda contabilitii este observarea, care presupune

constatarea fenomenelor exprimate valoric, in vederea inregistrrii lor.Informaiile primare
culese sunt consemnate, transpuse in purttorii de informaii primari, adic in documente
justificative primare. De altfel, documentaia este unul dintre procedeele metodei
contabilitii in virtutea cruia orice operaie economico-financiar este consemnat scriptic
in conturi numai dac, in prealabil, a fost consemnat intr-un document sau act
scris.Documentele sunt actele scrise intocmite cu prilejul efecturii operaiilor economico-
financiare, pentru a servi ca dovad a infptuirii lor i ca mijloc de fundamentare a
inregistrrilor contabile.
Documentaia primar comport totalitatea actelor scrise in care se consemneaz, pentru

prima dat, operaii economico-financiare.Un act scris are calitatea de document dac
indeplinete urmtoarele condiii:
dovedete efectuarea unei anumite operaii;
conine descrierea detaliat i complet a operaiei: calitativ, cantitativ i valoric;
conine confirmarea realitii i exactitii operaiei, prin semnturile persoanelor
participante.
Inregistrrile contabile se efectueaz numai pe baz de documente. Documentele

economice sunt acte scrise in care se consemneaza operatii in momentul si de regula la locul
efectuarii lor si ca baza a inregistrarii lor in contabilitate.
Documentele constituie suportul material principal al datelor privitoare la operatii

economice cu ajutorul carora se realizeaza:
consemnarea informatiilor
culegerea datelor
prelucrarea datelor sau a informatiilor
circulatia datelor
sintetizarea informatiilor contabile
pastrarea (arhivarea) datelor
(2) Continutul documentelor
Continutul documentelor se concretizeaza in elemente obligatorii care trebuie s asigure

reflectarea clar i complet a operatiilor economice pentru care se intocmesc. Distingem
urmatoarele elemente comune tuturor categoriilor de documente:
Pagina
a) denumirea documentelor (factura, chitanta, aviz de expediere)

b) denumirea unitatii emitente, adresa sau compartimentul si sectorul care a intocmit
documentul, codul fiscal, numarul de inregistrare la Registrul comertului
1. numarul si data documentului
2. partile participante la efectuarea operatiei economice
3. continutul operatiei si justificarea efectuarii ei
4. datele cantitative si/sau valorice aferente operatiei economice efectuate
5. semnaturile persoanelor participante la efectuarea operatiilor economice
consemnate, a celor care au intocmit documentele si a persoanelor care raspund
pentru executarea, continutul, legalitatea, oportunitatea, necesitatea si
realitatea
operatiilor.
Alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiei in documente sunt

elemente care difera de la o categorie de documente la alta si asigura detalierea operatiilor
consemnate avand un rol completativ.
Functiile documentelor:
a) de consemnare letrica si cifrica, cantitativa si valorica a operatiilor economice de acte

justificative care stau la baza inregistrarii in contabilitatea curenta a operatiilor
economice
b) verificarea activitatilor desfasurate, urmarind activitatea economica si financiara in
cele mai mici detalii
c) asigurarea integritatii patrimoniului, pe baza lor stabilindu-se si angajandu-se
raspunderi, drepturi si obligatii cu privire la miscarile de valori de calculare corecta a
costului productiei obtinute cu ajutorul lor stabilindu-se drepturile si obligatiile
banesti ale unitatilor patrimoniale servind ca baza in cercetarea organelor judiciare
Intocmirea documentelor economice:
Pe formulare tip in care sunt tiparite datele referitoare la elementele invariabile, iar pentru
datele variabile se lasa locuri libere.
Marimea, continutul si formatul documentelor variaza in functie de:

natura operatiilor economice
modul de intocmire
mijloacele de prelucrare
Intocmirea documentelor se face manual sau cu mijloace tehnice

intocmirea manuala a documentelor se realizeaza cu cerneala, pasta sau creion
chimic
Pagina
intocmirea cu mijloace tehnice a documentelor cu masini de scris, cu masini de

facturat sau contabilizat, cu calculatoare electronice.
2.2.2. Categorii de documente contabile. Registrele contabile

obligatorii
(1) Categorii de documente contabile
Normele legale din tara noastra prevad ca principalele registre de contabilitate ca fiind
urmatoarele:
Registrul jurnal;
Registrul inventor;
Registrul cartea mare.
Registrele de contabilitate reprezinta, alaturi de Bilant si Contul de Profit si pierdere,

principalele documente pe care le genereaza contabilitatea.
Registrele de contabilitate sunt documente contabile obligatorii prin care unitatile

patrimoniale inregistreaza periodic, cronologic si sistematic operatiunile economic-
financiare, consemnate in documente justificative, care produc modificari in patrimonial
acestora.
Unitatea descrie competenta necesara contabilului pentru pregatirea registrele contabile si

completarea acestora in conformitate cu precizarile legale in vigoare.
Elemente de competenta:
Pregateste registrele contabile;

Completeaza registrele contabile.
Pregateste registrele contabile:
o Registrele contabile se pregatesc in functie de tipul si regimul acestora;

o Registrele contabile sunt pregatite cu respectarea regulilor stabilite prin acte
normative in vigoare;
o Pregatirea registrelor contabile se realizeaza cu verificarea concordantei formei si
continutului acestora cu modelele incluse cu actele normative in vigoare;
Completeaza registrele contabile:
o Registrele se completeaza cronologic, in scopul identificarii si controlului permanent

al operatiunilor effectuate;
o Registrele se completeaza periodic cu respectarea termenelor prevazute de lege, in
functie de tipul acestora;
o Datele inscrise in registre sunt corecte si exacte asigurandu-se respectarea stricata a
realitatii economice a unitatii;
Pagina
o Eventualele erori de completare sunt remediate conform regulilor specifice

prevazute in actele normative in vigoare;
o Completarea registrelor contabile se efectueaza cu mentionarea tuturor elementelor
relevante pentru continutul acestora.
Se are in vedere o gma de variabile, respectiv:
Tipuri de registre contabile:

Jurnal;
Inventor;
De casa;
Vanzari;
Cumparari;
Carte Mare etc.
Regimul registrelor contabile:

Registre cu regim special;
Registre normale.
Reguli de intocmire a registrelor contabile:

Reguli privind numerotarea;
Reguli privind parafarea;
Termene de intocmit etc.
Acte normative:
Legea Contabilitatii;
Nomenclatorul Registrelor si Formularelor Tipizate;
Nomenclatorul Formularelor Netipizate etc.
Forma de prezentare a registrelor contabile:

Registre;
Foi volante;
Fise;
Documente informatice etc.
Periodicitatea completarii registrelor:

Zilnic;
Lunar;
Anual;
La nevoie.
(2) Registrele contabile obligatorii
Potrivit art. 20 din Legea contabilitii 82/`91, principalele registre ce se folosesc n

contabilitate sunt: Registrul-jurnal, Registrul inventar i Cartea mare.
Pagina
Registrul jurnal se completeaz pe baza documentelor centralizatoare n care pot fi

recapitulate operaiile de aceeai natur. El este un document contabil obligatoriu n care se
nregistreaz, n mod cronologic (prin respectarea succesiunii documentelor dup data de
ntocmire sau intrare n unitate) sub forma articolelor contabile, operaiile economico-
financiare. Registrul-jurnal se poate prezenta sub form de registru, foi volante sau listri
informatice.
Poate fi prezentat sub forma unor registre jurnal auxiliare pentru operaii de aceeai
natur, registru-jurnal de ncasri i pli, registru-jurnal privind cumprrile, vnzrile, etc.
sau sub forma unui registru-jurnal general. n primul caz, periodic, de regul lunar, totalul
jurnalelor auxiliare se centralizeaz n registrul-jurnal general.
Orice registru-jurnal cuprinde elemente privind felul, numrul i data documentului

justificativ, sumele pariale i totale, explicaiile i conturile corespondente (debitoare i
creditoare) corespunztoare operaiilor efectuate.
Registrul jurnal general se regsete n forma de nregistrare denumit Maestru-ah, sub
forma notelor contabile.
n entitile cu volum mare de operaii se pot utiliza pentru detaliere registre jurnal auxiliare
pentru: operaiile de cas i banc, aprovizionri, decontri cu furnizorii, vnzri, etc.
Registrele pentru eviden sistematic sunt necesare nregistrrii i gruprii operaiilor

patrimoniale, dup natura lor, respectnd ordinea succesiunii n timp, n cadrul fiecrei
grupri.Ele se prezint sub forma Crii-mari, sau a fielor de cont, cu sau fr dezvoltare pe
conturi corespondente.
Registrul Cartea-mare, al crui model se prezint n tabelul nr. 6 este un document

contabil obligatoriu n care se nregistreaz lunar i sistematic, prin regruparea conturilor,
micarea i existena tuturor elementelor patrimoniale, la un moment dat. Este un
document contabil de sintez i sistematizare i conine simbolul contului debitor i a
conturilor creditoare corespondente, rulajul debitor i creditor, precum i soldul contului
pentru fiecare lun a anului curent. Registrul Cartea-mare conine cte o fil pentru fiecare
cont sintetic utilizat de entitatea economic.
Trstura esenial a acestei forme este cea a dezvoltrii creditului fiecrui cont n
coresponden cu conturile debitoare, cu ajutorul jurnalelor. Debitul fiecrui cont dezvoltat
pe conturi corespondente creditoare se obine ntr-o form centralizat la sfritul lunii prin
gruparea datelor din jurnale n Cartea Mare.
Cu ajutorul acesteia se stabilesc lunar rulajele debitoare dezvoltate pe conturi

corespondente creditoare, rulajul creditor ca total valoric, preluat din jurnalul contului
respectiv i soldul fiecrui cont. Pentru unele conturi (casa, conturi curente la bnci) se
ntocmesc i situaii privind debitul n coresponden cu conturile creditoare.
nregistrrile n jurnale, situaii i fie analitice se fac n mod cronologic i sistematic, direct,
pe baza documentelor justificative.
Pagina
La sfritul lunii, jurnalele i situaiile servesc pentru nregistrri n evidena sintetic

realizat prin Cartea-mare. Aceasta servete la:
Completarea Crii-mari se realizeaz lunar astfel:
rulajul creditor se transcrie din jurnalul contului respectiv, ntr-o singur sum, fr
desfurarea pe conturi corespondente;
sumele cu care a fost debitat contul respectiv n diferite jurnale se completeaz din
acestea, obinndu-se defalcarea rulajului debitor pe conturi corespondente;
soldul fiecrui cont se stabilete n funcie de rulajele debitoare si/sau creditoare ale
contului respectiv, lund n consideraie soldul de la nceputul anului
2.2.3. Tipizarea i verificarea documentelor de eviden
(1) Tipizarea documentelor
Consta in elaborarea unor formulare de documente unitare (ca marime, continut si

destinatie) de un format strict determinat care simplifica intocmirea documentelor
Scopurile urmarite:
reducerea cheltuielilor de imprimare
eliminarea paralelismelor in intocmirea si circulatia documentelor
cuprinderea in continutul lor a indicatorilor strict necesari procesului informational
proiectarea unor tipuri de documente care sa corespunda necesitatilor de prelucrare
cu echipamente tehnice
satisfacerea cerintelor de informare a tuturor formelor evidentei economice.
(2) Verificarea documentelor economice
Inainte de a se inregistra in contabilitate documentele economice trebuiesc supuse unei

verificari minutioase cu scopul descoperirii eventualelor erori, asigurandu-se exactitatea
datelor contabile.
Verificarea formei consta in controlul intocmirii documentelor pe formulare

corespunzatoare naturii operatiilor economice, completarea tuturor rubricilor, existenta
tuturor semnaturilor persoanelor imputernicite sa vizeze, verificarea unor stersaturi sau
corecturi fara a fi certificate.
Verificarea aritmetica consta in controlul preluarii corecte in documente a datelor, stabilirea

sau efectuarea corecta a calculelor aritmetice.
Verificarea de fond consta in controlul realitatii, necesitatii, oportunitatii si legalitatii

operatiilor economice consemnate in documentul respectiv:
Pagina
a) verificarea realitatii operatiei economice are ca scop sa descopere daca operatia

economica s-a efectuat la data, locul si-n conditiile prevazute in document
b) necesitatea operatiei consta in aprecierea daca operatia inscrisa in document este
utila activitatii unitatii si are o justificare economica
c) verificarea oportunitatii urmareste daca momentul ales si locul stabilit pentru
executarea unei operatii economice sunt eficiente pentru unitate
d) legalitatea operatiei se aprecieaza prin raportarea ei la actele normative care
reglementeaza genul respectiv de operatii economice (operatiile economice nu
trebuie sa contravina legislatiei in vigoare).
2.2.4. Circulaia i pstrarea documentelor de eviden,

arhivarea documentelor contabile
(1) Circulatia documentelor

Prin circulatia documentelor se intelege miscarea succesiva a acestora prin diferitele verigi
ale unitatilor patrimoniale, din momentul intocmirii lor sau intrarii in unitate si pana la
predarea lor la arhiva.
Circulatia documentelor trebuie sa se faca intr-o ordine dinainte stabilita, nefiind permisa
retinerea documentelor in mod nejustificat de catre un compartiment sau altul.
Necesitatea circulatiei documentelor deriva din faptul ca datele din acelasi document sunt
necesare mai multor compartimente si personale din unitate si nu se poate asigura cate un
exemplar pentru fiecare utilizator.
Organizarea circulatiei se face pe baza graficelor de circulatie. Graficul trebuie sa cuprinda:
documentele care se intocmesc

lucrarile de prelucrare in fiecare etapa a circulatiei
termenele de executare
persoanele care raspund
compartimentele la care se transmit
Cerintele graficului de circulatie:
sa cuprinda toate lucrarile de evidenta, incepand cu intocmirea documentelor

primare, inregistrarea lor in contabilitatea analitica si sintetica
sa stabileasca toti lucratorii care participa la intocmirea si prelucrarea documentelor
sa respecte normele cu privire la intocmirea documentelor.
Intocmirea graficelor de circulatie a documentelor se face prin:
descrierea si analiza drumului parcurs de acestea

folosirea textului sau folosirea diferitelor tehnici de reprezentare grafica
Pagina
Graficele de circulatie pot fi:

grafice individuale ce cuprind operatiile si lucrarile contabile pe care le executa
fiecare salariat,termenele de executare a acestora si compartimentele sau
persoanele carora li se transmit.
graficul pe compartimente sau de structura cuprinde toate lucrarile de evidenta ale
unui anumit sector sau compartiment de activitate ,documentele care se
intocmesc,termenele si executanti, compartimentele carora li se transmit.
graficele generale sau sintetice cuprind toate operatiile necesare unei anumite
lucrari cu ungrad mai ridicat de complexitate
Formulare tipizate commune privind activitatea financiar-contabil
Prin Regulamentul de aplicare a Legii contabilitii a fost stabilit Nomenclatorul formularelor

tipizate comune privind activitatea financiar i contabil, astfel:
a) Mijloace fixe: registrul numerelor de inventar, registrul pentru evidena mijloacelor
fixe, fia mijlocului fix, bon de micare a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere
din funciune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale.
b) Materiale: not de recepie i constatarea de diferene, bon de primire
(consignaie), bon de micare-transfer, restituire, bon de consum colectiv, dispoziie
de livrare, aviz de insoire a mrfii, borderou de predare a documentelor, fi de
magazie, fi de magazie cu regim special, fi de eviden a obiectelor de inventar
in folosin, fi de cont analitic pentru valori materiale, registrul stocurilor, list de
inventariere.
c) Mijloace bneti i decontri: chitan, procesul-verbal de pli, dispoziie de plat
incasare ctre casierie, imputernicire, borderoul documentelor achitate cu ceruri
de decontare, registru de cas, dispoziie bugetar, factur, factur fiscal.
d) Salarii i alte drepturi de personal: stat de salarii, stat de salarii fr elemente
componente ale salariului total, list de avans chenzinal, list de indemnizaii pentru
concediu de odihn, desfurtorul indemnizaiilor pltite in contul asigurrilor
sociale de stat, drepturi bneti chenzinale, fi de eviden a salariilor, fi de
eviden a salariilor cu elementele componente ale salariului total, stat de pensii,
ordin de deplasare (delegaie), decont de cheltuieli pentru deplasri externe, decont
de cheltuieli valutare transporturi internaionale.
e) Contabilitatea general: not de debitare-creditare, not de contabilitate, extras de
cont, borderou de primire a obiectelor in consignaie, borderou de ieire a obiectelor
din consignaie, borderou de vanzare (incasare), registrul pentru evidena
veniturilor, registrul pentru evidena cheltuielilor i a altor operaii, fia de cont
pentru costuri efective, fia de cont analitic pentru cheltuieli indirecte, fia de cont
pentru operaii diverse, document cumulativ, scadenarul cheltuielilor anticipate,
balana de verificare etc.
f) Alte activiti: declaraia de inventar, decizie de imputare, angajament de plat,
contract de garanie in numerar, contract de garanie suplimentar.
In afara formularelor prevzute in nomenclator, unitile patrimoniale pot folosi in

activitatea financiar-contabil i formulare specifice elaborate de ministere, departamente,
uniti de grup, asociaii profesionale sau de unitatea patrimonial, in funcie de necesitate.
Pagina
(2) Clasarea si pastrarea documentelor
Faza finala a circulatiei documentelor constituie clasarea lor la dosar dupa rezolvarea
completa si definitorie a acestora.
Prin clasare se intelege aranjarea documentelor intr-o anumita ordine strict determinata in
scopul asigurarii, pastrarii lor in bune conditii si pentru a fi usor gasite in vederea obtinerii
informatiilor necesare.
O clasare rationala si eficienta trebuie sa asigure posibilitatea gasirii cu usurinta a oricarui

document, sa fie simpla, precisa, elastica (sa se poata utiliza la un numar mai mare de
documente) sa fie potrivita specificului documentelor.
Criterii de clasare
1. Criteriul cronologic consta in gruparea documentelor in ordinea intocmirii lor

(calendaristic)
2. Criteriul alfabetic impune clasarea in acelasi dosar a documentelor tinand seama de
denumirea unitatii la care se refera documentelor
3. Criteriul geografic asigura gruparea documentelor dupa judetul, municipiul sau
orasul unde isi au sediul unitatile corespondente
4. Criteriul dupa obiect sau pe grupe de operatii economice consta in aranjarea
documentelor pe categorii de probleme (mijloace fixe, active circulante banesti,
livrarea marfii)
Cel mai frecvent se foloseste o combinatie intre criteriul cronologic si criteriul pe grupe de
operatii economice.
Pastrarea documentelor trebuie sa asigure integritatea acestora si se poate face in doua

moduri:
pentru anul curent, organizata in arhiva curenta a fiecarui sector sau compartiment
pentru anii precedenti, organizata in arhiva generala a unitatii
Consultarea, folosirea si eliberarea de copii si extrase de pe documentele din arhiva se pot

face numai in conditiile stabilirii prin acte normative in vigoare. In locul documentului
eliberat se introduce copia certificata de pe documentul original, procesul verbal incheiat,
aprobarea de eliberare a documentului si semnatura persoanei care a ridicat originalul.
Termenele de pastrare a documentelor sunt stabilite prin acte normative:

10 ani de la data incheierii exercitiului: registrele de contabilitate si documentele
justificative care stau la baza inregistrarii
50 ani de la data incheierii exercitiului: state de salarii si bilantul contabil
Dupa expirarea termenului de pastrare documentele se scot din arhiva generala si se predau
la arhivele statului daca mai prezinta importanta sau interes sau se dau la topit daca nu mai
prezinta utilitate practica.
Pagina
Reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse se face in termen de 30 zile de

la constatare. In afara clasarii si arhivarii documentelor si registrelor contabile se organizeaza
si clasarea si pastrarea altor purtatori de informatii: microfilme, benzi magnetice, dischete,
discuri.
(3) Arhivarea documentelor
Fiecare entitate economica are obligatia sa asigure arhivarea si pastrarea documentelor

justificative si contabile, cu respectarea conditiilor stabilite prin reglementarile in domeniu.
Aceasta operatiune se realizeaza dupa expirarea fiecarui exercitiu financiar prin predarea
documentelor utilizate catre arhiva unitatii, unde se aranjeaza intr-o ordine bine stabilita,
astfel aincat sa poata fi consultate cu usurinta atunci cand este necesar.
Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative pe baza carora s-au facut

inregistrari in contabilitate se pastreaza in arhiva unitatii, timp de 10 ani, cu incepere de la
data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost ntocmite, cu exceptia statelor de salarii si
a bilantului contabil care se pastreaza timp de 50 ani.
Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative se pastreaza n arhiva, de

regula in forma lor originala, grupate in functie de natura operatiilor si in ordine cronologica
in cadrul exercitiului financiar la care se refera, in dosare numerotate, snuruite si parafate.
Aceste dosare se pastreaza in spatii special amenajate, asigurate impotriva degradarii,
distrugerii sau sustragerii, dotate cu mijloace de prevenire a incendiilor.
Documentele care privesc operatiuni de fuziune sau de lichidare a societatii comerciale se

arhiveaza separat. Atunci cand este necesar, pe baza aprobarii persoanei competente,
documentele se pot elibera din arhiva, in mod provizoriu, spre consultare, intocmindu-se un
proces verbal n care se mentioneaz solicitantul, persoana care a dat aprobarea, scopul .a.
In locul documentului astfel eliberat se depune o copie certificata de persoana imputernicita
in acest scop si dovada semnata de solicitantul care a ridicat originalul.
Pentru evidenta documentelor arhivate se utilizeaz Registrul de evidenta, in care se inscriu

dosarele si documentele contabile intrate in arhiva, precum si miscarea acestora in decursul
timpului.
Documentele al caror termen legal de pastrare a expirat, se elimina din arhiva, intocmindu-
se in acest scop un proces-verbal de catre o comisie, sub conducerea conducatorului unitatii,
si operandu-se aceasta operatiune in Registrul de evidenta.
2.3. Contarea operatiunilor patromoniale
Acest subcapitol descrie competent necesara contabilului pentru analiza contabile a

documentelor primare colectate, identificarea elementelor si operatiunilor patrimoniale,
pentru contarea acestora si conceperea articolelor contabile.
Pagina
Analizeaza contabil documentele primare colectate;

Identifica operatiile economice si elementele patrimoniale;
Conteaza elementele patrimoniale;
Concepe articole contabile.
Analizeaza contabil documentele primare colectate:
o Documentele primare sunt analizate cu atentie, in scopul identificarii corecte a

operatiilor economice sau finbanciare pe care le reprezinta;
o Analiza contabila se efectueaza logic, pentru determinarea tuturor elementelor
necesare identificarii operatiilor;
o Documentele primare colectate sunt analizate cu promptitudine, in ordine
cronologica pentru efectuarea rapida a inregistrarilor contabile necesare.
Identificarea operatiilor economice si elementele patrimoniale:
o Operatiile economice reflectate in contabilitate sunt reale;

o Continutul operatiilor economice asigura corespondenta conturilor in care se vor
inregistra operatiile respective;
o Identificarea elementelor patrimoniale, respective a structurilor de active si pasiv
care se modifica, se efectueaza tinand cont de functiile conturilor;
o Determinarea conturilor corespondente are la baza Planul General de Conturi.
Conteaza elementele patrimoniale:
o Asocierea simbolurilor de cont elementelor patrimoniale;

o Asocierea conturilor elementelor patrimoniale este efectuata cu atentie si realism;
o Contarea analitica este efectuata in functie de nevoile curente ale unitatii;
Concepe articole contabile:
o Articolele contabile sunt concepute cu atentie, astfel incat acestea sa reflecte

modificarile patrimoniale produse de operatiile economice;
o Articolul contabil respecta forma grafica impusa de prevederile legale, functie de
numarul de conturi corespondente si scopul intocmirii lor;
o Articolul contabil include toate elementele care prezinta interes pentru contabilitate.
Gama de variabile aferenta aceste structure are in vedere urmatoarele:
Operatiuni economice, financiare:
Crestere;
Micsorare.
Elementele necesare identificarii operatiilor;
Conturi corespondente de active si pasiv.

