Psihiatrie
Psihiatrie
Psihiatrie
I. HIPOMNEZIA
II. HIPERMNEZIA
III. AMNEZIA
HIPOMNEZIA: Surmenaj, stări nevrotice, oligofrenii, st. de involuţie
Hipomnezia reprezintă o scădere a funcţiei mnezice, putănd fi studiată din punct de vedere al
celor trei aspecte ale funcţiei memoriei: fixare, păstrare, evocare. În hipomnezii cele trei etape
ale funcţiei mnezice sunt diminuate cantitativ, adică, funcţionează cu un randament scăzut.
Nevrozele şi surmenajul intelectual sunt tipice pentru hipomnezie. În aceste boli, slăbirea
globală a funcţiilor psihice (atenţia, concentrarea) influenţează scăderea memoriei. Este
afectată doar cantitativ fixarea, mai ales în sfera senzorială, perceptivă dar şi ideativă.
Logic, bolnavul recunoaşte că atunci când îşi impune să se concentreze îşi aminteşte un anumit
lucru. Oricum hipomnezia afectează global toate cele trei etape ale memoriei
Hipomnezia poate apare în orice situaţie de afectare organolezională mai puţin gravă a creierului,
ca şi în forme uşoare de oligofrenie, la posttraumatici cu cerebrastenie sau afecţiuni sechelare de
orice fel ale creierului.În aceste cazuri fixarea, păstrarea şi evocarea sunt afectate împreună.
În formele incipiente ale demenţelor care debutează lent se pot sesiza hipomnezii care sunt
observate de bolnav. În demenţe memoria este o funcţie ce se deteriorează în mod primar,
aducând după sine dezastrul vieţii psihice în totalitate prin evoluţia acestei deteriorări.
Definiţie: tulburări calitative ale percepţiei (percepţii deformate, false, ale unor obiecte reale)
Clasificare şi exemplificare clinică:
1) iluzii exteroceptive:
a) vizuale (metamorfopsii):
- macropsie: obiectele par mai mari
- micropsie: obiectele par mai mici
- dismegalopsii: obiectele sunt asimetrizate, lărgite sau alungite
- peropsie: distanţa faţă de un obiect este modificată
- falsele recunoaşteri: dejà vu, jamais vu (în manie, demenţă, stări confuzive, epilepsie
temporală), iluzia sosiilor (bolnavul substituie o persoană cu altă; apare în psihozele
discordante).
b) auditive
c) gustative
d) olfactive
2) iluzii interoceptive: percepţia falsă, eronată, a funcţionării unor viscere (în nevroze)
3) iluzii proprioceptive: percepţii false asupra mărimii, formei, greutăţii sau poziţiei propriului
corp (în schizofrenie, în intoxicaţii cu LSD, cocaină).
4.Halucinațiile propiu-zise (psihosenzoriale): definiție,
clasificare, exemplificare clinică
Orientează şi concentrează activitatea psihică spre un anumit grup limitat de obiecte şi fenomene,
cu scopul de a asigura condiţiile de claritate a grupului de imagini percepute, cât şi delimitarea
lor netă de câmpul perceptiv.
HIPERPROSEXII: st. maniacale, depresii, cenestopaţi, hipocondriaci, fobici,
obsesionali.
HIPOPROSEXII, APROSEXII: St. confuzionale, anxietate, surmenaj, oligofrenii,
demenţe, sch.
