S9.LEPRA Corectat
S9.LEPRA Corectat
S9.LEPRA Corectat
LEPRA
=boala Hansen
EPIDEMIOLOGIE:
Datorita programelor de sanatate implementate in ultimii 20 de ani, numarul
persoanelor infectate cu M. Leprae a scazut cu 90%.
In 2006, prevalenta globala a leprei a fost de 220 000. OMS are ca si scop eliminarea
leprei in urmatoarea decada, desi inca raman o multime de victime.
La ora actuala, distributia leprei pe glob este reprezentata de o centura cuprinsa intre
latitudinile de 40 grade nord si sud. Multe dintre tarile cu lepra endemica au ajuns in punctul
eradicarii acesteia; au mai ramas focare de lepra in Brazilia, Nepal si Africa tropicala. In
SUA, majoritatea cazurilor sunt identificate la imigranti din Asia de SE si din America latina.
Unele dintre cazuri au afectat veterani ai razboiului din Vietnam si cateva dintre ele au fost
descrise in Louisiana si Texasul de sud, in principal printre persoanele care au luat contact cu
armadillos (vanatori, prin degustare); totusi, aceste animale sunt doar vectori, ele nu dezvolta
boala.
Desi lepra a fost mereu de temut din cauza contagiozitatii, ea este in realitate greu de
contactat. Cele mai multe/obisnuite cazuri de infectie sunt copii care traiesc in acelasi camin
cu persoane infectate. La copii, nu exista diferenta de prevalenta intre sexe, dar la adulti sunt
mai frecvent infectati barbatii. Transmiterea bolii se realizeaza mai lesne cand conditiile de
igiena sunt precare. Doar pacientii cu lepra lepromatoasa pot transmite bacteria.
ETIOLOGIE si PATOGENEZA:
Mycobacterium leprae este un bacil acido-rezistent, cu dimensiuni de 4-7 µm/0.3-0.4
µm. Genomul sau contine peste 3.3 milione de perechi de baze, continand aproximativ 1600
de gene. Doar ½ din acest genom este alcatuit din cadre de citire accesibile, restul fiind format
din pseudogene si regiuni non-codante. Astfel, numarul de gene este semnificativ mai mic la
M. Leprae decat la M. Tuberculosis. M. Leprae este pozitiv la coloratia Ziehl-Neelsen
modificata (de obicei, se foloseste modificarea Fite-Faraco); bacteriile sunt de obicei strans
grupate, aceste grupuri purtand denumirea de globi.
Desi in zonele endemice, infectia este foarte frecventa, modul ei de transmitere este
neclar. Picaturile Pflugge sunt cel mai probabil implicate, dat fiind faptul ca mucoasa nazala
este frevent implicata, iar pacientii cu lepra lepromatoasa elibereaza o cantitate mare de
organisme.
Poarta de intrare este fie tractul respirator superior, fie leziuni cutanate. Localizarile de
predilectie a M. Leprae sunt: pielea, mucoasele, tractul respirator superior si nervii periferici.
Perioada de incubatie este foarte lunga, in medie 3-5 ani si este de 2 ori mai lunga
pentru lepra lepromatoasa, comparativ cu lepra tuberculoida. Cu toate acestea, in unele cazuri,
cum ar fi soldatii care s-au intors din regiuni tropicale, boala s-a dezvoltat si dupa 40 de ani de
la expunere.
Au existat cazuri de lepra la copii < 3 ani; in aceste aczuri, transmiterea
transplacentara si prin laptele matern a fost incriminata.
1
In ciuda eforturilor sustinute, exista putine date cu privire la susceptibilitatea
individuala la M. Leprae, desi exista o potentiala predispozitie genetica. Cr 10p13 a fost
identificat la locus susceptibil. Acesta contine gena ce codifica reeptorul C pentru manoza,
substanta cu rol in asimilarea intracelulara a M. Leprae.
