APA

Lector Natalia GUBCEAC

Catedra de Fiziologie a Omului

si Biofizica
1
Apa este "matricea vieții".

2
 Cuprins:

• Structura moleculei de apă

• Proprietățile fizico-chimice ale apei
• Electroliza și disocierea apei
• pH-ul apei. Apa grea și tritiată. Proprietăți.
• Rolul apei pentru organismele vii

3
Apa este lichidul cu cea mai mare raspandire
(ocupand aproximativ ¾ din suprafata
globului terestru ) si, fara exagerare, cel mai
important pentru viata.

Ea este importanta nu numai pentru

faptul ca este, din punct de vedere cantitativ,
componentul major al organismelor vii, dar
si pentru motivul ca ia parte la organizarea
structurala a biosistemelor si la activitatea
metabolica celulara.

4
5
Structura moleculei de apă

6
Datorită structurii asimetrice a moleculei de apă, centrul sarcinilor pozitive
(ionii de hidrogen) nu coincide spaţial cu centrul sarcinilor negative (ionul de
oxigen), aceasta se comportă ca un dipol electric permanent având un moment
dipolar de 1,858 Debye ≅ 6,2 ⋅10^-30 C⋅m (momentul dipolar reprezintă
produsul dintre sarcina dipolului (δ) şi distanţa dintre centrul sarcinilor
electrice negative şi cel al sarcinilor electrice pozitive).

7
 Datorită caracterului dipolar,
molecula de apă se orientează în
câmp electric, iar constanta sa
dielectrică este mare

Molecula de apă are 10 electroni care sunt

repartizaţi astfel :
- 2 electroni în apropierea oxigenului;
- 2 perechi de electroni neparticipanţi (nu
participă la legătura covalentă) care se rotesc
pe două orbite aflate în plan perpendicular
pe planul moleculei de apă;
- 2 perechi de electroni care care realizează
legăturile covalente.
8
Structura tetraedrică a moleculei de apă

9
 Structura tetraedrică a moleculei de apă

• Dispunerea orbitelor determină structura tetraedrică a moleculei de apă

Între dipolii electrici se manifestă forţe de natură electrostatică, numite Van

der Waals care sunt mai slabe decât forţele ionice şi care scad cu puterea a 7-a
a distanţei. De asemenea, aceste legături sunt mult mai slabe decât legăturile
chimice, deci nu modifică structura şi proprietăţile moleculei.

10
În afara legăturilor de tip van der Waals, în lichide se întâlnesc şi legăturile
coordinative care sunt mai puternice. Ele apar când norii electronici ai
moleculelor se suprapun parţial. Aceste legături conferă un comportament
cooperativ apei, legarea unei molecule facilitând legarea alteia, o moleculă de
apă putând lega în acest fel încă 4 alte molecule

11
 Tehnici de investigare a
structurii moleculare a apei:

• absorbția în infraroșu
• împrăștierea neutronilor
• rezonanță magnetică nucleară
• simulări pe calculator, etc

Fig. Măsurarea mișcării browniene

a moleculelor de apă folosind RMN
de difuzie.

12
 Structura gheții

• Gheața, ca toate solidele, are o structură bine definită; fiecare moleculă de apă este
înconjurată de patru H2O învecinate.
• Doua dintre acestea sunt legate de atomul de oxigen prin legatura de hidrogen pe
molecula centrală de H2O și fiecare dintre cei doi atomi de hidrogen sunt legati în mod
similar de un alta molecula de apa vecina.

13
 Structura gheții
• Gheața formează cristale având o structură cristalina hexagonală, care în
deplina lor dezvoltare ar tinde să formeze prisme hexagonale foarte
asemănătoare cu cele observate uneori în cuarț.

