Traditional si modern in metodica desfasurarii activitatii intructiv-

educative in gradinita de copii.

a. curriculum pentru educatia timpurie

În sens larg, „Curriculum-ul este ansamblul experienţelor de învăţare prin care trece
elevul pe parcursul traseului său şcolar”.
În sens restrâns „Curriculum-ul reprezintă ansamblul documentelor şcolare necesare
desfăşurarii activităţii şcolare: plan de învăţământ, programe şcolare, manuale, ghiduri de
aplicare.
Se cunosc 3 tipuri de curriculum:
I. Core curriculum (curriculum nucleu) - cuprinde ansamblul de cunoştinţe, abilităţi şi
comportamente obligatorii pentru toţi elevii cuprinse în planul cadru
II. Curriculum la decizia şcolii (CDŞ) - cuprinde ansamblul de conţinuturi-obiective centrate
pe nevoile individuale ale elevilor (20 - 30% din totalul disciplinelor);
III. Hidden curriculum (curriculum ascuns, subliminal) - reprezintă ansamblul de valori
încorporate de elevi, dar necuprinse în planificarea curriculară;
Curriculum pentru învăţământul preşcolar are în vedere atingerea următoarelor
finalităţi ale educaţiei timpurii:
▪ dezvoltarea liberă, integrată şi armonioasă a personalităţii copilului, în funcţie de ritmul
propriu şi de trebuinţele sale, sprijinind formarea autonomă şi creativă a acestuia;
▪ dezvoltarea capacităţii de a interacţiona cu alţi copii, cu adulţii şi cu mediul pentru a
dobândi cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi conduite noi.
▪ descoperirea de către fiecare copil, a propriei identităţi, a autonomiei şi dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
▪ sprijinirea copilului în achiziţionarea de cunoştinţe, capacităţi, deprinderi şi atitudini
necesare acestuia la intrarea în şcoala şi pe tot parcursul vieţii.
b. I. Plan de învătământ, metodologia de aplicare a planului de învătământ,

Noul plan de invatamant are o structura pe doua niveluri de varsta (mica si mare) si, in
contextul unei invatari centrate pe copil, incurajeaza eterogenitatea (constituirea grupelor pe
sistemul cronologic).
Planul de invatamant, permite parcurgerea interdisciplinara, integrata a continuturilor
propuse si asigura libertate cadrului didactic in planificarea activitatii zilnice cu prescolarii.
Noul curriculum scoate in evidenta relatia biunivoca continut-metoda si pune un accent
deosebit pe rolul educatoarei in procesul de activare a functiilor mintale si creative ale copiilor, pe
realizarea unei „dialectici pedagogice” in care copiii si educatoarea se afla intr o acomodare reciproca
De asemenea, ea insista pe:
- Ideea conform careia cadru didactic joaca rolul de persoana resursa, care informeaza
prescolarul si ii faciliteaza acestuia accesul la informatii; diagnosticheaza dificultatile copilului si il
sprijina; si il orienteaza fara a-l contrazice sau eticheta.
- Dechiderea gradinitei catre exterior, catre comunitate ( astfel invatarea realizata de la
persoane din afara institutiei este la fel de valoroasa precum cea de la cadrul didactic)
- Utilizarea in mod cat mai flexibil a spatiului, mobilierului si a materialelor si echipamentelor
specifice.
Unul dintre obiectivele concrete a noului curicumul este reevaluarea continuturilor, a
programelor scolare si compatibilizarea acestora cu programele altor tari.

METODOLOGIA APLICARII PLANULUI DE INVATAMANT CUPRINDE:

Programa si planul de invatamant permit parcurgerea modulara si interdisciplinara a
continuturilor. Ele sunt structurate pe doua niveluri: 3-5 ani unde accentul cade indeosebi pe
socializarea copilului si obtinerea treptata a autonomiei personale, si intervalui 5-7 ani, unde accentul
se va deplasa spre pregatirea pentru scoala si pentru viata sociala.
Ideea centrala a continutului este accentuarea caracterului sau formativ- educativ,
renuntarea la retinerea mecanica a informatiilor si accentuarea formarii deprinderilor de munca
intelectuala, de organizare si sistemantizare a cunostiintelor
Abordarea inter-pluri, si transdisciplanara in organizarea continuturilor pe arii curriculare si
pe teme mari faciliteaza transferurile de cunostinte, de priceperi si capacitati, astfel incat ele devin
operationale, strategice, usor de utilizat.
Activitatile alese, optionalele si extinderile raspund principiului invatarii conform propriei
motivatii si a liberei alegeri, in ritmul propriu al fiecarui copil, in timp ce activitatile comune asigura
„un minim de cultura generala” accesibil si necesar tuturor copiilor.
Programarea activitatilor saptamanale se face pe teme, subiecte abordate multidisciplinar,
la mai multe activitati distincte.
In situatii speciale, de exemplu, pentru copii cu nevoi speciale de educatie, se vorbeste de
„curriculum diferentiat si personalizat”, destinat fiecarui copil in parte, elaborat dupa o examinare si
cunoastere specifica a dificultatilor de abordare a continutului. Pentru acesti copii se preconizeaza
programe speciale, educatori de sprijin, specialisti in educatie speciala, materiale didactice auxiliare si
forme distincte de evaluare si recuperare a ramanerilor in urma.
II. Obiective cadru si obiective de referintă, exemple de comportamente

