Tema 7. Certificarea produselor şi sistemelor de management al calităţii.

1. Cadrul conceptual al certificării conformităţii.

2. Certificarea conformităţii produselor în UE şi în Moldova.
3. Certificarea sistemelor de management al calităţii.

1. Cadrul conceptual al certificării conformităţii.

Certificarea reprezintă o procedură de atestare a conformităţii unui produs, a unui
serviciu, proces sau sistem de organizare a întreprinderii în raport cu un referenţial prestabilit
(standard, specificaţie tehnică etc.).
Procedura implică intervenţia unei organizaţii neutre, care are toate atributele pentru a
prezenta o credibilitate maximă, organizaţie denumită “organism de certificare” şi care are
dreptul de a emite şi acorda un certificat.
De asemenea, se prevede obligaţia organismului de certificare de a dispune de proceduri
documentate de certificare, de mijloacele necesare pentru certificare şi supravegherea respectării
condiţiilor certificării, proceduri documentate privind rezolvarea recursurilor, retragerea sau
anularea certificatelor acordate şi obligaţia de a menţine un sistem de înregistrare adaptat
condiţiilor proprii şi conform cu reglementările în vigoare.
Evaluarea conformităţii cu cerinţele standardelor se realizează prin audituri interne şi
analize periodice.
Există trei tipuri de certificări: certificarea de produs/serviciu/proces, certificarea de
întreprindere (sau “de sistem”) şi certificarea de persoane.
a. Certificarea de produs/serviciu/proces, care atestă conformitatea
produselor/serviciilor/proceselor în raport cu reglementări, standarde sau specificaţii tehnice
date.
b. Certificarea de întreprindere (sau “de sistem”) care atestă conformitatea sistemului de
asigurare a calităţii într-o întreprindere în raport cu un standard din seria ISO 9000.
c. Certificarea de persoane care atestă calificarea şi competenţa oamenilor într-un anumit
domeniu.

2. Certificarea conformităţii produselor în UE şi în Moldova.

Certificarea produselor/serviciilor este o procedură de atestare a conformităţii acestora
cu o reglementare specifică şi/sau cu un anumit standard, atestare făcută de către un organism de
certificare acreditat în acest scop. Acest tip de certificare poate fi obligatorie sau voluntară.
Certificarea obligatorie se referă la “domeniul reglementat” în care se încadrează toate
produsele/serviciile/procesele ce pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea persoanelor,
animalelor precum şi calitatea mediului ambiant; acestea constituie probleme reglementate prin
acte legislative, standarde obligatorii etc., fiind necesară certificarea obligatorie la un organism
de certificare acreditat în domeniul din care face parte produsul.
Certificarea voluntară sau facultativă se referă la “domeniul nereglementat” din care fac
parte toate celelalte produse/servicii/procese pentru care nu sunt prevăzute reglementări
obligatorii; agenţii economici solicită acest tip de certificare pentru păstrarea pieţelor de
desfacere sau/şi în scopul cuceririi de noi pieţe prin câştigarea încrederii consumatorilor, dar fără
a fi obligaţi să facă această certificare.
Certificarea produselor/serviciilor oferă multe avantaje notabile, dintre care menţionăm:
 promovarea mai uşoară şi într-un timp mai scurt a produselor pe piaţă, mai ales
dacă organismul care acordă certificarea se bucură de o largă recunoaştere.
  eliminarea încercărilor, verificărilor, probelor pe care clienţii le cer pentru
confirmarea calităţii produselor/serviciilor ce urmează a fi contractate, în cazul lipsei
certificatului de conformitate;
 reducerea cheltuielilor suplimentare şi a timpului de ofertare - contractare a
produselor/serviciilor;
 pătrunderea mai uşoară pe pieţele ţărilor europene în cazul recunoaşterii
organismului care a făcut certificarea;
 scurtarea ciclului de pătrundere pe pieţele interne a produselor noi sau
modernizate;
 posibilitatea utilizării mărcii de conformitate.
Dovada conformităţii produselor poate fi făcută prin obţinerea unui certificat de
conformitate, a unei mărci de conformitate sau a unei licenţe pentru certificare.
Certificatul de conformitate reprezintă un document emis pe baza regulilor unui sistem
de certificare, ce indică existenţa încrederii adecvate că un produs/serviciu/proces corespunzător
identificat, este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ.
Marca de conformitate (pentru certificare) este o marcă protejată, aplicată sau emisă pe
baza regulilor unui sistem de certificare, ce indică existenţa încrederii adecvate că un
produs/serviciu/proces corespunzător identificat, este în conformitate cu un anumit standard sau
cu un alt document normativ.
În ţara noastră funcţionează sistemul certificării conformităţii produselor şi serviciilor cu
standardele naţionale de referinţă.
Licenţa (pentru certificare) este un document prin care organismul de certificare acordă
unei persoane sau unui organism dreptul de a utiliza certificate sau mărci de conformitate pentru
produsele sau serviciile sale, în conformitate cu regulile certificării.
Certificarea produselor/serviciilor presupune parcurgerea următoarelor etape:
- solicitarea certificării, pe baza unei cereri însoţite de dosarul tehnic şi de angajamentul
întreprinderii privind respectarea cerinţelor din reglementarea tehnică de referinţă;
- instrumentarea dosarului de către organismul de certificare;
- efectuarea unui audit la întreprindere de către organismul de certificare;
- acordarea certificatului de conformitate şi a dreptului de utilizare a mărcii de
conformitate;
- menţinerea dreptului de a deţine certificatul sau marca de conformitate, pe baza
autocontrolului de întreprindere şi a verificărilor periodice efectuate de organismul de certificare.

