Contents
Contents
Contents
1. INTRODUCERE....................................................................................................................3
1.1. Recuperarea medicală – generalități............................................................................3
1.2. Clasificarea recuperării....................................................................................................4
1.3. Motivația alegerii temei...................................................................................................5
2. BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI...................................................................6
2.1 Componentele osoase........................................................................................................6
2.1.1. Osul coxal.................................................................................................................6
2.1.2. Acetabulul.................................................................................................................6
2.1.3. Femurul.....................................................................................................................7
2.2. Noțiuni privind articulația șoldului..................................................................................7
2.3. Mișcările în articulația coxo-femurală.............................................................................8
2.3.1 Mișcarea de flexie-extensie........................................................................................8
2.3.2. Mișcarea de abducție-adducție..................................................................................8
2.3.3. Mișcarea de rotație internă-externă...........................................................................9
2.3.4. Mișcarea de circumducție.........................................................................................9
3. ȘOLDUL PROTEZAT..........................................................................................................10
3.1. Patologia şoldului...........................................................................................................10
3.2.Coxartroza.......................................................................................................................11
3.2.1. Istoricul și evoluția coxartrozei...............................................................................12
3.2.2. Incidența..................................................................................................................12
3.2.3. Etiopatogenie..........................................................................................................12
3.2.4. Simptomatologie.....................................................................................................13
3.2.5. Clasificarea coxartrozelor.......................................................................................14
3.2.6. Evoluția...................................................................................................................15
3.2.7. Examenul radiologic...............................................................................................16
3.2.8. Tratamentul.............................................................................................................17
3.3. Protezele de șold............................................................................................................17
3.3.1. Indicații...................................................................................................................18
3.3.2. Benificiile protezării...............................................................................................20
3.3.3. Clasificarea protezelor de șold................................................................................20
3.3.4. Tehnica artroplastiei de șold...................................................................................24
1
4. DESFĂȘURAREA STUDIULUI.........................................................................................26
4.1. Ipoteza de studiu............................................................................................................26
4.2. Material și metode..........................................................................................................26
4.3. Evaluarea pacienților.....................................................................................................27
4.3.1. Evaluarea durerii.....................................................................................................27
4.3.2. Evaluarea forței musculare.....................................................................................28
4.3.3. Evaluarea mobilității articulare...............................................................................29
4.3.4. Evaluarea mersului..................................................................................................29
4.3.5. Evaluarea calității vieții..........................................................................................30
4.4. Obiectivele recuperării..................................................................................................34
4.5. Programul de recuperare................................................................................................34
4.5.1. Programul de hidroterapie.......................................................................................34
4.5.2. Programul la sala de kinetoterapie..........................................................................37
5. Rezultate și interpretarea lor.................................................................................................45
5.1. Evaluarea durerii...........................................................................................................45
5.1.1. Rezultatele evaluării durerii....................................................................................45
5.1.2. Rezultatele evaluării în 3 momente ale zilei...........................................................46
5.2. Evaluarea mobilității articulare......................................................................................47
5.2.1. Rezultatele mobilității articulare a șoldului............................................................48
5.2.2. Rezultatele mobilității articulare a genunchiului....................................................49
5.3. Evaluarea forței musculare............................................................................................50
5.4. Evaluarea mersului.........................................................................................................52
5.5. Evaluarea calității vieții.................................................................................................53
6. CONCLUZII.........................................................................................................................57
Bibliografie...............................................................................................................................58
2
1. INTRODUCERE
1.1. Recuperarea medicală – generalități
După Tudor Sbenghe recuperarea medicală, ca parte integrată a asistenței medicale
este considerată „medicina a treia” în ideea succesiunii logice după asistența profilactică și
cea terapeutică.
Recuperarea întâlnită și sub numele de reeducare, reabilitare, readaptare, reinserție
socială, are un conținut medico-social, poli și inter-disciplinar care în prezent este bine definit.
Istoria recuperării medicale culege primele date în vremea vestitului medic Hipocrate, însă
informațiile bine definite apar doar după cel de-al doilea razboi mondial, unde oameni precum
Frank H. Krusen și Howard A. Rusk sunt considerați promotori și susținători ai recuperării
medicale.
În anul 1968, la Geneva experții OMS au adoptat următoarea definiție: „ reabilitarea
înseamnă folosirea combinată și coordonată a unor măsuri sociale, educaționale și vocaționale
pentru instruirea sau reinstruirea persoanelor în vederea obținerii unei capacității funcționale
maxime posibile” .
În 1974 Academia de Științe Medicale a României a formulat o definiție mai
cuprinzătoare:
„Recuperarea este un domeniu de activitate complexă medicală, educațională, socio-
profesională prin care se urmărește restabilirea cât mai deplină a capacităților funcționale
pierdute de către un individ în urma unor boli sau traumatisme precum și dezvoltarea unor
mecanisme compensatorii care să-i asigure posibilitatea de muncă autoservire, respectiv, o
viață activă, cu independență economică și/sau socială.”
Aceasta conține un program de pregătire activă a pacientului, care în final urmărește
obținerea unui nivel satisfăcător social și profesional cu realizarea unui grad de
independență.1
Ca proces medico-social complex, recuperarea prin kinetoterapie reprezintă un mijloc
terapeutic de bază ce acționează concomitent cu celelalte mijloace în cadrul planului
terapeutic general unitar. Importanța kinetoterapiei reiese din prelungirea ei atâta timp cât
evoluează și afecțiunea.
Recuperarea în leziunile minore se aplică pănă la vindecarea completă, iar în cele majore
ce aduc după sine infirmități, recuperarea se aplică pe toata durata vieții deficientului motor.2
1
Adriana Sarah –" Recuperarea medicală", Ed. Univ. „ Carol Davila”, Bucureșt, 2004 (p.2) (16 martie)
2
Clement Baciu și colab. - „Kinetoterapia pre și postoperatorie”, Ed. SPORT - TURISM, București, 1981, p.27
(16 martie).
3
Programele de recuperare sunt indispensabile alături de participarea unui grup larg de
specialiști precum: specialistul de recuperare, fizioterapeut, kinetoterapeut, ergoterapeut,
logoped, psiholog, asistent social.
1.2. Clasificarea recuperării
În funcție de obiectivul dorit putem vorbi de :
a) Recuperare parțială atunci când se realizează doar reeducarea capacității de
autoservire sau reeducarea parțială a capacității de muncă;
b) Recuperare totală când se realizează recâștigarea totală a capacității de muncă și
încadrarea sau reîncadrarea peroanei în activitatea cu program normal.
Sub aspectul desfășurării sale practice, recuperarea este o activitate unitară și continuă,
căreia i se delimitează trei laturi:
Latura medicală a recuperării;
Latura educativ-profesională a recuperării;
Latura socială a recuperării;
În activitatea practică, acestea nu trebuie să se desfășoare întotdeauna în următoarea
ordine, iar în funcție de caz unele pot chiar să lipsească, deoarece aceste laturi se aplică
individual specific etapei evolutive a afecțiunii.
În fond acțiunea de recuperare începe acolo unde este în iminență de a se instala un
deficit funcțional cu tendință de durată.
Recuperarea trebuie să se extindă sub aspect medical până la lichidarea sau
stabilizarea procesului morfopatologic și obținerea compensării deficitului funcțional iar sub
aspectul socio-profesional, se extinde pe o durată lungă de timp, din nefericire în numeroase
cazuri pe toată durata vieții persoanei.3
1.3. Motivația alegerii temei
Artroplastia de șold este a doua mare afecțiune a șoldului, după fracturi din punct de
vedere al incidenței , venind ca o soluție la numeroasele afecțiuni cronice, congenitale, acute
sau dureroase, aceasta este absolut necesară pentru buna refacere a integrității și funcției
șoldului.
Având indicații numeroase, artroplastia șoldului s-a răspândit actualmente în întreaga
lume, fiind considerată o tehnică sigură și de success, precum și în continuă perfecționare,
lucru ce mi-a atras atenția.
3
Pástzai Zoltán - „ Kinetoterapia în recuperarea funcțională posttraumatică a aparatului locomotor”, 2001, Ed.
Univ. Oradea.
4
Pe perioada desfășurării stagiului de practică, la Spitalulul Clinic de Recuperare din
Băile Felix, am întâlnit numeroase cazuri cu proteze de șold, atât persoane în vârstă cât și
tineri.