In plus, au fost identificate anuite alele HLA-DR2 asociate cu lepra. Relatia dintre
sistemul imun al gazdei si microorganism este importanta in dezvolatrea individuala a bolii si
a manifestarilor sale. Imunitatea celulara este cruciala pentru eliminarea bacteriei. Aparent,
mai mult de 95% dintre persoanele care intra in contact cu bacteria dezvolta imunitate
protectiva, fara a dezvolta boala clinic.
La cei ce in final dezvolta boala, imunitatea celulara specifica (monitorizata prin testul
leprominei) este cea care dicteaza evolutia acesteia. Pacientii tuberculoizi dezvolta un raspuns
celular T puternic, de tip citokina Th1, manifesta prin reactii tisulare granulomatos si un
numar mic de microorganisme viabile.
Pacientii cu boala lepromatoasa dezvolta o reactie de tip Th2, care duce la un aspuns
imun defectuos fata de M. Leprae si duce, in consecinta la aparitia unui numar mare de
microorganisme viabile.
U raspuns imun umoral este de obicei identificat, in special in lepra lepromatoasa; cu
toate acestea, este putin probabil ca acesta sa aiba un ro protector eficient. Dimpotriva,
complexele imune sunt cele care stau la baa reactiilor leproase.
MANIFESTARI CLINICE:
2
instabile, cu caracteristici amestecate intre L. lepromatoasa si L. tuberculoida
formele intermediare sunt: - L. borderline tuberculoida– BT; - L. borderline (de
mijloc) – BB; - L. borderline lepromatoasa – BL;
LEPRA TUBERCULOIDA:
LEPRA BORDERLINE:
papule, noduli
macule multe si bizare
suprafata stralucitoare
sensibilitate poate diminuata
par usor diminuat
multe mycobacterii
testul Lepromin -
3
LEPRA LEPROMATOASA:
# LEPRA INTERMEDIARA:
# LEPRA LEPROMATOASA:
4
in L. lepromatoasa are loc implicarea directa a bacteriilor care consta in infiltrarea
conjunctivei, corneei si corpului ciliar
leziunile nervoase periferice apar lent
initial, exista o pierdere simetrica a sensibilitatii, adesea dependenta de temperatura si
localizata la nivelul fetelor externe ale extremitatilor
pierderea sensibilitatii se extinde lent in sens central
durerea este neobisnuita
pot exista leziuni ale substantei nervoase autonome evidentiate prin anomalii ale
sudoratiei, disfunctii vasomotorii
in L. Lepromatoasa, implicarea nervilor motori majori apare mult mai tarziu decat in
cea tuberculoida
in stadiile mai avansate, mainile si picioarele devin edematiate; apare osteoporoza cu
leziuni osteolitice si fracturi de compresiune
in plus, trauma repetata, adesea neobservata si infectiile secundare contribuie la
instalarea dizabilitatii
majoritatea pacientilor au limfadenopatii
infiltratul poate fi gasit in testicule ducand la sterilitate si ginecomastie
# LEPRA TUBERCULOIDA:
5
inflamatia granulomatoasa lezeaza nervii periferi rezultand pierderea functiei si
cresterea in dimensiuni; clinic se pot identifica cordoane palpabile ferme
afectarea nervoasa apare mai repede decat in forma lepromatoasa, este mai severa si
asimetrica
mai degraba decat modificarile de sensibilitate, precoce in evolutie pot fi prezente
paralizia si atrofia musculara secundara
nervii faciali sunt adesea afectati, producandu-se o “expresie goala”=facies antonin
corzile vocale pot fi paralizate
adevarata problema o constituie leziunile nervoase extensive care duc la afectiuni ale
membrelor
nervii cei mai susceptibili sunt superficiali, mai reci (gazde mai potrivite pentru M.
