4 Tema AMG-47903-54613
4 Tema AMG-47903-54613
4 Tema AMG-47903-54613
Structura și
proprietățile apei. Disocierea
apei.
Chiriac Tatiana,
Asistent universitar
Cuprins
3
4
Tipurile de apă
Apa de
ploaie
Apele
Ape
mărilor şi
minerale
oceanelor
Apa
Apa
Apa dură
potabilă
5
Molecula de apă
6
Structura şi proprietăţile moleculei de
apă
7
Compoziţia moleculei de apă
8
Stările de agregare ale apei
9
Transparenţa
11
Capacitatea termică specifică
• 𝑄1,2 = 𝑚 ∙ 𝑐 ∙ 𝑇2 − 𝑇1 , 𝑄 𝑆𝐼 = 𝐽 (Jouli)
𝑄1,2 𝐽
• 𝑐= , 𝑐 𝑆𝐼 =
𝑚∙ 𝑇2 −𝑇1 𝑘𝑔∙𝐾
• Q1,2 – cantitatea de căldură;
• m – masa;
• T2, T1 – temperatura iniţială şi finală.
𝐽
• 𝑐𝑎𝑝𝑒𝑖 = 4,2 ∙ 10 3
.
𝑘𝑔∙𝐾
13
Căldura latentă
14
Tensiunea superficială
𝐹 𝑁
• 𝜎= , 𝜎 𝑆𝐼 = .
𝑙 𝑚
𝑁
• Pentru apă, la 200C, 𝜎=72,6·10-3 .
𝑚
• Fenomenul de tensiune superficială
este important în:
– Capilaritate;
– Embolia gazoasă;
– Chemotaxis (mişcarea unui
organism (celulă, bacterie) în
direcţia stimulantului) etc.;
15
Permitivitatea electrică relativă
16
Disocierea moleculei de apă
• 𝐻2 𝑂 → + 𝐻 + 𝑂𝐻 −
+
• 𝐻2 𝑂 + 𝐻 → 𝐻3 𝑂.
17
Noţiunea de pH
• pH=-lg [H+]
18
Aciditatea lichidelor
19
Aciditatea lichidelor biologice
Lichidul pH-ul
Sânge 7,4
Suc gastric 1,8
Suc panceratic 8,0
Urină 5,6
20
Apa grea şi apa tritiată
• Asocierea izotopilor oxigenului (16O, 17O, 18O) cu izotopii hidrogenului (2H –
deuteriul D şi 3H – tritiul T) explică faptul că în natură există 18 specii de
molecule de apă , printre care şi speciile care formează apa grea şi apa tritiată,
aceasta din urmă fiind radioactivă:
• 𝐻 − 𝑂 − 𝐻, H2O apa obişnuită
𝐻−𝑂−𝐷
• apa grea
𝐷 − 𝑂 − 𝐷, 𝐷2 𝑂
𝐷−𝑂−𝑇
• 𝐻−𝑂−𝑇 apa tritiată
𝑇 − 𝑂 − 𝑇, 𝑇2 𝑂
• Dopajul apei grele în apa obişnuită poate fi măsurat prin determinarea
indicelui de refracţie.
• Apa tritiată T2O poate fi detectată determinând emisia de radiaţie β de către
tritiu.
• Apa grea provoacă sterilitatea animalelor, aduce la inhibarea transportului
activ şi contracţiei musculare.
21
Proprietăţile fizice ale apei
22
Rolul biologic şi repartiţia apei în
organism
23
Importanţa apei în lumea vie
• Datorită ponderii sale foarte mari în lumea vie, apa constituie „Cadrul
molecular” în care se desfăşoară procesele vieţii:
1. Apa constituie solventul universal al materiei vii, atât la nivelul intracelular
cât şi interstiţial;
2. În interiorul celulelor apa intervine într-o serie de reacţii biochimice, de
exemplu reacţiile de hidroliză, de oxidare şi de condensare.
3. În cazul plantelor, apa constituie unul din cei doi reacţanţi în procesul de
fotosinteză (celălalt fiind bioxidul de carbon);
4. Apa constituie mediul de transport al moleculelor, ionilor, macromoleculelor
şi al celulelor de la un organ la altul. Acest transport se realizează de către
fluidele circulante extracelulare. Apa este agentul de eliminare a cataboliţilor
toxici în afara organismului, în procesele de transpiraţie.
5. Apa constituie mediul de flotaţie al unor celule libere, aşa cum ar fi
eritrocitele, limfocitele, leucocitelor.
6. Apa asigură protecţia la şocuri mecanice a unor sistem (exemplu sistemul
nervos central) sau a embrionului şi fătului.
7. În cazul animalelor homeoterme, apa intervine substanţial şi eficient în
procesele de termoreglare.
24
Determinarea volumului de apă în
organism
• S-a constatat că din apa conţinută într-un organism viu, 70% reprezintă apa
intracelulară, 23% - apa interstiţială şi numai 7% - apa circulantă.
• Pentru a determina volumul de apă din diferite compartimente se utilizează
relaţia:
𝑚
• 𝑉= 𝑐
Unde m este cantitatea de substanţă injectată;
c – concentraţia diluată în volumul V.
• Pentru determinarea volumului total VT de apă din organism se injectează o
substanţă care difuzează liber în tot corpul cum ar fi antipurinul, izotopii
hidrogenului şi altele.
• Pentru a cunoaşte volumul plasmatic (intravascular) Vp se folosesc
macromoleculele care nu pot traversa endoteliul vascular, cum ar fi serul de
albumine marcat cu iod radioactiv.
• Pentru a determina volumul extracelular VEC trebuie folosită o substanţă care
traversează endoteliul vascular, însă pentru care membranele celulare sunt
impermeabile.
• Volumul intracelular VIC şi interstiţial VIS se determină din relaţiile:
• 𝑉𝐼𝐶 = 𝑉𝑇 − 𝑉𝐸𝐶 𝑉𝐼𝑆 = 𝑉𝐸𝐶 − 𝑉𝑃
25
VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!