UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" DIN ARAD

FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ȘI

PROTECȚIA MEDIULUI
DOMENIUL INGINERIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDIU
EVALUAREA ȘI CONTROLUL CALITĂȚII MEDIULUI

TEHNICI DE DEPOLUARE ȘI
RECONSTRUCȚIE ECOLOGICĂ

COORDONATOR:
Conf.univ.dr.ing. Ioan CALINOVICI

MASTERAND
CIUREL IONELA ALINA

ARAD
2020
 UNIVERSITATEA "AUREL VLAICU" DIN ARAD
FACULTATEA DE INGINERIE ALIMENTARĂ, TURISM ȘI
PROTECȚIA MEDIULUI
DOMENIUL INGINERIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDIU
EVALUAREA ȘI CONTROLUL CALITĂȚII MEDIULUI

FLOTAREA SUSPENSIILOR
MAI UȘOARE DECÂT APA

COORDONATOR:
Conf.univ.dr.ing. Ioan CALINOVICI

MASTERAND
CIUREL IONELA ALINA

ARAD
2020
 FLOTAREA SUSPENSIILOR MAI UŞOARE DECÂT APA

1.1Considerații generale

Flotaţia este una dintre cele mai eficiente metode pentru separarea impurităţilor din apele
uzate. Flotaţia este un proces de separare din amestecuri multifazice, în urma formării unor
agregate: bulă de gaz – particule solide. În procesul de flotaţie, faza devenită mai uşoară,
respectiv agregatele formate, se ridică la suprafaţă, separându-se din amestec. Flotaţia este
utilizată de asemenea, pentru separarea din apă a unor substanţe insolubile, ca de exemplu:
grăsimile, uleiurile, etc. Prin adăugarea unor reactivi chimici sau floculanţi se poate mări
eficienţa şi randamentul procesului de separare din suspensie a unor particule coloidale, greu de
separat.

Separarea impurităţilor solide şi a grăsimilor, mai uşoare decât apa prin metoda flotaţiei, se
poate realiza prin:

a. flotaţia naturală pentru grăsimi ne emulsionate;

b. flotaţia prin aerare forţată (aeroflotaţia) – pentru grăsimi emulsionate sau pentru
particule solide foarte fine:
– prin barbotare de aer;
– prin depresurizarea (detenta) fluidului suprasaturat cu aer.
c. electroflotaţia

Înlăturarea grăsimilor din apele uzate este o măsură vitală pentru tratarea biologică în
tancurile de aerare. Prezenţa grăsimilor în tancurile de aerare, împiedică (frânează) transferul
oxigenului din aer în apă, datorită modificărilor care au loc la interfaţa dintre cele două lichide.
În plus, reciclarea grăsimilor şi uleiurilor extrase din apele uzate prin flotaţie poate să fie o
operaţie profitabilă ţinând cont de cantităţile mari de ulei deversat în apele de canalizare.
1.2 Separatoare de grăsimi

Separatoarele de grăsimi sunt utilizate pentru a pre-epura apele rezultate de la diverse

obiective cum sunt: bucătăriile hotelurilor, pensiunilor, restaurante, abatoare, fabrici de procesare
a cărnii. Grăsimile sunt substanţe de origine vegetală sau animală,cu masa volumică mai mică
de 0,95 g/cm3, care sunt parţial su total insolubile în apă şi care sunt saponificabile. Separatorul
de grăsimi cuprinde o trapă de nămol, o cameră de separare a grăsimilor şi un punct de prelevare
a probelor.

Flotarea se realizează în bazine de flotare (separatoare de grăsimi şi uleiuri). Amplasarea

separatoarelor de grăsimi se face astfel:

 după deznisipatoare, în cazul reţelelor de canalizare construite în sistem unitar;

 după grătare, în sistem divizor, când lipseşte din schemă deznisipatorul.

Construcţia separatoarelor de grăsimi este obligatorie în cazul când apele conţin mai mult de
150 mg/dm3 substanţe extractibile în eter de petrol, care nu sunt separabile la suprafaţa apei şi
nici posibil de evacuat, în mod obişnuit, prn decantoare primare. În cazul în care epurarea
mecanică este urmată de o epurare biologică, realizată în filter biologice sau câmpuri de irigare,
se prevăd de asemenea, separatoare de grăsimi.

Separatoarele de grăsimi au rolul de a reţine din apele uzate substanţele plutitoare, cu

densitatea mai mică decât a apei şi de a le evacua în containere sau cămine amplasate adiacent
separatorului.

Separatoarele de grăsimi se amplasează după deznisipatoare şi înaintea decantoarelor

primare sau înaintea treptei de epurare biologică dacă decantoarele primare nu sunt prevăzute în
schema tehnologică.

