CONTENTS
1. INTRODUCERE....................................................................................................................3
1.1. Recuperarea medicală – generalități............................................................................3
1.2. Clasificarea recuperării....................................................................................................4
1.3. Motivația alegerii temei...................................................................................................5
2. BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI...................................................................6
2.1 Componentele osoase........................................................................................................6
2.1.1. Osul coxal.................................................................................................................6
2.1.2. Acetabulul.................................................................................................................6
2.1.3. Femurul.....................................................................................................................7
2.2. Noțiuni privind articulația șoldului..................................................................................7
2.3. Mișcările în articulația coxo-femurală.............................................................................8
2.3.1 Mișcarea de flexie-extensie........................................................................................8
2.3.2. Mișcarea de abducție-adducție..................................................................................8
2.3.3. Mișcarea de rotație internă-externă...........................................................................9
2.3.4. Mișcarea de circumducție.........................................................................................9
3. ȘOLDUL PROTEZAT..........................................................................................................10
3.1. Patologia şoldului...........................................................................................................10
3.2.Coxartroza.......................................................................................................................11
3.2.1. Istoricul și evoluția coxartrozei...............................................................................12
3.2.2. Incidența..................................................................................................................12
3.2.3. Etiopatogenie..........................................................................................................12
3.2.4. Simptomatologie.....................................................................................................13
3.2.5. Clasificarea coxartrozelor.......................................................................................14
3.2.6. Evoluția...................................................................................................................15
3.2.7. Examenul radiologic...............................................................................................16
3.2.8. Tratamentul.............................................................................................................17
3.3. Protezele de șold............................................................................................................17
3.3.1. Indicații...................................................................................................................18
3.3.2. Benificiile protezării...............................................................................................20
3.3.3. Clasificarea protezelor de șold................................................................................20
3.3.4. Tehnica artroplastiei de șold...................................................................................24
1
4. DESFĂȘURAREA STUDIULUI.........................................................................................26
4.1. Ipoteza de studiu............................................................................................................26
4.2. Material și metode..........................................................................................................26
4.3. Evaluarea pacienților.....................................................................................................27
4.3.1. Evaluarea durerii.....................................................................................................27
4.3.2. Evaluarea forței musculare.....................................................................................28
4.3.3. Evaluarea mobilității articulare...............................................................................29
4.3.4. Evaluarea mersului..................................................................................................29
4.3.5. Evaluarea calității vieții..........................................................................................30
4.4. Obiectivele recuperării..................................................................................................34
4.5. Programul de recuperare................................................................................................34
4.5.1. Programul de hidroterapie.......................................................................................34
4.5.2. Programul la sala de kinetoterapie..........................................................................37
5. Rezultate și interpretarea lor.................................................................................................45
5.1. Evaluarea durerii...........................................................................................................45
5.1.1. Rezultatele evaluării durerii....................................................................................45
5.1.2. Rezultatele evaluării în 3 momente ale zilei...........................................................46
5.2. Evaluarea mobilității articulare......................................................................................47
5.2.1. Rezultatele mobilității articulare a șoldului............................................................48
5.2.2. Rezultatele mobilității articulare a genunchiului....................................................49
5.3. Evaluarea forței musculare............................................................................................50
5.4. Evaluarea mersului.........................................................................................................52
5.5. Evaluarea calității vieții.................................................................................................53
6. CONCLUZII.........................................................................................................................57
Bibliografie...............................................................................................................................58
2
1. INTRODUCERE
1.1. Recuperarea medicală – generalități
După Tudor Sbenghe recuperarea medicală, ca parte integrată a asistenței medicale
este considerată „medicina a treia” în ideea succesiunii logice după asistența profilactică și
cea terapeutică.
Recuperarea întâlnită și sub numele de reeducare, reabilitare, readaptare, reinserție
socială, are un conținut medico-social, poli și inter-disciplinar care în prezent este bine definit.
Istoria recuperării medicale culege primele date în vremea vestitului medic Hipocrate, însă
informațiile bine definite apar doar după cel de-al doilea razboi mondial, unde oameni precum
Frank H. Krusen și Howard A. Rusk sunt considerați promotori și susținători ai recuperării
medicale.
În anul 1968, la Geneva experții OMS au adoptat următoarea definiție: „ reabilitarea
înseamnă folosirea combinată și coordonată a unor măsuri sociale, educaționale și vocaționale
pentru instruirea sau reinstruirea persoanelor în vederea obținerii unei capacității funcționale
maxime posibile” .
În 1974 Academia de Științe Medicale a României a formulat o definiție mai
cuprinzătoare:
„Recuperarea este un domeniu de activitate complexă medicală, educațională, socio-
profesională prin care se urmărește restabilirea cât mai deplină a capacităților funcționale
pierdute de către un individ în urma unor boli sau traumatisme precum și dezvoltarea unor
mecanisme compensatorii care să-i asigure posibilitatea de muncă autoservire, respectiv, o
viață activă, cu independență economică și/sau socială.”
Aceasta conține un program de pregătire activă a pacientului, care în final urmărește
obținerea unui nivel satisfăcător social și profesional cu realizarea unui grad de
independență.1
Ca proces medico-social complex, recuperarea prin kinetoterapie reprezintă un mijloc
terapeutic de bază ce acționează concomitent cu celelalte mijloace în cadrul planului
terapeutic general unitar. Importanța kinetoterapiei reiese din prelungirea ei atâta timp cât
evoluează și afecțiunea.
Recuperarea în leziunile minore se aplică pănă la vindecarea completă, iar în cele majore
ce aduc după sine infirmități, recuperarea se aplică pe toata durata vieții deficientului motor.2
1
Adriana Sarah –" Recuperarea medicală", Ed. Univ. „ Carol Davila”, Bucureșt, 2004 (p.2) (16 martie)
2
Clement Baciu și colab. - „Kinetoterapia pre și postoperatorie”, Ed. SPORT - TURISM, București, 1981, p.27
(16 martie).
3
Programele de recuperare sunt indispensabile alături de participarea unui grup larg de
specialiști precum: specialistul de recuperare, fizioterapeut, kinetoterapeut, ergoterapeut,
logoped, psiholog, asistent social.
1.2. Clasificarea recuperării
În funcție de obiectivul dorit putem vorbi de :
a) Recuperare parțială atunci când se realizează doar reeducarea capacității de
autoservire sau reeducarea parțială a capacității de muncă;
b) Recuperare totală când se realizează recâștigarea totală a capacității de muncă și
încadrarea sau reîncadrarea peroanei în activitatea cu program normal.
Sub aspectul desfășurării sale practice, recuperarea este o activitate unitară și continuă,
căreia i se delimitează trei laturi:
 Latura medicală a recuperării;
 Latura educativ-profesională a recuperării;
 Latura socială a recuperării;
În activitatea practică, acestea nu trebuie să se desfășoare întotdeauna în următoarea
ordine, iar în funcție de caz unele pot chiar să lipsească, deoarece aceste laturi se aplică
individual specific etapei evolutive a afecțiunii.
În fond acțiunea de recuperare începe acolo unde este în iminență de a se instala un
deficit funcțional cu tendință de durată.
Recuperarea trebuie să se extindă sub aspect medical până la lichidarea sau
stabilizarea procesului morfopatologic și obținerea compensării deficitului funcțional iar sub
aspectul socio-profesional, se extinde pe o durată lungă de timp, din nefericire în numeroase
cazuri pe toată durata vieții persoanei.3
1.3. Motivația alegerii temei
Artroplastia de șold este a doua mare afecțiune a șoldului, după fracturi din punct de
vedere al incidenței , venind ca o soluție la numeroasele afecțiuni cronice, congenitale, acute
sau dureroase, aceasta este absolut necesară pentru buna refacere a integrității și funcției
șoldului.
Având indicații numeroase, artroplastia șoldului s-a răspândit actualmente în întreaga
lume, fiind considerată o tehnică sigură și de success, precum și în continuă perfecționare,
lucru ce mi-a atras atenția.
3
Pástzai Zoltán - „ Kinetoterapia în recuperarea funcțională posttraumatică a aparatului locomotor”, 2001, Ed.
Univ. Oradea.
4
Pe perioada desfășurării stagiului de practică, la Spitalulul Clinic de Recuperare din
Băile Felix, am întâlnit numeroase cazuri cu proteze de șold, atât persoane în vârstă cât și
tineri.
Plecând de la aceste premise și extrapolând apoi numărul de persoane întâlnite în
spital, am considerat că este necesar un studiu aprofundat asupra acestei afecțiuni, atât
theoretic cât și practice, în ceea ce privește tratamentul prin kinetoterapie.
5
2. BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI
2.1 Componentele osoase

Membrul pelvin asa cum se mai gaseste denumit membrul inferior, datorită participării
oaselor coxale la formarea bazinului , are un rol important în sprijin, mers și transfer.
Datorită funcției de susținere a greutății corpului și deplasare în stațiune bipedă, oasele
membrelor inferioare sunt foarte voluminoase cu o arhitectură complexă.
2.1.1. Osul coxal
Coxalul este un os voluminos, plat, neregulat şi torsionat ca o elice. Cuprinde trei oase
distincte unite prin cartilaje hialine, ilionul, ischionul și pubele.
Coxalul participă la formarea articulaţiilor cu osul sacru şi femur
2.1.2. Acetabulul
Cavitatea cotiloidă,cum mai este denumit acetabulul, este o cavitate emisferică situată
pe fața externă a osului iliac, la joncțiunea ilion-pubis-ischion.
Aspect de cupă ,servește la articularea cu capul femural.
În interiorul său, cotilul prezintă o zonă articulară semilunară, care înconjoară o parte
nearticulară, de formă patrulateră, denumită fosă acetabulară.4
2.1.3. Femurul
Cel mai lung os al scheletului, pereche, formează scheletul coapsei.
Capul femural reprezintă 2/3 dintr-o sferă, este rotunjit și bine acoperit cu cartilaj
articular. Acesta corespunde cavității cotiloide a osului coxal.
Gâtul femurului unește capul cu cele două tuberozități și cu diafiza femurului.
Axul lung al gâtului este înclinat față de axul lung al corpului femural cu 125˚-
135˚, formând așa numitul unghi de înclinație 5. Capul femural fiind înclinat nu doar de
jos în sus ci și dinspre înapoi spre înainte și dinăuntru în afară,face cu planul frontal un
alt unghi de 15˚-20˚, denumit unghi de declinație.6
2.2. Noțiuni privind articulația șoldului
Articulația șoldului este cea mai puternică articulție din corp ce poate suporta
presiuni foarte intense.
4
Rareș Emil - „ Artroplastia de șold în sechelele displaziei coxofemurale.Posibilități tehnice de ameliorare", teză
de doctorat, Univ. de Medicină și Farmacie, 2011, Craiova p.10
(https://www.scribd.com/document/61048328/ARTROPLASTIA-TOTAL%C4%82-DE-%C5%9EOLD-IN-
SECHELELE-DISPLAZIEI-COXOFEMURALE-POSIBILIT%C4%82%C5%A2I-TEHNICE-DE-
AMELIORARE )
5
https://www.scribd.com/document/221788436/Licenta-Izabela-1-1 p. 2.
6
Vasile Pâncotan, Gheorghe Moraru - „ Recuperarea kinetică în reumatologie", Ed. Imprimeriei de Vest, 1999,
p. 184.
6
Bazinul fiind formațiune anatomică complexă, ce face legătura între coloana vertebrală
și membrele inferioare este foarte rigid, datorită rolului de statică pe care îl îndeplinește.
Datorită acestui fapt, articulația șoldului are roluri importante în statică si locomoție,
astfel șoldul preia întreaga greutate a trunchiului, și realizează menținerea stării de echilibru.7
Articulația coxo-femurală fiind o articulație sferoidală tipică are trei axe de mișcare, la
nivelul ei executându-se următoarele mișcări: flexie- extensie, abducție- adducție, rotație și
circumducție. Datorită lungimii colului și înclinării sale pe diafiză, mișcările de flexie,
extensie, abducție și adducție se asociază cu mișcarea de rotație.8
2.3. Mișcările în articulația coxo-femurală
2.3.1 Mișcarea de flexie-extensie