Pagina
Planul general de conturi:
Al agentilor economici;
Al institutiilor publice.
Functiile contului:
Economica;
Contabila;
De control;
De calcul;
De grupare.
Forma grafica a articolului contabil:
Simpla;
Compusa.
Scopul intocmirii articolului contabil:
Inregistrare curenta;
Stornare.
Elementele articolului contabil:
Data efectuarii inregistrarii;

Explicatia operatiunilor economice financiare.
2.3.1. Importana i coninutul economic al conturilor
Contul contabil urmrete sistematic i permanent toate schimbrile, modificrile ce au loc

n legtur cu un singur element patrimonial.
n acest scop se ine o eviden i se face un calcul scris, n expresie valoric, pentru fiecare
element patrimonial. Pentru aceasta, fiecrui element i se asociaz cte un cont care
confirm starea i evoluia sa n cursul exerciiului financiar. De exemplu, pentru mrfurile
din depozitele sau magazinele societii se asociaz contul Mrfuri, iar pentru datoriile
comerciale fa de furnizori se asociaz contul Furnizori.
Cu ajutorul contului se urmresc i calculeaz n ordine cronologic starea (existena) iniial a

elementului nregistrat, micarea lui n timp, iar n final se calculeaz noua lui stare. Calculul se
Pagina
face n etalon monetar si, uneori, cantitativ (pentru bunuri de natura stocurilor) pe baza relaiei:
Situaia final a elementului i = Situaia iniial (i) + Creteri (i) Micorri (i)
Orice cont are un anumit continut economic determinat de elementele patrimoniale a carei
evidenta o tine. Elementul patrimonial poate fi:
un mijloc economic( un bun material sau banesc)activ: materii prime, terenuri,

marfuri, conturi bancare, numerar bancar n caserie, etc.
o resursa care indica sursa de provenienta a bunurilor: capital social, furnizori,
creditori, datorii fata de banca-credite,
un proces economic sau o faza a acestuia: aprovizionarea, vnzarea.
un rezultat financiar.
Functiile contului:
1. Functia economica: consta n faptul ca fiecare cont tine evidenta unui anumit
element patrimonial si rezultat financiar care indica continutul economic al contului
respectiv.
2. Functia statistica se refera la faptul ca pe baza datelor din conturi se pot calcula
indicatori statistici.
3. Functia de calcul: se refera la calculele efectuate n conturi n vederea stabilirii
miscarilor si a existentelui elementelor reflectate. Unele conturi ajuta la calcularea
costurilor.
4. Functia de generalizare: este ndeplinita de conturile al caror continut este de
aceeasi natura dar care tin evidenta totalitatii unor elemente care difera ca
speta(pentru toate produsele finite obtinute ntr-o unitate se utilizeaza contul 345
produse finite).
5. Functia de sistematizare. Se realizeaza de fiecare cont prin nregistrarea distincta a
operatiilor economice si financiare care provoaca modificari n sensul majorarii, de
acelea care provoaca micsorari ale aceluiasi element.
6. Functia contabila: este legata de functia economica si se concretizeaza ntr-un
anumit mod de functionare a conturilor.
7. Functia de control: se refera la posibilitatea de a realiza control integritatii
patrimoniului si controlul costurilor efective de productie.
2.3.2. Forma grafic a contului
n evoluia sa istoric, contul a mbrcat mai multe forme grafice de prezentare. n perioada
de nceput a nregistrrii operaiilor economice s-a folosit "forma aritmetic" a contului.
Grafic, sub aceast form, contul se prezenta ca un tabel n care creterile sau scderile
elementului urmrit prin cont erau nscrise cronologic, iar la sfritul fiecrei zile se
determina existentul. Pornind de la forma aritmetic i pentru a nltura dezavantajele
Pagina
acesteia, s-a perfecionat forma grafic a contului astfel nct s fie posibil separarea celor
dou feluri de modificri, mai precis separarea creterilor de scderi. n acest scop, s-a
conceput o nou form grafic a contului, numit forma bilateral. Grafic, contul se prezint
ca un tabel cu dou pri, asemntor literei "T".
Cont Contabil de Activ
ntr-o parte a contului se nregistreaz creterile iar n cealalt parte a contului se

nregistreaz scderile. n mod convenional, s-a stabilit ca n cazul conturilor de active
patrimoniale separaia s se fac de la stnga la dreapta, respectiv n partea stng a
contului se nregistreaz existentul i creterile iar n partea dreapt a contului se
nregistreaz scderile elementului patrimonial urmrit prin cont. n acest mod se fac
nregistrrile n conturile de active imobilizate, active circulante i procese economice sub
form de cheltuieli.
n cazul conturilor de surse patrimoniale (pasive) separaia se face invers, de la dreapta la
stnga, respectiv n partea dreapt a contului se nregistreaz existentul i creterile iar n
partea stng a contului se nregistreaz scderile elementului patrimonial urmrit prin cont.
n acest mod se fac nregistrrile n conturile de capitaluri, datorii i procese economice sub
form de venituri i provizioane.
2.3.3. Regulile de funcionare a conturilor
Prin reguli de funcionare a conturilor se stabilete precis in care parte a acestora debit sau
credit se inregistreaz soldul iniial, creterile i micorrile determinate de operaiile
economice asupra elementului patrimonial a crui socoteal o ine contul.
Punctul de plecare in determinarea regulilor de funcionare a conturilor il constituie bilanul

ca procedeu specific de realizare in practic a principiului dublei reprezentri a
patrimoniului asigurandu-se premisele pentru cel de-al doilea principiu principiul dublei
inregistrri. Astfel, la deschiderea conturilor se pleac de la bilan: pentru fiecare post de
bilan se deschide cate un cont in contabilitatea curent. In conturi se inregistreaz soldul
iniial preluat din bilan, urmand ca pe baza documentelor s se inregistreze modificrile
elementului respectiv, determinate de operaiile economice i financiare ce au loc in cursul
perioadei.
Pagina
La finele perioadei, pentru fiecare cont se determin soldul final prin compararea sumelor din
debitul i creditul contului. Soldurile finale sunt preluate, prin intermediul balanei de
verificare i generalizate prin bilan. Se pleac deci de la bilan i se ajunge tot la bilan la
finele perioadei.
Regula I. Conturile de activ incep s funcioneze prin debitare i se debiteaz cu existentele

iniiale preluate din activul bilanului, iar conturile de pasiv incep s funcioneze prin creditare
i se crediteaz cu existentele iniiale preluate din pasivul bilanului.
Regula a II-a: Conturile de activ se mai debiteaz cu intrrile, creterile, majorrile

elementelor de activ, iar conturile de pasiv se crediteaz cu intrrile, creterile, majorrile
elementelor de pasiv.
Regula a III-a: Conturile de activ se crediteaz cu micorrile, scderile, diminurile

elementelor de activ, iar conturile de pasiv se debiteaz cu micorrile, scderile i
diminurile elementelor de pasiv.
Dup inregistrarea in conturi a existentului iniial, a majorrilor i a micorrilor produse de

operaiile economice analizate, se stabilete existentul final in baza relaiei:
Existene iniiale + Intrri (creteri) Ieiri (micorri) = Existene finale (rezult existenele
finale) respectiv soldurile finale. Intrucat coninutul economic al conturilor este diferit, i
soldurile finale vor fi diferite. Soldul final se stabilete ca diferen intre total sume debitoare
i total sume creditoare, sczand sumele mai mici din cele mari.
Reguli sintetice de funcionare a conturilor:
Conturile de activ incep s funcioneze prin a se debita: se debiteaz cu existentul i

creterile de activ i se crediteaz cu micorrile de activ. Soldul lor poate fi numai
debitor sau zero. Soldul debitor reprezint existene de active la un moment dat.
Conturile de pasiv incep s funcioneze prin a se credita: se crediteaz cu existentul i

creterile de pasiv i se debiteaz cu micorrile de pasiv. Ele pot avea numai sold
creditor sau zero. Soldul creditor reprezint existene de pasive la un moment dat.
Dup soldul pe care il prezint la un moment dat, conturile se impart in : conturi

monofuncionale i conturi bifuncionale.
Conturile monofuncionale sunt cele care au intotdeauna un singur fel de sold: fie numai
debitor, fie numai creditor. Ele funcioneaz fie dup regula conturilor de activ, fie dup
regula conturilor de pasiv. Exemplu: contul Casa, Materii prime, Produse finite,
Mrfuri care sunt conturi de activ avand in toate cazurile sold debitor sau zero sau
conturile de pasiv Capital social, Furnizori, Credite pe termen scurt care au toate
cazurile in sold creditor sau zero.
Conturile bifuncionale sunt cele care pot avea in unele situaii sold debitor, iar in altele sold
creditor. Ele funcioneaz in unele cazuri dup regula conturilor de activ, iar in altele dup
Pagina
regula conturilor de pasiv. Exemplu: contul Profit sau pierdere: soldul creditor indic profit,
iar soldul debitor pierdere.
2.3.4. Dubla nregistrare i corespondena conturilor
Reflectarea operaiilor economice i financiare in bilan a produs, aa cum am prezentat mai

sus, modificarea a dou posturi de bilan, fie de aceeai parte a bilanului, fie din ambele
pri, in funcie de natura operaiei. Intrucat posturilor din bilan le corespund in
contabilitatea curent conturi, rezult c fiecare operaie economic i financiar se va
inregistra in dou conturi, concomitent i cu aceeai sum. Aceast tehnic poart numele
de dubl inregistrare.
Dubla nregistrare const in inregistrarea concomitent i cu aceeai sum a unei operaii

economice sau financiare in dou conturi, i anume in debitul unui cont i in creditul celuilalt
cont.
Pe baza dublei inregistrri se realizeaz inregistrarea cronologic i sistematic a tuturor

operaiilor economice i financiare in contabilitatea curent a unitilor patrimoniale. De
aceea, dubla inregistrare a operaiilor economice in conturi este considerat ca fiind cel de-
al doilea principiu fundamental al contabilitii.
Legtura reciproc dintre debitul unui cont i creditul altui cont stabilit cu ocazia
inregistrrii operaiilor economice i financiare in contabilitatea curent pe baza dublei
inregistrri poart denumirea de corespondena conturilor, iar conturile intre care se
stabilete o astfel de legtur, se numesc conturi corespondente.
In contabilitatea curent, in partid dubl, nici un cont nu poate funciona singur, ci numai
in coresponden cu un alt cont sau cu mai multe.
Corespondena conturilor este stabilit in mod unitar prin instruciunile de aplicare a
planului de conturi. Conturile corespondente sunt stabilite pentru fiecare operaie
economic sau financiar in parte in funcie de coninutul economic al acestor operaii. In
acest fel se asigur o reflectare clar a operaiilor economice in contabilitatea curent i se
realizeaz cunoaterea, in orice moment, a coninutului acestor operaii prin simpla citire a
conturilor corespondente, fr s fie nevoie de cercetarea documentelor pe baza crora s-a
fcut inregistrarea in conturile respective. De aceea este necesar, ca odat cu inregistrarea
unei sume in debitul respectiv creditul contului s se menioneze titlul sau simbolul contului
corespondent.
In funcie de modificrile pe care le produc operaiile economice i financiare in bilan in

contabilitatea curent pot exista urmtoarele tipuri de corespondene intre conturi:
coresponden numai intre conturi de activ in cazul in care operaia economic sau
financiar ce se inregistreaz produce modificri numai in structura mijloacelor
economice;
Pagina
coresponden numai intre conturi de pasiv cand operaia economic sau financiar
supus inregistrrii genereaz modificri numai in structura surselor economice;
coresponden intre conturi de activ i pasiv, dac operaia economic i financiar
supus inregistrrii determin modificri atat in volumul mijloacelor economice cat i
in volumul surselor economice ale unitii patrimoniale.
2.3.5. Analiza contabil
Analiza reprezint o metod tiinific de cercetare a unui intreg, a unui fenomen care se
bazeaz pe examinarea, pe studiul sistematic al fiecrui element component in parte.
In scopul determinrii corecte a conturilor corespondente cu ajutorul crora s se
inregistreze in contabilitatea curent, fiecare operaie economic sau financiar este supus
unei analize contabile.
In ce const analiza contabil?
Analiza contabil const in cercetarea distinct a fiecrei operaii economice sau financiare,
pe baza documentelor justificative in scopul stabilirii conturilor care se debiteaz i a
conturilor care se crediteaz concomitent i cu aceeai sum i intocmirea formulei
contabile.
Efectuarea analizei contabile presupune parcurgerea obligatorie i succesiv a urmtoarelor

etape:
Stabilirea naturii i a coninutului operaiei economice care urmeaz s se

inregistreze in conturi. Aceasta se realizeaz prin studierea atent a documentelor in
care este consemnat operaia economic respectiv i stabilirea naturii ei: incasare,
plat, cumprare, vanzare, intrare, ieire, drepturi, obligaii, etc.
Stabilirea tipului de modificare bilanier respectiv modificrile determinate de
operaia economic in volumul sau structura patrimoniului unitii, concret ce
mijloace, surse sau procese economice se modific, cu ce valoare i in ce sens;
Stabilirea conturilor corespondente cu ajutorul crora se inregistreaz operaia
economic analizat pornind de la denumirile elementelor patrimoniale care se
modific;
Aplicarea regulilor de funcionare a conturilor pentru stabilirea prii fiecrui cont
debit sau credit in care urmeaz s se inregistreze operaia economic respectiv;
Alctuirea formulei contabile cu ajutorul creia se inregistreaz operaia economic
analizat in evidena cronologic.
2.3.6. Formula contabil

Pagina
Formula contabil este modalitatea de reprezentare grafic in conturi a unei operaii

economice sau financiare, pe baza principiilor dublei reprezentri i a dublei inregistrri a
patrimoniului unitii.
Dac in dreptul semnului egalitii intercalm litera T, care reprezint forma abreviat a
contului, rezult c, contul care se debiteaz se gsete in partea stang a egalitii, datorit
faptului c debitul apare in partea stang a contului; iar contul care se crediteaz se trece in
partea dreapt a egalitii, intrucat creditul este in partea dreapt a contului.
Elementele componente ale formulei contabile sunt:

contul corespondent ce se debiteaz
contul corespondent ce se crediteaz
semnul = intre conturile corespondente care reprezint egalitatea valoric dintre
sumele inscrise in debitul i creditul conturilor respective
suma cu care se modific elementele patrimoniale in urma operaiei inregistrate.
Dac la elementele formulei contabile se adaug data la care a avut loc operaia economic,
documentele care au stat la baza ei i explicaia descriptiv a operaiei se obine articolul
contabil.
Dup scopul pentru care se intocmesc formulele contabile se deosebesc:

a) formule contabile de inregistrare curent
b) formule contabile de stornare
Inscrierea sumelor in conturi atat la formulele de inregistrare curent cat i cele de stornare
poate fi in negru sau in rou.
a. Formulele contabile de nregistrare curent se intocmesc pentru operaiunile economice

i financiare normale i care au cea mai mare frecven in contabilitate. Inscrierea sumelor in
conturile curente, la aceste formule contabile se face in negru motiv pentru care ele sunt
denumite formule contabile de nregistrare n negru. Sumele inscrise in negru in debitul sau
creditul contului se adun.
In unele situaii speciale sumele se inscriu in rou (sau in negru incadrate in chenar) avand
semnificaia unor sume cu semnul minus. Aceste sume se scad din Debitul respectiv Creditul
contului, dup cum sunt inregistrate in Debit sau Credit. Aceste formule au un caracter
special i sunt numite formule de rectificare.
b. Formulele contabile de stornare sunt utilizate pentru corectarea sau anularea unei
operaii inregistrat eronat i reprezint o modalitate specific de corectare a erorilor
anterioare.
Dup modul de inscriere a sumei in formulele contabile de stornare, acestea pot fi de dou
feluri: stornare in negru i stornare in rou. Stornarea in negru const in anularea formulei
contabile efectuat greit prin inversarea ei i scrierea, apoi, a formulei contabile corecte.
Sumele se inscriu in toate cazurile in negru. Stornarea in rou const in anularea operaiei
Pagina
greite prin repetarea aceleiai formule contabile dar sumele se inscriu in rou (storno rou)
i inregistrarea corect a operaiei.
2.3.7. Clasificarea conturilor
Totalitatea conturilor utilizate de contabilitate pentru reflectarea operaiunilor economice i

financiare dintr-o unitate patrimonial constituie sistemul de conturi.
Varietatea mare de conturi utilizate de contabilitatea curent i legturile reciproce ce se

stabilesc intre ele pe baza dublei inregistrrii i a corespondenei conturilor impune
necesitatea clasificrii lor.
In scopul cunoaterii i analizrii particularitilor pe care le prezint conturile se grupeaz

de la sfere largi la sfere mai restranse: clase, grupe, subgrupe, conturi.
Cunoaterea fiecrei clase, grupe i subgrupe de conturi asigur stabilirea cu uurin a

coninutului economic i funciei contabile a fiecrui cont in parte.
Clasificarea conturilor asigur posibilitatea inelegerii structurii planului de conturi general i

a planurilor de conturi pe ramuri de activitate din economie. Clasificarea conturilor are la
baz criterii, dintre care amintim: funcia contabil, sfera de cuprindere, coninutul lor
economic.
Dup funcia contabil:

conturi de active
conturi de pasiv
Aceast clasificare corespunde celor dou pri a bilanului activ i pasiv.

Conturile monofuncionale se incadreaz in una din aceste clase in funcie de soldul lor la un
moment dat. Cunoaterea clasei in care se incadreaz un cont este necesar pentru
aplicarea corect a regulilor de funcionare a conturilor.
Dup sfera de cuprindere:

conturi sintetice
conturi analitice
Conturile sintetice sunt conturile de baz ale contabilitii cu ajutorul crora se reflect
mijloacele economice, procesele economice i sursele de finanare a acestora; exemplu:
contul Echipamente tehnologice, contul Mrfuri, contul Furnizori etc.
Conturile sintetice sunt cuprinse in bilanul contabil i asigur cunoaterea situaiei generale
a unei grupe de mijloace economice sau a unei surse. Inregistrrile in conturile sintetice se
realizeaz folosind numai etalonul monetar, valoric. Ele nu asigur cunoaterea detaliat a
unor grupe de mijloace sau de surse pentru care este necesar aceasta.
Pagina
Conturile analitice detaliaz elementele din conturile sintetice, oglindind prile

componente ale mijloacelor, surselor sau proceselor economice. Exemplu contul
Echipamente tehnologice se v-a detalia in conturi analitice pentru fiecare fel de
echipamente tehnologice pan la nivelul utilajului x, utilajul y, etc. Sau contul Furnizori
se detaliaz pe fiecare furnizor in parte pentru a se putea urmri obligaiile de plat ale
unitii pe fiecare furnizor.
Numrul conturilor analitice pe care se poate desfura un cont sintetic depinde de natura
mijloacelor economice, a proceselor economice i a surselor de finanare reflectate de
contul sintetic respectiv precum i de necesitile de detaliere a acestora. Exemplu: in cadrul
contului sintetic Furnizori se vor deschide atatea conturi analitice cu cai ageni economici
colaboreaz unitatea pe linia aprovizionrii sau contul sintetic Produse finite se va detalia
in conturi analitice dup nomenclatorul produselor fabricate de unitate.
Exist i conturi sintetice pentru care nu este necesar detalierea in conturi analitice
exemplu contul Casa. Spre deosebire de conturile sintetice in care se opereaz numai cu
etalonul monetar, in unele conturi analitice se opereaz atat cu etalonul monetar cat i cu
cel natural consemnandu-se cantitatea i valoarea mijlocului economic respectiv. Exemplu in
conturile analitice deschise in cadrul conturilor sintetice Materii prime, Produse finite
inregistrrile se fac cantitativ i valoric.
Aceasta permite folosirea conturilor analitice i in scopul asigurrii integritii proprietii

asupra mijloacelor materiale i controlul gestionar la fiecare depozit, secie, magazie,
intrucat la fiecare compartiment structural este organizat i condus contabilitatea analitic
a mijloacelor materiale existente.
Detalierea conturilor sintetice in conturi analitice permite cunoaterea drepturilor i

obligaiilor unitii fa de alte intreprinderi sau instituii cu care aceasta are relaii.
Contabilitatea condus cu ajutorul conturilor analitice este denumit contabilitate analitic.
La nivelul informaiilor confideniale, contabilitatea analitic asigur determinarea costului
de producie pe fiecare produs, lucrare, serviciu.
Toate regulile de funcionare ale conturilor sintetice se aplic i la conturile analitice,

acestea fiind pri componente ale intregului. Inregistrrile, in baza documentelor
justificative, se realizeaz concomitent in contabilitatea sintetic i analitic astfel incat s se
asigure o concordan perfect intre ele atat in privina soldurilor cat i a rulajelor.
Dup coninutul lor conturile se grupeaz in:

conturi de bilan
conturi de rezultate
conturi de ordine i eviden
Pagina
2.3.8. Evidena cronologic i sistematic
Rolul documentelor contabile este acela de nregistrare cronologic i sistematic a

operaiunilor efectuate.
Relaia documentelor justificative cu contabilitatea este cu dublu sens: pe de o parte, toate

documentele justificative sunt reflectate n contabilitate reflectndu-se o imagine sintetic a
operaiunilor, iar pe de alt parte toate nregistrrile din contabilitate trebuie s aib la baz
un document justificativ.
nscrierea datelor n documente se face cu cerneal, cu past de pix, cu maina de scris sau
cu ajutorul tehnicii de calcul. Nu sunt admise tersturi. Eventualele erori se corecteaz prin
tierea cu o linie a cifrei sau a textului greit, deasupra creia se trece cifra sau textul corect.
Corectura se efectueaz pe toate exemplarele i este confirmat de persoana sau persoanele

care au efectuat corectura menionndu-se i date cnd aceasta a fost efectuat. Nu sunt
admise corecturi n documentele pe baza crora se primete, se elibereaz sau justific
numerarul.
n cazul operaiunilor de predare-primire, eventualele erori vor fi confirmate att de

persoana care pred ct i de persoana care primete.
2.3.9. Planul de conturi
Planul de conturi reprezint matricea intregului sistem de conturi in cadrul creia fiecare
cont are o denumire i un simbol cifric fiind incadrat intr-o clas i grup dup coninutul
economic i pe baza unor criterii stabilite. Simbolul cifric atribuit fiecrui cont uureaz
efectuarea inregistrrilor in contabilitate i permite informatizarea prelucrrii datelor. Planul
de conturi asigur unitate de coninut, funcie, denumire i simbolizare a conturilor,
facilitand procesul de culegere, prelucrare i transmitere a informaiilor dup criterii unitare,
contul fiind pivotul in funcie de care se organizeaz acest proces.
In elaborarea planului de conturi i simbolizarea lor este necesar stabilirea criteriilor de
clasificare a conturilor i ierarhizarea claselor i grupelor.
Criteriile care sunt in discuie sunt criteriul bilanier i criteriul funcional. Dup criteriul
bilanier conturile sunt clasificate i ordonate in raport de structurile de activ i pasiv,
conturile proceselor economice.
Dup criteriul funcional clasele, grupele i conturile sunt ordonate dup fluxul normal al
valorilor in cadrul fazelor circuitului economic: constituirea capitalului, aprovizionarea,
producia, desfacerea, repartiia rezultatelor.
Pagina
O alt problem care trebuie clarificat in ordonarea claselor i grupelor este de organizare a
contabilitii intr-un singur circuit sau in dou circuite. Organizarea contabilitii in dublu
circuit, sistem folosit in ara noastr, determin existena a dou categorii de conturi: conturi
pentru circuitul general al patrimoniului, luat in totalitatea sa i conturi destinate circuitului
intern determinat de procesul de producie. In prima categorie se cuprind conturile de bilan
i de procese economice cuprinse in clasele 1-8, iar in categoria a II-a conturile de gestiune
clasa a 9-a.
Planul de conturi utilizat in contabilitatea din Romania se bazeaz pe simbolizarea

zecimal, potrivit cruia conturile se grupeaz in 10 clase, fiecare clas se imparte in zece
grupe, i fiecare grup conine pan la 10 conturi sintetice de gradul I, care pot cuprinde
fiecare pan la zece conturi sintetice de gradul II. In planul de conturi al agenilor economici
clasele sunt simbolizate cu cifrele 1-9, iar ultima cifr este liber. In cadrul fiecrei clase se
cuprind grupele simbolizate cu 2 cifre, in cadrul grupei conturile sintetice de gradul I sunt
simbolizate cu 3 cifre, iar conturile de gradul II a conturilor sintetice de gradul I sunt
simbolizate cu 4 cifre.
gradul II
De exemplu:
- clasa 2 Conturi de imobilizri
- grupa 21 - Imobilizri corporale
- contul 212 Construcii
In construcia grupelor i a conturilor cifrei 9 i s-a dat o funcie semantic specific. In

simbolul grupelor de conturi, cifra 9 in poziia 2 indic provizioane pentru deprecierea
activelor din fiecare clas:
29 Provizioane pentru deprecierea imobilizrilor

