555

Apa n organism
Compartimente lichidiene
Introducere:
Apa este substana chimic cea mai rspndit pe suprafaa Pmntului
Hidrosfera are un volum estimat de 1386 mil.km-suportul existenei vieii
Este componentul major al materiei vii(80% din structura ei)
1 mol de ap are 18 gr. ap(masa ei molecular).Apa are 11,19%H,88%Oxi
Amestec de izotopi ai oxigenului i hidrogenului,raportul H2O/,D2O=5500/1
Practic doar hidrogenul-mas 1 i oxigenul de mas 16 sunt importante-H2O
Organismele vii conin >70% H2O, celulele>80%,
Organismul uman->ontogeneza:95%-> ap 55%G;
Organismul adult este alctuit din:50-60% ap
Restul de 40%-50% rezidiu uscat format din: 18% proteine, 15% lipide,
glucide cca 10% ,7% substane minerale (pentru un subiect de 70Kg).
n organismul uman 95% sunt elemente plastice(H,O,C,N),4,75% minerale
(Na,K,Mg,Cl,Ca,P,S) i 0,25% oligoelemente(Fe,Zn,I,Cu,F,Si,Mn etc)
Deficitul de H2O->deshidratare ,lips 15%G->exit 5-7 zile);locul 1 lips e O2
Excesul hidric->edeme,ascita,EPA.Diureticele scot apa;setea;urina colorat !
Diveri electrolii,macromolecule,molecule mici alc tuiesc compartimentele
lichidiene.Practica medical >modificri ale echilibrului lichidian al corpului
ce se refer la sectoare,schimburi,mecanisme i reglri,rinichi,cardiovascular.

Proprietile fizice ale apei

1. Tensiune superficial mare, (curgere capilara,micelizare,motilitate);
2. Vscozitatea->1(de referin);
3. Conductibilitate termic mare,amortizor termic.Apa transport cldura mai
uor ca orice alt lichid(exc .Hg),uniformiznd cldura(temperatura)
4.Cldura specific(cant. de Q abs. de 1l.ap pt. a ctiga 1 grad C)-este cea mai
mare dintre lichide -1kcal.(excepia NH3)facilitnd reglarea termic
a organismului.Efortul muscular d 1000 cal /h ar supranclzi,fr termoliz
Cldura specific esuturi vii este 0,83 cal/kg/1grad Cx70kg=58 cal/1grad C
5. Cldura latent de vaporizare e 580 kcal/L(mult mai mare ca a altor
lichide);Evaporarea perspiraiei insensibile,alveolare,cutanate face termoliz>16-20cal/h,dar nu se regleaz temperatura astfel;Prin transpiraie ,da,este
factor determinant al homeotermiei.
6. Constanta dielectric mare -82- favoriznd disociaia electrolitic,solvirea.
7.Capacitate crescut de dizolvare.Apa dizolv substane anorganice(NaCl) i
organice care conin atomi capabili de a forma legturi de H cu molecule de
ap,proces de solvatare .Apa dizolv mai multe substane dect orice lichid.
8. La apa solid domin trihidrol,lichid dihidrol,la fierbere monohidrolul.
9.Densitatea apei aproape de a compuilor carbonului cu 10 elemente ce
alctuiesc 99,75%(O,H,N,S,P,Cl,Na,Ca,K,Mg)-plastice.Plus 30 oligoelemente
10.Capacitate relativ mic de ionizare.Apa este un amfolit,fiind i donor de
protoni(cation de hidroniu) i acceptor (hidroxil) vezi slide-ul nr. 7Apa e un
acid foarte slab sau o baz foarte slab.
11 pH 7 (neutr);Ph=-log[ H] la 25 gr C(H3O+hidroniu -H captat de un H2O)
12.Conductibilitate electric sczut(permite transport +/-)ECG.Siemens/m

Rolurile apei
1. Structural:42L; Apa este compartimentalizat ,fiind Ap legat,parial legat
i liber.Apa legat se evapor f. greu,nu dizolv cristaloizii,nghea mult sub 0

C , nu particip la osmoz ,este structurat, organizat.

2.
Mediul
pentru
biosintez(anabolism)i
pentru
biodegradare(catabolism)digestiv.
3. Reactant-> intervine n hidroliza proteinelor ,glucidelor,vezi slide-ul
4. Metabolit:H+O2->H2O;sinteza peptidelor se face cu eliminare de ap(slide 12)
Sinteza dizaharidelor maltoz,lactoz i un fragment de molecul de glicogen prin
dezhidratare(dehidrare) se observ n slide-ul 10.
5..Solvent universal (anioni, cationi, macromolecule),d.c electric .
6. Homeostazia termic:cldura specific,conductibilitate caloric, cldura latent
de evaporare mari favorizeaz termoliza i termogeneza.
7. Mediu de suspensie pentru celule (hematii ,leucocite,plachete,secreii. )
8 .Protecie pentru organe (creier-LCR,seroase)
9. Asigur pH, osmolaritatea ,rH(rate of H); rh 0-28=red uctor;28-42=oxidant
10 Transportul substantelor utile solvite:nutrienti,gaze O,CO2,anioni etc.
11. Mediul de transport si reglare N-Endocrin ,umoral,citokine,imunitar.
12. Transportul cataboliilor spre organe de excreie.

Rolul hidrolitic al apei in digestia polipeptidelor

(efectul carboxipeptidazelor pancreatice )

Repartiia apei n organism legat de intensitatea

proceselor metabolice , vrst.sex.
Total Body Water(TBW)=apa total procentual din G
corporal:
Embrion . 90-97%(94%- de 3 luni)
Copil 0-1 an .80- 75%(din 3 kg,2,4l apa)
Copil 1-12 ani . 65%
Adolescent ... 50-58%
Adult 30-59 ani .. 60-70%=40-42 l
Brbat 55-63%
Femei . 47-52%
Vrstnic >60ani . <58% (din 60 kg,30 l apa)
Variaiile coninutului de ap la om, gsite la diferii autori se
datoresc repartiiei inegale a esutului adipos (hidrofob);
Metabolismul produce H2O, (0,13 ml/cal)x2000cal=260ml.