Plecând de la aceste premise și extrapolând apoi numărul de persoane întâlnite în
spital, am considerat că este necesar un studiu aprofundat asupra acestei afecțiuni, atât
theoretic cât și practice, în ceea ce privește tratamentul prin kinetoterapie.
5
2. BIOMECANICA ARTICULAȚIEI ȘOLDULUI
6
Bazinul fiind formațiune anatomică complexă, ce face legătura între coloana vertebrală
și membrele inferioare este foarte rigid, datorită rolului de statică pe care îl îndeplinește.
Datorită acestui fapt, articulația șoldului are roluri importante în statică si locomoție,
astfel șoldul preia întreaga greutate a trunchiului, și realizează menținerea stării de echilibru.7
Articulația coxo-femurală fiind o articulație sferoidală tipică are trei axe de mișcare, la
nivelul ei executându-se următoarele mișcări: flexie- extensie, abducție- adducție, rotație și
circumducție. Datorită lungimii colului și înclinării sale pe diafiză, mișcările de flexie,
extensie, abducție și adducție se asociază cu mișcarea de rotație.8
7
Ioana Mircea -„ Kinetoterapie generală și biomecanică- îndrumar de lucrări practice", Ed. Univ. Oradea, 2005
p. 114.
8
Georgeta Nenciu - Biomecanică - „Curs în tehnologie IFR", București, Ed. Fundației România de Mâine, 2012,
p. 74. (http://www.spiruharet.ro/facultati/sport-bucuresti/biblioteca/4d5b465e3b42d21a5cb1cfcba21f270d.pdf )
9
Paul Botez - „Artroplastia proteică de șold",( 2003), Ed. BIT, Iași ( p.29) ,(16 martie).
10
Golinschi Adina - „Ingineria protezării, Brașov", 1998, p. 17. http://www.spiruharet.ro/facultati/sport-
bucuresti/biblioteca/4d5b465e3b42d21a5cb1cfcba21f270d.pdf .
7
2.3.2. Mișcarea de abducție-adducție
Mișcările de abducție-adducție se execută în jurul unui ax sagital, care trece
prin centrul capului femural.
Mușchii situați medial de ax realizează adducția,coapsa intersectând linia
mediană a corpului în plan frontal față de corp iar cei situați lateral realizează
abducția, mișcarea de depărtare a membrului inferior de linia mediană a
corpului.
Abducția activă este de 60°-70°, iar cea pasivă este de 70°-80°.
Amplitudinea adducției este de 30°,mișcarea fiind limitată de întălnirea
coapselor, iar când acestea se încrucișează, de ligamentul pretrohaerian și ligamentul
rotund.
Abducția este limitată prin punerea sub tensiune a ligamentului
iliopretrohanterian și a ligamentului pubofemural. Mușchii care realizează abducția
sunt mai slabi și mai puțini la număr decât mușchii adductori.11
8
3. ȘOLDUL PROTEZAT
14
https://www.scribd.com/document/221788436/Licenta-Izabela-1-1 (pag.11) ( postat în 3 mai 2014).
9
Spre exemplu, la nivelul articulaţiei coxofemurale se pot localiza afecţiuni
reumatismale degenerative, inflamatorii şi abarticulare,precum:
Coxartroza
Periartrita coxofemurală
Osteonecroza ischemică a capului femural
Algoneurodistrofia şoldului
Şoldul operat - artroplastii-proteze de şold
Afectarea şoldului în reumatismele inflamatoare – coxita din poliartrita
reumatoidă şi spondilita anchilozantă.
Una din patologiile care evoluează cu o artroză masivă și limitarea totală a mobilității
articulației șoldului este coxartroza, afecțiune articulară din ce în ce mai des întâlnită pe plan
mondial, și cu incidență crescută a unor factori de risc. Datorită creșterii semnificative a
importanței coxartrozei și bolnavilor artrozici pe plan internațional în ultimele decenii,
consider a fi pertinentă o dezvoltare mai detaliată a acesteia.15
3.2.Coxartroza
Coxartroza este o boală cronică degenerativă a adultului (artropatie cronică) şi
reprezintă 90% din afecţiunile şoldului. Din punct de vedere morfologic, se caracterizează
prin leziuni distructive ale cartilajului articular, asociate cu leziuni distructive şi proliferative
ale ţesutului osos cubcondral.
Considerată multă vreme ca o boală legată de imbătrânire, de unde și vechea denumire
de morbus coxae senilis, astăzi, grație lucrărilor experimentale și histologice ale lui
Rutishauser și ale școlii sale ca și lucrărilor lui Pauwels, se admite că în coxartroză leziunile
sunt expresia adaptării țesutului osos la factorii de presiune excesivă pe care ii suportă în
unele împrejurări articulația.16
Numită și artroza coxo-femurală, este cea mai frecventă și poate cea mai importantă
dintre toate artrozele, pentru că afecțiunea sa duce la deficiențe serioase ale funcțiilor
principale ale articulației șoldului, stabilitatea și mobilitatea bolnavului.
Înafara denumirii de artroză mai este folosit și termenul de reumatism degenerativ și
cel de osteoartrită localizat la articulația șoldului.17
15
V. Pâncotan și G. Moraru - „Recuperare kinetic în reumatologie", Ed. Imprimeriei de Vest, 1999, p.180.
16
https://ro.wikipedia.org/wiki/Coxartroză.
17
Mirela Dan, Isabela Lozincă - „ Kinetoterapia în patologia geriatrică", Ed. Univ. din Oradea, 2007
10
Coxartroza presupune modificări ale cartilajului ( distrofie, eroziune), de formă și de
structură ce se asociază cu formarea de osteofite și fibrozarea capsulei, scăderea cantității
lichidului sinovial, ce duce la scăderea lubrifierii, și implicit la un coeficient de frecare mai
mare.18
Aceste modificări determină alterări profunde ale capului femural și ale cotilului, care nu mai
au o captare articulară, rezultând astfel distrugerea cartilajului articular și în ultimă instanță
deteriorarea articulației cu impact direct asupra funcțiilor principale ale șoldului amintite
anterior, însoțite de dureri foarte mari.19
3.2.1. Istoricul și evoluția coxartrozei
Primele descrieri ştiinţifice ale acestei afecţiuni ne-au fost prezentate de către Hunter
(1743) pe care o denumește "artrita uscata a şoldului"” (artritis secca) şi reprezintă primul
document semnificativ pe care îl posedă istoria medicinii, apoi Cruveilhier (1821-1829) și
Adams (1839-1857), alături de care Bell (1824), Smith (1834) a descris-o sub numele de
"morbus coxae senilis". Colles (1839) și Redfren (1850) au contribuit la conturarea cadrului
anatomic-clinic,au descris două procese concomitente opuse: rezorbţie osteocartilaginoasă şi
neoformaţie osoasă.
Levi în 1914 o îi oferă numele de "coxartrie". În 1930 lucrările lui Coste, Forestier şi
Lacapere stabilesc distincţia netă de artrită și artroză.20
Astăzi, termenul de coxartroză este bine definit, iar literatura publicată în
ultimii 40 de ani, a stabilit cu precizie caracterele acestei boli, cu toate că mai persistă
zone de umbră, mai ales, în ceea ce priveşte etiopatogenia şi valoarea comparativă a
diverselor tratamente aplicate.21
3.2.2. Incidența
Apare mai des la vârstnici ( peste 50-60 ani) cu frecvență mai crescută la femei decât
la bărbați, la care predomină net diversele forme de displazie congenitală de șold, dar și la
tineri sau copii.22
Adesea apare cu caracter ereditar și se transmite pe linie feminină, mai ales la fetițe, ca
o malformație a acelei cavități hemisferice menită să conțină și să articuleze capul osului
18
Elena Zamora, Rareș Ciocoi Pop - „ Bazele teoretico - metodice ale kinetoterapiei în bolile reumatice", Ed.
Risoprint, Cluj - Napoca, 2006, p. 51.
19
Maior I. Gabriela - „Coxartroza - prevenție și recuperare", p.16.
20
Toma Mihai (licență) - „Recuperarea medicală prin kinetoterapie în afecțiunile reumatismale ale articulației
coxofemurale. Prevenție și tratament", Iași, 2003, p.3 ( https://www.scribd.com/doc/211553872/principii-
recuperare-obiective).
21
Rareș Emil - „ Artroplastia de șold în sechelele displaziei coxofemurale.Posibilități tehnice de ameliorare",
teză de doctorat, Univ. de Medicină și Farmacie, 2011, Craiova, p. 9.