Obiectivele cadru sunt obiective cu un grad ridicat de generalitate şi de complexitate.

Obiectivele cadru exprimă competenţele care trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar
pe cele cinci domenii experienţiale.
Obiectivele de referinţă specifică rezultatele aşteptate ale învăţării la fiecare an şcolar şi
urmăresc progresia în achiziţia de competenţe şi de cunoştinţe de la o grupă la alta.
Cele şase teme anuale ale invatarii (curiculare integratoare) sunt :
1. Cine sunt/ suntem? 2. Când, cum şi de ce se întâmplă?; 3. Cum este, a fost şi va fi aici pe
pământ?; 4. Cine şi cum planifică/organizează o activitate?; 5. Cu ce şi cum exprimăm ceea ce
simţim?; 6. Ce şi cum vreau să fiu?

Obiectivele cadru si de referinta, precum si comportamentele adecvate acestora, in functie

de domeniul de activitate sunt:

DOMENIUL LIMBĂ ŞI COMUNICARE

Obiective cadru:
-Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală, de înţelegere şi utilizare corectă a semnificaţiilor
structurilor verbale orale;
- Educarea unei exprimări verbale corecte din punct de vedere fonetic, lexical, sintactic;
- Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral;
- Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de limbajul
scris.
Obiective de referinta:
- Să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc.
- Să înţeleagă şi să transmită mesaje simple; să reacţioneze la acestea.
- Să audieze cu atenţie un text, să reţină ideile acestuia şi să demonstreze că l-a înţeles.
- Să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect.
- Să manifeste interes pentru citit.
- Să recunoască literele alfabetului şi alte convenţii ale limbajului scris
Comportamente:
- Participã la discutiile unui grup ascultând interlocutorii pentru un timp scurt.
- Demonstreazã întelegerea vocabularului uzual/de bazã prin adecvarea rãspunsului.
- Dobândeste informatii prin ascultare utilizându-le apoi în contexte adecvate.

DOMENIUL OM ŞI SOCIETATE

Obiective cadru:
- Educarea abilităţii de a intra în relaţie cu ceilalţi;
- Educarea trăsăturilor pozitive de voinţă şi caracter şi formarea unei atitudini
pozitive faţă de sine şi faţă de ceilalţi;
- Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (iniţiativă)
- Dezvoltarea abilităţii de recunoaştere, acceptare şi respect al diversităţii
- Formarea şi consolidarea unor abilităţi practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;
Obiective de referinţă
- Să cunoască şi să respecte normele necesare integrării în viaţa socială, precum şi reguli de
securitate personală.
- Să-şi adapteze comportamentul propriu la cerinţele grupului în care trăieşte.
- Să negocieze şi să participe la decizii comune
- Să trăiască în relaţiile cu cei din jur stări afective positive.
- Să cunoască diferite materiale de lucru, din natură ori sintetice
- Să-şi formeze deprinderi practice şi gospodăreşti.
Comportamente:
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã manifeste încredere în adultii cunoscuti si sã
interactioneze cu acestia
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã cearã ajutorul adultului când are nevoie.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã interactioneze pozitiv cu copii de vârstã apropiatã.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã recunoascã, sã respecte asemãnãrile si deosebirile dintre oameni.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã perceapã regulile si efectele acestora.