Atenţia este procesul cognitiv de concentrare selectivă asupra unor aspecte ale mediului, cu
ignorarea altora. Dificultăţile atenţiei sunt evaluate folosind observarea şi testarea. Examinatorul
observă capacitatea pacientu-lui de a desfăşura un discurs, de a se concentra şi a susţine atenţia,
precum şi abilitatea de a folosi selectiv, alternativ sarcini adaptive
9. Demența: simptomatologie, diagnostic
Demenţa este definită clasic ca o stare de regresie intelectuală globală, o deteriorare progresivă
cu evoluţie cronică”
Tulburări de memorie şi atenţie
Alte tulburări cognitive
- afazia
- apraxie
- agnozie
- tulburări ale funcţionalităţii executive
Apariţia unor modificări în funcţionalitatea socială şi ocupaţională, reprezentând un
declin evident de la nivelul anterior de funcţionalitate
+ Tulburări de comportament
+ Tulburări psihotice
+ Absenţa conştientizării fenomenelor patologice
Clasificare:
Demenţa din boala Alzheimer
Demenţa vasculară
Demenţa din boala Parkinson
Demenţa din boala Huntington
Demenţa de lob fronto-temporal
Demenţa cu “corpi Lewy”
Demenţa post-traumatică
Demenţa din infecţia cu HIV
Demenţe datorate altor condiţii medicale generale
(endocrine, metabolice, imune etc.)
Demenţa indusă de substanţe
(alcool, droguri, medicamente, toxine)
Demenţe datorate unei etiologii multiple
Evidenţierea simptomelor clinice precoce ale deficitului cognitiv (cabinetul medicului de
familie)
Familia sau rudele observă modificări ale memoriei, personalităţii sau funcţionalităţii
Semnul întoarcerii capului
Dificultate în a-şi aminti date, ezitări de limbaj, anxietate
Minimalizarea şi/sau raţionalizarea greşelilor
“În afară de memorie, sănătatea sa este bună”
Un istoric cu probleme de memorie pentru evenimentele recente, care nu afectează
memoria imediată sau de lungă durată
Examinarea medicală si neurologică nu remarcă o patologie specifică
Afectare medie la screening-ul neuropsihologic: MMSE 20-27
Diagnostic clinic
Examen somatic
Examenul funcţiilor psihice
Examen neurologic
Examen psihologic
(MMSE 65 ani 12-15% < 24; 85 ani x 3)
Examen paraclinic stabilirea unor factori de risc
Alterarea funcţiilor cognitive
Memoria - de scurtă durată, intermediară, de lungă durată
- episodică
- autobiografică
- semantică
Limbajul - Afazia
Funcţia executivă - Apraxia
Cogniţia spaţio-vizuală - Agnozia
Factori clinici care indică un declin rapid în SD
Afazia
Concomitenţa unor boli vasculare
Semne precoce extrapiramidale
Vârsta înaintată
Simptome psihotice precoce
Sex masculin, necăsătoriţi
Diagnostic
Multiple deficite cognitive incluzând afectarea memoriei şi unul sau mai multe dintre
următoarele:
- afazie (tulburarea limbajului)
- apraxie (afectarea capacității de a efectua mişcări intenţiona-te, în special utilizarea de obiecte,
în ciuda funcţiei motorii normale)
- agnozia (eşecul de a recunoaşte sau identifica obiectele)
- tulburări ale funcţiei executive (ex. planificarea, organizarea, secvenţialitatea, gândirea
abstractă)
- deficite rezultate din declinul în funcţionarea socia-lă/profesională
- tulburările nu sunt cauzate de boli generale
Pacienţii sunt în alertă iniţial. Simptomele se dezvoltă treptat (ani), nu fluctuează, se agravează în
timp (tulburare cronică). În demenţa Alzheimer (DA) declinul este rectiliniu, în pantă, în timp ce
în demenţa vasculară declinul este în trepte, urmare a repetatelor AVC.
Schizofrenia catatonică
domină cel puţin două simptome în tabloul clinic manifestat prin :
imobilitate motorie de tip stuporos sau cataleptic,
agitaţie extremă
negativism
mutism
conduite motorii particulare (stereotipii, manierisme, grimase bizare)
ecolalie, ecopraxie
Schizofrenia catatonică debutează la vârsta cea mai tânără, are o evoluţie mai îndelungată
şi nivelul cel mai redus de funcţionare socială şi ocupaţională.