3. Certificarea sistemelor de management al calităţii.

Certificarea de sistem este o procedură prin care se atestă că un sistem al calităţii
implementat de către o organizaţie este în conformitate cu un referenţial din cadrul standardelor
din seria ISO 9000 (SR EN ISO 9001 Sisteme de management al calităţii. Cerinţe). Certificarea
poate fi făcută şi pe baza unui alt standard sau document normativ, cu condiţia ca organismul de
certificare să dovedească faptul că documentele respective au în vedere un sistem al calităţii
corespunzător (comparabil) standardelor ISO 9000.
Organismele care intervin în certificarea sistemelor calităţii sunt private şi acreditate de
organisme naţionale.
Cerinţele generale de competenţă pe care trebuie să le îndeplinească un organism de
certificare a Sistemelor de management al calităţii, sunt cele prevăzute în standardul SR EN
45012:2000.
Dacă certificarea conformităţii cu "Cerinţele Esenţiale" (Conformity with Essentials) a
devenit obligatorie pentru tot mai multe grupe de produse, condiţionându-le admiterea pe piaţa
UE, certificarea conformităţii producătorilor cu standardele din familia ISO 9000 are încă un
caracter voluntar pentru majoritatea domeniilor. Cu toate acestea, existenţa unui sistem de
management al calităţii certificat constituie o bază solidă pentru asigurarea consecvenţei
satisfacerii cerinţelor referitoare la calitate. De asemenea, deşi certificarea ISO 9001 nu este o
cerinţă obligatorie pentru a avea acces pe pieţele externe, ea derivă din relaţiile contractuale cu
partenerii străini care preferă să colaboreze cu firme a căror profesionalism este certificat de
către o terţă parte recunoscută ca autoritate în domeniu.
Agenţii economici doresc să-şi certifice sistemul de management al calităţii implementat
în firmă, din mai multe considerente, care sunt atât de ordin extern cât şi de ordin intern.
Din punct de vedere extern:
 Furnizarea încrederii partenerilor în realizarea în mod constant a unor produse şi
servicii de calitate;
 Îmbunătăţirea imaginii şi a poziţiei pe piaţă;
 Diminuarea efectelor presiunii concurenţiale;
 Acces neîngrădit la licitaţii;
 Câştigarea unor noi segmente de piaţă;
 Dobândirea statutului de furnizor / partener preferat;
 Reducerea auditurilor clienţilor;
Deşi ştim că avantajele de ordin extern sunt deosebit de atractive pentru întreprinzători şi
manageri, considerăm totuşi că aceştia au mai mult de câştigat din avantajele de ordin intern,
mai ales în ceea ce priveşte managementul organizaţiei în general. Respectarea cerinţelor
standardului internaţional ISO 9001, conduce la schimbarea mentalităţii salariaţilor în abordarea
problemelor referitoare la calitate, “face ordine în curte” şi lasă timp managementului de vârf
pentru a se ocupa de probleme care vizează în mod special viitorul firmei. Mai mult, dacă
avantajele de ordin intern sunt conştientizate şi urmărite consecvent de către managementul de
vârf, avantajele de ordin extern vor veni de la sine.
Aşadar, din punct de vedere intern, considerăm că principalele avantaje se regăsesc în:
 Furnizarea către managementul de vârf a încrederii că toate procesele din firmă sunt
ţinute sub control şi funcţionează la un nivel calitativ constant;
 Claritatea responsabilităţilor şi respectiv uniformitate în îndeplinirea sarcinilor;
 Implicarea crescută a angajaţilor prin conştientizarea calităţii îmbunătăţite;
 Utilizarea mai eficientă a personalului;
 Utilizarea mai eficientă a resurselor;