Repartiia apei(totale) n funcie de sex(Fig)

Particulariti la copii
Copiii:
- mai susceptibili la variaii cantitative(depleie hidric sau exces hidric)
- mai susceptibili dar i mai sensibili la variaii distributive hidrice.
- intensitate crescut a metabolismului
- suprafa corporal mare n raport cu greutatea
- mecanisme renale de conservare a apei i electroliilor imature
- spre deosebire de adult managementul lichidelor se face pe kgcorp.
- ghidurile i regulile nusunt stricte,terapia se face
pe baza monitorizrii stricte
care ajusteaz individual.
-dezhidratrile cauzate des de
diarei la sugari ,precolari etc.
dau morbiditate ,mortalitate n
toate zonele geografice

Distribuia apei n organism depinde de raportul

esut muscular/esut adipos
esutul adipos e un esut conjunctiv n care sunt
predominante adipocitele agregate masiv .Este ca
un organ care reprezint 15%-20% din G
la B i 20%-25%(F) un depozit de energie(TG) cu
o cantitate redus de ap,bine vascularizat
i inervat simpatic ,autoreglat de leptin. Lipidele
sunt hidrofobe.Obezitatea poate fi hipertrofic
sau hiperplazic.Un adult de 70kg(normal)
are 154 lbs (pounds,livre)are TBW 42l ap
Un adult de 100kg->220lbs(obez sau sportiv)
Formula 1lbs=454 grame.La aceiai G un subiect
longilin,slab,are ap mai mult avnd muchi
este mai fluid i sngele.(sportiv/gras/100 kg).
Dac procentul de grsime crete
->procentul apei totale(TBW) i al solidelor
scade (i invers ).

Repartiia apei n diverse esuturi(metabolic)

Smalul are 3% ap,1%organic i 96%minerale(dur)

Dentina are 10%ap,70%apatit,colagen,GAG
+odontoblati
esut osos .. 22%
esut adipos ......10-20%
esut cartilaginos . 55%
esut conjunctiv 60%
esut muscular .. 75% ap
esut nervos,viscere,active 80%-85%
Lichidele biologice(saliva,suc gastric,intestinal) au 99% ap

Repartiia apei n diverse

organe(metabolic)i fluide

Oase
22-25%
Tiroid .
70-75%
Rinichi .
80-85%
Creier:
substana cenusie .... 85%
substana alba ... 70%
Inima, plmni ,viscere80%.
Ficat, piele ..
70%
Plasm.
90%
Celule sanguine(E,L)..65%
Suc gastric,saliva,LCR au 99%
ap,bila 85%Suc pancreatic 90%,

Apa total=T.B.W
reprezint 50-60% din greutatea corpului(4245l/70kg)
depinde de: gradul de adipozitate,sex ,vrst
Este suma LIC plus LEC
Se determin prin metoda diluiei cu markerii
antipirin,D2O,THO,uree.
Pentru substane nedisociabile 1mol=1osmol
1mol NaCl=2osm;1mol CaCl2=3osm
1mOsm=molecula gram dintr-o subst.nedisociat.
Presiunea osmotic a lichidelor organismului
e=300mOsm/l, uniform dei compoziia e variat.
1mOsm dezvolt 19,3 mm Hgx 300=5500mmHg

Compartimentele lichidiene(TBW=LIC+LEC)
Compartimentul intracelular (LIC;ICF)
Cuprinde cea mai mare cantitate de ap = 40%G-> 28 L (70 Kg);
Apa este n 3 forme 1) legat interiorul MEMBRANEI 2)de proteinele
celulare,organite; i 3) liber - solvent intracelular;structural
Celulele au compoziie specific(neuron,osteocit) dar
concentraia constituenilor este similar.Permeabilitatea e mare pt.
ap a membranei celulare,dar Nu pt. electrolii,micro,macromolecule.
LIC-ul este considerat un sector unic,dei e divers.Ex. Eritrocitul.
Spre deosebire de LEC,LIC-ul are coninut:
-mai mare de K+ (140/4), Mg(20/0,8), HPO4(11/2), SO4(1/0,5),
proteine(4/0,2/1,2),aacizi(8/2/),creatina(9/o,2/)
-mai mic de Na+(14/142), Cl-(4-/108), Ca+2(0.0001/1,3), HCO3(10/24)->cifre n mOsm/L ap.(Acetia predomin n LEC.)
Dei diferite, LEC i LIC au aceiai osmolaritate total (301.2/301.8)
=izotonie ,care corectat este mai mic (281.0/282.0 mOsm/L ap)
Osmolaritatea LEC-ului e dat de NaCl, (85%), uree i glucoz.
Osm.LIC->K(50%)i 50% compui care nu se af n LEC:CP (45),
carnozina(14), G1P(3.7), ATP(5)sau sunt:
aacizi(8/2)creatina(9/0,2)
Transportul , schimburile LEC-LIC :difuzie,osmoz.t.activ,vezicule;