Simptome catatonice tranzitorii şi izolate pot apărea în contextul oricărui subtip de schizofrenie,
dar pentru un diagnostic de schizofrenie catatonică este necesar ca una sau mai multe din
următoarele trăsături comportamentale să domine tabloul clinic:
Stupor (marcată descreştere în reactivitatea la ambianţă şi reducerea mişcărilor şi a
activităţii spontane) şi mutism;
Excitaţie (activitate motorie crescută, aparent fără scop, neinfluenţată de stimuli externi);
Atitudini posturale (adoptarea şi menţinerea voluntară a unor poziţii inadecvate şi bizare);
Negativism (o anumită rezistenţă, nemotivată, la toate instrucţiunile sau tentativele de a fi
mobilizat, sau mişcarea într-o direcţie opusă)
Rigiditate (menţinerea unei posturi rigide în pofida eforturilor de a fi mobilizat)
Flexibilitate ceroasă (menţinerea membrelor şi a corpului în poziţii impuse din exterior)
Alte simptome, cum ar fi: automatismul la comandă (complianţa automată la instrucţiuni)
şi repetarea cuvintelor şi a frazelor.
o Distractibilitatea
o Dispozitie iritabilă
o Nevoia de somn scăzută
o Expansiv sau euforic
o Fuga de idei
o Logoree.
- prezintă adesea acuze somatice (ex. modificări în greutate, somn, energie) sau simptome de
anxietate, mai des decât în depresia clasică.
diagnostic diferenţial:
alte tulburări cu dispoziţie depresivă
doliu
demenţă
boli medicale generale/consumul de substanţe
tratament
biologic: antidepresive, litiu, ECT
psihologic: psihodinamic, cognitiv, comportamental, familial şi terapie de grup
social: reabilitarea vocaţională, antrenarea abilităţilor sociale
Tratament
Psihoterapie, relaxare şi terapie cognitiv comportamentală
Evitarea cafeinei şi alcoolului, igiena somnului
Farmacoterapie
o benzodiazepine (alprazolam)
o buspironă
o altele: SSRI, beta-blocante
o combinaţii între medicamentele de mai sus
o Fobia specifică
- frică marcată şi persistentă determinată de prezenţa sau anticiparea unui lucru, fenomen sau
situaţie specifică (stimul fobogen)
- tipuri: animale, mediu natural (înălţimi, furtuni), sânge/injecţie, prejudi-ciu, situaţională (avion,
spaţii închise), altele (zgomot puternic, clovni)
o Fobia socială
- frică marcată şi persistentă de situaţii sociale sau de performanţă când persoana este expusă
unor necunoscuţi, unui auditoriu larg sau la posibila examinare de către alţii; temerile personale
îl vor determina să acţioneze într-un fel (sau prezintă simptome anxietate), care poate fi umili-
tor/jenant (ex. vorbitul in public, servirea mesei într-un restaurant)
- expunerea la stimuli provoacă aproape invariabil ca răspuns o anxietate imediată
- poate lua forma unui atac de panică
- persoana recunoaşte teama ca fiind excesivă sau nepotrivită
- situaţii sunt evitate sau îndurate cu anxietate/suferinţă
- interferenţa semnificativă cu rutina de zi cu zi, funcţionarea la locul de muncă/socială sau există
o marcată suferinţă
- în cazul în care pacientul are vârsta sub 18 ani, durata este de cel puţin 6 luni
acuze fizice recurente, multiple, semnificative clinic, pentru care pa-cientul doreşte tratament sau
din cauza cărora funcţionarea este afectată
debutul este, de obicei, înainte de vârsta de 30 de ani;
se întinde pe o perioadă de mai mulți ani
pacientul acuză cel puţin opt simptome fizice care nu au nici o pato-logie organică:
o patru simptome dureroase
o două simptome gastrointestinale
o un simptom sexual