22
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/60327144-coxartroza%20poza.pdf, p.1
11
femural. Această cavitate nu mai are capacitatea de a cuprinde capul femural, care rămâne
astfel în afara articulaței și copilul începe să meargă maformația devine evidentă, capul
fixându-se înafara cavității.23
3.2.3. Etiopatogenie
Coxartroza constituie o boală plurietiologică, dar monopatogenică, expresie a
degradării anatomo funcționale a șoldului.
Coxartroza reprezintă o entitate patologică cu incidenţa crescută ce afectează 2-4% din
populaţia adultă între 40-70 ani, ajungând la 10% peste vârsta de 70 ani.
În 40% din cazuri este bilaterală, cu un decalaj de luni sau ani, între expresia clinică
de o parte şi, de alta.
Afecțiune specifică pentru vârsta a treia, coxartroza prezintă ca principale elemente de
etiologie cauzele mecanice, exprimate prin încărcarea excesivă a articulației coxo-femurale cu
ocazia ridicării și transportării de greutăți peste toleranța fiziologică a acestor structuri de
rezistență osoasă, creșterea tensiunii mecanice la nivelul articulției coxo-femurală, congenitală
sau dobândită, și cauzele inflamatorii, metabolice ori infecțioase.24
Formele de coxoză frecvente sunt:
a. Forma senilă numită și „ nowus coxal senilis”, datorită involuției senescente a
articulației, la care înâlnim și alți factori, metabolici sau profesionali.
b. Forma traumatică, care este explicată fie printr-un traumatism major și mai
puțin prin acțiunea unor microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale
preexistente, luxații sau subluxații congenitale coxa plana, coxa vara, coza
valga.
Coxartrozele pot apărea mai rar și datorită unor necroze aseptice primitive, de cap
femural, probabil printr-o obstrucție vasculară la acest nivel, sau datorită unor factori
inflamatori.
Tulburările de statică ale bazinului determinate de inegalitatea picioarelor și scoliozele
lombare au și ele un rol important în declanșsarea coxartrozei.25
3.2.4. Simptomatologie
23
https://www.scribd.com/document/119350401/Coxartroza , p. 1
24
C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu - „ Kinetoterapie - Metodologia poziționării și mobilizării pacientului” ,2012,
Ed. Polirom, pag.202 ( 20 februarie)
25
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/60327144-coxartroza%20poza.pdf
12
Primele semne de debut sunt necaracteristice și se anunță vreme îndelungată prin
dureri în jurul articulației șoldului, iradiind la distanță de-a lungul coapsei sau la nivelul
regiunii interne a genunchiului.
Alteori bolnavul acuză dureri la nivelul plicii inghinale sau in mușchii fesieri.
Odată cu primele dureri de avertisment, bolnavul observă apariția dificultății în mers,
la urcatul scărilor sau pe teren accidentat.26
Un alt semn de ce determină dificultate în funcționalitatea articulației șoldului se
obervă în momentul încălțării.
Redoarea articulară, mai ales cea matinală sau după repaus prelungit reprezintă un
important semn de debut.
Durerea se intensifică în timpul mersului, simptom principal, după un anumit număr
de pași și încetează la repaus. În general în timpul nopții, cel puțin în perioada inițială durerea
încetează.27
Celelalte semne subiective înâlnite în coxartroză sunt inconstante, încât pacienții pot
să perceapă uneori, în cursul unor anumite mișcări cracmente în articulația șoldului, iar alteori
prezența unor episoade bruște doar pasagere de blocaj al articulației șoldului.
Atitudinea vicioasă apare târziu în evoluția coxartrozei și este datorată la început
contracturii musculare din cauza incongruenței articulare. Această atitudine este în flexie,
adducție și rotație externă.
Limitarea mișcărilor se manfestă prin jena accentuată resimțită de bolnav când vrea
să-și încrucișeze genunchii sau imposibiltatea de a se încălța de partea bolnavă „semnul
pantofului”.28
3.2.5. Clasificarea coxartrozelor
3.2.5.1 Coxartrozele primitive
Coxartrozele primitive constituie aproximativ jumătate din numărul total, apar fără cauze
bine definite, pe un șold fără anomalii morfologice. Apare de obicei la vârsta de 50-60 ani,
uneori în cazul unei boli artrozice generale, fiind de obicei o coxartroză bilaterală cu o
coxometrie normală. Sunt însoțite de artroze ale altor articulații, iar radiologic sunt artroze
de tip central.
Coxartrozele din această categorie se remarcă printr-o jenă funcțională în mers
asociată cu fenomene algice, progresive și contractură musculară reflexă, ce afectează
26
https://www.scribd.com/document/91636291/78498257-COXARTROZA
27
http://www.csid.ro/boli-afectiuni/reumatologie/coxartroza-artroza-soldului-13594239/
28
http://www.oamr-emc.ro/mures/wp-content/uploads/2017/10/COXARTROZA-PREVENTIE-SI-
RECUPERARE.pdf
13
mușchii pelvitrohanterieni și adductori. În paralel cu cu fenomenele algice se înscriu în
evoluția sa și fenomene degenerative la nivelul articulației coxo-femurale, care vor
duce la forma anchilozantă.
Acestea sunt cauzate de factori generali, momentan puțini cunoscuți, care alterează
cartilajul articular, producând leziuni e uzură precoce la nivelul articulației supuse la
eforturi maxime.29
În general coxartrozele primitive au o evoluție lentă, majoritatea beneficiază de
tratamente conservatoare și în special balneo-fizioterapeutice de recuperare.
Coxartroza primitivă rapidă degenerativă prezintă un nivel ridicat de durere, ce determină ca
amplitudinile mișcărilor sa fie asociate cu o atitudine vicioasă, care treptat evoluează spre
invaliditate.( C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu- „ Kinetoterapie- Metodologia poziționării și
mobilizării pacientului” ,2012, Ed. Polirom, pag.203 ( 20 februarie).
3.2.5.2 Coxartrozele secundare
Acestea reprezintă aproximativ 50-60% și ridică cele mai dificile programe de
recuperare. Aici factorii locali pot să fie incriminați drept cauze declanșatoare ale afecțiunii.
Dintre coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive alterărilor
mecanicii articulare prin tulburări de statică articulară care pot apărea datorită:
- malformațiilor congenitale, coxofemurale cum ar fi dispalziasau luxația
congenitală de șold, coxa vara, coxa valga sau protuzia acetabulară juvenilă.
- deformațiilor coxofemurale câștigate precum sechelele traumatice ale capului
femural sau cotilului după fracturi, luxații, sau decolare epifizară.30
Într-un procentaj de cazuri, la originea coxartrozei se află luxația congenitală de șold
sau o subluxație. Majoritatea însă au la origine displazia coxofemurală simplă, o formă
minoră de subluxație. Intervenția chirurgicală cât mai precoce permite și o recuperare mai
bună.31
O altă categorie de coxartroze secundare sunt acelea care, fără să fie datorate
malformațiilor sau tulburărilor de statică articulară, recunosc totuși cauze locale care au alterat
sinoviala sau cartiajul articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza.
Astfel sunt coxartrozele secundare, rezultate datorită unei coxite infecțioase sau
reumatismale,condromatozei șoldului, sinovitei traumatice. 32
3.2.6. Evoluția
29
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/149956411-Lucrare-Coxartroza.pdf, p.16
https://www.scribd.com/doc/267273546/121594358-Recuperarea-coxartroza-pdf, (recuperarea
30
în
coxartroză, Codrina Ancuța-șef de lucrări)
31
V. Pâncotan,G. Moraru – „ Recuperarea kinetică în reumatologie”,1999, Ed. Imprimeriei de Vest
32
http://www.medicina-informativa.com/2015/11/soldul-dureros.html
14
În baza unor măsuri terapeutice adecvate, evoluția coxartrozei este lent progresivă,
agravantă. La mulți se poate întinde pe 10-15 ani sau mai mult, la alții însă evoluția poate fi
rapid invalidantă ,1-2 ani.
După Sbenghe, evoluția poate fi împărțită în trei stadii:
- debut, care apare frecvent la vârstnici;
- stare, unde elementele clinice ale coxartrozei se înmulțesc, tabloul devine complet;
- terminală, evoluția lungă și lentă, care atrage după sine incapacitatea funcțională,
aproape totală a șoldului.33
3.2.7. Examenul radiologic
Examenul radiologic este obigatoriu pentru recunoașterea coxartrozei, cât și pentru
stabilirea formei acesteia.