COMPOZIIA LICHIDELOR CORPULUI

24

SSubstante osmotic active din plasma, lichidul interstitial si intracelular

Osmolaritatea plasmatic(amestec,soluie)
-Reprezint suma anionilor i cationilor din plasm
exprimat 285mOsm/l desolutie,amestec(;este<ca
osmolalitatea(prokg/H2o plasmatica,solvent)care e
290-300mOsm si pt LIC ,LEC.Pentru uzidentice.
-Este numrul de mOsm prezeni ntr-un L de plasm
n care apa e 93%,proteine 7%.Osmolaritatea e~nr.de
particule active solvite/vol.E i pres.osm.a sngelui,280
-290 mosm/l,sau 7,6-8,1atm ,5400mmHg,-0,56-0,58 C
Fora exercitat pt.a opri fluxul osmotic apos=F.atrage
-determinanii majori ai osmolaritii LEC:
electroliii (! Na,Cl=93%)
Glucoza i ureea+macromolecule proteice=7%

-cu excepia hiperglicemiilor i azotemiilor ,peste 90%

din osmolaritatea LEC(LI+plasma) e dat de srurile de
Na+ .Osmolaritatea plasmatic (285-295 mOsm/l) poate
fi calculat utiliznd formula:
Osmolaritatea (mOsm/l)=2(Na+K)+uree/6+glucoza/18.
Na i K sunt n mEq/l.ureea ,glucoza n mg%.

 Osmolalitate - concentraia de particule ntr-un lichid; este proporional

cu numrul de particule per kilogram de solvent; este exprimat n

mOsmol/kg (n sistemul internaional (SI), unitatea de msur este
mmol/kg, dar se utilizeaz nc pescar larg mOsmol/ kg). Valorile
osmolalitii plasmatice sunt msurate In laborator (cu osmometrul).
Osmolaritate = concentraia unei soluii osmotice; este proporional cu
numrul de particule per litru de soluie i este exprimat n mmol/l.
Valorile osmolaritii plasmatice se calculeaz la patul bolnavului. Se
pot utiliza 3 formule de calcul:
Osmolaritate calculat (mOsm/l) = 2 (Na+) + 2 (K+) + Glucoza +
Urea (toate n mmol/l).
sau
Osmolaritate calculat (mOsm/l) = 2 (Na+) + Glucoza
+ Urea (toate n mmol/l).
sau
Osmolalitate (mOsm/kg) = (2xNa) + (Glucoza/19) + (Ureea/28)
Osmolaritatea nu este demn de ncredere n situaii precum
pseudohiponatremia (ex. hiperlipidemia din sindromul nefrotic) sau
hiperproteinaemia (1).
Osmolaritatea plasmei este cu 1-2% mai mic dect osmolalitatea.
Atunci cnd concentraia de substane dizolvate ntr-o soluie este mic,
osmolalitatea i osmolaritatea coincid

n compoziia membranelor se afl apa numai 20-30% i 70-80% rezidiul uscat .

Compozitia lui este 1% minerale i 99% substante organice :(lipide 40-50%)
proteine 50-60% i glucide pn la 10 %. Compoziia este contradictorie cu
procentul de 70-80% al apei din sistemele biologice (rezidiul 20-30%) ;explicaia se
afl n rolul membranei ultrastructura care separ dar i unete celula cu
mediul extracelular 2 medii hidrofile (LIC i LEC) nu pot fi separate dect de o
barier hidrofob(sau mai puin hidrofil), care exclude masiv apa i este bazat pe
lipide . Aceasta barier este nu absolut ci selectiv,ea preia semnale din LEC i le
transmite n LIC.Funcia metabolic asigur schimbul de informaie /substan .

Biomembranele(membrana plasmatic- celular(plasmalema) i endomembranele au 7,0-10 nm

grosime,adic sunt de 20 de ori mai subiri ca structurile de microscop optic .
lipide, proteine, colesterol i lanuri de oligozaharide legate covalent de primele.Ea acioneaz ca
un filtru selectiv(permselectivitate) reglnd schimburile celule-LEC ,dar face i funcie de
transport molecular.Un alt rol este meninerea constant a parametrilor mediului intracelular
care are compoziia diferit de LEC (vezi Tabel-slide 23,24)
Lipidele reprezint 40-50%(G) din materialul organic membranar fiind componenta de baza
(raportul molecular e ns lipide / proteine = 50 / 1). Conform modelului in mozaic fluid al
organizrii , lipidele sunt sub forma de bistrat cu capete hidrofile la exterior si cozi hidrofobe la
interior, bistratul este bidimensional,fluid. Caracterele fizico chimice ale lipidelor le definesc ca
molecule ideale pentru structurarea de membrane cu rol principal de a separa 2 compartimente
apoase (LIC si LEC). Caracterul amfipat induce proprieteati amfifile :partea hidrofob creaz o
bariera iar partea hidrofil confer proprietatea de a acomoda i semnaliza cele 2 medii apoase
separate. Lipidele sunt molecule mici cu posibilitati de mobilitate n structuri flexibile (nerigide).
Sunt relativ insolubile n medii apoase, cu tendina de asociere spontan i capacitatea de a se
conserva sau reface rapid cnd sunt agresate mecanic. n membranele celulare sunt numai 3 tipuri
de lipide : fosfolipide (70-75 %,) colesterol( 20-25%) , glicolipide (1-10%).
Fosfolipidele sunt fosfatidilcolina , fosfatidilamina, fofatidilserina, fosfatidilinozitoli si acidul
fosfatidic ,sfingomieline si sunt asezate asimetric . 20 de acizi grasi sunt mai des intalniti si
numrul fosfolipidelor poate atinge 400. Bistratul estea cea mai simpla structurare a lipidelor ce
poate inchide un volum hidrofil mare spre a-l separa de altul (LEC). Bistratul este mobil, fluid si
dinamic si poate delimita plute lipidice (microdomen ii).