Cu toate acestea, în cele mai multe condiții, cristalele de fulgi de zăpadă pe

care le vedem sunt turtite în frumoasele structuri fractale-hexagonale,
care sunt observate în mod obișnuit.
14
 Proprietăţile fizice ale apei
• Momentul dipolar al apei şi capacitatea moleculelor de apă de a forma legături de hidrogen
intermoleculare sunt responsabile pentru proprietăţile ei speciale. Proprietăţile fizice ale apei care au
o importanţă biologică remarcabilă sunt:
- densitate maximă la 40 Celsius – pe fundul lacurilor temperatura apei nu scade sub aceasta valoare
nici iarna (apa mai densă se va duce în jos), gheaţa fiind mai puţin densă decât apa va pluti, iar viaţa
se poate dezvolta în continuare în mediul subacvatic;
- Structura afânată a gheţii datorită căreia densitatea ei este mai mică decât a apei la 00C se datorează
tocmai capacităţii apei de a forma legături de hidrogen;

15
ice  liquid
16
 Proprietăţile fizice ale apei
• căldură specifică (căldura necesară unităţii de masă pentru a-şi varia temperatura cu un grad) mult
mai mare decât cea a oricărei substanţe solide sau lichide (4,18 J/(g⋅K)); această caracteristică poate
fi explicată prin faptul că interacţiunea dintre dipolii apei înmagazinează o mare cantitate de energie
internă; în termoreglarea organismului, căldura specifică mare menţine temperatura constantă a
corpului în timpul unor eforturi musculare intense care ar putea duce la o supraîncălzire;

Corespunzător transformărilor de fază

• căldură latentă specifică (căldura latentă
specifică reprezintă căldura necesară posibile, se definesc călduri latente:
unităţii de masă pentru a-şi modifica starea • Căldură latentă de vaporizare
de agregare) mult mai mare decât a altor • Căldură latentă de condensare
lichide, acest lucru fiind datorat tot
capacităţii apei de a forma legături de
• Căldură latentă de sublimare
hidrogen. • Căldură latentă de desublimare
• Căldură latentă de topire
• Căldură latentă de solidificare.

17
 Proprietăţile fizice ale apei
• conductibilitate termică de câteva ori mai mare decât cea a majorităţii lichidelor şi de
27 de ori mai mare decât a aerului, consecinţa acestui fapt fiind că apa are rol de
amortizor termic în organism;
Unitatea sa SI este siemens pe metru (S/m).

Conductivitatea apei:
Apa ultra pura 5.5 · 10-6 S/m
Apa de baut 0.005 – 0.05 S/m
Apa de mare 5 S/m

• constantă dielectrică relativă are valoarea 80, fiind foarte mare, rezultatul fiind
facilitarea disocierii electrolitice;
• apa disociază foarte puţin, având o constantă de disociere mică (1,2⋅10-14 la 25oC),
protonii produşi în concentraţie mică în urma disocierii apei au importanţă biologică
deosebită;

18
 Proprietăţile fizice ale apei
• Tensiune superficială mai mare decât a altor
lichide (73 mN/m); acest lucru are un rol
hotărâtor în fenomenele de capilaritate.
Tensiunea superficiala este o tendință de
contracție a suprafeței unui lichid care îi permite
să reziste unei forțe externe, H2O: T=20°C,
σ=72.8·10-3N/m
Efectele tensiunii superficiale:
• Separarea uleiului și a apei
• Formarea picăturilor
• Flotația obiectelor
19
 Proprietăţile fizice ale apei
Efectul general al tensiunii superficiale este de a minimiza suprafața unui lichid. Forma
geometrică care are cel mai mic raport dintre suprafața și volum este sfera, astfel încât cantități
foarte mici de lichide tind să formeze picături sferice.
Pe măsură ce picăturile devin mai mari, greutatea lor le deformează în forma tipică a lacrimii.