DOMENIUL ESTETIC ŞI CREATIV

Obiective cadru:
- Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje;
- Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj;
- Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii;
- Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică;
Obiective de referinţă
- Să redea teme plastice specifice desenului.
- Să obţină efecte plastice, forme spontane şi elaborate prin tehnici specifice picturii.
- Să exerseze deprinderile tehnice specifice modelajului în redarea unor teme plastice.
- Să interpreteze liber, creativ lucrări plastice exprimând sentimente estetice.
- Să descopere lumea înconjurătoare cu ajutorul auzului.
- Să intoneze cântece pentru copii.
Comportamente:
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã manifeste curiozitate si interes sã experimenteze si sã învete
lucruri noi.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã aibã initiativã în interactiuni si activitãti.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã manifeste creativitate în activitãåile zilnice.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã continue realizarea sarcinii, chiar dacã întâmpinã dificultãti.

DOMENIUL PSIHOMOTRIC
Obiective cadru:
- Formarea şi dezvoltarea deprinderilor motrice de bază şi utilitaraplicative;
- Stimularea calităţilor intelectuale, de voinţă şi afective în vederea aplicării independente a
deprinderilor însuşite;
- Cunoaşterea deprinderilor igienico-sanitare pentru menţinerea stării de sănătate.
Obiective de referinţă
- Să fie capabil să execute mişcări motrice de bază: mers, alergare, sărituri, rostogoliri, căţărări.
- Să cunoască şi să aplice regulile de igienă referitoare la igiena echipamentului.
- Să cunoască şi să aplice regulile de igienă a efortului fizic.
- Să-şi formeze o ţinută corporală corectă (în poziţia stând, şezând şi în deplasare).
Comportamente:
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã-si coordoneze muschii mari ai corpului cu un scop al miscãrii.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã participe la activitãåi fizice variate.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã utilizeze mâinile æi degetele pentru scopuri diferite.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã utilizeze o alimentaåie sãnãtoasa
 DOMENIUL ŞTIINŢE
Obiective-cadru:
- Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice
- Dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi utiliza numere, cifre, unităţi de măsură întrebuinţând un
vocabular adecvat
- Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire şi utilizare a formelor geometrice,
- Stimularea curiozităţii privind explicarea şi înţelegerea lumii înconjurătoare
Obiective de referinţă:
- Să-şi îmbogăţească experienţa senzorială,
- Să efectueze operaţii cu grupele de obiecte constituite în funcţie de diferite criterii date ori găsite
- Să numere de la 1 la 10 recunoscând grupele cu 1-10 obiecte şi cifrele corespunzătoare.
- Să recunoască, să denumească, să construiască şi să utilizeze formele geometrice cerc,
- Să recunoască şi să descrie verbal şi/sau grafic anumite schimbări şi transformări din mediul
apropiat.
Comportamente:
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã demonstreze constientizarea relatiei cauzã-efect.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã observe æi sã compare acåiuni, evenimente.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã utilizeze experientele trecute pentru a construi noi experiente.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã identifice si sã numeascã forme ale obiectelor.
- Copilul ar trebui sã fie capabil sã observe æi sã descrie caracteristici ale lumii vii.
 III. Domenii experientiale, activităti de învătare,

Domeniile experentiale la prescolari sunt:

1. Domeniul limbă şi comunicare – DLC - Acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi
abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă.
2. Domeniul ştiinţe – DŞ - Include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experienţelor practice cât şi înţelegerea naturii.
3. Domeniul om şi societate – DOS - Include omul, modul lui de viaţă, relaţiile cu alţi oameni,
relaţiile cu mediul social, ca si modalităţile în care acţiunile umane influenţează
evenimentele.
4. Domeniul psihomotric – DPM - Acoperă coordonarea şi controlul mişcărilor corporale,
mobilitatea generală şi rezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi
elemente de cunoaştere, legate mai ales de anatomia si fiziologia omului.
5. Domeniul estetic şi creativ – DEC - Acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi
intelectual la experienţe perceptive.

Datoria educatoarelor este aceea de a urmări realizarea unei legături reale între
domeniile experienţiale şi domeniile de dezvoltare, prin găsirea strategiilor adecvate de
atingere a dezvoltării globale a copilului şi, implicit, a finalităţilor educaţionale.