o un simptom pseudo-neurologic
complicaţii: anxietate, depresie, medicaţie inutilă sau o intervenţie chirurgicală, adesea sursă
de erori de diagnostic pentru o boală de regulă insidi-oasă (cum sunt majoritatea bolilor
organice)
TULBURAREA SOMATOFORMĂ DUREROASĂ
durerea este simptomul primar şi este de o gravitate suficientă pen-tru a justifica o atenţie
medicală
de obicei nu există o patologie organică, dar atunci când aceasta există, reacţia este exagerată
HIPOCONDRIA
preocupare cu teama de a avea, sau ideea că are, o boală gravă baza-tă pe o interpretare
eronată a semnelor fizice
elementele probate nu susţin diagnosticul de tulburare fizică
persist teama de a avea o boală, în ciuda reasigurării medicale
credinţa nu este de intensitate delirantă (ca în tulburări delirante de tip somatic), persoana are
calitatea de a recunoaşte interpretările nerealiste
are o durată de cel puţin 6 luni
TULBURĂRILE FACTICE
nu sunt adevărate tulburări somatoforme deoarece simptomele sunt intenţionate; se urmăreşte
un beneficiu psihologic, niciodată materi-al
tratament: pSihoterapie (rezolvarea conflictelor)
TP paranoidă
Suspectează că ceilalți l-ar exploata, i-ar vrea răul sau ar încerca să îl înșele
Îndoială legată de încrederea celorlalți
Se teme că informația oferită celorlalți va fi folosită împotriva sa
Interpretează situații/evenimente cu semnificație minimă ca fiind în-jositoare
Poartă ranchiună
Reacționează rapid agresiv chiar contraatacând
Pune sub semnul întrebării fidelitatea partenerului în mod repetat
Tratament
Psihoterapie (dar este greu de stabilit o relație de încredere)
Prognostic rezervat
TP schizoidă
Nu dorește relații apropiate
Alege activități solitare
Interes redus față de experiențele sexuale
Simte plăcere față de un număr mic de activități
Fară prieteni apropiați, cu excepția rudelor de gradul unu
Indiferent la critici sau laude
Detașat emoțional
Tratament
Psihoterapie individuală
TP schizotipală
Idei de referință
Credințe ciudate sau gândire magică (ex. crede în superstiții, vrăji)
Experiențe perceptuale neașteptate
Mod ciudat de a vorbi și a gândi
Ideație paranoidă
Afecte restricționate sau nepotrivite
Comportament ciudat sau excentric
Fară prieteni apropiați, cu excepția rudelor de gradul unu
Anxietate socială excesivă
Tratament
Psihoterapie
Educarea unor abilități sociale
Dozele scăzute de antipsihotice pot fi folositoare
TP borderline
Efort frenetic de a evita abandonul real sau imaginar
Relații instabile și intense
Percepție a sinelui instabilă
Impulsivitate dăunătoare propriei persoane (ex. cheltuieli importan-te, promiscuitate, șofat
iresponsabil)
Instabilitate afectivă
TP antisocială
Activități repetate în afara legii
Controlul comportamentului (internare, încarcerare)
Falsitate
Impulsivitate
Iritabilitate și agresivitate
Nesăbuință în a urmări siguranța proprie și pe cea a celorlalți
Iresponsabilitate constantă
Lipsa remușcărilor
Simptomele de aspectul tulburărilor de comportament apar înainte de vârsta de 15 ani
Tratament
Controlul abuzului de substanțe
TP narcisistă
Exagerarea propriei importanțe
Preocupare excesivă ce presupune imaginarea unui succes personal fără limite, putere imensă,
frumusețe, iubire
Credințe conform cărora el/ea este ”special” și ar trebui să se asocie-ze cu alți oameni speciali
Cere admirație excesivă
Cere drepturi care nu sunt ale sale
Se folosește de ceilalți
Îi lipsește empatia