20
• Exemplu: tendinţa alveolelor de a colapsa la sfârşitul expiraţiei se datorează, în esenţă,
tensiunii superficiale a stratului apos care căptuşeşte epiteliul alveolar. Stabilitatea
alveolară este asigurată de surfactantul pulmonar (amestec de fosfolipide şi
lipoproteine) de la interfaţa aer-lichid care reduce tensiunea superficială, menţinând
diferenţa de presiune din interiorul alveolei în cursul ciclului respirator la o valoare
aproximativ constantă, prevenind astfel colapsarea. Surfactantul pulmonar participă şi la
îndepărtarea corpilor străini, fiind parte a sistemului imunitar pulmonar.
• Insuficienţa acestui surfactant pulmonar sau absenţa sa pot provoca boli respiratorii
grave: un copil născut prematur (dupa 28-32 săptamâni de gestaţie) prezintă o deficienţă
a surfactantului pulmonar care duce la detresă respiratorie manifestată imediat după
naştere prin tahipnee (accelerare rapidă a frecvenţei respiratorii), cianoză (apariţia
coloraţiei albăstrui a pielii şi a mucoaselor datorită unei cantităţi inadecvate de oxigen în
sânge).

21
Proprietăţile fizice ale apei

c
n  , nwater  1.33
v



22
23
Apa purificată are multe utilizări, în mare parte în producția de medicamente, în
laboratoare și industrii de știință și inginerie și este produsă într-o gamă larga de purități.
Conductivitatea unei soluții de apă este foarte dependentă de concentrația de săruri
dizolvate și de alte specii chimice care ionizează în soluție.
Conductivitatea electrică a probelor de apă este utilizată ca un indicator al modului în care
proba este lipsită de sare, ioni sau impurități; cu cât apa este mai pură, cu atât
conductivitatea este mai mică (cu atât rezistivitatea este mai mare).

Procesul de distilare a apei explicat

https://www.youtube.com/watch?v=KIISxNwiFcc

Distalarea apei in conditii casnice

https://www.youtube.com/watch?v=iA16crVka8A

Aplicatii (uleiurile esentiale)

https://www.youtube.com/watch?v=OVQC-6qIq-Y
-Coeziune și aderență: Moleculele de H2O rămân aproape unele de altele (coeziunea)
datorită acțiunii colective a legăturilor de hidrogen dintre moleculele de apă!

Apa are proprietăți de aderență ridicata datorită naturii sale polare!

Apa este miscibila cu multe lichide formând un singur lichid omogen.
Alcoolul este miscibil cu apa.
Uleiurile nu sunt miscibile cu apa, formând de obicei straturi.
Toate componentele din celule (proteine, ADN, polizaharide) sunt dizolvate în apă.
-Solutii/substante hidrofile: Substante care se amesteca bine si se dizolva in apa.
-Solutii/substante hidrofobe: Substante care nu se amesteca si nu se dizolva in apa.
Apa formează un azeotrop cu mulți alți solvenți: un amestec de două lichide care are un
punct de fierbere constant și o compoziție unica pe tot parcursul distilării.
 Electroliza apei
Electroliza reprezinta descompunerea apei in oxigen (O2) si hidrogen (H2), ca rezultat al
trecerii curentului electric prin apa. Pentru electroliza se utilizeaza o diferenta de potential
minima de 1.23 volti.

oxidarea la anod: 2H2O  O2 + 4H+ + 4e-

reducerea la catod: 4H2O + 4e-  2H2 + 4 OH-

Masina de electroliza a apei

https://www.youtube.com/watch?v=dRtSjJCKkIo
 Aplicatii ale electrolizei apei

Electroliza apei este o tehnologie bine cunoscută care a fost folosită de aproape un secol
pentru aplicații diverse în industrie (industria alimentară, centrale electrice, metalurgie
etc.).În zilele noastre, este considerat și un proces cheie care poate fi utilizat pentru
producerea de hidrogen de înaltă puritate din apă și surse regenerabile de energie.
Este de așteptat ca în viitorul apropiat, electrolizoarele de apă să ocupe un loc din ce în ce
mai proeminent pentru producția descentralizată de hidrogen, de exemplu, în stațiile de
alimentare cu hidrogen.
 Disocierea moleculei apei
Atomii pot câștiga sau pierde electroni pentru a forma ioni într-un proces numit ionizare.
Când compușii ionici se dizolvă în apă, ionii lor se separă unul de altul într-un proces numit
disociere.
Când apa se disociază, unul dintre nucleele de hidrogen își lasă electronul în urmă cu
atomul de oxigen pentru a deveni un ion de hidrogen H+ , în timp ce oxigenul și alt atom
de hidrogen devine un ion de hidroxid OH−
H2O H+ + OH−
OH− - anion diatomic (ion cu mai mulți electroni decât protoni; sarcină negativă) sau
hidroxid