Domeniile de dezvoltare la prescolari sunt:

A. DOMENIUL Dezvoltarea fizică, sănătate şi igienă personală – cuprinde o gamă largă de
deprinderi şi abilităţi dar şi coordonare si dezvoltare senzorială.
Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltare fizică ; Sănătate şi igienă personală.
B. DOMENIUL Dezvoltarea socio-emoţională – vizează debutul vieţii sociale a copilului,
capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu adulţi si copii. În strânsă corelaţie cu
conceptul de sine se dezvoltă imaginea despre sine a copilului, care influenţează decisiv
procesul de învăţare.
Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltare socială; Dezvoltare emoţională
C. DOMENIUL Dezvoltarea limbajului şi a comunicării – vizează dezvoltarea limbajului, a
comunicării şi preachiziţiile pentru scris-citit şi însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre
celelalte domenii.
Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltarea limbajului şi a comunicării, Dezvoltarea premiselor
citirii şi scrierii.
D. DOMENIUL Dezvoltarea cognitivă – dezvolta abilitatea copilului de a înţelege relaţiile
dintre obiecte, fenomene, evenimente şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice.
Dimensiuni ale domeniului: Dezvoltarea gândirii logice şi rezolvarea de probleme;
Cunoştinţe şi deprinderi elementare matematice, cunoaşterea şi înţelegerea lumii.
E. DOMENIUL Capacităţi şi atitudini în învăţare – se referă la modul în care copilul se
implică într-o activitate de învăţare, modul în care abordează sarcinile, precum şi la
atitudinea sa în interacţiunea cu mediul şi persoanele din jur.
Dimensiuni ale domeniului: Curiozitate şi interes; Iniţiativă; Persistenţă în activitate;
Creativitate.

IMPORTANT: Dezvoltarea globală a copilului se poate realiza prin stimularea

dezvoltării copiilor în toate domeniile de dezvoltare menţionate utilizând experienţe de
învăţare din diverse domenii experienţiale puse în conexiune prin organizarea tematică
(cele 6 teme) a învăţării.
        Tipuri de activitati de invatare:
- Jocul: Pentru copilul mic , jocul este o cale indispensabila a invatarii . copilul va invata sa se joace
singur si cu altii.
- Activitati artistice si de indemanare: Copilul va invata sa foloseasca instrumente , mijloace ,
materiale  necesare pentru aceste activitati.
- Activitati de muzica si de miscare: Copilul va invata sa asculte muzica , va fi stimulat sa redea
melodii , exprimandu-si astfel trairi .
- Activitati de creatie si comunicare: Copilul va invata sa inteleaga si sa transmita dorinte si intentii.
- Activitati de cunoastere: Copilul  va invata  depre el, despre lumea incinjuratoare
- Activitati in aer liber: Copilul va fi incurajat sa faca miscare, va invata sa utilizeze aparate si accesorii
de joaca specifice jocurilor si activitatilor in aer liber . 
IV. Organizarea şi amenajarea spaţiului educaţional şi rolul ariilor de stimulare

Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul că
le lasă posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă responsabilităţi
pentru alegerile făcute, percep activităţile ca fiind reuşite deoarece sunt potrivite nivelului lor de
dezvoltare şi nu vor resimţi o frustrare ca urmare a faptului că sunt constrânşi să participe la activităţi
care sunt fie prea dificile, fie prea uşoare. Alegând singuri şi asumându-şi responsabilitatea deciziei,
copiii devin independenţi, capabili să se descurce singuri, încrezători în propriile forţe ceea ce duce la
formarea unei imagini de sine pozitive.

Ce sunt ariile/centrele/zonele de interes/de stimulare? 

- sunt spaţii educative care stimulează dezvoltarea copiilor prin propunerile de joc pe care le oferă
acestora. Este important ca ariile să fie aranjate astfel încât să exprime ordine şi siguranţă pentru
copil. Jocurile şi jucăriile trebuie să fie ordonate dar accesibile copiilor care vor învăţa să le aranjeze
la locul lor după ce le-au folosit.

Tipuri de centre/arii/sectoare:

Construcţii cu cuburi (un covor şi un raft în care sunt aşezate cuburi de diferite mărimi şi
forme). Este o zonă consacrată cuburilor mari, cu ajutorul cărora copilul poate realiza diferite
construcţii pe covor, implicând imaginaţia şi spiritul său creator, exersând mişcările largi şi
cele fine.

Joc de rol/imaginaţie/aria casei (o casă mică din carton sau lemn, cu obiecte de mărimea
copiilor, ustensile şi mobilier, truse diferite pentru dramatizare, costume, măşti etc.). Este
locul în care copiii desfăşoară activităţi casnice şi exersează diferite roluri sociale. Îşi dezvoltă
deprinderi de cooperare, de comunicare, de limbaj, de manipulare a obiectelor de uz casnic,
îşi exersează imaginaţia, învaţă să se exprime artistic.

Zona senzorială/nisip şi apă (un vas mare cu nisip şi un lighean cu apă, diferite forme cu care
se pot juca). Este zona care stimulează fantezia şi imaginaţia copilului. Acesta îşi dezvoltă
capacitatea tactil – kinestezică, îşi dezvoltă musculatura şi îşi îmbunătăţeşte coordonarea
senzorio - motorie. 