Această mișcare se execută în planul sagital, în jurul unui ax transversal, care trece
prin vârful marelui trohanter și prin foseta ligamentului rotund. Mișcarea înainte a membrului
inferior față de acest ax realizează flexia, iar mișcarea înapoi față de acest ax realizează
extensia. Flexia și extensia sunt considerate cele mai importante mișcări pentru articulația
șoldului.
Flexia activă este de 90°-120, cea pasivă de 110°-150°,valorile fiind redate cu
genunchiul în extensie și cresc considerabil când acesta este flectat.
Extensia activă este de 30°, cea pasivă de 50°.9
Fig.1. amplitudinea mișcărilor în articulația șoldului10
7
Ioana Mircea -„ Kinetoterapie generală și biomecanică- îndrumar de lucrări practice", Ed. Univ. Oradea, 2005
p. 114.
8
Georgeta Nenciu - Biomecanică - „Curs în tehnologie IFR", București, Ed. Fundației România de Mâine, 2012,
p. 74. (http://www.spiruharet.ro/facultati/sport-bucuresti/biblioteca/4d5b465e3b42d21a5cb1cfcba21f270d.pdf )
9
Paul Botez - „Artroplastia proteică de șold",( 2003), Ed. BIT, Iași ( p.29) ,(16 martie).
10
Golinschi Adina - „Ingineria protezării, Brașov", 1998, p. 17. http://www.spiruharet.ro/facultati/sport-
bucuresti/biblioteca/4d5b465e3b42d21a5cb1cfcba21f270d.pdf .
7
2.3.2. Mișcarea de abducție-adducție
Mișcările de abducție-adducție se execută în jurul unui ax sagital, care trece
prin centrul capului femural.
Mușchii situați medial de ax realizează adducția,coapsa intersectând linia
mediană a corpului în plan frontal față de corp iar cei situați lateral realizează
abducția, mișcarea de depărtare a membrului inferior de linia mediană a
corpului.
Abducția activă este de 60°-70°, iar cea pasivă este de 70°-80°.
Amplitudinea adducției este de 30°,mișcarea fiind limitată de întălnirea
coapselor, iar când acestea se încrucișează, de ligamentul pretrohaerian și ligamentul
rotund.
Abducția este limitată prin punerea sub tensiune a ligamentului
iliopretrohanterian și a ligamentului pubofemural. Mușchii care realizează abducția
sunt mai slabi și mai puțini la număr decât mușchii adductori.11
2.3.3. Mișcarea de rotație internă-externă

Mișcarea de rotație internă- externă are loc în jurul axului vertical, care trece prin
centrul capul femural.
Amplitudinea maximă a rotaţiei externe este de 15˚- 20˚, iar cea a rotaţiei interne este
de 35˚- 40˚.
Mușchii rotatori externi sunt mai puternici si mai numeroși decât mușchii rotatori
interni.
2.3.4. Mișcarea de circumducție

Mișcarea de circumducție rezultă din trecerea coapsei prin toate pozițiile descrise
anterior, în realizarea ei intervenind toate grupele musculare ale șoldului, iar capul femural, se
învârte în cavitatea cotiloidă, epifiza distală a femurului descrie un cerc iar diafiza femurului
un con.12
Tabel. Nr. 1. Valori normale de mobilitate în coxo-femurală13

11
Tatiana Balint și colab. – „Evaluarea aparatului locomotor", Ed. Tehnopress, Iași, 2007,(p. 64) 16 martie.
12
Pàsztai Zoltán, 2001 – „Kinetoterapia în recuperarea funcțională postraumatică a aparatului locomotor", Ed.
Univ. Oradea.
13
Georgeta Nenciu - Biomecanică - „Curs în tehnologie IFR", București, Ed. Fundației România de Mâine,
2012, p. 78.
8
3. ȘOLDUL PROTEZAT
3.1. Patologia şoldului

Afectarea articulației șoldului rezultă în urma unor serii de afecțiuni, cronice,
congenitale sau acute și dureroare.
Acestea determină în timp afectarea articulației coxofemurale cu alterarea mobilității
membrului inferior sau chiar imposibilitatea deplasării.
Artroplastia totală de șold este necesară în prezența acestor afecțiuni, fie ele localizate
strict la nivelul articulației, fie sistemice, cuprinzând mai multe componente osteoarticulare
sau de altă natură.14
14
https://www.scribd.com/document/221788436/Licenta-Izabela-1-1 (pag.11) ( postat în 3 mai 2014).
9
Spre exemplu, la nivelul articulaţiei coxofemurale se pot localiza afecţiuni
reumatismale degenerative, inflamatorii şi abarticulare,precum:
 Coxartroza
 Periartrita coxofemurală
 Osteonecroza ischemică a capului femural
 Algoneurodistrofia şoldului
 Şoldul operat - artroplastii-proteze de şold
 Afectarea şoldului în reumatismele inflamatoare – coxita din poliartrita
reumatoidă şi spondilita anchilozantă.
Una din patologiile care evoluează cu o artroză masivă și limitarea totală a mobilității
articulației șoldului este coxartroza, afecțiune articulară din ce în ce mai des întâlnită pe plan
mondial, și cu incidență crescută a unor factori de risc. Datorită creșterii semnificative a
importanței coxartrozei și bolnavilor artrozici pe plan internațional în ultimele decenii,
consider a fi pertinentă o dezvoltare mai detaliată a acesteia.15
3.2.Coxartroza
Coxartroza este o boală cronică degenerativă a adultului (artropatie cronică) şi
reprezintă 90% din afecţiunile şoldului. Din punct de vedere morfologic, se caracterizează
prin leziuni distructive ale cartilajului articular, asociate cu leziuni distructive şi proliferative
ale ţesutului osos cubcondral.
Considerată multă vreme ca o boală legată de imbătrânire, de unde și vechea denumire
de morbus coxae senilis, astăzi, grație lucrărilor experimentale și histologice ale lui
Rutishauser și ale școlii sale ca și lucrărilor lui Pauwels, se admite că în coxartroză leziunile
sunt expresia adaptării țesutului osos la factorii de presiune excesivă pe care ii suportă în
unele împrejurări articulația.16
Numită și artroza coxo-femurală, este cea mai frecventă și poate cea mai importantă
dintre toate artrozele, pentru că afecțiunea sa duce la deficiențe serioase ale funcțiilor
principale ale articulației șoldului, stabilitatea și mobilitatea bolnavului.
Înafara denumirii de artroză mai este folosit și termenul de reumatism degenerativ și
cel de osteoartrită localizat la articulația șoldului.17
15
V. Pâncotan și G. Moraru - „Recuperare kinetic în reumatologie", Ed. Imprimeriei de Vest, 1999, p.180.
16
https://ro.wikipedia.org/wiki/Coxartroză.
17
Mirela Dan, Isabela Lozincă - „ Kinetoterapia în patologia geriatrică", Ed. Univ. din Oradea, 2007
10
Coxartroza presupune modificări ale cartilajului ( distrofie, eroziune), de formă și de
structură ce se asociază cu formarea de osteofite și fibrozarea capsulei, scăderea cantității
lichidului sinovial, ce duce la scăderea lubrifierii, și implicit la un coeficient de frecare mai
mare.18
Aceste modificări determină alterări profunde ale capului femural și ale cotilului, care nu mai
au o captare articulară, rezultând astfel distrugerea cartilajului articular și în ultimă instanță
deteriorarea articulației cu impact direct asupra funcțiilor principale ale șoldului amintite
anterior, însoțite de dureri foarte mari.19
3.2.1. Istoricul și evoluția coxartrozei
Primele descrieri ştiinţifice ale acestei afecţiuni ne-au fost prezentate de către Hunter
(1743) pe care o denumește "artrita uscata a şoldului"” (artritis secca) şi reprezintă primul
document semnificativ pe care îl posedă istoria medicinii, apoi Cruveilhier (1821-1829) și
Adams (1839-1857), alături de care Bell (1824), Smith (1834) a descris-o sub numele de
"morbus coxae senilis". Colles (1839) și Redfren (1850) au contribuit la conturarea cadrului
anatomic-clinic,au descris două procese concomitente opuse: rezorbţie osteocartilaginoasă şi
neoformaţie osoasă.
Levi în 1914 o îi oferă numele de "coxartrie". În 1930 lucrările lui Coste, Forestier şi
Lacapere stabilesc distincţia netă de artrită și artroză.20
Astăzi, termenul de coxartroză este bine definit, iar literatura publicată în
ultimii 40 de ani, a stabilit cu precizie caracterele acestei boli, cu toate că mai persistă
zone de umbră, mai ales, în ceea ce priveşte etiopatogenia şi valoarea comparativă a
diverselor tratamente aplicate.21
3.2.2. Incidența
Apare mai des la vârstnici ( peste 50-60 ani) cu frecvență mai crescută la femei decât
la bărbați, la care predomină net diversele forme de displazie congenitală de șold, dar și la
tineri sau copii.22
Adesea apare cu caracter ereditar și se transmite pe linie feminină, mai ales la fetițe, ca
o malformație a acelei cavități hemisferice menită să conțină și să articuleze capul osului
18
Elena Zamora, Rareș Ciocoi Pop - „ Bazele teoretico - metodice ale kinetoterapiei în bolile reumatice", Ed.
Risoprint, Cluj - Napoca, 2006, p. 51.
19
Maior I. Gabriela - „Coxartroza - prevenție și recuperare", p.16.
20
Toma Mihai (licență) - „Recuperarea medicală prin kinetoterapie în afecțiunile reumatismale ale articulației
coxofemurale. Prevenție și tratament", Iași, 2003, p.3 ( https://www.scribd.com/doc/211553872/principii-
recuperare-obiective).
21
Rareș Emil - „ Artroplastia de șold în sechelele displaziei coxofemurale.Posibilități tehnice de ameliorare",
teză de doctorat, Univ. de Medicină și Farmacie, 2011, Craiova, p. 9.
22
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/60327144-coxartroza%20poza.pdf, p.1
11
femural. Această cavitate nu mai are capacitatea de a cuprinde capul femural, care rămâne
astfel în afara articulaței și copilul începe să meargă maformația devine evidentă, capul
fixându-se înafara cavității.23
3.2.3. Etiopatogenie
Coxartroza constituie o boală plurietiologică, dar monopatogenică, expresie a
degradării anatomo funcționale a șoldului.
Coxartroza reprezintă o entitate patologică cu incidenţa crescută ce afectează 2-4% din
populaţia adultă între 40-70 ani, ajungând la 10% peste vârsta de 70 ani.
În 40% din cazuri este bilaterală, cu un decalaj de luni sau ani, între expresia clinică
de o parte şi, de alta.
Afecțiune specifică pentru vârsta a treia, coxartroza prezintă ca principale elemente de
etiologie cauzele mecanice, exprimate prin încărcarea excesivă a articulației coxo-femurale cu
ocazia ridicării și transportării de greutăți peste toleranța fiziologică a acestor structuri de
rezistență osoasă, creșterea tensiunii mecanice la nivelul articulției coxo-femurală, congenitală
sau dobândită, și cauzele inflamatorii, metabolice ori infecțioase.24
Formele de coxoză frecvente sunt:
a. Forma senilă numită și „ nowus coxal senilis”, datorită involuției senescente a
articulației, la care înâlnim și alți factori, metabolici sau profesionali.
b. Forma traumatică, care este explicată fie printr-un traumatism major și mai
puțin prin acțiunea unor microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale
preexistente, luxații sau subluxații congenitale coxa plana, coxa vara, coza
valga.
Coxartrozele pot apărea mai rar și datorită unor necroze aseptice primitive, de cap
femural, probabil printr-o obstrucție vasculară la acest nivel, sau datorită unor factori
inflamatori.
Tulburările de statică ale bazinului determinate de inegalitatea picioarelor și scoliozele
lombare au și ele un rol important în declanșsarea coxartrozei.25
3.2.4. Simptomatologie
23
https://www.scribd.com/document/119350401/Coxartroza , p. 1
24
C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu - „ Kinetoterapie - Metodologia poziționării și mobilizării pacientului” ,2012,
Ed. Polirom, pag.202 ( 20 februarie)
25
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/60327144-coxartroza%20poza.pdf
12
Primele semne de debut sunt necaracteristice și se anunță vreme îndelungată prin
dureri în jurul articulației șoldului, iradiind la distanță de-a lungul coapsei sau la nivelul
regiunii interne a genunchiului.
Alteori bolnavul acuză dureri la nivelul plicii inghinale sau in mușchii fesieri.
Odată cu primele dureri de avertisment, bolnavul observă apariția dificultății în mers,
la urcatul scărilor sau pe teren accidentat.26
Un alt semn de ce determină dificultate în funcționalitatea articulației șoldului se
obervă în momentul încălțării.
Redoarea articulară, mai ales cea matinală sau după repaus prelungit reprezintă un
important semn de debut.
Durerea se intensifică în timpul mersului, simptom principal, după un anumit număr
de pași și încetează la repaus. În general în timpul nopții, cel puțin în perioada inițială durerea
încetează.27
Celelalte semne subiective înâlnite în coxartroză sunt inconstante, încât pacienții pot
să perceapă uneori, în cursul unor anumite mișcări cracmente în articulația șoldului, iar alteori
prezența unor episoade bruște doar pasagere de blocaj al articulației șoldului.
Atitudinea vicioasă apare târziu în evoluția coxartrozei și este datorată la început
contracturii musculare din cauza incongruenței articulare. Această atitudine este în flexie,
adducție și rotație externă.
Limitarea mișcărilor se manfestă prin jena accentuată resimțită de bolnav când vrea
să-și încrucișeze genunchii sau imposibiltatea de a se încălța de partea bolnavă „semnul
pantofului”.28
3.2.5. Clasificarea coxartrozelor
3.2.5.1 Coxartrozele primitive
Coxartrozele primitive constituie aproximativ jumătate din numărul total, apar fără cauze
bine definite, pe un șold fără anomalii morfologice. Apare de obicei la vârsta de 50-60 ani,
uneori în cazul unei boli artrozice generale, fiind de obicei o coxartroză bilaterală cu o
coxometrie normală. Sunt însoțite de artroze ale altor articulații, iar radiologic sunt artroze
de tip central.
Coxartrozele din această categorie se remarcă printr-o jenă funcțională în mers
asociată cu fenomene algice, progresive și contractură musculară reflexă, ce afectează
26
https://www.scribd.com/document/91636291/78498257-COXARTROZA
27
http://www.csid.ro/boli-afectiuni/reumatologie/coxartroza-artroza-soldului-13594239/
28
http://www.oamr-emc.ro/mures/wp-content/uploads/2017/10/COXARTROZA-PREVENTIE-SI-
RECUPERARE.pdf
13
mușchii pelvitrohanterieni și adductori. În paralel cu cu fenomenele algice se înscriu în
evoluția sa și fenomene degenerative la nivelul articulației coxo-femurale, care vor
duce la forma anchilozantă.
Acestea sunt cauzate de factori generali, momentan puțini cunoscuți, care alterează
cartilajul articular, producând leziuni e uzură precoce la nivelul articulației supuse la
eforturi maxime.29
În general coxartrozele primitive au o evoluție lentă, majoritatea beneficiază de
tratamente conservatoare și în special balneo-fizioterapeutice de recuperare.
Coxartroza primitivă rapidă degenerativă prezintă un nivel ridicat de durere, ce determină ca
amplitudinile mișcărilor sa fie asociate cu o atitudine vicioasă, care treptat evoluează spre
invaliditate.( C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu- „ Kinetoterapie- Metodologia poziționării și
mobilizării pacientului” ,2012, Ed. Polirom, pag.203 ( 20 februarie).
3.2.5.2 Coxartrozele secundare
Acestea reprezintă aproximativ 50-60% și ridică cele mai dificile programe de
recuperare. Aici factorii locali pot să fie incriminați drept cauze declanșatoare ale afecțiunii.
Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive alterărilor
mecanicii articulare prin tulburări de statică articulară care pot apărea datorită:
- malformațiilor congenitale, coxofemurale cum ar fi dispalziasau luxația
congenitală de șold, coxa vara, coxa valga sau protuzia acetabulară juvenilă.
- deformațiilor coxofemurale câștigate precum sechelele traumatice ale capului
femural sau cotilului după fracturi, luxații, sau decolare epifizară.30
Într-un procentaj de cazuri, la originea coxartrozei se află luxația congenitală de șold
sau o subluxație. Majoritatea însă au la origine displazia coxofemurală simplă, o formă
minoră de subluxație. Intervenția chirurgicală cât mai precoce permite și o recuperare mai
bună.31
O altă categorie de coxartroze secundare sunt acelea care, fără să fie datorate
malformațiilor sau tulburărilor de statică articulară, recunosc totuși cauze locale care au alterat
sinoviala sau cartiajul articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza.
Astfel sunt coxartrozele secundare, rezultate datorită unei coxite infecțioase sau
reumatismale,condromatozei șoldului, sinovitei traumatice. 32
3.2.6. Evoluția
29
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/149956411-Lucrare-Coxartroza.pdf, p.16
https://www.scribd.com/doc/267273546/121594358-Recuperarea-coxartroza-pdf, (recuperarea
30
în
coxartroză, Codrina Ancuța-șef de lucrări)
31
V. Pâncotan,G. Moraru – „ Recuperarea kinetică în reumatologie”,1999, Ed. Imprimeriei de Vest
32
http://www.medicina-informativa.com/2015/11/soldul-dureros.html
14
În baza unor măsuri terapeutice adecvate, evoluția coxartrozei este lent progresivă,
agravantă. La mulți se poate întinde pe 10-15 ani sau mai mult, la alții însă evoluția poate fi
rapid invalidantă ,1-2 ani.
După Sbenghe, evoluția poate fi împărțită în trei stadii:
- debut, care apare frecvent la vârstnici;
- stare, unde elementele clinice ale coxartrozei se înmulțesc, tabloul devine complet;
- terminală, evoluția lungă și lentă, care atrage după sine incapacitatea funcțională,
aproape totală a șoldului.33
3.2.7. Examenul radiologic
Examenul radiologic este obigatoriu pentru recunoașterea coxartrozei, cât și pentru
stabilirea formei acesteia.
În stadiul inițial, radiografia evidențiază mpdificări de structură, în timp ce semnele
clinice sunt încă reduse.34
În cele secundare, în afară de reperele caracteristice ale bolii se pot observa alterări ale
arhitecturii șoldului ce favorizează apariția procesului degenerativ.
Se execută un film de bazin în incidență de față, care prind ambele șolduri și un profil
al șoldului dureros ( fig. 2), astfel se pot compara cele două articulații pentru depsitarea unor
modificări minime.35
După Sbenghe, semnele radiologice constau în:
-îngustarea spațiului articular;
-prezența osteofitelor și alterarea structurilor osoase;
-osteoscleroză
33
Tudor Sbenghe – „Kinetologia profilactică, terapetutică și de recuperare", Ed. Medicală, 1987, București,
p.512
34
http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza_sold/clinica_radiologie_coxartroza.html
35
https://www.slideshare.net/emiliagociu3/coxartroza-35140241 .
15
36
fig. 2 Coxartroza – Radiografie şold normal - şold artrozic
3.2.8. Tratamentul
Acesta se aplică ținând cont de stadiul de evoluție al bolii, și de obiectivele urmărite
precum:
-combaterea durerii;
-îndepărtarea cauzelor care modifică mecanica articulară;
-combaterea contracturii musculare;
-refacerea structurii biochimice a cartilajului articulației;
-combaterea obezității, unde este cazul.37
În cazul tulburărilor de la nivelul șoldului, obiectivele principale ale procesului de
recuperare (după Sbenghe 1987) sunt refacerea mobilității articulare, urmată de refacerea
forței musculare și stabilității . (C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu- „ Kinetoterapie-
Metodologia poziționării și mobilizării pacientului” ,2012, Ed. Polirom, pag.203 ( 20
februarie).
Tratamentul coxartrozelor presupune:
 Medicația ce poate ameliora durerea și poate combate inflamația articulară;
 Gimnastica și reeducarea mersului pentru menținerea elasticității mușchilor;
 Procedee fizioterapeutice ce vor combate contractura musculară;
Chiar dacă există numeroase mijloace pentru tratarea coxartrozei, tratamentul
medicamentos sau cel de recuperare ameliorează situația doar pentru o perioadă de timp
așadar nu poate împiedica evoluția bolii.38
3.3. Protezele de șold

