ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.

2016)

TEMA 2. Politici și strategii educaționale care susțin educația incluzivă

Cuvinte cheie: dreptul la educație, politici educaționale, educație incluzivă, școală incluzivă,
dezvoltare personală

2.1. Reglementări internaționale privind educația incluzivă

2.2. Direcții comune în educația incluzivă din Europa
2.3. Mecanisme legislative naționale care susțin educația incluzivă
2.1. Reglementări internaționale privind educația incluzivă

Convenţia ONU privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului

(1960)
Convenţia în articolul 4, prevede că statele părţi îşi iau angajamentul ”…să furnizeze,
să dezvolte şi să aplice o politică naţională menită să promoveze, prin metode adaptate
circumstanţelor şi obiceiurilor naţionale, egalitate de posibilităţi şi de tratament în domeniul
învăţământului…” [40].
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (1989)
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (1989), articolul 28, stabileşte
dreptul copilului la educaţie, subliniind că acest drept trebuie să fie asigurat ”… progresiv şi
pe baza egalităţii de şanse…” , reflectând faptul că un număr mare de copii sânt discriminaţi
în ceea ce priveşte dreptul lor la educaţie [37].
„Principiul călăuzitor ce stă la baza acestui Cadru este acela că şcolile trebuie să-i
primească pe toţi copiii, indiferent de condiţia lor fizică, intelectuală, socială, afectivă,
lingvistică sau de orice altă natură. Trebuie deci să fie incluşi copii cu dezabilităţi şi copii
talentaţi, copii ai străzii şi copiii care muncesc, copii proveniţi din zone izolate, din populaţii
nomade sau care aparţin minorităţilor lingvistice, etnice au culturale şi copii care provin din
alte zone sau grupuri dezavantajate sau marginalizare.
Şcolile incluzive trebuie să recunoască şi să răspundă nevoilor diferite ale elevilor,
ţinând cont de existenţa atât a unor stiluri diferite de învăţare cât şi a unor ritmuri diferite şi
asigurând o educaţie de calitate pentru toţi prin intermediul unor curriculum-uri adecvate, a
unor măsuri organizaţionale, strategii de predare, a unui anumit mod de utilizare a resurselor
şi parteneriatelor cu comunităţile din care fac parte.
Trebuie să existe un continuum de sprijin şi serviciu corespunzător continuumului de
nevoi speciale întâlnite în fiecare şcoală” [34, p. 18].
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dezabilităţi (2007)
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dezabilităţi (2007), în articolul 24,
recunoaşte „… dreptul la educaţie a persoanelor cu dezabilităţi…” şi necesitatea „…
asigurării unui sistem de învăţământ incluziv, la toate nivelurile de instruire…” şi garantează
persoanelor cu dezabilităţi accesul la studii superioare, instruire profesională, educaţie
pentru adulţi şi instruire continuă, fără discriminare şi în măsură egală cu alte persoane [38].
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948)
Ideea care fundamentează abordarea educaţiei pe baza drepturilor universale ale
omului, în contextul unei viziuni şi a unui proces amplu de dezvoltare umană, socială şi

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Splaiul Independenței Nr. 315A, sector 6, București, România www.ccd-bucuresti.org
Tel. 0040213134901 Fax 0040213134927 [email protected]
Pagina 1 din 6
 ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.2016)