 Reducerea costurilor noncalităţii;
 Alinierea la cerinţele standardelor internaţionale.
Un certificat de conformitate a sistemului calităţii demonstrează că desfăşurarea
proceselor din întreprindere, începând cu cercetarea pieţei şi până la urmărirea comportării
produselor în exploatare, îndeplineşte condiţiile certificării prevăzute în standardul sau
documentul normativ de referinţă.
Preocupările pentru ridicarea nivelului calitativ nu încetează odată cu obţinerea
certificării, ci dimpotrivă trebuie în continuare depuse eforturi pentru respectarea condiţiilor
prevăzute în documentul referenţial după care s-a făcut certificarea, evitându-se apariţia
neconformităţilor pe întregul ciclu de viaţă al produsului.
Chiar dacă o firmă ar fi tentată să “rupă ritmul” asigurării şi îmbunătăţirii calităţii, odată
intrată în familia organizaţiilor certificate nu mai poate face acest lucru deoarece certificatul
obţinut nu-i conferă o atestare pe durată nedeterminată. El are o valabilitate de trei ani de zile,
după care, dacă organizaţia doreşte să rămână “în familie”, solicită o recertificare. De asemenea,
pe parcursul celor trei ani de valabilitate a certificatului, anual (sau în cazul unor organisme de
certificare chiar la şase luni), se efectuează audituri externe de supraveghere care au ca scop
verificarea menţinerii şi îmbunătăţirii funcţionalităţii SMC.
 Menţionăm şi faptul că, organizaţia are obligaţia efectuării unor autoevaluări a
conformităţii SMC cu cerinţele standardelor, autoevaluărie ce pot fi realizate prin audituri
interne şi analize periodice.
Cheltuielile pentru implementarea şi certificarea unui sistem de management al calităţii
sunt destul de semnificative, motiv pentru care întreprinderile de mici dimensiuni au ezitări în
efectuarea acestui pas. De menţionat însă, că sistemul odată implementat şi certificat va aduce
numai avantaje a căror cuantum va fi mult superior eforturilor depuse.
Certificarea conformităţii sistemelor calităţii nu este o obligaţie decât pentru anumite
domenii (ex: pentru producătorii de distilate alcoolice), dar ea poate înlocui parţial sau chiar în
întregime certificarea produsului sau serviciului.
Prin recunoaşterea reciprocă a certificatelor furnizate de către organismele abilitate din
diferite ţări, se asigură libera circulaţie transfrontieră a bunurilor şi serviciilor între ţările
respective. Aşadar, certificarea a contribuit în mod substanţial la facilitarea schimburilor
comerciale internaţionale, motiv pentru care s-a bucurat de un deosebit interes extinzându-şi
continuu aria geografică precum şi aria de aplicabilitate, mai ales după apariţia standardelor
internaţionale din familia ISO 9000 şi a standardelor europene EN 45000.
Sistemele calităţii, în conformitate cu standardele din familia ISO 9000, au cunoscut o
răspândire enormă pe plan mondial în ultimii ani.
De menţionat, că certificarea sistemului de management al calităţii presupune
transformări fundamentale privind organizarea muncii şi conducerea întreprinderii, în sensul
aplicării principiilor calităţii totale.
Un sistem de management al calităţii certificat crează o bază a încrederii esenţială pentru
relaţia client-furnizor, precum şi îmbunătăţirea structurii organizatorice şi a organizării
proceselor, reducerea timpului necesar derulării proceselor, reducerea costurilor etc.
Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova (MOLDAC)  este organism