Artroplastia șoldului este o procedură specifică chirurgiei ortopedice ce are ca scop refacerea
integrității și funcției articulației coxo-femurale ce a fost deteriorată, prin înlocuirea parțială
sau totală a cartilajului degradat sau prin înlocuirea acestuia cu o proteză de șold.39
Operație ce vizează restaurarea mobilității articulare și a funcțiilor normale a mușchilor,
ligamentelor și a celorlalte structuri periarticulare care controlează mișcările articulației.
36
https://www.artroplastia.ro/coxartroza/ .
37
http://www.oamr-emc.ro/mures/wp-content/uploads/2017/10/COXARTROZA-PREVENTIE-SI-
RECUPERARE.pdf .
38
http://www.romedic.ro/ce-este-coxartroza-si-cand-este-necesara-operatia-de-protezare-a-soldului-0F27067.
39
https://www.scribd.com/document/290742191/Artroplastia-Cu-Proteza-de-Sold .
16
Implantul proteic este „ un dispozitiv permanent ce va fi utilizat în tehnica chirurgicală
de implantare având drept scop eliminarea durerii și îmbunătățirea funcționalității în
articulația șoldului, prin restabilirea geometriei și calității de susținere a interfeței
articulare”.40
Proteza de șold reprezintă o articulație artificială cu două piese, una pentru femur si
una pentru bazin. Intervenția ajută la inlăturarea durerii si la imbunătățirea mersului și
activităților zilnice
Artroplastia proteică numită și „artroplastie” se practică din 1960, fiind una din marile
realizări ale sec.XX, în domeniul medical.
Tehnologia implanturilor și procedurile de implantare s-au schimbat de atunci și evoluează
și în prezent.
Această intervenție chirurgicală majoră necesită îndemânare din partea chirurgului
ortoped și a întregii echipe medicale.41
3.3.1. Indicații
Artoplastia este indicată atunci când boala articulației șoldului atinge un nivel de evoluție
îngrijorător, nemaiputând fi stopată prin alte tratamente ortopedice neinvazive sau minim-
invazive, naturiste sau medicamentoase.
Astfel se recurge la această intervenție, doar atunci când metodele ortopedice de
tratament ale șoldului amintite nu mai dau rezultate, degradarea evoluând în continuare.
Protezarea șoldului are indicație în mai multe afecțiuni, dar cele mai frecvente sunt în
fractura de col femural și coxartroză.42
Persoanele ce au nevoie de această operație se găsesc atât în rândul copiilor cu
reumatisme cronice severe, cât și adulților afectați de coxartroze avansate si alte afecțiuni.
Decizia operației se face la sfatul medicului ortoped, împreună cu acesta și aparținătorii
pacientului.
Cei mai mulți candidați la artroplastie sunt persoane cuprinse intre vârsta de 60-80
ani.43
Aceștia sunt îndreptați spre această intevenție dacă:
- durerea este invalidantă;
- durerea este prezentă și în repaus;
40
https://ro.wikipedia.org/wiki/Artroplastie .
41
https://www.scribd.com/document/53248617/artroplastia .
42
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/150144858-Proteza-de-Sold.pdf .
43
http://www.ortopedie-arcalife.ro/proteza-de-sold.html
17
- rigiditatea șoldului limitează posibilitatea șoldului de a folosi membrul inferior;
- durerea este greu de controlat cu medicația uzuală, sau are efecte secundare
nedorite;
- Alte metode de tratament, cum ar fi fizioterapia, nu ameliorează durerea.44
Un scop esențial al intervenției este refacerea mobilității șoldului, semnificativ
afectată, uneori chiar în momentul practicării artroplastiei.
Majoritatea patologiei șoldului în stadii avansate duce la un dezechilibru al bazinului,
uneori in toate 3 planurile (basculat frontal, ante- sau retroversat și rotat), precum și la o
scurtare (aparentă sau reală), a membrului pelvin respectiv. Cauza acestora este poziția
vicioasă pe care o ia capul femural.45
Astfel, în majoritatea coxartrozelor, coapsa ia o atitudine vicioasă de flexie, adducție și
rotație externă, cu o scurtare marcată în cazul luxației congenitale de șold.
Compensarea acesteia se face de la nivelul bazinului și coloanei vertebrale lombare,
care la rândul lor vor adopta atitudini vicioase, astfel încât întreg lanțul cinematic al
membrelor pelvine este afectat.
Intervenția artroplastică readuce femurul în raport normal cu pelvisul, anihilând
pozițiile lui vicioase și eventuala scurtare segmentară, astfel încat se reface și echilibrul static
si cinematic al unității funcționale coloana vertebrală-bazin-membre inferioare.46
În prezența afecțiunilor la nivelul șoldului( dupa Goția 2001), mersul prezintă o
particularitate: coapsa flectată și rotită spre exterior determină înclinarea spre partea sănătoasă
a bazinului, în timp ce coloana vertebrală, de la nivel lombar se înclină spre partea afectată.
Sprijinul este de scurtă durată, la care se asociază și plasarea brațelor lateral.
În cazul luxațiilor de șold de natură congenitală sau în paralizia fesierului mijlociu, deplasarea
va avea loc prin înclinarea laterală spre partea sănătoasă, fapt ce pune în evidență semnul
Trendelenburg. 47
Asupra luxației congenitale bilaterale se constată un mers legănat, fiind prezentă o
basculare bilaterală a bazinului la efectuarea fiecărui pas care pune în evidență și o lordoză
accentuată.
(După Albert, 1969) În paralizia mușchilor de la nivelul șoldului se constată că
deplasarea este efectuată prin proiectarea spre înainte a bazinului, consecință a acțiunii
mușchilor oblici abdominali, fapt care impune utilizarea bilaterală a cârjelor.
44
http://mihairascu.ro/proteza-totala-de-sold/
45
http://www.medpark.md/sites/default/files/Brosura%20ortopedia%20A5_RO.pdf
46
https://www.farmaciata.ro/artroza-soldului-cand-este-necesara-operatia-de-protezare/.
47
https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/coxartroza-cauze-tratament/ .
18
În condițiile realizării obiectivelor , funcționalitatea articulației va fi refăcută, astfel
încât stațiunea și mersul vor fi aduse la normal .48
3.3.2. Benificiile protezării