Factori chimici intrinseci si extrinseci moduleaza fluiditatea membranei . Fluiditatea este direct proportionala cu
procentul de acizi grasi nesaturati (omega 3) si invers proportionala cu cantitatea de colesterol (factori intrinseci).
Factori extrinseci sunt fiziologici (hormoni sau mediatori liposolubili ), patologici (metaboliti , toxice) sau terapeutici.
Analgezicele i anestezicele sunt liposolubile si modific fluiditatea neurilemei i induc modificri conformationale ale
unor proteine. In afara de functia structural (de bariera) membranele au funcii metabolice de recunoastere i
semnalizare intercelular. Fosfolipazele A1, A2, B, C, D sunt activate de procese de semnalizare si metaboliti i
acioneaz ca mesageri secunzi declannd numeroase procese metabolice
Membrana mai are funcie de recunoatere specific,transmitere de mesaje ,adeziune celular,conservarea volumului
celular etc.Plasmalema i restul membranelor au structuri trilaminare.(membran unitar)slide 28,29,30.Fosfolipide sunt
cefalina,lecitina.
Proteinele sunt 50% din G i sunt integrale(ncorporate,intercalate, n bistrat) i altele periferice.Elementele glucidice
ale glicolipidelor sau glicoproteinelor se orienteaz spre LEC(componente de receptori).Proteinele se mic-difuzie
lateral,ancorate de citoschelet.Bistratul lipidic e fluid.La exteriorul membranei e glicocalixul,un nveli bogat n
glucide,ataate de glicolipide(10%) i de glicoproteine(90%)ale plasmalemei
dar i ale proteoglicanilor secretai i absorbii pe suprafaa celular.Grosimea e 50 nm.
9 monozaharide sunt:Glu,Fru,manoza,glucozamina,acid sialic realiznd adeziunea,
fixarea de cationi(calciu),sarcina electronegativ local,protecie,mesaje.La celulele endoteliale are funcii de atenuare a
stresului sanguin presor,permeabilitatea vascular.

La baza concepiei de mozaic fluid au stat microscopul electronic,preparatele prin tehnica de ngheare-fracturare.

Schimburile dintre celule (LIC) si lichidul interstitial ( LI)

Se fac prin mecanisme:
- difuziune simpl,prin canale sau facilitat
- osmoz;
- activitate metabolic;transport vezicular
- transport activ cu 4 tipuri de pompe Na/K,H,Ca,H/K
- transport activ secundar simport si antiport
- membrana celular este permselectiv i menine homeostazia.
- permeabil pentru: ap, glucoz, uree, creatinin, acid uric;
- parial permeabil pentru: K+, Mg+, Ca++, PO4H--, CO3H-;
- permeabil n anumite condiii pentru: Na+, Cl-;
-impermeabil pentru proteine
- are proteine transportoare
STIM
(vezi imagina de mai jos)
- canale ionice (1/3 inferioara)
K,Na,Ca,Cl ,neselective(activate de
distensie,osmotic
- 1/3 dreapta-pompe ATP-azice

Acvaporinele (pori , canale pentru apa) sunt proteine transmebranare mici,

hidrofobice care mediaza transportul apei in rinichi si alte organe .Au fost izolote si
clonate 10 proteine , cu GM intre 26 si 34 kDa, fiecare AQP are 6 domenii
transmembranare aranjate spre a forma un por distinct . Se gasesc in tubuli renali ,
creier , maduva spinari , aparatul lacrimal, etc. AQP pot fi selective pentru apa (AQP
1, 2,4,5, 6, 8, ) dar AQP 3, 6, 9 transporta si glicerol si alte molecule . Tubul colector
este zona principala renala de miscare a apei acvaporin dependenta

a) sursa este energia cinetica , ea deplasand molecule lipidice , O2, CO2, ioni, in
gradient de concentratie , b) sursa este energia cinetica care deplaseaza glucoza ,ioni, atasati
de
o proteina transportor (carrier) liposolubila, c) difuziune prin canale proteice , d) osmoza
sursa este energia cinetica de miscare a apei in / din celula prin faza lipidica a membranei sau
acvaporine . Daca apa si solvitii se deplaseaza printr-o membrana semipermeabila
(plasmalema) sau capilara de la o zona PC mare catre o zona cu PC mica (gradient de presiune
hidrostatica), se produce filtrarea (renala sau capilara) .

Transport activ primar

Este transportul unui compus mpotriva unui gradient de concentratie (sau electrochimic) prin
plasmalem datorat unei proteine pomp care utilizeaza direct energia eliberata din hidroliza
ATP-ului . Exemplu: pompa de calciu membranara (PMCA) sau a reticului sarcoplasmic
(SERCA) , pompa Na / K, etc.( Vezi imaginea.) Sursa de energie a TAP este ATP-ul si astfel se
transport ionii de Na, K, H, Ca si altii.

Transportul activ secundar foloseste ca sursa de energie gradientul

ionic de concentratie (sau electric) creat si mentinut de hidroliza ATP (TAP). Astfel
sunt transportati aminoacizii, Ca , H+, solviti polari sau cationi si anioni. El se mai
numeste contransport (transport cuplat) pentru 2 solviti prin membrana, unul din
solviti, de exemplu sodiu este elementul energizant si se deplaseaza in aceiasi
directie cu solvitul contransportat , acest sistem se cheama simport (in aceiasi
directie). Sistemul antiport utilizeaz o proteina Antiporter care transporta elementul
energizant intr-o directie(C1>C2) si cealalta substanta in directie opusa prin membrana.
Transportul activ vezicular (endo si exocitoza va fi prezentat la Cap. Digestiv)

L.E.C.Lichidul extracelularECF

Cuprinde 20% din G (70 Kg-14l-17l) si 33-40% din TBW.