leprae) si usor de traumatizat
exista o afectare precoce a nervilor ulnar si adesea median, care produce modificari ale
mainilor de tip gheara lateral si medial
la membrele inferioare, cel mai frecvent afectate sunt nervul peronier comun
(cauzeaza caderea piciorului) si tibial posterior (produce anestezia talpilor si pierderea
muschilor intrinseci)
ca rezultat al tegumentului uscat anestezic, vindecare dificila si paraliziei musculare,
raspunsul la trauma este slab
leziunile extinse pot fi provocate de lovituri minore, presiunea nepotrivita a pantofilor,
bule si arsuri
datorita proprioceptivitatii afectate, piciorul poate fi instabil si luxat in randuri repetate
cicatricile complica tabloul
# LEPRA BORDERLINE:
# AFECTAREA SISTEMICA:
6
SISTEM AFECTARE
Nervos - doar periferic: motor, senzitiv, autonom
- debuteaza distal
- nervii devin ingrosati
- LL, simetric; LT asimetric
- rareori afectare pura nervoasa
HISTOPATOLOGIE:
In lepra intermediara, biopsia cutanata este rareori eficienta; sunt identificate putin
microorganisme. La polul opus, in boala clar manifesta clinic, biopsia cutanata este de obicei,
de ajutor.
In lepra lepromatoasa, sunt identificate macrofage „spumoase” (celulele Wirchow),
incarcate cu microorganisme, care pot fi usor colorate.
Pe masura ce boala se muta spre polul tuberculoid, infiltratul devine din ce in ce mai
granulomatos, cu celule gigante multinucleate si foarte putine microorganisme.
Biopsia unui nerv este necesara in cazul in care nu sunt accesibile leziuni cutanate sau
in cazul leprei pur neurale.
LABORATOR:
Un numar de abordari, unele inalt specializate, sunt necesare pentru a diagnostica
lepra:
- abordarea principala o reprezinta identificarea de bacili acido-rezistenti in
frotiuri sau sectiuni tisulare. Un frotiu pe piele despicata este metoda uzuala
de a analiza leziunile cutanate; suprafata pielii este raclata si exsudatul non-
sangvinolent este intins pe lama si examinat.
- Indexul bacterian este definit ca numarul de microorganisme identificate in
frotiul cutanat sau nazal (de la 6+: peste 1000 de bacterii pe un camp
mediu, acestea fiind distribuite intr-un numar mare de grupuri la 1+: 1-10
7
bacili in 100 de campuri). Indexul morfologic este definit ca procentul de
bacterii solid-colorate, acestea fiind cele capabile de reproducere si infectie
( in lepra lepromatoasa, acest index este de 20-25 % inainte de tratament si
ar trebui sa scada in urmatoarele 6 luni ). Aceste 2 indexuri sunt cele
folosite pentru a monitoriza eficienta tratamentului.
- PCR poate fi utilizat entru a identifica bacteria in secretii sau in tesut
proaspat sau fixat in formol. Tehnica este eficienta mai ales in formele
tuberculoide, in care sunt prezente putine microrganisme.
- Nu exista mediu de cultuta pentru M. Leprae; organismul poate fi cultivat
la soareci sau armadillos.
- Testul serologic pentru anticorpii impotriva antigenului membranar celular:
glicolipidul fenolic I (PGL I) este pozitiv in 90% din cazurile de lepra
lepromatoasa, dar doar in 30-50% din cazurile de lepra tuberculoida. Exista
numeroase reactii fals-pozitive. Acesti anticorpi sunt implicati in reactiile
leproase.
- Alte modificari identificate sunt: serologie fals- pozitiva sifilis (teste non-
treponemice), hipergamaglobulinemie, diversi autoanticorpi,
crioglobulinemie, anemie, limfopenie.
- Testul la lepromina este folosit pentru a testa imunitatea pacientului la M.