39 - Provizioane pentru deprecierea stocurilor i produciei in curs de execuie
49 - Provizioane pentru deprecierea creanelor
59 - Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie
Cifra 9 in poziia a 3 - a din simbolul conturilor, deci conturile cu terminaie 9 au funcia de

inregistrare a operaiei economice de sens contrar celor care sunt caracteristice celorlalte
conturi din grup cu terminaia 1-8.
Exemplu: contul 169 Prime pentru rambursarea obligaiunilor este un cont de activ, in
timp ce conturile 161-168 sunt conturi de pasiv. Contul 419 Clieni-creditori este un cont
de pasiv in timp ce conturile din grupa 41 Clieni i conturi asimilate respectiv 411
Clieni; 413 Efecte de primit de la clieni, 416 Clieni inceri, 418 Clieni facturi de
intocmit sunt conturi de activ.
Pagina
2.4. Palierele contabilitatii
Palierele contabilitatii sunt delimitate de catre elementele patrimoniale si anume:
- Capitalurile
- Activele imobilizate
- Activele circulante
- Datoriile
- Casa si conturile la banci
- Cheltuielile
- Veniturile
2.4.1. Capitalurile
Capitalurile societatii sunt formate in principal din:

- capitalul social
- rezervele
Capitalul social este definit ca suma tuturor aporturilor efectuate de asociai n vederea
constituirii i funcionarii unei societi comerciale. Acesta are o dubl semnificaie att
juridic ct i contabil.
Din punct de vedere juridic, capitalul social reprezint gajul general al creditorilor, iar din
punct de vedere contabil acesta se distinge de activul patrimonial al societii.
n momentul constituirii societii, capitalul social este egal cu activul patrimonial, ns pe
msur ce societatea obine profit, activul patrimonial depete capitalul social.
Capitalul social i asociaii

Capitalul social este format din aporturile tuturor asociailor. Msura n care asociaii
contribuie la formarea capitalului social este i msura n care acetia particip la mprirea
profitului sub form de dividende. Exemplu: dac A deine n urma aporturilor sale 40% din
totalul capitalului social, atunci acesta este ndreptit la 40% din beneficiile realizate de
societate.
Capitalul social este divizat n:

aciuni n cazul societilor pe aciuni i n comandit pe aciuni. O aciune nu poate
avea o valoarea mai mic de 1 RON.
pri sociale n cazul societii cu rspundere limitat
pri de interes n cazul societii n nume colectiv i societii n comandita simpl
Plafonul minim de capital social

Legea 31/1990, cu modificrile n vigoare institue urmtoarele plafoane minime de capital
social pentru societile comerciale.
200 RON - pentru societatea cu rspundere limitat (S.R.L.)
Pagina
90.000 RON - societatea pe aciuni i societatea n comandit pe aciuni

Prin legi speciale se pot institui alte plafoane minime necesare constituirii i funcionrii altor
tipuri de societi. Astfel, n conformitate cu legislaia bancar vigoare o societate bancar,
dei se constituie sub forma unei societi pe aciuni, trebuie s dispun de un capital social
de minim 37.000.000 RON.
Modaliti de formare a capitalului social

Capitalul social se poate forma prin subscripie instantanee - situaie n care membri
fondatori aporteaz integral la capital sumele subscrise, sau prin subscripie continuat caz
n care completarea capitalului social se face n baza unui prospect de emisiune.
Legea mai face diferena dintre capitalul social subscris i cel vrsat. Capitalul social subscris
este cel la care s-au obligat asociaii s-l pun n comun n folosul societii. Cuantumul
acestuia se stabilete n actul constitutiv al societii i nu poate fi mai mic dect plafonul
minim legal. De exemplu, A i B asociai hotrsc nfiinarea societii X pe aciuni. n actul
constitutiv convin ca s subscrie un capital social de 100.000 RON, din care vars efectiv n
contul societii 40.000 RON.
Suma intrat efectiv n capitalul societii reprezint un capital social vrsat, iar suma total
la care s-au obligat asociaii s o aduc n contul societii reprezint capital social subscris.
Capitalul social vrsat nu poate fi mai mic de 30% din capitalul social subscris.
Rezervele
Pe intelesul tuturor, rezervele unei societati sunt constituite din sumele pe care societatea le
constituie din diferite surse pentru diferite scopuri.
Principalele surse de constituire a rezervelor:

- din rezultatul financiar. Din profitul inregistrat, fiecare societate are dreptul de a
constitui reserve la finalul fiecarui an.
- din reevaluarea activelor societatii
- din emiterea de actiuni
Principalele scopuri de utilizare a rezervelor:

- plata dividendelor societatii
- acoperirea pierderilor inregistrate de societate
- plata unor sume pentru participarea salariatilor la profit
2.4.2. Activele imobilizate
Activele imobilizate reprezinta totalitatea bunurilor care au o durata de utilizare mai mare
de un an, participa la mai multe faze de exploatare.
Activele imbilizate se clasifica in:

-imobilizari necorporale;
Pagina
-imobilizari corporale;
-imobilizari financiare;
Imobilizrile necorporale sunt active fr form material, reprezentate n principal de

concesiuni, brevete, licene, programe informatice, chetuieli de cercetare dezvoltare etc.
Toate acestea reprezint un potenial economic important, prin care activitatea
ntreprinderii se dezvolt i se diversific.Imobilizrile necorporale sunt supuse amortizrii,
duratele variind de la un element de imobilizare necorporal la altul.
Imobilizrile corporale sunt active cu form material concret, care se regsesc n

ntreprinderi sub form de terenuri i amenajri la terenuri i, respectiv, mijloace fixe. Pentru
ca un bun s fie ncadrat n categoria mijloace fixe, trebuie s ndeplineasc cumulativ
condiia de valoare (mai mare de 2500 lei) i de durat de utilizare, mai mare de 1 an.
Imobilizrile financiare sunt valorile financiare pe termen lung investite de

ntreprinderi cu scopul creterii i consolidrii poziiei economice i financiare.
Standardul Internaional de Contabilitate IAS 25 Investiii financiare definete
imobilizrile financiare ca fiind o investiie financiar pe termen lung. Ele au un
coninut aparte i din acest motiv fac obiectul unei abordri separate.
Imobilizarile necorporale = activele imobilizate care nu au o forma concreta, tangibila.

Cheltuieli de constituire = acele cheltuieli efectuate de unitate cu ocazia infiintarii,
dezvoltarii sau fuziunii.
Cheltuieli de dezvoltare = acele cheltuieli efectuate de unitate pt crearea unor produse si
tehnologii noi care sa aduca beneficii economice mai mari.
Concesiunile = drepturi de utilizare a anumitor bunuri aflate in proprietatea statului pe o
perioada determinata de timp si contra cost.
Brevetele = drepturi de utilizare a unor inventii.
Licenta = dreptul de utilizare si comercializare a produselor si tehnologiilor ce apartin altor
persoane fizice sau juridice.
Marca = simboluri sau semne distincte prin care se diferentiaza societatile comerciale intre
ele.
Fonduri comerciale = fondurile pe care le utilizeaza societatea pt mentinerea si dezvoltarea
potentialului economic.
Alte imobilizari necorporale = programele informatice si imobilizarile in curs.
Imobilizarile corporale = activele imobilizate care au o forma concreta, tangibila.
Terenurile = cuprind atat terenurile propriu-zise, dar si amenajarile de terenuri si racordarile
la retelele de apa si gaze.
Mijloacele fixe = acele bunuri care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii : au o durata
de utilizare mai mare de un an, au o valoarea mai mare decat limita admisa de lege.
Amortizarea = recuperarea valorii bunului prin trecerea pe cheltuieli.
Imobilizarile financiare = investitii financiare pe termen lung sunt titluri de valori detinute de
intreprinderi
2.4.3. Activele circulante

Pagina
Activele circulante (curente) sunt bunuri si valori care participa la un singur circuit economic,
fiind detinute pe termen scurt (mai mic de un an) de catre societate. Aceasta categorie de
active este importanta pentru finantarea curenta a activitatii unei companii. Din punct de
vedere al structurii, activele circulante se impart in:
1. Stocuri
Stocurile reprezinta bunurile materiale aflate in proprietatea societatii detinute cu scopul de
a fi vandute (marfuri) sau pentru a fi folosite in procesul de productie (materii prime,
materiale consumabile).
In structura acestora sunt incluse:

- materiile prime si materialele consumabile (destinate procesului de productie care se
regasesc in produsul final integral sau partial-materii prime- sau nu se regasesc de obiecei in
produsul final-materialele consumabile)
- productia in curs de executie
- produsele finite si marfurile (cumparate de societate in vederea revanzarii)
- avansuri pentru cumparari de stocuri
2. Creante
Creantele se mai numesc si valori in curs de decontare si reprezinta valori economice
avansate temporar de societate catre alte persoane fizice sau juridice pentru care societatea
urmeaza sa primeasca un echivalent valoric reprezentat de o suma de bani sau un serviciu.
Acest post bilantier reflecta datoriile asupra carora societatea are drepturi. Creantele pot fi
impartite in:
- creante comerciale (fata de clienti)
- creante in cadrul grupului (intre societatea-mama si filiale)
- creante din interese de participare (generate de relatiile dintre societate si alte societati la
care aceasta detine titluri de particpare)
- creante privind capitalul subscris si nevarsat (subscrieri de capital social efectuate si
nedepuse)
- alte creante
3. Investitii pe termen scurt

Investitiile financiare pe termen scurt reprezinta sumele investite de societate cu scopul de a
obtine un castig pe termen scurt (ex: actiuni, obligatiuni, actiuni proprii rascumparate
temporar).
4. Casa si conturi la banci

Casa si conturi la banci reprezinta valori sub forma de bani (casa, conturi curente la banci,
avansuri de trezorerie).
Pagina
2.4.4. Datoriile
Datoriile reprezint angajamente de plat ale ntreprinderii fa de furnizori pentru bunurile
procurate i serviciile prestate, fa de personalul angajat privind retribuirea muncii, fa de
stat privind plata impozitelor i taxelor, fa de alte persoane juridice i fizice.
n funcie de coninutul economic datoriile se clasific n datorii financiare, comerciale i
calculate. n funcie de termenul de achitare n datorii pe termen lung i datorii pe termen
scurt cu termenul de achitare nu mai mare de un an.
Societatea poate inregistra datorii pentru:
- furnizorii sai. Acestea provin din relatii contractuale si au legatura in principal cu obiectul sau
de activitate si din desfasurarea activitatii sale
- datorii catre salariati. Acestea decurg din relatiile de munca pe care le are cu angajatii sai.
Pot proveni din remuneratii datorate cat si din drepturi precum: concedii, indemnizatii,
despagubiri, premii, participarea la profit, compensatii etc
- datorii financiare. Acestea provin din activitatea financiara a societatii. Deseori, pentru buna
desfasurare a activitatii, se impune apelarea la imprumuturi bancare sau de alta natura.
Acestea trebuie rambursate si in acelasi timp sunt purtatoare de dobanzi, ceea ce creaza
datorii.
- Datorii fiscale. Pentru activitatea sa orice societate datoreaza impozite si taxe precum TVA,
impozit pe profit/venit, accize, impozite si taxe ce provin din salarii si drepturi salariale.
2.4.5. Casa si conturile la banci
Disponibilitatile banesti ale societatii se regasesc in:

- numerar in casieria unitatii
- numerar in conturile bancare
- cecuri de incasat
- avansuri si disponibilitati de incasat
- alte valori de trezorerie
Disponibilitatile in valuta au un regim special in Romania si trebuie sa fie evidentiate separat

si distinct.
2.4.6. Cheltuielile
Realizarea obiectului de activitate al fiecrui agent economic impune utilizarea tuturor
elementelor ce compun procesul muncii (obiectele muncii, mijloacele de munc i fora de
munc). O parte din aceste elemente se consum n procesul de producie sau
comercializare al unitii patrimoniale, o alt parte se depreciaz, iar altele trebuie s fie
remunerate. Indiferent de modul de utilizare, mijloacele materiale i bneti i fora de
munc folosit n procesul economic al ntreprinderii genereaz cheltuieli de exploatare.
Cheltuielile reprezint expresia bneasc a consumului de munc vie i materializat

determinat de obinerea i desfacerea bunurilor materiale, executarea de lucrri i prestarea
de servicii.
Pagina
Recuperarea cheltuielilor ocazionate de obinerea unui bun, prestarea unui serviciu sau
executarea unei lucrri se realizeaz prin includerea lor n costul produciei obinute,
vnzarea i ncasarea contravalorii de la clieni.
Dac termenul generic de cheltuial are n vedere totalitatea cheltuielilor ocazionate de

desfurarea procesului economic la nivelul unei ntreprinderi, costul se refer la acele
cheltuieli ocazionate de obinerea unui anumit obiect al produciei materiale din gama de
activitate a agentului respectiv. De aceea, determinarea costului produciei obinute, ca
obiectiv al contabilitii de gestiune din fiecare unitate patrimonial, impune o delimitare a
cheltuielilor n timp i spaiu, precum i o localizare a lor pe obiecte ale produciei materiale,
adic pe obiecte de calculaie.
Avnd n vedere gama foarte variat de cheltuieli care concur la realizarea produciei unui
agent economic, precum i ponderea diferit a fiecrei cheltuieli la realizarea obiectului de
activitate al unitii este necesar o cunoatere n detaliu a structurii costului fiecrui
produs, lucrare sau serviciu obinut. De aceea, este util gruparea cheltuielilor de exploatare
n funcie de diferite criterii, iar analiza fiecrei componente din structura costului i gsirea
modalitilor specifice de reducere a acestuia reprezint o cale de cretere a eficienei
activitii desfurate i deci, obinerea unor rezultate financiare superioare concurenilor.
Determinarea ponderii fiecrui tip de cheltuial n structura costului prezint importan,

ntruct eforturile de diminuare a costurilor de exploatare trebuie s vizeze reducerea acelor
cheltuieli care dein ponderea cea mai mare.
Astfel cheltuielile de producie pot fi grupate dup mai multe criterii, i anume:
I. Dup felul activitii, cheltuielile de producie se grupeaz n:
cheltuieli ale produciei de baz;
cheltuieli ale produciei auxiliare;
cheltuieli ale produciei anexe.
II. Dup natura mijloacelor consumate, cheltuielile de producie se mpart n:

cheltuieli cu munca vie;
cheltuieli cu munca materializat.
III. n funcie de posibilitatea individualizrii lor pe obiecte de calculaie (produse,

grupe de produse i activiti direct productive) cheltuielile de producie se mpart n:
cheltuieli directe adic acele cheltuieli legate indisolubil de executarea unui
anumit produs, comand sau lucrare, cheltuieli ce pot fi individualizate pe produs n
momentul efecturii lor, ca aparinnd unor rezultate precise ale activitii desfurate cum
ar fi: consumul de materii prime i materiale directe, salarii de baz ale muncitorilor direct
productivi etc.
cheltuieli indirecte acele cheltuieli generate de executarea simultan a mai
multor produse sau locuri de fabricaie comune diferitelor produse sau lucrri (reparaii,
amortizri, salariile personalului indirect productiv, contribuia la asigurrile sociale aferent
acestora i ajutorul de omaj, care se mpart la rndul lor n:
a) cheltuieli comune aparinnd unei anumite secii de producie;
b) cheltuieli de interes general acestea aparinnd activitii de ansamblu.
Pagina
IV. n funcie de compatibilitatea momentului efectiv al efecturii cheltuielilor de

producie cu perioada de gestiune pe care acestea le afecteaz:
cheltuieli curente ale perioadei curente acestea sunt efectuate i se includ n
totalitatea lor n costul efectiv al produciei din perioada respectiv;
cheltuieli anticipate acestea sunt efectuate n perioada curent, dar privesc
producia perioadelor viitoare de gestiune n ale cror costuri se includ treptat pe msura
ajungerii lor la scaden;
cheltuieli preliminate (denumite i rezerve) sunt acele cheltuieli care urmeaz a fi
efectuate n perioadele viitoare de gestiune, dar care trebuie incluse n costul perioadei
curente, evitndu-se prin aceasta ncrcarea costului produselor cu sumele respective,
numai n lunile n care s-au efectuat de fapt cheltuielile ca atare.
2.4.7. Veniturile
Scopul principal al activitii desfurate de agenii economici productivi este obinerea de

bunuri materiale, executarea de lucrri i prestarea de servicii care s aib asigurat
desfacerea lor pe pia n vederea satisfacerii necesitilor de consum productiv, individual
sau social.
Corelarea produciei obinute cu cerinele pieei reprezint, n condiiile economiei

concureniale, o condiie de care depinde nsi existena unitii patrimoniale. Astfel, prin
vnzarea i ncasarea contravalorii produciei obinute, agenii economici realizeaz venituri
din care, n primul rnd, se acoper cheltuielile efectuate i se obine un profit care trebuie
s asigure o eficien satisfctoare pentru ntreprindere.
Potrivit Regulamentului de aplicare Legii contabilitii, contabilitatea veniturilor evideniaz

o serie de elemente, printre care menionez:
1. Contravaloarea produselor, lucrrilor i serviciilor facturate se constituie ca venit al

perioadei de gestiune nc din momentul facturrii, indiferent dac acestea se ncaseaz n
cursul aceluiai exerciiu sau n exerciiile viitoare;
2. Valoarea produciei finite sau n curs de execuie destinat activitii investiionale a

ntreprinderii se constituie, de asemenea, ca venit al perioadei;
3. Valoarea produciei finite, semifabricatelor, mrfurilor i a produciei nefinalizate se

consider venit al perioadei de gestiune n care acestea au fost obinute lund n considerare
creterea sau descreterea stocului la sfritul perioadei fa de nceputul perioadei.
Asemntor cheltuielilor i pentru venituri se cunosc mai multe criterii de clasificare a lor,
printre care menionm:
I. Dup felul activitii, veniturile se grupeaz n:
venituri din activitatea de baz;
venituri din activiti diverse.
II. Dup stadiul circuitului economic la care se refer, veniturile se grupeaz n:
venituri intermediare;
Pagina
venituri finale.
III. Dup perioada de gestiune la care se raporteaz, veniturile se grupeaz n:
venituri ale perioadei curente;
venituri ale perioadei viitoare.
Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitii precizeaz faptul c, contabilitatea
veniturilor se ine pe categorii de venituri, dup natura lor, grupndu-se astfel:
venituri din exploatare;
venituri financiare;
venituri excepionale;
Capitolul III Documente contabile de sinteza si raportare
3.1. Balana de verificare
Principalele criterii de clasificare a balanelor de verificare sunt coninutul, forma i

egalitile pe care le cuprind.
Dup coninut sunt: balane de verificare sintetice i balane de verificare analitice.
Balanele de verificare sintetice (generale) cuprind datele preluate din toate conturile
sintetice existente la data intocmirii in contabilitatea curent. Ele se mai numesc generale
pentru c prezint situaia general a patrimoniului.
Balanele de verificare analitice se intocmesc pentru fiecare cont sintetic care a fost
desfurat pe conturi analitice. Intocmirea lor precede balanele de verificare sintetice.
Dup forma prezentat: balan sub form tabelar i balan ah.
Balana sub form tabelar se prezint sub forma unui tabel care cuprinde denumirea i
simbolul conturilor, soldurile iniiale debitoare i creditoare; rulajul debitor i creditor,
soldurile finale debitoare i creditoare.
Balana ah se prezint sub forma unei table de ah, unde conturile se inscriu in aceeai
ordine atat in coloane pe vertical cat i pe randurile de pe orizontal. In ptrelele care se
formeaz din intretierea liniilor se inscriu sumele. Egalitile rezultate din aceast balan
sunt aceleai cu deosebirea c ele se inscriu o singur dat la intretierea randurilor
coloanelor respective.
3.1.1. Noiunea, coninutul i funciile balanei de verificare
(1) Notiuni si continut

Pagina
Balana de verificare este un procedeu specific metodei contabilitii care asigur

respectarea in contabilitate a echilibrului permanent impus de dubla inregistrare a
operaiunilor economice, oferind prin aceasta garania exactitii inregistrrilor effectuate in
conturi, precum i a intocmirii unor bilanuri reale i complete.
Operaiile economice din activitatea curent a unitii produc modificri in structura i

coninutul mijloacelor, surselor i proceselor economice care sunt reflectate in contabilitatea
curent cu ajutorul conturilor. Situaia din conturi este preluat i generalizat periodic, prin
bilanul contabil care prezint situaia in ansamblu la un moment dat. Centralizarea i
verificarea datelor din conturi se realizeaz cu ajutorul balanei de verificare. Contul
prezint situaia unui element patrimonial cu toate micrile ce au loc intr-o anumit
perioad; existentul iniial, majorrile, diminurile i existentul final, iar bilanul prezint
situaia elementelor patrimoniale la un moment dat. Balana de verificare realizeaz
legtura dintre conturile din contabilitatea curent i bilan, asigurand prin structura i
coninutul su, centralizarea datelor privind existentul iniial, majorrile, diminurile i
existentul final din toate conturile pentru ca dup verificarea exactitii inregistrrilor,
soldurile finale s fie preluate in bilanul de la saritul perioadei.
Balana de verificare se prezint sub forma unui tablou care cuprinde coloane pentru
denumirea i simbolul conturilor, soldurile iniiale (debitoare i creditoare), rulajele
(debitoare i creditoare) i soldurile finale (debitoare i creditoare). Prin coninutul i
structura sa asigur verificarea egalitilor generate de dubla inregistrare a operaiilor
economice in contabilitate, de unde i denumirea de balan de verificare. Elaborarea
periodic a balanei este reglementat prin Legea contabilitii nr. 82/1991 art.22 care
stipuleaz pentru verificarea inregistrrii corecte in contabilitate a operaiunilor se
intocmete lunar balana de verificare.
(2) Funciile balanei de verificare
a. Funcia de verificare a exactitii nregistrrii operaiilor economice n conturi.
Inregistrarea fiecrei operaii economice concomitent i cu aceeai sum in debitul unui cont
i creditul altui cont determin o egalitate permanent intre totalul sumelor debitoare i
totalul sumelor creditoare. Apariia unor inegaliti intre egalitile cuprinse in balan este
un indiciu al inregistrrii greite a unor operaii economice, calcule greite in formulele
contabile compuse, stabilirea eronat a rulajelor i a soldurilor conturilor.
Greeli pot s apar in etapa de trecere a sumelor din Registru Jurnal in Registru Cartea Mare
sau de aici in balan. Lipsa unei egaliti valorice sau a unor corelaii constituie dovada
existenei unor erori, care trebuie s fie identificate i corectate. Dei utilizarea
calculatoarelor electronice crete exactitatea calculelor i permite cuprinderea in programul
de lucru elaborat pentru calculator, a unor chei de control pentru corelaiile stabilite, funcia
de control a balanei de verificare se menine.
b. Funcia de legtur dintre conturile sintetice i bilan