Este repartizat n urmtoarele subcompartimente:
1- apa interstiial total i limfa =11 -12 L- 75% din ECF
2- apa plasmatica(din snge) si cord = 3L=VP - 20% din ECF
3- apa,lichidele transcelulare =1L- 5% din ECF (seroase,secretii) Exact:
n 1( cei 11-12 litrii de lichid interstiial global ) intr: 2L din esutul dur(osos)
3 L din es.conjunctiv dens
6-7 L interstiiul tisular
divers
LEC se determin cu trasori ca-tiocianat,hiposulfit,inulin,manitol
LEC reprezint mediul intern al organismului dar, exterior celulelor.
Homeostazia este meninerea constant( cu variaii minimale) ale
compoziiei i condiiilor cantitative i calitative ale LEC-ului.Reglat prin
sistemele :CV,GI,SN,Endocrin.
Fiziologia-mecanisme i reglri echilibre, constante,parametri biologici
n dinamica solicitrilor de mediu(aerospaiale,hiperbarism,sport etc)

COMPARTIMENTELE LICHIDIENE
APA EXTRACELULARA
~ 20 litri
SUBCOMPARTIMENTE :

PLASMA SANGUINA

( intravascular )
LICHIDUL INTERSTITIAL
PLASMA + LICHIDUL INTERSTITIAL
=
MEDIUL INTERN AL
ORGANISMULUI
Totalitatea lichidelor care asigura
transportul gazelor si
substantelor nutritive

Cl. BERNARD ( 1856 )

6

LICHIDELE TRANSCELULARE47

Deplasarea apei,ionilor ntre

sectoare
Schimburile de ap i electrolii ntre diversele compartimente
sunt influenate de factori care condiioneaza sensul de deplasare:
1 presiunea hidrostatic-presiune de filtrare
2 presiunea osmotic-electroliii
3 presiunea coloidosmotic-macromoleculele proteice(albumine etc)
4 tipul de membran-bariera:sinusoid,fenestrat,continuu,paracelular
Apa traverseaz toate membranele celulare care au permselectivitate
(prezint permeabilitate i selectivitate) i endoteliile capilare
semipermeabile.
Transportul prin membrana celulara:osmoza + difuziune(pasiv) i activ.
Difuziunea poate fi simpl prin bistrat i canale proteice, i facilitat cu
ajutorul proteinelor carrier. O serie de canale proteice si proteine-pompe
si proteine-cru realizeaza transportul pasiv si activ al ionilor sau
moleculelor(slide 43,44,45,46,47)-schimburile celule-interstitiu .Cele mai
Dinamice transferuri sunt intre capilare(VP) si interstitii.

Interstiiul i lichidul interstiial

Reprezint 1/6 din volumul total al organismului , este lichidul din spaiul dintre
celule. E format din A) mnunchiuri de fibre de colagen (tipurile I XVIII), ce
se ntind pe distane lungi n interstiiu i asigur rezistena tensional
B). Fibre elastice C). O varietate de proteoglicani (aggrecan, syndecan, decorin,
versican) formati din acid hialuronic (98%) si proteine 2%. D). Glicoproteine
multiadezive (fibronectina, laminina ) si E). Glicozaminoglicani : Hyaluronan,
Chondroitin sulfat, Dermatan sulfat, Keratan sulfat, Heparan sulfat. Toate
acestea alcatuiesc matricea extracelular n care se gsete lichidul interstitial(LI)
L.I rezult prin filtrarea i difuziunea din capilare avnd aproape aceiai compui
plasmatici dar concentraii proteice mai mici (nu trec porii capilari). L.I. se af ntre
filamentele de proteoglicani formnd gelul tisular ; difuziunea prin gel are viteza
difuziunii prin lichid liber pentru ap, electrolii, substane nutritive cu GM mica, O2,
CO2, si catabolii. Exist i lichid liber (sub 1%) care crete n caz de edeme.
Presiunea hidrostatic din capilare (Pc) tinde s foreze ieirea apei i a solviilor
prin porii capilarelor n spaiul interstiial. Contrar, presiunea coloidosmotic (p),
atrage apa n capilare prin osmoz , fiind antifiltrant . Sistemul limfatic contribuie
la
rentoarcerea n circulaie a mici cantiti de proteine i lichid ce au ieit din
capilare.

Fluxul sangvin capilar poate fi intermitent datorita vasomotricitati (contractia periodica) a

metarteriolelor si sfincterelor precapilare , el este influentat in principal de concentratia de O2,
Celule endoteliale in strat unic sunt pe membrana bazala , au o suprafata neteda si sunt foarte
subtiri (200-300nm). Citoplasma lor este bogata in vezicule de endocitoza (pinocitoza) ce
formeaza uneori canale transendoteliale pentru transcitoza apei si a compusilor hidrofili .
Transcitoza este o translocatie macromoleculara si pentru apa , prin peretele celular endotelial
folosind vezicule si canale . Transcitoza nu este guvernata de legile difuziunii, scade cu
dimeniunea moleculara si este f scazuta in capilare cerebrale. Unele celule endoteliale prezinta
fenestratii (canale cilindrice care traverseaza celula). Celule endoteliale pot fi separate prin
fante de 4-10nm sau legate prin jonctiuni stranse . Pot prezenta brese (100-1000nm)

Calea paracelulara

Limfa

fff

form

Filtrarea glomerular rezult din cauza forelor hidrostatic(55 mmHg)care

este profiltrant ,creia i se opun presiunea coloid osmotic(30 mm Hg) i
presiunea hidrostatic din capsula Bowmann(15 mm Hg) PEF glomerular
este
10 mm Hg care deplaseaz 125 ml de plasm pe minut(urina primar).