H+ - cation (ion cu un proton; sarcină pozitivă)

 Structura şi rolul apei în sistemele
biologice
• În structurile vii există o multitudine de specii moleculare, macromoleculare şi ionice care
sunt hidrofile sau hidrofobe, capabile să formeze cu apa diferite tipuri de legături. Spunem că
apa din sistemele vii este structurată adică are un grad mare de ordonare şi acest lucru este
responsabil pentru rolul foarte important pe care îl joacă apa într-o serie de mecanisme de
reglare şi bioenergetice cum ar fi: capacitatea calorică mare şi conductivitatea termică mare
previn încălzirea excesivă a ţesuturilor vii în urma unor eforturi musculare intense, căldura
latentă de vaporizare mare permite răcirea prin evaporare pulmonară şi prin transpiraţie (rol
în homeostazia termică). Structurarea apei оn sistemele biologice se datorează faptului că
moleculele de apă sunt capabile să formeze legături de hidrogen nu numai unele cu altele,
dar şi cu macromolecule care au la capete grupări –OH sau –NH2, cum este cazul proteinelor

29
 Disocierea clorurii de sodiu în apă

• în sistemele vii există şi electroliţi care sunt substanţe capabile să disocieze

în ioni negativi şi pozitivi în prezenţa apei, care formează cu apa legături
electrostatice, rezultând o ordonare locală a apei.

30
 Disocierea clorurei de sodiu in apa

https://www.vascak.cz/data/android/physicsatschool/template.php?s=elkap_disociace
&l=ro
 pH-ul
• pH-ul apei, sau potentialul de hidrogen
al acesteia, exprima echilibrul acido- pH < 7
bazic al unei ape pe o scara de referinta Solutie
cuprinsa intre 1 si 14. Daca vorbim acida
despre un pH mai mic de 7, ne referim la
o apa cu caracter acid. In schimb, daca
avem un pH mai mare de 7, vorbim
despre o apa cu caracter bazic sau
alcalin.

pH >7
solutie
bazica sau
alcalina
 Apa grea si tritiata
Izotopii de hidrogen : 1H (1p+ , 0 n0)
2H (D): 1p+ , 1n0

3H (T): 1p+ , 2 n0

Izotopii de oxigen: 16O 17O 18O

Apa grea (oxid de deuteriu) este o formă de apă, în care atomii obișnuiți de
hidrogen sunt înlocuiți cu D: D2O or 2H2O.
Apa tritiata: T2O or 3H2O.
 Importanta apei pentru sistemele biologice
Toate formele de viață cunoscute depind de apă!
Rolul metabolic al apei
 fotosinteză și respirație
 hidroliza: rupe legătura dintre aminoacizii din protein
 difuzia materialelor pe suprafete precum plamanii

• Apa ca solvent
 apa este o componentă fundamentală a plasmei sanguine, lichidului tisular și
limfei și este folosită pentru a dizolva o gamă largă de substanțe, cum ar fi
globulele roșii care transportă oxigen.
 Produsele de deșeuri metabolice, cum ar fi amoniacul și ureea, sunt
îndepărtate din organism într-o soluție de apă.

• Apa ca lubrifiant
 Mucusul – mișcare la animale, cum ar fi melcii, sau intern pe peretele
intestinal pentru a ajuta la mișcarea alimentelor
 Lichidul sinovial – mișcarea articulațiilor
 Lichidul pleural – mișcarea plămânilor în timpul respirației
 Lichidul pericardic – mișcarile inimii.
 Determinarea volumui de apă din organism:

S-a constatat că din apa conţinută într-un organism viu 70% reprezintă apa intracelulară, 23% apa
interstiţială şi numai 7% apa circulantă.
Pentru a determina volumul apei V în diferite compartimente se utilizează relaţia :
m
V=
unde: m – cantitatea de substanţă injectată c
c – concentraţia diluată în volumul V.
Pentru determinarea volumului total VT de apă din organism, se injectează o substanţă care
difuzează liber în tot corpul, cum ar fi antipurinul, izotopii hidrogenului şi altele.
Pentru a cunoaşte volumul plasmatic (intravascular) VP se folosesc macromolecule care nu pot traversa
endoteliu vascular, cum ar fi serul de albumine marcat cu iod radioactiv.
Pentru a determina volumul extracelular VEC trebuie folosită o substanţă care traversează endoteliul
vascular, însă pentru care membranele celulare sunt impermeabile.
• Volumul intracelular VIC şi interstiţial VIS se determină din relaţiile:

VIC = VT  VEC VIS = VEC  VP

37
 Anomaliile apei
• Apa calda si apa rece au proprietati opuse, comportamentul anormal fiind
mai accentuat la temperaturi joase, la care proprietatile apei supraracite
difera adesea de cele ale ghetii cristalizate hexagonal
• Când apa supraracita este încalzita, dimensiunile moleculelor se
diminueaza si apa devine mai usor compresibila, indicele sau de refractie
creste, la fel viteza de propagare a sunetului, capacitatea de a dizolva gaze
scade, este mai usor de încalzit si conductivitatea sa termica creste.
• Prin contrast, pe masura ce apa calda este încalzita, devine mai usor
compresibila, indicele sau de refractie scade, la fel viteza de propagare a
sunetului, gazele devin mai solubile, devine mai greu de încalzit si un
conductor termic mai slab
• Prin cresterea presiunii, moleculele individuale se dilata, viteza de
deplasare a moleculelor este mai mare în apa rece decât în apa calda.
• Apa calda îngheata mai rapid decât apa rece, iar gheata se topeste la
comprimare (cu exceptia situatiilor în care se aplica presiuni înalte, când
apa lichida se solidifica la comprimare)
 Anomaliile de faza ale apei
• Apa are un punct de topire si un punct de fierbere anormal de înalte.
• Apa are un punct critic (punctul final al unei curbe în diagrama de faza)
anormal de înalt.
• Apa solida prezinta mai multe varietati structurale (stabile si metastabile,
cristaline si amorfe) decât orice alta substanta.
• Conductivitatea termica, modulul de rigiditate si viteza de propagare a
sunetului ale ghetii scad cu cresterea presiunii.
• Structura apei se modifica la presiune înalta.
• Apa supraracita prezinta doua faze si un punct critic suplimentar la
aproximativ -91°C.
• Apa lichida se poate supraraci cu usurinta, dar este vaporizata cu
dificultate.
• Apa lichida exista la temperatura foarte coborâta si îngheata (se solidifica)
la încalzire.
• Apa lichida poate fi supraîncalzita cu usurinta, iar apa fierbinte îngheata
mai repede decât apa rece (efectul Mpemba).
• Amplitudinea de vibratie a apei calde este mai mare decât a apei reci.
• Moleculele de apa se contracta la cresterea temperaturii si se dilata la
cresterea presiunii
 Anomaliile termice ale apei

• Caldura de topire a apei prezinta un maxim la -17°C.

• Caldura specifica de încalzire a apei are o valoare dubla
fata de cea a ghetii sau a vaporilor.
• Capacitatea termica specifica (CP si CV) a apei este
neobisnuit de ridicata.
• Capacitatea termica specifica CP prezinta un minim la 36°C
si prezinta un minim în raport cu temperatura.
• Capacitatea termica specifica Cv prezinta un maxim la
aproximativ -45°C.
• Caldura si entropia de vaporizare, ca si caldura de
sublimare au valori anormal de mari.
• Conductibilitatea termica a apei este mare si creste la o
valoare maxima la aproximativ 130°C.
 Anomaliile fizice ale apei ca material