Avantajele protezării prin artroplastie sunt date de oprirea procesului de degradare
osoasă și cartilaginoasă, stoparea durerilor și restabilirea mobilității la nivelul articulației
coxo-femurale:
 Stopează durerea ;
 Restabilește mibilitatea coxo-femurală;
 Redă abilitatea de a merge normal;
 Stopează procesul de degradare al atriculațiilor și oaselor șoldului.49
3.3.3. Clasificarea protezelor de șold

Șoldul reprezentând o articulație mare a organismului, în chirurgia ortopedică se
utilizează mai multe tipuri de proteze ce pot înlocui total au parțial articulația șoldului, în
funcție de gradul de degradare a acesteia.
Durata medie a unei proteze este de aproximativ 15 ani, însă acest termen poate fi
depășit dacă se are în vedere protejarea acesteia. Doar prin evitarea suprasolicitării sau ținerea
sub control a greutății corporale, se poate prelungi durata de utilizare chiar și cu 10 ani.50
3.3.3.1. Proteza de șold cimentată

Utilizată frecvent în rândul pacienților vârstnici, aceasta se fixează la os cu un ciment
chirurgical.
Acest material are rol de amortizor și oferă o repartiție armonioasă a forțelor dintre
implant și os.
Un avantaj îl reprezintă ușurința cu care materialele protetice pot fi extrase în cazul în
care articulația creată va necesita în timp înlocuire.51
Fixarea prin metoda cimentată este de durată, însă în cazul orcărei proteze de șold
trebuiesc evitate traumatismele post-artroplastie.
48
C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu- „ Kinetoterapie- Metodologia poziționării și mobilizării pacientului” ,2012,
Ed. Polirom, pag.225 ( 19 februarie.
49
http://www.ortopedie-arcalife.ro/proteza-de-sold.html
50
Vasile Marcu, Mirela Dan - „Manual de kinetoterapie", Ed. Univ. Oradea, 2010, p.199.
51
https://www.scribd.com/doc/316614555/Proteza-de-Sold .
19
Un alt lucru benefic ține de recupere, în cazul protezei cimentate fiind rapidă, sprijinul
total pe picior putând fi realizat după două săptămâni de la operație.52
3.3.3.2. Proteza de șold necimentată

După cum sugerează și numele se montează fără ciment, direct la femur și are
avantajul de a permite osului să crească la suprafața de contact.
Acestea se aplică cel mai des în cazul copiilor, adolescenților și pacienților cu vârsta
de până în 50 de ani, și au o durată mai mare de utilizare decât cele cimentate.
În cazul copiilor, deoarece nu au încă creșterea încheiată, osul crește la suprafața
poroasă metalică, ducând la o fixare biologic.
Dezavantajul acestui tip de proteză este că sprijinul pe picior de poate face după
aproximativ 2-3 luni de la intervenție.53
Protezele cimentate și necimentate54
3.3.3.3. Protezele hibride

Folosite în artroplastia șoldului sunt combinații ale celor două tipuri de proteze,
cimentate și necimentate.
Spre exemplu, acestea pot fi fabricate cu coada cimentată și cupa necimentată, sau
invers.
Avantajul lor constă în faptul că părțile component pot fi înlocuite cu ușurință în
timp.55
52
https://www.scribd.com/document/290742191/Artroplastia-Cu-Proteza-de-Sold .
53
Gheorghe Panait - „Ortopedie-Traumatologie practică", Ed. Publistar, București, 2002, p. 242.
54
http://www.lectiadeortopedie.ro/artroplastia-soldului/ .
55
https://www.slideshare.net/nurkholismajid7/bab-ii-teorihipjoint?qid=0bff9993-66ff-4fc4-97bb-
af18b66fe024&v=&b=&from_search=48 .
20
3.3.3.4. Protezele parțiale
Protezele parțiale sunt proteze femurale simple. Austin More (1942), descoperă și
aplică prima proteză cervicocefalică.
Protezele parțiale se utilizează de obicei în cazul fracturii de col femural, artritei sau
degenerării osoase și se deosebesc de cele totale prin faptul că înlocuiesc doar jumătate din
articulație, respectiv capul femural.56
Această modalitate este eficientă în unele cazuri deoarece de multe ori cotilul rămâne
intact în urma traumatismului încât nu necesită înlocuire.
Mai exact aceste proteze pun în contact direct tija femurală și bila metalică cu
cartilajul cotilului.
Protezele parțiale sunt de asemenea avantajoase pentru posibilitatea oferită vârstnicilor
de a-și relua imediat mersul.
Datorită acestor avantaje, în Franța se aplică anual peste 20.000 de astfel de proteze.57
Proteza bipolară, varianta modernă a predecesoarei se adresează persoanelor de peste
80 de ani, unde timpul operator nu poate fi foarte lung, aproximativ 30- 45 de minute.
Proteza cervicocefalică și bipolară58
3.3.3.5. Protezele totale de șold

Acestea diferă de proteza parțială deoarece ambele componente ale articulației sunt
înlocuite, cea femurală cu o tijă prevăzută într-un cap cu o bilă, iar cea acetabulară cu o cupă.
Astfel articulația artificială rezultată din cele două componente combinate, reproduce
o articulație natural.
Componentele sunt realizate din diverse material și variază în funcție de producător.
56
https://www.scribd.com/doc/232533662/Curs-7-Rec-Artroplastie .
57
http://www.ortopedie-arcalife.ro/proteza-de-sold.html .
58
https://drstefanescu.ro/protezarea-soldului/
21
Odată cu descoperirea protezei totale de șold de către Charnely, s-a deschis o nouă eră
în ortopedia reconstructoare a șoldului. Promovată la început pentru utilizarea vârstnicilor,
această tehnică a ajuns să fie aplicată și la tineri.59
Acum proteza de șold este indicată în toate marile degradări anatomofuncționale ale
șoldului:
- coxartozele secundare sau primitive decompensate;
- sechelele postraumatice;
- artrodeze vechi executate de necesitate la o vârstă tânără;
- reumatismul cronic inflamator;
- boala Legg-Perthes;
- sechelele unor coxite infecțioase, după cel puțin 6-8 luni de la dispariția completă a
procesului infecțios local.60
Deși promotorul protezei totale, Charnley, nega necesitatea vreunei recuperări după
operație, astăzi toată lumea infirmă aceast punct de vedere, încât pacientul trebuie să urmeze
un program de recuperare ce vizează obiective precum:
 creșterea forței musculare;
 menținerea mobilității postoperatorii;
 evitarea instalării sau reinstalării unor atitudini vicioase;
 lupta contra edemului;
 evitarea sau tratarea sechelelor tromboflebitei postoperatorii.61
59
Gheorghe Tomoaia - „Ortopedie", Facultatea de Medicină, Ed. UMF, Cluj- Napoca,2013, p.100.
60
Tudor Sbenghe - „Recuperarea medicală a sechelelor postraumatice ale membrelor", Ed. Medicală, București,
1987, p. 311.
61
Tudor Sbenghe - „Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare ", Ed. Medicală, București, 1987, p.
518.
22
Proteza totală de șold.62
3.3.4. Tehnica artroplastiei de șold

3.3.4.1. Evaluarea și pregătirea preoperatorie a pacientului
Evaluarea amănunțită a pacientului preoperator reprezintă un prim factor esențial.
Această evaluare poartă numele de planificare preoperatorie(planning).
Pacientul este supus unor serii de examene clinice și paraclinice, pentru a determina
necesitatea intervenției chirurgicale și pentru buna desfășurare a acesteia.
Înainte de intervenție pacientului i se va arăta o cu o serie de exerciții , pentru a-l
familiariza cu terapia post-operatorie.63
3.3.4.2. Tehnica operatorie

Cu trecerea timpului în artroplastia de șold s-au practicat numeroase tipuri de abord
chirurgical.
La ora actuală există 3 căi de abord mai frecvent folosite: antero-laterală, lateral și
postero-laterală.
Operația de înlocuire a șoldului implică înlăturarea capului femural,capătul osului cu o
bilă de metal care este poziționată în os. Un soclu de plastic sau metal este implantat în osul
pelvian pentru a înlocui soclul afectat.
62
http://drapostolescu.ro/informatii-protezare/proteza-totala-de-sold/.
63
https://www.emcb.ro/article.php?story=20030613201059000
23
Părțile protezei care imită construcția naturală a șoldului se potrivesc împreună și
funcționează ca o articulație de șold normală.64
După ce se face anestezia operația debutează cu o incizie la nivelul articulației, și
merge ușor de-a lungul mușchiului gluteus maximus, odată cu evidențierea articulației
șoldului capătul femurului este înlăturat cu ajutorul unui fierăstrău și partea descoperită este
curațată de resturile de os.
Chirurgul va determina atunci mărimea corespunzătoare a componentei acetabulare și
o va implanta în soclu.
Apoi o componentă femurală de probă va fi plasată în canalul din centrul femurului și
se va observa dacă se potrivește. 65
Chirurgul va testa reconstrucția șoldului pe nivele de mișcare, fibre musculare și
nivele de stabilitate, va ajusta poziția bilei și a cupei dacă va fi necesar. Va ajusta lungimea
capului implantului femural pentru a se asigura că lungimea piciorului este cea
corespunzatoare.
O dată ce marimea corectă este determinată, implantul este inserat și fixat pe femur.
Incizia este inchisă și se aplică bandaj steril.
Tipurile articulației șoldului sunt variate. În general chirurgul este cel care decide ce tip de
proteză se potriveste. 66
Materialul folosit în fabricarea protezelor cuprinde o combinație de plastic și metal
durabil și rezistent la umiditate și titan.
Implanturile sunt biocompatibile ceea ce înseamnă că sunt proiectate pentru a fi
acceptate de către organism și sunt făcute pentru a rezista coroziunii, degradării și utilizării.
Operația de înlocuire a șoldului, durează în general 2-3 ore, timp în care pacientul este sub
anestezie.67
Operația de montare a șoldului reprezintă un succes de 90% în toate situațiile.
Durerea pacienților se poate reduce imediat , iar mobilitatea la nivelul articulației să
crească.68
3.3.4.3. Conduita postoperatorie

După operația de protezare, rolul kinetoterapeutului este esențial.
64
Paul Botez - „Artroplastia proteică de șold", Ed. BIT, Iași, 2003, p. 68.
65
http://mihairascu.ro/proteza-totala-de-sold/ .
66
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/40016259-Endoprotezarea-soldului.pdf ,p.6.
67
http://ortopediaonline.ro/content/view/26/45/#5 .
68
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/150144858-Proteza-de-Sold.pdf .
24
Kinetoterapia este o componentă de rutină a recuperării pacientului, fiind esențială în
redobândirea forței musculare, reînvățarea mersului și îmbunătățirea calității vieții.
Procesul de reabilitare începe din primele zile după operație, exercițiul fizic regulat
îmbunătățește mobilitatea articulației și permite întoarcerea pacientului la vechile activități.
Contracțiile musculare izometrice pot fi reluate imediat, mobilizarea activă a șoldului la 24 de
ore postoperator, iar reluarea mersului la aprovimativ 48 de ore.69
Mobilizarea postoperatorie este condiționată însă de câteva elemente de bază:
- tipul fixării protezei, astfel încât proteza cimentată permite mersul cu sprijin total
imediat, în timp ce varianta necimentată impune un tirm lentr crescător al încărcării,
- durata sprijinului total fiind doar după 60-90 de zile;
- tipul abordului, unde o posibilă complicație postoperatorie este luxația protezei;
- evenimente speciale, ce presupun accidentele neprevăzute sau manevrele
reconstructive.70
4. DESFĂȘURAREA STUDIULUI
..............................................................................................................4.1. Ipoteza de studiu
În realizarea studiului plecăm de la ipoteza conform căreia utilizarea kinetoterapiei și
hidrokinetoterapiei vor duce la reducerea durerii, îmbunătățirea mobilității, a forței musculare,
a mersului și a calității vieții la pacienții cu proteză de șold.
............................................................................................................4.2. Material și metode
Studiul a fost realizat în cadrul Spitalului Clinic de recuperare din Băile Felix, in
perioada ianuarie - aprilie 2018, pe un lot de 6 pacienți, toți având o intervenție chirurgicală la
nivelul șoldului. Dintre pacienții luați în studiu, 4 sunt de gen feminin și 2 de gen masculin,
având vârste cuprinse între 34 și 79 de ani.
Pe toată perioada internării pacienții au urmat un protocol complex de recuperare care

a constat în:
69
https://www.scribd.com/document/125802045/Imnastica-Dupa-Artroplastia-Totala-de-Sold .
70
https://www.scribd.com/document/141596142/Indicii-in-Proteza-de-Sold .
25
 curenți interferențiali și tens, timp de 10 minute o dată pe zi;
 kinetoterapie la sală cu o durată de 40 de minute;
 masaj terapeutic timp de 20 de minute;
 hidrokinetoterapie la o temperatură a apei de 37°C timp de 20 de minute;
 baie galvanică cu durată de 25 de minute;
 magnetodiaflux timp de 10 minute.
Tabel 2. Lotul de pacienți