Schimbul capilar de lichide la nivel pulmonar i dinamica LI pulmonar este

calitativ identic cu esuturile periferice.Cantitativ pH capilar pulmonar e numai 7
mm Hg,pH interstiial e mai negativ(-8mm Hg),presiunea oncotic interstiial e
14 din cauza permeabilitii capilare.PCO plasm =28.29-28=1mm Hg,presiune
medie de filtrare.Ea produce un flux redus,continuu n interstiiu ce se evapor
+limfa

Excesul de apa
Prezenta unui exces de lichid in tesuturile organismului
reprezinta edemul
Edemul poate fi prezent in compartimentul:
intracelular
extracelular
Edemul intracelular apare in doua situatii:
1. Deprimarea sistemelor metabolice tisulare. Poate
apare acolo unde fluxul sanguin local este redus iar
aportul de O2 si substante nutritive este prea mic
pentru a mentine un metabolism tisular normal. Are
loc deprimarea activitatii pompelor membranare, in
special a pompei ce scoate sodiul din celula. Se
produce osmoza apei in celula,atrasa de sodiu nescos.
2. Inflamatia determina o crestere a permeabilitatii
membranelor celulare. Sodiul si alti ioni intra in
celula, producand osmoza consecutiva a apei in celula

Edemul extracelular
Numeroase afectiuni pot determina acumularea de lichid in spatile
interstitiale , prin extravazarea anormala a lichidului din capilare
sau prin afectarea circulatiei limfatice. Mai jos este prezentata o
lista partiala a afectiunilor care pot cauza edem extracelular prin
aceste 2 mecanisme.
II. Cresterea presiuni hidrostatice capilare
A Retentie hidrosalina la nivel renal (IRA, IRC)
Exces de mineralocorticoizi (aldosteron)
B. Cresterea presiuni venoase , venoconstrictie
1.Insuficienta cardiaca
2.Obstructie venoasa
3.Insuficienta pompei venoase
a.Paralizii musculare
b.Imobilizarea unor parti de corp
c.Insuficienta valvelor venoase
C.Vasodilatatia arteriorala
1.Hipertermie
2.Hipotonie simpatica
3.Medicamente vasodilatatoare

II. Hipoproteinemia scaderea PCO

A Proteinuria (sindrom nefrotic )
B. Pierdere de proteine la suprafete denudate
1.Arsuri .
2. Plagi
C. Afectarea sintezelor proteinelor
1. Hepatopati ( ciroza)
2. Malnutritie proteica
III. Cresterea permeabilitati capilare
A. Reactii imunologice cu eliberare citokine , histamine
B. Toxine
C. Infectii bacteriene
D. Hipovitaminoze. E. Ischemie. F. Arsuri
IV. Blocaj limfatic (stagnare proteine in II)
A. Cancer. B . Infectii. C. Interventii chirurgicale

Factorii de siguran care previn instalarea edemului .

Considerand toti factori de siguranta care previn
instalarea se obtine:
1. Factorul de siguranta reprezentat de complianta
sczut a esuturilor la presiuni negative este un interval
de aproximativ 3 mmHg.
2.Factorul de siguran reprezentat de creterea fluxului
limfatic este un interval de aproximativ 7 mmHg.
3.Factorul de siguran reprezentat de transportul
proteinelor din spaiile interstiiale n circulaie este un
interval de aproximativ 7 mmHg.
n concluzie, factorul de siguran total mpotriva
instalrii edemului este de aproximativ 17 mmHg. Aadar,
presiunea intracapilar la nivelul unui esut periferic poate
fi n mod teoretic crescut cu 17 mmHg, sau pn la o
valoare aproximativ dubl fa de valoarea normal,
nainte de apariia edemului semnificativ.

Metode utilizate pentru studiul

compartimentelor hidrice

Crioscopia-temperatura de congelare
Deshidratare controlat
Calorimetrie
Spectrofotometrie n IR
Tomografia RMN(IRM)
Deuterizarea apei (marcare cu D2O)
Metode de diluie a trasorilor specifici
Ionograma plasmatic,urinar etc

Msurarea distribuiei apei n

compartimentele lichidiene,a
volumului sectoarelor hidrice
Principiu:
Se face indirect
Se numete principiul diluiei sau al spaiului de distribuie
C1V1=C2V2
C1V1=Q
V2=Q/C2
O cantitate de substan (Q) specific i denumit marker sau
trasor,sau indicatoare-> cu concentra ie (C1) i volum(V1)
cunoscute, se distribuie omogen ntr-un volum de diluie
necunoscut-de
determinat(V2)
Putem
determina
concentraia pe unitatea de volum (C2), dup un timp dat
(specific trasorului->timp de
difuziune-dilu ie).Masa
trasorului injectat =masa distribuit n volumul X,de aflat.

Principiul diluiei:

Volumul de determinat(ml)=Cantitatea de substanta

marker
V2
Concentratia markerului

sau

=Q(c1xv1)
C2

C1 X V1=C2 X V2

pentru c

Substanele MARKER

Netoxice, nealergice;
Inerte metabolic;
Nefixabile pe elementele figurate, alte celule sau albumina;
S nu afecteze distribuia lichidian prin modificri de
presiune osmotic,fr echivalent endogen.Difuzie exclusiv !
S nu prseasc rapid compartimentul-> timp de eliminare
O.K
Omogenizabile rapid-timp de difuziune convenabil->specific;
Dozabile (colorimetric- colorani, dozimetric- izotopi).