Instalaţiile de separare a grăsimilor utilizează în procesul de reţinere a substanţelor mai

uşoare decât apa procedeul de flotaţie naturală sau de flotaţie artificială.

În procedeul de flotaţie naturală, picăturile de grăsime se separă datorită diferenţei de

densitate dintre apă şi grăsime. Procedeul poate fi aplicat numai pentru grăsimile aflate în stare
liberă (de peliculă, sau filtru), ori în stare de emulsie mecanică grosieră (diametrul picăturilor de
grăsime 80 – 100 μm).

În procedeul de flotaţie artificială picăturile de grăsime sunt separate din apă cu ajutorul
bulelor fine de aer introduse în apă prin dispozitive speciale (difuzoare, tuburi, panouri din
material ceramic poros sau cu membrană elastică perforată).

Grăsimile pot fi separate din apă şi în deznisipatorul – separator de grăsimi cu insuflare

de aer, această instalaţie dispunând de o zonă în care grăsimile separate prin fenomenul de
flotaţie artificială sunt colectate şi evacuate într-un container sau cămin amplasat lângă
deznisipator.

În acest caz, încărcarea superficială a deznisipatorului se va considera egală cu o viteză de

sedimentare în curent de cca. 3 ori mai mică decât cea aferentă deznisipatorului cu insuflare de
aer şi anume, = u = 6....7 mm/s.

Grăsimile dizolvate şi cele aflate în stare de emulsie chimică, se pot separa din apă
numai prin tratare chimică cu reactivi sau cu schimbători de ioni. Aceste situaţii sunt rar
întâlnite în cazul staţilor de epurare aferente micilor colectivităţi.

1.3Proiectarea separatoarelor de grăsimi

Proiectarea separatoarelor de grăsimi este condiţionată de Sandardul European SR EN
1825, care se împarte în două părţi, astfel:

- SR EN 1825-1: Principii pentru proiectare, performanţe şi încercări, marcare şi

controlul calităţii;

- SR EN 1825-2: Alegerea dimensiunilor nominale, montare, service şi

mentenanţă.

Eficienţa flotării poate fi îmbunătăţită prin introducerea ca agent de flotare aer, difuzat prin
intermediul plăcilor poroase, al tuburilor găurite etc.; de asemenea împreună cu aerul se mai
adaugă şi clor gazos.
1.4Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 -s- 0,7 at.)

Principiul de funcţionare al separatoarelor de grăsimi se bazează pe diferenţa de greutate

specifică dintre apă şi grăsime, respectiv a materialelor solide aflate în apele reziduale astfel:
Apa uzată conţinând reziduri de uleiuri vegetale şi animale este colectată prin sistemul de
canalizare şi intră în separator printr-un dispozitiv de liniştire uniformizare. Pe măsură ce apa
curge lent şi uniform prin corpul principal al separatorului, particulele grosiere şi materiile solide
în suspensie se decantează în partea inferioară (trapa de nămol) formând un strat de nămol iar
grăsimile fiind mai uşoare decât apa se ridică la suprafaţă. Datorită compartimentării interioare
şi a dispozitivului de ieşire este permisă numai evacuarea apei filtrate, iar nămolul şi grăsimile
sunt reţinute în interior.

Parametri tehnologici şi relaţiile de dimensionare sunt:

Debitele de calcul şi de verificare:

o Qc = Quzi max - în toate procedeele de canalizare;
o Qv = 2 Quorarmax – în procedeele de canalizare unitar şi mixt;
o Qv = Quorarmax – în procedeul separativ;

Viteza de ridicare a particulelor de grăsime vr = 8…15 m/h.

Încărcarea superficială; în care:

 A0 = este aria suprefeţei orizontale (la oglinda apei, pentru debitul de
calcul), în m2;
  B1 = 2,0…4,5 m – lăţimea unui compartiment măsurată la oglinda apei,
pentru debitul de calcul, în m;
 n = numărul de compartimente în funcţiune;
 L = lungimea utilă a separatorului, în m (v.fig 1);

L
Se recomandă raportul raportul  2 .5
B
Timpul mediu de trecere a apei prin separator:

V n  S1  L L
t    5  12 (min)
Qc Qc VL

unde:

V - este volumul util al separatorului de grăsimi (m3);

B1  b
S1   H - aria secţiunii transversale a unui compartiment (m2);
2

b - lăţimea compartimentului la partea inferioară, determinată din

condiţiile respectării adâncimii apei în separator H, a unghiului  = 600 ... 700de
înclinare a pereţilor faţă de orizontală (la interior) şi a asigurării spaţiului necesar
realăzării sistemului de distribuţie a aerului comprimat sub formă de bule fine sau medii;
H = 1,2…3,0 m adâncimea apei în separator măsurată între oglinda apei pentru debitul de
calcul şi nivelul superior al dispozitevelor de distribuţie a aerului comprimat
 Figu
ra 1. Separator de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0,5 -s- 0,7 at.)
 Viteza longitudinală de curgere a apei prin separator (valoarea medie pe secţiune) se
calculează cu relaţia:
Qc L
VL   (cm /s)
n  S1 t

Ea trebuie să îndeplinească condiţia:

vL ≤ 15 us

Supraînălţarea hv a pereţilor deversori ai jgheaburilor de colectare a grăsimilor peste

nivelul apei aferent debitului de calcul, se determină din condiţia ca la debitul de verificare, apa
să nu depăşească creasta acestor pereţi deversori iar timpul mediu de trecere a apei prin separator
să respecte condiţia:

Vv V  n  B1  L  hv
tv    4  5 (min)
Qv Qv

Cantitatea de aer insuflat este funcţie de debitul de apă care se epurează la un moment
dat, astfel încât pentru obţinerea unei eficiente ridicate şi constante, este necesară reglarea
debitului de aer insuflat funcţie de mărimea debitului de apă tratat. Se vor prevedea în acest sens
dispozitive de reglare automată, corespunzătoare.

Debitul specific de aer ce trebuie insuflat se va considera (raportarea se face la Quzimax):

- qaer = 0,3 m3/h aer/m3/h apă uzată în cazul insufiării aerului sub formă de bule fine
şi medii prin materiale poroase sau prin dispozitive cu membrană elastică
perforată;
- qaer = 0,6 m3/h aer/m3/h apă uzată în cazul insufiării aerului prin conducte
perforate.
 Alegerea utilajului de producere a aerului comprimat (suflante) se va face pentru o
presiune relativă de 0,5-0,7 at. şi pentru un debit de aer:

Qaer = qaer . Qc (m3/h)

unde Qc = Quzimax se introduce în m3/h.

Eficienţa reţinerii grăsimilor din apele uzate orăşeneşti este de 50-85 %.

La insuflarea aerului prin materiale poroase, este obligatorie filtrarea aerului furnizat de
către suflante, pentru a se evita colmatarea materialelor poroase.

Insuflarea aerului în apă poate fi realizată prin:

- plăci poroase de tip Arcuda, acoperite cu două straturi de pietriş sortat, stratul
inferior de 10 cm grosime din pietriş cu granule de 15 ÷ 30 mm, iar stratul
superior de 5 cm grosime din pietriş cu granule de 7 ÷ 15 mm;
- blocuri „M" acoperite cu două straturi de pietriş sortat, identice cu cele
recomandate la soluţia precedentă;
- plăci poroase din sticlă sinterizată cu diametrul porilor 200 ÷ 400 microni;
- difuzoare, tuburi sau panouri cu membrană elastică perforată, dispozitive care nu
necesită filtrarea aerului insuflat şi prezintă avantaje nete faţă de soluţiile
precedente.
Evacuarea apei degresate se poate face fie prin canale deschise, fie prin conducte.
Pentru colectarea uniformă a grăsimilor, se recomandă prevederea, în lungul pereţilor
deversanţi ai jgheaburilor de colectare a grăsimilor, de plăci metalice sau din material plastic cu
dinţi triunghiulari sau trapezoidali, reglabile pe verticală.
În scopul disipării energiei apei aerate la trecerea acesteia din zona activă în zona de
liniştire, se vor prevedea grătare din şipci de lemn sau bare de metal ori din plastic, sprijinite pe
ecranele longitudinale submersate existente în fiecare compartiment (lumina dintre bare b = 2-5
cm).
 Evacuarea grăsimilor colectate la suprafaţa apei din zonele de liniştire se face prin
realizarea unui remuu pozitiv într-unui dintre compartimente, ca urmare a închiderii gradate a
stăvilarului din aval aferent compartimentului respectiv.

Pentru obţinerea unei eficiente optime în reţinerea grăsimilor, acest tip de separator
impune realizarea continuă a insuflării aerului în apă.

Bibliografie

1. NORMATIV PENTRU PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR DE

EPURARE A APELOR UZATE ORĂŞENEŞTI – Partea I: TREAPTA MECANICĂ

Indicativ NP 032-1999

2. NORMATIV PENTRU PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ŞI INSTALAŢIILOR DE

EPURARE A APELOR UZATE ORĂŞENEŞTI PARTEA a III-a : STAŢII DE EPURARE DE
CAPACITATE MICĂ (5<Q  50 l/s) ŞI FOARTE MICĂ (Q  5 l/s)

Indicativ NP 032 III