Deseori este invidios pe ceilalți sau crede că ceilalți sunt invidioși pe dânsul
Atitudine arogantă
Tratament
Psihoterapie
TP histrionică
Nu se simte confortabil dacă nu este în centrul atenției
Afișează seductivitate sexuală neadecvată
Expresie emoțională ce se modifică rapid si superficial
Folosește aspectul fizic pentru a atrage atenția
Limbajul este folosit spre a impresiona
Exprimare dramatică și exagerată a emoțiilor
Ușor influențat de ceilalți
Consideră anumite relații mai intime decât sunt în realitate
Tratament
Psihoterapie centrată pe insight
Tratament
Educarea socializării
Desensibilizare sistematică
Terapie cognitivă
TP dependentă
Dificultăți decizionale zilnice fără sfat excesiv
Are nevoie de altcineva să își asume responsabilități
Dificultăți în a-și exprima dezacordul, de teamă să nu pierdă aproba-rea celorlalți
Dificultăți în a iniția proiecte din cauza lipsei de incredere în sine
Pentru a obține suport depune un efort excesiv
Nu se simte bine singur datorită temerilor că ar fi incapabil să aibă grijă de propria persoană
Caută repede pe altcineva care să aibă grijă de dânsul dacă o relație anterioară se termină
Tratament
Psihoterapie centrată pe insight
Educarea unor abilități sociale
TP obsesiv compulsivă
Preocupat de detalii până la neglijarea punctelor importante ale acti-vității
Perfecționismul interferă cu completarea sarcinii
Devotat excesiv muncii
Inflexibil când vine vorba de moralitate
Incapabil să se debaraseze de obiecte nefolositoare
Dificultăți în a delega sarcini celorlalți
Zgârcenie
Încăpățânare și rigiditate
Tratament
Psihoterapie
Terapie comportamentală
27.Tulburări psihice în afecțiuni somatice: caractericare generală,
exemplificare clinică
TULBURĂRI AFECTIVE INDUSE DE CONDIŢII MEDICALE SAU SUB-STANŢE
infecţioase: encefalite, hepatite, pneumonie, TBC, sifilis
endocrine: hipotiroidism, hipopituitarism etc.
metabolice: porfiria
carenţe vitaminice: boala Wernicke, beri beri, pelagra, anemia perni-cioasă, anemia în general
boli de colagen: lupus ertematos sistemic, poliarterita nodoasă
neoplazii: cancer pancreatic, carcinoid, feocromocitom
cardiovasculare: cardiomiopatii
neurologice: scleroza tuberoasă, boala Wilson, boala Parkinson, sceroza în plăci
medicamente: antihipertensive, antiparkinsoniene, hormoni, steroizi, tuberculostatice,
citostatice
Suicid vs parasuicid
Suicidul are loc în spaţiu privat, izolat, este premeditat, cu plan; parasuicidul este cu public,
însoţit de dramatism, apare impulsiv
Cele mai frecvente cauze ale suicidului sunt depresiile, abuzul de substante (mai ales alcoolul)
şi tulburările psihotice, în timp ce parasuicidul apare pe fondul unor conflicte cu intoleranţă la
frustra-re.
Prevalenţa suicidului este de 15/100 000, in timp ce a parasuicidului este de zece ori mai mare.
Suicidul este mai frecvent la bărbaţi, parasuicidul la femei.
Vârsta suicidului ≥ 60 de ani, vârsta parasuicidului ≤ 35 de ani.
Riscul letal este mai mare la suicid (spânzurare, arme de foc, electro-cutare), și mai redus în
cazul parasuicidului (plăgi superficiale tăiate în diverse zone cu vascularizaţie redusă, ingestia de
medicamente în doze moderate, acţiuni care nu pun viaţa în pericol)
Evaluarea presupune și examinarea stării psihice. Examenul psihiatric poate releva o nosologie
psihiatrică (ex. depresie), tulburări de percepţie (ex. halu-cinaţii, voci care comandă), tulburări de
voință.