În stadiul inițial, radiografia evidențiază mpdificări de structură, în timp ce semnele
clinice sunt încă reduse.34
În cele secundare, în afară de reperele caracteristice ale bolii se pot observa alterări ale
arhitecturii șoldului ce favorizează apariția procesului degenerativ.
Se execută un film de bazin în incidență de față, care prind ambele șolduri și un profil
al șoldului dureros ( fig. 2), astfel se pot compara cele două articulații pentru depsitarea unor
modificări minime.35
După Sbenghe, semnele radiologice constau în:
-îngustarea spațiului articular;
-prezența osteofitelor și alterarea structurilor osoase;
-osteoscleroză
33
Tudor Sbenghe – „Kinetologia profilactică, terapetutică și de recuperare", Ed. Medicală, 1987, București,
p.512
34
http://www.pansportmedical.ro/recuperare/artroza_sold/clinica_radiologie_coxartroza.html
35
https://www.slideshare.net/emiliagociu3/coxartroza-35140241 .
15
36
fig. 2 Coxartroza – Radiografie şold normal - şold artrozic
3.2.8. Tratamentul
Acesta se aplică ținând cont de stadiul de evoluție al bolii, și de obiectivele urmărite
precum:
-combaterea durerii;
-îndepărtarea cauzelor care modifică mecanica articulară;
-combaterea contracturii musculare;
-refacerea structurii biochimice a cartilajului articulației;
-combaterea obezității, unde este cazul.37
În cazul tulburărilor de la nivelul șoldului, obiectivele principale ale procesului de
recuperare (după Sbenghe 1987) sunt refacerea mobilității articulare, urmată de refacerea
forței musculare și stabilității . (C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu- „ Kinetoterapie-
Metodologia poziționării și mobilizării pacientului” ,2012, Ed. Polirom, pag.203 ( 20
februarie).
Tratamentul coxartrozelor presupune:
Medicația ce poate ameliora durerea și poate combate inflamația articulară;
Gimnastica și reeducarea mersului pentru menținerea elasticității mușchilor;
Procedee fizioterapeutice ce vor combate contractura musculară;
Chiar dacă există numeroase mijloace pentru tratarea coxartrozei, tratamentul
medicamentos sau cel de recuperare ameliorează situația doar pentru o perioadă de timp
așadar nu poate împiedica evoluția bolii.38
36
https://www.artroplastia.ro/coxartroza/ .
37
http://www.oamr-emc.ro/mures/wp-content/uploads/2017/10/COXARTROZA-PREVENTIE-SI-
RECUPERARE.pdf .
38
http://www.romedic.ro/ce-este-coxartroza-si-cand-este-necesara-operatia-de-protezare-a-soldului-0F27067.
39
https://www.scribd.com/document/290742191/Artroplastia-Cu-Proteza-de-Sold .
16
Implantul proteic este „ un dispozitiv permanent ce va fi utilizat în tehnica chirurgicală
de implantare având drept scop eliminarea durerii și îmbunătățirea funcționalității în
articulația șoldului, prin restabilirea geometriei și calității de susținere a interfeței
articulare”.40
Proteza de șold reprezintă o articulație artificială cu două piese, una pentru femur si
una pentru bazin. Intervenția ajută la inlăturarea durerii si la imbunătățirea mersului și
activităților zilnice
Artroplastia proteică numită și „artroplastie” se practică din 1960, fiind una din marile
realizări ale sec.XX, în domeniul medical.
Tehnologia implanturilor și procedurile de implantare s-au schimbat de atunci și evoluează
și în prezent.
Această intervenție chirurgicală majoră necesită îndemânare din partea chirurgului
ortoped și a întregii echipe medicale.41
3.3.1. Indicații
Artoplastia este indicată atunci când boala articulației șoldului atinge un nivel de evoluție
îngrijorător, nemaiputând fi stopată prin alte tratamente ortopedice neinvazive sau minim-
invazive, naturiste sau medicamentoase.
Astfel se recurge la această intervenție, doar atunci când metodele ortopedice de
tratament ale șoldului amintite nu mai dau rezultate, degradarea evoluând în continuare.
Protezarea șoldului are indicație în mai multe afecțiuni, dar cele mai frecvente sunt în
fractura de col femural și coxartroză.42
Persoanele ce au nevoie de această operație se găsesc atât în rândul copiilor cu
reumatisme cronice severe, cât și adulților afectați de coxartroze avansate si alte afecțiuni.
Decizia operației se face la sfatul medicului ortoped, împreună cu acesta și aparținătorii
pacientului.
Cei mai mulți candidați la artroplastie sunt persoane cuprinse intre vârsta de 60-80
ani.43
Aceștia sunt îndreptați spre această intevenție dacă:
- durerea este invalidantă;
- durerea este prezentă și în repaus;
40
https://ro.wikipedia.org/wiki/Artroplastie .
41
https://www.scribd.com/document/53248617/artroplastia .
42
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/150144858-Proteza-de-Sold.pdf .
43
http://www.ortopedie-arcalife.ro/proteza-de-sold.html
17
- rigiditatea șoldului limitează posibilitatea șoldului de a folosi membrul inferior;
- durerea este greu de controlat cu medicația uzuală, sau are efecte secundare
nedorite;
- Alte metode de tratament, cum ar fi fizioterapia, nu ameliorează durerea.44
Un scop esențial al intervenției este refacerea mobilității șoldului, semnificativ
afectată, uneori chiar în momentul practicării artroplastiei.
Majoritatea patologiei șoldului în stadii avansate duce la un dezechilibru al bazinului,
uneori in toate 3 planurile (basculat frontal, ante- sau retroversat și rotat), precum și la o
scurtare (aparentă sau reală), a membrului pelvin respectiv. Cauza acestora este poziția
vicioasă pe care o ia capul femural.45
Astfel, în majoritatea coxartrozelor, coapsa ia o atitudine vicioasă de flexie, adducție și
rotație externă, cu o scurtare marcată în cazul luxației congenitale de șold.
Compensarea acesteia se face de la nivelul bazinului și coloanei vertebrale lombare,
care la rândul lor vor adopta atitudini vicioase, astfel încât întreg lanțul cinematic al
membrelor pelvine este afectat.
Intervenția artroplastică readuce femurul în raport normal cu pelvisul, anihilând
pozițiile lui vicioase și eventuala scurtare segmentară, astfel încat se reface și echilibrul static
si cinematic al unității funcționale coloana vertebrală-bazin-membre inferioare.46
În prezența afecțiunilor la nivelul șoldului( dupa Goția 2001), mersul prezintă o
particularitate: coapsa flectată și rotită spre exterior determină înclinarea spre partea sănătoasă
a bazinului, în timp ce coloana vertebrală, de la nivel lombar se înclină spre partea afectată.
Sprijinul este de scurtă durată, la care se asociază și plasarea brațelor lateral.
În cazul luxațiilor de șold de natură congenitală sau în paralizia fesierului mijlociu, deplasarea
va avea loc prin înclinarea laterală spre partea sănătoasă, fapt ce pune în evidență semnul
Trendelenburg. 47
Asupra luxației congenitale bilaterale se constată un mers legănat, fiind prezentă o
basculare bilaterală a bazinului la efectuarea fiecărui pas care pune în evidență și o lordoză
accentuată.
(După Albert, 1969) În paralizia mușchilor de la nivelul șoldului se constată că
deplasarea este efectuată prin proiectarea spre înainte a bazinului, consecință a acțiunii
mușchilor oblici abdominali, fapt care impune utilizarea bilaterală a cârjelor.
44
http://mihairascu.ro/proteza-totala-de-sold/
45
http://www.medpark.md/sites/default/files/Brosura%20ortopedia%20A5_RO.pdf
46
https://www.farmaciata.ro/artroza-soldului-cand-este-necesara-operatia-de-protezare/.
47
https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/coxartroza-cauze-tratament/ .
18
În condițiile realizării obiectivelor , funcționalitatea articulației va fi refăcută, astfel
încât stațiunea și mersul vor fi aduse la normal .48
48
C. Albu, T. Ambrǜster, M. Albu- „ Kinetoterapie- Metodologia poziționării și mobilizării pacientului” ,2012,
Ed. Polirom, pag.225 ( 19 februarie.