naţională are la origine Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (1948), care stipulează
în articolul 26, p.1, că „Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie
gratuită, cel puţin în ce priveşte învăţământul elementar şi de bază. Învăţământul de bază
este obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor; accesul la
studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalităţi în funcţie de merit”.
Documentul declaraţiei reflectă obligaţiile statelor şi ale cetăţenilor privind asigurarea
accesului la un sistem de educaţie care să includă toţi copiii, indiferent de capacitatea lor
fizică, intelectuală sau financiară de participare [39].
Declaraţia de la Jomtien (1990)
Declaraţia de la Jomtien (1990) recomandă statelor lumii să-şi construiască sistemele
de educaţie naţionale pornind de la dreptul fiecărui copil la o educaţie completă în şcoala
primară şi la o dezvoltare armonioasă; de la o angajare pentru o pedagogie centrată pe copil,
în care diferenţele individuale sunt considerate o provocare şi nu un obstacol; de la
ameliorarea calităţii educaţiei şi a formării cadrelor didactice; de la angajamentul pentru o
abordare intersectorială şi holistă a educaţiei.
Regulile standard ale Naţiunilor Unite privind asigurarea unor şanse egale pentru
persoanele cu dezabilităţi s-a cristalizat în Declaraţia de la Salamanca (UNESCO,1994).
Cauza includerii copiilor cu nevoi speciale a fost susţinută şi în Regulile standard ale
Naţiunilor Unite privind asigurarea unor şanse egale pentru persoanele cu dezabilităţi şi s-a
cristalizat în Declaraţia de la Salamanca (UNESCO, 1994). „Principiul călăuzitor ce stă la
baza acestui Cadru este acela că şcolile trebuie să-i primească pe toţi copiii, indiferent de
condiţia lor fizică, intelectuală, socială, afectivă, lingvistică sau de orice altă natură. Trebuie
deci să fie incluşi copii cu dezabilităţi şi copii talentaţi, copii ai străzii şi copiii care muncesc,
copii proveniţi din zone izolate, din populaţii nomade sau care aparţin minorităţilor
lingvistice, etnice au culturale şi copii care provin din alte zone sau grupuri dezavantajate
sau marginalizare. Principiul fundamental al şcolii incluzive este că toţi copiii trebuie să
înveţe împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultăţile pe care aceştia le
pot avea sau de diferenţele care pot exista între ei. Şcolile incluzive trebuie să recunoască şi
să răspundă nevoilor diferite ale elevilor, ţinând cont de existenţa atât a unor stiluri diferite
de învăţare cât şi a unor ritmuri diferite şi asigurând o educaţie de calitate pentru toţi prin
intermediul unor curriculum-uri adecvate, a unor măsuri organizaţionale, strategii de
predare, a unui anumit mod de utilizare a resurselor şi parteneriatelor cu comunităţile din
care fac parte. Trebuie să existe un continuum de sprijin şi serviciu corespunzător
continuumului de nevoi speciale întâlnite în fiecare şcoală”.
Forumul mondial al educaţiei de la Dakar (2000)
Forumul mondial al educaţiei de la Dakar (2000) încearcă să orienteze procesul
educaţiei, încât aceasta nu doar să ofere şanse egale şi acces la educaţie de calitate pentru toţi
copiii, ci şi să includă copiii excluşi şi /sau marginalizaţi în sistemul de educaţie generală, alături
de ceilalţi copii. Declaraţia de la Dakar recomandă: sistemele de educaţie trebuie să fie
incluzive, să identifice copiii aflaţi înafara şcolii şi să răspundă flexibil la necesităţile tuturor
persoanelor cuprinse în procesul de educaţie [42].
Abordările recente în domeniul educaţiei incluzive evidenţiază faptul că aceasta reprezintă
o reformă în educaţie şi nu o chestiune care vizează doar plasarea elevului într-o instituţie în care
este şcolarizat.

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Splaiul Independenței Nr. 315A, sector 6, București, România www.ccd-bucuresti.org
Tel. 0040213134901 Fax 0040213134927 [email protected]
Pagina 2 din 6
 ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.2016)

În ţările în care sistemul de educaţie specială este bine dezvoltat, şcolile speciale se implică
activ în proces incluziunii, colaborarea dintre şcolile de masă şi şcolile speciale fiind un element
cheie în asigurarea succesului incluziunii școlare. Pe de altă parte, educaţia incluzivă poate să
privită ca o ameninţare la adresa şcolilor speciale. În unele ţări, incluziunea este dificil de realizat
deoarece şcolile de masă obişnuiesc, mai mult sau mai puţin, să delege şcolilor speciale
responsabilităţile pentru anumite probleme. Pe de altă parte, unele cadre didactice din şcolile
speciale şi alţi specialişti consideră că sunt unicii experţi în problematica elevilor cu dizabilităţi,
fiind singurii în măsură să satisfacă nevoile educaţionale ale acestora.
În funcţie de politicile şi praticile privind incluziunea școlară a elevilor cu cerinţe
educaţionale speciale există, la nivel european, țări care promovează politici şi practici incluzive
care urmăresc includerea tuturor elevilor, prin oferirea de servicii specializate şcolilor de masă
denumite “școli incluzive” (Spania, Grecia, Italia, Portugalia, Suedia, Islanda, Norvegia şi Cipru).
O altă categorie de practici sunt oferite de țări care au dezvoltat servicii educaționale
variate, de la educaţie incluzivă, la educaţie specială (Danemarca, Franţa, Irlanda, Luxemburg,
Austria, Finlanda, Marea Britanie, Letonia, Liechtenstein, Republica Cehă, Estonia, Lituania,
Polonia, Slovacia şi Slovenia).
Evident, există diferenţe în ceea ce priveşte stadiul în care se află fiecare dintre aceste ţări
în implementarea politicilor incluzive. Spre exemplu, în Suedia, Danemarca, Italia şi Norvegia au
fost implementate de timpuriu politici care au promovat şi susţinut educaţia incluzivă.
În România există o preocupare constantă pentru implementarea unui sistem de educație
incluziv. Schimbările realizate pentru a educa împreună copiii cu diferite tipuri de dizabilități nu
sunt încă suficiente şi acoperitoare dar pași importanți au fost deja făcuți la nivel de legislație,
practici educaționale incluzive și cultură școlară.
Astfel, exemple de bune practici sunt Proiectele Phare ”Acces la educație pentru grupuri
dezavantajate”, prin care s-au dezvoltat începând cu anul 2005 centre de resurse pentru educație
incluzivă.

2.2. Direcţii comune în educaţia incluzivă din Europa

În pofida aspectelor specifice fiecărei ţări, există unele tendinţe comune care reflectă progresele
din aceste ţări în direcţia implementării educaţiei incluzive:
 tendinţa de a dezvolta şi oferi servicii suplimentare copiilor / elevilor/ tinerilor pentru
facilitarea accesului și a participării acestora la educație
 legislaţia în sprijinul educaţiei incluzive – elaborarea unor noi cadre legislative pentru
includerea elevilor cu dizabilităţi în şcolile de masă
 implicarea părinţilor în deciziile cu privire la plasarea copiilor cu dizabilităţi, părinţii având
la dispoziţie diverse posibilităţi pentru a alege între diferite servicii educaţionale.
 crearea de centre de resurse sau transformarea şcolilor speciale în centre de resurse
 formarea iniţială și continuă a cadrelor didactice în domeniul cerinţelor educaţionale
speciale - aceste formări au caracter opţional în majoritatea ţărilor, însă sunt recomandate
cadrelor didactice care doresc să lucreze cu copii cu dizabilităţi

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Splaiul Independenței Nr. 315A, sector 6, București, România www.ccd-bucuresti.org
Tel. 0040213134901 Fax 0040213134927 [email protected]
Pagina 3 din 6
 ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.2016)

Integrarea pune accentul pe asimilarea unui elev în educaţia

de masă, unde acesta se adaptează (sau nu) politicilor,
practicilor şi curriculumului existente în şcoala respectivă, în
timp ce şcoala în sine rămâne în mare parte neschimbată;
accentul nu este evident centrat pe schimbarea şcolii.
Există mai multe forme de integrare, din care menţionăm
trei forme principale: integrarea fizică, integrarea
socială, integrarea funcțională.

Incluziunea pune accentul pe necesitatea ca sistemul

educaţional şi şcolile să se schimbe şi să se adapteze
pentru a răspunde nevoilor elevilor.

Promovarea educației incluzive este un proces. Pentru a realiza incluziunea școlară a

copiilor în școala dumneavoastră, trebuie să aveți în vedere:

Aplicarea legislației în domeniul incluziunii școlare

pentru

Realizarea culturii școlare incluzive

și

Aplicarea practicilor educaționale incluzive.

În asigurarea incluziunii școlare porniți de la principiul conform căruia copiii trebuie
educaţi împreună pentru că urmează să trăiască împreună, iar școala trebuie să fie pregătită să
se schimbe pentru a răspunde nevoilor individuale ale copiilor pe care îi educă.

2.3.Mecanisme legislative naţionale care susțin educaţia incluzivă

Toți copiii au dreptul de a fi educaţi împreună, oricare ar fi dizabilitatea/ handicapul

sau dificultăţile de învăţare.
Educaţia incluzivă este un drept pentru respectarea căruia este nevoie de o educaţie
bună şi de bunul simţ social.
Promovarea educaţiei incluzive şi a incluziunii sociale a copiilor şi tinerilor este
reflectată într-un şir de documente strategice:
 Strategia Naţională “Educaţie pentru toţi” pentru anii 2004-201518 [46];

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Splaiul Independenței Nr. 315A, sector 6, București, România www.ccd-bucuresti.org
Tel. 0040213134901 Fax 0040213134927 [email protected]
Pagina 4 din 6
 ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.2016)

 Strategia naţională şi Planul de acţiuni privind reforma sistemului rezidenţial de

îngrijire a copilului pe anii 2007-2012 ;
 Programul naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii
2006- 2012 ;
 Programul de guvernare „Integrare europeană: libertate, democraţie, bunăstare”
pentru anii 2009-2013; ;Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu CES şi
Planul de Acţiuni (2010- 2013) .

Proiecte de acte legislative în domeniu:

1. Codul educaţiei
2. Concepţia educaţiei incluzive.

Legea educaţiei:
Art. 2 (4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate
nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot
parcursul vieţii, fără nici o discriminare.
Art. 12 (6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe
educaţionale speciale.

BIBLIOGRAFIE

 UNESCO, Pachetul de resurse pentru instruirea profesorilor, Cerinte speciale în clasa,

 ”Inclusion Guidebook 1 v0.3_Romanian - Maria Andruszkiewicz / Keith Prenton”
 Asociatia RENINCO România, Ghid de predare-învăţare pentru copiii cu cerinţe
educative speciale, Culegere de texte, UNICEF, 2000
 MECT, UNICEF, RENINCO, Ghid pentru cadre didactice de sprijin (CDS), Editura
Vanemonde, 2005
 MEN, UNICEF, Ghid managerial, Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli, Bucuresti,
1999
 Proiectul Phare 2002- 2004 - Acces la educaţie pentru grupuri dezavantajate.
 OMS, Guvernul României, 2012, CIF-CT – Clasificația internațională a funcționării,
dizabilității și sănătății. Versiunea pentru copii și tineri, 2007, editura Alpha MDT
 UNESCO, Pachetul de resurse pentru instruirea profesorilor, Cerinte speciale în clasa,
Material de studiu, Bucuresti, traducere UNICEF, 1995
 UNESCO, Să intelegem şi să răspundem la cerinţele elevilor din clasele incluzive, Ghid
pentru profesori, traducere UNICEF, MEC şi RENINCO, Bucuresti,Editura Romedia
,2002
 Vrasmas, Ecaterina, 2008, Interventia socio-educationala ca sprijin pentru parinti, Ed.
Aramis, Bucuresti,
 Vrăşmaş, Traian, Învăţământul integrat şi / sau incluziv, Editura Aramis, 2001
 Vrăşmaş, Traian, Şcoala şi educaţia pentru toţi, Editura Miniped, Bucureşti, 2004

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Splaiul Independenței Nr. 315A, sector 6, București, România www.ccd-bucuresti.org
Tel. 0040213134901 Fax 0040213134927 [email protected]
Pagina 5 din 6
 ȘCOALA INCLUZIVĂ – ȘCOALĂ PENTRU TOȚI, curs acreditat (OMENCS 6217/23.12.2016)

 Din lucrarea Introducere în educaţia cerinţelor speciale, Ecaterina Vrasmaş, Editura

Credis, Bucureşti, 2004, p. 55-57
 Vrasmas Ecaterina, 2008, Educaţia copiilor cu Cerinţe Speciale, Manual, proiectul
Învăţământului Rural, MECT

CASA CORPULUI DIDACTIC BUCUREȘTI

Splaiul Independenței Nr. 315A, sector 6, București, România www.ccd-bucuresti.org
Tel. 0040213134901 Fax 0040213134927 [email protected]
Pagina 6 din 6