naţional unic de acreditare şi are drept scop implementarea politicii de stat în domeniul
acreditării şi evaluării conformităţii, conferind încredere în competenţa tehnică, imparţialitatea şi
integritatea organismelor de evaluare a conformităţii acreditate, precum şi promovarea liberei
circulaţii a produselor, creşterea competitivităţii produselor şi serviciilor, apărarea drepturilor şi
intereselor consumatorului, asigurarea protecţiei vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor şi a
mediului.
Obiectivul primordial al MOLDAC estemenținereastatutului de semnatar al Acordului de
RecunoaştereBilaterală cu CooperareaEuropeanăpentruAcreditareșicel de semnatar al Acordului
de RecunoaștereMutuală cu CooperareaInternaționalăpentruAcreditareaLaboratoarelor ILAC-
MRA.
       MOLDAC a fostsupusevaluării la nivel de omologipebazaunorcriteriişiproceduri de
evaluareclareşitransparentestabilite de organismeleeuropeneşiinternaţionale de acreditare EA,
IAF, ILAC.
       MOLDAC respectă în activitateasaprincipiile de bază ale acreditării:
   -   folosire a unorproceduri de evaluareunice, armonizate cu regulileeuropeneşi cu
celeinternaţionale, pentruacreditarea    organismelor de evaluare a conformităţii;
    -    competenţăşiimparţialitate;
    -    transparenţă, disponibilitatepublicăşicredibilitate;
    -    reprezentare a intereselor publice;
    -    acces liber, fărădiscriminare, al tuturorsolicitanţilor la procesul de acreditare;
    -    independenţăfaţă de posibilapredominare a oricărorinteresespecifice;
    -    asigurare a confidenţialităţiişipăstrare a secretuluiprofesionalşi a celuicomercial;
    -    examinareimparţială a apelurilorşi a reclamaţiilor;
    -    caracterulvoluntar al acreditării.
Activitatea de acreditareeste o activitate de autoritatepublicărecunoscutăoficial.
 La nivel regional, europeanșiinternaţionalOrganismul National de
Acreditareestemembru al:
 EA CooperareaEuropeanăpentruAcreditare
 ILAC CooperareaInternaţionalăpentruAcreditareaLaboratoarelor
 IAF ForumuluiInternaționalpentruAcreditare
 EASC Consiliul Euro Asiatic de Standardizare, MetrologieșiCertificare
 IRSA  AsociaţiaInterregionalădeStandardizare
MOLDAC aîncheiatcontracte de cooperare cu următoareleOrganismeNaţionale
de Acreditare:
 RENAR - Asociaţia de Acreditare din România
 NAAU - AgenţiaNaţională de Acreditare din Ucraina
 PCA - CentrulNaţional de Acreditare din Polonia
 TURKAK - Agenţia de Acreditare din Turcia
 SNAS - ServiciulNaţional de Acreditare din Slovacia
 KЦA - CentrulNaţional de Acreditare din Kîrgîstan
 НЦA - CentrulNaţional de Acreditare din Kazahstan 
 BSCA- Centrul de Acreditare de Stat din Belarus
 IARM- Institutul de Acreditare din Republica Macedonia
 CYS-CYSAB- OrganizaţiapentruPromovareaCalităţii din Cipru
 BATA - Institutul de Acreditare din Bosnia şiHerţegovina
 EAK - Centrul de Acreditare din Estonia
 HAA - Agenţia de Acreditare din Croaţia
 CAI - Institutul de Acreditare din Cehia
 РОСАККРЕДИТАЦИЯ - Serviciul Federal de Acreditare din Rusia
 ATCG - Organismul de Acreditare din Muntenegru
 АЦА - Organismul de Acreditare din RepublicaAzerbaidjan
 LATAK - BiroulNațional de Acreditare din Letonia

Toate cele menţionate atestă promovarea unei politici unitare în materie de certificare şi
acreditare la nivelul UE, asigurarea unei coerenţe generale în ceea ce priveşte evaluarea
conformităţii, perfecţionarea legislaţiei, mecanismelor şi procedurilor specifice, în scopul
eliminării obstacolelor tehnice din calea schimburilor comerciale.