49
http://www.ortopedie-arcalife.ro/proteza-de-sold.html
50
Vasile Marcu, Mirela Dan - „Manual de kinetoterapie", Ed. Univ. Oradea, 2010, p.199.
51
https://www.scribd.com/doc/316614555/Proteza-de-Sold .
19
Un alt lucru benefic ține de recupere, în cazul protezei cimentate fiind rapidă, sprijinul
total pe picior putând fi realizat după două săptămâni de la operație.52
52
https://www.scribd.com/document/290742191/Artroplastia-Cu-Proteza-de-Sold .
53
Gheorghe Panait - „Ortopedie-Traumatologie practică", Ed. Publistar, București, 2002, p. 242.
54
http://www.lectiadeortopedie.ro/artroplastia-soldului/ .
55
https://www.slideshare.net/nurkholismajid7/bab-ii-teorihipjoint?qid=0bff9993-66ff-4fc4-97bb-
af18b66fe024&v=&b=&from_search=48 .
20
3.3.3.4. Protezele parțiale
Protezele parțiale sunt proteze femurale simple. Austin More (1942), descoperă și
aplică prima proteză cervicocefalică.
Protezele parțiale se utilizează de obicei în cazul fracturii de col femural, artritei sau
degenerării osoase și se deosebesc de cele totale prin faptul că înlocuiesc doar jumătate din
articulație, respectiv capul femural.56
Această modalitate este eficientă în unele cazuri deoarece de multe ori cotilul rămâne
intact în urma traumatismului încât nu necesită înlocuire.
Mai exact aceste proteze pun în contact direct tija femurală și bila metalică cu
cartilajul cotilului.
Protezele parțiale sunt de asemenea avantajoase pentru posibilitatea oferită vârstnicilor
de a-și relua imediat mersul.
Datorită acestor avantaje, în Franța se aplică anual peste 20.000 de astfel de proteze.57
Proteza bipolară, varianta modernă a predecesoarei se adresează persoanelor de peste
80 de ani, unde timpul operator nu poate fi foarte lung, aproximativ 30- 45 de minute.
56
https://www.scribd.com/doc/232533662/Curs-7-Rec-Artroplastie .
57
http://www.ortopedie-arcalife.ro/proteza-de-sold.html .
58
https://drstefanescu.ro/protezarea-soldului/
21
Odată cu descoperirea protezei totale de șold de către Charnely, s-a deschis o nouă eră
în ortopedia reconstructoare a șoldului. Promovată la început pentru utilizarea vârstnicilor,
această tehnică a ajuns să fie aplicată și la tineri.59
Acum proteza de șold este indicată în toate marile degradări anatomofuncționale ale
șoldului:
- coxartozele secundare sau primitive decompensate;
- sechelele postraumatice;
- artrodeze vechi executate de necesitate la o vârstă tânără;
- reumatismul cronic inflamator;
- boala Legg-Perthes;
- sechelele unor coxite infecțioase, după cel puțin 6-8 luni de la dispariția completă a
procesului infecțios local.60
Deși promotorul protezei totale, Charnley, nega necesitatea vreunei recuperări după
operație, astăzi toată lumea infirmă aceast punct de vedere, încât pacientul trebuie să urmeze
un program de recuperare ce vizează obiective precum:
creșterea forței musculare;
menținerea mobilității postoperatorii;
evitarea instalării sau reinstalării unor atitudini vicioase;
lupta contra edemului;
evitarea sau tratarea sechelelor tromboflebitei postoperatorii.61
59
Gheorghe Tomoaia - „Ortopedie", Facultatea de Medicină, Ed. UMF, Cluj- Napoca,2013, p.100.
60
Tudor Sbenghe - „Recuperarea medicală a sechelelor postraumatice ale membrelor", Ed. Medicală, București,
1987, p. 311.
61
Tudor Sbenghe - „Kinetologie profilactică, terapeutică și de recuperare ", Ed. Medicală, București, 1987, p.
518.
22
Proteza totală de șold.62
62
http://drapostolescu.ro/informatii-protezare/proteza-totala-de-sold/.
63
https://www.emcb.ro/article.php?story=20030613201059000
23
Părțile protezei care imită construcția naturală a șoldului se potrivesc împreună și
funcționează ca o articulație de șold normală.64
După ce se face anestezia operația debutează cu o incizie la nivelul articulației, și
merge ușor de-a lungul mușchiului gluteus maximus, odată cu evidențierea articulației
șoldului capătul femurului este înlăturat cu ajutorul unui fierăstrău și partea descoperită este
curațată de resturile de os.
Chirurgul va determina atunci mărimea corespunzătoare a componentei acetabulare și
o va implanta în soclu.
Apoi o componentă femurală de probă va fi plasată în canalul din centrul femurului și
se va observa dacă se potrivește. 65
Chirurgul va testa reconstrucția șoldului pe nivele de mișcare, fibre musculare și
nivele de stabilitate, va ajusta poziția bilei și a cupei dacă va fi necesar. Va ajusta lungimea
capului implantului femural pentru a se asigura că lungimea piciorului este cea
corespunzatoare.
O dată ce marimea corectă este determinată, implantul este inserat și fixat pe femur.
Incizia este inchisă și se aplică bandaj steril.
Tipurile articulației șoldului sunt variate. În general chirurgul este cel care decide ce tip de
proteză se potriveste. 66
Materialul folosit în fabricarea protezelor cuprinde o combinație de plastic și metal
durabil și rezistent la umiditate și titan.
Implanturile sunt biocompatibile ceea ce înseamnă că sunt proiectate pentru a fi
acceptate de către organism și sunt făcute pentru a rezista coroziunii, degradării și utilizării.
Operația de înlocuire a șoldului, durează în general 2-3 ore, timp în care pacientul este sub
anestezie.67
Operația de montare a șoldului reprezintă un succes de 90% în toate situațiile.
Durerea pacienților se poate reduce imediat , iar mobilitatea la nivelul articulației să
crească.68
64
Paul Botez - „Artroplastia proteică de șold", Ed. BIT, Iași, 2003, p. 68.
65
http://mihairascu.ro/proteza-totala-de-sold/ .
66
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/40016259-Endoprotezarea-soldului.pdf ,p.6.
67
http://ortopediaonline.ro/content/view/26/45/#5 .
68
file:///C:/Users/Cristina/Desktop/carti%20licenta/150144858-Proteza-de-Sold.pdf .
24
Kinetoterapia este o componentă de rutină a recuperării pacientului, fiind esențială în
redobândirea forței musculare, reînvățarea mersului și îmbunătățirea calității vieții.
Procesul de reabilitare începe din primele zile după operație, exercițiul fizic regulat
îmbunătățește mobilitatea articulației și permite întoarcerea pacientului la vechile activități.
Contracțiile musculare izometrice pot fi reluate imediat, mobilizarea activă a șoldului la 24 de
ore postoperator, iar reluarea mersului la aprovimativ 48 de ore.69
Mobilizarea postoperatorie este condiționată însă de câteva elemente de bază:
- tipul fixării protezei, astfel încât proteza cimentată permite mersul cu sprijin total
imediat, în timp ce varianta necimentată impune un tirm lentr crescător al încărcării,
- durata sprijinului total fiind doar după 60-90 de zile;
- tipul abordului, unde o posibilă complicație postoperatorie este luxația protezei;
- evenimente speciale, ce presupun accidentele neprevăzute sau manevrele
reconstructive.70
4. DESFĂȘURAREA STUDIULUI
..............................................................................................................4.1. Ipoteza de studiu
În realizarea studiului plecăm de la ipoteza conform căreia utilizarea kinetoterapiei și
hidrokinetoterapiei vor duce la reducerea durerii, îmbunătățirea mobilității, a forței musculare,
a mersului și a calității vieții la pacienții cu proteză de șold.
............................................................................................................4.2. Material și metode
Studiul a fost realizat în cadrul Spitalului Clinic de recuperare din Băile Felix, in
perioada ianuarie - aprilie 2018, pe un lot de 6 pacienți, toți având o intervenție chirurgicală la
nivelul șoldului. Dintre pacienții luați în studiu, 4 sunt de gen feminin și 2 de gen masculin,
având vârste cuprinse între 34 și 79 de ani.
25
curenți interferențiali și tens, timp de 10 minute o dată pe zi;
kinetoterapie la sală cu o durată de 40 de minute;
masaj terapeutic timp de 20 de minute;
hidrokinetoterapie la o temperatură a apei de 37°C timp de 20 de minute;
baie galvanică cu durată de 25 de minute;
magnetodiaflux timp de 10 minute.