Joc de masă (măsuţă şi raft în care se găsesc jucării mici şi jocuri de masă). Este o zonă în care
copilul capătă achiziţii în toate domeniile: cognitiv, socio – afectiv, fizic.

Biblioteca/zona liniştită/colţul cărţii şi al poveştii (rafturi cu cărţi, caiete, instrumente de

scris, imagini pe teme diferite, măsuţă). Această zonă are două mari roluri în grădiniţă: 1-Să
apropie copilul de carte şi de simbolurile limbajului; 2- Să ajute copilul să se echilibreze, să se
odihnească în anumite momente

Arte plastice (acuarele, guaşe, tempera, hârtie albă şi colorată, lipici, aţă, măsuţă şi raft în
care sunt aşezate în ordine toate materialele). În această zonă copiii realizează activităţi de
desen, dactilopictură, activităţi practice, colaje. Este o zonă liniştită, simplă, care trezeşte
imaginaţia şi spiritul creator al copilului.
 Ştiinţa/colţul naturii vii (plante, mici animale de casă, acvariu cu peştişori, seminţe, vase
pentru experienţe, etc.). Aici este locul unde copiii îşi asumă diferite responsabilităţi,
realizează mici experienţe sub îndrumarea educatoarei, fac diferite observaţii.

Rolul educatoarei în amenajarea spaţiului.

În realizarea aranjamentelor de spaţiu educatoarea trebuie să parcurgă următorii paşi:

alegerea spaţiului grupei şi aranjarea elementelor de mobilier;
stabilirea climatului spaţiului (căldură, sursă de apă, lumină, curăţenie);
identificarea resurselor materiale şi depozitarea lor;
amenajarea centrelor de interes.           

Pentru amenajarea utilă a sălii de grupă, educatoarea trebuie să ţină cont de următoarele
cerinţe: să planifice activităţile înainte de amenajarea spaţiului; să planifice amenajări ale
mobilierului cât mai flexibile; să organizeze şi spaţii liniştite; să gândească spaţiul pentru mişcare şi
libertate de acţiune din partea copilului; să plaseze centrele zgomotoase departe de cele care cer
linişte şi concentrare; să amenajeze zona bibliotecii într-un spaţiu luminos şi liniştit; colţul naturii are
nevoie de lumină, aer şi spaţiu; să marcheze centrele de interes prin simboluri pe care copiii să le
recunoască.

Sala de grupă trebuie să îndeplinească şi un rol estetic. Deşi este aglomerată cu jocuri, jucării
şi diverse materiale, ea trebuie să ofere o imagine globală simplă, plăcută şi de siguranţă pentru
copil. Împodobirea sălii cu desenele şi lucrările copiilor este mult mai eficientă decât pictarea
pereţilor.

Concluzionând, putem spune că sala de grupă exprimă creativitatea, flexibilitatea şi

competenţa profesională a educatoarei.

Importanţa amenajării spaţiului din grădiniţă.

Spaţiul constituie contextul material în care se desfăşoară educaţia. El trimite permanent

mesaje copilului, mesaje care sunt esenţiale pentru dezvoltarea acestuia şi constituie elemente de
bază în experienţa sa de viaţă.
Copiii învaţă prin joc, iar învăţarea eficientă depinde de mediul învăţării. Un mediu eficient
pentru învăţare este un mediu care favorizează jocul liber ales. Jocul pe care copilul îl alege din
opţiunile pe care i le propune mediul este un joc creativ şi liber.
- Jocul liber sau dirijat, realizat într-un spaţiu organizat pe arii de stimulare, contribuie  în mod
esenţial la dezvoltarea copilului în toate domeniile.
- Mediul este confortabil, primitor, securizant şi stimulativ în măsura în care copiii găsesc în el
materiale care să-i provoace la acţiuni care îi interesează.
- Spaţiul educaţional oferă siguranţă emoţională şi afectivă atunci când educatoarea, cunoscându-şi
bine copiii din grupă, organizează şi amenajează ambientul astfel încât aceştia să poată desfăşura
activităţi potrivite dezvoltării individuale.
- Spaţiul amenajat pe arii de stimulare ajută copiii să-şi dezvolte personalitatea prin faptul că le lasă
posibilitatea de a alege singuri unde, cu ce, cu cine şi cât se joacă, îşi asumă responsabilităţi pentru
alegerile făcute.