Nume și Înălțim
prenume Vârsta e Greutate Gen Diagnostic
Stare după artroplastie de șold drept, gonartroză
N.I. 79 160 70 Feminin
picior drept
Stare algodisfuncțională după endoproteză totală

P.I. 60 175 85 Masculin
necimentată stânga 2015 și C.F. Dreapta 2016,
lombosacralgie mixtă, gonartroză dreaptă
Stare după fractură 1/3 medie femur drept cu
P.V. 70 157 81 Feminin
deplasare, operație artroplastie șold stâng
Stare disfuncțională artroplastie totală necimentată

P.L. 72 172 85 Feminin
de șold drept
Coxartroză secundară dr. Post traumatică, stare
B.S. 58 172 79 Feminin post artroplastie necimentată coxo-femurală dr. Cu
reversie(2001,2016)
Aroplastie totală M.I. stâng(martie 2018), C.A.
D.M. 34 180 82 masculin
dreapta la debut decompensat algic.
.......................................................................................................4.3. Evaluarea pacienților

În realizarea studiului s-au luat în evidență cinci aspecte, durerea, forța musculară,
mobilitatea articulară, mersul și calitatea vieții.
..........................................................................................................4.3.1. Evaluarea durerii

Pentru evaluarea durerii s-a utilizat metoda Scalei Analog Vizuală (V.A.S.), cu valori
cuprinse între 0-10, unde 0 înseamnă fără durere, iar 10 durere maximă.
Pacientul marchează astfel pe acestă scală gradul de intensitate al durerii resimțite în
momentul evaluării, dimineața, după ședința de kinetoterapie și seara.
26
Figura 1. Scala V.A.S.71
..........................................................................................4.3.2. Evaluarea forței musculare

Pentru evaluarea forței musculare s-a utilizat scala de testare manuală a forței
musculare cu valori cuprinse între F0-F5, unde F0-F1 indică absența (F0) sau existența (F1)
contracției musculare, F2-F3 indică posibilitatea mușchiului testat de a se deplasa pe întregul
sector împotriva gravitației (F3) sau cu eliminarea acesteia (F2), F4-F5 reprezintă opunerea
rezistenței aplicate contracției unui mușchi sau unui grup de mușchi.
În testarea flexiei, pacientul se află în decubit dorsal, cu membrul ce urmează a fi
testat flectat la 90˚, kinetoterapeutul homolateral de pacient stabilizează bazinul pe partea
anterioară:
- F3: din poziția antigravitațională execută flexia șoldului fără rezistență;
- F4-F5: kinetoteraputul aplică o rezistență medie (F4) sau maximă (F5) în 1/3 distală a coapsei
pe partea anterioară.
Pentru testarea extensiei, pacientul se află în decubit ventral cu genunchiul
flectat la 90°, kinetoterapeutul homolateral stabilizează bazinul partea posterioară:
- F3: execută extensia împotriva gravitației și fără rezistență;
- F4-F5: se aplica rezistența în 1/3 distală a coapsei pe partea posterioară, la
jumătatea cursei de mișcare.
Pentru abducție, pacientul se află în decubit heterolateral cu genunchiul de
sprijin flecat din șold și genunchi, kinetoterapeutul în spatele pacientului stabilizează
bazinul pe partea lateral:
- F3: execută abducția șoldului fără rezistență;
- F4-F5: se opune rezistență în 1/3 distală a coapsei partea laterală.
Pentru testarea flexiei genunchiului pacientul se află în decubit ventral cu membrele
inferioare extinse, kinetoterapeutul homolateral stabilizează bazinul.
- F3: realizează flexia fără rezistență, împotriva gravitației;
71
http://www.endodontologyonweb.org/article.asp?issn=0970-
7212;year=2016;volume=28;issue=1;spage=38;epage=41;aulast=Garg .
27
- F4-F5: se aplică rezistență în 1/3 distală a gambei, la jumătatea cursei de
mișcare.
Pentru testarea extensiei genunchiului, pacientul se află în șezând cu genunchiul
flectat la 90°, gamba atârnă înafara mesei, kinetoterapeutul homolateral realizează
prize în 1/3 distală a coapsei fața anterioară:
- F3: realizează extensia fără rezistență, împotriva gravitației;
- F4-F5: se aplică rezistență în 1/3 distală a gambei.
4.3.3. Evaluarea mobilității articulare

Evaluarea mobilității articulare s-a realizat cu ajutorul goniometrului, ce a
folosit la măsurarea amplitudinilor de mișcare. Goniometrul se aplică întotdeauna cu mici
excepții pe partea lateral a articulației, axul goniometrului trebuie să fie în central articulației,
iar brațele sale să se suprapună axelor longitudinal ale segmentelor, cel mobil urmărind
mișcarea segmentului testat.
La testarea flexiei și a extensiei: pacientul se află în decubit dorsal (pentru
flexie), respectiv decubit ventral (pentru extensie), kinetoterapeutul homolateral plasează axul
goniometrului pe articulația șoldului fața laterală, brațul fix pe fața laterală a trunchiului, iar
cel mobil pe fața laterală a coapsei.
Pentru testarea abducției: pacientul se află în decubit dorsal, kinetoterapeutul
homolateral plasează axul goniometrului pe fața superioară a articulației șoldului, brațul fix pe
linia imaginară a celor două spine iliace, iar brațul mobil pe fața anterioară a coapsei
urmărește mișcarea.
Pentru testarea flexiei și extensiei genunchiului: pacientul se află în decubit ventral,
kinetoterapeutul homolateral aplică axul goniometrului în central articulației genunchiului fața
laterală, brațul fix pe fața laterală a coapsei, brațul mobil pe fața laterală a gambei urmărește
mișcarea.
4.3.4. Evaluarea mersului
Pentru evaluarea mersului s-a utilizat scala de evaluare cu următorii itemi:
 0 - mers normal;
 1 - mers uşor schiopătat;
 2 - mers șchiopătat mediu;
 3 - mers șchiopătat evident;
 4 - mers cu ajutorul bastonului;
 5 - mers cu ajutorul cârjelor;
28
 6 - mers cu ajutorul cadrului;
 7 - imobilizat într-un scaun cu rotile.
4.3.5. Evaluarea calității vieții

Evaluarea calității vieții s-a realizat cu ajutorul unui chestionar complex(scala de
măsurare a impactului artrozei) de 43 de întrebări, unde au fost abordate urmăroarele subiecte
cu întrebările aferente: mobilitatea, durerea, mersul, activitățile casnice și de autoîngrijire,
activitățile sociale, suportul din partea familiei, munca și dispoziția.
Pentru fiecare item al chestionarului s-au stabilit coeficiente cuprinse între 1 și 5, sau 1
și 6.
Tabel 3. Chestionar calitatea vieții
I. MOBILITATE
Toate Majoritatea Unele Câteva Niciodată

zilele zilelor zile zile
1. Cât de des ai fost capabil sa folosești
1 2 3 4 5
autobuzul sau alte mijloace de transport
2. Cât de des ai iesit din casă, măcar
1 2 3 4 5
pentru o parte a zilei?
3. Cât de des ai fost capabil să faci
1 2 3 4 5
cumpărături în cartierul tău?
4. De câte ori ai cerut ajutor să ieși înafara
1 2 3 4 5
casei tale?
5. Cât de des ai stat in pat sau în scaun
1 2 3 4 5
majoritatea timpului din zi sau întreaga zi?
Total Inițial
Final
II. MERS ȘI ÎNDOIRI

6. Ai avut probleme în realizarea unor
mișcări viguroase, cum ar fi alergatul,
1 2 3 4 5
ridicarea greutăților sau participarea la un
sport solicitant?
7. Ai avut probleme să mergi câțiva metri
1 2 3 4 5
sau să urci câteva scări?
8. Ai probleme de îndoiri, ridicări sau
1 2 3 4 5
opriri?
9. Ai probleme să mergi un metru sau să
1 2 3 4 5
urci o scară?
10. Ai avut probleme să mergi fără ajutorul 1 2 3 4 5
unei persoane sau fără ajutorul unei cărje, a
29
unui baston?
Total Inițial
Final
III. ACTIVITĂȚI DE AUTOÎNGRIJIRE
Întotdeauna Foart Cateodată Aproape Niciodată

e des niciodat
ă
11. Ai nevoie de ajutor să faci baie
1 2 3 4 5
sau duș?
12. Ai nevoie de ajutor să te
1 2 3 4 5
îmbraci?
13. Ai nevoie de ajutor pentru a
1 2 3 4 5
folosi toaleta?
14. Ai nevoie de ajutor să te dai jos
1 2 3 4 5
din pat sau să urci la loc?
Total Inițial
Final
IV: ACTIVITĂȚI CASNICE
Întotdeauna Foart Cateodată Aproape Niciodată

e des niciodat
ă
15. Ai putut să faci cumpărături
fără ajutor dacă aveai mijloacele de 1 2 3 4 5
transport adecvate?
16. Ai putut să-ți prepari mâncarea
dacă aveai la îndemană toate 1 2 3 4 5
ustensilele?
17. Ai putut să faci diverse treburi
casnice dacă ai avut uneltele 1 2 3 4 5
potrivite?
18. Ai putut să-ti speli rufele dacă
aveai la dispoziție mașina de 1 2 3 4 5
spălat?
Total Inițial
Final
V. ACTIVITĂȚI SOCIALE
Toat Majoritatea Unele Câteva Niciodată

e zilelor zile zile
zilele
19. Cât de des te întâlnești cu prieteni sau
1 2 3 4 5
rudenii?
20. Cât de des iți inviți prietenii sau
1 2 3 4 5
rudeniile la tine acasă?
21. Cât de des ți-ai vizitat prietenii sau
1 2 3 4 5
rudeniile la ei acasă?
30
22. Cât de des vorbești la telefon cu
1 2 3 4 5
prietenii apropiați sau cu rudele?
23. Cât de des mergi la întâlnirile de la
1 2 3 4 5
biserică, ale unui club sau ale unei echipe?
Total Inițial
Final
VI. SUPORT DIN PARTEA FAMILIEI ȘI A PRIETENILOR
Întotdeauna Foarte Cateodată Aproape Niciodată

des niciodată
24. Ai simțit că familia și
prietenii ți-ar fi alături dacă
1 2 3 4 5
ai avea nevoie de asistența
lor?
prietenii ar fi sensibili la 1 2 3 4 5
nevoile tale personale?
prietenii au fost interesați să
1 2 3 4 5
te ajute să-ți rezolvi
problemele?
prietenii înțeleg efectele 1 2 3 4 5
diagnosticului?
Total Inițial
Final
VII. DUREREA ASOCIATĂ ARTROZEI
28. Cum ai descrie durerea Severă Moderată Medie Foarte Deloc

asociată artrozei pe care o usoară
ai? 1 2 3 4 5
Toate zilele Majoritatea Unele Câteva Niciodată

zilelor zile zile
29. Cât de des simți durere
1 2 3 4 5
severă asociată artrozei?
30. Cât de des ai simțit
durere la nivelul a două sau 1 2 3 4 5
mai multe articulații?
31. Cât de des a durat
rigiditatea matinală mai mult
1 2 3 4 5
de o oră de la momentul
trezirii?
32. Cât de des ți-a afectat
durerea capacitatea de a 1 2 3 4 5
dormi?
31
Total Inițial
Final
VIII. MUNCA
33. Care a fost Munca Activități Teme Somaj Invalid Pensionar

forma de muncă platită casnice
practicată
1 2 3 4 5 6

34. Cât de des nu ai putut să faci munca
1 2 3 4 5
platita, treburi casnice sau teme?
35. În zilele în care ai lucrat cât de des a
1 2 3 4 5
trebui să ai un program scurt?
36. În zilele în care ai lucrat cât de des ți s-
a întâmplat să nu lucrezi cât de atent și 1 2 3 4 5
acurat posibil?
37. În zilele în care ai lucrat cât de des a
trebuit să schimbi modul în care: muncești
1 2 3 4 5
la locul de muncă, realizezi treburile
casnice, faci temele?
Total Inițial
Final
IX. DISPOZIȚIE
Întotdeaun Foarte Cateodat Aproape Niciodată

a des ă niciodat
ă
38. Cât de des ai simțit plăcere în
1 2 3 4 5
timpul activităților realizate?
39. Cât de des ai avut o dispoziție
1 2 3 4 5
proastă sau foarte proastă?
40. Cât de des ai simțit că nimic din
1 2 3 4 5
ce ai vrut nu a ieșit cum ți-ai dorit?
41. Cât de des ai simțit că celorlalți
1 2 3 4 5
le-ar fi mai bine dacă ai fi mort?
42. Căt de des te-ai simțit atât de
prost încât crezi că nimic nu te 1 2 3 4 5
poate binedispune?
Total Inițial
Final
Notă: - valorile inițiale reprezintă culoarea roșie; - valorile finale reprezintă culoarea albastră.
4.4. Obiectivele recuperării
32
Obiectivele stabilite în urma evaluării pacienților sunt:
 Reducerea sau ameliorarea durerii;