Gestionarea depinde de diagnostic:
o depresie: dacă este severă, spitalizare; altfel tratament în ambulatoriu dacă există suport social
bun
o tulburări legate de alcool: de obicei se rezolva cu abstinenţă pentru câteva zile
o tulburări de personalitate: intervenţie de criză, confruntare
o schizofrenie: spitalizare
o parasuicid/automutilare: psihoterapie pe termen lung cu in-tervenţie de scurtă durată în criză,
atunci când este necesară.
ANTIPSIHOTICELE
Indicații: schizofrenie și alte tulburări psihotice, tulburări afective cu simptome psihotice,
comportament violent, autism, tulburări minta-le organice, tulburare Tourette, tulburări
somatoforme (doze redu-se), simptome demențiale, tulburarea obsesiv-compulsivă
Debut: efect imediat de calmare și de reducere a agitației; în tulbură-rile de gândire efectele
apar după 2-4 săptămâni
Mecanisme de acțiune:
- tipice - blochează receptorii D2 (dopaminergici) – tratează doar simptomele pozitive
- atipice – blochează receptorii D2 și/sau D1, 5-HT (dopaminergici, respectiv serotoninergici) –
tratează atât simptomele pozitive cât și pe cele negative
Clasificarea antipsihoticelor tipice în funcție de potențial:
- antipsihotice sedative (ex. clorpromazina): efect foarte seda-tiv, efecte cardiovasculare, efecte
secundare anticolinergice și antiadrenergice
- antipsihotice cu potențial mediu (ex. perfenazina): efecte se-cundare puține
- antipsihotice incisive (ex. haloperidol): risc crescut de apariție a efectelor secundare de tip
sindrom extrapiramidal și risc de sindrom neuroleptic malign
Risperidona
este o benzisoxazolă;
blochează receptorii S-HT2 și D2;
este creditată cu o incidență scăzută a efectelor extrapiramidale;
indicații:
- schizofrenie
- simptome negative
- intoleranță la efectele secundare ale neurolepticelor clasice
avantajele sunt limitate la valori reduse ale dozelor: 4-8 mg/zi
efecte secundare: sedare, hipotensiune, creștere în greutate, tulbu-rări de ejaculare/de orgasm,
creșterea prolactinemiei, hipersalivație, insomnia, agitație, cefalee, anxietate, rinită
Olanzapina
blochează receptorii serotoninici HT2,3,6, D1-D4, muscarinici, adrener-gici, histaminergici;
SNC:
- creștere în greutate
- sedare
- confuzie
- creșterea pragului convulsivant
- tulburări de mișcare
Oculare:
- pigmentare lenticulară
- retinopatie pigmentară (thioridazina ˃800 mg/ zi)
Debutul efectelor:
- simptome neurovegetative 1-3 săptămâni
- simptome cognitive/ afective 2-6 săptămâni
*Din aceste motive există o ”fereastră a suicidului”, perioadă în care pacien-tul poate să fie încă
depresiv, dar are suficientă energie pentru a comite ac-tul suicidar.
Indicații: depresie, faza depresivă a tulburării bipolare, distimie, tul-burări de anxietate,
tulburări obsesiv-compulsive (clomipramină), durere cronică, enurezis, bulimie, renunțarea la
cocaină.
Toate se metabolizează hepatic și se excretă la nivel renal.
Litiul
Se recomandă în profilaxia tulburării afective bipolare, tratamentul episodului maniacal acut,
creșterea efectului antidepresiv la pacienții cu episod depresiv major sau cu tulburare obsesiv-
compulsivă, tulburări schizoafective, agresivitate cronică și comportament antisocial, depresie
recurentă, mai rar în deficiență mintală, tulburare de personalitate borderline, etilism.
Mecanismul de acțiune nu este pe deplin cunoscut. Cu certitudine ac-ționează asupra canalelor
de Na+- K +.