Leprae si pentru a ajuta la stabilirea prognosticului. Nu este un test
diagnostic, dat fiind faptul ca multi pacienti neafectati, care au avut un
contact primar cu M. Tuberculosis vor fi pozitivi.
Poate fi de ajutor in stabilirea subtipului de lepra, tinzand sa fie pozitiv in
lepra tuberculoida si lepra borderline tuberculoida si negativa la polul
lepromatos al bolii. Multiple antigene sunt disponibile, dar nu in Germania.
- Testul la histamina este similar cu testul control la prick testele la alergeni.
Pacientii cu lepra si alterari ale SN autonom nu vor manifesta triada lui
Lewis, ci doar o placa urticariana, fara eritem periferic.
- O varietate de teste sudorale, utilizand spre ex. 0.1 ml de pilocarpina 1:100
injectata intr-o leziune, pot fi incercate; prezenta sudoratiei poate fi
demonstrata cu amidon iodat.
!! Desi este important ca diagnosticul de lepra sa nu fie subestimat, este la fel de important si
sa nu fie supradiagnosticata aceasta boala. Leprofobia este mai greu de tratat decat lepra.
In zone nonendemice, trebuie luate in vedere tara de origine a pacientului, calatoriile recente
si rezidenta prelungita intr-o zona endemica. Evaluarea neurologia este cruciala si ar trebuie
efectuata de catre un neurolog. Centre de expertiza nationale in lepra sau boli tropicale ar
trebui informate.
EVOLUTIE si PROGNOSTIC:
Cea mai dificila problema in lepra e reprezentata de reactiile leproase. Se vorbeste
despre „downgrading” cand se imunitatea scade si se aanseaza spre polul lepromatos si
„upgrading” cand imunitatea se imbunatateste si apar manifestari din spectrul tuberculoid.
Desi diferenta dintre cei 2 poli este clara, reactiile leproase sunt comune celor doua.
8
3 tipuri de reactii apar:
- Tipul 1. Este reactia cea mai comuna, in care se produc modificari de
imunitate celulara in special la pacientii borderline. „Upgrading” este de
obicei asociat cu tratamentul, in timp de „downgrading” se asociaza cu
lipsa acestuia sau tratamentul inadecvat.
La pacientii care se apropie de polul tuberculoid, leziunile se pot edematia
si pot deveni pruriginoase, insa leziunile noi sunt rare. In contrast, in caz de
„downgrading”, leziunile noi apar frecvent.
Desi reactiile din extrema tuberculoida sunt asociate cu vindecarea, pot fi
dezastruoase pentru pacient din cauza distructiei nervilor. Afectarea
acestora este rapida, apare durere, inflamatie si disfunctionalitate.
- Tipul 2. Aceasta apare doar la pacientii cu lepra borderline si lepromatoasa,
de obicei in timpul tratamentului. Aprox. ½ din pacientii din cea din urma
categorie experimenteaz fenomenul de „upgrading”. Numarul mare de
anticorpi este considerat responsabil pentru formarea de complexe imune
circulante, care rezulta in fenomenul de vasculita, manifest prin leziuni
nodulare profunde, eritematoase, dureroase (eritem nodos lepros). Spre
deosebire de eritemul nodos, leziunile nu se limiteaza la gambe, ci pot
afecta si fata si trunchiul; pot deveni pustuloase, se pot drena si de obicei se
vindeca printr-o induratie pigmentata. Alte complicatii importante sunt :
glomerulnefrita, iridociclita si nevrita.
- Tipul 3. Pacientii cu lepra lepromatoasa Lucio pot dezvolta o reactie
vasculitica severa extensiva (reactia Lucio). Poate aparea inainte de terapie,
sub forma de noduli roz, durerosi, palpabili, care pot fi hemoragici si pot
necroza. Leziunile mai mari pot dezvolta bule si se pot vindeca prin escare
largi. Pot fi prezente crioglobulinele si microrganismele sunt abundente in
peretii vaselor sangvine.
Lepra intermediara se poate rezolva spontan, dar la multi pacienti se directioneaza spre
spectrul leprei determinate.
Si pacientii la polul tuberculoid al leprei se pot ameliora spontan, la acestia evolutia
este determinata de gradul de afectare al nervilor si de afectare al membrelor. Chiar si dupa
ce orice simptom lepros dispare, acsti pacienti pot fi sever afectati.
Lepra lepromatoasa este o patologie care nu regreseaza/nu tinde sa se amelioreze.
Pacientii sunt afectati de multiple aspecte serioase, inclusiv consecintele sociale ale
deformitatilor faciale. Afectarea oculara poate duce la orbire. Multi dintre pacienti devin
sterili. Afectarea renala cronica este un aspect major, in acest caz, evolutia fiind mai
nefavorabila.
Daca pacientii nu sunt tratati eficient, supravietuirea este estimata la 10-15 ani.
Reactiile leproase de tip I pot fi de asemenea amenintatoare de viata.
9
DIAGNOSTIC DIFERENTIAL:
Diagnosticul diferential al leprei este foarte variat.
Trebuie ridicata suspiciunea de lepra la pacientii cu leziuni hipopigmentate, scuamoase
neexplicate.
Variante de DD sunt: dermatofitoza, pityriasis versicolor, pityriasis alba, pityriasis
rotunda, s.a..
Vitiligo nu face parte din DD al leprei; aceasta nu produce depigmentare totala.
Nodulii si placile infiltrate orienteaza spre spectrul infiltratelor cutanate
granulomatoase.
Leziunile anulare, cu marginea elevata trimit catre DD de tipul: granulom anular,
granulom multiform, lupus eritematos, sarcoidoza sau tuberculoza.
Nodulii faciali din lepra lepromatoasa pot fi confundati cu leishmanioza sau cu
mycosisul fungoid.
TRATAMENT:
Este important de precizat pacientului ca lepra este curabila; exista agenti
antibacterieni eficienti, precum si proceduri de reconstructie si reabilitare.
In stabilirea tratamentului, este recomandata contactarea unor centre cu expertiza in
domeniu si aplicarea ghidurilor propuse de acestea.
Din cauza riscului de rezistenta, pacientii sunt supusi unui tratament pluri-
medicamentos. Indexul bacterian si morfologic este utilizat pentru a monitoriza regimul de
tratament.
Urmatoarele scheme de tratament sunt un minim recomandat de OMS:
- Regim multibacilar (Lepra lepromatoasa, Lepra borderline lepromatoasa,
Lepra borderline) cu o durata de 12 luni:
Dapsona 100 mg / zi
Rifampicina 600 mg 1x / luna
Clofazimina 300 mg 1x / luna si 50 mg 1x / zi
10
Pacientii trebuie monitorizati atent, in vederea identificarii reactiilor leproase.
Principala problema o reprezinta pacientii cu lepra borderline tuberculoida sau lepra
borderline, care presupune distructia nervilor.
Cateva din caracteristicile specifice tratamentului sunt:
- Dapsona: rezistenta frecventa, monoterapie nu e recomandata. Poate duce
la methemoglobinemie, care la pacientii cu deficit de G6PD poate
determina hemoliza severa. Poate cauza de asemenea neuropatii periferice.
- Rifampicina: produce cea mai rapida indepartare a M. Leprae; dupa 1-2
saptamani de tratament, in piele sau in mucoasa nazala nu mai exsta
microorganisme viabile. Ina nu sa identificat rezistenta. Desi pot interveni
mariri tranzitorii ale enzimelor hepatice, mariri persistente trebuie sa
determine stoparea terapiei. Poate determina de asemenea alterari de SNC
sau maduva osoasa. Nteractioneaza cu o gama larga de medicamente,
inclusiv contraceptivele orale si cumarinicele. Sunt contraindicate in
sarcina.
11