 Recuperarea forței musculare;
 Refacerea stabilității pasive și active;
 Recâștigarea mobilității articulare la nivelul șoldului și a MI în general;
 Reluarea mersului independent, cât mai aproape de normalitate;
 Controlul indicelui de masă corporală și scăderea în greutate, unde este cazul;
 Îmbunătățirea calității vieții.
4.5. Programul de recuperare

Pacienții, timp de două săptămâni cât a durat internarea în spital au, urmat un program
complex de recuperare, ce a cuprins exerciții atât la bazin cât și în sala de kinetoterapie.
4.5.1. Programul de hidroterapie

Exercițiul 1.
Obiectivul exercițiului: creșterea mobilității articulare a șoldului.
Activități
P.I.: Pacient cu spatele la bazin, apucă bara cu brațele ușor abduse, coate flectate, șold flectat
la 90˚, genunchi flectat la 90˚:
T1- flexia coapsei drepte pe bazin; comanda: flecteză coapsa pe bazin!;
T2- extensia coapsei drepte pe gambă; comanda: extinde coapsa!;
T3- flexia coapsei stângi pe bazin; comanda: flectează coapsa pe bazin!;
T4- revenire la poziția inițială; comanda: extinde coapsa!.
Tehnici
T1- contracție concentrică a flexorilor șoldului;
T2- contracție concentrică a extensorilor șoldului;
T3- contracție concentrică a flexorilor șoldului;
T4- contracție concentrică a extensorilor șoldului.
Exercițiul 2.
Obiectiv: creșterea mobilității a rticulare a șoldului.
Activități
P.I. : Pacient cu spatele la bazin, apucă bara cu brațele ușor abduse, coate flectate, șold flectat
la 90˚, genunchi flectat la 90°:
T1- flexia coapselor pe bazin; comanda: flectează coapsele pe bazin!;
33
T2- revenire la poziția inițială; comanda: extinde coapsele!.
Tehnici
T1- contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T2- contracția concentrică a extensorilor șoldului.
Exercițiul 3.
Obiectiv: creștera mobilității articulare , la nivelul șoldurilor.
Activități
la 90˚, genunchi flectat la 90°:
T1 - rotația internă a membrului inferior drept cu rotația externă a membrului inferior
stâng; comanda: rotează intern membrul inferior drept, și extern membrul inferior stâng!;
T2 - rotația internă a membrului inferior stâng cu rotația externă a membrului inferior
drept; comanda: rotează intern membrul inferior stâng, și extern membrul inferior drept!;
drept; comanda:
Tehnici
T1 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior stâng
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior drept;
T2 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior drept
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior stâng;
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior stâng;
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior drept;
Exercițiul 4.
Obiectiv: creșterea forței musculare și a mobilității articulare la nivelul șoldului.
Activități
la 90˚, genunchi flectat la 90°. I se cere pacientului să execute mișcări de pedalare.
Exercițiul 5.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul articulației șoldurilor, pe extensie.
34
Activități
P.I. Pacient ortostatism cu fața la bazin, apucă bara cu brațele ușor flectate:
T1- extensia coapsei drepte: comanda extinde coapsa!;
T2- revenire la poziția inițială, comanda revino în poziția inițială;
T3- extensia coapsei stângi , comanda extinde coapsa!;
T4- revenire la poziția inițială, comanda revino la poziția inițială.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului;
T2 - contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T4 - contracția concentrică a flexorilor șoldului.
Exercițiul 6.
Obiectiv: creșterea forței musculare a flexorilor și extensorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient ortostatism cu fața la bazin, apucă bara cu brațele ușor flectate:
T1 - T8 extensia și flexia alternativă a coapselor, cu creșterea vitezei de execuție;
comanda flectează si extinde alternativ coapsele!;
Tehnici
T1-T8- contracții concentrice alternative ale flexorilor și extensorilor coapsei;
Exercițiul 7.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul șoldului , pe abducție.
Activități
P.I. : Pacient ortostatism cu fața la bazin, apucă bara cu brațele ușor flectate:
T1- abducția șoldului drept, comanda abdu șoldul!;
T2- revenire la poziția inițială, comanda addu șoldul!;
T3- abducția șoldului stâng, comanda abdu șoldul!;
T4- revenire la poziția inițială, , comanda addu șoldul!;
Tehnici.
T1 - contracția concentrică abductorilor șoldului;
T2 - contracție excentrică a adductorilor șoldului;
T3 - contracția concentrică a abductorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a adductorilor șoldului.
Elemente
Pentru programul de hidroterapie s-au folosit următoarele elemente:
35
- comanda verbală;
- bara de susținere;
- apa;
Dozarea
- 15 repetări x 1 serie,1 repriză pe zi, 5 repetări pe săptămână.
- exercițiile s-au efectuat în ritmul propriu respirator al pacientului.
4.5.2. Programul la sala de kinetoterapie
Exercițiul 1.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul gleznelor.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 – flexia și extensia alternativă a gleznelor; comanda: flectează și extinde alternativ
gleznele!;
T2- revenire în poziția inițială; comanda revino la poziția inițială!.
Tehnici
T1- contracția concentrică a flexorilor și extensorilor șoldului;
T2- contracția concentrică a flexorilor și extensorilor șoldului.
Exercițiul 2.
Obiectiv: creșterea mobilității abductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, brațele pe lângă corp, membrele inferioare întinse,
kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - abducția coapsei drepte; comanda: abdu coapsa!;
T2 - revenire în poziția inițială, comanda:addu coapsa!;
T3 - abducția coapsei stângi; comanda abdu coapsa!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda addu coapsa!.
Tehnici
T2 - contracția concentrică a adductorilor șoldului;
T4 - contracția concentrică a adductorilor șoldului.
Indicații metodice – piciorul nu va fi ridicat de pe suprafața patului!
Exercițiul 3.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare, la nivelul șoldului, pe flexie.
36
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, membrul inferior heterolateral flectat din șold și din genunchi
pentru stabilizare, membrul inferior homolateral întins, kinetoterapetul homolateral față de
pacient:
T1 - flexia membrului inferior homolateral; comanda: flectează membrul inferior!;
T2 - revenire la poziția inițială; comanda: extinde membrul inferior!
Tehnici
T1- contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T2- contracția excentrică a flexorilor șoldului.
Exercițiul 4.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul șoldului, pe flexie.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal cu șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°, kinetoterapeutul
homolateral de pacient:
T1 - flexia alternativă a coapsei pe bazin; comanda: flectează coapsa pe bazin!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda: revino la poziția inițială!.
Tehnici
T2 - contracția excentrică a flexorilor șoldului.
Exercițiul 5.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul șoldului, pe flexie.
Activități
drept; comanda: rotează intern membrul inferior stâng, și extern membrul inferior drept!;
drept; comanda:
Tehnici
37
și excentrică pentru membrul inferior stâng;
și excentrică pentru membrul inferior drept;
și excentrică pentru membrul inferior drept
și excentrică pentru membrul inferior stâng;
Exercițiul 6.
Obiectiv: creșterea forței musculare a extensorilor șoldului.
Activități
T1 - extensia șoldurilor; comanda:extinde șoldurile!;
T2 - T3 - extensia șoldurilor; comanda: meține!;
T4 - revenire la poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!.
Tehnici
T2 - T3 - contracția izometrică a extensorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului.
Exercițul 7.
Obiectiv: creșterea forței musculare adductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, brațele pe lângă corp, șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°,
o minge la nivelul genunchilor ,kinetoterapeutul homolateral de pacient:
T1 - adducția coapselor; comanda:addu coapsele!;
T2 - T3 - adducția coapselor; comanda: menține!;
T4 - revenire la poziția inițială;comanda abdu coapsele!.
Tehnici
T1- contracția concentrică a adductorilor coapselor;
T2-T3- contracția izometrică a adductorilor coapselor;
T4- contracția excentrică a adductorilor coapselor.
Exercițiul 8.
Obiectiv: creșterea forței musculare a flexorilor trunchiului.
38
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal cu șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°,brațele ușor flectate,
mâinile pe genunchi opun rezistență mișcării, kinetoterapeutul homolateral de pacient:
T1 - flexia trunchiului pe bazin cu autorezistență; comanda: flectează trunchiul;
T2 - T3 - flexia trunchiului pe bazin cu autorezistență; comanda: menține!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda extinde trunchiul!
Tehnici
T1 - contracția concentrică a flexorilor trunchiului;
T2 - T3 - contracția izometrică a flexorilor trunchiului;
T4 - contracția excentrică a flexorilor trunchiului.
Exercițiul 9.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a șoldului, pe flexie.
Activități
P.I.: Pacient decubit dorsal, membrele inferioare întinse pe mingea Bobath, kinetoterapeutul
T1- flexia coapselor pe bazin, mingea Bobath rulează pe planul patului; comanda:
flectează coapsele pe bazin!;
T2 - revenire în poziția inițială, mingea Bobath rulează pe planul patului; comanda
extinde coapsele!.
Tehnici
T2 - contracția concentrică a extensorilor șoldului.
Exercițiul 10
Obiectiv: creșterea mobilității abductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi,
membrul inferior homolateral sprijinit pe o lădiță la nivelul gleznei, cu greutăți circulare (0,5
kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - abducția șoldului; comanda:abdu șoldul;
T2 - T3 - abducția șoldului; comanda: menține!;
T4 - revenire la poziția inițială; comanda:addu șoldul!.
Tehnici
T2 - T3 - contracția izometrică a abductorilor șoldului;
39
T4 - contracția excentrică a abductorilor șoldului.
Indicații metodice - exercițiul se va executa cu ambele membre inferioare!
Exercițiul 11.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a șoldului, pe flexie și extensie și a forței
musculare pentru abductori.
Activități
P.I.: Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi, cu
greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față
de pacient:
T1 - extensia șoldului; comanda: extinde șoldul!;
T2 - revenire la poziția inițială; comanda: revino la poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului și izometrie pentru abductori;
T2 - contracția concentrică a flexorilor șoldului și izometrie pentru abductorii șoldului.
Indicații metodice - exercițiul se va executa pe ambele părți.
Exercițiul 12.
Obiectiv: creșterea mobilității șoldului pentru mișcarea de flexie și a forței musculare
pentru abductorii șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi, cu
greutăți circulare (0,5kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față de
pacient:
T1 - flexia coapsei pe bazin și a genunchiului; comanda flectează coapsa pe bazin!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda revino la poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a flexorilor șoldului și izometrie pentru abductori;
T2 - contracția concentrică a extensorilor șoldului și izometrie pentru abductori.
Exercițiul 13.
Obiectiv: creșterea forței musculare a abductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi, cu
greutăți circulare ( 0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față
de pacient:
40
T1 - abducția șoldului; comanda abdu șoldul!;
T2 - T3 - abducția șoldului; comanda menține!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda: addu șoldul!.
Tehnici
T2 - T3 - contracția izometrică a abductorilor șoldului;
Exercițiul 14.
Obiectiv: creșterea forței musculare pentru abductorii șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi,
kinetoterapeutul homolateral față de pacient, opune o rezistență medie cu priză în 1/3
proximală a coapsei fața laterală și contrapriză în 1/3 inferioară a coapsei partea laterală:
T1 - abducția șoldului; comanda abdu șoldul!;
T2 - T3 - abducția șoldului; comanda menține!;
T4 - revenire la poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!
Tehnici
T2- T3 - contracția izometrică a abdutorilor șoldului;
Exercițiul 15.
Obiectiv: creșterea forței musculare pentru extensorii șoldului și a echilibrului în
patrupedie.
Activități
P.I. : Pacient în patrupedie, cu greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare,
kinetoteraputul homolateral față de pacient:
T1 - extensia membrului inferior drept și flexia membrului superior stâng; comanda:
extinde membrul inferior drept și flectează membrul superior stâng!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!;
T3 - extensia membrului inferior stâng și flexia membrului superior drept; comanda:
extinde membrul inferior stâng și flectează membrul superior drept!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!.
41
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului drept și flexorilor membrului
superior stâng;
T2 - contracția excentrică a extensorilor șoldului drept și flexorilor membrului
superior stâng;
T3 - contracția concentrică a extensorilor șoldului stâng și flexorilor membrului
superior drept;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului stâng și flexorilor membrului
superior drept.
Exercițiul 16.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a șoldului, pe extensie.
Activități
P.I. : Pacient în decubit ventral, cu greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare,
kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - extensia șoldului drept; comanda extinde șoldul!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!;
T3 - extensia șoldului stâng; comanda extinde șoldul!;
Tehnici
T2 - contracția excentrică a extensorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului;
Exercițiul 17.
Obiectiv: creșterea forței musculare a șoldului, pe extensie.
Activități
P.I. : Pacient în decubit ventral, kinetoterapeutul homolateral față de pacient aplică o
rezistență medie cu priză în 1/3 proximală a coapsei partea posterioară și contrapriză în 1/3
inferioară a coapsei partea posterioară:
T1 - extensia șoldului; comanda extinde șoldul!;
T2 - T3 - extensia șoldului; comanda menține!;
Tehnici
42
T2 - T3 - Contracția izometrică a extensorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului.
Exercițiul 18.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a genunchiului.
Activități
P.I. : Pacient așezat la marginea patului cu greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor
inferioare, kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - extensia genunchiului drept;comanda: extinde genunchiul!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!;
T3 - extensia genunchiului stâng;comanda: extinde genunchiul!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!.
Tenici
T1 - contracția concentrică a extensorilor genunchiului;
T2 - contracția excentrică a extensorilor genunchiului;
T3 - contracția concentrică a extensorilor genunchiului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor genunchiului.
Exercițiul 19.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare și a forței musculare a șoldului.
I se cere pacientului să pedaleze la bicicleta ergometrică timp de 15- 20 de minute.
Elemente
Pentru programul de kinetoterapie s-au folosit următoarele elemente:
 comanda verbală;
 gravitația;
 greutăți circulare de 0,5 kg;
 mingea Bobath;
 lădița;
 bicicleta ergometrică;
 priza, contrapriza;
Dozarea
 15 repetări x 1 serie,1 repriză pe zi, 5 repetări pe săptămână.
 exercițiile s-au efectuat în ritmul propriu respirator al pacientului.
43
5. REZULTATE ȘI INTERPRETAREA LOR
5.1. Evaluarea durerii