Pagina
La inceputul anului, in baza principiului intangibilitii bilanului de deschidere, sunt preluate

soldurile iniiale ale contului din bilanul precedent. Pe parcursul anului se inregistreaz in
conturi toate modificrile produse de operaiile economice, iar la sfaritul anului soldurile
finale-debitoare sau creditoare sunt preluate in balana de verificare i de aici in bilanul
contabil ceea ce asigur o legtur direct intre bilan i conturile sintetice.
c. Funcia de legtur dintre conturile sintetice i cele analitice.
Detalierea informaiilor contabile impune desfurarea unor conturi sintetice in mai multe
conturi analitice, inregistrarea operaiilor contabile realizandu-se concomitent, pe baza
acelorai documente atat in contabilitatea sintetic cat i in cea analitic. Verificarea
concordanei dintre datele inscrise in contul sintetic i conturile analitice ale acestuia se
realizeaz cu ajutorul balanei de verificare.
d. Funcia de centralizare a existenei micrilor i transformrilor elementelor

patrimoniale.
Centralizarea i gruparea datelor din conturi cu ajutorul balanei de verificare ofer

organelor manageriale din unitate posibilitatea de a cunoate mrimea i structura
modificrilor intervenite in structura mijloacelor materiale i bneti, situaia debitorilor i
creditorilor unitii, rezultatelor financiare i elaborarea, pe aceast baz a deciziilor privind
perioada viitoare.
e. Funcia de analiz a activitii economice
Balana conine, pentru fiecare element patrimonial situaia iniial, majorrile, diminurile
i existentul final pentru o anumit perioad ceea ce permite organelor managerial ale
unitii s cunoasc evoluia principalelor elemente in perioada analizat.
3.1.2. ntocmirea balanei de verificare
Activitatea care se desfasoara intr-o unitate economica este vasta si complexa si ea trebuie
reflectata de catre contabilitate in mod corect si fidel. In acest scop, se folosesc procedee
specifice ca bilantul contabil si contul contabil. Pentru conducerea, controlul si analiza
activitatii unitatilor economice este necesara centralizarea, gruparea informatiilor contabile
mentionate de conturile contabile si in acelasi timp si asigurarea ca aceste informatii sunt
corecte si reflecta realitatea.
Balanta de verificare se prezinta sub forma unui tabel in care se inscriu in primul rand toate
conturile cu denumirea si simbolul lor, utilizate in perioada pentru care se intocmeste. Apoi
se extrag din conturi datele necesare completarii primelor doua serii de egalitati, adica
soldurile initiale debitoare care se inscriu pe coloana de debit, soldurile initiale creditoare in
coloana de credit, rulajele debitoare si creditoare in coloanele respective. Se verifica
exactitatea datelor prin insumarea coloanelor si existenta urmatoarelor egalitati:
Pagina
1.1. Total solduri initiale debitoare = Total solduri initiale creditoare

Sid = Sic
pentru ca reprezinta activul si pasivul bilantului initial.
2.2. Total rulaje debitoare = Total rulaje creditoare

Rd = Rc
ca urmare a dublei inregistrri in conturi.
Daca nu apar aceste egalitati, se cauta eroarea si se corecteaza. Dupa care se trece la
stabilirea pentru fiecare cont a soldului final, cu ajutorul formulelor:
Sfd = Sid + Rd Rc
Sfc = Sic + Rc Rd
si inscrierea acestuia in coloana de debit sau credit, dupa cum este un sold final debitor sau
creditor.
Se verifica si corectitudinea acestor calcule prin insumarea lor si existent egalitatii.
3.3. Solduri finale debitoare = Solduri finale creditoare
Sfd = Sfc
pentru ca reprezinta activul si pasivul bilantului final, in caz contrar se refac calculele, pana
se obtine exactitatea lor.
Colecteaza documentele necesare;
Intocmeste balanta de verificare;
Verifica soldurile finale debitoare si creditoare.
Colecteaza documentele necesare:

o Documentele necesare sunt colectate in functie de tipul balantei de verificare
intocmite;
o Documentele colectate contin date reale si exacte asigurandu-se astfel inregistrarea
corecta in contabilitate a operatiilor patrimoniale;
Pagina
o Colectarea documentelor se realizeaza cu organizarea acestora conform continutului

pentru operativitatea inregistrarii datelor;
o Documentele sunt colectate in totalitate si corespund perioadei de intocmire a
balantei.
Intocmeste balanta de verificare:

o Balanta de verificare este intocmita corect cu includerea tuturor costurilor unitatii
patrimoniale;
o Balanta de verificare se intocmeste cu respectarea termenelor legale prevazute;
o Balanta de verificare se intocmeste cu responsabilitate, asigurand reflectarea
realitatii economice a unitatii patrimoniale.
Verifica soldurile finale debitoare si creditoare:

o Verificarea se realizeza prin colectarea soldurilor conturilor sintetice cu cele analitice;
o Verificarea se realizeaza prin urmarirea concordantei dintre soldurile balantei si
functiile conturilor;
o Verificarea se efectueaza cu responsabilitate si atentie.
Gama de variabile scoasa in evidenta de aceasta unitate, fac referire la:

Tipuri de balante:
Sintetice;
Analitice.
Documentele necesare intocmirii balantei:

Note contabile.
Continutul documentelor necesare:

Salarii;
Vanzari;
Casa;
Banca;
Mijloace fixe;
Obiecte de inventor.
Elementele conturilor:
Simbol;
Denumire;
Solduri initiale debitoare si creditoare;
Rulaje debitoare si creditoare;
Total sume debitoare si creditoare;
Solduri finale debitoare si creditoare.
Documente de verificare:
Registrul jurnal;
Registrul Cartea Mare.
Pagina
Documente ce se intocmesc pe baza balantei:

Bilant contabil;
Scrisoare de bonitate;
Atestat fiscal.
Balanta de verificare
Total Sid = Total Sic
Total Rd = Total Rc
Total Sfd = Total Sfc
3.2. Evaluarea patrimoniului n contabilitate
Evaluarea reprezinta un procedeu al metodei contabile care consta in cuantificarea si

exprimarea valorica in etalon banesc a existentei miscarii si transformarii patrimoniului
economic pentru a-l reflecta in contabilitate. Sunt evaluate astfel: bunurile materiale,
creantele, obligatiile, cheltuielile si veniturile, rezultatele financiare, folosindu-se in acest
scop preturile si tarifele. Fara eveluare nu se poate realiza contabilitatea unitatilor
patrimoniale.
Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii

exprimate cantitativ cu elementele banesti concretizate in preturi, tarife pentru costuri.
3.2.1. Coninutul i principiile evalurii patrimoniului
Inregistrarea operatiilor economice care au loc in unitatile patrimoniale se face folosind

exprimarea baneasca (valorica), deci evaluarea.
Ca procedeu al metodei contabilitatii evaluarea este strans legata de celelalte procedee

pentru a caror aplicare este necesara exprimarea valorica a operatiunilor economice. Fara
evaluare nu se poate realize contabilitatea unitatii patrimoniale. Contabilitatea foloseste
evaluarea atat pentru inregistrarea curenta a operatiunilor economice, cat si pentru
centralizarea si generalizarea datelor sale informationale.
Evaluarea este operatiunea de cuantificare, de masurarea in expresie valorica a resurselor

materiale, a bunurilor create, a cheltuielilor de munca inmagazinate in produse sau in
servicii.
Necesitatea evaluarii in forma baneasca deriva din folosirea categoriilor economice generate
de actiunea legii valorii. Contabilitatea nu poate lucra decat cu valori, adica dupa ce
Pagina
diversitatea structurilor patrimoniale este adusa la acelasi numitor, pe care il reprezinta

exprimarea in bani.
Evaluarea ca procedeu al metodei contabilitatii este de neconceput in contabilitatea

financiara si ccea manageriala. De aceea este necesara fixarea unor notiuni cum ar fi obiectul
evaluarii si unitatea de masura.
Obiectul evaluarii poate fi extrem de divers. El trebuie interpretat si utilizat in functie de

locul din care privim patrimoniul. Din interior, obiectul evaluarii se refera la toate structurile
patrimoniale, din exterior evaluarea poate avea caobiect anumite componente sau anumite
modalitati de coantiifcare, cum ar fi evaluarea fiscala.
Unitatea de masura reprezinta unitatea de calcul care este folosita in masurarea si

comapararea elementelor patrimoniale. In contabilitate aceasta unitate de masura o
reprezinta banul. La noi in tara unitatea de masura este leul care sta la baza sistemului
monetar national.
In scopul realizarii unei imagini fidele a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor,

la efectuarea evaluarii se vor respecta urmatoarele principii:
Principiul stabilirii obiectului evaluarii prin obiect al evaluarii se intelege

totalitatea elementelor supuse evaluarii.
Principiul valorii reale conform caruia elementele patrimoniele se evalueaza
la valoarea lor reala in vederea asigurarii unui bilant real.
Principiul alegerii formei de evaluare in functie de scopul urmarit.
Principiul prudentei cere ca la evaluarea elementelor patrimoniale sa se tina
seama de deprecierile, riscurile si pierderile posibile inregistrate ca urmare a
activitatii desfasurate, si nu se admite nici supraevaluarea sau subevaluarea
acestora.
Principiul permanentei metodelor presupune continuarea aplicarii normelor
si regulilor utilizate pe parcursul exercitiilor financiare.
Continutul evaluarii consta in inmultirea elementelor patrimoniale supuse evaluarii,

exprimate cantitativ cu elemente banesti concretizate in preturi, tarife, costuri.
Costurile sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate in vederea obtinerii produselor,
lucrarilor sau serviciilor. Ele se folosesc atat pentru evaluarea bunurilor achizitionate din
afara unitatii cost de achizitie - cat si pentru cele fabricate in unitate cost de productie si
costul complet.
Pregateste procestul de evaluare;

Evaluarea patrimoniului;
Stabileste rezultatele evaluarii.
Pregateste procestul de evaluare:

Pagina
o Procesul de evaluare este pregatit cu determinarea corecta a obiectului evaluarii in

functie de scopul urmarit;
o Principiile evaluarii se stabilesc in functie de obiectul supus evaluarii, pentru o
reflectare cat mai fidela in procesul evaluarii;
o Metoda de evaluare este stabilita in functie de necesitati, scopul urmarit si conform
cerintelor legislatiei in vigoare;
o Regulile de evaluare sunt stabilite in functie de forma si metoda de evaluare, pentru
obtinerea unei imagini fidele asupra structurilor patrimoniale;
Evaluarea patrimoniului:
o Patrimonial este evaluat cu respectarea regulilor de evaluare a structurilor

patrimoniale stabilite in procesul de pregatire;
o Evaluarea patrimoniului se efectueaza cu obiectivitate si realism;
o Datele utilizate in procesul evaluarii sunt corecte, in concordanta cu caracteristicile
structurilor patrimoniale evaluate.
Stabileste rezultatele evaluarii:
o Rezultatele evaluarii sunt stabilite in concordant cu scopul urmarit;

o Rezultatele evaluarii sunt stabilite corect si cu realism;
o Diferentele constatate in plus sau in minus se inregistreaza in conformitate cu
prevederile legale.
Variabilele aferente acestei unitati fac referire la:
Obiectul evaluarii:
Intreg patrimoniu al unitatii sau anumite structure ale patrimoniului;
Scopul evaluarii:
Stabilirea creantelor, datoriilor, solvabilitatii, rentabilitatii unitatii,
sarcinii fiscal, capacitatii de finantare, fuziune etc.
Principiile evaluarii:
Principiul prudentei;
Principiul permanentei metodelor;
Principiul valorii reale;
Principiul costului istoric.
Metode de evaluare:
FIFO;
LIFO;
CMP.
Forma de evaluare:
Pagina
Curenta;
Periodica.
Date utilizate:
Pretul evaluarii.
Caracteristicile structural:
Urura;
Amortizare;
Pretul pietei;
Raport cerere/oferta etc.
3.2.1. Formele i momentele evalurii patrimoniului
In functie de modul de efectuare in timp a evaluarii si de scopul urmarit se disting doua

forme de evaluare curenta si evaluare periodica.
Evaluarea curenta este practicata la inregistrarea operatiunilor economice in contabilitate

pe tot parcursul desfasurarii activitatii de expluatare, finantare sau exceptionale, inclusiva
celei de dezvoltare. Evaluarea curenta se bazeaza pe datele inscrise in documentele
justificative primite de la persoanele fizice sau juridice cu care entitatea patrimoniala se afla
in raporturi permanente sau ocazionale. Evaluarea curenta produce diferentierea in functie
de sursa de provenienta a bunurilor si de natura acestora.
Capitalul social subscris si varsat se evalueaza si inregistreaza distinct in contabilitate, pe

baza actelor de constitire a societatii si a documentelor justificative privind varsamintele de
capitatal.
Mijloacele fixe se evalueaza la intrarea in patrimoniu la valoarea de intrarea care poate fi:
costul de achizitie la intrarea cu titlu oneros;
costul de productie in cazul constituirii sau producerii in unitatea proprie;
valoarea actuala la intrarea cu titlu gratuit, la inventariere Titlurile de participare si
alte titluri se evalueaza la costul de achizitie, adica la pretul de cumparare.
Materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, marfurile, ambalajele si

alte bunuri procurate cu titlu oneros se evalueaza la costul de achizitie.
Productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, obiectele de inventar,

ambalajele si alte bunuri produse de unitatea patrimoniala se evalueaza la costul de
productie.
Animalele si pasarile se evalueaza si inregistreaza la costul de achizitie daca sunt procurate

cu titlu oneros sau la costul de productie daca sunt rezultatul propriei activitati.
Pagina
Evaluarea periodica se efectueaza in doua momente:

1. la inventarierea elementelor patrimoniale evaluare de inventar;
2. cu prilejul alcatuirii bilntului contabil evaluare bilantiera
Cu ocazia inventarierii, evaluarea se face la valoarea actuala numita si valoare de inventar.

Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata in functie de pretul pietei
adica pretul zilei sau la valoarea de utilitate care reprezinta pretul presupus ca il accepta un
client. Pentru creante si datorii valoarea de utilitate se stabileste in functie de valoarea
probabile de incasat, respectiv de platit.
La incheierea exercitiului, elementele patrimoniale se vealueaza si se reflecta in bilantla

valoarea de intrare in patrimoniu (valoare contabila) pusa de acord cu rezultatele
inventarierii si cu valoarea de utilitate aplicand principiul prudentei. La numite perioade, pe
baza unor dispozitii legale este posibila reevaluarea elementelor patrimoniale. In cadrul
acestei actiuni valorile contabile sunt inlocuite cu valorile actuale determinate in functie de
preturile pietei sau cu noile valori de utilitate.
Principalele momente ale evaluarii elementelor patrimoniului economic sunt:
evaluarea la data intrarii bunurilor in patrimoniu;

evaluarea la data iesirii bunurilor din patrimoniu sau la darea in consum;
evaluarea la data inventarierii patrimoniului;
evaluarea la data incheierii exercitiului economico-financiar sau a perioadei de
gestiune.
3.2.3. Reevaluarea patrimoniului
Reevaluarea elementelor de activ si pasiv se face pe baza unei dispozitii legale in acest sens,
de regula o hotarare a guvernului. Cu acest prilej valoarea de intrare a bunurilor se modifica
astfel: valoarea de intrare se inlocuieste cu valoarea actuala.Diferentele dintre aceste valori
se inregistreaza in contabilitate sub forma diferentei din reevaluare. Aceste diferente
influenteaza diferite surse economice in masura si proportiile prevazute de actul normativ.
3.3. Inventarierea patrimoniului
Inventarierea reprezinta procedeul de constatare faptica la o anumita data a existentei

elementelor patrimoniale, din punct de vedere cantitativ, calitativ si valoric.
Importanta inventarierii: contribuie la stabilirea corecta a indicatorilor de calcul si evidenta,

contribuie la infaptuirea controlului asupra integritatii si corectei gestionari a patrimoniului
unitatii, contribuie la mobilizarea rezervelor interne, accelerarea vitezei de rotatie a
mijloacelor circulante si respectarea disciplinei financiare etc.
Pagina
3.3.1. Importana i funciile inventarierii
Inventarierea patrimoniului reprezint ansamblul operaiunilor prin care se constat

existena tuturor elementelor de activ i de pasiv, cantitativ-valoric sau numai valoric, dup
caz, n patrimoniul unitii la data la care aceasta se efectueaz.
Inventarierea are ca scop principal stabilirea situaiei reale a patrimoniului fiecrei uniti i
cuprinde toate elementele patrimoniale, precum i bunurile i valorile deinute cu orice titlu,
aparinnd altor persoane juridice sau fizice, n vederea ntocmirii bilanului contabil care
trebuie s asigure o imagine fidel, clar i complet a patrimoniului, a situaiei financiare i
a rezultatelor obinute.
Unitile patrimoniale au obligaia s efectueze inventarierea general a patrimoniului la

nceputul activitii, cel puin o dat pe an, de regul la sfritul anului, pe parcursul
funcionrii sale, n cazul fuzionrii, divizrii sau ncetrii activitii, precum i n urmtoarele
situaii:
a) n cazul modificrii preurilor;

b) la cererea organelor de control, cu prilejul efecturii controlului, sau a altor organe
prevzute de lege;
c) ori de cte ori sunt indicii c exist lipsuri sau plusuri n gestiune care nu pot fi
stabilite cert dect prin inventariere;
d) ori de cte ori intervine o predare-primire de gestiune;
e) cu prilejul reorganizrii gestiunilor;
f) ca urmare a calamitilor naturale sau a unor cazuri de for major sau n alte cazuri
prevzute de lege.
Inventarierea patrimoniului se efectueaz de ctre comisii de inventariere, formate din cel

puin dou persoane, numite prin decizie scris, emis de persoanele autorizate prevzute la
pct. 8 din prezentele norme. n decizia de numire se menioneaz, n mod obligatoriu,
componena comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii,
gestiunile supuse inventarierii, data de ncepere i terminare a operaiunilor. La unitile
mici, inventarierea poate fi efectuat de ctre o singur persoan.
Functiile inventarierii:
1. Control a concordantei dintre informatiile contabile si realitate pot sa apara

diferente intre soldurile scriptice ale elementelor inventariate si realitate din
urmatoarele cauze:
a) Factori obiectivi: bunurile materiale pot suferi pe timpul transportului,
depozitarii, manipularii modificari cantitative sau calitative
b) Factori subiectivi: sustrageri, furturi, proasta gestiune
Pagina
c) Erori umane: confuzii intre sortimente sau alte erori in evidenta operativa ca
urmare a nepriceperii sau neglijentei personalului; omiterea inregistrarii unor
documente primare, inregistrarea eronata sau de mai multe ori
d) Calamitati, cazuri de forta majora
Rolul acestei functii:
Stabilirea plusurilor si minusurilor de inventar in vederea punerii de acord a

contabilitatii cu realitatea si delimitarii raspunderilor
Identificarea bunurilor neutilizate, comenzilor sistate, creantelor neincasate si a
cauzelor lor - cresterea eficientei activitatii
Estimarea riscurilor specifice entitatii
2. Stabilire a situatiei nete si a rezultatului exercitiului inventarierea premerge

inchiderea conturilor si intocmirea situatiilor financiare:
a) Se confirma realitatea activelor patrimoniale si a datoriilor premisa pentru

determinarea situatiei nete din bilant, a rezultatului din contul de profit si
pierdere
3. Calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si vanzarilor cazul inventarului

intermitent in evidenta stocurilor, conform caruia:
a) Aprovizionarile se inregistreaza direct la cheltuieli, fara a se folosi conturi de

stocuri
b) La sfarsitul perioadei (lunii) se determina prin inventariere stocul faptic,
acesta se inregistreaza in conturi de stocuri ca existent final al lunii si
corecteaza astfel cheltuielile inregistrate anterior care poate s-au dovedit prea
mari in raport cu consumurile reale
c) Iesiri de stocuri (consum, vanzare) = Stocuri initiale (determinate prin
inventariere la sfarsitul lunii precedente) + Intrari de stocuri in cursul
perioadei (aprovizionari sau productie) Stocuri finale (determinate prin
inventariere la sfarsitul lunii curente)
3.3.2. Clasificarea inventarierilor
Clasificarea inventarierii
A. Dupa sfera de cuprindere

inventariere generala care cuprinde intreg patrimoniul intreprinderii precum si
bunurile apartinind altor unitati luate spre prelucrare de unitatea inventariata
inventarierea partiala cuprinde o parte a patrimoniului intreprinderii
Pagina
B. Dupa intervalul de timp la care se efectueaza

inventariere anuala in vederea stabilirii reale a elementelor patrimoniale pentru
a fi trecute in bilant
inventariere periodica care are loc in cursul anului sau la intervale mai mari de 1
an se efectueaza pentru verificarea existentei anumitor elemente patrimoniale
inventariere ocazionala se efectueaza in cursul anului fiind determinata de
imprejurari speciale cum ar fi predare-primire de gestiune
inventariere inopinanta se efectueaza in cursul anului de catre conducerea
unitatii
Pregatirea inventarierii consta in stabilirea obiectului inventarierii si stabilirea sferei de

cuprindere a inventarului. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii,
contabilii care tin evidenta gestiunii inventariate.Comisia de inventariere are obligatia sa
sigileze locurile si caile de acces cu exceptia locului unde a inceput inventarierea, sa solicite o
declaratie scrisa in care sa se mentioneze urmatoarele:
daca in gestiune exista plusuri sau bunuri apartinind tertilor -daca au fost efectuate
operatiuni fara respectarea normelor legale
daca au documente neinregistrate in evidenta etc
Inventarierea propriu zisa reprezinta etapa care marcheaza inceperea efectiva a

inventarierii, continutul ei il reprezinta constatarea faptica, descrierea si evaluarea
elementelor supuse inventarierii. Constatarea reprezinta stabilirea pe cale directa si
concreta a existentei elementelor patrimoniale, a marimii si starii in care se gasesc ele la
data cand are loc inventarierea. Existenta elementelor de activ se constata practic prin
numerare, masurare, cantarire.
De la aceasta regula fac exceptie bunurile aflate in ambalaje industriale cum ar fi lichidele a
caror constatare se face prin sondaj. Inventarierea mijloacelor banesti aflate in conturi la
banci se efectueaza prin urmarirea extraselor de cont ale bancilor, prin compararea acestora
cu soldurile conturilor din evidenta proprie. Pe baza constatarilor facute elementele
inventariate se trec in listele de inventariere in care alaturi de cantitate si valoare se trec si
caracteristicile proprii elemenetelor inventariate.
Urmeaza confruntarea documentelor faptice cu constatarile di evidenta contabila proprie

pentru a se afla rezulatatele inventarierii. Listele de inventar se semneaza de catre toti
membrii comisiei de inventariere precum si de gestionarii carora li s-a efectuat
inventarierea. Pe ultima fila a listelor de inventariere gestionarul trebuie sa mentioneze daca
bunurile inventariate se afla in pastrarea sa. Daca exista bunuri care nu se pot inventaria
valoric vor fi puse pe liste de inventariat cantitativ.
Stabilirea si regularizarea rezultatelor inventarierii este ultima etapa care se inregistreaza in

urma stabilirii diferentelor dintre constatarile faptice si inregistrarile din evidenta contabila.
In cazul in care diferenta apare mai mare in urma constatarilor faptice fata de inscrisuri
acestea se numesc plusuri in inventar care de obicei se inregistreaza, daca diferenta este
nefavorabila atunci cand constatarile faptice sunt mai mici decat inregistrarile avem de-a
face cu un minus in inventar, acesta lipsa fiind imputabila.
Pagina
In urma inventarierii se pot efectua regularizari prin compensari numai din punct de vedere
cantitativ a plusurilor cu minusurile cu conditia ca diferentele sa apara la acelasi gestionar.
Plusurile se inregistreza ca intrari in gestiune prin debitarea conturilor care indica plusul
respectiv si creditarea conturilor de cheltuieli pe locuri de constatare a plusurilor respective.
Pentru inregistrarea minusurilor in contabilitate exista urmatoarele situatii:

daca vina apartine gestionarului se imputa acestuia la pretul cu amanuntul, diferenta
dintre pretul de inregistrare a bunurilor constatate lipsa si pretul cu amanuntul se
vireaza la bugetul statului
in cazul in care la inventariere pentru lipsa constatata nu s-au stabilit cauzele,
lipsurile respective se inregistreaza in creditul conturilor de bunuri prin debitul
contului decontari in curs de lamurire
Acest din urma cont se inchide in momentul in care s-a stabilit cauza, cand nu este o
persoana vinovata lipsa se trece pe cheltuieli, pe locuri de constatare a acesteia, cand este o
persoana vinovata aceasta devine debitor si i se imputa in consecinta.
In caz de calamitati naturale lipsurile se trec in debitul contului profit si pierderi .
3.4. Bilanul contabil procedeu al dublei reprezentri a patrimoniului
3.4.1. Dubla reprezentare a patrimoniului cu ajutorul bilanului

contabil
Prin "dubl reprezentare" se nelege reflectarea n contabilitate cu ajutorul datelor

informate, n expresie valoric, a patrimoniului unei uniti sub cele dou aspecte
interdependente i simultane ale lui - mijloacele economice (activele) i sursele acestora
(pasivele) - existente ntr-o unitate economic la un moment dat.
Dubla reprezentare constituie o cerin esenial a obiectului contabilitii, determinat de

fenomenul dedublrii patrimoniului n mijloace economice i surse economice i care
impune metodei contabilitii, ca prin procedeele ei proprii s asigure reflectarea
concomitent i distinct a acestor dou componente diferite ale patrimoniului oricrei
uniti economice.
Dubla reprezentare realizeaz una din principalele legturi cauzale dintre obiectul i metoda
contabilitii, fapt ce I confer calitatea de principiu fundamental al contabilitii. Pentru
nfptuirea acestui principiu metoda contabilitii folosete ca procedeu specific bilanul
contabil a crei concepie metodologic corespunde i asigur realizarea practic a cerinelor
dublei reprezentri.
Pagina
Astfel, bilanul contabil este conceput ca un tabel cu dou seciuni distincte numite activ i
pasiv.
Activul bilanului este seciunea din stnga bilanului n care se nscriu mijloacele economice
(activele) iar pasivul bilanului este seciunea din dreapta n care se reflect sursele
mijloacelor economice (pasivele) existente ntr-o unitate economic la un moment dat. Sub
denumirea de "active" i "pasive" de bilan se regsesc aadar toate bunurile materiale i
nemateriale precum i drepturile i obligaiile care alctuiesc un patrimoniu.
Activele de bilan (mijloacele economice) se mpart n funcie de caracteristicile proprii,

valoare, durat de utilizare i mod de folosire n trei categorii : activeimobilizate, active
circulante i active de regularizare.
Activele imobilizate sunt bunuri i valori economice a cror perioad de utilizare este mai
mare de un an de zile i particip la mai multe circuite economice.
Recuperarea i transformarea n bani a valorii lor se face ntr-un interval lung de timp. Aceste
elemente nu se consum la prima utilizare.
Dup natura i coninutul lor activele imobilizate se mpart n trei grupe:imobilizri
necorporale, imobilizri corporale i imobilizri financiare.
Imobilizrile necorporale sunt acele imobilizri care nu mbrac forma de bunuri materiale
concrete. Din aceast categorie fac parte :
- cheltuieli de constituire (de fondare) cuprind cheltuieli cu nfiinarea, dezvoltarea i
fuzionarea unitilor patrimoniale, care se amortizeaz (recupereaz) ntr-o perioad de cel
mult 5 ani ;
- cheltuieli de cercetare i dezvoltare reflect cheltuielile ocazionate de elaborarea unor noi
tehnologii, realizarea de noi produse i alte obiective de cercetare utile n activitatea unei
uniti. Ele se recupereaz n maximum 5 ani ;
- cheltuielile comerciale reprezint cheltuielile efectuate pentru pstrarea sau dezvoltarea
nivelului de activitate al unitii (clientel, vadul comercial, firma, reclama, etc.). Aceste
cheltuieli nu se amortizeaz ;
- concesiuni, brevete, licene .a drepturi i valori similare cuprind cheltuieli efectuate pentru
achiziia dreptului de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu, a unui brevet, licen,
etc., care se amortizeaz pe parcursul perioadei de utilizare ;
- alte imobilizri necorporale unde se includ programele informatice realizate n unitate sau
procurate din afara unitii i care se amortizeaz n trei ani.
Imobilizrile corporale cuprind bunurile materiale pe care unitatea le utilizeaz o prioad

mai mare de un an . Ele se gsesc sub form de terenuri (intr aici diferite categorii
determinate difereniat dup modul de utilizare, amplasare, grad de fertilitate, etc.) i
mijloace fixe (cldiri i construcii speciale; maini, utilaje i instalaii de lucru; aparate i
instalaii de msurare, control i reglare; mijloace de transport, animale de munc din
diferite specii; plantaii viti-pomicole; unelte, dispozitive, accesorii i inventar gospodresc).
n cazul n care bunurile materiale procurate sau create n unitate nu sunt terminate, ele se
include n categoria imobilizrilor n curs de execuie.
Pagina
Imobilizrile corporale, cu excepia terenului, i pierd n timp din valoare, ca urmare a uzurii
determinate de utilizarea lor, de aciunea unor factori naturali i progresului tehnic.
Recuperarea valorii lor se realizeaz prin amortizare.
Noiunea de mijloace fixe definete majoritatea mijloacelor de munc cum ar fi maini cu

ajutorul crora oamenii acioneaz asupra obiectelor muncii n vederea transformrii lor
potrivit scopului urmrit; cldirile i construciile n cadrul crora sunt amplasate mainile i
unde se desfoar procesul de munc; mijloace de transport pentru persoane i bunuri, etc.
ntre noiunea de mijloace fixe i mijloace de munc exist unele deosebiri determinate de
considerente practice sau de criterii stabilite prin norme juridice (durata de funcionare sau
de folosin i valoarea pe obiect a acestor mijloace economice).
Sunt considerate mijloace fixe acele mijloace de munc ce ndeplinesc cumulativ

urmtoarele dou condiii :
- au o durat de funcionare sau de folosin mai mare de un an de zile ;
- au o valoare pe obiect peste o anumit limit stabilit prin lege.
Mijloacele de munc ce nu ndeplinesc cumulativ aceste dou condiii, de durat i valoare,

sunt considerate active circulante, mai exact obiecte de inventar.
Calitatea de mijloc fix a unui obiect este determinat i de funcia economic pe care o
ndeplinete n activitatea economico-social.
Astfel, o combin, o main de stropit sunt mijloace fixe numai pentru unitile patrimoniale
care le folosesc ca mijloace de munc. La unitile care le-au produs, aceste bunuri sunt
produse finite ncadrate n categoria active circulante materiale.
Pot exista situaii cnd un obiect i schimb funcia sa economic, chiar n cadrul aceleiai
uniti. De exemplu, n momentul obinerii lui, un tractor este un produs finit ncadrat n
categoria active circulante iar dac unitatea nu l vinde ci l folosete pentru nevoile proprii,
tractorul respectiv devine mijloc fix.
Mijloacele fixe se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi :

- particip n ntregime i de repetate ori n procesul de producie, o perioad ndelungat,
fr a se ncorpora n coninutul material al produsului la a cror obinere au participat ;
- mijloacele fixe se consum treptat sub forma uzurii (nvechirii) sau a pierderii treptate a
caracteristicilor iniiale ceea ce face ca ele s nu fie nlocuite dup fiecare ciclu de producie ;
- mijloacele fixe i pstreaz, n mod relativ, volumul, forma fizic i caracteristicile tehnice
de funcionare iniiale pe toat durata de folosin ;
- consumarea treptat a mijloacelor fixe sub forma uzurii implic transmiterea treptat a
unei pri din valoarea lor n valoarea produciei la obinerea creia particip, sub forma
amortizrilor i apoi recuperarea ei prin vnzarea produciei ;
- amortizarea treptat a valorii determin caracterul specific al rotaiei mijloacelor fixe, n
sensul c mijloacele fixe circul numai ca valoare, prin intermediul amortizrilor ca valoare
de ntrebuinare aceste mijloace economice rmn neschimbate sau fixe, pe toat durata de
folosin, de unde provine i denumirea de mijloace fixe.
Pagina
Principalele operaii privitoare la mijloacele fixe sunt : intrarea mijloacelor fixe n unitate,
amortizarea mijloacelor fixe, ntreinerea i repararea mijloacelor fixe i ieirea mijloacelor
fixe din unitate.
Mijloacele fixe pot intra n unitatea patrimonial att la nfiinare ct i pe parcursul

desfurrii activitii unitilor respective. Sub aspect patrimonial mijloacele fixe pot intra n
folosin permanent sau temporar a acestor uniti.
Mijloacele fixe pot intra n folosina permanent a unitilor prin investiii, prin aport n
natur la formarea capitalului .a. ci.
Prin investiii se nelege un proces de realizare a unor mijloace fixe noi, de perfecionare sau
modernizare a celor existente precum i cumprare de mijloace fixe. Intrarea mijloacelor fixe
n folosin temporar are loc prin ncheierea pe o perioad de timp determinat, pe baza
unui contract de nchiriere, n schimbul unei chirii egal, n principiu, cu amortizarea
calculat de ctre unitatea care nchiriaz mijlocul fix.
Mijloacele fixe care se folosesc n procesul de producere sau circulaie pierde treptat din
caracteristicile iniiale i, n mod corespunztor pierde din valoarea lor.
Aceast pierdere reprezint uzura mijloacelor fixe i ea se recupereaz prin amortizare,
adic prin operaia de includere n costul produciei sau n cheltuielile produciei a unor
sume care reprezint echivalentul valoric al uzurii stabilite dup anumite criterii, ea se
recupereaz (ncaseaz) prin vnzarea produselor sau mrfurilor, a lucrrilor sau serviciilor.
Mijloacele fixe folosite n activitatea de producie nregistreaz treptat o uzur material,

datorit cvreia scade capacitatea de producie. n general, mijloacele fixe se uzeaz n
ansamblul lor. Totui anumite pri ale acestora se uzeaz mai repede sau mai ncet, pentru
c particip n mod diferit la procesul de producie.
Acest proces de uzur neuniform a diferitelor componente ale mijloacelor fixe face
necesar efectuarea lucrrilor de ntreinere i reparaii. Reparaiile au ca scop s micoreze
efectul uzurii materiale a mijloacelor fixe i s le menin starea de funcionare pe toat
durata de folosin.
Mijloacele fixe pot iei din unitate definitiv sau temporar. Ieirea definitiv are loc prin mai
multe ci: vnzare, scoaterea din funciune .a. ci. Vnzarea se face ctre alte uniti sau
persoane fizice. Scoaterea din funciune a mijloacelor fixe const n scoaterea definitiv din
unitatea mijloacelor fixe ca urmare a expirrii duratei lor de funcionare i const dintr-o
serie de operaii n funcie de felul mijlocului fix: casare (maini, utilaje) demolare (pentru
construciile de toate tipurile), reform pentru animale.
Ieirea temporar a mijloacelor fixe din unitatea patrimonial se face prin nchirierea altor
uniti sau persoane fizice.
Imobilizrile financiare - reprezentate de sumele de bani excedentare investite (plasate) pe

termen lung la alte unitI economice. Unitatea care le deine ncaseaz dobnd, dividende,
etc.
Pagina
Din aceast categorie fac parte: titlurile de participare (aciuni, obligaiuni), mprumut
acordat pe termen lung, .a.
Activele circulante particip n procesul de producie i circul alturi de activele imobilizate

i se gsesc ntr-o continu micare i transformare. Ele i schimb forma material trecnd
succesiv, n rotaia lor, prin cele trei etape de circuit economic : aprovizionare, producie i
desfacere.
Astfel, n faza de aprovizionare disponibilitile bneti se transform n stocuri de materiale,

materii prime, n faza de producie acestea se consum integral rezultnd stocuri de
produse, produi care prin valorificare, vnzarea acestora clienilor , n faza de desfacere,
devin temporar creane (clieni) sau redevin disponibiliti bneti.
Caracteristica de baz a activelor circulante este aceea c perioada de rotaie a lor este mai
mic de un an de zile.
Activele circulante sunt numeroase i diverse putnd fi grupate n trei categorii :

- active circulante materiale sau stocurile i producia n curs de execuie ;
- active circulante bneti (valori de trezorerie) ;
- active circulante n decontare (creane).
Stocurile i producia n curs de execuie cuprind acele bunuri care au un coninut material i
care sunt fie folosite fie obinute. Ele se prezint sub form de materii prime, materiale
consumabile, produse, ambalaje i obiecte de inventar. n unitile agricole acestei categorii
aparin i anuimalele i psrile de producie i reproducie, animale tinere i la ngrat
precum i coloniile de albine.
Materiile prime constituie substana principal care intr n componena material a

produsului finit. De exemplu : lemnul se regsete n mobil.
Materialele consumabile : seminele i materialul de plantat, furajele i aternutul,
ngrmintele chimice i naturale, combustibili i lubrefianI, substane de combatere a
bolilor i duntorilor, materiale diverse particip sau ajut la procesul de producie fr a se
regsi, de regul, n produsul finit. Aceste active circulante materiale se consum la prima lor
ntrebuinare, modificndui forma iniial. Ele i transmit integral valoarea lor n costul
noilor produse pentru obinerea crora s-au consumat.
Produsele constituie active circulante materiale obinute ca rezultat al muncii i sunt

reprezentate de : produse finite, semifabricate din producia proprie, produse n curs de
execuie (producia neterminat), produsele reziduale, mrfurile.
Produsele finite sunt acele bunuri materiale care au parcurs n unitatea economic toate
fazele tehnologice, la sfritul crora pot fi valorificate ca atare. n agricultur, se consider
produse finite produsele principale (producia principal) i produsele secundare (producia
secundar).
Producia principal e reprezentat de urmtoarele categorii: Producia vegetal i animal,

produi i spor de cretere n greutate. Producia principal, prin valorificare, reprezint
Pagina
principala surs de venituri/profit a unei unitI agricole. n acelai timp producia principal
reprezint principala surs de hran pentru oameni, animale i materie prim pentru
industria prelucrtoare.
Producia secundar rezult n urma procesului de producie indiferent de voina omului. n

agricultur, alturi de producia principal, aceste produse (paie, gunoi) sunt valorificate
ntr-o mai mare msur dect n alte ramuri economice, aducndu-i i ele aportul la
obinerea veniturilor n unitile agricole.
Semifabricatele (ntlnite de obicei n ramurile industriale, sunt reprezentate de produse,

bunuri care pentru a putea fi valorificate necesit cheltuieli de producie suplimentare care
duc la creterea costurilor de producie.
Producia neterminat e reprezentat de activitatea care se desfoar n unele unitI

economice care au cicluri de producie diferite de ciclurile economice. n agricultur
activitatea economic e delimitat n timp de intervalul 1.01 - 31.12, n timp ce activitatea de
producie se poate desfura pe mai multe cicluri economice, situaie pe care contabilitatea
trebuie s o reflecte distinct.
n producia vegetal se consider producie neterminat valoarea lucrrilor efectuate n

cmp, vii sau livezi dup obinerea produciei. De exemplu : artura, nsmnrile de
toamn, tierile Valoarea acestor activiti nregistrate n anul curent se transfer n anul
urmtor cnd se utilizeaz n calculul costurilor de producie a produselor obinute.
n zootehnie se nregistreaz ca producie neterminat valoarea cheltuielilor fcute pentru

animalele i psrile puse la ngrat i nevalorificate pn la sfritul anului, ntruct nu au
atins greutatea optim de valorificare.
Producia rezidual cuprinde rebuturile, materiale recuperabile sau deeurile rezultate din
procesul produciei sau din valorificarea mijloacelor fixe i a obiectelor de inventar scoase
din funciune.
Mrfurile reprezint bunuri cumprate de unitile comerciale n scopul revnzrii lor ctre
populaie sau alte uniti, fr nici o prelucrare suplimentar.
Ambalajele sunt bunuri utilizate pentru a proteja produsele/mrfurile de pierderi sau

degradri n timpul transportului/depozitrii i pentru comercializare. Sunt :
- ambalaje de producie (cutii de conserve) ;
- ambalaje de circulaie (saci de hrtie, cutii de carton, pungi plastic), ambalaje de natura
obiectelor de inventar (saci de cnep, borcane, sticle) ;
- ambalaje de natura mijloacelor fixe (butoaie mari de lemn sau tabl, cisterne).
Obiectele de inventar, sunt acele mijloace de munc ce nu ndeplinesc cumulativ condiiile

de durat i valoare pentru a putea fi ncadrate la mijloace fixe (n categoria mijloacelor fixe).
Fie au o valoare pe obiect mai mic, dect limita stabilit de lege pentru a se ncadra n
categoria mijloacelor fixe, indiferent de durata de folosin, indiferent de valoarea lor sau
ambele condiii sub limita impus. Intr n aceast categorie : scule, uneltele mrunte,
Pagina
mobilier de birou, echipament de protecie (halate, cizme, ochelari, mnui), echipament de

lucru (asemntor cu echipamentul de protecie, doar c, o parte din valoarea lor se suport
de angajaii unitii care l folosesc), construcii i amenajri provizorii (barci, podee).
Creanele sau activele circulante in decontare reprezint sumele bneti de ncasat/de

primit de ctre o unitate economic de la alt unitate sau persoan fizic pentru produsul
sau marfa vndut (caz n care aceste uniti se numesc clieni) sau pentru lucrri executate
sau servicii prestate (caz n care aceste uniti se numesc debitori). Creanele se numesc i
drepturi. Creanele apar ca urmare a transmiterii unor bunuri sau sume ctre alte uniti sau
persoane fizice. Creanele iau natere datorit sistemului de ncasri i pli fr numerar,
efectuate prin intermediul bncilor. Acest sistem const n faptul c, pentru
vnzrile/cumprrile de bunuri, executarea de lucrri sau prestri de servicii cu decontare
prin banc, plata/ncasarea valorii acestora nu se realizeaz imediat i direct ca n cazul
plilor/ncasrilor n numerar, ci dup un anumit interval de timp i prin intermediul
bncilor. n acest interval de timp produsele sau mrfurile nu se mai afl n unitate sub
form de active circulante materiale dar nici nu s-au transformat n active circulante bneti.
Astfel de active se afl n curs de ncasare sau de decontare.
Activele circulante bneti, numite i valori de trezorerie sau valori financiare, cuprind toate
valorile economice sub form de bani sau care ndeplinesc funcia de bani. Din aceast
categorie fac parte disponibilitile bneti i plasamentele.
Disponibilitile bneti cuprind numerarul aflat n casieria unitii, disponibilitile aflate la

bnci n conturi curente i n conturi de depozite, carnetele de cecuri cu limit de sum,
acreditivele .a. valori. Disponibilitile bneti aflate n conturi provin din urmtoarele surse
: de la asociaii sau acionarii unitii, reprezentnd aportul n bani la formarea capitalului
social, din mprumuturi de la bnci sau alte uniti. Din aceste sume se achit datoriile fa
de furnizori, impozitele i taxele datorate statului, contribuiile la asigurrile sociale, se
ramburseaz creditele bancare i alte mprumuturi. Disponibilitile bneti din categoria
alte valori se refer la : timbrele fiscale i potale, biletele de odihn i tratament, biletele
de cltorie, etc. Cu ajutorul disponibilitilor bneti se efectueaz operaiunile de ncasri
i pli care pot fi de dou feluri : ncasri i pli n numerar i ncasri i pli fr numerar.
ncasrile i plile n numerar se efectueaz prin casieria unitii pentru nevoi curente care
nu pot depi o anumit limit numit plafon (sold) de cas. Plafonul de cas se stabilete
anual n raport cu necesitile unitii. Peste plafonul de cas se pot pstra bani n casieria
unitii, dar numai pentru un timp limitat, sumele bneti necesare pentru plata salariilor
angajailor unitii, a ajutoarelor materiale de boal, deplasrilor, etc. ncasrile i plile fr
numerar se realizeaz prin intermediul bncilor, din disponibilitile bneti ale unitii.
Achitarea datoriilor i ncasarea creanelor se realizeaz pe calea decontrilor. Decontarea
sau ncasarea i plata fr numerar reprezint un ansamblu de operaiuni bancare prin care
sumele datorate se transfer din conturile de disponibiliti bneti ale unitii pltitoare n
conturile de disponibiliti bneti ale unitii ncasatoare. Acest sistem de decontare s-a
generalizat datorit avantajelor pe care le prezint : simplific operaiunile de ncasare a
creanelor i de plat a datoriilor, se reduce considerabil necesarul de moned n circulaie,
scad cheltuielile cu confecionarea, transportul i vehicularea banilor, asigur o deplin
securitate a banilor i altele.
Pagina
Plasamentele cuprind : titlurile de plasament i instrumentele de trezorerie. Titlurile de

plasament cuprind aciuni i obligaiuni dobndite pe termen scurt n vederea realizrii unui
ctig n momentul vnzrii lor. Spre deosebire de titlurile de participare, titlurile de
plasament sunt nstrinate ntr-un interval mai mic de un an. Instrumentele de trezorerie
reprezint titluri de valoare achiziionate cu scopul de a proteja disponibilitile bneti sau
de a realiza operaiuni speculative. Din aceste categorii fac parte : bonurile de tezaur, emise
de Ministerul Finanelor pe termen scurt, certificatele de devize, .a.
Activele de regularizare sunt valori care nu au nc un statut defini,t ele urmnd s capete
forma final pe parcursul perioadei de gestiune viitoare. De exemplu : cheltuielile
nregistrate n avans, active n curs de clarificare, chirii, taxe, dobnzi pltite anticipat,
diferene nefavorabile din conversia datoriilor i creanelor n devize (valut), etc.
Pasivele de bilan (sursele mijloacelor economice) arat proveniena sau modul de

procurare i destinaia activelor. Avnd n vedere modalitile diferite de procurare a
activelor, pasivele se mpart n :
- pasive proprii i asimilate celor proprii ;
- pasive strine (atrase i mprumutate) ;
- pasive de regularizare.
Pasivele proprii i asimilate celor proprii exprim relaii bneti de procurare a activelor
unitii din aportul asociailor sau acionarilor, a statului sau persoanelor fizice interesate,
relaii ce poart denumiri diferite i anume : capital, n cazul unitilor economice, fonduri, n
cazul unitilor bugetare. Capitalul arat sursele de provenien a activelor, surse care pot fi
proprii, reprezentate de capitalul social, capitalul individual, rezervele de capital i surse
asimilate capitalului propriu, reprezentate de fondul de dezvoltare, fondul de participare la
profit, subvenii pentru investiii, provizioane (surse asimilate create prin includerea unor
sume n cheltuielile de producie n scopul acoperirii din profit a unor pierderi viitoare
posibile. Constituirea de provizioane reprezint o amnare la plat a impozitului pe profit,
constituind un avantaj fiscal pentru unitate).
Pasivele strine sunt formate din sume atrase i mprumutate. Acestea vor trebui restituite,
motiv pentru care pasivele strine se mai numesc i datorii :
- datorii financiare - reprezentate de creditele bancare i mprumuturile de la teri (de la alte
uniti sau persoane fizice). Creditele bancare pot fi : pe termen scurt (pn la un an), pe
termen mediu (1-5 ani) i pe termen lung (peste 5 ani). Acestea sunt purttoare de dobnzi i
garantate cu activele unitii ;
- datorii comerciale - aprute n urma relaiilor economice pe care o unitate le are cu diveri
furnizori de bunuri materiale sau prestri servicii ;
- datorii fiscale, salariale i sociale - arat obligaiile sub form de impozite i taxe fa de
bugetul statului, salariile cuvenite angajailor unitii (i alte drepturi), contribuia la
asigurrile sociale i la fondul de omaj i alte datorii.
n categoria surselor mprumutate intr creditele bancare i mprumuturile de la teri, iar n

categoria surselor atrase intr obligaiile bneti ale unitii fa de alte uniti sau persoane
fizice pentru materialelel, lucrrile sau serviciile primite de la aceste i care nu au fost pltite,
Pagina
obligaiile bneti fa de personalul propriu pentru salariile datorate pn la data plii lor i
obligaiile bneti fa de stat pentru diferite impozite i taxe. Asemenea obligaii bneti se
numesc atrase deoarece, pe perioada ct dureaz decontarea lor, activele provenite din
astfel de surse nu stau nefolosite, ci sunt atrase n circuitul economic al unitii. Sursele
atrase sunt individualizate sub diferite denumiri care arat felul unitii sau persoanei fa
de care unitatea are anumite obligaii bneti, ca de exemplu : furnizori, impozit pe salarii
(datorat la bugetul statului), datorii fa de personal (personal remuneraii datorate), datorii
la asigurrile sociale, etc.
Pasivele de regularizare sunt surse economice care nu au un statut definitiv. Din aceast
categorie fac parte : veniturile nregistrate n avans (chirii, taxe, dobnzi ncasate anticipat) i
diferene favorabile din conversia creanelor (drepturilor) i datoriilor n devize (valut). Ele
repezint nite profituri latente.
3.4.2. Coninutul i structura bilanului
Termenul de bilan, dup unele opinii, vine de la cuvntul italienesc bilancia, care, la rndul
su, provine din cuvntul latinesc bilanx, care are nelesul cu dou talere.
Bilanul contabil este un procedeu al contabilitii de reprezentare a patrimoniului, conceput

sub forma unui tabel cu dou situaii opuse i alturate numite activ i pasiv.
Denumirea de activ provine de la activele care se reflect n partea stng a bilanului i se

bazeaz pe caracteristica mijloacelor economice de a fi active, de a se afla ntr-o continu
micare i transformare, de a se identifica cu nsi activele unitii.
Denumirea de pasiv provine de la pasivele care se reflect n partea dreapt a bilanului i

care se bazeaz pe caracterul static al surselor economice a cror volum i structur nu se
modific dect ca efect al utilizrii mijloacelor economice.
Activul bilanului este seciunea din stnga n care se nscriu elementele de patrimoniu sub
aspectul lor concret, material, dup componena pe care o au.
Pasivul bilanului este seciunea din dreapta n care se nscriu aceleai elemente
patrimoniale, dar sub aspectul provenienei sau apartenenei.
Pagina
Pe lng mijloacele i sursele economice, n bilanul contabil se reflect i rezultatele

economico-financiare ale activitii unitii (numai n bilanul de nchidere). Elementele
componente ale patrimoniului se nscriu n bilan numai n expresie valoric i n mod grupat
sub denumirea de posturi de bilan. Aceste posturi pot fi : posturi de activ (cup ind active de
bilan nscrise n stnga bilanului - n activ) i posturi de pasiv (cuprind pasive de bilan
nscrise n dreapta bilanului - n pasiv).
nscrierea posturilor n bilan nu se face ntmpltor ci ntr-o anumit ordine, impus i de

importana fiecrui element. nscrierea ordonat a posturilor n bilan se face n aa
numitele grupe i subgrupe de bilan.
ntre totalul valoric al activului i totalul valoric al pasivului exist o egalitate permanent
care se numete egalitate bilanier. Aceast egalitate contabil reflect egalitatea valoric
dintre totalul mijloacelor economice i totalul surselor economice, totaluri ce au rezultat din
dedublarea patrimoniului economic privit n unitatea sa.
Aceast egalitate bilanier se exprim grafic astfel : A = P