Condiii de determinare

n conformitate cu protocoalele n vigoare:

Repaus fizic de ~1 or nainte de determinare;
Repaus alimentar de 12 ore nainte de determinare, pentru
glucide i lipide i de 24 ore nainte de determinare, pentru
proteine;
Confort termic: 18-20C pentru persoana mbrcat;
Repaus psihic;
Sistarea medicaiei, cu 3 zile nainte de determinare;

Determinarea volumelor
compartimentelor lichidiene
Markeri
1 .Apa totala(TBW): apa radioactiv (apa grea) conine D2O sau tritiu
(THO)- apa super grea. Dup injectarea i.v, acestea se amestec cu
apa total n cteva ore, iar pentru calculul apei totale se folose te
principiul diluiei; util i antipirina-42-48l;ureea-44 litri. Geiger
2.Volumul LEC (extracelular): sodiu radioactiv Na24, clorul radioactiv,
ionul tiocianat Na(18l), inulina(14l), zaharoza, manitol. Dup
injectarea trasorului, difuziunea dureaz 30-60 min, iar pentru calcul
de foloseste raportul diluiei;LEC-ul include plasma+LI !
4.Volumul LIC (intracelular): se calculeaz prin diferena dintre spaiul
de ap total - lichidul extracelular(indirect) .Dubl determinare.
3.Volumul plasmatic(VP): se folosesc albumina plasmatic (marcat cu
131I RISA) sau colorani (T-1824- albastru Evans) sau rou de
Congo~2,8-3,0 l;PVP;Stau n spaiul intravascular sanguin,nu trec
endoteliul capilar. Dup un timp de difuziune(15 min)citim C2.
5.Volumul lichidului interstiial i limfa: diferena de Volum LEC-VP
6.Volumul eritrocitar: se foloseste cromul radioactiv(51) care se leag
de eritrocite; suma VP+VG (globular-eritrocitar)=volum sanguin
7.Volumul sanguin =80 ml/kg;=8% din G.

VS=VP/1-H ematocrit;3l=VP;0,4Ht;VS=5L

Distribuia apei n organism(markeri utili)

Evaluarea echilibrului hidroelectrolitic la pacient :Ex.clinic pt.G(zilnic!),tegumente,pliu

limba umed,ochi hipotoni,edeme,godeu.Bilanul ingesta-excreta 1,53l/24h,ionograme.
Sanguin,urinar,msurarea TA,puls,distensia venei jugulare(PVC-invaziv),ecografic
se
msoar diametrul venei cave inferioare,(Normal este 11mm.) ,examenul urinii.

Valori plasmatice normale

Na+

135 -145 mEq/l

K+

3,5 5 mEq/l

Cl

98 107 mEq/l

HCO3

22 28 mEq/l

Ca

4,7-5,25 mEq/l

Fosfor

2,5 4,5 mEq/l

Mg

1,6 2,8 mEq/l

Osmolalitate

280 295 mOsm/kg

Echilibrul hidric-Bilanul hidric

Reprezint diferena dintre intrrile de ap i ieirile de ap
n condiii normale organismul i i menine echilibrul hidric
(homeostazia hidric)
Aportul zilnic de ap: cea mai mare parte de ap ingerat este
consumat pe cale oral > 2/3 sub forma de ap ca atare sau
alte buturi(1300 ml); 1/3 este n alimentele ingerate(1000)ml.
O redus cantitate de ap este sintetizat n organism ca rezultat al
oxidrii celulare-mitocondriale a hidrogenului variaz ntre 150300 ml/zi i depinde de intensitatea proceselor metabolice 1g lip>1ml H2O, 1g HC->0.6 ml, 1 gP->0.44ml H2O.
Aportul normal de lichide (ap )inclusiv cea endogen este de ~2300
(2600) ml/zi(1300+1000+300)Raia normal ce d ap este:
Glucide 200-250g(55-65%)fibre 25-30gr;Proteine 70-80gr(50)
(10-15%).Lipide 80-100gr(20-30%-din care SAFA este 10%)
.Glucidele=glucoza(80%)+fructoza si Galactoza( 20%)
Necesar G=4-8g/kg=55-65%(x4,1cal/g)Lipide=1-2g/kg=20%(x9,3)
Proteine=0,8-1/kg=15%(x4,3cal/g).G280gr+L70gr+P56g=1120+650
+250 calorii.Total calorii/24 ore,metabolism=2020 .

Bilan hidric- Apa Ingesta

aport zilnic 2500-2600ml
(1500-3000ml/)
2250 = apa exogen !

-Apa din alimente=750

-Apa din lichide 1500

250=apa metabolic

-1g lipide=1mlx70gr.
-1gglu=0,6mlx280gr.
-1g prot=0,44x50gr.

Apa ingerat
raia zilnic alimentar furnizeaz prin ardere 335 ml.
ap endogen: 35 ml. ap din 80 g. proteine; 60
ml. ap din 60 g. lipide; 240 ml. ap din 400 g.
glucide;(80x0,44+60x1+400x0,6)
apa ingerat se absoarbe n partea superioar a
intestinului subire i mici cantiti la nivelul
stomacului i colonului;
n intestin sunt vehiculai 8500 l.( ap ingerat
2000 ml + secreii digestive 6500ml);Se absorb n
intestinul subire 6500 ml,n colon 1900 ml.deci
prin fecale se pierd 100-200 ml.(slide 85)

Apa excreta
eliminare zilnic-1,5-3l
Renal= 1500 ml Diureza-minim 500 ml
reglat prin ADH
Extrarenal=10001.500ml->4 ieiri
Gastrointestinal
1.materii fecale=100ml
n diaree, vrsturi,
fistule

2.cutanat +3.pulmonara
-perspiraia insensibil-700ml
4.Transpiratie=200ml

Bilantul hidric la un adult in repaus la temperatura

camerei (23 grade C).
Ingestia de lichide

1200

2200

Lichide in alimente
1000
900
Apa metabolica din hrana
300
300
Total
2500
3400
Pierderi - Excreta
Temperatura Temperatura
normala
ridicata