5.1.1. Rezultatele evaluării durerii
În ceea ce privește durerea, am constatat că la evaluarea inițială aceasta a fost cuprinsă
între 9 ( durere foarte intensă) și 6 (durere ușor peste medie),cu o medie a lotului de 7,66.
La evaluarea finală pacienții au indicat valori ale durerii cuprinse între 7 ( peste medie) și 4
(ușor sub medie), cu o medie a lotului de 5,33.
Tabel nr. 4 Rezultatele evaluării

Nume Inițial Final
B.S. 8 5
D.M. 6 4
44
N.I. 8 6
P.L 8 6
P.I. 7 4
P.V. 9 7
Media 7,66 5,33
8
7
6
5
4 7.66
Evaluarea durerii
3
2 5.33
1
0
Initial
Final
Grafic nr. 1 Valoriile mediilor pentru durerea testată inițial și final
5.1.2. Rezultatele evaluării în 3 momente ale zilei

Durerea a fost apreciată de asemenea în trei momente ale zilei, pe baza a trei întrebări
adresate pacientului asupra durerii resimțite dimineața, după ședința de kinetoterapie și seara.
În urma realizării acestui test am ajuns la următoarele rezultate:
- în ceea ce privește întrebarea „cum ați simțit durerea dimineața?" la evaluarea
inițială trei dintre pacienți (B.S., N.I., P.I.) au răspuns că este în jurul valorii de 8, un pacient
(D.M) a indicat valoarea 6, pacientul P.L. a avut valoarea 7, iar cea mai ridicată valoare a fost
la pacientul P.V. care a indicat valoarea 9 , ceea ce înseamnă o durere aproape maximă;
La evaluare finală toți pacienții au înregistrat scăderi considerabile ale durerii, indicând dureri
cu valori cuprinse între 5 și 7;
- la adresarea întrebării „cum ați simțit durerea după ședința de kinetoterapie?" la
evaluarea inițială pacienții au acuzat dureri cu valori cuprinse între 5 și 8, unde pacientul P.V
a indicat durerea ceea mai mare, iar pacienții D.M., P.I. durerea cu valoarea cea mai mică.
La testarea finală pacienții au indicat o ameliorare a durerii cu 1- 2 unități;
- la evaluare inițială, în urma întrebării despre durerea resimțită seara, 4 pacienții au
indicat valoarea 7 ( P.I., P.L., N.I., B.S.), pacientul D.M. a clasat durerea la valoarea 6, iar
pacientul P.V. a indicat cea mai mare durere apărută seara cu valoarea 9;
În momentul testării finale pacienții au indicat dureri scăzute cu valori cuprinse între 1 - 3.
45
Tabel nr.5 Rezultatele evaluării în diferite momente ale zilei
După ședința de
Dimineața Seara
kinetoterapie
Nume
Iniția Fina Iniția Fina
Inițial Final
l l l l
B.S. 8 6 7 5 7 6
D.M. 6 5 5 3 6 5
N.I. 8 7 6 5 7 5
P.L 7 5 6 5 7 6
P.I. 8 6 5 3 7 4
P.V. 9 6 8 6 9 7
Media 7,67 5,83 6,17 4,5 7,17 5,5
9
8 7.67 7.17
7 6.17
5.83 5.5
6 Evaluarea durerii
5 4.5
4
3
2
1
0
DIMI DIMF DSKI DSKF SI SF
Grafic nr. 2 Valorile mediilor pentru durerea evaluată în diferite momente ale zile
În lucrarea „ Studiu comparativ al pacienților cu artroplastie totală de șold”, autorii
Filip Nicolae și colaboratorii ( septembrie 2012) au efectuat un studiu comparativ al
pacienților care suferă de artroplastie totală de șold, în cadrul Spitalului de Reabilitare din
Cluj - Napoca. Scala vizual analogă arată că există o diferență semnificativă între valorile
inițiale și finale ale durerii, astfel încât pacienții care au suferit o intervenție minim invazivă
au avut scoruri mai scăzute decât cele în care intervenția se baza pe protocolul clasic.
În lotul studiat de către mine, de asemenea se evidențiază la VAS un progres în urma
tratamentului kinetic ceea ce duce la menținerea pozitivă a testului.
.....................................................................................5.2. Evaluarea mobilității articulare

Mobilitatea articulară a fost testată la șold pentru mișcările de flexie, extensie,
abducție, iar la genunchi pentru flexie și extensie.
...............................................................5.2.1. Rezultatele mobilității articulare a șoldului
46
 în ceea ce privește flexia la nivelul membrului inferior stâng, am avut inițial o
valoare medie de 88°, iar la final de 98°, cu un câștig de 10°, cel mai mare
câștig fiind înregistrat la pacienta P.V. de 25°. La membrului inferior drept
câștigul a fost de 12°, cu un maxim pentru pacienta P.L. cu 20° și un minim
pentru pacientul D.M. cu 5°.
 pentru extensia membrului inferior stâng s-a înregistrat un câștig de 4°, cu o
valoare medie inițială de 19° și una finală de 23,17°. La membrul inferior
drept inițial valoarea medie a fost de 20°, fiind înregistrată o îmbunătățire de
5°, valoarea medie finală fiind de 25°.
 în ceea ce privește abducția, pentru membrul inferior stâng media inițială a fost
de 20°, media finală de 26°, cu un câștig maxim pentru pacienții D.I. și P.V. de
10° și un câștig minim pentru pacientul D.M. de 4°. La membrul inferior drept
câștigul a fost 5°, cu un maxim pentru pacienta P.V. de 6°, și un minim
înregistrat de toți ceilalți pacienti de 5°.
Tabel nr. 6 Rezultatele mobilității articulare a șoldului

Șold
Flexie Extensie Abducție
Nume MI stâng MI drept MI stâng MI drept MI stâng MI drept
I F D I F D I F D I F D I F D I F D
2 1 2 2 2 1 2
B.S. 85 90 5 75 85 10 25 5 5 5 5
0 5 0 0 5 5 0
11 11 12 12 2 2 2 1 2 3 3
D.M. 5 5 24 4 5 5 5
0 5 0 5 0 0 5 5 0 0 5
2 2 2 3 3 1 2
N.I. 90 95 5 75 85 10 25 5 5 4 5
0 0 5 0 4 5 0
11 10 12 2 2 3 2 2 3 3
P.L 90 25 20 25 4 5 5 5
5 0 0 1 5 0 0 5 0 5
1 2 2 2 3 1 2
P.I. 85 90 5 80 95 15 20 5 5 10 5
5 0 5 0 0 5 0
1 2 2 1 2 2 2
P.V. 65 80 15 75 85 10 20 5 5 10 6
5 0 5 5 5 0 6
1 2 2 2 2 2 2
Media 88 98 10 87 99 12 23 4 5 6 5
9 0 5 0 6 1 6
Abaterea 0,
standard 14 14 8 18 18 5 2 2 5 3 3 0 5 4 2 7 7 0
Notă:I = inițial; F = final; D = diferența.
47
120
98 99
100
88 87
80
Inițial
60
Final
Diferența
40
25 26 26
23 21
19 20 20
20
10 12
5 6 5
3
0
Fl MI stg Fl MI dr E MI stg E MI dr Abd MI stg Abd MI dr
Grafic nr. 3 Valorile mediilor și diferențele acestora la testarea mobilității șoldului inițial și
final
5.2.2. Rezultatele mobilității articulare a genunchiului

 flexia genunchiului la nivelul membrelor inferioare, a înregistrat inițial valori medii de
119,5° pentru membrul inferior stâng, respectiv 119,2° pentru membrul inferior drept;
 la nivelul membrului inferior stâng s-a înregistrat un câștig 5,8°, media finală fiind de
125,3°.
 membrul inferior drept a indicat o valoare finală medie de 123,8°, cu un câștig de
4,67°.
 în ceea ce privește mobilitatea extensiei genunchiului , s-au înregistrat valori normale
atât inițial cât și final, respectiv 0°.
Tabel nr.7 Rezultatele mobilității articulare a genunchiului

Genunchi
Flexie Extensie
Nume Mi stâng MI drept Mi stâng MI drept
I F D I F D I F D I F D
B.S. 115 125 10 115 120 5 0 0 0 0 0 0
D.M. 120 125 5 130 135 5 0 0 0 0 0 0
N.I. 125 130 5 115 120 5 0 0 0 0 0 0
P.L 117 122 5 120 123 3 0 0 0 0 0 0
P.I. 125 130 5 110 115 5 0 0 0 0 0 0
P.V. 115 120 5 125 130 5 0 0 0 0 0 0
5,
Media 119,5 125,3 119,2 123,8 4,67 0 0 0 0 0 0
8
48
Abaterea
4 4 2 7 7 0,8 0 0 0 0 0 0
standard
Notă: I = inițial; F = final; D = diferența.
140
125.3
119.5 119.2 123.8
120
100
80 Inițial
60 Final
Diferența
40
20
5.8 4.67 0 0 0
0
Fl MI stg Fl MI dr E MI stg
Grafic nr. 4 Valorile mediilor și diferențele acestora la testarea mobilității genunchiului inițial
final
În lucrarea „ Kinetoterapia în recuperarea șoldului după fractură la acest nivel” (2014),
autorii Emilian Tarcău, Carmen Șerbescu și Mircea Chiriac au efectuat un studiu pe un lot de
6 pacienți, cu vârste cuprinse între 37 și 75 de ani, având traumatisme la nivelul șoldului și
urmând un program de reabilitare în cadrul Spitalului Clinic de Recuperare din Băile Felix.
După urmarea tratamentului kinetic, mobilitatea s-a îmbunătățit la toți pacienții, pe toate
mișcările posibile în articulație, cu specificația că recuperarea nu a putut fi totală, dat fiind
timpul prea scurt acordat recuperării. Comparativ, în studiul realizat de către mine s-a
evidențiat același lucru, un progres încurajator, dar din păcate datorită timpului prea scurt
acordat recuperării nu și total.
5.3. Evaluarea forței musculare

Testarea forței musculare s-a realizat atât asupra șoldului cât și a genunchiului, pe
mișcările de flexie, extensie și abducție.
În ceea ce priveşte forţa musculară, testată manual pe baza clasificării de la F0 la F5,
cu introducerea semnelor + şi – (pentru o mai mare sensibilitate) am constatat următoarele:
 la mișcarea de flexie a membrului inferior stâng inițial s-au înregistrat valori

cuprinse între 3+ și 4-, final înregistrându-se îmbunătățiri cu valori cuprinse
între 4- și 5-. La nivelul membrului inferior drept s-au realizat îmbunătățiri
astfel încât 2 pacienți (D.M. și P.L) au înregistrat la final valori de ± 5.
49
 la mișcarea de extensie a membrului inferior stâng, cele mai slabe valori au
fost înregistrate de pacienții P.I. și P.V. de 3+, toți ceilalți înregistrând valori de
± 4, în final fiind înregistrate valori îmbunătățite cuprinse între -4 și -5. La
nivelul membrului inferior drept 3 pacienți au înregistrat inițial cea mai slabă
valoare de 3+, iar la final doar pacienta P.L. a înregistrat o valoare maximă de
-5.
 în ceea ce privește abducția membrului inferior stâng cea mai slabă valoare
inițială a fost înregistrată de pacienta P.L., în final toți pacienții indicând valori
de ± 4. La nivelul membrului inferior drept, inițial s-au ilustrat valori cuprinse
între 3+ și 4+, astfel încât la final 3 pacienți ( D.M., N.I., P.L.) au indicat o
valoare maximă de 5- .
 la nivelul genunchiului, pe flexie, inițial s-au obținut valori de ± 4 la nivelul
membrului inferior stâng și valori cuprinse între 3+ și 4+ la nivelul membrului
inferior drept, în final fiind înregistrate valori maxime cuprinse între ± 5 pentru
ambele membre inferioare.
 la nivelul genunchiului în ceea ce privește extensia, inițial s-au indicat valori
de ± 4 la nivelul ambelor membre inferioare, unde 4 pacienții au indicat
valoarea minimă de -4 ( P.I., B.S., N.I., P.V.),în final majoritatea pacienților
înregistrând o valoare maximă de -5.
Tabel nr. 8 Rezultatele forței musculare