26
Figura 1. Scala V.A.S.71
71
http://www.endodontologyonweb.org/article.asp?issn=0970-
7212;year=2016;volume=28;issue=1;spage=38;epage=41;aulast=Garg .
27
- F4-F5: se aplică rezistență în 1/3 distală a gambei, la jumătatea cursei de
mișcare.
Pentru testarea extensiei genunchiului, pacientul se află în șezând cu genunchiul
flectat la 90°, gamba atârnă înafara mesei, kinetoterapeutul homolateral realizează
prize în 1/3 distală a coapsei fața anterioară:
- F3: realizează extensia fără rezistență, împotriva gravitației;
- F4-F5: se aplică rezistență în 1/3 distală a gambei.
I. MOBILITATE
29
unui baston?
Total Inițial
Final
30
22. Cât de des vorbești la telefon cu
1 2 3 4 5
prietenii apropiați sau cu rudele?
23. Cât de des mergi la întâlnirile de la
1 2 3 4 5
biserică, ale unui club sau ale unei echipe?
Total Inițial
Final
31
Total Inițial
Final
VIII. MUNCA
32
Obiectivele stabilite în urma evaluării pacienților sunt:
33
T2- revenire la poziția inițială; comanda: extinde coapsele!.
Tehnici
T1- contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T2- contracția concentrică a extensorilor șoldului.
Exercițiul 3.
Obiectiv: creștera mobilității articulare , la nivelul șoldurilor.
Activități
P.I. : Pacient cu spatele la bazin, apucă bara cu brațele ușor abduse, coate flectate, șold flectat
la 90˚, genunchi flectat la 90°:
T1 - rotația internă a membrului inferior drept cu rotația externă a membrului inferior
stâng; comanda: rotează intern membrul inferior drept, și extern membrul inferior stâng!;
T2 - rotația internă a membrului inferior stâng cu rotația externă a membrului inferior
drept; comanda: rotează intern membrul inferior stâng, și extern membrul inferior drept!;
T3 - rotația internă a membrului inferior stâng cu rotația externă a membrului inferior
drept; comanda:
T4 - rotația internă a membrului inferior drept cu rotația externă a membrului inferior
stâng; comanda: rotează intern membrul inferior drept, și extern membrul inferior stâng!;
Tehnici
T1 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior stâng
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior drept;
T2 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior drept
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior stâng;
T3 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior drept
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior stâng;
T4 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior stâng
și a rotatorilor externi pentru membrul inferior drept;
Exercițiul 4.
Obiectiv: creșterea forței musculare și a mobilității articulare la nivelul șoldului.
Activități
P.I. : Pacient cu spatele la bazin, apucă bara cu brațele ușor abduse, coate flectate, șold flectat
la 90˚, genunchi flectat la 90°. I se cere pacientului să execute mișcări de pedalare.
Exercițiul 5.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul articulației șoldurilor, pe extensie.
34
Activități
P.I. Pacient ortostatism cu fața la bazin, apucă bara cu brațele ușor flectate:
T1- extensia coapsei drepte: comanda extinde coapsa!;
T2- revenire la poziția inițială, comanda revino în poziția inițială;
T3- extensia coapsei stângi , comanda extinde coapsa!;
T4- revenire la poziția inițială, comanda revino la poziția inițială.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului;
T2 - contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T3 - contracția concentrică a extensorilor șoldului;
T4 - contracția concentrică a flexorilor șoldului.
Exercițiul 6.
Obiectiv: creșterea forței musculare a flexorilor și extensorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient ortostatism cu fața la bazin, apucă bara cu brațele ușor flectate:
T1 - T8 extensia și flexia alternativă a coapselor, cu creșterea vitezei de execuție;
comanda flectează si extinde alternativ coapsele!;
Tehnici
T1-T8- contracții concentrice alternative ale flexorilor și extensorilor coapsei;
Exercițiul 7.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul șoldului , pe abducție.
Activități
P.I. : Pacient ortostatism cu fața la bazin, apucă bara cu brațele ușor flectate:
T1- abducția șoldului drept, comanda abdu șoldul!;
T2- revenire la poziția inițială, comanda addu șoldul!;
T3- abducția șoldului stâng, comanda abdu șoldul!;
T4- revenire la poziția inițială, , comanda addu șoldul!;
Tehnici.
T1 - contracția concentrică abductorilor șoldului;
T2 - contracție excentrică a adductorilor șoldului;
T3 - contracția concentrică a abductorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a adductorilor șoldului.
Elemente
Pentru programul de hidroterapie s-au folosit următoarele elemente:
35
- comanda verbală;
- bara de susținere;
- apa;
Dozarea
- 15 repetări x 1 serie,1 repriză pe zi, 5 repetări pe săptămână.
- exercițiile s-au efectuat în ritmul propriu respirator al pacientului.
4.5.2. Programul la sala de kinetoterapie
Exercițiul 1.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul gleznelor.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 – flexia și extensia alternativă a gleznelor; comanda: flectează și extinde alternativ
gleznele!;
T2- revenire în poziția inițială; comanda revino la poziția inițială!.
Tehnici
T1- contracția concentrică a flexorilor și extensorilor șoldului;
T2- contracția concentrică a flexorilor și extensorilor șoldului.
Exercițiul 2.
Obiectiv: creșterea mobilității abductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, brațele pe lângă corp, membrele inferioare întinse,
kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - abducția coapsei drepte; comanda: abdu coapsa!;
T2 - revenire în poziția inițială, comanda:addu coapsa!;
T3 - abducția coapsei stângi; comanda abdu coapsa!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda addu coapsa!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a abductorilor șoldului;
T2 - contracția concentrică a adductorilor șoldului;
T3 - contracția concentrică a abductorilor șoldului;
T4 - contracția concentrică a adductorilor șoldului.
Indicații metodice – piciorul nu va fi ridicat de pe suprafața patului!
Exercițiul 3.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare, la nivelul șoldului, pe flexie.
36
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, membrul inferior heterolateral flectat din șold și din genunchi
pentru stabilizare, membrul inferior homolateral întins, kinetoterapetul homolateral față de
pacient:
T1 - flexia membrului inferior homolateral; comanda: flectează membrul inferior!;
T2 - revenire la poziția inițială; comanda: extinde membrul inferior!
Tehnici
T1- contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T2- contracția excentrică a flexorilor șoldului.
Exercițiul 4.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul șoldului, pe flexie.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal cu șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°, kinetoterapeutul
homolateral de pacient:
T1 - flexia alternativă a coapsei pe bazin; comanda: flectează coapsa pe bazin!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda: revino la poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T2 - contracția excentrică a flexorilor șoldului.
Exercițiul 5.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare la nivelul șoldului, pe flexie.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal cu șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°, kinetoterapeutul
homolateral de pacient:
T1 - rotația internă a membrului inferior drept cu rotația externă a membrului inferior
stâng; comanda: rotează intern membrul inferior drept, și extern membrul inferior stâng!;
T2 - rotația internă a membrului inferior stâng cu rotația externă a membrului inferior
drept; comanda: rotează intern membrul inferior stâng, și extern membrul inferior drept!;
T3 - rotația internă a membrului inferior stâng cu rotația externă a membrului inferior
drept; comanda:
T4 - rotația internă a membrului inferior drept cu rotația externă a membrului inferior
stâng; comanda: rotează intern membrul inferior drept, și extern membrul inferior stâng!;
Tehnici
37
T1 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior drept
și excentrică pentru membrul inferior stâng;
T2 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior stâng
și excentrică pentru membrul inferior drept;
T3 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior stâng
și excentrică pentru membrul inferior drept
T4 - contracția concentrică a mușchilor rotatori interni pentru membrul inferior drept
și excentrică pentru membrul inferior stâng;
Exercițiul 6.
Obiectiv: creșterea forței musculare a extensorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal cu șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°, kinetoterapeutul
homolateral de pacient:
T1 - extensia șoldurilor; comanda:extinde șoldurile!;
T2 - T3 - extensia șoldurilor; comanda: meține!;
T4 - revenire la poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului;
T2 - T3 - contracția izometrică a extensorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului.
Exercițul 7.
