Referat Vacarelu Comparatie
Referat Vacarelu Comparatie
Referat Vacarelu Comparatie
Anul III(ID)
TITLU REFERAT
Comparație între administrația publică locală din Franța cu sistemul
administrativ public local din Polonia
2
CUPRINS
1.1. Introducere
1.1. Organizarea administraţiei publice locale în Franța
1.2. Organizarea administraţiei publice locale în Polonia
3
ABREVIERI
alin. - alineatul
art. - articolul
DATAR - Delégation á l’Amenagement du Territoire et á l’Action
Regionale
DIACT - Delégation Interministérielle á l’Áménagement et á la
Compétitivité des Territoires
nr. - numărul
p. - pagina
op.cit. - opere citate
urm. - următoarele
vol. - volumul
4
1.1. Introducre
La nivelul Uniunii Europene se evidențiază patru modele ale sistemelor
administrative, aceste modele fiind : modelul anglo-saxon, modelul continental european
germanic, modelul continental european francez (numit şi modelul napoleonic) şi modelul
scandinav.
1.2. Sistemul administrativ napoleonian
Modelul napolenian pune în relief un stat unitar, având la bazã o administraţie
centralizatã, ierarhicã şi responsabilã, iar funcţionarii publici sunt bine instruiţi şi organizaţi
în corpuri profesioniste.
Modelul administrativ european francez constituie baza domeniului administrativ în
state precum Franţa, Belgia sau Luxemburg. Pentru a pune mai bine în luminã caracteristicile
modelului administrativ european francez, în continuare mã voi referi la sistemul
administrativ din Franţa.
Ȋn ceea ce priveşte sistemul administrativ francez, acesta este unul unitar, însã începând cu
anii ’70 se poate vorbi despre ideea de descentralizare şi de deconcentrare a sistemului
administrativ, cele douã concepţii aplicându-se prin regulamentele regionale şi municipale
din anii 1983, 1972 şi 1992.
Administraţia publicã localã
Unitãţile administrativ-teritoriale franceze joacã un rol destul de important în politica
naţionalã, astfel este prezentã Delégation á l’Amenagement du Territoire et á l’Action
Regionale (DATAR), ce la începutul activitãţii sale era doar un serviciu din subordinea
Primului-Ministru, apoi exercitându-şi atribuţiile în subordinea Ministrului funcţiei publice.
Ulterior, DATAR a devenit DIACT (Delégation Interministérielle á l’Áménagement et á la
Compétitivité des Territoires), activitãţile desfãşurate de acest organ vizeazã coeziunea
teritorialã, spaţiul urban şi cel rural, implementarea corectã a politicilor naţionale şi celor
comunitare. Ȋn prezent, DIACT se aflã în coordonarea Ministrului de Interne şi al Amenajãrii
teritoriale1.
Administraţia publicã teritorialã a Franţei este alcãtuitã din autoritãţile publice
teritoriale în a cãror sferã intrã regiunile, comunele, departamentele şi arondismentele.
Autoritãţle administraţiei publice teritoriale formeazã un model de administraţie
uniform, care nu ţine cont doar de delimitãrile geografice, electorale sau economice. Ȋn cele
din urmã, datoritã descentralizãrii, administraţia publicã localã a Franţei este clasatã pe trei
niveluri, şî anume: regiuni, departamente şi comune.
Regiunea are ca bazã legalã Legea 72-619 din iulie 1972, lege ce îi conferã regiunii
statutul de colectivitate teritorialã. Liderii regiunilor sunt consilierii regionali, aleşi pentru un
mandat de şase ani. Competenţele consilierilor regionali vizeazã administrarea bugetului,
administrarea personalului şi preocuparea asupra politicii regionale punând accent pe
dezvoltarea economicã şi socialã a teritoriului în care îşi desfãşoarã activitatea. Scopul
regiunilor este acela de a menţine legãturile între celelalte niveluri, respectiv, între stat şi
departamente şi între stat şi comune.
Departamentul este structura administrativã care activeazã in domeniul social, scopul
sãu fiind acela de a soluţiona probleme de interes comunal sau intercomunal. Totodata,
departamentul are ca atribuţie principalã administrarea politicii guvernamentale. Ȋn fruntea
1
Alexandru, Ioan, “Drept Administrativ …op. cit., p. 80
5
departamentelor se aflã un Consiliu general, desemnat pe un mandat de şase ani prin sufragiu
direct şi universal.
Comuna reprezintã cel de al treilea nivel al administraţiei locale franceze, fiind
reglementatã de articolul 34 şi de articolul 72 din Legea Fundamentalã a Franţei. Ȋn aceste
douã articole se precizeazã faptul cã acest organ este capabil sã se administreze în mod liber,
prin intermediul consilierilor din cadrul acestor comune. Comunele deţin competenţã
generalã asupra activitãţilor sãvârşite2. Conducerea comunelor se realizeazã de cãtre douã
autoritãţi şi anume: de cãtre consiliul municipal şi de cãtre primar. Comunele pot fi de douã
tipuri, şi anume comune rurale sau comune urbane3.