Șold Genunchi
Flexie Extensie Abducție Flexie Extensie
Mi MI Mi MI Mi MI Mi MI Mi MI
Nume
stâng drept stâng drept stâng drept stâng drept stâng drept
I F I F I F I F I F I F I F I F I F I F
B.S. 4- 4+ 3+ 4- 4+ 5- 3+ 4- 4- 4+ 3+ 4- 4- 4+ 4- 4+ 4+ 5- 4- 4+
D.M. 4- 4+ 4+ 5- 4- 4+ 4- 4+ 4- 4+ 4+ 5- 4+ 5- 4+ 5 4+ 5- 4+ 5-
N.I. 4+ 5- 3+ 4 4+ 5- 3+ 4 4- 4+ 4+ 5- 4+ 5- 3+ 4- 4+ 5- 4- 4+
P.L 3+ 4- 4- 5 4- 4+ 4+ 5- 3+ 4- 4 5- 4- 4+ 4+ 5- 4+ 5- 4+ 5-
P.I. 4- 4+ 3+ 4- 3+ 4- 4- 4+ 4- 4+ 3+ 4- 4- 4+ 3+ 4- 4- 4+ 4- 4+
P.V. 3+ 4 3+ 4 3+ 4 3+ 4 4- 4+ 4- 4+ 4- 4+ 4+ 5 4+ 5- 4- 4+
Notă: I = inițial; F = final; D = diferența.
În lucrarea „Evaluarea musculară la pacientul cu endoproteză totală de
șold”( decembrie 2011), autorii Necules și Marius au efectuat un studiu comparativ pe un lot
de 17 pacienți cu coxartroză, ce au urmat ulterior o indicație pentru artroplastia totală de șold
în cadrul Spitalului clinic de Reabilitare din Iași și Spitalul Arcadia. Pentru testarea
50
musculară, la evaluarea inițială și finală s-a obervat o îmbunătățire a concentrațiilor
musculare, în special la persoanele care au primit terapie fizică regulată.
În studiul realizat de către mine, s-a evidențiat și aici un progres a concentrațiilor
musculare în urma tratamentului kinetic, venind astfel în susținerea studiului și menținerea
pozitivă a testului.
5.4. Evaluarea mersului

În urma analizei mersului inițial și final, am constatat următoarele:
 pacienta B.S. inițial înregistra un mers șchiopătat evident (3) , la final având o
îmbunătățire cu un mers șchiopătat moderat (2) ;
 pacientul D.M. a întâmpinat inițial difcultate, mersul fiind realizat doar cu
ajutorul cârjelor ( 5) , înregistrând o îmbunătățire la final ,fiind observat un
mers șchiopătat evident (3);
 pacientele N.I. și P.L. au înregistrat inițial un mers șchiopătat evident (2), la
final fiind observat doar un mers ușor șchiopătat (1);
 pacientul P.I. a indicat un mers ușor schiopătat atât inițial cât și final;
 pacienta P.V. inițial a putut realiza mersul doar cu ajutorul bastonului (4), la
final înregistrând doar un mers șchiopătat evident (3);
Tabel nr.7 Rezultatele evaluării mersului
Nume Inițial Final
B.S. 3 2
D.M. 5 3
N.I. 2 1
P.L 2 1
P.I. 1 1
P.V. 4 3
Medi
2,83 1,83
a
Grafic nr. 5 Rezultatele inițiale și finale ale evaluării mersului
În lucrarea „Studiu privind eficiența tehnicilor și metodelor de facilitare

neuroproprioceptivă pentru îmbunătățirea genunchiului artrozic”(2010), autorii Mirela Dan și
51
Ioan - Cosmin Boca au efectuat un studiu comparativ pe pacienții diagnosticați cu gonartroză
în cadrul Spitalului Clinic de Recuperare din Felix. La finalul programului de recuperare
asupra mersului s-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă la ambele loturi .
În studiu realizat de către mine, toți pacienții, excepție făcând un singur pacient (P.I.),
au indicat o îmbunătățire între evaluarea inițială și finală a mersului.
5.5. Evaluarea calității vieții

Referitor la calitatea vieții, în urma realizării studiului am ajuns la următoarele
rezultate:
 mobilitatea s-a îmbunătățit la toți pacienții cu un câștig între 0 - 6, scorul
maxim fiind de 25, cel mai mare câștig fiind la pacienta B.S de 6;
 mersul/ îndoirile au înregistrat valori diferențiale favorabile între inițial și
final, cel mai mare câștig fiind la pacientul D.M. de 8, iar cel mai mic la
pacientul P.I. de 3, având în vedere scorul maxim de 25;
 activitățile de autoîngriire, unde inițial s-a înregistat o valoare medie de
10,8, iar final una de 14,6, cu un câștig al valorii medii de 3,8, ținând cont de
scorul maxim de 20;
 activitățile casnice unde toți pacienții au indicat o îmbunătățire, înregistrând
un câștig cuprins între 2 - 4, scorul maxim fiind de 20, cel mai mic câștig
fiind la pacienții P.L. P.I. de 2;
 activitățile sociale au înregistrat îmbunătățiri doar la jumătate din pacienții
evaluați, cu un câștig între 2 - 5 dintr-un scor maxim de 25. Cealaltă jumătate
nu a realizat îmbunătățiri în urma evaluării finale;
 suportul din partea familiei a indicat o evoluție favorabilă pentru
majoritatea pacienților, cu un câștig între 2 - 5, pacienții D.M. și N.I. având
aceleași valori atât inițial cât și final, cu o diferență de 0.
 durerea s-a diminuat considerabil, pacienții având un câștig între 5 - 8, cel
mai mic câștig fiind la N.I. de 5, cel mai mare la P.L. de 8, cu un scor maxim
de 25;
 munca a realizat un câștig între 1 - 8, cel mai mare câștig fiind la pacienții
B.S. și D.M. de 8, iar cel mai mic la pacienta N.I. de 1, la un scor maxim de
26;
52
 dispoziția a înregistrat valori favorabile la 5 pacienți cu un câștig cuprins
între 2 - 4, pacienta P.L.având aceleași valori inițial și final fără a obține un
câștig din scorul maxim de 25.
Tabel nr. 8 Rezultatele evaluării calității vieții
Mobilit Mers/în Activități Activități Suport Dispoziț

ADL Durere Munca
ate doiri casnice sociale familie ie
Nume
I F D I F D I F D I F D I F D I F D I F D I F D I F D
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
B.S. 6 7 5 9 4 3 0 9 2 7 7 8 4
1 7 2 3 4 1 9 9 1 4 9 1 5 9
1 1 1 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
D.M. 1 8 4 8 4 5 4 4 0 7 9 8 2
8 7 2 0 1 5 2 5 0 1 8 7 6 8
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
N.I. 0 6 4 3 2 9 9 0 5 1 3
5 5 1 7 0 4 3 0 9 7 2 7 6 7 4 7
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
P.L 2 4 4 9 2 0 8 3 8 8 4 0
7 5 2 6 1 5 1 8 8 1 6 5 9 8 8
1 1 1 2 1 1 2 1 1 1 1 1 2 1 1
P.I. 0 3 4 6 4 2 3 5 5 7 6 4
4 4 7 0 5 9 1 8 0 1 8 4 0 5 9
1 1 1 1 1 1 2 2 1 1 1 1 1 1 1
P.V. 1 6 5 9 3 3 0 3 7 7 4 4
7 8 1 2 5 2 0 0 4 1 4 2 6 3 7
1
9 1 9 6
1 1 1 1 1 1 1 1 1 6 1 1 1 1
Media 1 5 4 9 3 2 , 8 , , , 3 3
5 6 1 6 1 5 2 9 7 , 4 7 5 8
5 5 3 9
2
Abatere
a
standar
d 2 1 2 3 3 1 2 2 0 3 2 0 2 3 2 3 2 1 2 1 0 3 3 2 1 0 1
20 19
18
18 17 17
16 16 16.2
16 15 14.66 15
14
14
12
12 11 10.83
10 9 9.5 9.3 Inițial
8 Final
8 6.9
Diferența
6 5.17
4
4 3 3 3
2 1.5
2 1
0
MO MI AA AC AS SF DA M D
Grafic nr. 6 Rezultatele inițiale/finale/diferența ale calității vieții
53
Scala de măsurare a impactului artitei a fost concepută pentru a evalua starea de
sănătate a pacienților cu artrită, care ulterior a putut fi transformată într-o scală pentru artroză
deoarece măsoară aspecte fizice, psihice și sociale relevante pentru această problemă,
evaluând astfel calitatea vieții.
În lucrarea „The arthrititis Impact Measurement Scales. Further Investigations of a
Health Status Measure”(1982), autorul Robert F. Meenan și colaboratorii au efectuat un studiu
pe un lot de 625 de pacienții cu probleme reumatologice. În urma aplicării chestionarului ce
reflectă calitatea vieții, s-a înregistrat o îmbunătățire la o parte din pacienții evaluați, dar și o
eroare relativ puțin aleatorie datorită răspunsurilor subiective ale pacienților. Cu toate acestea
i s-a dovedit validitatea.
În studiul realizat de către mine s-a observat de asemenea un progres la toți pacienții,
cu o posibilă marjă de eroare dat fiind răspunsurile subiective ale pacienților luați în studiu.
54
6. CONCLUZII
55
BIBLIOGRAFIE
56
57
58

Contents

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contents

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contents

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONTENTS

2.1 Componentele osoase

2.3. Mișcările în articulația coxo-femurală

2.3.1 Mișcarea de flexie-extensie

Fig.1. amplitudinea mișcărilor în articulația șoldului10

2.3.3. Mișcarea de rotație internă-externă

2.3.4. Mișcarea de circumducție

Tabel. Nr. 1. Valori normale de mobilitate în coxo-femurală13

3.1. Patologia şoldului

3.3. Protezele de șold

3.3.2. Benificiile protezării

3.3.3. Clasificarea protezelor de șold

3.3.3.1. Proteza de șold cimentată

3.3.3.2. Proteza de șold necimentată

Protezele cimentate și necimentate54

3.3.3.3. Protezele hibride

Proteza cervicocefalică și bipolară58

3.3.3.5. Protezele totale de șold

3.3.4. Tehnica artroplastiei de șold

3.3.4.2. Tehnica operatorie

3.3.4.3. Conduita postoperatorie

Pe toată perioada internării pacienții au urmat un protocol complex de recuperare care

Tabel 2. Lotul de pacienți

Stare algodisfuncțională după endoproteză totală

Stare disfuncțională artroplastie totală necimentată

.......................................................................................................4.3. Evaluarea pacienților

..........................................................................................................4.3.1. Evaluarea durerii

..........................................................................................4.3.2. Evaluarea forței musculare

4.3.3. Evaluarea mobilității articulare

4.3.5. Evaluarea calității vieții

Toate Majoritatea Unele Câteva Niciodată

Toate Majoritatea Unele Câteva Niciodată

III. ACTIVITĂȚI DE AUTOÎNGRIJIRE

Întotdeauna Foart Cateodată Aproape Niciodată

Întotdeauna Foart Cateodată Aproape Niciodată

Toat Majoritatea Unele Câteva Niciodată

VI. SUPORT DIN PARTEA FAMILIEI ȘI A PRIETENILOR

Întotdeauna Foarte Cateodată Aproape Niciodată

28. Cum ai descrie durerea Severă Moderată Medie Foarte Deloc

Toate zilele Majoritatea Unele Câteva Niciodată

33. Care a fost Munca Activități Teme Somaj Invalid Pensionar

Toate Majoritatea Unele Câteva Niciodată

Întotdeaun Foarte Cateodat Aproape Niciodată

4.4. Obiectivele recuperării

 Reducerea sau ameliorarea durerii;

4.5. Programul de recuperare

4.5.1. Programul de hidroterapie

5.1. Evaluarea durerii

Tabel nr. 4 Rezultatele evaluării

Grafic nr. 1 Valoriile mediilor pentru durerea testată inițial și final

5.1.2. Rezultatele evaluării în 3 momente ale zilei

.....................................................................................5.2. Evaluarea mobilității articulare

Tabel nr. 6 Rezultatele mobilității articulare a șoldului

Notă:I = inițial; F = final; D = diferența.

5.2.2. Rezultatele mobilității articulare a genunchiului

Tabel nr.7 Rezultatele mobilității articulare a genunchiului

5.3. Evaluarea forței musculare

 la mișcarea de flexie a membrului inferior stâng inițial s-au înregistrat valori

Tabel nr. 8 Rezultatele forței musculare

5.4. Evaluarea mersului