Egalitatea bilanier constituie modul concret i specific de manifestare a principiului dublei
reprezentri i exprim echilibrul permanent dintre cele dou aspecte ale patrimoniului
economic - aspectul real (mijloacele economice) i aspectul abstract (sursele economice) -
existente ntr-o unitate economic la un moment dat.
Bilanul este un document contabil obligatoriu care se ntocmete la anumite intervale de

timp, trimestrial, semestrial i anual (la sfritul anului).
Datele unui bilan servesc, pe de o parte, la sintetizarea i generalizarea elementelor

patrimoniale existente la sfritul unei perioade i la caracterizarea activitii desfurate n
unitate n acea perioad, iar pe de alt parte, ca baz pentru renceperea procesului de
reflectare a acestora n perioada urmtoare.
De aici i termenul de bilan de nchidere, n care se oglindesc i rezultatele economico-

financiare obinute n perioada respectiv i bilan de deschidere (bilan iniial), pe baza
cruia se reia ciclul contabil.
Bilanul contabil ca procedeu al contabilitii este un instrument de conducere care prezint

situaia real a patrimoniului unei uniti la un moment dat, precum i rezultatul economico-
financiar reprezentat de profit sau pierdere. Din punct de vedere contabil, pierderile
reprezint mrimea bunurilor consumate i care nu au putut fi acoperite din veniturile
proprii, deci sunt elemente de activ, n timp ce profitul reprezint mrimea excedentului
veniturilor fa de cheltuieli, o important surs de finanare, deci este un element de pasiv.
3.4.3. Influena operaiunilor economice

Pagina
Activitatea de producie care are loc n unitile economice, concretizat n diferite operaii
economice, produce anumite modificri n volumul i structura patrimoniului economic
existent ntr-o unitate la un moment dat, reflectat n bilan.
Aceste modificri se concretizeaz n creteri i micorri ale diferitelor categorii de

elemente patrimoniale, a cror reflectare n bilanul contabil trebuie s in seama de
urmtoarele reguli generale, indiferent de coninutul operaiei economice, de momentul
efecturii ei i de locul desfurrii acesteia :
- fiecare operaie economic modific concomitent cel puin dou posturi de bilan ;
- operaia economic modific cele dou posturi de bilan cu aceeai valoare (sum) ;
- modificrile celor dou posturi sunt ntotdeauna opuse, fie ca semn (+/-), fie ca poziie n
bilan (activ/pasiv) ;
- indiferent dac valoarea total a bilanului se modific sau nu, dup nregistrarea unei
operaii economice se pstreaz permanent egalitatea dintre activ i pasiv (conform
egalitii bilaniere ca form de manifestare a principiului dublei reprezentri a
patrimoniului).
Folosind simbolurile A - pentru activul bilanului, P - reprezentnd pasivul bilanului i X -

mrimea modificrii provocate de operaia economic, aceste reguli se pot scrie sub forma
unor formule de modificare a bilanului.
ntlnim patru categorii de modificri a bilanului n funcie de natura modificrilor produse

de operaiile economice :
I. Operaii economice care genereaz modificria numai n structura activelor, constnd din
micorarea unei anumite categorii de mijloace economice i creterea, concomitent i cu
aceeai sum, a altei categorii de mijloace economice, situaia patrimoniului rmnnd
neschimbat. Aceste modificri se reflect numai n activul bilanului, prin micorarea
(scderea) valoric a unui post i creterea altui post, concomitent i cu aceeai sum,
pasivul bilanului rmnnd neschimbat. ntruct o categorie de mijloace economice s-a
micorat i alta s-a majorat cu aceeai sum, totalul mijloacelor economice nu se schimb,
rmnnd egal cu totalul surselor, adic totalul activului rmne neschimbat i egal cu totalul
pasivului bilanului datorit faptului c cele dou modificri sunt de aceeai mrime dar de
sens contrar (una cu plus i alta cu minus).
Aceste modificri i meninerea egalitii bilaniere pot fi exprimate cu formula :

A +X - X = P
II. Operaii economice care provoac modificri numai n structura pasivelor, constnd din
creterea unei anumite categorii de surse i micorarea concomitent i cu aceeai sum a
altei categorii de surse economice. Aceste modificri se reflect numai n pasivul bilanului
prin creterea unui post i micorarea altui post, concomitent i cu aceeai sum, activul
bilanului rmnnd neschimbat. Fiind vorba de o cretere a unei surse i o micorare
concomitent i cu aceeai sum a altei surse, totalul surselor nu se schimb i astfel rmne
egal cu totalul mijloacelor economice, adic totalul pasivului rmne egal cu totalul activului
bilanului datorit faptului c i de data aceasta cele dou modificri sunt de aceeai mrime
dar de sens contrar (una cu plus i alta cu minus).
Pagina
Aceste modificri i meninerea egalitii bilaniere pot fi exprimate cu formula: A = P +X X

Aceste dou modificri poart denumirea de micri/formule permutative i se
caracterizeaz prin aceea c nu modific valoarea total a bilanului ci numai structura
acestuia.
III. Operaii economice care determin modificri att n volumul activelor ct i n volumul
pasivelor, constnd din creterea unei anumite categorii de mijloace economice i creterea
concomitent i cu aceeai sum a unei anumite categorii de surse economice. Aceste
modificri se reflect n ambele pri ale bilanului prin creterea unui post de activ i
creterea totodat i cu aceeai sum a unui post din pasivul bilanului. Aceast situaie se
explic prin faptul c cele dou modificri sunt de aceeai mrime, ns ambele au acelai
sens (plus, cresc). Aceste modificri i meninerea egalitii bilaniere pot di redate prin
formula :
A +X = P + X
IV. Operaii economice care genereaz modificri att n volumul activelor ct i n volumul
pasivelor, constnd din micorarea unei anumite categorii de mijloace economice i
micorarea concomitent i cu aceeai sum a unei anumite categorii de surse economice.
Aceste modificri se reflect n ambele pri ale bilanului, prin micorarea unui post de activ
i micorarea concomitent i cu aceeai sum a unui post din pasiv, ceea ce provoac o
scdere a totalului activului i a totalului pasivului, n acelai timp i cu aceeai, astfel c se
pstreaz egalitatea valoric dintre aceste dou totaluri. Ca urmare, egalitatea bilanier se
menine n continuare datorit faptului c cele dou modificri sunt de aceeai mrime i de
acelai sens (minus, scad). Aceste modificri i meninerea egalitii bilaniere se exprim
prin formula :
A-X=P-X
Ultimele dou categorii de modificri poart denumirea de micri/formule opuse i se
caracterizeaz prin aceea c modific valoarea total a bilanului (volumul acestuia), n
sensul i cu suma operaiunii economice nregistrate.
Cele patru operaiuni economice tipice sunt operaiuni economice simple. Din aceast cauz
fiecare dintre ele determin, de fiecare dat, modificarea numai a dou categorii de mijloace
sau surse economice (posturi de bilan) sau numai o categorie de mijloace economice i o
categorie de surse corespunztoare. n bilan, fiecare din aceste modificri a mijloacelor
sau/i surselor economice s-au reflectat prin modificarea, de fiecare dat, fie numai a dou
posturi din activ sau din pasiv, fie a unui post din activ i a unui post din pasivul bilanului. n
afar de acestea exist i operaii economice complexe care determin modificarea a mai
multor categorii de active sau/i pasive i care influeneaz asupra mai multor posturi din
activul i/sau pasivul bilanului. Avnd n vedere faptul c orice operaie economic complex
este format din mai multe operaii economice simple, modificrile generate de asemenea
operaii se pot ncadra n una din cele patru formule de modificare a bilanului. Orict de
variate ar fi operaiunile economice dup coninutul lor, ele provoac modificri asupra
mijloacelor i surselor economice care se reflect prin modificri asupra posturilor din bilan,
corespunztor formulelor de modificare.
n concluzie, rezult c bilanul se poate utiliza numai pentru reflectarea situaiei economico-
financiare a unei uniti economice, existent la un moment dat, dup o serie de operaiuni
Pagina
economice care au fost nregistrate n contabilitate. Bilanul contabil nu prezint i

modificrile ce au loc n volumul i structura mijloacelor i surselor economice. Acest lucru se
realizeaz cu ajutorul unui alt procedeu contabil pe care l vom studia n continuare i
anume, cu ajutorul contului contabil sau sistemul conturilor contabile.
3.4.4. Intocmirea bilantului contabil
Acest subcapitol descrie competenta necesara unui contabil pentru colectarea datelor
necesare, intocmirea bilantului contabil, verificarea corelatiilor bilantiere si intocmirea
anexelor la bilant cu reflectarea situatiei economice reale a unitatii patrimoniale.
La intocmirea bilantului contabil se au in vedere urmatoarele reguli:
posturile de bilant sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de

acord cu situatia reala a elementelor patrimoniale stabilite pe baza
inventarului;
nu sunt admise compensari intre conturile ce se inscriu in bilant si respectiv

intre conturile de venituri si cheltuieli din contul de Profit si pierdere.
In practica se cunosc doua scheme de bilant, una sub forma de tablou cu doua parti: partea
stanga, activul, si partea dreapta, pasivul, numita i schema orizontala de bilant, si modelul
sub forma listei verticale sau schema bilantului vertical.
Bilantul sub forma de tablou cu doua parti pune in evidenta egalitatea intre resurse si
utilizari, iar modelul de bilant sub forma listei verticale ordoneaza structurile patrimoniale in
active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind
prezentarea situatiei nete a patrimoniului.
Colecteaza datele necesare;

Introduce datele in formatul bilantier;
Verifica corelatiile bilantiere;
Intocmeste anexele la bilant.
Colecteaza datele necesare:
o Datele necesare intocmirii bilantului sunt preluate corect din documentele contabile,
pentru prezentarea reala a patrimoniului unitatii;
o Datele sunt colectate in timp util, in scopul intocmirii bilantului contabil in termenul
legal prevazut;
o Datele sunt colectate in corelatie cu continutul documentelor bilantiere, cuprinzand
toate elementele necesare pentru completarea acestora.
Pagina
Introduce date in formatul bilantier:
o Datele sunt introduse cu respectarea formatului bilantier stabilit prin lege;

o Datele sunt introduse in totalitate, pentru asigurarea reflectarii corecte si complete a
activitatii economice a unitatii patrimoniale;
o Datele sunt introduse cu atentie, in succesiunea logica impusa prin document.
Verifica corelatiile bilantiere:
o Verificarea bilantului se efectueaza in concordant cu normele in vigoare;

o Eventualele neconcordari sunt identificate si analizate operativ, in scopul asigurarii
corectitudinii datelor inscrise in bilant;
o Corelatiile bilantiere sunt verificate cu atentie si responsabilitate.
Intocmeste anexele la bilant:
o Anexele se intocmesc in concordanta cu normele metodologice in vigoare, in functie

de tipul unitatilor patrimoniale;
o Anexele se intocmesc cu atentie, asigurandu-se explicitarea imaginii fidele a datelor
inscrise in bilant;
o Completarea anexelor se face cu incadrarea in termenele prestabilite;
Gama de variabile luate in considerare sunt urmatoarele:
Date necesare intocmirii bilantului:

Balanta de verificare;
Calculi analitice ale cheltuielilor deductibile;
Ale impozitului pe profit etc.
Formularele bilantiere:
Situatia patrimoniala;
Cont de profit si pierdere;
Anexe.
Bilantul unitatilor patrimoniale care desfasoara activitati economice cuprinde toate

elementele de activ si pasiv grupate dupa destinatie si respectiv provenienta lor.
Activul bilantului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:
Activele imobilizate (imobilizari necorporale; imobilizari corporale; imobilizari

financiare);
Activele circulante (stocuri, creante, titluri de plasament, disponibilitati si alte
valori);
Conturile de regularizare i asimilare-activ (cheltuielile inregistrate in avans,
diferente de conversie active si alte elemente tranzitorii si de regularizat, de activ);
Primele de rambursare a obligatiunilor.
Pagina
Capitalul social subscris nevarsat se inscrie distinct n grupa activelor circulante ale
bilantului.
Pasivul bilantului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:
Capitalurile proprii (capitalul social sau individual, primele legate de capital,

diferentele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul
exercitiului, fondurile proprii, subventiile pentru investitii si provizioanele
reglementate);
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;
Datoriile (imprumuturi si datorii asimilate, furnizori si conturi asimilate, datorii in
legatura cu personalul, datorii fata de bugetul statului, datorii privind asigurarile
sociale, creditori si alte datorii );
Conturile de regularizare si asimilare-pasiv (veniturile inregistrate in avans,
diferentele de conversie pasiv, alte elemente tranzitorii si de regularizat de pasiv).
Structura bilantului o stabileste Ministerul Finantelor la sfarsitul fiecarui an financiar.
Capitolul IV Aspecte conexe
4.1. Activitatea curent i activitatea extraordinar
Rezultatele financiare sintetizeaz eficiena cu care s-a desfurat ntreaga activitate

economic a ntreprinderii. Rezultatele financiare se calculeaz de regul la sfritul
exerciiului financiar pe bazadiferenei ntre venituri i cheltuieli. Rezultatul poate fi o
mrime valoric pozitiv denumit profit, nsituaia cnd veniturile sunt mai mari dect
cheltuielile sau o mrime valoricnegativ denumit pierdere, n situaia invers. Procesul de
formare a rezultatului este descris i analizatprin contul de rezultate (contul de profit i
pierdere). Acesta cuprinde cheltuielile i veniturilentreprinderii.
Cadrul pentru elaborarea i prezentarea situaiilor financiare elaborat de IASC definete

cheltuielile i veniturile astfel:
Cheltuielile constituie diminuri ale beneficiilor economice, nregistrate pe parcursul
exerciiului contabil sub form de ieiri sau scderi ale valorii activelor sau creteri ale
datoriilor, care se concretizeaz n reduceri ale capitalului propriu, altele dect cele rezultate
din distribuirea acestora ctre acionari.
Veniturile constituie creteri ale beneficilor economice, nregistrate pe parcursul
exerciiului contabil sub form de intrri sau creteri ale activelor sau descreteri ale
datoriilor, care se concretizeaz n creteri ale capitalului propriu, altele dect cele rezultate
din contribuii ale acionarilor.
n acelai Cadru conceptual sunt prezentate criteriile de recunoatere a veniturilor i

cheltuielilor:
Pagina
Veniturile sunt recunoscute n contul de rezultate (contul de profit i pierdere) atunci cnd
a avut loc o cretere a beneficiilor economice viitoare aferente creterii unui activ sau
diminurii unei datorii, modificare ce poate fi evaluat n mod credibil.
Cheltuielile sunt recunoscute n contul de rezultate (contul de profit i pierdere) atunci
cnd a avut loc o scdere a beneficiilor economice viitoare, aferente diminurii unui activ
sau creterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluat n mod credibil. Structurarea
informaiilor n contul de rezultate pleac de la activitatea ntreprinderii, care se identific de
fapt cu operaiile economicofinanciare desfurate de o ntreprindere ntr-o perioad de
gestiune. Toate operaiile legate de activitatea principal sau de exploatare, care se
identific cu obiectul de activitate al unei ntreprinderi, sunt considerate drept operaiuni
curente obinuite.
Operaiunile curente (obinuite) prezint n cadrul fiecrei ntreprinderi un caracter specific,

legat de activitatea acesteia. Aceste operaiuni au un caracter ordinar, obinuit i repetitiv.
Pe baza acestor operaii se determin rezultatul curent. Activitatea curent este activitatea
desfurat de o ntreprindere potrivit obiectului su de activitate, inclusiv activitile
derivate din realizarea acestuia. Ea cuprinde pe lng activitatea de exploatare i alte
activiti accesorii care se caracterizeaz printr-un anumit grad de permanen.
Repetitivitatea unei anumite operaiuni este esenial pentru a o clasifica n categoria
operaiilor curente sau extraordinare.
Activitatea extraordinar se refer la evenimente sau tranzacii diferite de activitatea

curent a ntreprinderii. Operaiunile extraordinare au un caracter nerepetitiv, accidental.
Ele nu apar n cadrul activitii ntreprinderii frecvent sau cu regularitate. n procesul de
separare a veniturilor i cheltuielilor n funcie de caracterul lor curent (obinuit) sau
extraordinar, este necesar analizarea atent a naturii i activitii ntreprinderii. Operaiuni
economico-financiare, care pentru unele ntreprinderi fac parte din activitatea curent
(obinuit), pot reprezenta n cazul altor ntreprinderi activiti extraordinare. O
ntreprindere poate s desfoare operaiuni financiare care includ att operaiuni obinuite,
ct i operaiuni cu caracter extraordinar. Datorit faptului c natura financiar a unei
operaiuni primeaz asupra caracterului ei extraordinar, operaiunile extraordinare care au
caracter financiar sunt considerate operaiuni financiare. Prin rezultatul financiar,
operaiunile financiare particip alturi de operaiunile de exploatare la constituirea
operaiunilor curente (obinuite) n baza crora se constituie rezultatul curent.
Standardul internaional de contabilitate IAS 8 Profitul net sau pierderea net a perioadei,
erori fundamentale i modificri ale politicilor contabile ofer clasificarea, modul de
prezentare i abordarea contabil a anumitor evenimente n contul de rezultate (contul de
profit i pierdere), astfel nct s se creeze o baz uniform pentru toate ntreprinderile ce
prezint acest cont. Standardul prevede i modul n care trebuie s fie reflectate unele
elemente din cadrul contului de rezultate (contului de profit i pierdere) corespunztor
activitilor obinute, i clasificarea i prezentarea elementelor extraordinare. Activitile
ordinare sunt oricare dintre activitile desfurate de ntreprindere ca parte a obiectului de
activitate i activitile adiionale n care se implic ntreprinderea pentru continuarea
activitilor de baz sau derivnd din acestea. Elementele extraordinare sunt veniturile sau
cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacii ce sunt clar diferite de activitile
obinuite ale ntreprinderii i care nu au un caracter frecvent sau regulat.
Pagina
Cheltuielile i veniturile se nregistreaz n cadrul conturilor asociate plecnd de la criteriul

corespondenei. Cheltuielile se recunosc n coresponden cu diminurile de activ sau
creterile de pasiv (datorii) (de exemplu, consumul de materii prime sau amortizarea
mijloacelor fixe, respectiv, datorii fa de salariai pentru munca prestat). Veniturile se
recunosc n coresponden cu diminurile de pasiv (datorii) sau cu creterile de activ
(creane). Cheltuielile sunt nregistrate n conturile asociate n baza conectrii cu veniturile,
adic recunoaterea veniturilor i cheltuielilor care rezult direct i concomitent dintr-o
tranzacie (operaiune) se realizeaz simultan sau combinat.
Funcionarea conturilor de venituri i de cheltuieli
Cheltuielile evideniaz locul sau modul de creare a rezultatului, ca efect al utilizrii

resurselor n activitatea de exploatare, financiar i extraordinar. Efectuarea lor duce la
micorarea situaiei nete (capitalului propriu). Conturile de cheltuieli, prin funcia lor
contabil, sunt asimilate conturilor de activ.
Aceste conturi se debiteaz cu valoarea cheltuielilor efectuate i se crediteaz la repartizarea

acestora ncontul de profit i pierdere. La sfritul perioadei de gestiune ele nu prezint sold.
Veniturile, prin constituirea i realizarea lor, determin creterea situaiei nete (capitalului
propriu) a ntreprinderii. De aceea, ca funcie contabil, conturile de venituri sunt asimilate
conturilor de pasiv. Conturile de venituri se crediteaz cu valoarea veniturilor obinute i se
debiteaz cu ocazia repartizrii acestora n contul de profit i pierdere. Asemenea conturilor
de cheltuieli, conturile de venituri nu prezint sold la sfritul perioadei de gestiune (sfritul
lunii). Organizarea veniturilor i cheltuielilor, delimitarea i nregistrarea lor se realizeaz
urmrind principiile prezentate n capitolul 2, paragraful 2.4., Principii aplicabile contului de
profit i pierdere.
4.2. Modaliti de plat i operaiuni bancare
Tranzaciile financiare ale societilor comerciale se desfoar prin conturile deschise de

acestea la bnci comerciale. Pentru desfurarea acestor tranzacii, societile comerciale
pot deschide diferite tipuri de conturi. Conturile sunt un mijloc de eviden de o form
special, n care se reflect n expresie valoric existenele de mijloace, procese i surse
economice i modificrile succesive ale acestora n decursul unei perioade de timp.
Contul curent
n vederea obinerii de produse i servicii bancare, precum i pentru efectuarea de
operaiuni, societile comerciale trebuie s deschid/dein un cont curent pe numele su
la banc, n valuta corespunztoare produselor i serviciilor pe care le achiziioneaz de la
banc i a operaiunilor pe care dorete s le efectueze. Banca va aloca fiecrui cont curent
un cod unic de identificare - cod IBAN, pe care clientul l va comunica partenerilor/terilor n
vederea executrii corecte a operaiunilor.
Prin contul curent se pot efectua operaiuni precum cele menionate mai jos, fr a fi
limitative:
Pagina
operaiuni de ncasri n numerar i prin virament,

operaiuni de plti n numerar.
operaiuni de plti prin virament, pe suport hrtie, sau prin mijloace electronice.
operaiuni efectuate de Banc, n urmtoarele cazuri: plti la scaden datorate Bncii
i/sau alte angajamente asumate anterior fa de banc de ctre client; stornarea
operaiunilor efectuate eronat de ctre banc, inclusiv dobnzile i comisioanele aferente
sumelor stornate; plti efectuate de banc n baza titlurilor executorii, n cadrul procedurii
de executare silit, prin poprire pe cont; blocarea sumelor n depozite colaterale conform
contractelor ncheiate; n cazul n care sumele din conturile clientului sunt exprimate n alte
valute dect valuta sumelor scadente i datorate bncii, banca va putea, fr ca aceasta s
constituie o obligaie, s efectueze schimburile valutare necesare obinerii fondurilor.
Tranzaciile din cont vor fi efectuate i nregistrate n moneda contului.