5400
1000
300
6700
Efort fizic
intens

Pierderi insensibile
1.piele-insensibilis

350

350

350

2 .Aparat respirator

350

250

650

1500

1200

500

4.Transpiratiesensibilis

100

1400

5000

5.Fecale

200

200

200

2500

3400

6700

3.Urina

TOTAL

Temperatura ridicat

n mediu cald, peste 30C, evaporarea transpira iei este unicul mijloc eficient
de termoliz perspiratio sensibilis
Prin transpiraie se pot elimina cantiti mari de ap (1-2 L/h).
Prin transpiraie se pierd i cantitati mari de NaCl (15-20 g NaCl/zi)
Pierderile de ap i NaCl determin concentraia lichidului interstiial.
Dezechilibrul mineral se corecteaz prin ingerare de buturi Clorurosodice.
hipotone(<290mM/l)pentru ca dezhidratarea este hiperton (NaCl>152mg/)
Glandele sudoripare din derm elimin un lichid hipoton-> deshidratare(slide
9o
hiperton.Termogeneza are centrul-n Hipotalamusul post.:frison,MBR,TRH/T4
Termoliza are centri in HT. Anterior,n nucleii preoptici ce dau VD i sudoraie
Corpul are 4 mecanisme de transfer-termolitic:radiatie-60%,conduc ie-4%,convecie(cureni)12% ,evaporarea 13% piele , 12% plamani :1 gram ia 0,58
kcal;n efort viguros se pierd 1-2 l/or prin perspiraie sensibil i implicit 6001200 kcal/or,de 20 ori nivelul pierderii calorice prin perspira ie insensibil.
n efort temperatura n corp->crete cu peste 2-3 grade . Normal body
Temperatura centrala= 37grade C +/-0,5 .(=98,6F) cu limite :36-38 grade la
mamifere. (homeostazie termica->enzime).
Centrii Hipotalamici ant.->M.S->nervi simpatici->tegument(ACH,ADR,Nor).
Glande apocrine(100mii)axilare,anale n-au rol litic.Cele ecrine(milioane) DA!

Glandele sudoripare sunt inervate de fibre vasodilatatoare simpatice, colinergice.

Sudoarea contine o enzima care elibereaza bradichinina ce actioneaza local ca
vasodilatator arteriolar . Metabolismul local crescut la cresterea temperaturii dilat
arteriolele

Pierderi insensibile de ap
Prin perspiraie insensibil cutanat se pierd cantitai importante de
ap n urma evaporarii apei la suprafata pielii(nu prin secreie
sudoral )Pierderea :piele +alveole-continu ,dar apa este
distilat,fr sodiu.Se pierde LEC i LIC-vezi slide-ul mai jos
Cantitatea de apa eliminata prin piele este de ~350ml-400/zi.
Aceasta cantitate se pierde i la persoanele cu deficit congenital de
glande sudoripare. Moleculele de ap difuzeaz printre celulele
epidermei. Pielea este irigata de o retea vasculara care ofera
mijloace de reglarea schimbului de caldura intre corp si mediu ,
arteriolele de la limita derm epiderm , dau retea capilara densa
care dreneaza intr-un plex venos superficial care este capabil sa
preia un mare volum de sange , zonele expuse cutanate: degete,
urechii, nas au anastomoze A-V care se deschid / inchid in acord cu
nevoile termoreglatorii . Cand se deschid fluxul creste si sangele
cald faciliteaza pierderea calorica. Caldura se conserva prin
inchiderea anastomozelor si fluxul superficial se reduce.
Stratul de colesterol epidermic limiteaz pierderile. Cand acest strat
dispare (ex: n arsuri) rata evaporrii prin perspiratie poate crete la
3 - 4l/zi. Dezhidratarea ce se produce in acest caz este hiperton
La nivelul alveolelor se pierd 350 ml H2O prin evaporare-prin
perspiraie insensibil alveolar.

Evaporarea cutanat(perspiratio insensibilis)esta cam 350-400 ml. pe

zi,o termoliz de 16-19 calorii pe or.

Ca rspuns la informatia de la receptori de temperatura din piele se ajusteaz nivelul

activitii simpatice la nevoile de a reine cldura (vasele cutanate nu au fibre PS
vasodilatatoare ) . Cand temperatura corpului creste (si a mediului) reducerea
activitii simpatice deschide anastomozele A-V, arteriolele se dialata, fluxul creste , si
se pierde cldura evitnd suprancalzirea. Apare si transpiratia

Reglarea echilibrului hidric

Se face prin:
1)Reglarea pierderilor de ap, prin sistemul osmoreceptor hormon antidiuretic cu rol major n controlul reabsorb iei
renale de ap-economisirea apei eliminabile renal ADH-depen.
2)Reglarea aportului de ap prin mecanismul setei(apetit pt ap)
3)Reglarea aportului de sare apetitul pentru sare
4)Reglarea eliminrii de sare aldosteron,SRA,peptid
natriuretic.
Prin aceste 4 mecanisme se face controlul osmolarit ii LEC-ului
(plasmei)295 300mOsm/l(6,7 atm,5300 mmHg,-0,56C i al
concentraiei de Sodiu (142 mosm/l) - constante care sunt
implicate in reglarea unor parametrii de interes hemodinamic:
presiunea arterial, debitul cardiac, volemia,presiunea
venoas central,Flux Sanguin renal,etc.Aceste 4 mecanisme
se vor studia i la reglarea cardiovascular i endocrin(glande)

Reglarea cantitativa si calitativ a a fluidelor corpului

implic o serie de mecanisme homeostatice ( organe,
aparate,sisteme).

Rinichi
Cord si vase
Plamin
Glande endocrine : hipofiza,suprarenale,
Baroreceptori de joasa si de inalta presiune
Sistemul renina-angiotensina-aldosteron
ADH-ul
Mecanismul setei
Osmoreceptori centrali i periferici
ANP
Aldosteron i ali factori endocrini i umorali