• Apa are o vâscozitate neobisnuit de mare, care creste pe masura

ce temperatura scade sub 33°C si scade cu cresterea presiunii.
• Coeficientul de difuzie este mare si descreste cu scaderea
temperaturii.
• La temperaturi coborâte, autodifuzia apei creste pe masura ce cresc
densitatea si temperatura.
• Apa are o tensiune superficiala neobisnuit de mare.
• Cu cresterea temperaturii, solubilitatea în apa a gazelor cu structura
nepolara scade pâna la o valoare minima, dupa care (respectând
comportamentul normal) creste.
• Constantele dielectrice (care reflecta opozitia unui mediu fata de
fortele de atractie între particulele încarcate cu sarcini) ale apei si
ghetii sunt neobisnuit de mari (la 0°C, aer: 1; gheata: 3,2; apa: 80).
 Anomaliile privind densitatea apei

• În cazul apei, relatia temperatura – densitate prezinta un punct de maxim la 4°C.

• Densitatea ghetii creste la încalzire (pâna la 70K).
• Apa se contracta la topire
• Presiunea reduce punctul de topire al ghetii
• Apa lichida are o valoare mare a densitatii, care creste la încalzire (pâna la 3,984°C).
• Suprafata apei este mai densa decât întregul volum.
• Cresterea presiunii reduce temperatura la care densitatea apei este maxima.
• Apa supraracita prezinta o valoare minima a densitatii.
• Apa are un coeficient de dilatare termica coborât.
• Gradul de dilatare termica al apei scade (devine negativ) la temperaturi coborâte.
• Dilatarea termica a apei creste cu cresterea presiunii.
• Numarul de molecule din prima vecinatate a unei molecule de apa creste la topire, dar si cu cresterea temperaturii.
• Apa are un grad de compresibilitate neobisnuit de scazut.
• Compresibilitatea scade cu cresterea temperaturii pâna la 46,5°C.
• Relatia temperatura-compresibilitate prezinta un punct de maxim.
• La frecvente înalte, se înregistreaza „sunetul rapid”, care prezinta discontinuitate la presiune înalta.
• Timpul de relaxare spin-retea în RMN este foarte mic la temperaturi coborâte.
• Frecventa de rezonanta RMN a nucleelor prezinta un maxim la temperaturi coborâte (la supraracire).
• Indicele de refractie al apei prezinta o valoare maxima imediat sub temperatura de 0°C.
• Modificarea de volum la vaporizare este foarte mare.
 Curiozități despre apă
• Sunetul se propagă mult mai repede prin apă decât prin aer.
• Apa caldă îngheaţă mai repede decât apa rece. Oamenii de ştiinţă habar n-au de ce.
• Apa caldă e mai uşoară decât apa rece.
• Creierul uman este alcătuit în proporţie de 78% din apă, iar oasele conţin 31% apă.
• Senzaţia de sete apare în momentul în care pierdem 1% din apa din organism.
• Apa ar trebui consumată la o temperatură de circa 5 grade Celsius pentru ca organismul să
beneficieze de toate calităţile sale.
• Dacă bei prea multă apă, poţi să intri în comă. Supraalimentarea cu apă se numeşte hiponatremie,
duce la scăderea nivelului de sodiu din organism, iar celulele încep să se umfle.
• Știai că apa plată expiră din pricina sticlei în care este îmbuteliată, nu a conţinutului?
• Apa poate provoca… arsuri!
• Apa e responsabilă pentru unul dintre cele mai frumoase fenomene meteo: curcubeul.
• Un copac oferă aproximativ 265 de litri de apă prin evaporare.
• Există mai multă apă în atmosferă decât în toate râurile noastre combinate.
• Punctul de fierbere al apei de pe varful muntelui Everest este de 71°C.
• Într-o perioadă de 100 de ani, o moleculă de apă petrece 98 de ani în ocean, 20 de luni ca gheață,
aproximativ 2 săptămâni în lacuri și râuri și mai puțin de o săptămână în atmosferă.
• Un litru de apă cântărește 1 kilogram; un metru cub de apă cântărește o tonă (1000 kg).
• Apa are sentimente!
Thanks for attention.

Lecturer Natalia GUBCEAC

Department of
Human physiology and biophysics
44