Cooperarea intercomunalã reprezintã acţiunea de a evita disiparea comunelor prin
fuziunea aceestora4. Legea asupra administraţiei teritoriale prevede cinci forme de stimulare a
intercomunalitãţii, şi anume: sindicatul, districtul, comunitatea urbanã, comunitatea de
comune şi comunitatea oraşelor5.
Sindicatul intercomunal oferã posibilitatea comunelor învecinate sã distribuie
costurile serviciilor. Districtul are rolul de a garanta comunelor unele servicii şi totodatã
districtul are avantajul de a avea propria fiscalitate. Comunitatea urbanã are drept scop
regruparea comunelor în aglomeraţii care depãşesc 50.000 de locuitori, deţinând competenţe
în domeniul amenajãrii, echipãrii sau a dezvoltãrii economice. Ultimele douã comunitãţi, cea
a comunelor şi cea a oraşelor trebuie sã-şi desfãşoare competenţele doar în materie de
dezvoltare economicã şi amenajare a spaţiului.
Personalul administrativ
Reglementãrile valabile în cazul funcţionarilor publici francezi sunt stipulate în codul
special adoptat pentru aceastã categorie de personal. Activitãtile funcţionarilor publici sunt
orientate spre a satisface necesitãţile contribuabililor, spre a facilita accesul cetãţenului la
serviciile publice.
Relaţia de colaborare şi de consultare, importanţa pe care o reprezintã aparatul
administrativ în cadrul activitãţii administraţei publice franceze, pot fi observate prin
existenţa personalului administrativ ca participant efectiv în procesul de elaborarea a
reformelor administrative.
Baza legalã a spaţiului administrativ francez este constituitã din regulile generale ce
privesc domeniul funcţiei publice6, dar şi din alte acte legale care specificã poziţia juridicã a
funcţionarilor în stat, funcţia publicã teritorialã şi funcţia publicã spitaliceascã7.
Domeniul public francez este format din patru legi ale serviciului public, ansamblul
format de acestea reprezentând statutul general de reglementare al funcţiei publice cu privire
la drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici aplicabile tuturor funcţionarilor publici
(Legea 83-634), prevederile statutare valabile doar în domeniul funcţiilor de stat (Legea 84-
16), dispoziţiile aplicabile reprezentanţilor colectivitãţilor teritoriale (Legea 84-53) ori cu
2
Ibidem,pp. 238-239
3
Alexandru, Ioan, “Drept administrativ european”, Ediţia a II-a revãzutã şi adãugitã, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2010, pp. 89-91
4
Ibidem, p. 92
5
Legea administraţiei publice teritoriale adoptatã la 3 februarie 1992
6
Legea nr. 83-634din 13 iunie 1983
7
Legea nr. 84-16 din 11 ianuarie 1984, Legea nr. 84-53 din 26 ianuarie 1964 şi Legea nr. 86-33 din 9 ianuarie
1986
6
privire la dispoziţiile valabile pentru reprezentanţii funcţiilor publice medico-sociale (Legea
86-33). Aceste patru legi formeazã Statutul General al funcţionarilor publici francezi.
Conţinutul statutului este dat de stipularea drepturilor, libertãţilor şi îndatoririlor
funcţionarilor publici din Franţa, sfera funcţionarilor publici francezi fiind clasificatã în trei
categorii ale domeniului public (funcţia publicã de stat, funcţia publicã spitaliceascã şi
funcţia publicã teritorialã).
Acest act are aplicabilitate pentru toţi funcţionarii publici francezi, şi conţine
drepturile şi obligaţiile acestora. Toate reglementãrile ce au ca obiect funcţia publicã sunt
incluse în acest Statut. Stipulãrile din acest act conţin detalii în ceea ce priveşte clasificarea
funcţiilor publice, planul de carierã al funcţionarilor publici, promovarea sau evaluarea
acestora.
Formarea profesionalã a funcţionarilor publici francezi este reglementatã din punct de
vedere legal8, realizâdu-se distincţia între formarea profesionalã internã şi pregãtirea pentru
examene în vederea avansãrii într-o categorie superioarã, schimbãrii profesiei sau carierei.
Un alt act juridic care reglementeazã funcţia publicã în Franţa este Constituţia
Franţei9, în al cãrei text gãsim reglementãri prin care se stabileşte faptul cã garanţiile
fundamentale ale funcţionarilor civili sau militari se acordã prin legi speciale10.
Putem afirma faptul cã funcţiile publice din teritoriul Franţei sunt reglementate de
douã tipuri de legi:
1) Textele legislative adoptate în anii 1983-1984, amintite anterior, care pun bazele
reglementãrilor asupra legislaţiei care determinã garanţiile, obligaţiile şi principiile
fundamentale aplicabile funcţiei publice franceze;
2) Textele legislative care reglementeazã regulile speciale aplicabile funcţiei publice
franceze. Acestea fac referire la ocuparea locurilor de muncã din aria funcţiei publice,
mobilitatea sau descentralizarea personalului administrativ francez11.
13
Androniceanu Armenia (2015), op. cit., p. 229
8
BIBLIOGRAFIE