Obiectiv: creșterea forței musculare adductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal, brațele pe lângă corp, șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°,
o minge la nivelul genunchilor ,kinetoterapeutul homolateral de pacient:
T1 - adducția coapselor; comanda:addu coapsele!;
T2 - T3 - adducția coapselor; comanda: menține!;
T4 - revenire la poziția inițială;comanda abdu coapsele!.
Tehnici
T1- contracția concentrică a adductorilor coapselor;
T2-T3- contracția izometrică a adductorilor coapselor;
T4- contracția excentrică a adductorilor coapselor.
Exercițiul 8.
Obiectiv: creșterea forței musculare a flexorilor trunchiului.
38
Activități
P.I. : Pacient decubit dorsal cu șold flectat la 90°, genunchi flectat la 90°,brațele ușor flectate,
mâinile pe genunchi opun rezistență mișcării, kinetoterapeutul homolateral de pacient:
T1 - flexia trunchiului pe bazin cu autorezistență; comanda: flectează trunchiul;
T2 - T3 - flexia trunchiului pe bazin cu autorezistență; comanda: menține!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda extinde trunchiul!
Tehnici
T1 - contracția concentrică a flexorilor trunchiului;
T2 - T3 - contracția izometrică a flexorilor trunchiului;
T4 - contracția excentrică a flexorilor trunchiului.
Exercițiul 9.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a șoldului, pe flexie.
Activități
P.I.: Pacient decubit dorsal, membrele inferioare întinse pe mingea Bobath, kinetoterapeutul
homolateral de pacient:
T1- flexia coapselor pe bazin, mingea Bobath rulează pe planul patului; comanda:
flectează coapsele pe bazin!;
T2 - revenire în poziția inițială, mingea Bobath rulează pe planul patului; comanda
extinde coapsele!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a flexorilor șoldului;
T2 - contracția concentrică a extensorilor șoldului.
Exercițiul 10
Obiectiv: creșterea mobilității abductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi,
membrul inferior homolateral sprijinit pe o lădiță la nivelul gleznei, cu greutăți circulare (0,5
kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - abducția șoldului; comanda:abdu șoldul;
T2 - T3 - abducția șoldului; comanda: menține!;
T4 - revenire la poziția inițială; comanda:addu șoldul!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a abductorilor șoldului;
T2 - T3 - contracția izometrică a abductorilor șoldului;
39
T4 - contracția excentrică a abductorilor șoldului.
Indicații metodice - exercițiul se va executa cu ambele membre inferioare!
Exercițiul 11.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a șoldului, pe flexie și extensie și a forței
musculare pentru abductori.
Activități
P.I.: Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi, cu
greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față
de pacient:
T1 - extensia șoldului; comanda: extinde șoldul!;
T2 - revenire la poziția inițială; comanda: revino la poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului și izometrie pentru abductori;
T2 - contracția concentrică a flexorilor șoldului și izometrie pentru abductorii șoldului.
Indicații metodice - exercițiul se va executa pe ambele părți.
Exercițiul 12.
Obiectiv: creșterea mobilității șoldului pentru mișcarea de flexie și a forței musculare
pentru abductorii șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi, cu
greutăți circulare (0,5kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față de
pacient:
T1 - flexia coapsei pe bazin și a genunchiului; comanda flectează coapsa pe bazin!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda revino la poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a flexorilor șoldului și izometrie pentru abductori;
T2 - contracția concentrică a extensorilor șoldului și izometrie pentru abductori.
Indicații metodice - exercițiul se va executa pe ambele părți.
Exercițiul 13.
Obiectiv: creșterea forței musculare a abductorilor șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi, cu
greutăți circulare ( 0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare, kinetoterapeutul homolateral față
de pacient:
40
T1 - abducția șoldului; comanda abdu șoldul!;
T2 - T3 - abducția șoldului; comanda menține!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda: addu șoldul!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a abductorilor șoldului;
T2 - T3 - contracția izometrică a abductorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a abductorilor șoldului.
Indicații metodice - exercițiul se va executa pe ambele părți.
Exercițiul 14.
Obiectiv: creșterea forței musculare pentru abductorii șoldului.
Activități
P.I. : Pacient decubit lateral, membrul inferior de sprijin flectat din șold și din genunchi,
kinetoterapeutul homolateral față de pacient, opune o rezistență medie cu priză în 1/3
proximală a coapsei fața laterală și contrapriză în 1/3 inferioară a coapsei partea laterală:
T1 - abducția șoldului; comanda abdu șoldul!;
T2 - T3 - abducția șoldului; comanda menține!;
T4 - revenire la poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!
Tehnici
T1 - contracția concentrică a abductorilor șoldului;
T2- T3 - contracția izometrică a abdutorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a abductorilor șoldului.
Indicații metodice - exercițiul se va executa pe ambele părți.
Exercițiul 15.
Obiectiv: creșterea forței musculare pentru extensorii șoldului și a echilibrului în
patrupedie.
Activități
P.I. : Pacient în patrupedie, cu greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare,
kinetoteraputul homolateral față de pacient:
T1 - extensia membrului inferior drept și flexia membrului superior stâng; comanda:
extinde membrul inferior drept și flectează membrul superior stâng!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!;
T3 - extensia membrului inferior stâng și flexia membrului superior drept; comanda:
extinde membrul inferior stâng și flectează membrul superior drept!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!.
41
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului drept și flexorilor membrului
superior stâng;
T2 - contracția excentrică a extensorilor șoldului drept și flexorilor membrului
superior stâng;
T3 - contracția concentrică a extensorilor șoldului stâng și flexorilor membrului
superior drept;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului stâng și flexorilor membrului
superior drept.
Exercițiul 16.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a șoldului, pe extensie.
Activități
P.I. : Pacient în decubit ventral, cu greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor inferioare,
kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - extensia șoldului drept; comanda extinde șoldul!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!;
T3 - extensia șoldului stâng; comanda extinde șoldul!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului;
T2 - contracția excentrică a extensorilor șoldului;
T3 - contracția concentrică a extensorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului;
Exercițiul 17.
Obiectiv: creșterea forței musculare a șoldului, pe extensie.
Activități
P.I. : Pacient în decubit ventral, kinetoterapeutul homolateral față de pacient aplică o
rezistență medie cu priză în 1/3 proximală a coapsei partea posterioară și contrapriză în 1/3
inferioară a coapsei partea posterioară:
T1 - extensia șoldului; comanda extinde șoldul!;
T2 - T3 - extensia șoldului; comanda menține!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda revino în poziția inițială!.
Tehnici
T1 - contracția concentrică a extensorilor șoldului;
42
T2 - T3 - Contracția izometrică a extensorilor șoldului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor șoldului.
Indicații metodice - exercițiul se va executa pe ambele părți.
Exercițiul 18.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare a genunchiului.
Activități
P.I. : Pacient așezat la marginea patului cu greutăți circulare (0,5 kg) la nivelul membrelor
inferioare, kinetoterapeutul homolateral față de pacient:
T1 - extensia genunchiului drept;comanda: extinde genunchiul!;
T2 - revenire în poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!;
T3 - extensia genunchiului stâng;comanda: extinde genunchiul!;
T4 - revenire în poziția inițială; comanda: revino în poziția inițială!.
Tenici
T1 - contracția concentrică a extensorilor genunchiului;
T2 - contracția excentrică a extensorilor genunchiului;
T3 - contracția concentrică a extensorilor genunchiului;
T4 - contracția excentrică a extensorilor genunchiului.
Exercițiul 19.
Obiectiv: creșterea mobilității articulare și a forței musculare a șoldului.
I se cere pacientului să pedaleze la bicicleta ergometrică timp de 15- 20 de minute.
Elemente
Pentru programul de kinetoterapie s-au folosit următoarele elemente:
comanda verbală;
gravitația;
greutăți circulare de 0,5 kg;
mingea Bobath;
lădița;
bicicleta ergometrică;
priza, contrapriza;
Dozarea
15 repetări x 1 serie,1 repriză pe zi, 5 repetări pe săptămână.
exercițiile s-au efectuat în ritmul propriu respirator al pacientului.