Conturile se deschid pe baza unor contracte de cont. Prin contractul de cont curent, prile
se neleg ca n loc s achite separat i imediat creanele lor reciproce izvorte din prestaiile
fcute de una ctre cealalt, lichidarea s se fac la un anumit termen, prin achitarea
soldului de ctre partea care va fi debitoare.
La deschiderea de cont, persoanele juridice societi comerciale - vor prezenta dosarul

juridic, coninnd documentele solicitate de ctre banc:
Actul normativ privind nfiinarea companiei
Regulamentul de organizare i funcionare;
Certificatului de nregistrare cu cod unic de nregistrare emis de Oficiul Registrului
Comerului;
Certificat constatator/Extras emis de Oficiul Registrului Comerului coninnd toate
modificrile actului constitutiv al societii, la zi.
Hotrrea organului colectiv de conducere (Consiliului de Administraie) privind
deschiderea contului, numirea persoanelor mputernicite s dispun efectuarea de
operaiuni pe conturile deschise la banc sau procura autentic, dup caz, cu menionarea
expres a limitelor mandatului;
Actele de identitate ale reprezentanilor legali i ale persoanelor autorizate s dispun de
cont (carte de identitate/buletin de identitate/carte de identitate provizorie).
Odat cu semnarea contractului de deschidere cont, societatea va lua la cunotin i va

primi i condiiile generale de afaceri i tariful de comisioane n vigoare.
Alte tipuri de conturi
Cont (conturi) pentru evidena garaniilor gestionarilor, garanii constituite n numele

salariailor si.
Cont de bun execuie, ce se deschide n baza unui contract ncheiat ntre client i partenerul
sau (beneficiar). Acest cont va fi utilizat numai n acest scop i dup nregistrarea sumei ce
reprezint c/val garaniei, va fi blocat pe debit. Contul va putea fi debitat numai n baza unei
cereri scrise din partea beneficiarului, prin care acesta solicit eliberarea sumei n favoara
clientului su.
Pagina
Cont escrow este un cont avnd ca destinaie pstrarea/blocarea unor sume de bani pn
la ndeplinirea unor clauze contractuale, livrarea unor mrfuri i/sau pn la ncheierea unui
contract scris ntre dou pri, fiind o garanie a utilizrii sumelor strict pentru destinaia
stabilit i/sau ca msur asiguratorie a realizrii obiectivelor stipulate n respectivul
angajament scris.
Cont de capital social

Documentele necesare deschiderii contului de capital social sunt:
a. Actul constitutiv sau contractul de societate i statutul societii /asociaiei/fundaiei care
urmeaz s se constituie ,semnat de ctre asociai /acionari /fondatori (acte sub semntur
privat fr a mai fi necesar ndeplinirea altei formaliti /autentificate /certificate de
avocat pentru asociaii i fundaii ).
b. mputernicirea persoanei care depune capitalul social,n cazul n care nu este asociat
/acionar/fondator
c. Actele de identitate ale persoanei care depune capitalul social
Pentru eventualele majorri de capital clientul trebuie s prezinte actul adiional la actul
constitutiv, hotrrea AGA, dac este cazul. n situaia n care contul de capital social a fost
nchis, aceste majorri se pot evidenia n contul curent.
Operaiuni de ncasri i plti

n desfurarea activitilor economice, societile pot efectua trei tipuri de tranzacii
comerciale:
a. tranzacii cu plat imediat;
b. tranzacii cu plat la termen;
c. tranzacii cu plat prin compensare.
Tranzaciile cu plat imediat au loc prin efectuarea contraprestaiei n bani imediat dup
sau n acelai timp cu achiziionarea bunurilor sau serviciilor. Instrumentele de plat utilizate
sunt reprezentate de ordinele de plat prin care se efectueaz viramentele (pli fr
numerar).
Tranzaciile cu plat la termen implic plata contravalorii bunurilor sau serviciilor la

anumite termene ulterioare achiziiei. Instrumentele cele mai uzuale folosite sunt:
Cecul;
Biletul al ordin;
Cambia (trata);
Acreditivul;
Incasso.
Tranzaciile cu plat prin compensare - Operaiunile de compensare se pot desfura att n

tranzacii interne, ct i n tranzacii internaionale. Compensarea n tranzaciile interne
presupune stingerea obligaiilor de plat reciproce ntre dou sau mai multe societi, pn
la concurena celei mai mici sume, prin ordine de compensare. Compensarea n tranzacii
internaionale este modalitatea prin care contravaloarea bunurilor importate se pltete
prin bunuri echivalente acceptate de furnizor.
Pagina
Instrumente de plat. Recepia, acceptarea i executarea instruciunilor de plat primite de

la clieni
Recepia reprezint procedura prin care banca recunoate c a primit un ordin de plat n
vederea verificrii autenticitii acestuia printr-o procedur de securitate, a acceptrii i
executrii ordinului de plat.
Banc execut ordinele de plat (lei sau valut), conform instruciunilor , numai dac:
ordinul este complet i semnat adecvat;
soldul contului permite plata OP i a comisioanelor aferente; plata nu este interzis de
existena unei instruciuni de indisponibilizare a contului adresat bncii de o persoan/
autoritate ndreptit conform prevederilor legale; plata este conform cu prevederile
legale i cu prevederile regulamentelor interne ale bncii, n vigoare la data solicitrii
acesteia.
Acceptarea reprezint procedura prin care banca recunoate ca valabil un ordin de plat
recepionat, n vederea executrii, obligndu-se s execute serviciul de a transfera fondurile
corespunztoare sumei prevzute n ordinul de plat, la termenele i n condiiile dispuse de
emitent prin ordinul de plat respectiv. Banca va accepta un ordin de plat n lei sau valut
(anterior recepionat) dac acesta ndeplinete condiiile necesare punerii sale n aplicare.
Un ordin de plat acceptat va fi executat pn cel trziu n ziua bancar urmtoare datei
acceptrii. Executarea plii reprezint punerea n aplicare, respectiv transmiterea printr-un
sistem de pli a unui ordin de plat acceptat anterior.
1.Ordinul de plat
Ordinul de plat reprezint o instruciune necondiionat, dat bncii de ctre client, n

scopul punerii la dispoziia unui beneficiar a sumei de plat, prin creditarea unui cont al
acestuia deschis la instituia destinatar, n condiiile n care banca dispune de fondurile
necesare (fie prin debitarea contului clientului, fie prin ncasarea n numerar) i instruciunea
nu prevede c plata trebuie s fie efectuat la cererea beneficiarului.
E
lemente obligatorii ale OP n LEI
Ordinul de plat conine urmtoarele elemente obligatorii:
a) identificarea ca ordin de plat;
b) identificarea pltitorului ,prin nume/denumire i cont (codul IBAN al contului acestuia ,
codul IBAN atribuit centralei sau unitii teritoriale a instituiei iniiatoare);
c) identificarea beneficiarului ,prin nume/denumire i cont (codul IBAN al contului acestuia
deschis la instituia destinatar, codul IBAN atribuit centralei sau unitii teritoriale);
d) identificarea instituiei iniiatoare, prin denumirea centralei sau ,dup caz,a unitii
teritoriale i/sau codul BIC,n cazul n care pltitorul difer de instituia iniiatoare;
e) identificarea instituiei receptoare, prin denumirea centralei ,sau ,dup caz,a unitii
teritoriale i/sau codul BIC,n cazul n care beneficiarul difer de instituia receptoare;
f) suma ,exprimat n cifre i litere i denominarea sumei ;
g) data emiterii ordinului de plat, care trebuie s fie unic, posibil i cert;
h) semnatura emitentului sau semnturile persoanelor autorizate de client
Pagina
n cazul plilor efectuate n relaia cu Trezoreria Statului, ordinul de plat va conine n plus
urmtoarele elemente obligatorii:
a) codul de identificare fiscal al pltitorului;
b) codul de identificare fiscal al beneficiarului;
c) numrul ordinului de plat dat de ctre client ;
d) referine privind coninutul economic al operaiunii;
e) data debitrii contului pltitorului de ctre banc.
Ordinul de plat n valut trebuie s conin urmtoarele date:

- numele /denumirea ordonatorului, CNP/codul unic de nregistrare/IBAN-ul contului care se
debiteaz;
- suma ordonat i valut;
- banca beneficiarului (Denumire/ Adresa/BIC);
- denumirea beneficiarului (denumire, adresa);
- IBAN beneficiar - n cazul n care beneficiarul este dintr-o ar care a aderat la IBAN;
- cont beneficiar - se va completa numai n cazul n care beneficiarul este dintr-o ar care nu
a aderat la IBAN
- codul de tranzacie, completat conform Ghidului de tranzacii;
- numrul din Registrul datoriei externe (dac este cazul);
- documentele prezentate: contracte, facturi (dac este cazul);
- opiunea de plat a comisioanelor i spezelor: SHA/OUR (unde este cazul);
- descrierea tranzaciei pentru care se dispune / efectueaz plata;
- data livrrii (se va completa numai unde este cazul);
- data emiterii care trebuie s fie unic, posibil i cert;
- semnatura pltitorului.
Formularul DPE este un formular fr regim special i trebuie completat lizibil, manual,
utiliznd majuscule, sau prin tiprire ori prin sistem computerizat, n 2 exemplare, din care
unul pentru ordonatorul plii i cellalt pentru banc.
Operaiuni valutare
Operaiunile de ncasri i plti n valut se execut cu respectarea prevederilor legale n
vigoare. Pentru clarificarea unor situaii referitoare la efectuarea operaiunilor valutare,
banca poate solicita orice informaii, bazate pe documente justificative, din care s rezulte
legalitatea operaiunii. n ceea ce privete noiunea de rezident i nerezident, vor fi
avute n vedere, n scopul efecturii operaiunilor valutare, prevederile regulamentului
valutar, iar pentru scopuri fiscale, cele ale legislaiei aplicabile. La stabilirea calitii de
rezident/nerezident criteriul de baza este domiciliul.
Plile, ncasrile, transferurile i orice alte asemenea operaiuni care decurg din vnzri de
bunuri i prestri de servicii ntre rezideni, indiferent de raportul juridic care le
reglementeaz, se realizeaz numai n moneda naional (leu), cu excepia operaiunilor
prevzute de lege care se pot efectua i n valut.
Operaiunile valutare sunt interpretate ntr-un sens larg, astfel nct s acopere, dup caz, i
fr a fi limitative:
a) ncheierea i derularea tranzaciilor, precum i transferurile decurgnd din acestea;
Pagina
b) toate tehnicile financiare disponibile pe pia pentru realizarea unei anumite operaiuni -
tranzacii la vedere (spot), tranzacii cu instrumente financiare derivate (forward, options,
swap, futures), deschiderea conturilor i plasarea fondurilor n conturi;
c) lichidarea sau cesionarea activelor dobndite n urma investiiilor efectuate ori a altor
operaiuni, repatrierea profiturilor rezultate sau utilizarea acestora;
d) rambursarea creditelor i a mprumuturilor.
Operaiunile valutare curente sunt operaiunile valutare efectuate ntre rezideni i

nerezideni, care decurg, fr a se limita la acestea, din:
a) tranzacii de comerinternaional cu bunuri i servicii i alte asemenea tranzacii care
presupun o contraprestaie imediat, inclusiv operaiunile efectuate n scopul acoperirii
riscurilor (cum sunt: de pre, valutar) rezultate din tranzaciile de comerinternaional;
b) alte operaiuni care nu sunt de natura operaiunilor valutare de capital, precum:
pli/ncasri legate de impozite i taxe, cu excepia taxelor succesorale, comisioane,
onorarii, amenzi, pli legate de cheltuieli de judecat, asisten tehnic, pli de sume
decurgnd din drepturile de asigurri sociale, inclusiv pensii, ntr-un sistem public sau privat,
ctiguri din jocuri de noroc, leasing operaional, cheltuieli cu ntreinerea proprietilor
deinute n strintate, cheltuieli de reprezentare, cheltuieli guvernamentale, abonamente la
publicaii, participare la organizaii, cluburi;
c) repatrierea veniturilor nete sub form de dividende, dobnzi, chirii i altele asemenea
provenind din operaiuni valutare curente i de capital;
Operaiunile valutare de capital sunt operaiunile valutare efectuate ntre rezideni i

nerezideni, care decurg din:
1. Investiii directe:
a) n Romnia ale nerezidenilor;
b) n strintate ale rezidenilor.
2. Investiii imobiliare, altele dect cele prevzute la pct. 3.1, respectiv investiii n bunuri
imobile destinate unei investiii directe:
a) n Romnia ale nerezidenilor;
b) n strintate ale rezidenilor.
3. Credite legate de comerul internaional la care particip un rezident:

a) acordate de nerezideni rezidenilor;
b) acordate de rezideni nerezidenilor.
4. Operaiuni n conturi curente deschise de rezideni n strintate la instituii de credit i la

alte instituii asimilate acestora, n moned naional i n valut.
5. Operaiuni n conturi de depozit deschise de rezideni n strintate la instituii de credit i

la alte instituii asimilate acestora, n moned naional i n valut.
Operaiunile valutare pot fi:

1. operaiuni valutare ntre rezideni i nerezideni:
2. operaiuni valutare ntre rezideni.
Pagina
Rezidenii sunt:
a) persoanele juridice i orice alte entiti, cu sediul n Romnia, care sunt autorizate i/sau
nregistrate s desfoare activiti economice pe teritoriul Romniei, n mod independent,
n condiiile prevzute de reglementrile legale n vigoare;
b) sucursalele, ageniile, reprezentanele, birourile persoanelor juridice strine, precum i ale
oricror alte entiti strine, nregistrate i/sau autorizate s funcioneze n Romnia;
c) ambasadele, consulatele i alte reprezentane i misiuni permanente ale Romniei n
strintate.
Nerezidenii sunt:
a) persoanele juridice i orice alte entiti, cu sediul n strintate, precum i persoanele
fizice, ceteni strini, ceteni romni i apatrizi, cu domiciliul n strintate, care sunt
autorizate i/sau nregistrate s desfoare activiti economice n strintate, n mod
independent, n condiiile prevzute de reglementrile legale n vigoare;
b) sucursalele, ageniile, reprezentanele, birourile persoanelor juridice romne, precum i
ale oricror alte entiti romne, nregistrate i/sau autorizate s funcioneze n strintate;
c) ambasadele, consulatele i alte reprezentane i misiuni permanente ale altor state n
Romnia, precum i organizaiile internaionale sau reprezentanele unor astfel de
organizaii care funcioneaz n Romnia.
Valuta reprezint moneda naional a altui stat, moneda unei uniuni monetare a unor state,
precum i monedele compuse, cum ar fi drepturile speciale de tragere.
Creditele legate de comerul internaional reprezint credite acordate pe baz de contract n

cadrul operaiunilor de comer internaional cu bunuri i servicii, sub form de avansuri, pli
n rate pe faze intermediare de execuie sau la solicitarea furnizorului de mrfuri/servicii,
pli la un anumit termen de la livrarea mrfurilor/prestarea serviciilor, credit furnizor,
indiferent dac s-au emis sau nu efecte de comer, rescadenarea unor astfel de pli i
finanarea unor astfel de credite de ctre un ter; n aceast categorie se includ i
operaiunile de factoring.
Credite i mprumuturi financiare sunt finanri de orice natur acordate/primite pe baze

contractuale, inclusiv finanarea tranzaciilor comerciale la care nu particip un rezident i
orice modalitate prin care creditorul stinge sau preia o obligaie a debitorului fa de un ter;
n aceast categorie se includ i mprumuturile ipotecare, creditele de consum, precum i
operaiunile de leasing financiar.
Investiie direct reprezint investiia de orice natur, efectuat n scopul stabilirii sau
meninerii de legturi economice durabile, care se realizeaz prin urmtoarele modaliti,
luate n sensul lor cel mai larg:
a) constituirea sau extinderea unei sucursale ori a unei noi entiti aparinnd integral
persoanei care furnizeaz capitalul de dotare/capitalul social ori achiziionarea integral a
unei entiti deja existente;
b) participarea ntr-o entitate nou sau ntr-una existent, n scopul stabilirii ori meninerii
de legturi economice durabile;
Pagina
c) acordarea de credite i mprumuturi pe termen mai mare de 5 ani, n scopul stabilirii ori
meninerii de legturi economice durabile;
d) reinvestirea profitului n scopul meninerii unei legturi economice durabile.
Prin legturi economice durabile se neleg relaii stabilite ca urmare a deinerii unei
participaii de minimum 10% la capitalul social al unei entiti sau care s permit
participarea efectiv la administrarea ori la controlul entitii respective; n aceast categorie
se includ i relaiile decurgnd dintr-o convenie ncheiat n scopul participrii la profitul
realizat din desfurarea unei activiti economice.
Investiiile imobiliare sunt achiziionarea de cldiri i terenuri, construirea de cldiri, precum
i investiiile prin care se dobndesc un drept de uz sau de uzufruct asupra unui imobil ori
teren, precum i un drept de servitute, n scop de ctig sau folosin personal.
Activele financiare includ urmtoarele categorii de active:

a) numerar;
b) un instrument sau un nscris care confer dreptul contractual de a ncasa numerar sau de
a primi alte instrumente financiare de la alt entitate;
c) un instrument sau un nscris care confer dreptul contractual de a schimba instrumente
financiare cu alt entitate, n condiii ce sunt potenial favorabile;
d) un instrument de capital al unei alte entiti.
Piaa valutar este piaa pe care se efectueaz operaiuni de schimb valutar i care cuprinde
urmtoarele segmente:
a) piaa valutar interbancar;
b) piaa valutar a caselor de schimb valutar;
c) piaa valutar a entitilor care beneficiaz de prevederi legale exprese.
Categoriile de rezideni i situaiile n care acetia pot efectua operaiuni n valut cu ali
rezideni sunt prezentate mai jos:
a) persoanele juridice care efectueaz pli i ncasri nemijlocite decurgnd din contracte de
comerexterior i prestri de servicii externe (export-import de bunuri i servicii), pe baza
contractelor de comision ncheiate ntre comisionar i comitent sau ntre comisionarul unui
nerezident i beneficiarul rezident, precum i a contractelor de comerexterior respective;
b) persoanele juridice care efectueaz nemijlocit pli i ncasri pe baza contractelor de
subantrepriz decurgnd din contracte de colaborare (cooperare) economic internaional,
contracte de export al unor obiective complexe i al unor produse cu ciclu lung de fabricaie;
c) persoanele juridice i alte entiti, pentru operaiuni care decurg din acte de comer
derulate n porturi, n zonele din aeroporturi i punctele de trecere a frontierei de stat,
asimilate zonelor libere, ori din acte de comer derulate pe parcurs extern n trenuri
internaionale, la bordul aeronavelor i navelor;
d) persoanele juridice i alte entiti, pentru operaiuni stipulate de prevederi legale exprese;
e) persoanele juridice i alte entiti, pentru operaiuni nemijlocite ce decurg din organizarea
i/sau prestarea de servicii externe, cum ar fi transportul internaional de mrfuri i de
persoane i turismul internaional;
f) persoanele juridice i alte entiti, pentru operaiuni nemijlocite decurgnd din contracte
externe de prelucrare n regim "lohn", pe baza contractelor de colaborare, n msura n care
colaboratorii rezideni sunt nominalizai n autorizaia de perfecionare activ;
Pagina
g) persoanele juridice i alte entiti, pentru operaiuni efectuate n strintate;

h) persoane juridice i alte entiti, pentru pli efectuate ctre furnizorii i subfurnizorii de
bunuri i servicii pentru produsele i serviciile exportate.
Instrumente de debit - Cecuri, bilete la ordin i cambii

Cecurile, biletele la ordin i cambiile sunt instrumente de debit. Instrumentele de plat de
debit n format vechi sunt acele instrumente ale cror form i coninut respect cerinele
din Norma Tehnic nr 9/1994 privind cecul i Norma Tehnic nr 10/1994 privind cambia i
biletul la ordin.
Instrumentele de plat de debit n format nou sunt acele instrumente ale cror form i
coninut respect cerinele din Norma Tehnic nr. 4/2008 privind cecul i Norma Tehnic nr.
5/2008 privind cambia i biletul la ordin.
i) Cecul este un instrument de plat care pune n legtur, n procesul crerii sale, trei
persoane: trgtorul, trasul i beneficiarul. Instrumentul este creat de trgtor care, n baza
unui disponibil constituit n prealabil la o banc, d un ordin necondiionat acesteia, care se
afl n poziia de tras, s plteasc la prezentare o sum determinat unei tere persoane
sau nsui trgtorului emitent, aflat n poziie de beneficiar.
Cecul cuprinde urmtoarele elemente obligatorii :