Doze: adult 600-1500 mg/zi, vârstnic 150-600 mg/zi. Trebuie menţinut nivelul terapeutic la adult
0,5-1,2 mmol/L, iar la vârstnic 0,1-0,8 mmol/L. Se vor monitoriza nivelurile serice (întotdeauna
recoltarea se efectuează la 12 ore după doză); apoi lunar până la două ori pe săptămână până
când este atinsă o stare de echilibru, apoi la 2 luni.
Se monitorizează, de asemenea, funcţia tiroidiană la 6 luni, creatina la 6 luni, sumarul de urină la
1 an. ESENŢIALUL ÎN PSIHIATRIE
166
Efecte adverse: diaree, poliurie, polidipsie, glomerulonefrită, diabet renal, tremor, letargie,
oboseală, cefalee, leucocitoză reversibilă, risc terato-gen, creştere în greutate, edeme, psoriazis,
hipotiroidism, căderea părului, tensiune musculară.
Carbamazepina
Se recomandă în profilaxia tulburării afective bipolare, tratamentul episodului maniacal acut şi
tulburarea afectivă bipolară cu ciclare rapidă.
Mecanismul de acţiune constă în inhibiţia transmisiei sinaptice cu creș-terea pragului
convulsivant.
Dozele sunt 750-3000 mg/zi, administrate în trei prize. Se urmăreşte o concentraţie sangvină de
350-700 μmol/L. Necesită monitorizarea numă-rului de trombocite săptămânal în prima lună si
apoi hemograme periodice din cauza riscului de agranulocitoză. Se urmăresc şi alte semne de
discrazie sanguină: febră, erupţii cutanate, dureri în gât, cianoză.
Efecte secundare: leucopenie tranzitorie, agranulocitoză, ataxie, vor-bire greoaie, confuzie,
nistagmus, diplopie, rash (5%), diaree.
Acidul valproic
Este indicat în profilaxia tulburării afective bipolare, tratamentul epi-sodului maniacal acut,
tulburarea afectivă bipolară cu ciclare rapidă.
Mecanismul de acţiune constă în inhibiţia transmisiei sinaptice cu creșterea pragului
convulsivant.
Doza recomandată este de 20 mg/kg corp, în două prize, urmărindu-se obținerea unei
concentraţii sangvine de 17-50 mmol/L.
Efecte secundare: modificarea probelor hepatice (necesită monitori-zarea probelor hepatice
săptămânal timp de o lună, apoi lunar, din cauza riscului de disfuncţie hepatică); de asemenea, se
verifică celelalte semne ale disfuncţiei hepatice: icter, edem, greaţă, stare generală de rău, diaree,
tremor, sedare, ataxia, reducerea pilozităţii toracice şi pubiene, creştere în greutate (edeme,
ascită), trombocitopenia tranzitorie.
Toxicitatea litiului
Se bazează pe diagnosticul clinic, deoarece toxicitatea poate apărea și la doze terapeutice
Prezentare:
- gastro-intestinal: vărsături, diaree
- cerbelos: ataxie, vorbire neclară, incoordonare
- cerebral: mioclonus, mișcări coreiforme sau parkinsoniene, crize comițiale, delirium, comă
Intervenţia în intoxicaţia cu Li:
- discontinuarea litiului;
- dozarea nivelului plasmatic al litiului;
- infuzie salină;
- hemodializă la valori ale litiului sangvin peste 2 mmol/l, sau în caz de comă, șoc, deshidratare
severă, lipsa răspunsului la tratament adecvat după 24 de ore sau dacă starea se agra-vează.
Tipuri:
restrictiv - fără episoade de lăcomie (”binge-eating”) sau compor-tament de prevenire a luării
în greutate
cu episoade de lăcomie (”binge-eating”) sau comportament de prevenire a luării în greutate în
perioada episoadelor de AN