43
5. REZULTATE ȘI INTERPRETAREA LOR
44
N.I. 8 6
P.L 8 6
P.I. 7 4
P.V. 9 7
Media 7,66 5,33
8
7
6
5
4 7.66
Evaluarea durerii
3
2 5.33
1
0
Initial
Final
45
Tabel nr.5 Rezultatele evaluării în diferite momente ale zilei
După ședința de
Dimineața Seara
kinetoterapie
Nume
Iniția Fina Iniția Fina
Inițial Final
l l l l
B.S. 8 6 7 5 7 6
D.M. 6 5 5 3 6 5
N.I. 8 7 6 5 7 5
P.L 7 5 6 5 7 6
P.I. 8 6 5 3 7 4
P.V. 9 6 8 6 9 7
Media 7,67 5,83 6,17 4,5 7,17 5,5
9
8 7.67 7.17
7 6.17
5.83 5.5
6 Evaluarea durerii
5 4.5
4
3
2
1
0
DIMI DIMF DSKI DSKF SI SF
Grafic nr. 2 Valorile mediilor pentru durerea evaluată în diferite momente ale zile
În lucrarea „ Studiu comparativ al pacienților cu artroplastie totală de șold”, autorii
Filip Nicolae și colaboratorii ( septembrie 2012) au efectuat un studiu comparativ al
pacienților care suferă de artroplastie totală de șold, în cadrul Spitalului de Reabilitare din
Cluj - Napoca. Scala vizual analogă arată că există o diferență semnificativă între valorile
inițiale și finale ale durerii, astfel încât pacienții care au suferit o intervenție minim invazivă
au avut scoruri mai scăzute decât cele în care intervenția se baza pe protocolul clasic.
În lotul studiat de către mine, de asemenea se evidențiază la VAS un progres în urma
tratamentului kinetic ceea ce duce la menținerea pozitivă a testului.
46
în ceea ce privește flexia la nivelul membrului inferior stâng, am avut inițial o
valoare medie de 88°, iar la final de 98°, cu un câștig de 10°, cel mai mare
câștig fiind înregistrat la pacienta P.V. de 25°. La membrului inferior drept
câștigul a fost de 12°, cu un maxim pentru pacienta P.L. cu 20° și un minim
pentru pacientul D.M. cu 5°.
pentru extensia membrului inferior stâng s-a înregistrat un câștig de 4°, cu o
valoare medie inițială de 19° și una finală de 23,17°. La membrul inferior
drept inițial valoarea medie a fost de 20°, fiind înregistrată o îmbunătățire de
5°, valoarea medie finală fiind de 25°.
în ceea ce privește abducția, pentru membrul inferior stâng media inițială a fost
de 20°, media finală de 26°, cu un câștig maxim pentru pacienții D.I. și P.V. de
10° și un câștig minim pentru pacientul D.M. de 4°. La membrul inferior drept
câștigul a fost 5°, cu un maxim pentru pacienta P.V. de 6°, și un minim
înregistrat de toți ceilalți pacienti de 5°.
47
120
98 99
100
88 87
80
Inițial
60
Final
Diferența
40
25 26 26
23 21
19 20 20
20
10 12
5 6 5
3
0
Fl MI stg Fl MI dr E MI stg E MI dr Abd MI stg Abd MI dr
Grafic nr. 3 Valorile mediilor și diferențele acestora la testarea mobilității șoldului inițial și
final
48
Abaterea
4 4 2 7 7 0,8 0 0 0 0 0 0
standard
Notă: I = inițial; F = final; D = diferența.
140
125.3
119.5 119.2 123.8
120
100
80 Inițial
60 Final
Diferența
40
20
5.8 4.67 0 0 0
0
Fl MI stg Fl MI dr E MI stg
Grafic nr. 4 Valorile mediilor și diferențele acestora la testarea mobilității genunchiului inițial
final
În lucrarea „ Kinetoterapia în recuperarea șoldului după fractură la acest nivel” (2014),
autorii Emilian Tarcău, Carmen Șerbescu și Mircea Chiriac au efectuat un studiu pe un lot de
6 pacienți, cu vârste cuprinse între 37 și 75 de ani, având traumatisme la nivelul șoldului și
urmând un program de reabilitare în cadrul Spitalului Clinic de Recuperare din Băile Felix.
După urmarea tratamentului kinetic, mobilitatea s-a îmbunătățit la toți pacienții, pe toate
mișcările posibile în articulație, cu specificația că recuperarea nu a putut fi totală, dat fiind
timpul prea scurt acordat recuperării. Comparativ, în studiul realizat de către mine s-a
evidențiat același lucru, un progres încurajator, dar din păcate datorită timpului prea scurt
acordat recuperării nu și total.
49
la mișcarea de extensie a membrului inferior stâng, cele mai slabe valori au
fost înregistrate de pacienții P.I. și P.V. de 3+, toți ceilalți înregistrând valori de
± 4, în final fiind înregistrate valori îmbunătățite cuprinse între -4 și -5. La
nivelul membrului inferior drept 3 pacienți au înregistrat inițial cea mai slabă
valoare de 3+, iar la final doar pacienta P.L. a înregistrat o valoare maximă de
-5.
în ceea ce privește abducția membrului inferior stâng cea mai slabă valoare
inițială a fost înregistrată de pacienta P.L., în final toți pacienții indicând valori
de ± 4. La nivelul membrului inferior drept, inițial s-au ilustrat valori cuprinse
între 3+ și 4+, astfel încât la final 3 pacienți ( D.M., N.I., P.L.) au indicat o
valoare maximă de 5- .
la nivelul genunchiului, pe flexie, inițial s-au obținut valori de ± 4 la nivelul
membrului inferior stâng și valori cuprinse între 3+ și 4+ la nivelul membrului
inferior drept, în final fiind înregistrate valori maxime cuprinse între ± 5 pentru
ambele membre inferioare.
la nivelul genunchiului în ceea ce privește extensia, inițial s-au indicat valori
de ± 4 la nivelul ambelor membre inferioare, unde 4 pacienții au indicat
valoarea minimă de -4 ( P.I., B.S., N.I., P.V.),în final majoritatea pacienților
înregistrând o valoare maximă de -5.
50
musculară, la evaluarea inițială și finală s-a obervat o îmbunătățire a concentrațiilor
musculare, în special la persoanele care au primit terapie fizică regulată.
În studiul realizat de către mine, s-a evidențiat și aici un progres a concentrațiilor
musculare în urma tratamentului kinetic, venind astfel în susținerea studiului și menținerea
pozitivă a testului.
B.S. 3 2
D.M. 5 3
N.I. 2 1
P.L 2 1
P.I. 1 1
P.V. 4 3
Medi
2,83 1,83
a
51
Ioan - Cosmin Boca au efectuat un studiu comparativ pe pacienții diagnosticați cu gonartroză
în cadrul Spitalului Clinic de Recuperare din Felix. La finalul programului de recuperare
asupra mersului s-a înregistrat o îmbunătățire semnificativă la ambele loturi .
În studiu realizat de către mine, toți pacienții, excepție făcând un singur pacient (P.I.),
au indicat o îmbunătățire între evaluarea inițială și finală a mersului.
52
dispoziția a înregistrat valori favorabile la 5 pacienți cu un câștig cuprins
între 2 - 4, pacienta P.L.având aceleași valori inițial și final fără a obține un
câștig din scorul maxim de 25.
20 19
18
18 17 17
16 16 16.2
16 15 14.66 15
14
14
12
12 11 10.83
10 9 9.5 9.3 Inițial
8 Final
8 6.9
Diferența
6 5.17
4
4 3 3 3
2 1.5
2 1
0
MO MI AA AC AS SF DA M D
53
Scala de măsurare a impactului artitei a fost concepută pentru a evalua starea de
sănătate a pacienților cu artrită, care ulterior a putut fi transformată într-o scală pentru artroză
deoarece măsoară aspecte fizice, psihice și sociale relevante pentru această problemă,
evaluând astfel calitatea vieții.
În lucrarea „The arthrititis Impact Measurement Scales. Further Investigations of a
Health Status Measure”(1982), autorul Robert F. Meenan și colaboratorii au efectuat un studiu
pe un lot de 625 de pacienții cu probleme reumatologice. În urma aplicării chestionarului ce
reflectă calitatea vieții, s-a înregistrat o îmbunătățire la o parte din pacienții evaluați, dar și o
eroare relativ puțin aleatorie datorită răspunsurilor subiective ale pacienților. Cu toate acestea
i s-a dovedit validitatea.
În studiul realizat de către mine s-a observat de asemenea un progres la toți pacienții,
cu o posibilă marjă de eroare dat fiind răspunsurile subiective ale pacienților luați în studiu.
54
6. CONCLUZII
55
BIBLIOGRAFIE
56
57
58