1.denumirea de cec trecut n textul titlului (lipsa denumirii de cec atrage nulitatea
instrumentului)
2.ordinul necondiionat de a plti o anumit sum de bani
3.numele celui care trebuie s plteasc (lipsa numelui trasului,duce la nulitatea cecului)
4.artarea locului unde plata trebuie fcut (n cazul lipsei acestei meniuni,locul artat lng
numele trasului este considerat loc de plat; dac i acesta lipsete, cecul este pltibil la
adresa sediului principal al societii bancare trase)
5.artarea datei i a locului emiterii (data emiterii trebuie s fie unic, posibil i cert; dac
meniunea referitoare la locul emierii lipsete, acesta se consider ca a fost semnat la locul
artat lng numele trgtorului)
6.semnatura celui care emite cecul (trgtorul).
n cazul n care exist diferene ntre suma scris n cifre i cea scris n litere, suma de plat
va fi considerat cea scris n litere. n cazul n care suma de plat este nscris de mai multe
ori pe fa cecului, fie n cifre, fie n litere, suma care se pltete este suma cea mai mic.
Cecul este pltibil la vedere (la prezentare). Termenul de prezentare la plat al unui cec emis
i pltibil n Romnia este 15 zile. Termenul de prezentare este exprimat n zile calendaristice
i se calculeaz ncepnd cu ziua datei emiterii cecului.
n funcie de clauz sau meniunea pe care o conine, cecul poate fi transmis prin:
- Girare pentru cecurile care au nscris sau nu clauza la ordin. Girul este un act
prin care posesorul cecului numit girant , transfer altei persoane, numit giratar,
toate drepturile rezultate din cec
- Cesiunea ordinar pentru cecurile care au nscris clauza nu la ordin
- Simpla remitere pentru cecurile care, n momentul emiterii, nu conin numele sau
denumirea beneficiarului, sau care poart meniunea la purttor.
Pagina
ii) Biletul la ordin este un titlu de credit, sub semntur privat, care pune n legtur n
procesul crerii sale dou persoane: subscriitorul sau emitentul i beneficiarul.Titlul este
creat de subscriitor sau emitent n calitate de debitor care se oblig s plteasc o sum de
bani fix, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane, denumit beneficiar
care are calitatea de creditor.
Biletul la ordin cuprinde: denumirea de bilet la ordin trecut n nsui textul titlului i
exprimat n limba ntrebuinat pentru redactarea titlului; promisiunea necondiionat de a
plti o sum determinat; artarea scadenei; numele aceluia cruia sau la ordinul cruia
plata trebuie fcut; artarea datei i a locului emiterii; semnatura emitentului.
Titlul cruia i lipsete vreuna din condiiile de mai sus nu va fi socotit bilet la ordin.
Excepii : n situaia n care indicarea scadenei nu se face n mod expres pe titlu,se va

considera biletul la ordin ca fiind pltibil la vedere; n situaia n care indicarea locului de
plat nu se face n mod expres pe titlu ,se va considera ca loc de plat al biletului la ordin
,locul emiterii titlului,care este n acelai timp i loc al domiciliului emitentului; n situaia n
care n biletul la ordin nu se arat locul unde a fost emis,se consider ca loc al emiterii locul
indicat lng numele emitentului.
iii) Cambia este un titlu de credit , sub semntur privat, care pune n legtur n procesul
crerii sale 3 persoane: trgtorul, trasul i beneficiarul. Titlul este creat de trgtor n
calitate de creditor care d ordin debitorului sau numit tras s plteasc o sum fixat la o
dat determinat n timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urm. Pentru a fi
valabil, cambia trebuie s conin meniunile obligatorii cuprinse n Legea nr 58/1934
asupra cambiei i biletului la ordin aa cum a fost completat i modificat .
Acceptarea este angajamentul luat de ctre tras, fa de orice posesor legitim de a plti
cambia la scaden. Trasul nu este obligat prin lege s accepte dar, dac accept, el devine
debitorul (obligatul) principal. Acceptarea este nscris ntr-o rubric special pe cambie. Ea
se exprim prin cuvntul acceptat sau orice alt expresie echivalent i este semnat de
tras. Simpla semntura a trasului pus pe fa cambiei este socotit acceptare.
Cambia poate fi transmis

A) prin gir
B) prin cesiune de crean ordinar.
iv) Incidente de plti i interdicia bancar
Incidentul de plat reprezint nendeplinirea ntocmai i la timp a obligaiilor
emitentului,nainte sau n timpul procesului de decontare a instrumentelor ,obligaii
rezultate prin efectul legii a cror nendeplinire este adus la cunotina CIP.
Incidentele de plat pot fi:

- Cec refuzat la plat pentru ca a fost emis fr autorizarea trasului
- ID refuzat la plat din lips total de disponibil, n cazul prezentrii la plat nainte de
expirarea termenului de prezentare (prezentare la plat n termen pentru CB i BO cu
scadena la vedere)
Pagina
- ID refuzat la plat din lips parial de disponibil, n cazul prezentrii la plat nainte
de expirarea termenului de prezentare (prezentare la plat n termen pentru CB i BO
cu scadena la vedere)
- Cambie sau bilet la ordin cu scadena la un anumit timp de la vedere, la un anumit
timp de la data emiterii sau la o dat fix, refuzat la plat din lips total de
disponibil, n cazul prezentrii la plat la termen
- Cambie sau bilet la ordin cu scadena la un anumit timp de la vedere, la un anumit
timp de la data emiterii sau la o dat fix, refuzat la plat din lipsa parial de
disponibil, prezentat la plat la termen
- ID refuzat la plat pentru ca a fost emis cu o dat fals
- Cec refuzat la plat pentru ca a fost emis de un trgtor aflat n interdicie bancar
Falimentul trgtorului (n cazul cecului), a pltitorului (n cazul CB i BO)
- La data emiterii ID semntura nu corespunde cu specimenul
- Interzicerea plii de ctre trgtor, n cazul prezentrii la plat dup expirarea
termenului de prezentare
- ID refuzat la plat din lips total sau parial de disponibil, n cazul prezentrii la
plat dup expirarea termenului de prezentare
- Insolvena trgtorului (n cazul cecului), a pltitorului (n cazul CB i BO)
- Poprire sau alte msuri de indisponibilizare instituite pe cont de ctre o autoritate a
statului
- Cecul aparine unui tiraj de instrumente neautorizat de BNR
- Motive de refuz la plat neraportate la CIP
- Contul nu corespunde cu titularul
Interdicia bancar este regimul impus de ctre banca sa unui titular de cont de interzicere a
emiterii de cecuri pe o perioad de 1 an ncepnd cu data nregistrrii la CIP a unui incident
de plat major i asigur prevenirea producerii unor noi incidente de plti i sancionarea
titularilor de cont care le genereaz.
Cecurile/biletele la ordin sunt formulare cu regim special, nseriate. Seria este compus din 7
caractere alfanumerice, respectiv:
- primele 4 caractere alfabetice din codul BIC al bncii;
- un caracter numeric care codific tipul instrumentului- respectiv 1 pentru cecuri i 3 pentru
bilete la ordin
- 2 caractere alfabetice scrise cu majuscule reprezentnd unul din cele 10 prefixe diferite
(BA, BB, BC, BD, BE, BF, BG, BH, BK, BM, etc)
- numrul este compus din 7 caractere numerice, (ex. ntre 0000001 0003750).
Biletele la ordin i cecurile trebuie s fie completate n ntregime cu cerneal sau pix de
culoare albastr sau neagr ori prin dactilografiere. Meniunile manuscrise vor fi completate
cu majuscule, numai pentru suma n litere fiind posibil completarea cu litere mici. n cazul n
care trgtorul este o persoan juridic, semntura reprezentantului legal al acesteia
executat pe cec/BO n format nou, n condiiile prevzute n Norma BNR, nu va fi nsoit de
tampila trgtorului.
Dup intrarea n funciune a componenei PAID a sistemului electronic de plti pentru

compensarea electronic a instrumentelor de debit n format nou, instrumentele de debit n
Pagina
format vechi precum i cele n format nou care nu ndeplinesc condiiile tehnice pentru
procesarea prin trunchiere vor fi n continuare decontate n cadrul Conveniei privind
decontarea interbancar a instrumentelor de debit. Conform prevederilor Circularei Bncii
Naionale a Romniei nr. 39/28.11.2008 privind interzicerea utilizrii instrumentelor de plat
de debit de tipul cecului, cambiei i biletului la ordin n format vechi, ncepnd cu data de
08.12.2008 se interzice emiterea de instrumente de plat de debit de tipul cecului, cambiei i
biletului la ordin, al cror format este reglementat de Norma tehnic nr. 9/1994 privind cecul
i de Norma tehnic nr. 10/1994 privind cambia i biletul la ordin (formulare vechi).
n vederea remiterii spre ncasare a cecurilor /biletelor la ordin emise pe formulare noi, se
accept doar cecurile/bo care respect Normele BNR i care au nscrise meniunile
obligatorii, fr adugiri, modificri, tersturi sau alte elemente care pot mpiedica
trunchierea i procesarea electronic. Nu se vor accepta pentru prezentarea la plat prin
trunchiere cecuri/bo care prezint alterri, ndoituri, pete sau alte asemenea elemente care
pot afecta vizibilitatea meniunilor aflate pe respectivul instrument. ID noi care nu respect
condiiile de mai sus nu pot fi procesate prin trunchiere, adic nu se pot transmite prin
sistemul electronic. Ele se pot compensa numai pe baza conveniei de decontare ntre bnci.
Cecul n valut
Cecul este un instrument de plat utilizat i n decontarea operaiunilor internaionale. Cecul
trebuie s cuprind urmtoarele elemente obligatorii:
- Denumirea de cec cuprins n textul titlului i exprimat n aceeai limb ca i cea
ntrebuinat pentru redactarea cecului-lipsa denumirii de cec atrage nulitatea
instrumentului. De precizat este faptul ca potrivit legilor din SUA, meniunea cec n
cuprinsul textului nu este obligatorie fiind suficient ordinul necondiionat dat unei
bnci de a plti o sum;
- Ordinul necondiionat de a plti o anumit sum;

- Valoarea scris n cifre i litere i denumirea corect i complet a monedei n care
este emis
- Numele trasului-banca sau instituia de credit care trebuie s efectueze plata;
- Locul platii-adresa bncii unde trebuie s se fac plata, ara, localitatea. n lipsa unor
asemenea indicaii se consider ca atare locul indicat lng numele trasului. Dac nici
acest loc nu este indicat, cecul este pltibil la locul unde banca (trasul) i are sediul
principal;
- Data i locul emiterii.Pentru data emiterii se indica ziua, luna i anul. Pentru locul
emiterii, dac acesta nu se menioneaz, atunci se consider cel de lng numele
emitentului.Cecul poate s fie postadat.Ofierul de clientel nu va prelua un cec
postdatat i va informa clientul ca acesta va putea fi prezentat n vederea remiterii la
ncasare doar la data respectiv;
- Semnatura tragatorului-emitentul cecului;
Beneficiarul cecului.
Pentru decontare, se verific urmtoarele elemente: cecul s fie original, cecul s nu
prezinte tersturi, modificri, adugiri, s nu fie rupt sau deteriorat, data emiterii (cnd nu
este fcut nici o meniune privind valabilitatea cecurilor, acestea au o valabilitate de 6 luni
Pagina
de la data emiterii). De asemenea, se verific andosamentul. n cazul persoanelor juridice,

cecurile vor fi andosate i tampilate de persoanele mputernicite s angajeze firma.
Exist situaii n care cecurile remise la ncasare se returneaz nencasate din anumite
motive: fonduri insuficiente, andosament necorespunztor /contrafcut, lips andosament,
cec falsificat, semntura emitentului necorespunztoare, cec oprit la plat, cont nchis, cec
expirat, cec antedatat, lips beneficiar, cec anunat pierdut/furat, nu se poate localiza
contul, nu se poate localiza banca tras.
Acreditivul i incasso
Acreditivul i incasso sunt instrumente folosite n operaiunile de import-export. Acreditivul
reprezint un instrument prin care un importator d dispoziie bncii sale de a bloca o sum
de bani din disponibilitile sale i pe care s o plteasc n numele su la locul i n condiiile
specificate n acreditiv, unui furnizor extern contravaloarea bunurilor atestate prin
documente. Este una din cele mai sigure modaliti de plat externe, dar este i cea mai
scump modalitate, pentru c implic costuri ridicate, respectiv comision pentru
deschiderea acreditivului, comision de confirmare de ctre banc, comision pentru pli,
speze i comisioane bancare, cheltuieli de comunicaii, s.a. Documentele care stau la baza
plii prin acreditiv sunt:
- factura comercial;
- factura consular;
- factura proform;
- documente de transport (scrisoare de trsur, conosament);
- documente de asigurare (polia de asigurare);
- alte documente (certificat de origine, certificat de calitate, autorizaia de export, certificat
fitosanitar,s.a.).
Incasso este un instrument prin care exportatorul d un ordin de ncasare a contravalorii

unor bunuri bncii importatorului.
n categoria operaiunilor bancare se evideniaz i operaiunile de scontare, factoring,

forfetare i alte operaiuni, efectuate cu instituii de credit.
Scontul comercial - reprezint operaiunea prin care n schimbul unui efect de

comer(cambie, bilet la ordin), instituia de credit pune la dispoziia posesorului creanei,
valoarea efectului, mai puin agio (taxa de scont i comisioanele aferente), fr a atepta
scadena efectului respectiv, iar instituia are drept de recurs asupra beneficiarului
fondurilor.
Factoringul - este operaiunea prin care clientul, denumit aderent, transfer proprietatea
creanelor (facturilor) sale comerciale instituiei de credit, denumit factor, aceasta avnd
obligaia, conform contractului ncheiat, de a asigura ncasarea creanelor aderentului.
Instituia de credit, pe baza documentelor primite, pltete valoarea nominal a creanelor,
mai puin agio, fie imediat, fie la scadena acestora sau la scadena contractual stabilit cu
aderenii.
Pagina
Forfetarea - reprezint cumprarea, fr recurs asupra oricrui deintor anterior, a unor

creane scadente la termen, ca rezultat al livrrii de bunuri sau prestrilor de servicii.
Garantarea depozitelor
Depozitele microntreprinderilor, ntreprinderilor mici i mijlocii se ncadreaz, conform legii,
n categoria depozitelor garantate. Conform legislaiei romne ntreprinderile mici i mijlocii
sunt definite ca fiind acele ntreprinderi care ndeplinesc cumulativ urmtoarele condiii:
a) au un numr mediu anual de salariai mai mic de 250;
b) realizeaz o cifr de afaceri anual net de pn la 50 milioane euro, echivalent n lei, sau
dein active totale care nu depesc echivalentul n lei a 43 milioane euro, conform ultimei
situaii financiare aprobate. Prin active totale se nelege active imobilizate plus active
circulante plus cheltuieli n avans.
Depozitele negarantate sunt:

- Depozite, altele dect cele care se ncadreaz n prevederile art. 6 alin. (3), ale unei
instituii de credit fcute n nume i cont propriu
- Instrumente care se ncadreaz n definiia fondurilor proprii, conform
reglementrilor Bncii Naionale a Romniei privind fondurile proprii ale instituiilor
de credit
- Depozite ale instituiilor financiare, aa cum sunt acestea definite n Ordonana de
urgen a Guvernului nr. 99/2006 privind instituiile de credit i adecvarea capitalului,
aprobat cu modificri i completri prin Legea nr. 227/2007, cu modificrile i
completrile ulterioare, cu excepia instituiilor financiare nebancare din categoria
caselor de ajutor reciproc
- Depozite ale asigurtorilor i reasigurtorilor i ale intermediarilor n asigurri, aa
cum sunt acetia definii n legislaia privind activitatea de asigurare i supravegherea
asigurrilor
- Depozite ale autoritilor publice centrale, locale i regionale
- Depozite ale organismelor de plasament colectiv, aa cum sunt acestea definite de
legislaia pieei de capital
- Depozite ale fondurilor de pensii
- Depozite la instituia de credit aparinnd, dup caz, administratorilor acesteia,
directorilor, membrilor consiliului de supraveghere, auditorilor, acionarilor
semnificativi
- Depozitele deponenilor cu statut similar celor de la pct. 8 n cadrul altor societi din
grupul instituiei de credit
- Depozite ale entitilor economice care, prin dimensiunile lor, nu intr n categoria
microntreprinderilor, ntreprinderilor mici i mijlocii.
Pagina
BIBLIOGRAFIE
1. Alexa, V. - Controllingul in mediul afacerilor internationale, Editura Mirton,

Timisoara, 2012
2. Brezeanu, P., Brasoveanu, I. - Audit si control financiar, curs format digital,
Biblioteca ASE, Bucuresti, 2010
3. Colasse, B. - Contabilitate generala, Editura Moldova, Iasi, 1995
4. Caloian, F. - Bazele contabilitatii, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2008
5. Caraiani C., Dumitrana M., & colectiv Bazele contabilitatii, Editura Universitara,
Bucuresti, 2010
6. Cretoiu G., Bucur I. - Contabilitate Fundamentele si noul cadru juridic, Editura
C.H.Beck, Bucuresti, 2007
7. Diaconu, P. - Contabilitate manageriala planuri de afaceri, Editura Economica,
Bucuresti, 2006
8. Dragota V. & colectiv Management financiar, Volumul I, Editura Economica,
Bucuresti, 2003
9. Dragan, C.M. - ABACO - Contabilitatea pe intelesul tuturor, Editura romano-
germana Alpha MDN, Bucureti, 2009
10. Dumitru, G. - Bazele contabilitatii intr-o abordare nationala si internationala, Editura
Muntenia, Constanta, 2003
11. Feleaga N.(coordonator), Malciu L., Bunea S. Bazele contabilitatii o abordare
europeana si internationala, Editura Economica Bucuresti, 2002;
12. Feleaga, N., Ionascu, I. Contabilitate financiara, volumele 1-4, Editura Economica,
Bucuresti, 1993
Pagina
13. Feleaga N., Malciu L. Provocarile contabilitatii internationale la cumpana dintre

milenii Modele de evaluare si investitii imateriale, Editura Economica, Bucuresti,
2004
14. Gotcu, C., Evaluarea si prevenirea riscului in activitatea de creditare, Editura
Tehnopress, Iasi, 2010
15. Helfert, E. Tehnici de analiza financiara, BMT Publishing House, Bucuresti, 2006
16. Horvath & Partners - Controlling. Sisteme eficiente de crestere a performantei firmei,
Editia a 2-a, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2009
17. Iamandi, L., Petcu P.M. - Bazele contabilitatii, Editura National, Bucuresti, 2009
18. Lynch, R. Strategia corporativa, Editura Arc, Bucuresti, 2002
19. Moeller, R. - Foundations of Modern Internal Auditing, 7th Edition, Hamilton, 2009
20. Nicolescu, O. - Fundamentele managementului, Editura Universitara, Bucuresti, 2008
21. Oprea C., Man M., Nedelcu M.V. Contabilitate manageriala, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 2008.
22. Pelau, C. - Marketing-controlling - Masurarea performantei in marketing, Editura
Economica, Bucuresti, 2009
23. Popescu, V., Popescu, Gh. Contabilitate manageriala conforma cu practica
internationala, Editura Gestiunea, Bucuresti, 2010
24. Ristea, M., Ioanas, C., Dumitru, C., Irimescu, A., Contabilitatea societatilor
comerciale, vol. 1 si 2, Editura Universitara, Bucuresti, 2009
25. Ristea M. & colectiv Contabilitatea societatilor comerciale, vol.I i II, Editura
Universitara, Bucuresti, 2009
26. Ristea M., Dumitru C.G. Contabilitate aprofundata, Editura Universitara,
Bucuresti, 2005;
27. Ristea, M. - Metode si politici contabile de intreprindere, Editura Tribuna
Economica, Bucuresti, 2000
28. Sandu, G. - Audit intern, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2010
29. Stancu, I. - Finante, Editia a 4-a Editura Economica, Bucuresti, 2005
30. Van Greuning, H. Standarde internationale de raportare financiara, ghid practic,
editia a V-a, Editura IRECSON, Bucuresti, 2009
31. Venables, J. - Internal Audit, Third edition, London, 1991
Legislatie
Pagina
32. Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 48 din
14.01.2005, cu modificarile si completarile ulterioare
33. Ordinul Ministrului Finantelor Publice pentru aprobarea Reglementarilor contabile
conforme cu directivele europene nr 3.055/ 2009, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009
34. Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementrilor
contabile conforme cu directivele europene, Mon. Of. nr. 1080/2005;
35. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanta corporativa a
intreprinderilor publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, nr. 883 din 14
decembrie 2010
36. Ordinul Nr.881 din 25.06.2012 privind aplicarea de catre societatile comerciale ale
caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata a
Standardelor Internationale de Raportare Financiara.
37. I.A.S. - International Accounting Standard, publicat in volum, succesiv din 2000 pana
in 2007, Editura Economica,cod ISBN nr.973.590.264.8;
38. Standardele Internationale de Raportare Financiara, emise de Consiliul pentru
Standarde Internationale de Contabilitate (IASB), editura CECCAR, 2011;
39. REGULAMENT nr. 2 al B.N.R. din 23 februarie 2005 privind ordinul de plata utilizat
in operatiuni de transfer-credit.
40. Norma tehnica privind cecul, Nr 4 din 5 iunie 2008/ MO 500 din 3 iulie 2008
41. Norma tehnica privind cambia i BO, Nr 5 din 5 iunie 2008/MO 500 din 3 iulie 2008
42. Norma pentru modificarea si completarea Normelor-cadruale Bancii Nationale a
Romaniei nr 7-1994 privind comertul facut de societatile bancare si celelalte societati
de credit cu cecuri, pe baza Legii nr.59/1934 asiupra cecului, modificata prin
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.11/1993, aprobata si modificata prin Legea
83/1994, Nr 6 din 5 iunie 2008/MO 509 din 7 iulie 2008

Suport Curs Contabilitate Primara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Contabilitate Primara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs Contabilitate Primara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pagina 1

Suport curs contabilitate primara

2.3.9. Planul de conturi ........................................................................................................... 58

Capitolul I Notiuni introductive

1.1. Contabilitatea importanta, obiect si metoda

Contabilitatea a aprut i a evoluat pe msura dezvoltrii activitii de producie i de

Dei practica a anticipat drumul parcurs de contabilitate influennd cercetarea aplicat n

1.1.1. Contabilitatea componenta a evidentei economice

Informatiile reflectate cu ajutorul evidentei economice se adreseaza managerilor,

Evidenta economica se prezinta sub trei forme:

Evidenta contabila este considerata forma principala a evidentei economice, deoarece

Evidenta contabila se individualizeaza fata de celelalte forme prin urmatoarele trasaturi:

a) Caracterul documentar al inregistrarilor - presupune ca la baza oricarui eveniment,

b) Folosirea obligatorie a etalonului valorii. Practica economica cunoaste mai multe

Obiectivele specifice contabilitatii sunt:

1. Culegerea, prelucrarea, inmagazinarea si stocarea datelor;

2. Inregistrarea sistematica a datelor in conturi pe baza principiului dublei inregistrari;

3. Calculatia costurilor de productie si de desfacere;

4. Inventarierea periodica a patrimoniului in vederea punerii de acord a datelor din

5. Verificarea realitatii si corectitudinii inregistrarilor contabile, periodic, prin

6. Generalizarea si sintetizarea informatiei financiar-contabile cu ajutorul bilantului

7. Elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli.

Categoriile de utilizatori ai informatiei contabile sunt:

utilizatorii interni: managerii, directorii, administratorii ce au nevoie de

1.1.2. Comunicarea interpersonala si lucrul in echipa

(1) Comunicarea interpersonala

Emitatorul codifica mesajele folosind elemente verbale, vocale si vizuale.

Elementul vocal include tonul, intensitatea vocii si "muzica limbajului".

Receptorul primeste mesajele si le decodeaza, punand n ordine si interpretand cele trei

(2) Lucrul in echipa

Munca in echipa este un element-cheie in mediul business indifferent daca vorbim de o

Unitatea descrie competent contabilului referitoare la identificarea rolului individual in

Identifica rolul in cadrul echipei;

Identifica rolul in cadrul echipei:

o Identificarea rolului in cadrul echipei se efectueaza pe baza informatiilor specific,

Identifica sarcinile in cadrul echipei:

o Sarcinile sunt identificate cu obiectivele in conformitate cu cerintele locului de

Participa la indeplinirea sarcinilor echipei:

o Sarcinile sunt indeplinite prin colaborare permanenta cu ceilalti membrii ai echipei

A fi eficient intr-o echipa inseamna a fi capabil de a:

Cateva informatii de baza

In concluzie, lucrul intr-o echipa nu inseamna ca relatiile vor fi intotdeauna armonioase.

Atribuirea rolurilor in echipa

Flexibilitatea poate fi incurajata prin rotatia sarcinilor, responsabilitatilor si a grupurilor de

Responsabilitatile administratorului, coordonatorului, (chiar liderul echipei):

Transmite in timp adecvat informatii, cunostinte si atitudini indicate membrilor

1.1.3. Dezvoltarea profesionala si planificarea activitatilor

(1) Dezvoltarea profesionala

Acest subcapitol descrie competenta contabilului privind identificarea nevoilor

Standardul International de Educatie numarul 7 prevede 3 moduri de abordare a

Abordarea bazata pe informatii din exterior prin stabilirea anumite cantitati

Prezentele norme stabilesc ca cerintele dezvoltarii profesionale continue se bazeaza pe

(2) Planificarea activitatilor

Stabileste prioritatile zilnice;

Stabileste prioritatile zilnice:

o Prioritatile zilnice sunt stabilite cu discernamant, in functie de specificul activitatii;

Planifica etapele activitatilor:

o Etapele de realizare a activitatilor sunt stabilite in succesiune logica in functie de

Revizuieste planul de activitati: